Caracteristicile lb.

turce
Este o limba turcica (apartine marii grupe de limbi altaice), cu peste 70 de milioane de vorbitori, majoritatea
locuitori ai Turciei. Are mai multe dialecte, iar ca standard este considerat cel din İstanbul.

- o caracteristica pe care am sesizat-o inca de la inceput, comparand-o cu celelalte limbi straine pe care le
cunosc, este ca gramatica limbii turce este extrem de regulata, foarte rar aparand exceptii;
- este o limba aglutinanta, adica se adauga la cuvantul de baza diverse sufixe, intr-o ordine prestabilita si
determina numarul, genul sau timpul:
ev – evdime (casa – la casa mea)
- sufixele se adauga conform respectand regulile armoniei vocalice – pe scurt, vocalele din sufixe sunt
determinate de ultima vocala din cuvantul de baza; cand se intalnesc mai multe sufixe, se evita intalnirea
mai multor vocale prin utilizarea literelor de legatura;
- nu exista genuri; atunci cand totusi ar fi necesare, s-a ajuns la solutia de a fi substantive specifice care
denumesc persoanele sau animalele;
- cand este prezent un numeral sau un adverb cantitativ, substantivul e folosit la singular:
köpek – köpekler (caine – caini)
bir köpek – beş köpek (un caine – cinci caini)
birçok köpek (multi caini)
Kaç köpek var? Cati caini sunt?
- atributul precede substantivul, daca are sau nu un articol insotitor:
güzel çiçek (floare frumoasă)
güzel bir çiçek (o floare frumoasă)
- verbul se acorda in numar si caz cu substantivul pe care il determina;
- particula de negare değil (adverb care neaga verbul) sta langa cuvantul pe care il determina;
- particula interogativa -mi (- mi/mı/mü/mu) sta de asemena dupa cuvantul pe care il determina;
- in cazul unei propozitii pronume+verb, pronumele de obicei lipseste si se deduce persoana dupa sufixele
prezente;
- ordinea cuvintelor in propozitie: Subiect + Obiect + Verb; verbul e situat la finaul propozitiei:
Ali bir elma yiyor. (Ali mananca un mar.)
- accentul este de obicei pe ultima silaba, iar in cazul neologismelor pe penultima; pentru substantivele
proprii este mai atipic: İstanbul [isˈtanbuɫ], Ankara[ˈaŋkaɾa].

Armonia vocalica
Armonia vocalica ste un concept extrem de important pentru limba turca. Pentru a putea conjuga un verb
sau pentru a declina un substantiv ori adjectiv, e nevoie sa vedem ce regula se aplica. In limba turca –
clasificata ca o limba aglutinanta – aceste procese se fac adaugand sufixe la cuvantul de baza, iar aceste
sufixe sunt supuse unor reguli. Mai precis, vocala din sufix(e) este/sunt determinata(e) de ultima vocala a
cuvantului de baza.

ev casă(a)
evler case*
evin casa ta
eviniz casa voastra
evim casa mea
evlerinizin caselor voastre
evlerinizden din casele voastre
evlerinizdendi el/ea era din casa voastra
Evinizdeyim. (Eu) sunt in casa voastra.
Evinizdeymişim. (Eu) as fi fost in casa voastra.
Evinizde miyim? Sunt (eu) in casa voastra? (sursa)

Astfel, cuvantul capata o forma de silabe aproape repetitive, armonioase din punctul de vedere al sunetelor.

Dupa cum am precizat cand am prezentat alfabetul, sunt 8 vocale in limba turca:

AEİIOÖUÜ

Sunt clasificate in mai multe clase:

– vocale anterioare: e, i, ö, ü (A-undotted – in engleza)
– vocale posterioare: a, ı, o, u(E-dotted – in engleza)

O alta clasificare gasita in engleza este (nu am gasit corespondenta in romana):

– rotunde: o, u, ö, ü
– nerotunde: a, e, i, ı.

Astfel ca, sufixele din limba turca sunt de doua tipuri:

Tip (a) – care contin vocalele a sau e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu a, daca ultima vocala a
cuvantului este a, ı, o, u si cu e, daca ultima vocala a cuvantului este e, i, ö, ü.

Tip (b) - care contin vocalele i, ı, u, ü.

Observatii:
– aceste reguli de armonie nu se aplica in urmatoarele situatii:
> cand avem de a face cu cuvinte compuse (sunt considerate cuvinte separate):
bu+gün>bugün aceasta+zi>astazi
>cand sunt folosite sufixe invariabile precum -iyor, -daş;
> cand e vorba de imprumuturi din alte limbi;
> in cazul unor cuvinte vechi trucesti, ca: anne mama sau kardeş frate/sora, care nu respecta regula
armoniei, avand forme de tipul: ana si, respectiv, karındaş.
Litere de legatura
Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe se insereaza o
litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu rolul de intermediar sunt: - s -, - y
-, - n – .

-S–
– este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -ı, -u, -ü (Sufix de Tip (b), vezi tabelul) pentru persoana a
III-a singular, cu scopul de a marca posesia.
kedi pisica > kedisi pisica lui/ei
şemsiye umbrela > şemsiyesi umbrela lui/ei
kapı usa > kapısı usa lui/ei
palto palton > paltosu paltonul lui/ei
araba masina > arabası masina lui/ei

Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit da litera de
legatura de –y– si nu de –s–, pentru a evita forma susu. (sursa)
suyun sesi – Sunetul apei

-Y–
se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care urmeaza incepe tot cu o
vocala.
1. substantiv + sufix predicativ
İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)
Hasta > Hastayım. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)
Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)

2. substantiv + sufix dativ

kedi > kediye [kedi-y-e] pisica > pisicii
banka > bankaya [banka-y-a] banca > bancii
baba > babaya [baba-y-a] tata > tatei

Atentie: Litera de legatura – y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au primit inca
sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si urmeaza un altul, care incepe
tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de legatura -n-.

kedisi [kedi-s-i] – pisica lui/ei > kedisine [kedi-s-i-n-e] – pisicii lui/ei

bankası [banka-s-ı] – banca lui/ei > bankasına [banka-s-ı-n-a] – bancii lui/ei
babaları [baba-ları] – tatal lor > babalarına [baba-ları-n-a] – tatalui

-N- (cu -da/-de si -dan/-den)

-da/-de (in, pe, la) si -dan/-den (de, prin). Ambele sunt sufixe de tip (a) – vezi tabelul:

Sufixele -da/-de si -dan/-den se adauga in aceasta forma direct cuvantului de baza.

kedi – kedide [kedi-de] – kediden [kedi-den]
(pisica – pe pisica – de la pisica)
kapı – kapıda [kapı-da] – kapıdan [kapı-dan]
(usa – pe/la usa – de la usa)

Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -dan/-den > -ndan/-
nden
kedisi – kedisinde [kedi-si-n-de] – kedisinden [kedi-si-n-den]
(pisica lui/ei – pisicii lui/ei – de la pisica lui/ei)
kapısı – kapısında [kapı-sı-n-da] – kapısından [kapı-sı-n-dan]
(usa lui/ei – pe/de la usa lui/ei – usii lui/ei – de la usa lui/ei)

Este o exceptie pentru aceasta litera de legatura – -n-:

– pronumele interogativ ne (ce) ar fi trebuit la genitiv sa aiba forma ne+ -n- +- in > nenin, dar este utilizat
ca neyin.

Postpozitiile – generalitati

A invata o limba noua presupune multe corelatii intre elementele stiute din propria limba sau din alte limbi
straine invatate. Fiecare incearca sa faca tot felul de analogii, asocieri, intre elemente deja cunoscute, pentru
a asimila mai usor regulile noii limbi. La fel stau lucrurile si cand vine vorba de prepozitii.

ro:Masa se afla in centrul camerei. Cartea este pe masa. In vaza sunt flori.
tr: Masa odanın ortasında yer almaktadır. Kitap masanın üzerinde. Vazo içinde çiçekler vardır.

Prepozitia, conform definitiei din dictionarul nostru, este un element al limbii care precede un cuvant (cel
mai des, un substantiv sau un pronume) si prin care se exprima raporturile dintre elementele unei propozitii.
Ce e mai special in limba turca, e ca nu sunt prepozitii. Locul lor a fost preluat fie de sufixele cazurilor (vezi
Cazurile substantivului), fie de postpozitii.

O particularitate a acestor postpozitii din limba turca e faptul ca se declina – adica forma difera, in functie de
persoana, de exemplu (am observat ca se aplica mai mult la singular):

yanımda alaturi de mine

yanında alaturi de tine
yanına alături de el/ea

Aceste postpozitii indeplinesc functia prepozitiilor si au forma unor cuvinte independente in text. In general,
apar clasificate in functie de cazul pe care il determina prezenta lor (am observat asta si in limba germana –
“prepozitii cu dativul”, “prepozitii cu acuzativul” etc.) Ca de exemplu:

benden sonra – dupa mine

ev(in) önünde – in fata casei
saat ondan önce – inainte de ora 1 / mai devreme de ora 1
(in exemplele de mai sus se vede foarte clar de ce aceste parti de vorbire se numesc postpozitii pentru limba
turca si prepozitii, pentru romana)

O alta clasificare gasita este impartirea in postpozitii primare si secundare (sunt postpozitii compuse; in
limba romana ar fi diferenta dintre în – simpla si în faţă- compusa)
Negarea in limba turca
29 septembrie 2010 3 comentarii

ca in orice limba, oricat de pozitiv ai fi, nu se poate sa nu existe si situatii in care sa fie necesara exprimarea
unei negatii. in limba turca se poate face acest lucru in mai multe forme, in functie de tipul context sau de
propozitie.

1 – cel mai simplu e raspunsul hayır = nu

– Bir çay ister misiniz? Ati dori un ceai?
– Hayır. Nu

2 – alt mod este utilizarea lui yok = nu exista, nu se afla

Hiçbir sandalye burada yok. Aici nu e nici un scaun.
Güneş yok. Nu este soare.
Tuz ve biber masaya yok. Nu sunt sare si piper pe masa.

3 – folosirea particulei değil(=nu) in propozitiile in care nu exista verb. sufixele pentru persoana si numar se
adauga la particula değil.
O bir doktor değil. El/ea nu este doctor.
Siz Türk değilsiniz. Voi nu sunteti turci.

- se comporta ca un verb si sta mereu la sfarsitul propozitiei;

– sta langa cuvantul pe care il neaga;
Bu doktor turk değil. Acest doctor nu este turc.
Bu turk doktor değil. Acest turc nu este doctor.

A FI – forma negativa
Ben değilim Eu nu sunt
Sen değilsin Tu nu esti
O değil El/ea nu este
Biz değiliz Noi nu suntem
Siz değilsiniz voi nu sunteti
Onlar değiller Ei/ele nu sunt

4 – folosirea sufixului -mi in cazul verbului. este un sufix de Tip (b) care isi schimba forma conform Regulii
armoniei vocalice, avand urmatoarele forme, conform tabelului de mai jos: -mi, -mı, -mu, -mü.

bilmek – bilmemek a sti – a nu sti

vermek – vermemek a da – a nu da
görmek – görmemek a vedea – a nu vedea
gülmek – gülmemek a rade, a zambi – a nu rade, a nu zambi
yapmak – yapmamak a face – a nu face
ağrımak – ağrımamak a durea – a nu durea
kopmak – kopmamak a (se) sparge – a nu (se) sparge
kurumak – kurumamak a (se) usca – a nu (se) usca
Si cateva exemple:

Ben İngilizce biliyorum. Eu stiu limba engleza.

Ben İspanyolca bilmiyorum. Eu nu stiu limba spaniola.
O ödevini yapıyor. El/ea isi face temele.
O ödevini yapmıyor El/ea nu isi face temele.
Cuvintele duble – İkilemeler
29 decembrie 2010 6 comentarii

Expresiile romanesti treaca-mearga, vrand-nevrand, terchea-berchea, talmes-balmes au corespondenta in

limba turca, nu atat ca sens ci ca maniera de constructie sub forma cuvintelor duble. Unele cuvinte din limba
turca au ajuns chiar si in limba romana:

Iavaş-iavaş= încet, binişor, fără grabă. – Din tc. yavaș Sursa: DEX
Techer-mecher adv. (Turcism înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [Acc. și: técher-mécher] – Din
tc. teker meker. Sursa: DEX
harcea-parcea adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva)
în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată cu bucată” Sursa: DEX

In general se refera la adjective sau adverbe, care prin dublare fie isi accentueaza sensul, fie il nuanteaza
intr-o alta directie. Sunt mai multe moduri prin care au fost construite. O lista foarte bine pusa la punct a
acestor cuvinte gasiti aici.

