Noile educatii

Pe langa unele tehnici traditionale care se mentin pentru ca

sunt bune si altele care persista datorita unei detestabile rutine ,
scoala moderna ofera o infatisare diferita in anumite aspecte fata
de cea din trecut. Asistam la o miscare complexa de o amploare
extraordinara, prea puternica pentru a fi o moda trecatoare. Ceea
ce exprimam curent prin expresiile : "scoala activa"; "scoli noi ";
educatia progresiva", arata in mod global aceasta miscare. Sunt
denumiri mai mul sugestive decat descriptive, evocand nu numai
aspecte generale ale tehnicii educative, ci expresii si anumite
principii pedagogice.
Miscarea "educatii noi" incepe, practic, de la sfarsitul
ultimului secol, ceea ce arata ca adjectivul "nou" nu este pe deplin
justificat.
Adevaratul precursor a fost J.J. Rousseau, atat prin filozofia
sa naturalista, cat si prin intuitiile sale cu privire la (evolutia)
psihologia evolutiva , la diferenta calitativa dintre adult si copil.
Pestalozz si Frobel - crearea scolilor zise "noi" a fost prima
realizare concreta.
Scolile zise "noi" aveau caracteristici comune internate rurale
unde munca de educatie se desfasura intr-o ambianta familiala si
dupa metode liberale. Una din scolile noi cele mai bine cunoscute
in Europa este scoala din Rodus.
"Noile educatii" sunt noi obiective si noi tipuri de continuturi
generate de "problematica lumii contemporane". Ele corespund
unor trebuinte de ordin sociopedagogic, fiind integrative si
cumulative.De asemenea ele mai figureaza ca fiind cel mai
 pertinent si mai util raspuns ale sistemelor educationale generate
de problemele lumii contemporane.
"Alternativele educationale" sunt definite ca un ansamblu de
obiective, continuturi, modalitati de organizare, care coexista cu
sistemul traditional de invatamant.
"Educatiile paralele " sunt considerate educatia formala,
nonformala, informala, autoeducatia.
"Noile Educatii " sunt raspunsuri ale educatiei la cerintele
dezvoltarii lumii contemporane:
~ educatia relativa la mediu
~ educatia pentru pace si pentru cooperare
~ educatia pentru participare si pentru democratie
~educatia in materie de populatie
~ educatia pentru o noua ordine economica internationala
~ educatia pentru comunicare si putere mass-media
~ educatia pentru schimbare si dezvoltare
~ educatia nutritionala
~ educatia economica si casnica moderna
~ educatia pentru timpul liber

Educatia relativa la mediu- existenta oricarui om este

conceputa ca desfasurandu-se intr-un spatiu eterminat ( aria
geografica), intr-un timp dat (epoca istorica) si in cadrul
colectivitatii umane specifice(mediu social). Acesti factori exercita
o anumita influenta asupra intelegerii la vreme a realitatii
lumii.Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator
lansa o importanta chemare in acest sens: " Apararea si
ameliorarea : mediul inconjurator pentru generatiile prezente si
viitoare a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial."
Chemarea reprezinta un semnal de alarma in legatura cu
deteriorarea echilibrului natural provocat de om prin interventiile
sale.

