A.

proba de apreciere a distanţei;

B. testul Matorin;
C. testul „atinge plăcile”;

A. Coordonarea senzo-motorie ( proba de apreciere a distantei)

Materiale:
 ochelari;
 ruletă;
 segment de dreapta de 7 m desenat pe sol.
Aveți în față un segment de dreaptă desenat pe sol, acesta indică traseul pe care trebuie să îl parcurgeți, pornind din punctul A, și oprindu-vă în
punctul B în poziția inițială. Traseul se va parcurge de către subiect fără control vizual, aplicându-se ochelari negri la ochi înaintea începerii
testării.
 Cap.III fig. nr. 1

Instrucțiuni date subiectului:

 fixați în minte punctul la care trebuie să ajungeți;
 căutați să păstrați direcția;
 respectați distanța;
 când considerați că ați ajuns la puntul B, vă opriți și așteptați nemișcat, până se măsoară distanța parcura cu ruleta.
Procedeul de examinare:
 se așează subiectul pe direcția de mers, cu picioarele lipite, vârful picioarelor de o parte și de altă a punctului „A”;
 se înlătura orice sursă sonoră, care i-ar putea permite orientarea în spațiu;
 când subiectul s-a oprit, se măsoară deviația de la punctul B.
Notă pentru inregisrare și calcul: se face un „X” în mijlocul liniei care unește vârfurile picioarelor subiectului. Imaginăm o perpendiculară dusă
din acest punct, pe segmentul A-B sau pe prelungirea lui ( în punctul C).
Se măsoară:
 distanța B-C, notându-se cu - (minus) dacă punctul C este situat între A și B sau cu + (plus) dacă punctul C este situat în prelungirea
segmentului A-B și cu 0 (zero) dacă nu există deviație;
 distanța X-C, notând în dreptul numărului deviația de stânga sau deviația de dreapta.
Se înregistrează două valori :
 numărul care exprimă tendința de supraapreciere (+), de subapreciere (-) sau de apreciere corectă a distanței (0). Acest număr luat în valoare
absolută se raportează la etalon și obținem rangul subiectului privind coordonarea kinestezica;
 numărul care exprimă variația deviației de dreapta sau de stânga a subiectului. Acest număr, raportat la etalon, de dă rangul subiectului privind
coordonarea vestibular-motorie.
 Cap. III fig. nr. 2
Înainte de pornire, subiectului i se dă o pereche de ochelari negri, pentru a parcurge traseul fără control vizual. I se cere subiectului să încerce să
păstreze distanța și direcția trasate. La oprirea subiectului, se măsoară distanță parcursă și devierea de la segmentul trasat. Distanța
parcursă(supra/sub sau corecta apreciere) de subiect din cei 7 m ai liniei evidențiază coordonarea kinezica. Devierea de la segmentul trasat
indică coordonarea vestibulo-motrica.
Testul Matorin, test de coordonare generală
Materiale:
 busolă;
 riglă;
Instrucţiuni date subiecţilor:
 trebuie să executați o întoarcere în jurul propriei axe longitudinale, prin săritură, cu un unghi maxim;
 poziția inițială: picioarele lipite așezate de o parte și de altă a liniei trasate pe sol, cu mâinile lipite de corp;
 să nu vă pierdeți echilibrul în timpul aterizării:
 picioarele trebuie să fie lipite la aterizare, la fel că în poziția inițială;
 mâinile vor păstra aceeași poziție inițială în timpul săriturii;
 întoarcerea să fie de cât mai multe grade.
 se vor realiza 3 întoarceri spre dreapta și 3 spre stânga, subiecții rămânând în poziția inițială de aterizare până se măsoară valoarea
în grade, cu busoala, a fiecărei întoarceri.
Procedeul de examinare:
 se trasează pe sol o linie, pe direcția Nord-Sud, de 30-35 de cm;
 se așează subiectul cu fața spre Nord, cu picioarele lipite, de o parte și de alta a liniei;
 după fiecare săritură, se măsoară unghiul întoarcerii, pentru o mai comodă măsurare, busoala este fizata pe o riglă de 40-50 de cm,
astfel ca, liniile trasate prin indicațiile 0-180 de grade ale busolei, să treacă de-a lungul axului longitudinal al riglei;
 după efectuarea săriturii, pe locul aterizării se aplică rigla cu busola și, după deviația acului busolei, se citește unghiul de rotire.
C. Al treilea test ales este "atinge plăcile"

Pentru coordonarea membrelor superioare, este un test bazat pe alinierea alternalivă a două zone marcate pe o placă, cu mână îndemânatică.
Examinatul este plasat în fața mesei, în poziția stând ușor depărtat, cu mâna îndemânatică plasată în centrul plăcii dreptunghiulare C, fără a o
mișcă în timpul testului. Mâna neîndemânatică efectuează o mișcare du-te - vino, cât mai repede posibil, între cele două discuri A și B, trecând
pe deasupra mâini situate între cele două cercuri.
Materiale:
 cronometru;
 masă;
 două discuri;
 placa dreptunghiulara.
Instrucţiuni date subiecţilor:
 mâna se asează în centrul plăcii dreptunghiulare;
 mâna din centru deptunghiliu va păstra aceasi pozitie iniţială pe tot parcursul testului;
 discurile trebuie atinse de fiecare dată;
 la comanda : „Gata...pleacă!” se efectuează 25 de cicluri, 50 de atingeri.
 Cap. III fig. nr. 5

Procedeul de examinare:
La semnalul de începere, examinatul începe mișcarea și trebuie să execute rapid 25 de cicluri cu mâna atingând cele două discuri A și B (în total
50 de contacte) fiind cronometrat. Testul se efectuează de două ori, se ia în considerate rezultatul cel mai bun. Este important ca înălțimea mesei
să nu depășească nivelul regiunii ombilicale. (este interesant de sesizal anumite manifestări ale executantului, atunci când execută cu mâna
dreaptă , mișcarea va fi începută dinspre mâna stângă). Când un disc nu este atins, se adaugă o miscare suplimentară.