Daca unele dintre sunt obtinute prin simpla dublare a cuvantului, ca yavaş-yavaş, altele au la baza un alte
seturi de reguli, precum asocierea unui termen care nu are sens in afara expresiei sau inserarea unui m la cel
de-al doilea termen. Cateva exemple, mai jos:

havadan sudan deodata

delik deşik gaunos
elim melim mana cu totul
ucuz mucuz ieftin
odun modun lemn si alte materiale care ard
bakan makan ministere si birocratie
Exprimarea orei

Pentru a putea exprima ora, trebuie mai intai aruncata o privire pe numeralele cardinale, daca e cazul.

Ulterior, trebuie sa stiti si cativa termeni, precum:

saat-saatler ora-ore (am notat pluralul pentru ca este o exceptie)
dakika minut
saniye secunda
çeyrek sfert
buçuk jumatate
zaman timp

Important! in limba turca ce ora e si la ce ora sunt 2 concepte distincte, care se exprima diferit.

Intrebarile cu care putem afla detalii legate de timp:

Ne zaman? Cat e ceasul? (lit. Ce timp?)
Saat kaç? Cat e ora? (lit. Ora cat?)
Saat kaçta? La ce ora?
Saat kaç acaba? Cat este ora, va rog? (lit. Ora cat oare?)
Kaç zaman? Cat de mult (timp)? Cat dureaza? (lit. Cat timp?)

Pentru a raspunde la intrebari, sunt mai multe variante – ca si in limba romana, unde fie spunem ora si
minutul, fie facem o combinatie intre numerale si cuvinte precum:si, fara, sfert, jumatate.

saat* iki ora unu

saat on ora zece
*saat poate fi omis din raspunsuri

CE ORA E?
Pentru a spune minutele din intervalul 0-30, folosim urmatorul model:
saat + ora + -(y)i + minutul + geçiyor

saat beşi on geçiyor ora 5 si 10 minute (05:10)

saat on ikiyi çeyrek geçiyor ora 12 si un sfert (12:15)
saat üçü yirmi beş geçiyor ora 3 si 25 de minute (03:25)

Observatii:
– -(y)i este un sufix Tip(b), care are 4 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia ii este atasat.
– se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;
– geçiyor are aici sensul de trecut de si il traducem prin si;

La fel cum se utilizeaza cuvantul çeyrek sfert, se utilizeaza si buçuk jumatate:

dört buçuk 4 si jumatete (04:30)
on buçuk 10 si jumatate (10:30)

Pentru a exprima minutele din intervalul 30-0, se utilizeaza urmatorul model:

saat + ora + -(y)e/a + minutul + var

saat yediye yirmi var 7 fara 20 (06:40)

saat on bire beş var 11 fara 5 (10:55)
saat dokuza çeyrek var 9 fara un sfert (8:45)
Observatii:
– -(y)e/a este un sufix Tip(a), care are 2 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia ii este atasat.
– se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;
– var are sensul de exista, se afla, insa aici se traduce prin fara;

LA CAT NE VEDEM? (Saat kaçta? La ce ora?)

Pentru a spune o anumita ora, se foloseste sufixul -de/-da (Tip(a)):
saat birde la unu (01:00)
saat onda la zece (10:00)
saat bir buçukta la unu si jumatate (01:30)
saat dört bucukta la 4 si un sfert (04:15)
saat on bir ceyrekte la 11 si un sfert (11:15)
saat iki ceyrekte la 2 si un sfert (02:15)

LA CE ORA S-A INTAMPLAT?

Pentru a indica ora la care se petrece (s-a petrecut) un anumit eveniment se folosesc alte 2 cuvinte (geçe
si kala) si avem astefel cele 2 situatii:
saat + ora + -(y)i + minute + geçe – pentru situatiile in care mai sunt minute pana la si jumatate:
ikiyi çeyrek geçe doua si un sfert (02:15)

saat + ora + -(y)a/e + minute + kala – pentru situatiile in care mai sunt minute de la si jumatate pana la fix:
dokuza beş kala 9 fara 5 (08:55)
sekize çeyrek kala 8 fara un sfert (07:45)
Conjunctia ŞI – VE
Mi-e foarte greu sa ma refer la o limba straina, fara sa nu fiu tentata sa fac rapid o comparatie intre celelalte
limbi pe care le-am invatat. In legatura cu aceasta conjunctie – şi – care are o omologie foarte buna in
franceza (et), engleza (and), germana (und), in limba turca – ve – apar insa unele diferente.

Conjunctia ve este utilizata rar in turca si uneori termenii sunt separati doar de virgula ca in expresia latina
Veni, vedi, vici a lui Cezar. Pe langa situatia aceasta, are si cateva corespondente in alte parti de vorbire, care
se pot traduce cu sensul de şi:
A da, de (de asemenea) – Sufix Tip (a)
Ben de kırmızı bir ceket var. Si eu am o geaca rosie.
O da İstanbul‟a tren aldı. Si el/ea a luat trenul spre Istanbul.
B -ıp, -ip, -up, -üp – Sufix Tip (b)
C ile, -la/ -le – Sufix Tip (a)

De exemplu, daca dorim sa spunem: eu si cu tine avem 2 variante: ben ve sen sau beninle sen.
Sau: familia mea si cu mine: ailem ve ben/ ailemle ben.

Conjunctia DAR
Ma uit pe ultimul articol postat si constat ca a trecut aproape o luna. Sunt departe de scopul propus, de a
posta macar 2 articole pe saptamana. Am lasat o seama de alte proiecte sa o ia inaintea astuia si imi pare rau.
Sper ca in lunile ramase sa ma revansez si sa recuperez din absenta. Asta pentru ca am decis ca sa mai lucrez
la acest blog pana la sfarsitul anului, urmand ca din 2012 sa ma apuc de invatat portugheza. Asa ca…
repede, sa ma pun pe treaba!

In limba turca avem mai multi termeni corespondenti pentru seria noastra de conjunctii adversative
dar/insa/ci, si acesti termeni sunt:
ama
ancak
fakat
yalnız

(Conjunctia adversativă este un tip de conjunctie care introduce in fraza o propozitie adversativă, adica o
propozitie care exprimă o opozitie fata de coordonata ei, transformand discutia intr-un sens opus celui
initial.)

Kitap güzel ama pahalı. Cartea e buna/frumoasa, dar scumpa.

Kitap güzel fakat pahalı. Cartea e buna/frumoasa, dar scumpa.
Kitap güzel ancak pahalı. Cartea e buna/frumoasa, dar scumpa.

ancak mai are si semnificatia de numai, doar, cu exceptia

Yorgunum ama mutluyum. Sunt obosit(a), dar fericit(a).

fakat mai are si sensul de totusi, desi, cu toate astea

yalnız are aceeasi forma si ca adjectiv si ca adverb (=singur). In unele situatii insa, poate indepli si rolul de
conjunctie, cu sensul de dar, numai

ancak si yalnız, spre deosebire de ama si fakat, sunt folosite mai cu seama in situatii in care introduc
propozitii care exprima inferioritatea, lipsa, absenta, obligatia, dezavantajul:
Ahmet aslında çok iyi bir mimar. Ancak/Yalnız aksiliği yüzünden müşterileri kaçırıyor. Ahmet este de
fapt un bun arhitect. Dar pierde clienti din cauza temperamentului neplacut.

Conjunctia ORI/SAU
Conform titlului, parea un articol usor. Dar cu limba turca nu merge intotdeauna sa faci presupuneri… Spun
asta pentru ca la o simpla cautare am gasit mai multe conjuctii care pot avea, in functie de context, sensul de
ori/sau:
ya da/yada
veya
yahut
veyahut
yoksa

Dar… sa le luam pe rand. Prima pe care am invatat-o este ya da, care apare scrisa uneori si ca yada:
ya…ya, ya da ori… ori/ sau… sau/fie… fie
Ya bunu yaparsan, ya buradan temelli defolursun. Ori faci tu asta, ori mergi sa gasesti mancare.
Bu iş ya olacak ya da olmayacak. Aceasta intelegere va functiona sau nu.
Ayşen‟lerin evlerin önünde ya da deniz kıyısındaki iskelede seni bekleyeceğim. Te voi astepta fie in fata
casei familiei lui Ayşen, fie pe docul de la mal.

yahut ori/sau
Sana bir elma yahut bir portakal yemek istiyorum? Vrei sa mananci un mar sau o portocala?

yoksa, yok…ise ori/ori altfel/ daca nu asa… atunci

Şaka mı söylüyorsun, yoksa gerçekten gücendin mi? Glumesti ori/sau chiar te-ai suparat?
Bu mümkün mü yoksa değil mi? Se poate ori nu se poate?
Bana verdiğin sözü tut, yoksa çok pişman olursun! Sa te tii de cuvant ori altfel vei regreta!
Bana borcunu hemen öde yoksa yasal yollara başvururum. Achita-mi datoria pe care o ai la mine chiar
acum sau voi incepe proceduri legale.
Daha hızla çalış yoksa patron seni kapı dışarı eder! Munceste mai repede, sau altfel seful tau te va
concedia!
Pronumele (Zamirler)
Pronumele sunt cuvintele folosite cu scopul de a inlocui in substantiv. In limba turca sunt mai multe tipuri
de pronume:
Pronume personale – Kişi zamirleri
Pronume demonstrative – İşaret zamirleri
Pronume nehotarate/indefinite – Belgisiz zamirler
Pronume interogative – Soru zamirleri

In aceasta postare ma voi ocupa de pronumele personale, care la nominativ au urmatoarele forme:
ben eu biz noi
sen tu siz voi
o el/ea onlar ei/ele

Observatii:
-pentru cazul nominativ, formele de pronume personal au o singura forma pentru persoana a III-a, atat la
singular, cat si la plural; genul subiectului se deduce din context;
-pentru ca sufixele personale ofera detalii la persoana, pronumele sunt absente, nu apar ca subiect in
propozitie (acelasi lucru se intampla frecvent si in limba romana, spre deosebire de limba engleza, de
exemplu, unde mai mereu e cerut un subiect in propozitie):
Yiyorum. > Ben yiyorum. Mananc> Eu mananc.
Yürüyorsanız. > Sen yürüyorsanız. Te plimbi. > Tu te plimbi.
– astfel ca, utilizarea pronumelor in propozitie este mai mult pentru emfaza:
Siz gençsiniz, ben yaşlıyım. Tu esti tanar(a), eu sunt batran(a).
Biz Romenler, sen Türkler. Noi suntem romani, voi sunteti turci.
– forma de siz este folosita atunci cand vrem sa ne adresa cuiva intr-o forma mai politicoasa, de
tipul: dumneavoastra (poate fi considerat corespondentul lui Sie din germana);
– uneori se adauga sufixul -ler, pronumelor biz si siz, fara a le modifica sensul:
biz>bizler
siz>sizler
– formele de plural intuite pentru ben si sen sunt: benler si senler, dar in realitate sunt folosite: biz si siz;
-la persoana a III-a plural, fata de forma presupusa: o+lar>olar, apare o alta: onlar;
Pronumele, in limba turca are forme si pentru celelalte cazuri:

- in cazul dativ, ben si sen, devin bana si sana, fata de formele intuite: bena si sena.

Pronumele demonstrativ
Cele trei forme intalnite sunt:
Singular:
bu - acesta, aceasta
şu – acesta/acela, aceasta/aceea
o – acela, aceea (are si sensul de el/ea – pers. a III-a sg.)
Plural:
bunlar acestia, acestea
şunlar acestia/aceia, acestea/acelea
onlar aceia, acelea (are si sensul de ei/ele – pers. a III-a pl.)

Observatii:
– pot avea atat rol de prenume (inlocuind un substantiv), cat si rol de adjective (determinand un substantiv);
– prima problema care a apre este cum diferentiem şu de bu sau o, ambele avand prin traducere, aceeasi
semnificatie; pe scurt, şu se refera la la un obiect situat intre cei doi interlocutori, in timp ce o se refera la
ceva mai indepartat. Foarte frecvent, o apare in discutiile cu referire la alte tari, alte locatii.
– şu de obicei apare insotit de un gest care indica o anumita directie, la care se refera subiectul; de
asemenea, şu se mai poate referi la ceva ca urmeaza sa fie mentionat (si poate fi tradus ca urmatoarele):
Şu renkler güzel: kırmızı, yeşil ve sarı. Urmatoarele culori sunt frumoase: rosu, verde si galben.
– ca si adjectivele, pronumele demonstrative pot fi adjective pronominale si pot precede substantivul:
Bu araba mavi. Aceasta masina este albastra.

