Manualul de politici contabile

pentru ONG ……………………………...

Prevederi generale introductive

Prezentarea asociaţiei/fundaţiei

Asociaţia/fundaţia …........ are sediul social în str. …......... nr. .., nr. de înregistrare la
Registrul comerţului...............................

Asociaţia/fundaţia are ca obiect principal de activitate .................

Prezentarea pe scurt a activităţii

Organizarea şi conducerea contabilităţii

Asociaţia/fundaţia organizează şi conduce contabilitatea financiară, potrivit Legii

contabilităţii nr. 82/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi contabilitatea
de gestiune conform prevederilor O.M.F.P. nr. 1.826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind
unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune.

Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. Răspunderea pentru organizarea şi
conducerea contabilităţii revine conducătorului persoanei juridice.

În cadrul organizaţiei contabilitatea se organizează şi se conduce:

Varianta 1
Prin compartiment distinct condus de către directorul economic, contabilul-şef.

Varianta 2
Pe bază de contract de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiat cu persoane
fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor se face utilizându-se sistemele informatice de

prelucrare automată a datelor.

Obiectiv

1
 Obiectivul acestui manual de proceduri contabile este acela de a stabili politicile,
principiile şi tratamentele contabile aplicate la conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor
financiare anuale.

Manualul cuprinde regulile de recunoaştere, evaluare la momentul recunoaşterii,

evaluare la data bilanţului precum şi la ieşirea din gestiune a elementelor de natura activelor şi
datoriilor precum şi regulile privind recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi a cheltuielilor.

Conformitatea politicilor cu legislaţia aplicabilă

Politicile contabile cuprinse în prezentul manual sunt elaborate în conformitate cu

prevederile:
 Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
 O.M.F.P. nr. 1.969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele
juridice fără scop patrimonial;
 O.M.F.P. nr. 1.826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune;
 O.M.E.F. nr. 3.512/2008 privind documentele financiar contabile, cu modificările şi
completările ulterioare.

Aplicabilitate

Prezentul manual de proceduri contabile se aplică începând cu situaţiile financiare ale

anului 201X.
Politicile contabile cuprinse în prezentul manual se aplică împreună cu legislaţia
specifică domeniului de activitate.

Moneda de raportare şi limbă de întocmire

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea

operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Exerciţiul
financiar este anul calendaristic.

Politici contabile

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile

specifice aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

La elaborarea politicilor contabile au fost respectate principiile contabile generale.

Politicile contabile sunt elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile
financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
 relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
 credibile în sensul că:
 reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi rezultatul exerciţiului;
 sunt neutre;
 sunt prudente;
 sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificarea politicilor contabile

2
 Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca
rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. Orice
modificare a politicilor contabile, trebuie să se menţioneze în notele explicative pentru ca
utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul
modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii
entităţii

Modificarea politicilor contabile se efectuează numai de la începutul unui exerciţiu

financiar, nu în timpul anului.

Principii contabile generale

Principiile contabile generale care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiilor,

tranzacţiilor, a evaluării elementelor prezentate în situaþiile financiare anuale precum şi la
întocmirea situaþiilor financiare anuale sunt următoarele:
Principiul continuităţii activităţii. Entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea,
fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, se

aplică în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

Principiul prudenţei conform căruia, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate,

iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate.
 poate fi inclus numai excedentul/profitul realizat la data bilanţului;
 trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau
al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia;
 trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi deficitele/pierderile potenţiale
apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent,
chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
 trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este deficit/pierdere sau excedent/profit.

Principiul independenţei exerciţiului. Se evidenţiază veniturile şi cheltuielile aferente

exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii potrivit căruia,

componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul intangibilităţii potrivit căruia bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu

financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar
precedent.

Principiul necompensării potrivit căruia orice compensare între elementele de active şi

datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Eventualele
compensări între creanţe şi datorii ale persoanei juridice fără scop patrimonial faţă de
aceeaşi entitate pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după
înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.

I. Politici contabile aferente activităţii fără scop patrimonial

3
1. Politici contabile privind veniturile specifice activităţii nepatrimoniale:
1
2 Definiţii şi recunoaştere

Veniturile cuprind:
 sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, şi
 câştigurile din orice alte surse.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Veniturile din activităţi curente cuprind:

 vânzări;
 comisioane;
 dobânzi;
 dividende.

Contabilitatea veniturilor se ţine distinct pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără

scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială potrivit legii şi activităţi economice, iar în
cadrul acestora pe feluri de venituri, după natura lor.

Veniturile din activităţile fără scop patrimonial cuprind:

venituri din cotizaţiile şi contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi
simpatizanţilor;

Cuantumul cotizaţiilor precum şi taxele de înscriere ale membrilor sunt stabilite prin statutul
organizaţiei.

În contabilitate veniturile din cotizaţii precum şi din taxele de înscriere ale

membrilor se înregistrează prin articolul contabil:

5121/5311 = 7311
Conturi la bănci în lei/ Casa în lei Venituri din cotizaţiile şi taxele de înscriere
ale membrilor

Contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor se înregistrează

prin articolul contabil:

5121/5311 = 7312
Conturi la bănci în lei/ Casa în lei Venituri din contribuţiile membrilor

% = 7312
301 Venituri din contribuţiile băneşti sau în
natură ale membrilor şi simpatizanţilor
Materii prime
302
Materiale consumabile
303
Materiale de natura obiectelor de inventar
361
Animale şi păsări

4
 venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
venituri din donaţii şi sume sau bunuri primite prin sponsorizare;

Donaţiile pot fi acordate atât de către persoanele fizice cât şi de persoanele juridice.
Donaţiile pot fi reprezentate atât din bunuri materiale dar şi din sume de bani.

