Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
044 - Drept Procesual Civil I
044 - Drept Procesual Civil I
NOTE DE CURS
DREPT PROCESUAL CIVIL
(partea generală)
(Ciclul I)
AUTORI:
Marcela Mariț
dr. în drept, conf.univ.interim.
Alexandru Prisac
mg. în drept, lector. univ.
CHIŞINĂU – 2013
1
Prezenta lucrare este destinată studenților, masteranzilor, doctoranzilor,
profesorilor din instituțiile de învățămînt superior, avocaților, procurorilor,
judecătorilor și lucrătorilor organelor administrației publice locale.
2
ABREVIERI
Convenția Europeană - Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale din 04.11.1950;
CADO – Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale din 04.11.1950;
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
CF – Codul familiei;
CPC – Codul de procedură civilă;
CC – Codul civil;
CM – Codul muncii;
CPP – Codul de procedură penală;
CSJ – Curtea Supremă de Justiție;
CNAJGS – Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat;
Ex. – Exemplu.
3
CUPRINS
Capitolul I ................................................................................................................ 7
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN STUDIUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL
................................................................................................................................. 7
Definiția, obiectul și metoda de reglementare a dreptului procesual civil ........... 7
Sarcinile procesului civil ...................................................................................... 8
Noțiunea formei de apărare a drepturilor și intereselor legitime ...................... 9
Noțiunea și structura normei procesual civile ................................................. 10
Capitolul II ............................................................................................................ 12
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL.. 12
Noțiunea și importanța principiilor dreptului procesual civil ............................ 12
Capitolul III ........................................................................................................... 13
RAPORTURILE PROCESUAL CIVILE ............................................................. 13
Noțiunea raporturilor procesual civile și particularitățile lor ............................. 13
Premisele (temeiurile) apariţiei raporturilor procesual civile ............................ 14
Structura raporturilor procesual civile................................................................ 14
Participanții la procesul civil ........................................................................... 14
Persoanele care contribuie la înfăptuirea justiției ........................................... 15
Capitolul IV ........................................................................................................... 16
COMPETENȚA GENERALĂ A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI ............ 16
Noțiunea de competență generală ...................................................................... 16
Clasificarea competenței generale ...................................................................... 16
Criteriile și regulile de delimitare a competenței generale................................. 16
Capitolul V ............................................................................................................ 17
COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI
DE DREPT COMUN ȘI COMERCIALE ............................................................ 17
4
Noțiunea de competență jurisdicțională și deosebirea ei de competența generală
............................................................................................................................ 17
Felurile de competență jurisdicțională ............................................................... 18
Conflictele de competență jurisdicțională și soluționarea lor ............................ 18
Capitolul VI ........................................................................................................... 20
PĂRȚILE ÎN PROCESUL CIVIL ........................................................................ 20
Noțiunea de părți în procesul civil ..................................................................... 20
Condițiile pentru a fi parte la proces .................................................................. 21
Coparticiparea procesuală .................................................................................. 22
Capitolul VII.......................................................................................................... 23
PARTICIPAREA INTERVENIENȚILOR LA PROCESUL CIVIL ................... 23
Noțiunea și felurile intervenienților în procesul civil ........................................ 23
Intervenienții care formulează pretenții proprii la obiectul litigiului (intervenția
principală) ........................................................................................................... 23
Intervenienții care nu formulează pretenții proprii la obiectul litigiului
(intervenția accesorie) ........................................................................................ 23
Capitolul VIII ........................................................................................................ 25
PARTICIPAREA PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL .......................... 25
Rolul și importanța participării procurorului în procesul civil la etapa actuală a
dezvoltării societății ........................................................................................... 25
Poziția procesuală a procurorului în procesul civil ............................................ 26
Capitolul IX ........................................................................................................... 27
PARTICIPAREA LA PROCES A AUTORITĂȚILOR PUBLICE,
ORGANIZAȚIILOR ȘI CETĂȚENILOR PENTRU APĂRAREA
DREPTURILOR, LIBERTĂȚILOR ȘI INTERESELOR ALTOR PERSOANE
............................................................................................................................... 27
Temeiurile, scopul și formele de participare la proces a autorităților publice,
organizațiilor și cetățenilor pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor
altor persoane...................................................................................................... 27
Depunerea concluziilor de către autoritățile publice în cazurile prevăzute de
lege...................................................................................................................... 28
Capitolul X ............................................................................................................ 30
REPREZENTAREA JUDICIARĂ ÎN PROCESUL CIVIL .............................. 30
5
Noţiunea de reprezentare judiciară ..................................................................... 30
Felurile și temeiurile reprezentării judiciare ...................................................... 30
Volumul împuternicirilor reprezentantului în judecată ................................... 31
Formularea împuternicirilor reprezentantului în judecată ............................... 32
Capitolul XI ........................................................................................................... 33
CHELTUIELILE DE JUDECATĂ ...................................................................... 33
Noțiunea și felurile cheltuielilor de judecată în procesul civil........................... 33
Taxa de stat ......................................................................................................... 34
Scutirile de taxa de stat. Amînarea și eșalonarea plății taxei de stat .................. 35
Cheltuielile de judecare a pricinii ......................................................................... 35
Capitolul XIII ........................................................................................................ 37
ACȚIUNEA CIVILĂ ............................................................................................. 37
Elementele acțiunii civile și importanța lor........................................................ 38
Clasificarea acțiunilor civile............................................................................... 39
Dreptul la acțiune. Premisele și condițiile de exercitare a acțiunii civile .......... 39
Modalitățile de apărare a pîrîtului împotriva acțiunii ........................................ 41
Actele de dispoziție ale părților .......................................................................... 41
Asigurarea acțiunii ............................................................................................. 42
Capitolul XII.......................................................................................................... 44
PROBELE ȘI PROBAȚIUNEA ÎN PROCESUL CIVIL.................................. 44
Noțiunea și scopul probațiunii judiciare............................................................. 44
Noțiunea și clasificarea probelor ........................................................................ 44
Obiectul probației ............................................................................................... 46
Faptele care nu se cer a fi dovedite .................................................................... 46
Pertinența probelor și admisibilitatea mijloacelor de probă............................... 47
Veridicitatea probelor ...................................................................................... 47
Aprecierea probelor ............................................................................................ 48
Felurile mijloacelor de probă ............................................................................. 49
Delegațiile judecătorești .................................................................................. 49
6
Capitolul I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN STUDIUL DREPTULUI PROCESUAL
CIVIL
1
Ioan Leș. Drept procesual civil. Lumina Lex, București 2002, p. 8.
2
Idem.
8
Noțiunea formei de apărare a drepturilor și intereselor legitime
3
Ibidem, p. 6.