- daca substantivul e precedat de un adjectiv, pronumele demonstrativ precede adjectivul:

Bu büyük araba mavi. Aceasta masina mare este albastra.

- in situatia in care pronumele are rol de ajdectiv si determina un substantiv la plural, pronumele
demonstrativ ramane la singular (spre deosebire de limba romana):
Bu arabalar pahalı. Aceste (lit. aceasta) masini sunt scumpe.

- cand insa sunt folosite ca pronume, pot avea si forma de plural:

<Bunlar pahalı. Acestea (lit. aceasta) sunt scumpe.

-la genitiv au urmatoarele forme:

bunun a/al/ai/ale acestuia/acesteia…
şunun
onun a/al/ai/ale acesluia/aceleia…
bunların a/al/ai/ale acestora/acelora…
şunların
onların

Pronumele nehotarate – Belgisiz Zamirler

Sunt acele pronume care se refera (in mod direct sau aparent) la cineva nespecific. Ca sa va dati seama mai
usor, iata cateva exemple in limba romana: toti, unii, oricine etc. Articolul despre pronumele personale in
limba turca il gasiti aici.

biri, birisi unul/una, cineva

birileri unii/unele, cineva
birkaçı cativa
kimisi cine
kimse oricine, nimeni
herkes oricine
tümü multimea
pek çoğu o parte dintre ei
hepsini toti
bazısı unii/unele
hiçbirini, hiçbirisi nimeni, niciunul
her biri fiecare
başkası altul/alta
başkaları altii/altele
bir kısmı o parte
öbürleri ceilalti/celelalte

Cateva exemple:
Biri yemeğini yemedi. Unul dintre ei nu si-a mancat pranzul.
Birisi okula gelmedi. Nimeni nu a venit la scoala.
Kimse incinmesin. Sa nu fie nimeni ranit.
Çocukların tümü otobüse binsin. Toti copiii sa urce in autobuz.
Pronumele interogative – Soru Zamiri
Pronumele interogrative sunt parti esentiale intr-o conversatie. Pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu
termenii gramaticali, ma refer in acest articol la cuvinte precum: cine, ce, cum, cat, unde etc.

In limba turca exista asfel de corespondente:

ne? ce?
kim? cine?
kaç? cat? cate? cati?
nasıl? cum?
kimin? a/ai/ale cui?
hangi? care?
niçin?/neden? de ce?
ne zaman? cand?
nerede? unde?

Din start trebuie facuta o precizare importanta. Ati observat ca timpurile prezinta si o varianta interogativa,
realizata cu particula mi (ca de exemplu). Intr-o propozitie interogativa fie folosim un pronume interogativ,
fie particula mi, dar nu amandoua.

kim cine
impreuna cu diverse sufixe, are forme atat de singular, cat si de plural:
Sg.
kim cine
kime cui
kimin a/al cui?
kimi cine (obiect)
kimde pe cine
kimden de la cine
kiminle cu cine?

Pl.
kimler cine
kimlere cui
kimlerin ale cui?
kimleri cine?
kimlerde pe cine?
kimlerden de la cine?
kimlerle cu cine?
 Ordinea sufixelor pentru
un substantiv
Ca sunt multe sufixe in turca, nu e ceva nou. Dar cum le atasam unui substantiv poate deveni o problema
mai complicata. Ordinea este insa importanta, pentru ca in functie de felul in care se termina un
sufix (consoana sau vocala), folosim sau nu litere de legatura.

SUBSTANTIV + (PLURALUL) + (POSESIA) + (CAZUL) + (TERM. VERBULUI)

Çocuklarsınız. Voi sunteti copiii.

Sufixe: -li

- -LI- este un sufix utilizat cu sensul contine, inclusiv, cu;

– este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor (vezi tabelul de la
sfarsit):-li/-lı/-lu/-lü;
– este adaugat substantivelor, pentru a le transforma in adjective:

şeker > şekerli zahar > cu zahar

süt > sütlü lapte > cu lapte
tuz > tuzlu sare > cu sare/ sarat
banyolu oda > camera cu baie
şapkalı kadın > femeie cu palarie

Bir kahve lütfen./ Bir sütlü kahve lütfen. O cafea, va rog. O cafea cu lapte, va rog.

- atasat denumirilor culorilor, inseamna “in acea culoare”:

sarılı kadın femeie in galben

- la fel e si pentru exprimarea aromelor:

biber > biberli piper > cu piper/piperat
lezzet > lezzetli gust > cu gust, gustos, delicios

- acest sufix mai este utilizat in cazul denumirilor localitatilor sau a tarilor, pentru a arata ca o persoana este
din acel loc sau din acea tara:

İstanbullu > locuitor al istabulului

Londralı > londonez
Americalı > american

- insa exista si situatii cand locuitorii unei zone au denumiri specifice – nu spunem Türkiyeli sau
İngilitereli, ci zicem Türk, si, respectiv, İngiliz
Sufixe: -siz
- prin opozitie cu postarea anterioara, -SIZ se foloseste cu sensul opus lui -LI, adica esta adaugat
substantivelor, pentru a le transforma in adjective cu semnificatia de absenta, lipsa, fara:;
– este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor:-siz/-sız/-suz/-süz:

şeker > şekersiz zahar > fara zahar

süt > sütsüz lapte > fara lapte
tuz > tuzsuz sare > fara sare/ nesarat
banyosuz oda > camera fara baie
şapkasız kadın > femeie fara palarie
ehliyet > ehliyetsiz licenta > fara licenta
renk > renksiz culoare > fara culoare
sabır > sabırsız rabdare > fara rabdare/ nerabdator
İçkiler parasız. Bauturile sunt gratis.
Müzeye giriş parasızdır. Intrarea la muzeu e gratis.

Sufixe: -la/-le
- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in limba romana,
in functie de context: cu, si, de asemenea;

uçakla - cu avionul
trenle - cu trenul
benimle cu mine
sizinle cu tine

- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle, ultimele doua
folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o vocala:dadasıyla cu unchiul lui/ei
annesiyle cu mama lui/ei

In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof („):
Mehmet‟le cu Mehmet
Ali‟yle cu Ali

In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu urmeaza regulile
armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua moduri diferite, dar sinonime:
arkadaşınla = arkadaşın ile cu prietenul tau
gözlerimle = gözlerim ile cu ochii mei

Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de exemplu), particla -
la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in exemplele de mai jos se vede foarte clar
puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi
cuvant, in timp ce in romana folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa
kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale
eliyle el+i+yle cu mana sa
elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale

Un alt mod de a traduce -la/-le este cu, impreuna cu, si:

Benimle Mehmet geldi. Eu vin cu /impreuna cu Mehmet.
Masada fincanla tabaklar var. Pe masa sunt cesti cu/si farfurii.
Ali ile arkadaşı, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Ali arkadaşıyla, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Mustafa ile Selim partiye gitti. Mustafa a plecat la petrecere cu/impreuna cu Selim.
Mustafa, Selim „le* partiye gitti. Mustafa si Selim au plecat la petrecere.

* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului („).

Sufixul -ci
- acest sufix este adaugat formei de singular a substantivelor si ocazional adjectivelor sau adverbelor;
– cuvintele astfel formate definesc in general meserii, ocupaii sau alte calitati ale unei persoane, plecand de
la cuvantul de baza;
– este un sufix Tip(b) si are formele: -cı, -ci, -cu, -cü, in general, si -çı, -çi, -çu, -çü, dupa cuvintele care se
termina cu p, ç, t, k , h , s, ş.

araştırma cercetare araştırmacı cercetator

futbol fotbal futbolcu fotbalist
ülkü ideal ülkücü idealist
balık peste balıkçı pescar
hukuk lege hukukçu jurist
diş dinte dişçi dentist
yol drum yolcu calator, drumet
çöp gunoi çöpçü gunoier
ne (pronume interogativ) ce neci ce profesie

- sufixul poate fi atasat si unei expresii/fraze;

hazır gata elbise haine
hazır elbiseci distribuitor de haine gata de purtare

- popular este folosit in mod pleonastic alaturi de cuvinte care definesc deja ocupatii: kasapçı in loc de
kasap macelar, garsoncu in loc de garson ospatar etc.;

Legat de acest sufix, apar 2 exceptii:

– desi altın inseamna aur, altıncı nu inseamna aurar, ci al saselea (vezi aici); aurar e altın kuyumcusu
(kuyumcusu = bijutier)
– sıfırcı – chiar daca sıfır inseamna 0 (zero), sıfırcı defineste profesorii care dau note de 0 (zero).

Sufixe: -lik
Acesta este adaugat unor parti de vorbire (adjective, adverbe, substantive) pentru a forma alte substantive cu
un sens nou, mai mult sau mai putin abstract. Uneori, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de cuvinte
noi, cu sensuri multiple, pe care le veti putea deduce din context (vezi mai jos situatia cuvantului yuz –
vara).

Ca rol, poate fi omologat sufixului -ness, din engleza si are formele -lik,-lık, -lük, luk (ca sa vezi ce sufix se
utilieaza, in functie de cuvant, vezi tabelul din articolul cu Regula armoniei vocalice).
Mai jos, iata cateva exemple:
hasta > hastalık bolnav > boala
mutlu > multluluk fericit > fericire
sağ > sağlık sanatos, drept, dreapta > sanatate
yalnız > yalnızlık singur(a) > singuratate
tuz > tuzluk sare > salina
göz > gözlük ochi > ochelari
söz > sözlük cuvant > dictionar
yol > yolluk drum > calatorie

E folosit si pentru a obtine denumiri de obiecte sau locuri:

kim > kimlık cine > carte de identitate
bakan > bakanlık minister > ministru
ön > önlük față > babețică, șorț
yağmur > yağmurluk ploaie > impermeabil, haina de ploaie, trenci
yaz > yazlık vară > casă de vară, casă de vacanță

In unele cazuri, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de adjective sau adverbe. Se poate traduce prin
pentru, in/pe timpul…:
iki kişi > iki kişilik doi oameni > pentru doi oameni
yaz > yazlık vara > estival, pentru timpul verii
gün > günlük zi > zilnic
hafta > haftalık saptamana > saptamanal
 Adjectivul (Sıfat)
In general, adjectivul descrie atributele, calitatile unui substantiv. In limba turca este plasat inaintea
cuvantului pe care il determina.

kırmızı rosu
kırmızı etek fusta rosie
mavi albastru
mavi ev casa albastra
büyük mare
büyük elma marul mare

In limba turca adjectivul este invariabil, nu apar modificari in functie de gen sau numar.
Majoritatea adjectivelor capata rol de substativ, ca in exemplele:
hasta > bir hasta bolnav > un bolnav
büyük > büyüklerim mare, batran > batranii (in sensul de parintii)
Kırmızı temiz. Cel rosu e curat.

In situatia in care un adjectiv apare inaintea substantivul, sensul se schimba, devenind o declaratie:
etek kırmızı fusta e rosie
ev mavi casa e albastra
elma büyük marul e mare

Pentru ca in mod frecvent la persoana a III-a singular nu se foloseste sufixul (vezi “a fi“), utilizarea
particulei -dir se face in situatia in care se doreste o accentuare, o pronuntie cu emfaza:

Bu araba yeşildir. Aceasta masina este verde.

In discutiile colocviale, acest -dir este absent.

Var si yok
sunt doua adjective care sunt utilizate des in limba turca. desi cand m-am decis sa scriu acest post, lucrurile
pareau relativ simple, documentarea mi-a aratat ca nu e chiar asa…

VAR = existent; se foloseste cu sensul de a fi, a exista sau de a avea

Kitap masanın üzerinde var. Cartea este pe masa.
Sabun banyoda var. In baie este sapun.

YOK= nonexistent; se foloseste cu sensul de a nu fi, a nu exista sau de a nu avea

Yeşil kutuda hiç topu yok. In cutia verde nu este nici o minge.
Arabanın içinde hiç kadın yok. In masina nu e nici o femeie.