În contabilitate donaţiile primite sub formă de bunuri se înregistrează prin articolul

contabil:

2xx/3xx = 7331
Conturi de imobilizări/Conturi de stocuri Venituri din donaţii
şi producţie în curs de execuţie

Înregistrarea sumelor în numerar:

5121 = 7331
Conturi la bănci în lei Venituri din donaţii

Înregistrarea în contabilitate a sponsotizărilor:

% = 7332
2xx/3xx Venituri din sumele sau bunurile primite prin
sponsorizare
Conturi de imobilizări/Conturi de stocuri
şi producţie în curs de execuţie
5121
Conturi la bănci în lei

venituri din dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor

rezultate din activităţile fără scop patrimonial;

Disponibilul rezultat din activităţile fără scop patrimonial pot fi plasate în depozite la
instituţiile financiar bancare fie în titluri de valoare cu scopul obţinerii de câştiguri din
dividende. Pentru veniturile din dobânzi şi dividende trebuie să fie evidenţiate separate pentru
activităţile fără scop patrimonial şi pentru cele rezultate din desfăşurarea unei activităţi
economice.

Înregistrarea veniturilor din dobânzi şi dividende:

5121 = 734
Conturi la bănci în lei Venituri din dobânzile şi dividendele
obţinute din plasarea disponibilităţilor
rezultate din activităţile fără scop
patrimonial

venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole;

resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale şi subvenţii pentru
venituri;
venituri din acţiuni ocazionale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit
statutului de organizare şi funcţionare;

5
 venituri rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor
juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în
activitatea economică;

Veniturile din vânzarea activelor corporale utilizate pentru activitatea fără scop
patrimonial se înregistrează distinct de veniturile din cedarea activelor utilizate în cadrul
activităţii economice.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor din cedarea activelor utilizate în cadrul

activităţii fără scop patrimonial:

461 = 738
Debitori diverşi Venituri rezultate din cedarea activelor
corporale aflate în proprietatea persoanelor
juridice fără scop patrimonial, altele decât
cele care sunt sau au fost folosite în
activitatea economică

alte venituri din activităţile fără scop patrimonial, care cuprind:

1. venituri din cote-părţi primite potrivit statutului;
2. ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din ţară şi din străinătate şi subvenţii
pentru venituri;
3. venituri din despăgubiri de asigurare - pagube şi din subvenţii pentru evenimente
extraordinare şi altele similare;

Veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse

la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică se
înregistrează în mod distinct, la momentul înregistrării dreptului de a primi aceste venituri.

În contabilitate aceste venituri se înregistrează prin articolul contabil:

461 = 7393
Debitori diverşi Venituri din despăgubiri de asigurare –
pagube şi din subvenţii pentru evenimente
extraordinare şi altele similare

venituri din diferenţe de curs valutar rezultate din activităţile fără scop
patrimonial.

Veniturile din diferenţele de curs valutar aferente activităţilor fără scop patrimonial se
înregistrează distinct de veniturile similare rezultate din activităţile economice. Veniturile din
diferenţele de curs valutar pot proveni atât din decontarea datoriilor în valută sau exprimate în
lei în funcţie de cursul unei valute cât şi din evaluarea la finele anului a elementelor monetare
(creanţe, datorii, disponibil la bancă sau în casierie) exprimate în valută sau în lei cu decontare
în funcţie de cursul unei valute.

Înregistrarea veniturilor din diferenţe de curs valutar:

5121 = 7394
Conturi la bănci în lei Venituri din diferenţe de curs valutar
rezultate din activităţile fără scop
patrimonial

6
 venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare;

Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau

pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora în conturile specifice
aferente activităţii fără scop patrimonial .

Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru

depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul
în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine
exigibilă.

29X = 7395
Venituri din provizioane şi ajustări pentru
depreciere privind activitatea de exploatare

venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare;

venituri obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la
competiţii şi demonstraţii sportive;

Înregistrarea veniturilor din încasarea taxelor de participare la concurs

5121 = 7397
Conturi la bănci în lei Venituri obţinute din vize, taxe şi penalităţi
sportive sau din participarea la competiţii şi
demonstraţii sportive

veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, potrivit legislaţiei în vigoare;

În această categorie se includ venituri din reclamă şi publicitate obţinute din închirieri de
spaţii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Veniturile obţinute din
prestări de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate se vor clasifica în categoria
veniturilor aferente activităţilor economice.

Înregistrarea veniturilor din reclamă şi publicitate

461 = 7398
Debitori diverşi Venituri obţinute din reclamă şi publicitate,
potrivit legislaţiei în vigoare

alte venituri din activităţile fără scop patrimonial.

Veniturile cu destinaţie specială, cuprind venituri reglementate de legi speciale şi

cuprind:
1. venituri cu destinaţie specială din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral,
muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi
2. alte venituri cu destinaţie specială, potrivit legii.

Conturile de venituri se pot dezvolta în conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse

de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii;

7
Criterii speciale de recunoaştere a veniturilor

Veniturile din comisioane, intermedieri

Sumele colectate de ..................în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor
de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. Veniturile din activitatea
curentă sunt reprezentate numai de comisioanele cuvenite.

Compensarea creanţelor şi datoriilor

Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative, cu reflectarea distinctă a veniturilor şi cheltuielilor aferente fiecărei
operaţii.

Compensările între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate se efectuează cu respectarea

prevederilor legale, şi se înregistrează în contabilitate numai după contabilizarea veniturilor şi
cheltuielilor corespunzătoare.

Evaluarea veniturilor
Veniturile se evaluează la valoarea determinată prin acordul dintre vânzător şi
cumpărător, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale acordate.

2. Politici contabile referitoare la fonduri nerambursabile şi subvenţii

aferente activităţii nepatrimoniale

În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:

 subvenţiile guvernamentale;
 împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenţii;
 alte sume primite cu caracter de subvenţii.

Clasificarea subvenţiilor şi a fondurilor nerambursabile

În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente

veniturilor. Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala
condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active
imobilizate.