Educatia relative la mediu isi propune sa-l conduca pe elev,

spre formarea unui punct de vedere mai obiectiv asupra realitatii
(al carei fundament e relatia om-oameni-mediu), sa-l incite la
participare, devenind constient de viitor.
Scopurile generale ale educatiei relative au fost precizate la
conferinta interguvernamentala ( 1977 la Tbilisi,) sub egida
UNESCO :" educatia relativa la mediu trebui, inainte de toate , sa
urmareasca dezvoltarea gradului de constiinta si a iuresului
responsabilitatii tuturor oamenilor fata de mediu si problemele
sale. Oamenii trebuie sa dobandeasca cunostintele, atitudinile ,
motivatia , angajarea si instrumentele necesare pentru a actiona ,
individual si in colectiv , in vederea solutionarii problemelor
actuale si prevenirii aparitiei unor noi probleme".
Obiectivele vizeaza in egala masura cunostintele , achizitia
de atitudini, clarificarea valorilor si demersul practic. In
perspectiva scolara, elevul trebuie ajutat sa:
~inteleaga ca omul este inseparabil de mediul sau si ca
efectele negative ale actiunilor sale se repercuteaza asupra lui
insusi
~obtina cunostinte de baza necesare solutionarii problemelor
mediului sau imediat
~judece responsabilitatile individuale si colective
~dezvolte instrumentele de analiza , reflectie si actiune
pentru a intelege , preveni si corecta neajunsurile provocate
mediului
Focalizarea interventiei pedagogice s-a realizat pe baza
optiunii motivate anterior si avandu-se in vedere un set de
principii pe care Claude Sauchon si Lester Brown le convertesc in
caracteristici ale acestei educatii
* in legatura cu problemelemediului obligatoriu trebuie
stabilite interdependentele intre factori si efecte in lant, mergandu-
se pana la o analiza critica globala.
*educatia relativa la mediu nu-si va atinge scopul daca
actiunile pe care le sugereaza elevului , le induce, ne se difuzeaza
si in jurul acestuia , in familie, in comunitatea in care creste
*eficienta se poate aprecia numai prin efectele pe termen
lung asupra comportamentului viitorului cetatean, ramanand insa
in vigoare si obligatia de a avea o utiliate imediata
 Astfel tratam educatia relativa la mediu nu ca pe o disciplina,
ci ca pe o comoditaet pedagogica de distrugere a unor scopuri
precise si in acelasi timp ca pe un mijloc de sporire a eficacitaitii
invatamantului.
Educatia pentru pace-omenirea are nevoie de o constiinta
comuna , de promovare a unui nou umanism, bazat nu numai pe
valorile morale, culturale, ci si pe achizitiile noii solutii stiintifice
si tekurice si pe impactul lor asupra vietii. Individul trebuie format
in spiritul solidaritatii cu cei din generatia sa , al respectului pentru
cei care l-au precedat si cei ce-l vor urma, al increderii in destinul
umanitatii si al valorilor umane.
Din punct de vedere practic "Ed. pentru pace" corespunde
sirului de activitati educative, de la simpla neintentionare in clasa
a nivelurilor diferite ale conflictului si ale problemelor
internationale, pana la integrarea mai comprehensiva a cercetarii,
predarii activitatii la toate nivelurile procesului educativ, care are
drept scop pregatirea oamenilor in vederea participarii la
consolidarea uneilumi mai drepte si a unei ordini sociale in care
valenta directa sau structurala este redusa pe cat posibil"(Stephan
M.)
Johan Galtung (unul dintre promovatorii pacii ca disciplina
educativa) deosebeste patru aspecte esentiale care trebuie avute in
vedere:
~dezvoltare -ofera posibilitatea de a prezenta valori de baza ,
tendinte esentiale si starea evolutiilor internationale.
~pacea - ofera posibilitatea de a discuta modul in care
dezvoltarea si abordarea in mod creator a conflictlui se pot uni
impotriva solutiei obiecte sau structurale
~conflictulul- ofera posibilitatea de a proiecta toate aceste
tendinte pe un ecran al viitorului, analizand tendinte, facand
propuneri pentru actiune

Educatia pentru pace se constituie ca o educatie a atitudinilor

si mentalitatii , a conduitei in societate, scoala, familie. C finalitate
isi propune autoconstientizarea facultatilor si proceselor fiecarui
individ , pentru a putea fi utilizator apoi in activitatile sale, in
afara relatiilor interpersonale din sacoala, familie, societate . Intre
obiectivele urmarite se remarca si:
* respectul fata de om ca valoae sociala suprema;
* respectul fata de valorile culturale si acceptarea diversitatii
culturale;
* receptivitatea la ideile si sugestiile altora
* capacitatea de a dobandi contacte satisfacatoare si de a
dialoga
* toleranta, acceptarea unor comportamente diferite
* descurajarea agresivitatii si violentei
* formarea spiritului critic si autocritic
* protejarea florei si a faunei