4
Гражданский процесс. Общая часть, учебник под. общ. ред. Беловой Т. А., Колядко И.Н., Юркевича
Н.Г., изд. Амалфея, Минск: 2001, с. 6.
9
modificarea raportului juridic, neaplicarea de către instanţa de judecată a actului
ce contravine legii emis de o autoritate publică, alte căi prevăzute de lege.
Forma de apărare a drepturilor civile, comparativ metodei de apărare,
este ordinea concretă de apărare a drepturilor a anumitor organe de jurisdicție.
Prin forma de apărare a drepturilor civile trebuie de înțeles o activitate legală a
organelor competente în apărarea drepturilor ce se rezumă la constarea
circumstanțelor de fapt a cauzei civile, aplicarea normelor juridice
corespunzătoare, stabilirea metodei de apărare și emiterea hotărîii.5
Putem enumera următoarele forme de apărare a drepturilor civile:
judiciară, administrativă, obștească (privată) și mixtă. Din toate aceste forme
de apărare prioritară este forma judiciară.
5
Op. Cit. под. ред. А. А. Власова, с. 6.
6
Op. Cit. под. общ. ред. Беловой Т. А., Колядко И.Н., Юркевича Н.Г., с. 26.
10
prin funcțiile proprii (în primul rînd, funcția de asigurare a valorizării drepturilor
materiale civile contestate sau încălcate).7
Normele dreptului procesual civil constituie cealaltă ,,fațetă” a normelor
de drept material8( a dreptului civil, dreptului familiei, dreptului muncii etc).
Norma de drept material reglementează raportul juridic material litigios, iar
normele procesual civile reglementează organizarea instanței de judecată,
activitatea acesteia și conduita participanților la proces în vederea soluționării
litigiului ce derivă din raportul material litigios prin aplicarea normei materiale.
Normele de drept material în procedura civilă mai sunt denumite și norme de
fond.9
Reieșind din cele menționate mai sus, normele de procedură civilă sunt
regulile obligatorii, generale și impersonale ce reglementează organizarea
instanțelor judecătorești, competența organelor de justiție, conduita instanței
de judecată și a participanților la proces în legătură cu examinarea și
soluționarea cazurilor civile și executarea a documentului executoriu.
7
Ion Deleanu. Procedura civilă. Editura Fundației ,,Chemarea”, Iași, 1994, p. 14.
8
I. Stoienescu, S. Zilberstein. Drept procesual civil, teoria generală. Editura Didactică și Pedagogică, București,
1983, p. 39.
9
V.M. Ciobanu. Op. Cit. p. 168 – 197.
11
Capitolul II
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL
CIVIL
10
Гражданское процессуальное право России, учебник, отв. ред. М.А. Гурвич, изд. Высщая школа,
Москва, 1964, с. 29.
12
a) principiile organizațional-funcționale ale dreptului procesual civil sunt
principiile ce reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești
(principiul înfăptuirii justiției în exclusivitate de către instanțele judecătorești,
principiul independenței judecătorului și supunerii lui numai legii, principiul
rolului diriguitor al judecătorului în procesul civil, judecarea unipersonală și
colegială a pricinilor civile, principiul egalității tuturor persoanelor în fața legii și
a justiției, principiul publicității ședințelor de judecată în procesul civil, principiul
limbii de procedură și garantarea dreptului la interpret).
b) principiile funcționale ale dreptului procesual civil sunt principiile ce
reglementează activitatea procesuală a instanțelor judecătorești și a participanților
la proces, precum și a altor subiecți procesuali, acestea reglementează procesul
civil propriu-zis (principiul legalității procesului civil; principiul disponibilității;
principiul contradictorialității, principiul egalității în drepturi procedurale ale
părților, principiul oralității dezbaterilor judiciare, principiul nemijlocirii
dezbaterilor judiciare).
La examinarea și soluționarea litigiilor cu element de extraneitate se
aplică o categorie aparte de principii, numite și principii internaționale ale
dreptului procesual civil, pe care le vom analiza într-un paragraf aparte.
Capitolul III
RAPORTURILE PROCESUAL CIVILE
13
Premisele (temeiurile) apariţiei raporturilor procesual civile
11
Premisele apariţiei unui raport juridic mai sunt numite şi condiţii ale naşterii raportului juridic. Gheorghe Boboş.
Teoria generală a dreptului. – Bucureşti, 1994, p. 196.
12
Op. Cit. под. общ. ред. Беловой Т. А., Колядко И.Н., Юркевича Н.Г., с. 114.
14
Persoanele care contribuie la înfăptuirea justiției
15
Capitolul IV
COMPETENȚA GENERALĂ A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI
13
М. В. Жуйков. Судебная защита прав гражданин и юридических лиц. Изд. Городец, Москва, 1997, с. 5.
14
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 147.
16
Criteriile și regulile de delimitare a competenței generale sunt prevăzute
atît de legea procesual civilă, cît și de cea materială. Cu ajutorul acestor reguli se
soluționează în mod particular problema delimitării împuternicirilor instanțelor
judecătorești de drept comun în soluționarea litigiilor și apărarea drepturilor, pe
de o parte, și de împuternicirile instanțelor judecătorești specializate, precum și a
altor organe jurisdicționale în același domeniu. În literatura de specialitate s-au
evidențiat mai multe criterii de determinare a competenței generale dintre care:15
1. Obiectul apărării judiciare;
2. Caracterul raportului material litigios;
3. Calitatea subiecților raportului material litigios;
4. Existența unor drepturi contestabile sau incontestabile;
5. Existența unei convenții încheiate dintre părțile litigiului;
6. Forța juridică a actului normativ contestat.
Capitolul V
COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ A INSTANȚELOR
JUDECĂTOREȘTI DE DREPT COMUN ȘI COMERCIALE
15
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 151.
17
cere ca anume această instanță judecătorească să examineze litigiul său. Din acest
considerent, competența jurisdicțională trebuie să fie într-un mod clar și riguros
prevăzută de lege.16
16
В. Каменков. Правила подсудности Хозяйственного процессуального кодекса Республики Беларусь –
гарантия права на судебную защиту//Вестник высшего Хозяйственного Суда Республики Беларусь, 2008,
N. 12, c. 5.
17
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 167.
18
soluționa o pricină civilă18. Conflictul negativ de competență este situația cînd
mai multe instanțe de judecată își declină competența în examinarea și
soluționarea unei pricini civile.19 Apariția unor conflicte de competență, în
principiu este determinată de existența competenței teritoriale alternative, precum
și de interpretarea dată în mod diferit a normelor de competență jurisdicțională.
Potrivit art. 44 alin. (1) al CPC, ,,instanța judecătorească în fața căreia s-a
ivit conflictul de competență jurisdicțională suspendă din oficiu procesul și
înaintează dosarul către instanța în drept să soluționeze conflictul de competență.”
