Principii ale Uniunii Europene

În cadrul sistemului legislativ al Uniunii Europene există mai multe principii care servesc ca bază
pentru luarea deciziilor, mai ales în cazurile în care unele acte sunt neclare sau există un conflict între mai
multe categorii de acte. Unele din aceste principii sunt înscrise în tratate (de pildă, principiile
subsidiarităţii şi proporţionalităţii), altele derivă din practica Uniunii şi a instituţiilor sale, în special Curtea
Europeană de Justiţie.

În funcţie de rolul lor, aceste principii generale pot fi de acţiune (se pot regăsi în actele, acţiunile şi
politicile Uniunii Europene) sau de aplicare (utilizate de instanţele judecătoreşti pentru punerea în
aplicare a dreptului comunitar)

Acestea sunt urmatoarele:

 Principiul atribuirii competenţelor - Uniunea nu acţionează decât în domeniile şi în
măsura în care Tratatele i-au atribuit competenţe şi numai acolo unde acest lucru este necesar pentru
îndeplinirea obiectivelor tratatelor. În completarea acestui principiu, pentru a nu bloca acţiunea Uniunii,
există totuşi o prevedere prin care, pentru urmărirea obiectivelor, Uniunea poate acţiona şi în domenii în
care nu are competenţe explicit menţionate în tratate.

Competenta Uniunii Europene se clasifica astfel:

► exclusivă în următoarele domenii: uniunea vamală; stabilirea normelor privind concurența

necesare funcționării pieței interne; politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
conservarea resurselor biologice ale mării încadrul politicii comune privind pescuitul; politica comercială
comună.

►partajată cu statele membere si se aplică în următoarele domenii:principale: piața internă; politica

socială; coeziunea economică, socială și teritorială; agricultura și pescuitul, cu excepția conservării
resurselor biologice ale mării; mediul; protecția consumatorului; transporturile; rețelele transeuropene;
energia; spațiul de libertate, securitate și justiție; obiectivele comune de securitate în materie de sănătate
publică.

 Principiul solidarităţii comunitare.

Uniunea Europeană a fost creată pentru beneficiul comun al tuturor statelor membre şi al
cetăţenilor lor, drept pentru care statele membre trebuie să acţioneze solidar pentru a asigura repartizarea
echitabilă şi uniformă a beneficiilor care decurg din participarea la Uniune.

 Principiul egalităţii, nediscriminării şi garantării drepturilor fundamentale.

Uniunea Europeană încearcă prin acţiunile şi politicile sale să promoveze respectul pentru drepturile
omului şi egalitatea între persoane şi să combată orice fel de discriminare. La nivel internaţional, aplicarea
principiului egalităţii presupune, printre altele,absenţa unui statut privilegiat sau a dominaţiei unui stat
membru asupra celorlalte.

 Principiul subsidiarităţii
 Deciziile în cadrul Uniunii trebuie luate la nivelul cel mai apropiat de cei pe care punerea în
aplicare a acestor decizii îi afectează direct. Ca urmare, deciziile vor fi luate şi acţiunile vor fi întreprinse la
un nivel superior (comunitar, naţional sau regional) doar atunci când interesele celor vizaţi nu pot fi
protejate prin decizii luate la un nivel inferior (respectiv naţional, regional sau local) sau când interesele
celor vizaţi pot fi mai bine protejate dacă deciziile sunt luate la un nivel superior.

 Principiul proporţionalităţii

Pentru a lua o decizie în cadrul Uniunii se verifică în prealabil dacă măsura este necesară şi
potrivită cu obiectivele la care încearcă să răspundă, evaluare ce ia în calcul toate interesele care sunt în
joc, încercând să evite astfel potenţialele abuzuri.

 Principii de aplicare a dreptului comunitar

Pentru a asigura buna funcţionare a sistemului juridic comunitar şi eficacitatea măsurilor luate,
Comunităţile au dezvoltat mai multe principii de aplicare a dreptului comunitar. Un rol important în
definirea şi garantarea respectării acestora l-a avut Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, prin
hotărârile luate în unele cazuri aduse în faţa sa. Cele mai importante principii de acest fel sunt cel al
supremaţiei dreptului comunitar, cel al aplicabilităţii directe, efectul direct şi efectul indirect.

 Principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra celui naţional

În caz de conflict între legea naţională şi dreptul comunitar, norma comunitară (tratatele, dar şi
legislaţia derivată) este cea care se aplică în toate cazurile. Acest principiu este valabil pentru toate tipurile
de norme comunitare şi, respectiv, naţionale (fie ele constituţionale, legislative sau administrative),
indiferent de data intrării lor în vigoare (fie că norma naţională a fost emisă înaintea celei comunitare, fie
după aceasta). Supremaţia dreptului comunitar este unul dintre cele mai vechi principii ale acestui sistem
de drept, fiind formulat pentru prima dată de către judecătorii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene
(CJCE) în hotărârea din 15 iulie 1964, în cazul Flaminio Costa c. ENEL Flaminio Costa, acţionar al unei
societăţi private de producere a energiei electrice, se opunea naţionalizării (în 1962) şi transferului către
societatea ENEL (Ente Nazionale Energia Electrica) a producţiei şi distribuţiei energiei electrice în Italia.
Întrucât nu mai primea dividendele care considera că i se cuvin, el refuzase să îşi plătească factura pentru
energia electrică, iar înaintea unei curţi naţionale a invocat încălcarea, prin legea de naţionalizare, a mai
multor dispoziţii ale Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene(TCEE). Interpelată pentru
interpretarea unor prevederi ale tratatului, CJCE s-a pronunţat, afirmând că, date fiind angajamentele pe
care statele membre şi le-au luat prin tratat, acestea au transferat Comunităţilor o parte din dreptul lor
suveran de a decide, astfel încât statele membre nu mai pot lua hotărâri „care ar fi incompatibile cu
noţiunea de Comunitate". În acest fel a fost creat unul dintre cele mai importante principii ale sistemului de
drept al Uniunii Europene.

 Principiul aplicabilităţii directe

În general, procedura obişnuită de integrare a dreptului internaţional în legislaţiile naţionale este

cea a transpunerii textului actelor internaţionale în legi naţionale, fiind întotdeauna necesară o astfel de
procedură înainte de intrarea lor în vigoare, chiar în ţările în care tradiţia juridică admite supremaţia
dreptului internaţional asupra celui naţional. Însă, potrivit principiului aplicabilităţii directe, actele
comunitare nu necesită măsuri de transpunere în legi naţionale, ele fiind aplicabile direct. Cu alte cuvinte,
statele nu au dreptul să formuleze legi care să reia textul unui act comunitar pentru a-l integra propriului
sistem juridic intern, ci norma comunitară trebuie pur şi simplu aplicată de jurisdicţiile naţionale din
momentul publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În plus, aşa cum a arătat CJCE în
controversatul caz din 1991, Andrea Francovich et al. c. Republica Italiană,cetăţenii pot cere despăgubiri
statelor în care legislaţia comunitară nu a fost corect sau în întregime implementată, dacă acest lucru i-a
afectat. Acest principiu reafirmă caracterul distinct al dreptului comunitar faţă de sistemul juridic
internaţional şi legătura sa specială cu dreptul naţional al statelor membre.

 Efectul direct

Ca o consecinţă a principiului aplicabilităţii directe, din momentul adoptării lor, normele

comunitare conferă cetăţenilor Uniunii drepturi care pot fi revendicate prin acţiuni în justiţie. Acest nou
principiu, numit efect direct, a fost formulat pentru prima oară de Curtea de Justiţie a Comunităţilor
Europene (CJCE) în decizia referitoare la cazul Van Gend en Loos c. Nederlanse Administraţie der
Belastingendin 5 februarie 1963. NV Algemene Transport en Expediţie Onderneming van Gend & Loos, o
întreprindere de transport olandeză, dăduse în judecată, în faţa unui tribunal naţional, administraţia vămilor
din această ţară, pe motiv că aceasta îi aplicase o taxă vamală majorată pentru un produs chimic provenind
din Germania, fapt ce ar fi încălcat prevederile Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene
(TCEE) privitor la libera circulaţie a mărfurilor. Chemată să se pronunţe dacă o persoană particulară putea
invoca în justiţie drepturi şi obligaţii create prin TCEE, CJCE răspunde afirmativ. Una din dificultăţile
aplicării acestui principiu constă în a şti ce norme comunitare au efect direct. CJCE a stabilit că normele
comunitare, pentru a avea efect direct, trebuie să fie complete (să nu necesite norme suplimentare pentru
execuţie sau în procesul punerii lor în aplicare). Astfel, au efect direct regulamentele, directivele (numai
dacă sunt clare, precise şi necondiţionate) şi deciziile (cu excepţia celor care sunt adresate direct unui stat
membru, dar şi acestea au efect direct dacă îndeplinesc condiţii similare directivelor). Dacă hotărârea
iniţială a CJCE făcea referire îndeosebi la libera circulaţie a mărfurilor, principiul a fost progresiv extins şi
la libera circulaţie a lucrătorilor libertatea de stabilire a cetăţenilor comunitari în alte state membre, libera
prestare a serviciilor. El se aplică în prezent şi în domenii precum egalitatea de salarizare între bărbaţi şi
femei, interdicţia discriminării şi libera concurenţă.