O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar, caz
în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. În conturile de subvenţii pentru
investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura
imobilizărilor corporale şi necorporale.

Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.

Recunoaştere
Subvenţiile se recunosc la valoarea aprobată a acestora. Subvenţiile primite sub forma
activelor nemonetare se recunosc la valoarea justă.

Subvenţiile pentru active

Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se
înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit

8
amânat. Venitul amânat se înregistrează în contul rezultatului exerciţiului pe măsura înregistrării
cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.

Subvenţiile aferente veniturilor

Subvenţiile aferente veniturilor se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale
perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le
compenseze.

Restituirea subvenţiilor
Dacă subvenţia este aferenta unui activ:
 rambursarea se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma
rambursabilă;
 rambursarea se înregistrează ca o cheltuială în măsura în care nu exista un venit amânat.

Dacă subvenţia este aferenta veniturilor:

 prin reducerea veniturilor amânate;
 pe seama cheltuielilor dacă nu exista venituri amânate.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor specifice subvenţiilor aferente activelor:

Înregistrarea dreptului de a primi subvenţia, la semnarea contractului:

445 = 132
Subvenţii Împrumuturi nerambursabile cu caracter de
subvenţii pentru investiţii

Achiziţia imobilizării căreia/cărora le sunt destinate fondurile:

2xx = 404
Conturi de imobilizări Furnizori de imobilizări

Încasarea fondurilor nerambursabile aferente:

5121 = 445
Conturi la bănci în lei Subvenţii

Amortizarea imobilizărilor aferente activităţii nepatrimoniale

6811.01 = 2xx.01
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea ……………privind activităţile
amortizarea imobilizărilor fără scop patrimonial

Reluarea la venituri a subvenţiei primite concomitent cu amortizarea:

132 = 7392
Împrumuturi nerambursabile cu caracter Ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din
de subvenţii pentru investiţii ţară şi din străinătate şi subvenţii pentru
venituri

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor specifice subvenţiilor aferente veniturilor

9
Înregistrarea dreptului de a primi finanţarea nerambursabilă, în baza contractului de
finanţare încheiat:

4452 = 472
Împrumuturi nerambursabile cu Venituri înregistrate în avans
caracter de subvenţii

Înregistrarea cheltuielilor aferente proiectelor:

6xx = 401
Conturi de cheltuieli Furnizori

Reluarea la venituri a subvenţiilor/fondurilor nerambursabile concomitent cu efectuarea

cheltuielilor:

472 = 7392
Venituri înregistrate în avans Ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din
ţară şi din străinătate şi subvenţii pentru
venituri

3 . Politici contabile referitoare la organizarea de spectacole

Persoanele care datorează impozitul pe spectacole au obligaţia de:

a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde
are loc spectacolul;
a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul,
precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care
depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi
inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele
elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Agenţia Naţională pentru
Sport.

Biletele de intrare la spectacole pot fi emise în sistem propriu de înseriere şi numerotare,

folosind programul informatic propriu, cu respectarea conţinutului minimal obligatoriu al
biletelor şi abonamentelor de intrare la spectacol conform Hotărârii Guvernului nr. 846/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice privind tipărirea, înregistrarea, evidenţa şi gestionarea
abonamentelor şi biletelor de intrare la spectacole.

Persoana juridică emite biletele de spectacol în sistem propriu de înseriere şi

numerotare

Biletele de intrare la spectacole vor avea două părţi, şi anume: marca de control şi biletul
de intrare propriu-zis.

10
 Atât pe marca de control, cât şi pe biletul de intrare propriu-zis vor fi tipărite următoarele
elemente:
a) organizatorul de spectacole ...........................................;
b) codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare ..............;
c) sediul ................................................................;
d) data spectacolului ....................................................;
e) categoria locului (lojă, stal, balcon, tribună, peluză etc.) ..........;
f) tariful biletului ................................................. lei.

Pe fiecare parte a biletului se va imprima denumirea corespunzătoare „Marcă de control”

şi, respectiv, „Bilet de intrare”.
Partea denumită „Bilet de intrare” va purta menţiunea „Biletul se va păstra pentru control”.

Taxe aferente organizării de spectacole:

Timbrul muzical se datorează potrivit art. 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 35/1994,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procentul de calcul este 5% din preţul
unui bilet şi care se adaugă acestui preţ. Sumele încasate, reprezentând valoarea timbrului, se
vor vira lunar de unităţile care le încasează, în conturile organizaţiilor de creatori.

Timbrul crucii roşii

Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 139/2005 toate instituţiile de cultură, de
divertisment, federaţiile şi organizaţiile sportive-asociaţii, cluburile sportive şi fundaţiile care
organizează manifestări sportive sunt obligate să perceapă un timbru al Crucii Roşii pentru
fiecare bilet vândut pentru evenimente culturale, de divertisment şi sportive, concerte,
festivaluri, spectacole, filme la cinematografe, întreceri sportive la nivel local, naţional şi
internaţional etc., reprezentând un procent de 1%, care se va adăuga la preţul de vânzare.

Persoanele fizice şi juridice care vând biletele au obligaţia să imprime pe fiecare bilet
menţiunea Contribuţia pentru Crucea Roşie Română. Pentru toate evenimentele fondurile vor fi
colectate şi virate trimestrial în contul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie.

Drepturi de autor

În vederea obţinerii autorizaţiei pentru comunicarea publică a operelor muzicale în

scop ambiental/în concerte, spectacole ori manifestări artistice se depune o cerere la
Uniunea compozitorilor şi muzicologilor din România în vederea obţinerii unei autorizaţii
neexclusive a utilizării operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice.