Conflictul de competență poate fi invocat de către participanții în procesul civil
prin cererea depusă către instanța de judecată în care s-a ivit conflictul de
competență jurisdicțională.
Conflictele de competență jurisdicțională se soluționează prin mijloace
regulatorii expres prevăzute de lege, de către instanța ierarhic superioară și
comună instanțelor în care s-a ivit conflictul de competență. Dispozițiile art. 44
alin. (2) – (5) al CPC stipulează regulile de determinare a instanței competente de
a soluționa conflictul de competență, în dependență de categoria instanțelor aflate
în conflict.
18
Florea Măgureanu. Op. Cit. p. 180.
19
Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.
2cc-32/2010 din 15.09.2010.
19
Capitolul VI
PĂRȚILE ÎN PROCESUL CIVIL
20
Шакарян М. С. Учение о сторонах в советском процессе. Москва, 1983, с. 9-10.
21
A.A. Власов. Op. Cit. p. 74.
22
В. Каменков. Стороны в хозяйственном процессе// Вестник высшего Хозяйственного Суда Республики
Беларусь, 2008, N. 13, c. 50.
20
Pîrîtul – este prezumatul subiect al raportului material litigios,
împotriva căruia este înaintată pretenția de către reclamant și în privința căruia
se presupune că ar fi încălcat drepturile și interesele legitime ale reclamantului. 23
23
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 70.
24
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 71.
21
Drepturile participanților la proces sun corelative obligaților lor
procesuale. Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință
de drepturile lor procedurale (art. 56 alin. (3) CPC). De asemenea, participanții la
proces sun obligați să respecte ordinea în ședința de judecată (art. 195 al CPC) și
să îndeplinească actele de procedură în ordinea și în condițiile stabilite de lege.
Drepturile speciale. Părțile au drepturi și obligații mult mai largi decît a
celorlalți participanți la proces, deoarece se bucură de anumite drepturi speciale.
Potrivit art. 60 alin. (1) al CPC,,în afară de drepturile specificate la art. 56, părțile
dispun de drepturi speciale.”Aceste drepturi pot fi exercitate doar de către părți.
Drepturile speciale ale părților pot fi divizate în drepturile exclusive ale
reclamantului, drepturile exclusive ale pîrîtului, drepturile comune ambelor
părți.
Coparticiparea procesuală
25
Viorel Mihai Ciobanu. Op. Cit. p. 53.
26
În literatura română de specialitate mai este numită și litisconsorțiu.
27
С. Ф. Афанасьев, А. И. Зайцев. Гражданский процесс. Изд. Норма, Москва, 2004, с. 133.
22
Reieșind din cele menționate, coparticiparea procesuală este
participarea concomitentă în același proces a mai multor reclamanți și/sau a
mai multor pîrîți interesele și pretențiile cărora nu se exclud reciproc.28
Capitolul VII
PARTICIPAREA INTERVENIENȚILOR LA PROCESUL CIVIL
Intervenientul accesoriu este acel participant care intervine sau este atras
într-un proces deja pornit fie alături de reclamant sau de pîrît dacă hotărîrea
pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de un din părți,
dar în lipsa unui raport material juridic cu partea opusă.
28
Ibidem, 133.
23
Efectele neatragerii sau neintervenirii în proces a intervenientului
accesoriu. Participarea intervenientului accesoriu la proces prezintă importanță și
din punct de vedere al puterii lucrului judecat.29Hotărîrea judecătorească produce
mai multe efecte juridice. Însă pentru ca hotărîrea judecătorească să producă toate
efectele juridice la examinarea acțiunii de regres este necesar de a fi atras în
procesul inițial intervenientul accesoriu.
Potrivit art. 69 alin.(1) al CPC,,Dacă, în urma pronunţării hotărîrii, partea
în proces obţine un drept faţă de intervenientul accesoriu sau acesta poate înainta
pretenţii împotriva ei, partea interesată este obligată să-l înştiinţeze despre
pornirea procesului şi să prezinte în judecată un demers, solicitînd introducerea
lui în proces. În acest scop, partea interesată depune în judecată o cerere, copia de
pe care o expediază intervenientului accesoriu, precum şi explicaţia dreptului
acestuia de a interveni în proces în timp de 15 zile.” În caz dacă partea interesată
nu va înștiința intervenientul accesoriu despre pornirea procesului în condițiile
art. 69 alin. (1) al CPC, hotărîrea judecătorească nu va produce față de
intervenientul accesoriu efectul de prejudicialitate,30 la examinarea acțiunii de
regres. Prejudicialitatea31 constituie unul din efectele juridice ale hotărîrii
judecătorești care face imposibilă o altă apreciere într-un alt proces a faptelor și
raporturilor juridice care au fost deja stabilite prin hotărîre judecătorească.32În
conformitate cu prevederile art. 69 alin. (2) al CPC,,în caz de examinare a pricinii
fără ca partea să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele și raporturile
juridice stabilite prin hotărîre judecătorească irevocabilă nu au efecte juridice la
examinarea acțiunii de regres depuse împotriva intervenientului”.
29
Puterea lucrului judecat semnifică faptul că hotărîrea exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă
hotărîre. Mihaela Tabârcă. Drept procesual civil. Ed. Univers Juridic, București, 2005, vol. I, p.703.
30
Potrivit art. 123 alin. (2) al CPC,,faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă
soluționată anterior în instanța de drept comun sau în instanța specializată sunt obligatorii pentru instanța care
judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la
care participă aceleași persoane.” De exemplu: dacă în acțiunea privind repararea prejudiciului cauzat de un izvor
de pericol sporit într-un accident rutier (accident troleibuz) s-a stabilit prin hotărăre judecătorească că mărimea
prejudiciului material este de 20000 lei, la examinarea acțiunii de regres, intervenientul accesoriu nu va putea
contesta mărimea prejudiciului material cauzat în calitatea sa de pîrît în acest proces.
31
Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 2r-
425/10 din 22.10.2010.
32
E. Belei. Efectele juridice ale hotărîrilor judecătorești//Revista Națională de Drept, 2010, nr. 2, p. 46.
24
Dacă intervenientul accesoriu înștiințat în modul prevăzut de lege nu
intervine în proces fără motive întemeiate, va fi decăzut din dreptul de a dovedi că
litigiul a fost soluționat greșit din cauza incorectitudinii în proces a părții la care
urma să se alăture în măsura în care nu dovedește că explicațiile, acțiunile și
mijloacele de apărare ale părții au fost greșite din intenție sau culpă gravă (art. 69
alin. (3) al CPC). În fiecare caz instanța va explica părților efectele neatragerii sau
neintervenirii în proces a intervenientului accesoriu.33
Capitolul VIII
PARTICIPAREA PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL
33
М. Алиэскеров. Последствия неявки сторон и третьих лиц в судебное заседание// Российский судя, 2006,
N. 4, c.19.
34
E. T. Leibman. Manual de Derecho Procesal Civil. Ediciones Juridicas Europa-America, Buenos Aires, 1981, p.
103.
