Ergonomie şi Design Industrial

CURS 7
ERGONOMIA SISTEMULUI OM – MAȘINĂ
7.1 Sistemul om – mașină

Sistemul om – mașină reprezintă un ansamblu integrat de

componente umane și materiale care se intercondiționează între
ele, în scopul realizării sarcinii de muncă.

Scopul ergonomiei este de a îmbunătăți performanța sistemelor

om – mașină prin îmbunătățirea interacțiunii componentelor
acestora.

Sistemul de muncă este format din una sau mai multe persoane și
din echipamentul de lucru care acționează împreună pentru a
realiza funcțiunea sistemului în mediul de muncă și conform
normelor impuse de sarcinile de muncă.
MODELUL ERGONOMIC HELANDER AL SISTEMULUI
OM – MAȘINĂ

- modelul este caracterizat de faptul că în centru stă operatorul, care

trebuie descris într-un context organizațional;
- operatorul trebuie să recepționeze și să interpreteze informația, să
proceseze informația, să ia în considerare alternative și să ia
decizii, iar ulterior să reacționeze și să evalueze dacă acțiunile sale
sunt relevante pentru realizarea sarcinii de muncă;
- modelul ergonomic Helander ilustrează cele mai importante
concepte ale operatorului
- funcțiile sau îndatoririle operatorului în cadrul sistemului om –
mașină pot fi descrise în termeni de percepție, prelucrarea
informațiilor, luarea deciziilor, memoria, atenția, feedback-ul și
procesele de răspuns uman;
- stresul este o variabilă foarte importantă care afectează percepția,
deciziile și răspunsurile operatorului (fig. 1)
- mediul ambiant descrie influența variabilelor mediului asupra
operatorului;
- în cadrul modelului Helander, mediul este utilizat pentru a
descrie atât sarcina de muncă, cât și contextul organizațional
în care este realizată;
- în concepția autorului modelului ergonomic, mașina înseamnă
orice obiect controlabil.

Modelul Helander sugerează unele scopuri majore ale proiectării

ergonomice a sistemelor de muncă:
 siguranța;
 productivitatea;
 satisfacția operatorului.
Figura 1: Modelul ergonomic Helander al sistemului om – mașină
Etape necesare în proiectarea ergonomică a sistemelor de muncă

Conform Principiilor ergonomice în proiectarea sistemelor de muncă

(ISO 6385), pașii necesari pentru o abordare a proiectării sistemelor
de muncă sunt:
 formularea obiectivelor sistemului;
 analiza și alocarea funcțiilor sau a activităților care permit
realizarea obiectivelor (funcțiile trebuie mai întâi identificate,
înainte de a fi alocate diferiților operatori sau mașinilor);
 conceptul proiectului trebuie detaliat astfel încât să descrie
structura sistemului de muncă și interacțiunea dintre componente,
inclusiv interacțiunea om – mașină;
 proiectarea detaliată care conform ISO 6385 trebuie să includă:
- proiectarea muncii organizaționale;
- proiectarea sarcinilor de muncă;
- proiectarea posturilor;
- proiectarea echipamentului de muncă;
- proiectarea poziției de muncă și a spațiilor de muncă.
 realizarea, implementarea și validarea sistemului;
 evaluarea – apare după ce sistemul funcționează; este faza
caracterizată de mici erori, ceea ce indică un anumit decalaj între
implementare și evaluarea finală.