Utilizatorii au obligaţia să solicite organismului de gestiune colectivă încheierea

autorizaţiei licenţă neexclusivă cu cel puţin 5 zile înainte de data la care urmează a avea loc
concertul, spectacolul ori manifestarea artistică. Cota procentuală aplicabilă depinde de durata
muzicii şi este cuprinsă între 2,5 şi 4%. Baza de calcul al remuneraţiilor procentuale o reprezintă
veniturile, mai puţin TVA, obţinute de utilizatori din vânzarea de bilete pentru spectacol.

Impozitul pe spectacole se datorează potrivit prevederilor art. 273 – 277 din Codul
fiscal. Persoanele juridice care organizează manifestări artistice, competiţii sportive sau orice
altă activitate distractivă, cu caracter permanent sau ocazional, datorează impozitul pe
spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor şi
biletelor de intrare.

11
 Baza de calcul a impozitului o reprezintă valoarea încasărilor din vânzarea biletelor de
intrare/abonamentelor, din care se scade valoarea timbrelor cinematografice, teatrale, muzicale,
folclorice sau de divertisment, etc calculate.

Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare
celei în care se organizează spectacolul, la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale
municipiilor, după caz, în a căror rază de competenţă se desfăşoară spectacolele. La nivelul
municipiului Bucureşti impozitul pe spectacole se face venit la bugetul local al sectoarelor în a
căror rază de competenţă se desfăşoară spectacolele.

Cota de impunere aplicată este de 5%.

Declararea impozitului pe spectacole

Până la data stabilită pentru plata impozitului pe spectacole (data de 15 a lunii
următoare) organizatorul are obligaţia depunerii unui Decont privind impozitul pe spectacole, în
formatul pus la dispoziţie de către Direcţia de impozite sit axe locale de care aparţine persoana
juridical.

În contul 735 „Venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole” se evidenţiază

veniturile realizate pentru care se datorează impozitul pe spectacole, respectiv veniturile din
vânzarea biletelor la spectacole, evenimente cultural artistice pentru care conform prevederilor
din Codul fiscal se datorează impozitul pe spectacole.

Înregistrarea încasării contravalorii biletelor:

512/531 = 735
Conturi curente la bănci/Casa Venituri pentru care se datorează impozit pe
spectacole

Înregistrarea impozitului pe spectacole datorat:

635 = 446
Cheltuieli cu alte impozite şi taxe Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile

patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile pentru care se datorează
impozit pe spectacole.

4. Politici contabile privind efectuarea cheltuielilor potrivit scopului

organizaţiei fără scop patrimonial

Contabilitatea cheltuielilor privind activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu

destinaţie specială şi activităţile economice se ţine pe feluri de cheltuieli.

Cheltuieli de exploatare:
cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate;
costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei şi apei consumate;
valoarea animalelor şi păsărilor;
costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
12
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;
comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de
bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi
şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; ajutoare şi împrumuturi nerambursabile;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.).

Cheltuieli financiare:
pierderi din creanţe legate de participaţii;
cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
diferenţele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
sconturile acordate clienţilor;
pierderi din creanţe de natură financiară şi altele.

Cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de

valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se
evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

Evidenţierea distinctă a cheltuielilor aferente activităţii fără scop patrimonial

Conturile de cheltuieli se dezvoltă obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activităţi,

respectiv:
 analitice activităţi fără scop patrimonial,
 analitice activităţi cu destinaţie specială potrivit legii,
 analitice activităţi economice,

În cadrul acestor tipuri de activităţi conturile se pot dezvolta în analitic în funcţie de

necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale persoanei
juridice.

Exemplu înregistrarea deconturilor de deplasare:

 aferente activităţii fără scop patrimonial:

625.01 = 542
Cheltuieli cu deplasări detaşări şi Avansuri de trezorerie
transferări/ analitic activităţi fără scop
patrimonial

 aferente activităţilor economice:

625.02 = 542
Cheltuieli cu deplasări detaşări şi Avansuri de trezorerie
transferări/analitic activităţi economice

Exemplu înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea:

13
  aferente activităţii fără scop patrimonial:

6811.01
Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor/ analitic
activităţi fără scop patrimonial
= 2817.01
Amortizarea mobilierului, aparaturii
birotice, echipamentelor de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi altor active
corporale privind activităţile fără scop
patrimonial

 aferente activităţilor economice:

6811.02
Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor/ analitic
activităţi economice
= 2817.02
Amortizarea mobilierului, aparaturii
birotice, echipamentelor de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi altor active
corporale privind activităţile fără scop
patrimonial

Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se

contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe
bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană

juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit
legii.

5. Politici contabile privind constituirea fondurilor speciale

Fondurile speciale se constituie potrivit prevederilor legale. Contabilitatea acestor

fonduri se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 11 „Fonduri privind activităţile fără scop
patrimonial şi rezultatul reportat”. Contabilitatea analitică se ţine pe feluri de fonduri.

Fondurile speciale constituite în conformitate cu prevederile legale privind activităţile

fără scop patrimonial exclusiv activităţile cu destinaţie specială se înregistrează în contul 116
„Alte fonduri privind activităţile fără scop patrimonial”.
Constituirea acestui fond se realizează din:
 excedentele realizate în exerciţiile financiare precedente:

1171 = 116
Cheltuieli de exploatare privind Alte fonduri privind activităţile fără scop
amortizarea imobilizărilor/ analitic patrimonial
activităţi economice

 excedentul exerciţiului financiar curent repartizat la fondul social al membrilor

acestora:

1291 = 116
Repartizarea excedentului privind Alte fonduri privind activităţile fără scop
activităţile fără scop patrimonial patrimonial

14
  sumele datorate de membrii pentru constituirea altor fonduri:

461 = 116
Debitori diverşi Alte fonduri privind activităţile fără scop
patrimonial

 contribuţii ale membrilor pentru constituirea altor fonduri:

512/531 = 116
Conturi curente la bănci/Casa Alte fonduri privind activităţile fără scop
patrimonial

Alte fonduri speciale se constituie de către Casele de Ajutor Reciproc.

