TEMĂ PROIECT CONSILIERE II

A.
Proiectul pentru examenul la disciplina Consiliere II – anul I master, se va întocmi pornind de la
lucrarea Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate. Un program de antrenament individual şi 40 de teste ,
autori G. Senger şi W. Hoffman.
1. Se vor alege două teste din aceeaşi arie a personalităţii sau din arii diferite - A,B,C, D - şi în legătură
cu fiecare dintre ele va fi tratat teoretic un concept la care proba face referire (criză, stres, depresie, agresivitate,
imagine de sine, erotism, familie, gelozie...).
- tratarea teoretică nu se va limita la explicaţiile din carte;
- la un test se poate trata teoretic conceptul din titlu (de ex., „eşec” – la testul „Cum reacţionaţi în cazul
eşecurilor”), dar se poate trata şi conceptul profilului ce urmează a fi analizat ulterior (de ex., „descurajarea”,
„complexele psihice”)
2. Pentru fiecare din cele două teste veţi alege profilul cel mai critic, imaginându-vă că o persoană a
răspuns „corespunde pe deplin” la toate întrebările ce conturează respectivul profil.
- de exemplu, la testul „Cum reacţionaţi în cazul eşecurilor” presupunem că am identificat o persoană de
Tip A - „Descurajatul”, care a răspuns „corespunde pe deplin” la întrebările 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19.
3. Pentru fiecare din întrebările profilului (în cazul exemplului: 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19) puneţi:
- 3 întrebări de clarificare pentru evidenţierea cauzelor
- 3 întrebări de clarificare pentru evidenţierea simptomatologiei;
- 3 întrebări de clarificare relevante pentru evidenţierea unor soluţii de rezolvare a problemelor; pentru
că lucrăm cu o persoană ipotetică, de la care nu primim răspunsuri pentru a continua dialogul, privitor
la soluţii putem pune atât întrebări cu caracter general („v-aţi gândit vreodată cum aţi putea
depăşi .....”; „aţi încercat / ce anume aţi făcut pentru ca să........”), cât şi întrebări care să sugereze în
mod concret o soluţie legată de problema în discuţie, aşa cum de multe ori se şi întâmplă în mod real
deoarece clienţii nu prea văd soluţii. Exemplu - v. întrebarea 1:
 „dacă înainte de a începe un proiect l-aţi discuta cu cineva, acest lucru ar face să vă dispară
teama ?” „există o asemenea persoană?”;
 „dacă înainte de a începe un proiect aţi analiza cu atenţie posibilităţile de succes şi eventualele
riscuri de a greşi, nu credeţi că teama ar fi mult mai mică ?”;
 „ce credeţi, o mai bună cunoaştere a capacităţilor pe care le aveţi v-ar ajuta să vă propuneţi
proiecte pe măsură ? „Şi dacă da, aceasta nu ar reduce posibilitatea de a greşi ?”
 „când ne temem de greşeli, ne temem de fapt de urmările lor - uneori mari, dar adesea nu
chiar atât de importante; dacă înainte de a începe un proiect aţi analiza consecinţele unei
eventuale greşeli şi aţi constata că ele sunt acceptabile, aţi putea să vă puneţi la încercare ? ar fi
acesta un mijloc de a vă lămuri ce puteţi ? vă gândiţi că reuşita v-ar face mai încrezător, v-ar
da mai mult curaj pe viitor ? nu credeţi că o reuşită v-ar ridica în ochii celorlalţi ?”
Ultimul exemplu corespunde unei realităţi frecvent întâlnită: întrebăm despre soluţii, după i-am
exprimat clientului o anumită concluzie (o „învăţătură”). Evident că puteţi încerca şi o asemenea manieră:
formulaţi o învăţătură / pildă / zicală şi puneţi în legătură cu ea câteva întrebări privind soluţii posibile.

B.
Întocmiţi câteva fişe de lectură (scoateţi ideile principale) din 2 capitole, la alegere, ale unei cărţi de
psihologie (generală, clinică, patologie, psihoterapie.... privitoare la copil, adult, vârstnic) pe care aţi citit-o / o
citiţi. Fişele vor fi precedate de prezentarea lucrării: titlu, autor, editură, an apriţie, cuprins (capitolele).

C.
Condiţii de tehnoredactare:
- Setare pagină 2 / 2 / 2 / 2
- Caracter literă- Times New Roman
- Font 12
- Spaţiu rânduri – 1,5
- Alineat – 1 tab