25
Legislația procesual civilă a diferitor state prevede, în principiu, două
forme de participare a procurorului la procesul civil: a) intentarea procesului; b)
intervenirea în proces pentru a depune concluzii. Codul de procedură civilă al RM
prevede participarea procurorului în procesul civil doar într-o singură formă –
intentarea procesului civil în temeiurile prevăzute expres de lege. Conform
art. 71 alin. (1) al CPC,,Procurorul participă la judecarea pricinilor civile în primă
instanţă în calitate de participant la proces dacă el însuşi l-a pornit în condiţiile
legii.” Această formă de participare a procurorului la proces este caracterizată
prin aceea că procesul civil este intentat la cererea înaintată în numele
procurorului, dar în interesele unor alte persoane. Acțiunea se înaintează de către
procuror conform regulilor generale de înaintare a acțiunii, însă fără achitarea
taxei de stat.
35
Idem.
26
Capitolul IX
PARTICIPAREA LA PROCES A AUTORITĂȚILOR PUBLICE,
ORGANIZAȚIILOR ȘI CETĂȚENILOR PENTRU APĂRAREA
DREPTURILOR, LIBERTĂȚILOR ȘI INTERESELOR ALTOR PERSOANE
36
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 96.
37
Добровольский А. А. Участие органов государственного управления в гражданском процессе.
Госюриздат, Москва, 1958, с. 35.
28
instanță, precum și în instanța de apel, pentru a depune concluzii, potrivit funcției,
în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale altor
persoane, a intereselor statului și ale societății.” Depunerea concluziilor de către
autoritățile publice competente se exercită în baza a trei temeiuri:
- din proprie inițiativă a autorității publice;
- la cererea participanților la proces;
- din oficiul instanței.
29
Capitolul X
REPREZENTAREA JUDICIARĂ ÎN PROCESUL CIVIL
39
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 117
31
La rîndul său împuternicirile reprezentantului contractual pot fi divizate în
generale și speciale.
40
Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a
mandatului avocatului și al avocatului stagiar. Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 05.03.2013 nr. 48/207.
32
condițiile legii (art. 75 alin. (3) al CPC). Angajații persoanelor juridice își
confirmă împuternicirile prin procura eliberată în numele persoanei juridice
contrasemnate de administratorul ei sau a unei alte persoane împuternicite și
sigilată cu ștampila acestei organizații.
Capitolul XI
CHELTUIELILE DE JUDECATĂ
41
Осокина Г. Гражданский процесс. Общая часть. Москва: Юрист, 2004, с.295.
42
О. Диордиева. Судебные расходы как превентивные меры // Российский судя, 2004, N. 3, c. 39.
33
Este de menționat că cheltuielilor de judecată, indirect au și un rol
sancționator43din considerentul că potrivit legii cheltuielile de judecată vor fi
suportate la terminarea procesului de partea din vină căreia s-a intentat acțiunea și
a pierdut procesul.
Taxa de stat
43
Ciobanu V. M. Tratat teoretic și practic de procedură civilă. Teoria Generală. Vol.II. București: Național, 1996,
p. 262.
44
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 195.
34
c;45 pentru cererile de chemare în judecată privitor la cauzele cu procedură
specială este de 500 u. c.46 etc.
Taxa de stat proporțională – cuantumul taxei de stat este stabilit în cotă
procentuală, care în acțiunile patrimoniale este de 3% din valoarea acțiunii sau
din suma încasată, dar nu mai puțin de 150 lei și nu mai mul de 25000 lei de la
persoanele fizice și nu mai puțin de 270 lei și nu mai mult de 50000 lei de la
persoanele juridice (art. 3 alin. (1), lit.,,a” al Legii taxei de stat ). Acțiunile
patrimoniale sunt acele acțiuni privind drepturile evaluabile în bani.
Principiul legii taxei de stat este că fiecare parte din proces suportă taxele
prevăzute pentru cererile pe care le formulează în justiție.47 Totuși pentru
facilitarea accesului liber la justiție,48 legea prevede posibilitatea de fi scutite de
plata taxei de persoanele fizice și juridice pentru cererile pe care le înaintează
instanței de judecată.
Temeiurile de scutiri de taxa de stat sun prevăzute de art. 85 al CPC și art.
4 al Legii taxei de stat. Aceste temeiuri pot fi subiective (în dependență de
categoria persoanei sau de situația materială a părții) și obiective (pentru anumite
categorii de procese civile).
Scutirile de taxa de stat mai pot fi divizate în: obligatorii și facultative.
45
Cuantumul taxei de stat va fi 40 lei (20 × 2).
46
Cuantumul taxei de stat va fi 100 lei (20 × 5).
47
V. Crețu. Op. Cit. p. 136.
48
În cauza Clionov contra Republicii Moldova, CEDO a statuat că obligarea recurentului de a achita taxa de stat,
atunci cînd el este în imposibilitate de a face acest lucru, duce la refuzul accesului la un tribunal (Hotărîre CEDO
din 09.10.2007).
35
Cheltuielile de judecare a pricinii sunt formate din totalul sumelor de
bani pe care trebuie să le suporte persoanele cu interes juridic în legătură cu
examinarea și soluționarea de către instanța judiciară a pricinii civile.49
Conform art. 90 al CPC, din cheltuielile de judecare a pricinii fac parte:
- sumele plătite martorilor, interpreţilor, experţilor şi specialiştilor;
- cheltuielile de efectuare a cercetărilor la faţa locului;
- cheltuielile de înştiinţare şi chemare a părţilor în judecată;
- cheltuielile de transport şi de cazare suportate de părţi şi de alţi
participanţi la proces în legătură cu prezentarea lor în instanţă;
- cheltuielile suportate de cetăţenii străini şi de apatrizi în legătură cu plata
interpretului dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu
prevăd altfel;
- cheltuielile de căutare a pîrîtului;
- cheltuielile de efectuare a expertizei;
- cheltuielile de executare a actelor judiciare;
- cheltuielile de asistenţă juridică;
- cheltuielile de declarare a insolvabilităţii;
- compensaţiile pentru timpul de muncă pierdut;
- alte cheltuieli necesare, suportate de instanţă şi de participanţii la proces.