Casale de ajutor reciproc au obligaţia constituirii Fondului social al membrilor caselor de

ajutor reciproc potrivit prevederilor legale. De asemenea se constituie Fondul pentru ajutor în
caz de deces al membrilor caselor de ajutor reciproc. Contabilitatea analitică se ţine pe fiecare
membru C.A.R.

Constituirea acestor fonduri se realizează din:

 excedentul exerciţiului financiar curent repartizat la fondul social al membrilor
acestora:

1291
Repartizarea excedentului privind
activităţile fără scop patrimonial
= 113/114
Fondul social al membrilor Caselor de
Ajutor Reciproc (C.A.R.)/
Fondul pentru ajutor în caz de deces al
membrilor Caselor de Ajutor Reciproc
(C.A.R.)

 sumele încasate de la terţi sau membrii:

512/531 = 113/114
Conturi curente la bănci/Casa Fondul social al membrilor Caselor de
Ajutor Reciproc (C.A.R.)/
Fondul pentru ajutor în caz de deces al
membrilor Caselor de Ajutor Reciproc
(C.A.R.)

 dobânzile calculate lunar la fondul social:

666 = 113/114
Cheltuieli privind dobânzile Fondul social al membrilor Caselor de
Ajutor Reciproc (C.A.R.)/
Fondul pentru ajutor în caz de deces al
membrilor Caselor de Ajutor Reciproc
(C.A.R.)

Utilizarea fondurilor se realizează prin operaţiuni precum:

 restituirea împrumuturilor şi dobânzilor de către membrii prin compensarea cu
fondul:

15
 113 = 267
Fondul social al membrilor Caselor de Creanţe imobilizate
Ajutor Reciproc

 sumele reprezentând fondul social neridicat de membrii caselor de ajutor reciproc

(CAR), retraşi:

113 = 462
Fondul social al membrilor Caselor de Creditori diverşi
Ajutor Reciproc

 restituirea fondului social al membrilor caselor de ajutor reciproc:

113 = 5311
Fondul social al membrilor Caselor de Casa
Ajutor Reciproc

Utilizarea Fondului pentru ajutor în caz de deces al membrilor Caselor de Ajutor

Reciproc (C.A.R).se realizează prin:
 plata urmaşilor legali ai membrilor:

114 = 512/531
Fondul pentru ajutor în caz de deces al Conturi curente la bănci/Casa
membrilor Caselor de Ajutor Reciproc
(C.A.R.)

Notele explicative cuprind informaţii privind veniturile şi cheltuielile exerciţiului

financiar, grupate după natura lor pe feluri de activităţi respectiv, activităţi fără scop patrimonial,
activităţi cu destinaţie specială şi activităţi economice, precum şi informaţii privind constituirea
şi utilizarea fondurilor privind activităţile fără scop patrimonial.

Fondurile constituite de către casele de ajutor reciproc ale salariaţilor

Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor sunt asociaţii fără scop patrimonial, organizate
pe baza liberului consimţământ al salariaţilor, în vederea sprijinirii şi întrajutorării financiare a
membrilor lor. Membrii unei case de ajutor reciproc a salariaţilor pot fi numai persoane fizice
salariate. Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor îşi desfăşoară activitatea exclusiv cu membrii
acestora.

Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor îl constituie acordarea

de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora.

Fondurile utilizate de casa de ajutor reciproc pentru acordarea de împrumuturi membrilor

săi sunt: fondul social al membrilor, constituit prin contribuţiile acumulate ale acestora, la care
se adaugă dobânzile anuale, fondurile proprii ale casei de ajutor reciproc.

Constituirea fondurilor speciale cu valoarea excedentului realizat în exerciţiul

financiar curent de casele de ajutor reciproc, repartizat la fondul social al membrilor
acestora, conform prevederilor legale:

1291 = 113
Repartizarea excedentului privind Fondul social al membrilor Caselor de

16
 activităţile fără scop patrimonial Ajutor Reciproc

Constituirea fondurilor speciale cu valoarea contribuţiilor încasate de la membrii:

531/5121 = 113
Casa în lei/Conturi la bănci în lei Fondul social al membrilor Caselor de
Ajutor Reciproc

Fonduri speciale aferente asociaţiilor de proprietari ce ţin contabilitatea în partidă dublă

Constituirea fondului de rulment, la încasarea acestuia, pe fiecare proprietar în parte:

531 = 115/analitic pe fiecare proprietar

Casa în lei Fondul de rulment al membrilor asociaţiilor
de proprietari

6. Politici contabile privind determinarea rezultatului net aferent activităţii

nepatrimoniale şi repartizarea acestuia

Perioada de determinare a rezultatului

Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea se stabileşte cumulat de la începutul

exerciţiului financiar. Conturile de cheltuieli aferente activităţii fără scop patrimonial precum şi
veniturile rezultate din desfăşurarea acestor activităţi se închid prin contul 1211 „Excedent sau
deficit privind activităţile fără scop patrimonial”. Conturile de cheltuieli şi veniturile aferente
activităţii economice desfăşurate de către organizaţiile fără scop patrimonial se închid prin
contul 1212 „Profit sau pierdere privind activităţile economice”. Rezultatul definitiv al
exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de
rezultat.

Repartizarea rezultatului

Repartizarea excedentului/profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după

aprobarea situaţiilor financiare anuale.

La finele exerciţiului financiar rezervele constituite în baza unor prevederi legale

din excedentul/profitul exerciţiului financiar curent, se înregistrează prin articolul
contabil:

129 = 106
Repartizarea excedentului/profitului Rezerve

Excedentul rămas se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru

care se întocmesc situaţiile financiare anuale prin articolul contabil:

1211.01 = 1171.01
Excedent sau deficit privind activităţile Rezultatul reportat reprezentând excedentul
fără scop patrimonial nerepartizat sau deficitul neacoperit privind
activităţile fără scop patrimonial

17
 Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor excedentului se efectuează după adunarea
generală care a aprobat repartizarea excedentului, prin înregistrarea sumelor reprezentând
rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.