 Principiul recunoaşterii reciproce

În lipsa armonizării legislaţiei, pentru facilitarea consolidării pieţei unice statele membre recunosc
reciproc normele naţionale în anumite domenii, în special în cele care privesc libertatea de mişcare a
produselor, serviciilor şi persoanelor. Acest principiu a fost introdus pentru prima dată în vocabularul
Comunităţilor prin aşa-numitul caz Cassis de Dijon (Rewe-Zentral AG c. Bundesmonopolverwaltung fur
Branntwein), adus în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) în 1979. Petentul, un
importator german de băuturi alcoolice din Koln, intenţionase să importe din Franţa un lichior (Cassis de
Dijon) şi pentru aceasta, conform prevederilor legale din Germania, trebuia să ceară aprobarea unui for
naţional specializat (Bundesmonopolverwaltung fur Branntwein). Acesta nu a acordat licenţa de import,
considerând că respectiva băutură nu este suficient de alcoolică pentru a fi considerată băutură spirtoasă.
Importatorul a adus cazul în faţa CJCE, arătând că legislaţia germană nu permitea importarea în această
ţară a unor băuturi recunoscute ca alcoolice în alte state membre, fapt ce împiedica libertatea de mişcare a
produselor şi contravenea Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene (TCEE). CJCE a
hotărât că statele membre nu au dreptul să introducă astfel de restricţii tehnice decât în condiţiile în care
anumite chestiuni non-economice, de pildă protecţia consumatorului şi sănătatea publică, cer acest lucru.

Principiile generale sunt predefinite si in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene in partea
intai, titlul 2 astfel:

Art. 7 Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul
obiectivelor Uniunii și respectând principiul de atribuire a competențelor.

Art. 8 În toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea
între bărbați și femei.
 Art. 9 În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele
privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale
corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de
educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane.

Art. 10 În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată
orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală.

Art. 11 Cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a

politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile.

Art. 12 Cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea
in aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii.

Art. 13 La elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului,

transporturilor, pieței interne cercetării și dezvoltării tehnologice și al spațiului, Uniunea și statele
member țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere
de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a
tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale.

Art. 14 Fără a aduce atingere articolului 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolelor 93,
106 și 107 din prezentul tratat și având în vedere locul ocupat de serviciile de interes economic general în
cadrul valorilor comune ale Uniunii, precum și rolul pe care îl au acestea în promovarea coeziunii sociale și
teritoriale a Uniunii, Uniunea și statele membre, fiecare în limita competențelor care le revin și în limita
domeniului de aplicare a tratatelor, asigură funcționarea serviciilor respective pe baza principiilor și în
condiții, în special economice și financiare, care să le permită îndeplinirea misiunilor lor. Parlamentul
European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
stabilesc aceste principii și prevăd aceste condiții, fără a aduce atingere competenței statelor membre de
a furniza aceste servicii, de a încredința prestarea lor și de a le finanța, cu respectarea tratatelor.

Art. 15 În scopul promovării unei bune guvernări și asigurării participării societății civile, instituțiile,
organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței.
Parlamentul European se întrunește în ședințe publice, de asemenea și Consiliul în cazul în care dezbate și
votează un proiect de act legislativ. Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are
reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor,
organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente, sub
rezerva principiilor și condițiilor.

Art. 16 (1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. (2)
Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc
normele privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal
de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și de către statele membre în exercitarea
activităților care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum și normele privind libera
circulație a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorități
independente.

Art. 17 Uniunea respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului
național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre.