Ce sunt cartelurile ?

Un cartel reprezinta o intelegere formala intre firme competitoare cu scopul de a-si

coordona nivelul preturilor, pietele de desfacere si productia, si care are ca efect final eliminarea
concurentei. Urmarind dorinta de maximizare a profiturilor, cartelurile lucreaza in defavoarea
consumatorilor prin eliminarea nevoii de introducere de produse noi sau superioare din punct de
vedere al calitatii, dar si prin mentinerea preturilor la un nivel ridicat.
Cartelurile sunt considerate cele mai grave forme de înțelegeri anticoncurențiale, având în
vedere impactul negativ asupra consumatorilor și economiei în general.

De ce cartelurile aduc prejudicii grave economiei şi cum pot fi ele identificate?

Întreprinderile care fac parte din carteluri nu sunt expuse presiunii concurenţiale care
obligă operatorii economici să lanseze noi produse şi să propună consumatorilor o ofertă de mai
bună calitate şi la preţuri competitive. Ca urmare, consumatorii vor plăti mai mult pentru o
calitate inferioară.
Pe o piata libera, afacerile sunt un joc in care concurentii se intrec. Uneori, firmele pot fi
tentate sa evite aceasta intrecere si sa incerce sa-si stabileasca propriile reguli de joc. Cateodata,
un jucator de talie mare poate incerca sa-si elimine concurentii de pe piata. Comisia Europeana
actioneaza ca un arbitru pentru a se asigura ca toate firmele joaca dupa aceleasi reguli.
De aceea, in conformitate cu legislatia referitoare la concurenta din UE, cartelurile sunt
ilegale si din acest motiv Comisia Europeana aplica amenzi foarte mari firmelor participante la
un cartel. Deoarece sunt ilegale, cartelurile sunt in general realizate in mare secret si nu este usor
sa gasesti probe care sa demonstreze existenta unui cartel.
Comisia Europeana aplică o „politică de clemenţă” prin care încurajează întreprinderile
sa prezinte dovezi privind existenta cartelurilor, obtinute chiar din interiorul unei asemenea
grupari. O companie, membra a unui cartel, care furnizeaza prima dovezi privind existenta
cartelului respectiv, nu va fi amendata. Rezultatul este destabilizarea cartelului. Aceasta politica
s-a bucurat de foarte mare succes incepand cu momentul introducerii sale in UE.
 Majoritatea cartelurilor au fost depistate de catre Comisia Europeana dupa ce un membru
al acestora a marturisit si a solicitat clementa. Pe de alta parte, Comisia Europeana continua cu
succes propriile investigatii pentru depistarea cartelurilor. Anual, au fost impuse amenzi
totalizand intre 0,5 si 1 miliard de euro in cazul existentei unor carteluri. Aceste amenzi intra in
bugetul comunitar, contribuind la finantarea UE si, in final, la economisirea banilor
contribuabililor. Un aspect, poate, mai important il constituie faptul ca riscul amenzilor mari
descurajeaza firmele sa infiinteze sau sa-si continue participarea in carteluri.
Exista anumite tipuri de acorduri deosebit de daunatoare concurentei si, ca urmare, ele
sunt aproape intotdeauna interzise. Este cazul cartelurilor secrete si al altor intelegeri, prin care
concurentii se pun de acord sa stabileasca preturile, sa limiteze productia sau sa-si imparta intre
ei pietele sau clientii. Acordurile dintre un producator si distribuitorii acestuia pot fi si ele
interzise, mai ales daca prin acestea se stabilesc preturile de revanzare.
Insa,nu toate acordurile care limiteaza concurenta sunt neaparat ilegale. Sunt permise
acele acorduri care au mai multe efecte pozitive decat negative. La modul general, este mult mai
probabil ca acordurile sa fie permise atunci cand nu sunt incheiate intre concurenti sau cand
firmele implicate detin doar o cota mica de piata.
Este adevarat ca intelegerile dintre firme rivale pot restrictiona concurenta, dar ele pot fi,
pe de alta parte, necesare pentru a imbunatati produsele sau serviciile, pentru a crea noi produse
sau a gasi modalitati noi, mai bune, de a pune produsele respective la dispozitia consumatorilor.
De exemplu, produsele noi pentru care sunt necesare cheltuieli mari de cercetare pot sa devina
disponibile pentru consumatori numai daca mai multe companii isi unesc eforturile pentru a
desfasura respectivele activitati de cercetare. De aceea, acordurile in domeniul cercetarii si
dezvoltarii, precum si cele privind transferul de tehnologie, sunt adesea compatibile cu legea
concurentei. Tot astfel pot sta lucrurile si in cazul altor acorduri de cooperare (privind
producerea, achizitionarea sau comercializarea in comun sau standardizarea), dar aceasta depinde
in mod normal de o analiza detaliata a imprejurarilor in care au loc si a avantajelor economice
obtinute.
Alte tipuri de intelegeri care pot ingradi concurenta sunt cele dintre furnizori si vanzatorii
cu amanuntul. De exemplu, acordurile de distributie pentru parfumuri de lux impun magazinelor
de vanzare cu amanuntul anumite restrictii privind decoratiunile interioare sau pregatirea
personalului. Pe de alta parte, aceste intelegeri asigura conditiile necesare pentru ca clientii care
cumpara sa o poata face intr-un mediu adecvat produsului si in acelasi timp sa beneficieze de o
consiliere personalizata. Ele previn si situatiile in care un distribuitor profita de eforturile
promotionale ale unui alt distribuitor. Legalitatea altor acorduri de distributie, ca de pilda cele de
distributie exclusiva sau distributie selectiva, depinde de pozitia pe piata a firmelor implicate si
necesita o analiza individuala in cazul in care se depasesc anumite praguri ale cotei de piata.
Daca o companie (sau un grup de companii) detine o cota importanta dintr-o anumita piata, este
posibil ca aceasta sa detina o pozitie dominanta pe acea piata. Companiile aflate in pozitie
dominanta au suficienta putere economica pentru a actiona fara sa tina seama de concurenti sau
de consumatori. De aceea, abuzul de pozitie dominanta de catre firmele care detin asemenea
pozitii este ilegal.

Sanctiuni pentru agentii economici implicati intr-un cartel

In urma unei investigatii referitoare la un posibil cartel, se pot aplica sanctiuni:

- Contraventionale – amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri totala, realizata de
agentii economici implicati, in anul financiar anterior sanctionarii;
- Penale – inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau amenda pentru participarea cu intentie
frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau
realizarea unui cartel. Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului
Concurentei.

Incepand cu anul 2009, politica de clementa se aplica si intelegerilor verticale foarte grave, cum
sunt cele referitoare la :
- Fixarea preturilor;
- Impartirea pietelor care conduce la protectie teritoriala absoluta.

Intelegerile verticale sunt acele intelegeri sau practici concertate, incheiate intre doua sau mai
multe companii, fiecare operand pentru obiectivele intelegerii la un nivel diferit al lantului de
productie sau de distributie. Acest tip de intelegeri se refera la conditiile in care partile pot sa
cumpere, sa vanda sau sa revanda anumite bunuri sau servicii.

Forme de cartel

In funcţie de obiective şi de piaţa pe care acţionează, sunt definite patru

forme de cartel:

• Cartelul naţional - se formează atunci când doi sau mai mulţi producători
saudistribuitori se unesc printr-o înţelegere, în scopul controlării lanţului de
producţie sau dedistribuţie şi a reţelei de servicii de după vânzare, la nivelul pieţei unei ţări.

• Cartelul internaţional - se formează atunci când întreprinderi din ţări diferite seunesc
pentru a fixa preţuri şi a-şi împărţi piaţa sau pentru a prelua, pe rând, comenzile
la p r o i e c t e l e c e l e - a u f o s t a d j u d e c a t e . C a u r m a r e , c o n c u r e n ţ a e s t e l i m i t a t a ,
p r e ţ u r i l e s u n t ridicate, producţia este restricţionată, iar pieţele sunt alocate în
beneficiul privat al unor f i r m e . E f e c t e l e l o r s u n t s i m i l a r e c e l o r i n s t i t u i t e p r i n
carteluri naţionale, iar punerea înaplicare a legii concurenţei trebuie să
c a u t e a s i g u r a r e a u n e i s o l u ţ i i p e n t r u c o m b a t e r e a cartelurilor internaţionale.