1171.01 = 1068
Rezultatul reportat reprezentând Alte rezerve
excedentul nerepartizat sau deficitul
neacoperit privind activităţile fără scop
patrimonial

Asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea excedentului nu se poate reveni.

Deficitul/pierderea contabil(ă) reportat(ă) se acoperă din:

 excedentul/profitul exerciţiului financiar şi cel reportat;
 rezerve;
 capital;
potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale.

Acoperirea deficitului înregistrat, din alte rezerve:

1068 = 1171.01
Alte rezerve Rezultatul reportat reprezentând excedentul
nerepartizat sau deficitul neacoperit privind
activităţile fără scop patrimonial

Acoperirea deficitului înregistrat în perioadele anterioare, din excedentul

exerciţiului curent:

1171.01/ analitic excedent = 1171.01/ analitic deficit

Rezultatul reportat reprezentând Rezultatul reportat reprezentând excedentul
excedentul nerepartizat sau deficitul nerepartizat sau deficitul neacoperit privind
neacoperit privind activităţile fără scop activităţile fără scop patrimonial
patrimonial

II. Politici contabile aferente activităţii economice şi activităţii fără

scop patrimonial

1. Politici contabile privind imobilizările

Recunoaştere iniţială

Se recunosc în categoria activelor imobilizate acele active care îndeplinesc următoarele

criterii de recunoaştere:
 sunt active generatoare de beneficii;
 sunt deţinute pe o perioadă mai mare de un an.

18
Imobilizările corporale

Recunoaşterea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt active care:

 sunt deţinute de entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
 sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizările corporale cuprind:

terenuri şi amenajări de terenuri

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe:

1. terenuri agricole;
2. terenuri silvice;
3. terenuri fără construcţii;
4. terenuri cu zăcăminte;
5. terenuri cu construcţii şi altele.

construcţii;
instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
mobilier aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale;
avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale;
imobilizări corporale în curs de execuţie.

Documente utilizate pentru evidenţa imobilizărilor corporale

Pentru evidenţa operativă a mijloacelor fixe se întocmesc următoarele

documente:
1. Registrul mijloacelor fixe pentru înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în
unitate.
Se utilizează un singur registru de inventar pentru toate mijloacele fixe, inclusiv pentru cele
utilizate la punctele de lucru. Fiecărui mijloc fix i se atribuie un număr de inventar în
momentul intrării în unitate prin achiziţionare, construire, confecţionare, transfer etc. care se
consemnează în registrul numerelor de inventar. Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul
registrului se face în ordinea succesivă a numerelor.
Numerele de inventar ale mijloacelor fixe transferate sau scoase din funcţiune nu pot fi
atribuite altor mijloace fixe intrate în unitate. Mijloacele fixe închiriate se evidenţiază cu
numerele de inventar atribuite de entitatea care le-a dat cu chirie.

2. Fişa mijlocului fix

Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix în parte. Se

păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor
corporale, iar în cadrul acestora, fişele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosinţă. Fişele
mijloacelor fixe scoase din funcţiune sau transferate se evidenţiază separat.

Se completează pe baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor fixe sau

modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătăţirii, modernizării
sau reevaluării lor.

19
 3. Proces-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor
bunuri materiale

Se întocmeşte cu ocazia constatării îndeplinirii condiţiilor necesare scoaterii din

funcţiune a mijloacelor fixe.

Evaluarea iniţială

Imobilizările corporale sunt evaluate iniţial la cost. Acesta este costul de achiziţie sau
costul de producţie, în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu a imobilizării corporale.

Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe

nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare, comisioanele, taxele notariale,
cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziţiei imobilizărilor respective.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.

Costul de producţie al imobilizărilor cuprinde:

1. costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile;
2. cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului;
3. materiale directe;
4. energie consumată în scopuri tehnologice;
5. manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie;
6. cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de
fabricaţia acestora.

În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect
atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie.

Nu se includ în costul stocurilor:

 pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise;
 cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
 regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
formă şi locul final;
 costurile de desfacere.

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale se recunosc:

 drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate dacă acestea sunt considerate
reparaţii sau scopul acestor cheltuieli este acela de a asigura utilizarea continua a
imobilizării cu menţinerea parametrilor tehnici iniţiali; sau
 ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, dacă se îndeplinesc
condiţiile pentru a fi considerate investiţii asupra mijloacelor fixe.

Condiţii pentru a fi recunoscute drept investiţii asupra mijloacelor fixe:

 în procesele-verbale de recepţie şi punere în funcţiune să se constate o îmbunătăţire a
parametrilor tehnici iniţiali ai imobilizării;

20
  ca urmare a acestor investiţii să se genereze beneficii economice suplimentare faţă de
cele estimate iniţial.

Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect
prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare. În cazul în care persoana juridică fără
scop patrimonial deţine imobilizări pe care le utilizează în baza unui contract de închiriere,
locaţie de gestiune, leasing, cheltuielile ulterioare se înregistrează de aceasta ca şi cheltuieli sau
investiţii în funcţie de natura lor similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările
corporale proprii.

La înregistrarea în contabilitate ca şi cheltuieli sau imobilizări se aplică acelaşi

raţionament ca şi pentru cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Evaluarea la data bilanţului

Varianta I

Imobilizările corporale se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările

cumulate de valoare, respectiv amortizarea cumulată şi ajustările pentru pierderea din depreciere
cumulate.

Varianta II

Imobilizările corporale se prezintă în bilanţ la valoarea reevaluată a acestora.

Imobilizările corporale se reevaluează la un interval de N ani. În anii în care nu se efectuează
reevaluări, imobilizările corporale sunt prezentate în situaţiile financiare anuale la valoarea
stabilită la ultima reevaluare minus amortizarea cumulată şi ajustările cumulate pentru pierdere
din depreciere.