Educatia pentru pace , presupune cultivarea unor atitudini

superioare si formarea oamenilor in vederea uitarii conflictelor si a
promovarii dialogului constructiv, cultivarea receptivitatii si
flexibilitatii, a respectului fata de valori si de aspiratii, fata de sine
si de altii, a priceperii de a identifica punctele comune si de a
respecta diversitatea situatiilor si stilurilor de viata. Aceste
obiective sunt piatra de incercare in procesul de formare a fiecarei
personalitati.
Profesorul Stefan Barsavescu propune constituirea unei
"pedagogii a pacii" care trebuie sa urmareasca:
~ ed. copiilor a.i. acestia sa se debaraseze de impulsuri
agresive,si de comportamente ostile,
~ formarea tinerilor in spiritul ideilor de intelegere mutuala,
cooperare , toleranta;
~ ed. tinerilor in ideea unei conceptii despre lume, care sa le
permita sa se entuziasmeze de valorile spirituale ale omenirii

In conceptia acestei pedagogii isi gaseste loc ideea ca

disputele se solutioneaza prindiscutii, argumentari, demonstratii,
iar apelul la ratiune implica increderea in capacitatea omului de a
invata sa-si exercite spiritul de intelegere mutuala.
Educatia pentru participare si democratie- prin participare se
intelege nu numai posibiliatatea de a desfasur o activitate
creeatoare, care face apel la capacitatea tortala a individului si care
este socialmente utila , ci semnifica si sansa oferita tinerilor de a-si
defini si delimita aspiratiile si nevoile, de a inova, de a dobandi
capacitatea de autossugestie. Prin participare, tinerii isi pot
exprima optiunile in domeniul educatie, culturii, productiei,
timpului liber , sportului , pot deveni coparticipanti la propria
formare. Tineretul nu este numai un receptor de informatii si un
consumator de produse ( materiale spirituale), ci si un participant
activ la faurirea istoriei natiunilor carei ii apartine . Prin
participare, el se integreaza in societate, dar in acelasi timp
actioneaza si ca subiect integrator . El este un subiect activ al
actiunii sociale, un factor si o resursa de progres spiritual, si
moral, orientarile, valorile si optiunile fundamentale ale tinerei
generatii se regasesc in comportamente afective in diferite domenii
ale muncii si vietii tinerilor.
Participarea dse manifesta prin actiuni de cooperare, prin
dialoguri si prin fuziune moral-afectiva, creeaza solidaritate in
spatiu, dezvolta dorinta de a deveni partener, de a racorda la
valori , de a invoca.
In procesul instructiv-educativ, incurajarea
comportamentului participativ, inseamna "pasul de achizitie
pasiva si confirmista , la actiune transformatoare, prin
interventia profunda a modului de a fi , interactionare a
individului ." De la " a invata" la "a invata sa fii si sa devii ",
adica pregatirea pentru a face fata situatiilor, pentru a le crea,
dobandind dorinta de angajare si actiune , de a interactiona
satisfcator, iata finalitatile educatiei pentru participare si
demonstratie ( Neculae A.)
Invatarea participativa inseamna, prin urmare , nu numai
incercarea individului cu cunostinte si mai ales cu atitudini, cu
comportamente si modele actionale in situatii sociale , insemnand
optiunea pentru acceptere si solidaritate . Participarea coreleaza
pozitia cu coeziunea , increderea reciproca, respectul fata de om si
realizare.
Educatia economica si casnica moderna, initierea in teoria si
practica favorizeaza dobandirea constiintei si conduitei economice
ca temei al unei vieti echilibrate si cu o buna integrare in planul
vietii sociale . Cunoasterea si intelegerea faptelor economice in
substratul lor cauzal ajuta la cresterea caliatii productiei de bunuri
si prin aceasta la imbunatatirea calitatii vietii. Aveau in vedere
atitudinea fata de bunri, spiritul de cooperare si respect fata de
munca , capacitatea de particire directa la infaptuirea proiectelor
economice ale socitetii.
Daca unele din noile educatii sunt destul de bine conturate ,
altele fac obiectul unor discutii in vederea precizarii si delimitarii
lor; oricum , abordarea noilor educatii sau a noilor continuturi
ramane o problema deschisa.