Observatii:
– atat pentru singular, cat si pentru plural se folosesc formele var/yok.
– desi este foarte frecvent utilizat la persoana a III-a singular, dar poate primi si sufixe care sa indice alte
persoane, precum si alte timpuri (asta intr-o postare viitoare);
– cand var e folosit la persoana I si a II-a isi schimba sensul in “a participa, a fi inclus in ceva”:
Toplantıda varım. Eu particip la intalnire.
Yemekte varsınız. Tu participi la cina.
– este situat mereu la sfasitul propozitiei;
– cand apar intr-o intrebare, raspunsul la intrebare va fi var sau yok (si nu da sau nu)
Caddede kırmızı bir araba var mı? Var/Yok Este vreo masina rosie pe strada? Da (Este)/Nu (Nu este)
– cand au sensul de a avea, subiectul este la genitiv:
çocuğun babası var > copilul are un tata
copilul tata are
– pentru ca yok functioneaza ca forma negativa pentru var, değil nu apare impreuna cu var; exita un numar
redus de exceptii pentru care değil insoteste var/yok, pentru a accentua intr-o maniera dura semnficatia
propozitiei:
Çok iş var değil, ama ben yorgunum. Nu e mult de munca, dar ma simt obosit(a).
– yok apare si in expresia yok yere = nicaieri

- apar impreuna in expresia uzuala “ne var? ne yok?”, care se traduce punctual: “ce este? ce nu este”, dar
formal inseamna “ce mai faci?/cum iti merge?”

Gradele de comparatie
Ca si in limba romana, si in limba turca, atat adjectivul cat si adverbul au grade de comparatie. Atributele
unei actiuni sau insusirile unui obiect pot fi comparate cu altele. Gradele de comparatie sunt forme pe care le
ia adjectivul sau adverbul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau
cu alte momente ale existentei sale; in limba turca se exprima prin termeni care preced adjectivul sau
adverbul. Fac acum o scruta prezentare in limba romana pe care o voi folosi ca model pentru limba turca:

Gradul pozitiv: exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment – flori
rosii, mers rapid.
Gradul comparativ: exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi
de egalitate sau inegalitate;
-de superioritate (mai frumos)
-de egalitate (la fel de frumos)
-de inferioritate (mai putin frumos)
Gradul superlativ - relativ: exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu
alt obiect;
-de superioritate (cel mai frumos)
-de inferioritate (cel mai putin frumos)
-absolut: arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul (foarte/extraordinar de
frumos)

Exemplele care urmeaza se folosesc atat pentru adjective, cat si pentru adverbe.

Gradul pozitiv – se refera la adjectivele in forma lor absoluta sau declinata: güzel frumos
Bu güzel bir gül. Acesta este un trandafir frumos.

Comparativul de superioritate se obtine prin utilizarea termenului daha, corespondetul lui mai din limba
romana: daha güzel mai frumos
Bu daha güzel bir gül. Acesta este un trandafir mai frumos.

Comparativul de egalitate – se obtine prin utilizarea termenului kadar ca, la fel ca, ca si:
Kar kadar beyaz. Este alb ca zapada.
Daca sunt 2 substantive care urmeaza sa fie comparate, ordinea in propozitie este urmatoarea:
substantiv1 substantiv2* kadar adjectiv
sau
substantiv1 de** substantiv2 kadar adjectiv
(de are aici sensul de asemenea)
Elbise etek kadar güzel. Rochia si fusta sunt la fel de frumoase.
Elbise de etek kadar güzel. Rochia este la fel de frumoasa ca fusta.

Observatii:
*Substantiv2 poate fi inlocuit si de un pronume simplu, precum: ben, sen, bu, şu sau unul posesiv: benim,
senin, bunun, şunun.
** de desi se scrie separat, se comporta ca un sufix Tip(a) si are 2 forme;

Comparativul de inferioritate: se obtine prin adaugarea daha az mai putin… decat inaintea adjectivului:
daha az güzel mai putin frumos decat
Bu plaka kupa daha az güzel. Farfuria e mai putin frumoasa decat cana.

Superlativul de superioritate – se obtine cu ajutorul lui en cel mai: en güzel cel mai frumos
Gül en güzel çiçek. Trandafirul e cea mai frumoasa floare.

Superlativul de inferioritate: se obtine folosind en az cel mai putin inaintea adjectivului; en az güzel cel
mai putin frumos
Dükkanda daha az güzel kumaş elbise. Cea mai putin frumoasa haina din magazin e rochia.

Superlativul absolut – se obtine cel mai frecvent folosind çok foarte: çok güzel foarte frumos
Bu gül çok güzel. Acest trandafir este foarte frumos.

In mare parte mi se pare o lectie relativ usoara. Pe scurt, un adjectiv trecut prin toate gradele, arata cam asa:
güzel
daha güzel
daha az güzel
en güzel
en az güzel
çok güzel

Dar ca sa nu va faceti iluzii prea mari ca intelegeti care-i treaba cu turca, mai completez lectia cu niste
observatii. Asadar, trebuie sa stiti ca si in limba turca, ca si in limba romana se mai folosesc si alte cuvinte
care nuanteaza diverse forme de comparatie si care se folosesc de asemenea in fata adjectivului/adverbului:
fazla prea
daha fazla prea mult
kadar iyi la fel de bun ca
-dan daha iyi mai bun decat
en iyisi cel ami bun…
pek az foarte putin
çok az cel mai putin…
daha çok mai mult, supra-

Mai sunt si o seama de termeni cu origine arabica si persana, dar voi reveni cu un articol doar pentru acesti
termeni. Va recomand sa va uitati si pe articolele indicate ca sursa pentru lamuriri suplimentare si exemple.
 Adverbul – Zarflar
- ca parte de vorbire, adverbul, atat in romana, cat si in turca, determina un verb; este folosit frecvent in turca
si ne ofera detalii despre momentul in care are loc actiunea, unde si in ce mod;
– majoritatea adjectivelor pot fi folosite ca adverbe:
güzel > Bu güzel elbise./O çok güzel şarkı söylüyor.
frumos > Aceasta este o rochie frumoasa./ Ea canta foarte frumos.
iyi > Ben iyiyim./Bu iyi bir kitaptır.
bun/bine > Sunt bine. Aceasta carte este foarte buna.

- in general orice adjectiv poate fi folosit ca adverb; in unele situatii insa, adjectivul sufera o transformare, in
sensul ca i se adauga sufixul –ce (atentie! daca cuvantul se termina cu o consoana dintre urmatoarele:
f,s,t,k,ç,ş,h,p, –ce devine -çe):
yavaş / yavaşça lent/usor

In relatia pronume demonstrative – adverb: bu, şu si o pot deveni si ele adverbe, prin adaugarea sufixului
–re (un sufix care se conformeaza regulilor armoniei vocalice):
bu > bura acesta > acest loc
şu > şura acesta/acela > acesta/acel loc
o >ora acel > acel loc
– pentru a putea fi utilizate, trebuie insa sa primeasca sufixe:
Burası soğuk. Acest loc e rece.
Şurası temiz. Acest/acel loc este curat.
Orası rahat. Acel loc e confortabil/placut.

- prin adaugarea altor sufixe personale, bu, şu si o se refera la parti ale corpului:
Oran nasıl?
Buram iyi.
Cum te simti acolo? (in acea parte a corpului)
(Acolo) sunt bine.

-insa cea mai frecventa utilizare a adverbe a bura, şura si ora este ca adverbe de loc:
burada aici
şurada aici/acolo
orada acolo

buraya catre/spre aici

şuraya catre/spre aici/acolo
oraya catre/spre aici/acolo

burandan de aici
şurandan de aici/acolo
orandan de acolo

Oraya gitmedik, burada gittik. Nu am fost acolo, am fost aici/acolo.

Adverbul de timp – Zaman Belirteçleri
Despre adverbe, in general si despre relatia loc cu pronumele demonstrative, am facut o mica prezentare
deja, aici. Astazi vreau insa sa ma refer strict la adverbul de timp, adica acea parte de vorbire care ne ofera
detalii despre cum, unde, cand, cat de frecvent sau in ce masura are loc o actiune; cateva exemple de
adverbe de timp, gasiti intr-o postare anterioara, aici.

O alta varianta de a determina un adverb de timp este ca acesta raspunde la intrebarea cand (s-a intamplat)?
Astfel, in limba turca, rolul de adverb de timp poate fi preluat de substantive, in forma absoluta, de le
nominativ:
ne zaman cand
(ne = ce, zaman = timp)

- in alte situatii, adverbele de timp se obtin din substantive + sufixul predicativ pentru a fi, de la pers. a III-a
sg.:
akşamları seara (akşam seară )
geceleri noaptea (gece noapte)
sonraları dupa aceea (sonra dupa)

- exista situatii cand un substantiv in locativ are rol de adverb de timp:

sonbaharda toamna
şimdilerde chiar acum (şimdi acum)
haziranda in iunie

- se mai obtin adverbe de timp prin adaugarea unor sufixe (cel mai des intalnite sufixe sunt cele pentru
locativ: -da/-de), dar si unele grupuri de sufixe plus un alt cuvant::
-ın ex: kışın iarna, in timpul iernii
-e degin, -e dek, -e kadar – ex. sonuna kadar pana la sfarsit/capat (sonun capat, kadar pana)
-leyin ex: sabahleiyn dimineata; akşamleiyn seara
-de bir
-den beri/önce/sonra
-lerce (pentru aceste sufixe trebuie sa revin cu exemple)

- de asemenea, orice numeral urmat de cuvinte legate de timp precum:

ay luna (calendaristica)
dakika minut
gün zi
hafta saptamana
saat ora
yıl an
zaman timp

- adjectivele pronominale: bu, şu, o insotite de cuvinte asociate cu timpul, precum:

akşam seara
gece noapte
sabah dimineata
zaman timp

- cuvintele geçmiş (trecut) sau gelecek (viitor) plus cuvinte asociate cu timpul, precum: ay, hafta, yıl;

- de asemenea hangi (care) insotit de cuvinte asociate cu timpul, precum: ay, dakika, gün, hafta, saat, yıl,
zaman;
- cuvintele duble, precum:
zaman zaman din timp in timp
heme hemen aproape
günden güne zilnic

- forma veche de instrumental – adica plus sufixele -in/-ın/-un/-ün (un caz care nu mai apare in limba turca
moderna):
ilkin in primul rand
güzün toamna
yazın vara
 Numeralul cardinal
Ca si in limba romana, in limba turca avem un numeral cardinal (unu, doi, trei…) si unul ordinal (primul, al
doilea, al treilea…). Ce este insa special in cazul limbii turce, este faptul ca substantivele, desi au forma de
plural, cand sunt insotite de un numeral, se folosesc la singular:

köpek caine
köpekler caini
iki köpek doi caini

Astfel, in limba turca avem urmatoarele cuvinte care exprima numeralele:

sıfır 0 altı 6
bir 1 yedi 7
iki 2 sekiz 8
üç 3 dokuz 9
dört 4 on 10
beş 5
- pentru a exprima un numar format din zeci si unitati, se utilizeaza denumirea pentru zeci si apoi cea pentru
unitati, fara particula si – asa cum e in limba romana (douazecisipatru).

on 10
yirmi 20
otuz 30
kırk 40
elli 50
altmış 60
yetmiş 70
seksen 80
doksan 90
yüz (sau bir yüz) 100

on 10
on bir (sau onbir) 11
on iki (oniki) 12
on üç (onüç) 13
on dört (ondört) 14
on beş (onbeş) 15
on altı (onaltı) 16
on yedi (onyedi) 17
on sekiz (onsekiz) 18
on dokuz (ondokuz) 19
yirmi 20
yirmi bir (sau yirmibir) 21…

Pentru celelalte categorii de numerale, exista denumiri specifice:

bin 1.000
milyon 1.000.000.
milyar 1.000.000.000

Avand toate aceste informatii, e deja suficient pentru a exprima numere oricat de complexe…
247 – iki yüz kırk yedi
1980 – bir bin dokuz yüz seksen
359.879 – üç yüz elli dokuz bin sekiz yüz yetmiş dokuz
 Numeralul ordinal – Sıra sayıları
Formula este simpla: numeralul cardinal + sufix -inci

Observatii:
– forma sufixului este -inci dupa consoane si -nci dupa vocale;
– este un sufix de Tip (b) – asta inseamna ca in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, formele pot fi:
-incı, -inci, -incu, -incü (vezi tabelul);
– in scris, numeralele ordinale apar fie intregi, fie prescurtate sub forma N'(i)nci sau N. (cu punct dupa cifra
spre a le deosebi de numeralele cardinale, ca si in limba germana);
– in cazul unui numeral compus, sufixul se adauga ultimului element, si nu fiecaruia in parte;
– pentru dört – apare o transformare a lui t in d:

Exemple:
bir – birinci/ 1‟inci /1. /ilk unu – primul, întâiul
iki – ikinci 2‟nci/ 2. doi – al doilea, secund
üç – üçüncü / 3‟üncü / 3. trei – al treilea etc.
dört – dördüncü / 4‟üncü / 4.
beş – beşinci / 5‟inci / 5.
altın – altıncı / 6‟ıncı or 6.
on – onuncu / 10‟uncu / 10.

on bir – on birinci / onbirinci / 11‟inci / 11.

yirmi – yirminci / 20‟inci / 20.
yirmi bir – yirmi birinci / 21‟inci / 21.
otuz – otuzuncu / 30‟uncu / 30.
kırk – kırkıncı / 40‟ıncı / 40.
elli – ellinci / 50‟inci / 50.
altmış – altmışıncı / 60‟ıncı / 60.
yetmiş – yetmişinci / 70‟inci / 70.
seksen – sekseninci / 80‟inci / 80.
doksan – doksanıncı /90‟ıncı / 90.
yüz – yüzüncü /100‟üncü / 100.

bin – bininci / 1000‟inci / 1000.

milyon – milyonuncu /1.000.000‟uncu /1.000.000.
miliyar – milyarıncı / 1.000.000.000‟ıncı / 1.000.000.000.

Alte observatii:
– uneori, primele sase numerale ordinale arabe pot insoti numele unor suverani din vechime; acestea sunt:
evvel primul rabi al IV-lea
sani al II-lea hamis al V-lea
salis al III-lea sadis al VI-lea
ex: Mehemmedi sani = ikinci Mehmet – Mohamed al II-lea; Selimi salis = üçüncü Selim – Selim al III-
lea
 VERBUL
Verbul
- gasim si aici verbul situat, in cele mai multe cazuri, la finalul propozitiei.

Forma pe care o gasim in dictionar este infinitivul, care in turca apare marcat prin 2 sufixe: -mak sau -mek,
conform Regulii armoniei vocalice – Sufix de tip (a) (vezi tabelul).

bakmak a privi, a vedea

yürümek a (se) plimba
istemek a placea
almak a lua
konuşmak a vorbi
öğretmek a preda
söylemek a spune
görmek a vedea
oturmak a sta
gülmek a zambi
yüzmek a innota
çalışmak a munci
yazmak a scrie

Indepartand marca infinitivului -mak/-mek, se obtine radacina verbului, careia i se adauga sufixele
necesare pentru a obtine diversele timpuri, forma negativa sau interogativa. Aceste sufixe se vor adauga intr-
o ordine specifica si conform, desigur, Regulii armoniei vocalice, in cele mai multe cazuri, fiind sufixe de
Tip (b).

öpmek > öp- (a saruta)

açmak > aç- (a deschide, a porni)
 Timpurile verbului
De-a lungul timpului, am ajuns la concluzia ca cea mai problematica parte de vorbire a unei limbi straine
este verbul. Prin numarul mare de forme pe care il capata, prin faptul ca se conjuga in atatea timpuri, moduri
si persoane mi se pare mie ca piatra de incercare a unei limbi.

In limba turca sunt si moduri si timpuri, dar mai sunt si sufixele. Iar pe langa astea, forma unui timp poate fi:
afirmativ pozitiva, afirmativ negativa, interogativ pozitiva sau interogrativ negativa – cand nu e suficienta
inversarea subiectului cu predicatul, ca in engleza (I am/ I am not/ Am I? Ain‟t I?). Astfel avem, pentru
bilmek a sti la prezent, pers. I sg.:

biliyorum eu stiu
bilmiyorum eu nu stiu
biliyor muyum? stiu eu?
bilmiyor muyum? nu stiu eu?

Nu mai aduc si diatezele in discutie, ca va sperii de tot. Dar ca sa va linistesc putin, pot sa recomand o sursa
de verificare a timpurilor, foarte buna: un conjugator de verbe: WinMekMak (l-am mai pus pe blog cu alta
ocazie).

Din ce am studiat eu aseara, pe scurt pot spune ca in limba turca, un timp se formeaza astfel:

Unde I, II sau III inseamna:

Atentie: unele din aceste terminatii sunt sufixe Tip (b), care isi schimba forma conform regulii armoniei
vocalice.
Iar sufixul timpului poate fi unul dintre urmatoarele:
-ir- pentru aorist;
-(y)ecek- pentru viitor;
-meli- pentru necesitativ etc.

Dar schema asta nu pare asa complicata, nu? Si totusi, unde-i problema? E in faptul ca limba turca foloseste,
pe langa aceste sufixe, cateva in plus. Adica in loc de 2-3-5-7 cuvinte romanesti, in limba turca este unul
singur care include mai multe sufixe, adaugate intr-o anumita ordine. De exemplu, avem acelasi verb, a sti,
la persoana I sg.):
biliyorum eu stiu
bileceğim eu voi sti
bilmişim se spune ca stiam
bilebilmişim s-a spus ca as fi putut sti/ s-ar fi putut sa stiu
bilemesem daca nu pot sti
bilmemeliuim nu trebuie sa stiu

Prezentul simplu sau Aoristul – Geniş Zaman/

Afirmativ pozitiv
-este un timp care apartine modului indicativ si indica o actiune care se desfasoara in momentul vorbirii.

Se formeaza astfel:
radacina verbului + -r- (-ar-/-er-)+ terminatii

-im
-sin
-
-iz
-siniz
-ler

Exemplu: içmek - a bea

(ben) içerim – eu beau

(sen) içersin – tu bei
(o) içer – el/ea bea
(biz) içeriz – noi bem
(siz) içersiniz – voi beti
(onlar) içerler - ei/ele beau

Observatii:
– daca radacina unui verb se termina intr-o vocala, se adauga direct -r-:

benze- > benzer (benzemek – a semana)

anla- > anlar (anlamak – a intelege)
koru- >korur (korumak – a proteja)
de- > der (demek – a spune)

-daca radacina verbului se termina cu o consoana, atunci intre consoana respectiva si -r- se adauga o vocala
(a sau e), conform Regulilor armoniei vocalice:
bin – > biner (binmek – a calari)
dön- > döner (dönmek – a roti)
et- > eder (etmek – a face)
yap- > yapar (yapmak - a face)
sun- > sunar- (sunmak – a prezenta)
– la aceasta regula sunt 13 exceptii – mai precis radacina a 13 verbe, care este monosilabica si care face ca
intre radacina si – r – sa se intercaleze i, ı, u sau ü; majoritatea acestor verbe se termina in l sau r.
bil- > bilir (bilmek – a sti)
gel- > gelir (gelmek – a veni)
ver- > verir (vermek – a da)
gör- > görür (görmek – a vedea)
öl- > ölür (ölmek - a muri)
al- > alır (almak – a lua)
lal- > kalır (kalmak – a sta)
san- > sanır (sanmak – a gandi, a presupune)
var- > varır (varmak – a ajunge a nimeri)
bul- > bulur (bulmak – a gasi, a descoperi)
dur- > durur (durmak – a sta)
ol- > olur (olmak - a deveni, a fi, a se intampla)
vur- > vurur (vurmak – a lovi, a ciocani)

- sunt si cateva radacini polisilabice care primesc i, ı, u sau ü:

imren- > imrenir (imrenmek – a jindui, a dori)
süpür- > süpürür (süpürmek – a matura)
aldat- > aldatır (aldatmak – a dezamagi)
konuş- > konuşur (konuşmak - a vorbi)

Prezentul -iyor / Şimdiki Zaman

- prezinta o actiune care se desfasoara acum, in momentul vorbirii;
– pentru ca verbul da indicatii despre natura subiectului (numar, persoana), subiectul poate sa fie sau sa nu
fie prezent – se deduce din context;

FORMA AFIRMATIVA:
içmek → iç + mek
iç + iyor → içiyor
içiyor + terminatii

Terminatiile:
-um – uz
-sun -sunuz
– / -lar

geliyorum eu vin (acum)

satıyorsun tu vinzi (acum)
sürüyor el/ea conduce (acum)
yazıyoruz noi scriem (acum)
alıyorsunuz voi cumparati (acum)
koşuyorlar ei/ele alearga (acum)
Observatii:
– -iyor este un sufix Tip(b), in care prima litera se armonizeaza cu ultima vocala a radacinii verbului si are
astfel 4 forme (-iyor, -ıyor, -uyor, -üyor), asa cum puteti observa din exemplele de mai sus;
– terminatiile -um, -uz, -sun si -lar se armonizeaza cu litera o din -iyor;

FORMA NEGATIVA: – se adauga sufixul -me radacinii verbului, apoi -iyor si terminatia;

geliyorum→ gelmiyorum eu nu vin (acum)

satıyorsun → satmıyorsun
sürüyor → sürmüyor
yazıyoruz → yazmıyoruz
alıyorsunuz → almıyorsunuz
koşuyorlar →koşmuyorlar

Observatii:
– -me se termina cu o vocala si pentru ca in limba turca se evita intalnirea a 2 vocale, aici are loc eludarea -
e-ului.

FORMA INTEROGATIVA POZITIVA:

afirmativ: geliyorsunuz: geliyor|sunuz → geliyor musunuz?

bakıyorum → bakıyor muyum? eu privesc (acum)?

satıyorsun → satıyor musun?
sürüyor → sürüyor mu?
yazıyoruz → yazıyor muyuz?
alıyorsunuz → alıyor musunuz?
koşuyorlar →koşuyorlar mu?

Observatii:
– se foloseste -y- litera de legatura, atunci cand se intalnesc 2 vocale;
– la pers. a III-a pl. mu se foloseste la final, separat;

FORMA INTEROGATIVA NEGATIVA:

bakıyorum → bakmıyor muyum? eu nu privesc (acum)?/ nu privesc eu (acum)?

satıyorsun → satmıyor musun?
sürüyor → sürmüyor mu?
yazıyoruz → yazmıyor muyuz
alıyorsunuz → almıyor musunuz?
koşuyorlar →koşmuyorlar mu?
Trecutul simplu -DI
Acest timp exprima o actiune care s-a petrecut in trecut sau un eveniment care s-a incheiat inainte de
momentul vorbirii. In limba romana se traduce atat prin perfetul simplu, cat si prin perfectul compus.
Sufixul cu care se formeaza acest timp este -di (vezi acest articol).
Astfel, trecutul simplu se obtine in tlimba turca dupa urmatoarea schema:
Radacina verbului + -di + terminatii
de conjugat

Terminatiile (Tip II):

-m -k
-n -niz (-niz/-nız/-nüz/-nuz) (Sufix Tip (b))
-/ -ler/lar (sufix Tip (a))

Important:
-di are in realitate mai 8 forme, mai intai pentru ca este un sufix Tip (b), si apoi pentru ca daca un cuvant
setermina in urmatoarele consoane p, ç, t, k , h , s, ş, iar sufixul care trebuie adaugat incepe cu d, aceasta
devine t si astfel -di poate fi avea una dintre formele:
-di /-dı/-dü/-du
-ti /-tı /-tü/-tu

FORMA AFIRMATIVA
yemek – yedim a manca – am mancat
içmek – içtin a bea – ai baut
çıkmak – çıktı a iesi – a iesit
görmek – gördük a vedea – am vazut
örtmek – örttünüz a acoperi – ati acoperit
koşmak – koştular a alerga – au alergat

FORMA NEGATIVA
Radacina verbului + -me* + -di + terminatii
de conjugat
- -me e un sufix Tip (a) si are formele -me/-ma;

yemek – yemedim a manca – nu am mancat

içmek – içmetin a bea – nu ai baut
çıkmak – çıkmatı a iesi – nu a iesit
görmek – görmedük a vedea – nu am vazut
örtmek – örtmetünüz a acoperi – nu ati acoperit
koşmak – koşmatular a alerga – nu au alergat

FORMA INTEROGATIVA - are 2 forme:

1. Daca formulam o intrebare la care se cerem un raspuns de forma DA sau NU, verbul are urmatoarea
forma:
Radacina verbului + -di + terminatii + mi
de conjugat
- mi e un sufix Tip (b) si are formele mi/mı/mü/mu;

yemek – yedim mi? a manca – am mancat?

içmek – içtin mi? a bea – ai baut?
çıkmak – çıktı mı? a iesi – a iesit?
görmek – görmedük mü? a vedea – am vazut?
örtmek – örttünüz mü? a acoperi – ati acoperit?
koşmak – koştuları mı? a alerga – au alergat?
2. Daca intrebarea este in forma negativa, atunci sufixul de negare – me este imediat langa radacina
verbului si verbul are urmatoarea forma:
Radacina verbului + -me* + -di + terminatii
de conjugat

- -me e un sufix Tip (a) si are formele -me/-ma;

- mi e un sufix Tip (b) si are formele mi/mı/mü/mu;

Later edit: in 25 martie 2012, Adicsx a facut cateva corecturi, pentru care ii multumesc si il felicit pentru
atentie. Editez postarea conform justelor lui observatii:

yemek – yemedim mi? a manca – nu am mancat?

içmek – içmedin mi? a bea – nu ai baut?
çıkmak – çıkmadı mı? a iesi – nu a iesit?
görmek – görmedik mü? a vedea – nu am vazut?
örtmek – örtmediniz mü? a acoperi – nu ati acoperit?
koşmak – koşmadılar mı? a alerga – nu au alergat?