Cheltuielile de judecare a pricinii enumerate mai sus, nu sunt prevăzute
exhaustiv de art. 90 al CPC, deoarece instanța de judecată poate atribui la
cheltuielile de judecare a pricinii și alte cheltuieli ce nu sunt prevăzute de
prevederile acestui articol.
49
V. Crețu. Op. Cit. p. 146.
36
Capitolul XIII
ACȚIUNEA CIVILĂ
50
Г. Л. Осокина. Иск (теория и практика). Изд. Городец, Москва, 2000, с. 9-23.
51
Щеглов В. Н. Иск о судебной защите гражданского права. Томск, 1987, с. 17.
52
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 257.
37
În al doilea rînd, accepțiunea material-juridică, potrivit căreia acțiunea
civilă reprezintă pretenția material-juridică înaintată de către o persoană alteia
ce urmează a fi examinată într-o anumită ordine procesuală.53Majoritatea acestor
autori susțin că acțiunea civilă ar fi însuși atributul dreptului subiectiv de a fi
realizat prin aplicarea forței de constrîngere a statului.54
În al treilea rînd, acțiunea civilă mai este analizată prin prisma unei
accepțiuni unitare, ce cuprinde două laturi: procesual-juridică și material
juridică.55 Potrivit acestei accepțiuni, acțiunea civilă există doar în cazul cînd
reclamantul și pîrtul deferă litigiul apărut între ei instanței de judecată pentru a fi
soluționat. Orice adresare a reclamantului în instanța de judecată presupune și
înaintarea unei pretenții față de pîrît. În acest sens, acțiunea civilă cuprinde în sine
două pretenții (cerințe): a) pretenția material-juridică înaintată către pîrît și b)
cerința procesual-juridică adresată instanței de judecată de a soluționa litigiul
apărut în temeiul normelor juridice materiale și procesuale. Deci, instanța de
judecată dînd un răspuns pretenției material-juridice a reclamantului oferă și un
răspuns cerinței procesual-juridice.56
58
Ioan Leș. Op. Cit. p. 151- 155; Ion Deleanu. Op. Cit. p. 72 ș.a.
59
Op. Cit. под. ред. М.К. Треушникова, с. 189; Щеглов В. Н. Op. Cit. p. 17.
60
Гурвич М. А. Лекции по советскому гражданскому процессу. Москва, 1950; Клейман А. Ф. Советский
гражданский процесс: Учебник для юридических вузов. Москва: Изд-во Московского университета, 1954,
с. 150 – 151.
39
În procesul civil adresarea persoanei în instanța de judecată constituie o
acțiune civilă numai dacă aceasta este titular al dreptului la intentarea acțiunii.61
Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu există o concepție
unanimă privind definirea acțiunii civile, respectiv nici noțiunea dreptului la
acțiune nu este definită într-un singur sens. Astfel, sunt des menționate în doctrina
dreptului procesual civil accepțiunea procesual-juridică și accepțiunea material-
juridică a dreptului la acțiune.
În sens procesual-juridic dreptul la acțiune presupune posibilitatea de a
investi o instanță de judecată cu examinarea și soluționarea unui litigiu și,
totodată, obligația acesteia a-l soluționa.62 Dreptul la acțiune în sens proces mai
este numit și dreptul la intentarea acțiunii, prevăzut de art. 20 al Constituției RM
,,Accesul liber la justiție” și art. 5 al CPC. Astfel, în fiecare caz cînd dreptul la
acțiune este analizat prin prisma accesului liber la justiție, aceasta constituie
accepțiunea procesual-juridică a dreptului la acțiune.
În sens material-juridic dreptul la acțiune semnifică satisfacerea
pretențiilor care formează obiectul acesteia. Procesul civil se derulează pentru a
stabili dacă pretențiile reclamantului sunt întemeiate și merită să fie satisfăcute.
Adică, acțiunea fondată va fi admisă de către instanța de judecată (reclamantul va
avea cîștig de cauză). Admiterea acțiunii de către instanță depinde de justificarea
pretențiilor reclamantului în baza normelor de drept material și probarea
circumstanțelor de fapt ale acțiunii civile cu ajutorul mijloacelor de probație
admisibile. 63Prin urmare, dacă pretențiile reclamantului sunt legale și întemeiate,
instanța de judecată urmează să le satisfacă pe deplin în virtutea dreptului la
acțiune în sens material. Din acest considerent dreptul la acțiune în sens material-
juridic mai este numit și dreptul la admiterea acțiunii.
Pentru exercitarea dreptul la acțiune în sens procesual legea impune de a
fi respectate anumite exigențe, ce sunt numite premise și condiții de exercitare a
dreptului la acțiune.
61
Op. Cit. под. ред. А. А. Власова, с. 207.
62
Vera Macinskaia, Dumitru Visternicean, Elena Belei. Op. Cit. p. 51.
63
Idem.
40
Premisele dreptului la intentarea acțiunii acele circumstanțe prevăzute de
expres de lege a căror existență sau inexistență face imposibilă exercitarea
dreptului la acțiune în sens procesual. Doctrina juridică64divizează premisele de
exercitare a dreptului la acțiune în premise cu caracter pozitiv (existența anumitor
circumstanțe) și premise cu caracter negativ (inexistența anumitor circumstanțe).
Indiferent de caracterul lor, premisele se referă la aspectul procesual al dreptului
de a se adresa în judecată și nicidecum la esența dreptului material încălcat sau
contestat ori a interesului legitim al persoanei care se adresează în judecată.65
Condițiile de exercitare a dreptului la acțiune. Conform art. 5 alin. (1)
al CPC,,Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanța
judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau
contestate, libertățile și interesele legitime.” Legislația procesuală civilă
stipulează anumite exigențe privind ordinea procesuală de realizare a dreptului la
intentarea acțiunii civile. Toate aceste condiții sunt numite condiții de exercitare a
dreptului la acțiune.
64
Op. Cit. под. ред. А. А. Власова, с. 207.
65
Кожухарь А. Н. Право на обращение за судебной защитой//Советская юстиция, 1976, N. 16, c. 13-15.
41
Potrivit art. 27, alin. (1) al CPC,,Disponibilitatea în drepturi se afirmă în
posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd a părţilor, de a dispune liber
de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de
a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele
procedurale de apărare.” În temeiul drepturilor generale și speciale părțile mod
influența esențial asupra procesului. Reclamantul este în drept să modifice
temeiul sau obiectul acțiunii, să mărească ori să reducă cuantumul
pretențiilor în acțiune, ori să renunțe la acțiune. Pîrîtul este în drept să
recunoască acțiunea. De asemenea, părțile pot înceta procesul prin
tranzacție.