Pentru introducerea noilor tipuri de continuturi , s-au

conturat deja doua strategii . Prima strategie vizeaza promovarea
unor noi modele consacrate diferitelor educatii , iar in unele cazuri
chiar a unor noi discipline . Tot aici includem si incercrile de a
grupa cateva discipline noi, intr-o disciplina corespunzatoare: "
educatia cetateneasca ", educatiaglobala"; " educatia
internationala".
In multe tari ca si in tara noastra , se recurge la o a doua
strategie sin ce in ce mai mult, si anume la ceea ce in programele
U.N.E.S.C.O. este denumit cu expresia approche infuionelle ,
adica o infuzie de elmente noi in cadrul continuturilor trditionale.
Aceasta modalitate are amanunte indiscutabile: nu se aduc
modificari importante structurii planului de invatamant, nu se
supune formarea acestora. Noile continuturi nu se dispun de o
coordonbare si astfel se pot pierde in masa cunostintelor specifice
diferitelor materii.
Procesul de invatamant a devenit in epoca noastra o actiune
pe baza unor elemente anticipative, respectiv de prospectare a
starii lucruri in care urmeaza sa se desfasoare activitatea seriilor,
de absolventi dupa terminarea scolii. Exista in prezent , o literatura
referitoare la ceea ce este cunoscut sub denumirea de educatie
permanenta.
"Bogata literatura pedagogica publicata pe aceasta tema in
toate tarile lumii ca si faptul ca in ultimul timp responsabilii
educatiei solicita studii de prospectia educatiei , concepandu-si
actiunile deci fondate in functie de orientarile si tendintele care
intrunesc sufragiile specialistilor, constituie argumente puternice
pentru promovarea acestei categorii de cercetatori si pentru
initierea unor cursuri de prospectia educatiei in beneficiul
educatorilor si al cercetatorilor acestui domeniu"(Vardeanu G.)
In acest context, prospectivistii vor trebui sa se intrebe in ce
consta specificul stiintific, tehnologic si economic care va solicita
omul in timpul ce urmeaza spre a deslusi in imperativele acestuia
liniile de perspectiva cadrul si continutul procesului formarii.
Educatia pemanenta - educatia incepe odata cu nasterea
fiintei umane si devine o aliniere a existentei sale pe parcursul
intregii vieti: "ea implica un sistem comple , coerent si integrat ,
oferind mijloace proprii de a raspuynde aspiratiilor de ordin
educativ si cultural ale fiecarui individ, potrivit facultatilor
sale;ea este destinata sa permita fiecaruia sa-si dezvolte
personalitatea pe durata intregii vieti prin numirea sa sau prin
activiatile sale"(dave , R.H. 1973)
Impunerea acestui principiu se datoreaza unei serii de
conditii

Bibliografie:

-Alvin Toffler-Al III-lea val

-Pedagogia pentru examenele de deefinitivare si
grade didactice, Ed. Polirom
-Coord- Cerghit Cucos
-Scoala si pedagogia in secolul XX
-Ion GH. Stanciu, ed Polirom , Buc. 1983, pag 328...
-Alvin Toffler-Socul viitorului
-Pedagogia scolara contemporana, Emile Planchard,
Ed Polirom, R.A. Buc., 1992
-Alvin toffler-Al saselea val