Amortizare

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în

funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. Amortizarea se stabileşte prin
aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
Persoana juridică fără scop patrimonial calculează şi înregistrează în contabilitate
amortizarea imobilizărilor corporale pe care le are în proprietate şi care sunt concesionate,
închiriate sau date în locaţie de gestiune. Investiţiile efectuate la imobilizările corporale
închiriate sunt amortizate pe durata contractului de închiriere.

La expirarea contractului de închiriere, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării

corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării în condiţiile stabilite prin contractul de
închiriere. Terenurile nu se amortizează.

Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca şi

cheltuială, prin articolul contabil:

6811 = 281
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind imobilizările corporale
amortizarea imobilizărilor

21
 Amortizarea aferenta imobilizărilor utilizate de către activitatea fără scop
patrimonial (de exemplu aferenta autoturismelor):

6811/analitic activitate fără scop = 2815.01

patrimonial
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea mijloacelor de transport privind
amortizarea imobilizărilor activităţile fără scop patrimonial

Amortizarea aferentă imobilizărilor utilizate de către activitatea economică

exemplu aferenta autoturismelor):

6811/analitic activitate economică = 2815.02

Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea mijloacelor de transport privind
amortizarea imobilizărilor activităţile economice

Durata de utilizare economică

Durata de utilizare economică reprezintă perioada în care un activ este prevăzut a fi

disponibil pentru utilizare.

Duratele de utilizare economică pentru principalele categorii de imobilizări sunt:

Element Durata de utilizare – în ani*

Clădiri industriale
Maşini, utilaje, instalaţii, strunguri, etc
Unelte, dispozitive
Maşini şi utilaje agricole
Autoturisme şi autocamioane
Investiţiile efectuate pentru amenajarea
lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi
pentru alte lucrări similare
Mobilier
Desktop, Laptop, aparate de telefon, fax,
imprimante
Aparate de copiat, etc.

* Se înscriu elementele de imobilizări corporale existente şi duratele de viaţa utilizate

Metode de amortizare

Imobilizările aferente activităţii economice

Imobilizările corporale privind activităţile economice desfăşurate, potrivit legii, de

persoanele juridice fără scop patrimonial se amortizează utilizaunul din următoarele regimuri de
amortizare:
 amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare
economică a acestora, pentru următoarele categorii de imobilizări:
* Se înscriu acele imobilizări corporale pentru care se aplica metoda de amortizare liniară.
- clădiri, autoturisme, mobilier, calculatoare, imprimante, xerox, animale, etc

22
  amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu
următorii coeficienţi:
1,5 dacă durata normală de utilizare este între 2 şi 5 ani;
2,0 dacă durata normală de utilizare este între 5 şi 10 ani;
2,5 dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.

Această metodă de amortizare se aplică următoarelor categorii de imobilizări corporale:

*Se înscriu acele imobilizări corporale pentru care se aplică metoda de amortizare degresivă:
- instalaţii tehnologice, utilaje, echipamente, maşini agricole, etc.

 amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în

cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a
imobilizării.

Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de
amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Această
metodă de amortizare se aplica numai atunci când aceasta amortizare corespunde modului de
utilizare a activului.

- amortizare calculată pe unitate de produs său serviciu, atunci când natura imobilizării
justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
*Se înscriu acele imobilizări corporale pentru care entitatea aplica metoda de amortizare:

- instalaţii tehnologice, maşini agricole, mijloace de transport, etc.

Imobilizările aferente activităţii fără scop patrimonial

Imobilizările corporale privind activităţile fără scop patrimonial se amortizează

amortizează utilizând ca regim de amortizare, amortizarea liniară.

Ajustări pentru pierderea din depreciere

La fiecare dată a bilanţului se efectuează inventarierea imobilizărilor corporale potrivit

prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii.
Valoarea contabilă a unei imobilizări corporale trebuie comparată cu valoarea sa
recuperabilă ori de câte ori există un indiciu de depreciere.

Când se constată că valoarea contabilă a unei imobilizări este mai mare decât valoarea sa
de inventar, valoare recuperabilă la data bilanţului, se înregistrează ajustări pentru depreciere sau
amortizări suplimentare, în funcţie de natura deprecierii constatate, reversibile sau ireversibile.

La data inventarului se evaluează posibilitatea existenţei unei deprecieri a imobilizărilor

corporale prin analiza unor factori cum ar fi:
scăderea valorii de piaţă a activului semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca
rezultat al trecerii timpului sau utilizării;
au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra mediului tehnologic,
comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa
căreia îi este dedicat activul, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat
etc;
există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;

23
 au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii sau se vor produce
modificări în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul său modul în care imobilizarea
este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată, cum sunt: situaţiile în care imobilizarea
devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi
este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data
estimată anterior;
rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru
exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut
iniţial în buget;
rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în
buget;
are loc o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o
creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.

Potrivit principiului prudentei trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent

dacă rezultatul exerciţiului financiar este deficit/pierdere sau excedent/profit.

Pierderea din depreciere se recunoaşte ca şi cheltuială în contul de profit şi

pierdere, prin înregistrarea:

6813/analitic activităţi fără scop = 291

patrimonial
Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
pentru deprecierea imobilizărilor corporale

6813/analitic activităţi economice = 291

Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
pentru deprecierea imobilizărilor corporale

Dacă se înregistrează ajustări pentru depreciere pentru o imobilizare, anual aceasta va fi

analizată pentru a se determina dacă mai exista condiţiile care au condus iniţial la înregistrarea
ei.

Când condiţiile care au determinat deprecierea activului au încetat, pierderile din

depreciere înregistrate se reiau pe venituri, prin articolul contabil:

291 = 7813/analitic activităţi fără scop patrimonial

Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor Venituri din ajustări pentru deprecierea
corporale imobilizărilor

291 = 7813/analitic activităţi economice

Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor Venituri din ajustări pentru deprecierea
corporale imobilizărilor

Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază

constatările comisiei de inventariere.