Cand formulam o intrebare si ne referim la un anumit termen propozitiei, altul decat verbul, particula
interogativa mi urmeaza imediat dupa cuvantul pe care il determina. Veti intelege mai bine dupa ce urmariti
exemplul de mai jos:
Ali dün İstanbul‟a gitti. Ali a plecat ieri la Istanbul.
Ali dün İstanbul‟a gitti mi? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ A plecat ieri Ali la Istanbul?
Ali dün İstanbul‟a mı gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ La Istanbul a plecat ieri Ali?
Ali dün mü İstanbul‟a gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ Ieri a plecat Ali la Istanbul?
Ali mi dün İstanbul‟a gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?
Ultimile 4 propozitii pot fi traduse identic in romana, diferentierea facandu-se pe baza intonatiei. In unele
cazuri se poate pune la inceput de propozitie cuvantul la care face referire intrebarea. Astfel ca, in absenta
unui context, in scris, romana apare mai putin specifica decat turca.

Cand construim o intrebare si folosim cuvinte precum kim cine, nerede unde, kaç cate, ne ce, nu mai apare
in propozitie particula interogativa mi:
Kim geldi? Cine a venit?
Dün akşam nerede yedınız? Ieri seara unde ati mancat?
Adam kaç lıra verdi? Barbatul cate lire avea?
Viitorul – Gelecek zaman
- este un timp care exprima o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii si se formeaza urmand acelasi
tipar ca si Prezentul -iyor;
– pentru ca verbul da indicatii despre natura subiectului (numar, persoana), subiectul poate sa fie sau sa nu
fie prezent – se deduce din context;

FORMA AFIRMATIVA:
Ex: içmek → iç + mek
iç + -ecek → içecek
içecek+ terminatii

Terminatiile:
-um – uz
-sun -sunuz
–/ -lar

geleceğim eu voi veni

satacaksın tu vei vinde
sürecek el/ea va conduce
yazacağız noi vom scrie
alacaksınız voi veti cumpara
koşacaklar ei/ele vor alearga

Observatii:
– viitorul se formeaza plecand tot de la radacina verbului, careia i se adauga sufixul -(y)ecek si apoi
terminatiile pentru fiecare persoana in parte;
– cand dupa -(y)ecek urmeaza un alt sufix, care incepe cu o vocala, -(y)ecek devine -(y)eceğ;
– -(y)ecek este un sufix Tip(a), care se armonizeaza cu ultima vocala, avand formele: -(y)ecek sau -(y)acak;
– sufixele personale, cu exceptia persoanei a III-a plural (care e Tip(a)), sunt sufixe Tip(b) si se
armonizeaza cu ultima vocala din -(y)ecek;

FORMA NEGATIVA: – se adauga sufixul -me radacinii verbului, apoi -(y)ecek si terminatia;
gelmeyeceğim eu nu voi veni
satmayacaksın
sürmeyecek
yazmayacağız
alamayacaksınız
koşmayacaklar

Observatii:
- -me este un sufix Tip(a);
– -me se termina cu o vocala si pentru ca in limba turca se evita intalnirea a 2 vocale, se floseste litera de
legatura -y-;

FORMA INTEROGATIVA POZITIVA:

afirmativ: geleceğim: gelecek | im → geliecek mıyım?

gelecek mıyım? voi veni?/voi veni eu?

satacak mısın?
sürecek mi?
yazacak mıyız?
alacak mısınız?
koşacaklar mı?

Observatii:
– se foloseste -y- litera de legatura, atunci cand se intalnesc 2 vocale;
– la pers. a III-a mu se foloseste la final, separat;

FORMA INTEROGATIVA NEGATIVA:

gelmeyecek miyim? nu voi veni eu?
satmayacak mısın?
sürmeyecek mi?
yazmayacağ mıyız?
alamayacak mısınız?
koşmayacaklar mı?

Sufixele predicative – A FI

Sunt acele sufixe care indica starea unei persoane, numarul si persoana subiectului si indeplinesc functia
verbului a fi.
Sufixele predicative pentru PREZENT – afirmativ sunt:

-(y)im
-sin
-dir
-(y)iz
-siniz
-dirler

De mentionat ca sunt Sufixe tip (b), conform Regulii armoniei vocalice (vezi tabelul) si isi modifca forma in
functie de ultima vocala a radacinii cuvantului de baza.

Litera (-y-) care apare este litera de legatura atunci cand cuvantul de baza se termina intr-o vocala, pentru a
evita intalnirea celor 2 vocale – cea a cuvantului de baza si cea a sufixului.

Acum urmeaza o scurta prezentare pentru fiecare persoana in parte.

Pers. I, sg. – formele sufixelor, in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, sunt:

-(y)im
-(y)ım
-(y)üm
-(y)um

Genç > Gençim. (tanar(a) > (Eu) sunt tanar(a).)

İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)
Yaşlı > Yaşlıyım. (batran(a) > (Eu) sunt batran(a).)
Mutlu > Mutluyum. (fericit(a) > (Eu) sunt fericit(a).)
Kötü > Kötüyüm. (rau/rea > (Eu) sunt rau/rea.)
Pers. a II-a, sg. – formele sufixelor sunt:
-sin
-sın
-sün
-sun

Genç > Gençsin. (tanar(a) > (Tu) esti tanar(a).)

İyi > İyisin. (bine > (Tu) esti bine.)
Yaşlı > Yaşlısın. (batran(a) > (Tu) esti batran(a).)
Mutlu > Mutlusun. (fericit(a) > (Tu) esti fericit(a).)
Kötü > Kötüsün. (rau/rea > (Tu) esti rau/rea.)

Pers. a III-a, sg. – formele sufixelor sunt:

-dir sau -tir
-dır sau -tır
-dür sau -tür
-dur sau -tur

In limbajul uzual se omite acest sufix. Se utilizeaza mai degraba pentru emfaza. Genul persoanei se deduce
din context.

Formele cu -t se folosesc atunci cand cuvantul de baza se termina in consoanele: p, ç, t, k , h , s, ş.

Genç > Genç(tir). (tanar(a) > (El/ea) este tanar(a).)

İyi > İyi(dir). (bine > (El/ea) este bine.)
Yaşlı > Yaşlı(dır). (batran(a) > (El/ea) este batran(a).)
Mutlu > Mutlu(dur). (fericit(a) > (El/ea) este fericit(a).)
Kötü > Kötü(dür). (rau/rea > (El/ea) este rau/rea.)

Pers. I, pl. – formele sufixelor, in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, sunt:
-(y)iz
-(y)ız
-(y)üz
-(y)uz

Genç > Gençiz. (tanar(a) > (Noi) suntem tineri(e).)

İyi > İyiyiz. (bine > (Noi) suntem bine.)
Yaşlı > Yaşlıyız. (batran(a) > (Noi) suntem batrani(e).)
Mutlu > Mutluyuz. (fericit(a) > (Noi) suntem fericiti(e).)
Kötü > Kötüyüz. (rau/rea > (Noi) suntem rai/rele.)

Pers. a II-a, pl. – formele sufixelor sunt:

-siniz
-sınız
-sünüz
-sunuz

Genç > Gençsiniz. (tanar(a) > (Voi) sunteti tineri(e).)

İyi > İyisiniz. (bine > (Voi) sunteti bine.)
Yaşlı > Yaşlısınız. (batran(a) > (Voi) sunteti batrani(e).)
Mutlu > Mutlusunuz. (fericit(a) > (Voi) sunteti fericiti(e).)
Kötü > Kötüsünüz. (rau/rea > (Voi) sunteti rai/rele.)

Pers. a III-a, pl. – formele sufixelor sunt:

-dirler sau -tirler
-dırlar sau -tırlar
-dürler sau -türler
-durlar sau –turlar

Pentru persoana a III-a plural, practic sa adauga marca pluralului -lar/-ler, ca Sufix Tip (a).

In limbajul uzual se foloseste doar -ler/-lar. Se utilizeaza mai degraba pentru emfaza. Genul persoanelor se
deduce din context.

Formele cu -t se folosesc atunci cand cuvantul de baza se termina in consoanele: p, ç, t, k , h , s, ş.

Genç > Genç(tir)ler. (tanar(a) > (Ei/ele) sunt tineri(e).)

İyi > İyi(dir)ler. (bine > (Ei/ele) sunt bine.)
Yaşlı > Yaşlı(dır)lar. (batran(a) > (Ei/ele) sunt batrani(e).)
Mutlu > Mutlu(dur)lar. (fericit(a) > (Ei/ele) sunt fericiti(e).)
Kötü > Kötü(dür)ler. (rau/rea > (Ei/ele) sunt rai/rele.)

Verbe care cer acuzativul

Acesta este un articol ajutator la cel cu Acuzativul. Urmatoarele verbe determina ca substantivul
(pronumele) sa fie in acest acuzativ:

bitirmek = a termina, a finaliza

boyanmak = a colora, a vopsi, a machia
bulmak = a gasi
çagırmak = a chema, a invita, a striga
dinlemek = a asculta
göndermek = a trimite
görmek = a vedea
götürmek = a lua
hatırlamak = a(-si) aminti
içmek = a bea
istemek = a dori
kapatmak = a inchide
okumak = a citi
özlemek = a tanji, a duce dorul
sevmek = a placea, a iubi
silmek = a sterge, a anula
sulamak = a iriga, a stropi
süpürmek = a matura, a peria
tamir etmek = a repara
tanımak = a cunoaste (pe cineva)
tebrik etmek = a felicita
temizlemek = a curata
unutmak = a uita
uyandırmak = a se trezi
vermek = a da
yapmak = a face
yazmak = a scrie
yemek = a manca
yıkamak = a spala
ziyaret etmek = a vizita

Referitor la cuvintele de mai jos:

hiç / çok / az Cuvintele pe care le determina nu vor fi niciodata in acuzativ.
her / bütün / bazı Cuvintele pe care le determina pot fi in acuzativ (depinde de contaxt).

Verbe cu dativul
Daca tot am reusit sa adun o seama de verbe pentru acuzativ si pentru ca sursele sunt la indemana, prezint
mai jos si cateva verbe care cer dativul. Inca nu am invatat suficient incat sa pot spune daca e valabil in orice
context sau numai uneori, dar le pun aici, urmand ca, in timp, sa revin cu noi puncte de vedere.

anlatmak – a descrie, a nara, a spune

aşık olmak – a se indragosti
atmak – a arunca
bağırmak – a striga
bakmak – a privi (la/spre)
başlamak – a incepe, a porni
binmek – a calari
çalışmak – a munci
cevap vermek – a raspunde
engel olmak – prevent
geç kalmak – a intarzia
gelmek – a veni (la)
girmek – a intra
gitmek – a merge
göndermek – a trimite
götürmek – a lua
gülmek – a rade, a zambi
güvenmek – a se increde, a avea incredere
inanmak – a crede
izin vermek – a permite, a da voie
karışmak – a interfera, a interveni
kızmak – a se enerva, a-si iesi din fire
koymak – a pune
sevinmek – a se bucura
(soru) sormak – a intreba, a pune intrebari
söylemek – a spune, a zice
söz vermek – a promite
telefon etmek – a telefona, a da un telefon
üzülmek – a (se) uza, a (se) toci
vermek – a da
yardım etmek – a ajuta
yazmak – a scrie
Verbe care cer ablativul

almak – a obtine
atmak – a arunca
ayrılmak – a lasa, a pleca
bahsetmek – a mentiona
bakmak – a privi
bezmek – a fi obosit
bıkmak – a se plictisi
çıkmak – a iesi
dönmek – a se intoarce
faydalanmak – a folosi
geçmek – a trece
gelmek – a veni
getirmek – a aduce
haberi olmak – a fi constient de, a avea cunostinta de
hoşlanmak – a placea
inmek – a descinde
istemek – a cere
kalkmak – a se ridica
korkmak – a se teme, a avea frica
kovmak – a concedia, a da afara
memnun olmak – a fi bucuros
nefret etmek – a uri
özür dilemek – a se scuza
satın almak – a cumpara
sıkılamak – a asigura
söz etmek – a mentiona
şüphelenmek – a suspecta
usanmak – a fi satul de
utanmak – a se rusina, a se jena
vazgeçmek – a renunta
Modul potential/abilitativ – Yeterlilik eylemi/kipi
Pentru ca in ultima vreme m-am eschivat de la articolele de gramatica, m-am mobilizat si revin astazi cu
exprimarea posibilitatii. Din pacate, nu am nici un manual de gramatica a limbii turce, in romana, sa va pot
da o alta traducere traducere a modului, insa daca aveti o sugestie, va rog… Asadar, in limba turca, acest
concept – posibilitatea de a (nu) face ceva – reprezinta un mod verbal, cu mai multe timpuri si este marcat
de un sufix, care se adauga radacinii verbului, astfel:

Rad. vb. + - (Y)EBIL-/ – (Y)EME*- + terminatia timpului

* -(Y)EBIL – forma afirmativa pozitiva
- (Y)EME – forma negativa

Cateva exemple pentru vb. gelmek = a veni:

gelmek > forma de infinitiv
gel- > radacina vb.
gelebil- > a putea veni (forma la timpul prezent, la care se adauga sufixele personale, corespunzatoare
timpului dorit – de ex. pt. aorist)
gelme- > a nu veni (exemplu pt. comparatie cu forma de mai jos)
geleme- >a nu putea veni (forma la timpul prezent, la care se adauga sufixele personale corespunzatoare
timpului dorit)
gelebilecek > el/ea nu va putea veni
gelmeyebilir > (el/ea) e posibil sa nu vina
gelebilirsen > daca (tu) ai putea veni
gelebilmeliydin > (tu) ar fi trebuit sa poti veni
gelebilseydin > daca (tu) ai fi putut veni

Prezenta acestui sufix indica faptul ca o anume actiune poate fi facuta sau ca va fi facut tot posibilul
pentru a indeplini actiunea precizata – la forma afrimativa, desigur. In fapt, acest sufix este compus din 2
elemente distincte:
- (Y)E + – BIL (derivat istoric din verbul bilmek = a sti)

Ca traducere in limba romana, verbul de conjugat va fi la invinitiv sau conjunctiv, verbul care isi schimba
forma este a putea.

Ce trebuie retinut e ca prima parte se conformeaza armoniei vocalice, in timp ce a doua isi pastreaza forma,
fiind un sufix inflexilbil. Astfel incat sunt patru forme posibile.
Pt. verbe a caror radacina se termina intr-o vocala:
- YEBIL
– YABIL
Pt. verbe a caror radacina se termina intr-o consoana:
-EBIL
-ABIL

Ex: Burada yüzebilirsin. Poti inota aici.

Şimdi bu metin yazabilirsin. Acum poti scrie acest text.
O daha sonra arayabilir. El poate suna mai tarziu.
Ben gelebilirim. Eu pot sa vin/veni.
Ben gelebilir. Eu as putea sa vin/veni.
Ben gelebileceğim. Eu voi putea sa vin/veni.

Pentru exercitiu, va sugerez sa luati cateva verbe (cevaplamak = a raspunde, kapamak = a inchide,
yapmak = a face, öğrenmek = a invata), sa incercati sa vedeti ce forme capata la prezent si aorist, si apoi
sa va corectati cu WinMekMak (se descarca rapid, gratuit).
 Substantivul
Pluralul substantivelor

Pluralul substantivelor este un Sufix de Tip (a) (vezi tabelul), adica:

– in cazul in care ultima vocala din radacina este a, ı, o sau u – se adauga sufixul -lar;
– in cazul in care ultima vocala din radacina este e, i, ö sau ü – se adauga sufixul -ler;
Urmarind tabelul si observatiile de mai sus, devine foarte simplu sa formam pluralul unor cuvinte precum:

balta – baltalar topor-topoare

kapı – kapılar usa-usi
ev – evler casa-case
kedi – kediler pisica-pisici
göz – gözler ochi-ochi
yemek – yemekler mancare-mancaruri
telefon – telefonlar telefon-telefoane
göl – göller lac-lacuri
gülümse – gülümseler zambet-zambete
gül – güler trandafir – trandafiri

Sunt si cateva exceptii – mai ales in cazul cuvintelor de origine araba sau persana:
vaat – vaatler promisiune – promisiuni
kalp – kalpler inima – inimi*
saat – saatler ora-ore
harf – harfler litera-litere
rol – roller rol-roluri (sursa)

Tot ca exceptie mai sunt unele cuvinte din limba turca veche, unde sifixele iz, ız, uz si üz sunt folosite
pentru forma de plural.
ikiz gemeni
gögüs piept
boynuz coarne
göz ochi (doi ochi)

O alta forma de plural estie in -an, -en si inca mai apare in unele cuvinte turcesti (aceste sufixe sunt inca
utilizate in zona Altay a Turciei):
orman padure

Exceptie:
saat – saatler ora – ore; forma de plural este asfel (si nu saatlar, cum probabil v-ati imaginat), deoarece este
un cuvant preluat din araba si face execeptie;

ATENTIE!
– daca un substantiv este precedat de un numeral cardinal se foloseste la singular:
köpek caine
köpekler caini
iki köpek doi caini
Genurile substativului
- nici pronumele personal, la persoana a III-a (o/onlar) nu are forme diferite pentru feminin, masculin sau
neutru, de aceea, este extrem de important contextul, pentru a intelege la cine/ce se refera o anumita
propozitie;

- in cazul in care totusi e necesara specificarea clara a genului, pentru persoane, sunt utilizati termenii
kadın/kız (femeie/fata) pentru feminin:
kız talebe studenta
kadın garson ospatarita
kardeş/ kız kardeş frate sau sora/sora
arkadaş/kız arkadaş prieten/prieten (aici cred ca se poate face o paralela cu termenii din engleza:
friend/girl-friend)

- pentru animale (in special pentru cele domestice), in general, sunt denumiri specifice pentru cele doua
forme, de feminin si masculin:
aygır/kısrak armasar/iapa
boğa/inek taur/vaca

- cand nu apare aceasta distinctie, se folosesc termenii erkek, pentru masculin si dişi pentru feminin:
erkek kedi/dişi kedi motan/pisica
erkek köpek /dişi köpek caine/catea

Cazurile substantivului – İsim durumlarda

- in limba turca sunt 6 cazuri si ca sa fie mai usor, voi declina un substantiv simplu: ev casa

1.NOMINATIV: ev / evler casa/casele

2.ACUZATIV: evi / evleri (pe) casa/(pe) casele
3.GENITIV:evin / evlerin al/a/ai/ale casei/ al/a/ai/ale caselor
4.DATIV:eve / evlere casei/caselor
5.ABLATIV: evde / evlerde de la casa/de la casele
6.LOCATIV: evden /evlerden in casa/ in casele

Generalitati despre cazuri cazuri:

– dupa cum se vede mai sus, declinarea unui substantiv se face prin adaugarea de sufixe; aceste sufixe
indeplinesc rolul unor prepozii in alte limbi, precum romana (se observa usor si in traducerea de mai sus)
sau engleza;
– aceste sufixe respecta regulile armoniei vocalice, astfel:
I) pentru N si Ac sufixele sunt de Tip (b)
II) pentru G, D, Ab si Loc sufixele sunt de Tip (a) – vezi tabelul de mai jos

- pentru a evita intalnirea a doua vocale se folosesc litere de legatura; astfel se utilizeaza -n- pentru G si -y-
pentru Ac si D;
– sufixul pentru plural se adauga radacinii cuvantului, inaintea sufixului pentru caz – cum se poate observa
si mai sus;
– nu intotdeauna analogiile intre cazurile limbii romane si ale limbii turce sunt valabile si ma refer aici la
ablativ, locativ, care in romana sunt incluse in acuzativ;
– ca o sumarizare a regulilor dupa care se face declinarea substantivelor, urmariti tabelul urmator:

Intr-un alt articol despre cazurile substantivelor am gasit urmatoarea clasificare:

- forma absoluta – fara sufix – forma cuvantului din dictionar;
- forma –i – marcheaza substantivul ca fiind subiectul unei actiuni;
- forma –e – implica semnificatia unei directii (asemenator prepozitiilor “la, spre”);
- forma –de – implica semnificatia unei pozitii (asemenator prepozitiilor “in , pe, la”);
- forma –den – implica semnificatia prepozitiei “de la”

- in limba turca un substantiv poate avea una din aceste 5 forme, care iau nastere prin adaugarea de sufixe;
acesta sufixe inlocuiesc unele dintre prepozitiile pe care le folosim noi pentru a marca un anumit caz;

- o precizare importanta trebuie facuta: al doilea caz (forma -i), subiectul trebuie sa fie unul specific –
substantivul trebuie sa fie articulat cu articol hotarat; se poate face o analogie cu limba engleza, in functie de
prezenta sau absenta articolului the, ca in exemplul urmator:
Bir kedi gördüm. Am vazut o pisica. (in acest caz, desi pisica e subiectul actiunii, substantivul este la
forma absoluta, nefiind un subiect specific);
Kediyi gördüm. Am vazut pisica. (in acest caz, substantivul a primit sufixul (+litera de legatura), deoarece
este un subiect specific – se presupune ca a mai fost la un moment dat mentionata aceasta pisica);

Exemple pentru fiecare dintre forme:

Bu bir ev. Aceasta este o casa.
Evi gördüm. Am vazut casa
Eve git. Mergi acasa.(ev=casa, acasa)
Kalem masada. Creionul este pe masa.
Annen o odada. Mama ta e in acea camera.
Evden geldim. Vin de acasa.
Acuzativul – İsmin Belirtme Durumu

Desi am mai prezentat pe blog cazurile substantivului (İsmin hâlleri), mi-am propus ca in urmatoarea
perioada sa dezbat fiecare caz, mai pe larg, in cate un articol. Va fi destul de complex, pentru ca vreau sa
includ cat mai multe materiale din sursele care apar la finalul acestei postari.

Incep seria de articole cu ACUZATIVUL – İsmin Belirtme Durumu.

Acest caz al substantivelor sau pronumelor este przent si in limba romana, unde exprimă complementele
direct, indirect si curcumstantiale. In limba turca insa, apare o usoara diferenta.

Acuzativul in turca marcheaza obiectul definit de verb, acesta fiind o persoana, o vietate sau un lucru.
Aceastea poarta marca specificului, adica sunt fie descrise in detaliu, fie s-a mai facut referire la acestea in
trecut. Reiau exemplu de mai jos, care este edificator:

cazul absolut/ Nominativ:

Bir kedi gördüm. Am vazut o pisica. (in acest caz, desi pisica e subiectul actiunii, substantivul este la forma
absoluta, nefiind un subiect specific);
cazul Acuzativ:
Kediyi gördüm. Am vazut pisica. (in acest caz, substantivul a primit sufixul (+litera de legatura), deoarece
este un subiect specific – se presupune ca a mai fost la un moment dat mentionata aceasta pisica);

In limba turca nu exista articolul hotarat si practic se poate considera ca acuzativul corespunde acestei
absente. De exemplu, in limba romana avem:
o casă – articol nehotarat
casa (aceea, ceva specific) – articol hotarat

Astfel, marcarea (specificarea) poate fi facuta in mai multe feluri:

a. print-un articol demonstrativ (bu = acesta/aceasta)
bu gazeteyi çıkarmak zor bir iş sa publici acest ziar este o munca dificila

b.printr-un pronume personal, atasat ca sufix sau separat:

bizim evi kiraladı a inchiriat casa noastra

c. utilizarea unui titlu specific:

Profesörü selamladı l-a salutat pe profesor

d. prin utilizarea unui subtantiv propriu:

Adana„yı gezdik am făcut turul Adanei/orasului Adana

Cum se formeaza?
Substantivului sau pronumelui in acuzativ i se adauga sufixul – (y)# – Tipul b, conform armoniei vocalice.