• Cartelurile pentru import - f u n c ţ i o n e a z ă a d e s e a c a o o r g a n i z a ţ i e

u n i c ă c a r e cumpără în mod centralizat o materie primă pentru a o furniza, apoi, unei anumite
ramuri aindustriei. Pot fi înfiinţate pentru contrabalansarea puterii de piaţă a
cartelurilor de exportdin alte ţări. Formarea de carteluri de către importatori sau
cumpărători şi mecanismelesimilare (cum ar fi boicotarea sau refuzul colectiv de a negocia
cu concurenţii străini) suntevident îngrijorătoare din punct de vedere al accesului pe piaţă. Acest
fenomen înglobează comportamente aparente, cum ar fi excluderea concurentilor straini din
asociatiile profesionale sau acceptarea lor in anumite conditii descriminatorii.
Formele mai dure ale acestui tip de cartel sunt: fixarea preţurilor, controlul asupra producţiei,
împărţirea pieţelor şi alocarea consumatorilor, aspecte care sunt interzise prin
legislaţia de concurenţă şi, deasemenea, adesea ambiguu formulate. În unele
jurisdicţii cartelurile pentru import pot fi premise daca importatorii se confrunta cu
pozitia diminanta a furnizorilor straini, iar concurenta pe pietele interne este supusa
unor constrangeri substantiale.

• Cartelurile de export - se pot distinge două categorii: de carteluri de

export„pure” care vizează numai pieţele externe şi cartelurile de export „mixte”
care restrângconcurenţa atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele externe. Marea majoritate a
ţărilor considerăcă acele carteluri de export pure nu intră în sfera dreptului de concurenţă din
două motive:fie consideră că nu ţin de legislaţia naţională, fie le exclud în mod
expres de la aplicarea legislatiei concurentei. Cartelurile de export mixte sunt in
general supuse acelorasi prescriptii sau interdictii ca si cartelurile care afecteaza
numai piata interna, dar anumite tari acorda exceptii particulare, atunci cand efectul
de restrangere a concurentei pe piata interna este unul secundar, in raport cu
restrangerea activitatii de export.

Atât teoria, cât şi practica arată că un cartel este o formă instabilă de cooperare.
Dacăacest cartel este profitabil pe termen lung pentru toţi membrii săi, atunci aceştia
fuzioneazăîntr-o mare firmă. Cartelul dispare, astfel, în această fuziune. Însă, dacă pentru unul
sau maimulţi membrii acţiunea comună nu se arată prea profitabilă, o acţiune
independentă vad i s t r u g e , d e c e l e m a i m u l t e o r i , c a r t e l u l . E s t e p o s i b i l c a u n a
d i n f i r m e l e c a r e f o r m e a z ă cartelul, datorită independenţei de care totuşi dispune,
să dorească să primească o cotă de p r o d u c ţ i e m a i m a r e . L a a c e a s t ă c e r e r e s e
vor împotrivi celelalte firme.
 Cartelul înlătură concurența, permițând concurenților să crească prețurile și să înlature
astfel presiunea concurențială profitabilă consumatorilor.
Lipsa concurenței cauzată de existența unor astfel de carteluri determină o lipsa de interes
din partea producătorilor în ceea ce privește calitatea produsului pe piață, raportul calitate preț
fiind lăsat uitarii în condițiile unui profit asigurat la umbra cartelului.
Cei care platesc prețurile unor astfel de carteluri sunt consumatorii care se văd astfel
nevoiți să plătească prețuri mai mari pentru produse de calitate redusă, neavând astfel opțiunea
de a alege.
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.scrigroup.com
2. http://ec.europa.eu
3. http://www.clementa.ro
4. http://www.mana.ciutacu.ro
5. http://www.scribd.com