Asigurarea acțiunii
66
Manualul judecătorului pentru cauze civile. Mihai Poalelungi, Svetlana Filincova, Iulia Sîrcu [et al.]; coord.:
Mihai Poalelungi [ed al.]. – Ed. II – a, Cartier, Chișinău 2013 (autorii parag. S. Filincova, E. Belei), p. 164.
42
- să suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat
de debitor pe cale judiciară.
43
Capitolul XII
PROBELE ȘI PROBAȚIUNEA ÎN PROCESUL CIVIL
44
aceste fapte norma de drept corespunzătoare.67Importanța probelor în dreptul
roman se exprima prin adagiul ,,Idem este non esse aut non probari” ceea ce
înseamnă că absența unei probe este egală cu absența dreptului.
Alin. (1) și (2) art. 117 al CPC prevede definiția legală a probelor:
,,Probele în pricinile civile sunt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut
de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și
obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa
soluționare a pricinii.
67
Ibidem, p. 242.
68
Гражданское процессуальное право, учебник под. ред. Шакарян М. С., Изд. Проспект, Москва: 2004, с.
178.
69
Ioan Leș. Op. Cit. p. 434.
70
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 222.
45
Probele directe au o legătură nemijlocită cu circumstanțele ce urmează a
fi dovedite. Aceste probe dau posibilitatea de a fi formulată o singură concluzie
privind circumstanțele relevante. De exemplu, certificatul de naștere este o probă
directă ce dovedește nașterea persoanei la o anumită dată.
Probele indirecte au o legătură multiplă cu circumstanțele ce urmează a fi
dovedite. Aprecierea acestor probe nu permite instanței de judecată și
participanților la proces de a-și formula o concluzie unitară privind existența sau
inexistența anumitor circumstanțe de fapt.
Obiectul probației
Veridicitatea probelor
Aprecierea probelor
71
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 228.
72
Vera Macinskaia, Dumitru Visternicean, Elena Belei. Op. Cit. p. 60.
48
Felurile mijloacelor de probă
Art. 117 alin. (2) al CPC prevede şase mijloace de probaţie: explicațiile
părților și ale altor persoane interesate, depozițiile martorilor, înscrisurile, probele
materiale, înregistrările audio-video, concluziile expertului. Toate mijloacele de
probă menţionate vor fi supuse analizei în acest paragraf.
Delegațiile judecătorești
73
Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 249.
49
Codul de procedură civilă nu stabilește un termen pentru îndeplinirea a
delegațiilor judecătorești, dar prevede regimul priorității îndeplinirii ei. Totuși
pentru soluționarea rapidă a cauzelor civile este necesar de a fi introdus în Codul
de procedură civilă un anumit termen de îndeplinire a delegației judecătorești de
instanța solicitată.
Delegația judecătorească se îndeplinește în ședința de judecată conform
regulilor stabilite de Codul de procedură civilă. Participanților la proces li se
comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică
îndeplinirea delegației. Procesele-verbale și probele adunate în legătură cu
îndeplinirea delegației se remit imediat instanței care judecă pricina.
Dacă participanții la proces, martorii sau experții care au depus mărturii,
au dat explicații ori au expus concluzii în fața instanței executoare a delegației se
prezintă în fața instanței care judecă pricina, ei depun mărturii, dau explicații,
expun concluzii conform regulilor generale (art. 126 alin. (3) al CPC).
Bibliografie
1. Al. Bacaci. Excepțiile de procedură în procesul civil. Ed. Dacia Cluj, Napoca,
1983.
2. Al. C. Șendrea. Curs de procedură civilă. București, 1866, p. 65 – 68;
3. Al. Velescu. Disponibilitatea în dreptul procesual civil român//Revista
Română de Drept, nr. 9, 1971.
4. Ana Maria Puiu, Adrian Nicolae, Andi Constantin Puiu. Cheltuielile de
judecată. Ed. Hamangiu, București 2011.
5. August Scriban. Dicționarul limbii românești. Ed. Institutul de Arte
Grafice,,Presă Bună”, 1939.
50
6. Baieș Sergiu, Roșca Nicolae. Dept civil. Partea generală. Persoana fizică.
Persoana juridică. – Ediția a 2-a, Chișinău 2005.
7. Bîrsan Corneliu. Convenția europeană a drepturilor omului: comentariu pe
articole. Ed. a 2-a,rev., București: Editura C.H. Beck.
8. Boris Negru, Alina Negru. Teoria generală a dreptului și statului. Chișinău,
Bons Offices, 2006.
9. C. Cașcaval. Principiul contradictorialității//Justiția constituțională, 2006, nr.
3.
10. Cărpenaru, Stanciu D. Drept comercial român. București, 1998.
11. Ciobanu V. M. Tratat teoretic și practic de procedură civilă. Teoria Generală.
Vol.II. București: Național, 1996.
12. Constantin Stroe. Compendiu de filosofia dreptului. – București: Lumina
LEX, 1999.
13. D. Florescu. Sancționarea abuzului de drept în perspectiva unui nou cod de
procedură civilă//R.R.D, nr. 2, 1973.
14. D. J. Cotrutz. Participarea terților în proces. Ploiești, 1943.
15. D. Radu, Gh. Durac. Drept procesual civil. Junimea, seria Jus, Iași, 2001.
16. D. Saint-Laurent. Principles de droit constitutionnel et penal. Mont Royal
(Quebec), 1994.
17. DEX, Editura Academiei RSR, București, 1975.
18. E. Belei. Efectele juridice ale hotărîrii judecătorești//Revista Națională de
Drept, 2010, nr. 2.
19. E. Poenaru. Rolul procurorului în procesul civil. Ed. All Beck. București,
2003.
20. E. T. Leibman. Manual de Derecho Procesal Civil. Ediciones Juridicas
Europa-America, Buenos Aires, 1981.
21. Elena Belei, Felicia Chifa, Alexandru Cojuhari [ed. al.]; red. șt. Alexandru
Cojuhari. Drept procesual civil: Partea specială. Curs univ. Chișinău, 2009.
22. Elena Constantinescu, Gheorghe Chibac, Olga Bondarciuc. Notariat. Pontos,
Chișinău, 2001.
51
23. Emil Poenaru. Procurorul – parte în procesul civil. Ed. ALL Beck, București,
2003.
24. Evelina Oprina. Participanții la procesul civil. Ed. Rosetti. București 2005.
25. F. Chifa. Degrevarea de probațiune în temeiul faptelor unanim cunoscute (de
notorietate publică)//Revista Națională de Drept, 2007, nr. 7.
26. Florea Măgureanu. Drept procesual civil. ALL BECK, București, 1998.
27. Frédéric-Jérome Pansier. Méthodologie du droit. – Paris: Litec, 1998.
28. G. Boroi. Codul de procedură civilă comentat și adnotat. Vol. I, Editura All
Beck, București, 2001.