Totalitatea formelor sunt:

– -i/-ı/-u/-ü cand radacina cuvantului este o consoana
– -yi/-yı/-yu/-yü cand radacina se termina cu o vocala
– -ni/-nı/-nu/-nü cand radacina mai are un sufix si acesta se termina cu vocala: kapısını usa lui; (vezi si
Ordinea sufixelor pentru un substantiv).
1. Daca radacina cuvintului se termina cu o vocala se adauga yi, yı, yu, yü:
köprü – köprüyü pod – podul
ada – adayı insulă – insula
sandalye – sandalyeyi scaun – scaunul
kasko – kaskoyu asigurare auto – asigurarea auto
çarşı – çarşıyı piaţă – piaţa

2. Daca radacina unui cuvant se termina cu o consoana, cu exceptia: ç, k, p, t, se adauga unul din sufixele: i,
ı, u, ü
sabah – sabahı dimineaţă – dimineaţa
program – programı program – programul
günah – günahı păcat – păcatul
aktör – aktörü actor – actorul
mizah – mizahı umor – umorul
sınır – sınırı graniţă – graniţa
çavuş – çavuşu sergent – sergentul
saray – sarayı palat – palatul

3. Daca ultima litera a unui cuvant este ç de obicei este transformata in c:

ağaç – ağacı copac – copacul
haç – hacı cruce – crucea
sonuç – sonucu rezultat – rezultatul

4. Daca ultima litera a cuvantului este k:

4a. In cele mai multe cazuri este transformata in ğ.
parmak – parmağı deget – degetul
yatak – yatağı pat – patul
sokak – sokağı stradă – strada

4b. Sunt cateva cuvinte monosilabice in care k se mentine:

ok – oku săgeată – săgeata

4c. Unele cuvinte care se termina in nk se modifica in ng la final:

ahenk – ahengi armonie – armonia
renk – rengi culoare – culoarea

5. Daca litera finala este p este transformata cel mai frecvent in b:

hesap – hesabı notă (de plată) – nota
çorap – çorabı ciorap – ciorapul
şarap – şarabı vin – vinul

6. Daca litera finala este t:

6a. In unele cuvinte isi pastreaza forma, t:
fiyat – fiyatı preţ – preţul
at -atı cal – calul
çift – çifti cuplu – cuplul

6b. In altele este transformata in d:

kağıt – kağıdı hârtie – hârtia
kurt – kurdu lup – lupul
Cazuri speciale:
A. Cuvintele terminate printr-o vocala si care prin adaugarea sufixului, duc la formarea de grupri de trei
litere, vocala-consoana-vocala, prima vocala din grup se pierde:
ağız – ağızı > ağzı gură – gura
vakit – vaktı timp-timpul
gönül – gönlü suflet – sufletul
şehir – şehri oras – orasul
(ca si la resim – resmim imagine – imaginea mea )

B. Substantivele proprii se separa de sufixe prin apostrof. Chiar daca se termina intr-o consoana precum ç, k,
p, t, nu se comporta ca substantivele comune, ci isi pastreaza forma. Doar adaugam apostroful si sufixele
corespunzatoare, precedate sau nu de -y-:
Marmaris – Marmaris‟i
Meriç – Meriç‟i
İstanbul – İstanbul‟u
Mehmet – Mehmet‟i
Yunanistan – Yunanistan‟ı
Marmara – Marmara‟yı
Bulgristan – Bulgristan‟ı

C. Sunt si unele cuvinte care nu sunt de orgine turca si care nu se comporta conform regulii armoniei
vocalice. Acestea formeaza acuzativul astfel:

normal – normali normal – normalul

dikkat – dikkati atentie – atentia
saat – saati ceas, oră – ceasul, ora
hayal – hayali vis- visul
kontrol – kontrolü control – controlul

Dativul – İsmin Yönelme Durumu

Acest articol are doua parti: mai intai prezint cum se formeaza dativul, iar mai apoi, in ce conditii este
utilizat.

In limba turca, pentru substantivele in cazul dativ se adauga sufixele urmatoare, conform regulii armoniei
vocalice:
-e/-a – cand radacina se termina cu o consoana sau cand substantivul are deja un sufx care se termina cu o
consoana (vezi si ordinea sufixelor pt. substantiv);
-ye/-ya – numai cand radacina se termina cu o vocala (nu mai are alt sufix); -y- este litera de legatura
(buffer letter in engleza);
-ne/-na – doar atunci cand substantivul in dativ are deja alt sufix care se termina intr-o vocala;

kış – kışa iarna

arkadaş – arkadaşa prieten
sınıf – sınıfa clasa
okul – okula scoala
liman- limana port
polis – polise polotie, politist
sabah- sabaha dimineata
kalem - kaleme creion
Cand litera de legatura -y- este adaugata unui substantiv care se termina cu o vocala, face ca sufixul sa ia
forma: -ye, -ya
banka – bankaya banca
tepe – tepeye deal
ansiklopedi – ansiklopediye enciclopedie
ayna – aynaya oglinda
kedi – kediye pisica
su- suya apa

Daca discutam despre o extensie – substantivul are deja un alt sufix, si la final are o consoana, adaugam -e
sau -a:
ev – evim – ev-im-e evime casa – casei mele
gül – güller – gül-ler-e güllere trandafir – trandafiri – trandafirilor

Utilizam litera de legatura -n-, cand adaugam sufixul dativului dupa un alt sufix, terminat cu o vocala: -ne, -
na
kedi – kedisine pisica – pisicii ei
baba – babalarına tata – tatalui lor

Aceasta modificare a literei de legatura, de la -y- la -n- ajuta ascultatorul sa-si dea seama daca acel
substantiv mai are deja alte sufixe sau nu.

Daca ultima litera a unui cuvant este ç este de obicei transformata in c:

kılıç – kılıca sabie
haç – haca cruce
pirinç – pirince orez

Daca ultima litera a unui cuvant este k, atunci:

– In majoritatea cazurilor este transformata in ğ.
ışık – ışığa lumina
çiçek – çiçeğe floare
meslek – mesleğe profesie
– Sunt cateva cuvinte monosilabice care mentin litera k finala:
ok – oka sageata
– Cateva cuvinte au parte de transformarea lui -k in -ng:
ahenk – ahenge armonie
renk – renge culoare
Daca ultima litera este p, este de obicei schimbata in b:
hap – haba pastila
şarap – şaraba vin
çorap – çoraba ciorap, soseta

Daca litera finala este t:

In unele ramane la fel:
çift – çifte cuplu
tişört – tişörte tricou
süt – süte lapte
In timp ce in altele este transformata in d:
kağıt – kağıda hartie
kurt – kurda lup

Situatii speciale:
Cuvintele care au o vocala intre 2 consoane, de obicei pierd vocala:
resim – resme tablou
vakit – vakta timp
karın- karna abdomen
şehir – şehre oras

Substantivele proprii un un statut special. In prmul rand ca sufixul se separa prin aportrof („). In al doilea
rand, nu se aplica regulile valabile pentru literele: ç k p t . Se adaugasufixele a, e sau ya, ye dupa caz,
conform armoniei vocalice:
Britanya – Britanya‟ya
Ankara – Ankara‟ya
Marmaris – Marmaris‟e
Kıbrıs – Kıbrıs‟a Cipru
Bulgristan – Bulgristan‟a Bulgaria

Exista si cateva cuvinte, imprmutate din alte limbi, care reprezinta exceptii de la regula armoniei vocalice,
cand formeaza dativul:
petrol – petrole petrol
dikkat – dikkate atentie
saat – saate ora, ceas
normal – normale
sembol – sembole simbol

Cazul dativ, prezent in limba romana (raspunde la intrebarea cui? ), are in limba turca un rol putin diferit.
Inglobeaza insa alt tip de substantive, si anume pe cele din urmatoarele situatii:
a) Substantivul este subiectul indirect al unui verb:
mektubu Ali‟ye gönderdim am trimis scrisoarea lui Ali
çocuğa bir palto alacağız vom cumpara un palton copilului/ pentru copil
b) Substantivul are semnificatia unei actiuni – a unei directii de deplasare, corespunzator sensului
prepozitiilor la, spre (Comparativ cu limba engleza, se poate spuna ca acest caz tine locul prepozitiilor
to/for la, catre/pentru):
Türkiye‟ye döndüler s-au intors in Turcia
yere düştü a cazut pe pamant
şişeyi masaya koydu a pus sticla pe masa
bir ormana gizlendiler s-au ascuns in padure
sandalyeye oturdum m-am asezat pe scaun ( Atentie: pentru a spune stateam pe scaun sandalyede
oturuyordum, se foloseste locativul, care va fi prezentat intr-o postare ulterioara)
c) Substantivul este scopul actiunii:
öğrenci sınava hazırlanıyor studentul se pregateste pentru examinare
d) Pretul unui obiect
bunu kaça aldin? cat ai platit pe asta?
Ablativul – İsmin Çıkma Durumu

Acest caz grupeaza substantivele care reprezinta conditia miscarii de indepartare, plecarea de la… Sufixele
pentru ablativ sunt echivalentul prepozitiilor din, de la sau from, by, via din engleza. Pe scurt, ablativul se
obtine prin adaugarea sufixelor de mai jos, care vor respecta regula armoniei vocalice:
-dan/-den – se adauga cuvintelor, indiferent de litera finala, cu exceptia h, ç, f, s, t, k, p, ş – consoane tari.
-tan/-ten – cand radacina se termina in: h, ç, f, s, t, k, p, ş. Un pont, pentru a retine mai usor aceste litere
este propozitia: hiç fıstık paşa! (fistic deloc, pașa!), care le include pe toate.
-nden/-ndan de adauga unui cuvant care are deja alt sufix si care termina cu o vocala.

Cuvintele care se termina in orice litera, cu exceptia h, ç, f, s, t, k, p, ş, au forma de ablativ astfel:

turizm – turizmden turism
hava – havadan aer
okul – okuldan scoala
program – programdan program
sınır – sınırdan granita
saray – saraydan palat
pencere – pencereden fereastra
bilim – bilimden stiinta

Pentru cuvintele care se termina cu h, ç, f, s, t, k, p, ş, avem aparea modificarea din -den/-dan in -ten/tan:
h
ruh – ruhtan suflet, spirit
mizah – mizahtan umor
ç
haç – haçtan cruce
sonuç – sonuçtan rezultat
f
sınıf – sınıftan clasa
raf – raftan raft
s
prens – prensten prinț
makas – makastan foarfeca
t
alet – aletten unealta
edebiyat – edebiyattan literatura
k
meslek – meslekten profesie
yatak – yataktan pat
p
hesap – hesaptan nota (de plata)
şarap – şaraptan vin
ş
taş – taştan piatra
kış – kıştan iarna

Substantivelor proprii li se aplica aceleasi reguli, cu diferenta ca sufixul este separat de substantiv, printr-un
apostrof („):
Topkapı – Topkapı‟dan
Meriç – Meriç‟ten
Yunanistan – Yunanistan‟dan Grecia
Türkiye – Türkiye‟den
Antalya – Antalya‟dan

Exista si cateva exceptii, a unor cuvinte de origine neturcica:

dikkat – dikkatten atentie
harf – harften litera
alkol – alkolden alcool
kabul – kabulden acceptare
sembol – sembolden simbol

Sunt mai multe situatii care desemneaza substantivele in ablativ:

a) Locul din care are loc actiunea:
şehirden ayrıldı el a plecat din oras
bu davranışı onu işinden edecek acest comportament il va face sa plece de la locul lui de munca
b) Locul prin care are loc actiunea:
pencereden girdi el a intrat prin fereastra
hangi yoldan gidilir? pe care drum se merge?
sizi telefondan arıyorlar esti cautat la telefon (ei te cauta prin intermediul telefonului)
c) Cauza actiunii:
açlıktan bitkin epuizat de foame
neden? de ce? (lit. din ce (cauza)?)
ondan de aceea (din cauza asta)
d) Al doilea termen al unei comparatii este in ablativ:
Türkiye Lübnan‟dan büyüktür Turcia este mai mare decat Libanul
e) Ablativul contine si termenii care arata materialul din care un obiect este facut:
naylondan yazılmış bir balık ağı o plasa de pescuit din nylon
f) Utilizarea partitivului:
komşulardan biri unul dintre vecini
üyelerden birkaçı cativa dintre membri
g) Exprimarea pretului, dar intr-o forma diferita de a dativului:
bu elmaları kaçtan aldın? cu cat (la ce pret) ai cumparat aceste mere?