29. G. Gornu, J. Foyer. Procédure civile. Presses Universitaires de France, 3-e
édition, Paris, 1996.
30. Gheorghe Avornic. Tratat de teorie generală a statului și dreptului: Tratat,Vol
I. Chișinău 2009.
31. Gheorghe Boboş. Teoria generală a dreptului. – Bucureşti, 1994.
32. Gr. Porumb. Codul de procedură civilă comentat și adnotat. Vol. II. Ed. Șt.,
București, 1962.
33. Hilsenard, I. Stoenescu. Procesul civil în RPR. Bucureşti, Editura Știinţifică,
1957.
34. I. Deleanu. Tratat de procedură civilă. Editura Servo-Sat, Arad, 2000, Vol. II.
35. I. Coban. Suporturile electronice de informație ca mijloc de probație în
procesul civil al Republicii Moldova//Revista Națională de Drept, 2005, nr. 6,
p. 34.
36. Ioan Leș. Drept procesual civil. Lumina Lex, București 2002.
37. Ioan Leș. Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ed. a 2-a. ALL
BECK, București 2005.
38. Ioan Leș. Participarea părților în procesul civil. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
39. Ioan Leș. Sisteme judiciare. ALL BECK, București, 2002.
40. Ioan Leș. Tratat de drept procesual civil. București, 2001.
41. Ion Deleanu. Procedura civilă. Editura Fundației ,,Chemarea”, Iași, 1994.
42. Iurii Mihalache. Drept privat roman. Litera AVN, Chișinău, 2012.
52
43. J. M. Asencio Mellado. Derecho procesal civil. Partea Primera, 2 a, Ley
1/2000, Tirant lo Blanch, Valencia, 2000.
44. J. Vincent, S. Guinchard. Procédure civile. 23 editition, Dalloz, Paris, 1994.
45. J.-L, Charier, A. Chiriac. Codul Convenției Europene a Drepturilor Omului. –
Paris: Lexis Nexis SA, 2008.
46. Liviu Narcis Pîrvu. Părțile în procesul civil. Ed. All Beck, București 2002.
47. Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, 2013.
48. Maria-Angela Tatu, Vasile Pătulea. Limitele principiului disponibilității în
procesul penal//Dreptul, 2002, nr. 2.
49. Marian Voicu. Protecţia Europeană a Drepturilor Omului. – Bucureşti:
Lumina Lex – 2001.
50. Marin Voicu, Mihaela Popocă. Dreptul muncii. Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
51. Mihaela Tabârcă. Drept procesual civil. Ed. Univers Juridic, București, 2005,
vol. I.
52. Mihaela Tăbîrcă. Excepțiile procesuale în procesul civil. Ediția a II-a, Univers
Juridic, București, 2006.
53. Minodora Condoiu. Drept procesual civil. Ed. Fundației România de Mâine.
București, 2007.
54. N. Cochinescu. Totul despre Ministerul Public. Organizarea parchetelor.
Statutul procurorilor. Atribuțiile procurorului. E. Lumina Lex, București,
2000.
55. Nicolae Roșca, Sergiu Baieș. Dreptul afacerilor. Volumul 1. Chișinău, 2004.
56. Nicolae Timofti. Unele aspecte de neconcordanță a normelor dreptului
procesual civil și penal cu normele constituționale//Analele științifice ale
Universității de Stat din Moldova”, 1999, nr. 3.
57. Olga Pisarenco. Drept procesual civil. Chișinău: Editura ,,Tehnica-Info”,
2012.
58. P. Roubier. Les conflits de lois dans la temps. Vol. 2, Paris, 1922 și 1933.
59. P. Vasilescu. Tratat de procedură civilă. Vol. I, Iași, 1939.
53
60. Popa. Discuții în legătură cu unele aspecte specifice privitoare la abținerea și
recuzarea judecătorilor//Dreptul (România), 2011, nr. 3.
61. S. Gavjuc. Principiul nemijlocirii ședinței de judecată – regulă specifică a
judecării cauzelor în procesul penal//Legea și viața, 2009, nr. 7.
62. S. Neculaescu, D. Matei. Dispoziții de drept procesual în Constituția
României//Studii de drept românesc, nr. 2/1994.
63. Serge Guinchard, Jacques Buisson, Procédure Pénale. 4 Edition, Litec Groupe
Lexis Nexis, 2008.
64. Standarde ale Consiliului Europei pentru Justiție /Consiliul Europei; resp. de
ediție.: Leonid Antohi. – Chișinău: ,,Bons Offices”SRL, 2010.
65. Stoenescu, I.; Zilberstein, S. Drept procesual civil. Teoria generală. București,
1983.
66. Stoienescu, S. Zilberstein. Drept procesual civil, teoria generală. Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1983.
67. T. Popescu. Curs de drept internațional privat. Partea a II-a, Universitatea
București, 1972.
68. Teodor Bodoașcă. Competența instanțelor judecătorești în materie civilă.
Editura, All Beck, București, 2002.
69. Teodor Cârnaț. Drept constituțional. Ed. a 2-a, Chișinău, 2010.
70. V. Crețu. Cheltuielile de judecare a pricinii: aspecte teoretice și practice //
Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova, 2004, nr. 7.
71. V. Crețu. Noțiunea ,,cheltuieli de judecată” și caracterizarea acestui institut de
drept //Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova, 2004, nr. 7.
72. V. Negru, D. Radu. Drept procesual civil. E.D.P. București, 1972.
73. V. Pușcaș, V. Zaporojan. Precedentul judiciar, practica judiciară și
jurisprudența//Revista Națională de Drept, 2008, nr. 4.
74. V. Pușcaș. Perfecționarea procedurii de ridicare a excepție de
neconstituționalitate în Republica Moldova//Justiția constituțională în
Republica Moldova,” 2008, nr.1.
54
75. V. Pușcaș. Unele probleme privind excepția de neconstituționalitate//Revista
Națională de Drept, 2006, nr. 4.
76. V. Șterbeț, E. Festican. Controlul constituționalității și controlul legalității –
două mecanisme esențiale ale asigurării principiului legalității propriu statului
de drept// Revista Națională de Drept, 2003, nr. 1.
77. V. Volcovschi. Noțiuni generale despre esența și importanța studierii
competenței generale – ca instituție a dreptului procesual civil//Revista
Națională de drept, nr. 1.
78. V.M. Ciobanu. Drept procesual civil. Vol I, T.U.B. 1986.
79. Valentina Cebotari. Dreptul familiei. Chișinău, 2004.
80. Vasile Breban. Dicționar general al limbii române. Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1987.
81. Vera Macinskaia, Dumitru Visternicean, Elena Belei; coord. Principal: Elena
Muraru. Drept procesual civil; Intentarea, pregătirea și examinarea în fond a
pricinilor civile; Proceduri necontencioase în procesul civil – Chișinău, Ed.
Elan Inc, 2008.
82. Victor Zaharia, Lilian Darii ș.a. Ghid privind sistemul de asistență juridică
garantată de stat. Bon Offices, Chișinău, 2010.
83. Viorel Mihai Ciobanu. Tratat teoretic și practic de procedură civilă. Vol. I.,
Editura Național, București, 1996.
84. W. J. Wagner. The role and functions of legal professions: a comparative
study//Inter-American Law Review, The University of Maiami, vol. 16, nr.
3/1985.
85. А. А. Мельников. Курс советского процессуального права. Москва, 1981.
Т. 1.
86. А. В. Юдин. Злоупотребление процессуальными правами в гражданском
судопроизводстве. Изд. Юридического Факультета Санкт-
петербургского Государственного Университета, Санкт Петербург 2005.
87. А. Горбацкий. Представительство в хозяйственном суде //Вестник
Высшего Хозяйственного Суда Республики Беларусь, 2008, N. 12.
55
88. А. Миронов. Судебные поручения по гражданским и семейным делам:
международно-правовой аспект//Российская юстиция, 1999, N. 2.
89. Аболонин. Г.О. Групповые иски. Изд. Норма, Москва, 2001.
90. Берутович В. О понятии основных принципов гражданского процесса //
Вопросы развития и защиты прав граждан. Калинин, 1977.
91. Боннер А.Т. Принципы гражданского процессуального права (проблемы
и перспективы) // Проблемы защиты прав и законных интересов граждан
и организаций: Материалы международной научно-практической
конференции. Краснодар — Сочи, г. Краснодар, 2002.
92. В. А. Правовые режимы граждан и иностранцев в России и мире//Право
и политика, 2003, N. 4.
93. В. Жуйков. Принцип диспозитивности в гражданском
судопроизводстве// Российская юстиция, 2003, N. 7.
94. В. Каменков. Правила подсудности Хозяйственного процессуального
кодекса Республики Беларусь – гарантия права на судебную
защиту//Вестник высшего Хозяйственного Суда Республики Беларусь,
2008, N. 12.
95. В. Каменков. Стороны в хозяйственном процессе// Вестник высшего
Хозяйственного Суда Республики Беларусь, 2008, N. 13.
96. В. Каменков. Третьи лица в хозяйственном судопроизводстве Беларуси//
Вестник высшего Хозяйственного Суда Республики Беларусь, 2009, N.
6.
97. В. Хомич. Постоновление Пленума Верховнова Суда как проявление
судебной власти и источник права. Судовы Весник, 2003 г, н.3.
98. Васьковский Е.В. Курс гражданского процесса. Москва, 1913.
99. Васьковский Е.В. Учебник гражданского процесса. Москва, 1912.
100. Викут МА, Зайцев ИМ. Гражданский процесс России: Учебник.
Москва, 1999.
101. Викут МА, Зайцев ИМ. Гражданский процесс. Курс лекций. Саратов,
1998.
56
102. Власов А. А. Адвокат как субъект доказывания в гражданском и
арбитражном процессе. Изд. Юрлитинформ, Москва,2000.
103. Власов А. А. Участие прокурора в судебном разбирательстве.
Ульяновск, 2002.
104. Власов А.А. Правовые основания и виды судебного
представительства. // Адвокатские вести. 2001. N. 7.
105. Гражданский процесс. Общая часть, учебник под. общ. ред. Беловой
Т. А., Колядко И.Н., Юркевича Н.Г., изд. Амалфея, Минск: 2001.
106. Гражданский процесс, учебник под ред. В. В. Яркова, 5-изд.,
Woltersklwer, Москва: 2004, p. 584.
107. Гражданский процесс, учебник под ред. М.К. Треушникова, 3- изд.
Городец-издат, Москва: 2001, с. 27.
108. Гражданский процесс, учебник под ред. В. А. Мусина, Н.А. Чечиной,
Д. М. Чечота, 3е- изд., Проспект, Москва, 2001.
109. Гражданское процессуальное право Российской Федерации, учебник
под. ред. A.A. Власова, Юрайт – Издат., Москва: Гражданское
процессуальное право России, учебник, отв. ред. М.А. Гурвич, изд.
Высщая школа, Москва, 1964
110. Гражданское процессуальное право России, учебник, отв. ред. М.С.
Шакарян, 2е -изд., Проспект, Москва: 1998.
58
19, pag. 313. Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM
nr. 1487-XIII din 10.06.1993.
10. Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966.
Publicat în ediție oficială ,,Tratate internaționale”, 1998, volumul 1, pag. 30.
Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 217-XII din
28.07.1990.
11. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1992, în vigoare la
27.08.1994. Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 12.08.1994 nr. 1.
12. Codul de procedură civilă nr. 225 din 30.05.2003. Monitorul Oficial din 12.
06.2003 nr. 111-115/451.
13. Codul de procedură penală nr. 122 din 14.03.2003. Monitorul Oficial din
07.06.2003 nr. 104 -110/447.
14. Codul electoral nr. 1391din 21.11.97. Monitorul Oficial al RM nr. 81/667 din
08.12.1997.
15. Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16.06.95. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova din 28.09.95, nr. 53-54/597.
16. Codul de executare al RM, nr. 443 din 24.12.2004. Republicat: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 05.11.2010 nr. 214-220/704.
17. Legea nr. 789 din 26.03.1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție.
Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 22.01. 2013 nr. 15-
17/64.
18. Legea nr. 947 din 19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 22.01. 2013 nr. 15-
17/64.
19. Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova din 14.03.2002, nr. 36-38/210.
20. Legea nr. 102 din 28.05.2010 pentru modificarea și completarea unor acte
legislative. Monitorul Oficial din 03.08.2010 nr. 135-137/476.
59
21. Legea nr. 105 13.03.2003 privind protecția consumatorilor. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova din 27.06.2003 nr. 126-131/507. Republicat: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 21.10.2011 nr. 176-181/513.
22. Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură. Republicat: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 04.09.2010 nr. 159/582.
23. Legea nr. 135 din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 17.08.2007 nr. 127-130/548.
24. Legea nr. 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești. Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
04.06.1998, nr. 50-51/359.
25. Legea nr. 155 din 05.07.2012 pentru modificarea și completarea Codului de
procedură civilă al Republicii Moldova Monitorul Oficial al Republicii
Moldova din 31.08.2012 nr. 185/622.
26. Legea nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 157-160/614 din 05.10.2007.
27. Legea nr. 220 din 3011.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor
juridice și a întreprinzătorilor individuali.
60