Pentru a aprecia dacă ajustările de valoare trebuie revizuite se au în vedere şi

următoarele informaţii:
- dacă valoarea de piaţă a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;

24
 - dacă au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entităţii în mediul
tehnologic, comercial, economic sau juridic în care aceasta îşi desfăşoară activitatea
sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc.
- dacă pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil
asupra entitatiii în ceea ce priveşte gradul său modul în care imobilizarea este
utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată cum sunt costurile realizate în timpul
perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa imobilizării;
- dacă performanţa economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a
prevăzut iniţial etc.

Politici contabile privind reevaluarea (în cazul în care s-a ales varianta 2 a modului
de evaluare la data bilanţului)

Asociaţia/fundaţia efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul

exerciţiului financiar, la un interval de N ani. Perioada efectuării reevaluării se stabileşte iastfel
încât în situaţiile financiare anuale imobilizările corporale să fie prezentate în contabilitate la
valoarea justă determinată în urma reevaluării.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului.

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi
în evaluare, membri ai UNEVAR.

Varianta I

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de profesionişti calificaţi în

evaluare, membri ai UNEVAR.

Varianta II

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de către o comisie internă.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte
trebuie reevaluate. Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu din
cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost,
minus ajustările cumulate de valoare.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea
activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din
care se scad ajustările cumulate de valoare. Notele explicative la situaţiile financiare anuale vor
prezenta faptul că imobilizările au fost evaluate prin reevaluare precum şi acele elemente pentru
care au existat înregistrări pe seama contului de profit şi pierdere.

1. Înregistrarea reevaluării

Diferenţa dintre valoarea justă rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric la
care era evidenţiată imobilizarea trebuie prezentată la rezervă din reevaluare, în contul 105
„Rezerve din reevaluare”.

 Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci
aceasta se tratează astfel:
- ca o creştere a rezervei din reevaluare dacă nu a existat o descreştere anterioară,
înregistrare în contabiltate:

25
 21 = 105
Imobilizări corporale Rezerve din reevaluare

- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel

activ, în situaţia în care a existat o reevaluare anterioară ce a fost înregistrată drept
cheltuială în contul 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea
imobilizărilor”.

21 = %
Imobilizări corporale 7813 în limita sumelor înregistrate
anterior în contul 6813
Venituri din ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor
105
Rezerve din reevaluare

 Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se

tratează:
- ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezervă din reevaluare nu
este înregistrată o sumă referitoare la acel activ

6813 = 21
Venituri din ajustări pentru deprecierea Imobilizări corporale
imobilizărilor

- ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea rezervei aferente

activului şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se
înregistrează ca o cheltuială.

% = Grupa 21
105 Imobilizări corporale
Rezerve din reevaluare
6813
Venituri din ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor

Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării se face în mod individual pentru

fiecare element în parte, în analitice pe fiecare element ale contului 105 Rezerve din reevaluare.
Nu se pot compensa minusurile din reevaluare ale unui element cu plusurile din reevaluare ale
altui element, chiar dacă elementele aparţin aceleiaşi grupe de imobilizări.

2. Tratamentul amortizării cumulate la reevaluare

Varianta I

1. Se determina indicele de actualizare ca raport între valoarea justă determinată şi valoarea

contabilă neta a activului.
2. Amortizarea cumulată este recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a
activului, prin înmulţirea amortizării cumulate cu indicele determinat.

26
 Valoarea contabilă neta a activului, determinată că diferenţă dintre valoarea brută
reevaluată şi valoarea amortizării recalculate după reevaluare este egală cu valoarea sa
reevaluată.

Înregistrarea în contabilitate:
 în cazul unei creşteri de valoare, indice de actualizare > 1
Diferenţa de valoare aferenta valorii brute:

21 = %
Imobilizări corporale 105
Rezerve din reevaluare
7813 în limita sumelor înregistrate
anterior în contul 6813
Venituri din ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor

Diferenţa de valoare aferenta amortizării recalculate

105 = 281 cu diferenţa de valoare aferenta

amortizării
Rezerve din reevaluare Amortizări privind
imobilizările corporale

 în cazul unei scăderi de valoare, indice de actualizare < 1

Diferenţa de valoare aferenta valorii brute

% = 21
105 Imobilizări corporale în limita soldului creditor al
contului aferent imobilizării
Rezerve din reevaluare
6813
Cheltuieli de exploatare
privind ajustările pentru
deprecierea imobilizărilor

Diferenţa de valoare aferenta amortizării recalculate:

281 = 105 cu diferenţa de valoare aferenta

amortizării
Amortizări privind Rezerve din reevaluare
imobilizările corporale

Varianta II

Amortizarea este eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă
determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a
activului.

281 = 21
Amortizări privind imobilizările Imobilizări corporale
corporale

27
 3. Recalcularea amortizării

Valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de

achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. Regulile
privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în
urma reevaluării.

Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în

contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
Amortizarea recalculată liniară = valoarea reevaluată/durata de viaţa rămasă ulterior efectuării
reevaluării

4. Tratamentul rezervei din reevaluare

Surplusul din reevaluare inclus în rezervă din reevaluare este capitalizat prin transferul
direct în rezerve, la cedarea sau casarea activului.

Înregistrare contabilă:

105 = 1065 cu suma aferentă imobilizării

scoase din evidenţă
Rezerve din reevaluare Rezerve reprezentând
realizat din rezerve din
reevaluare

Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite

imobilizării la încheierea acelui exerciţiu financiar.

5. Prezentarea de informaţii în notele explicative

La reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie prezentate în notele explicative:

 elementele supuse reevaluării;
 metoda prin care s-au calculat valorile prezentate;
 elementul afectat din contul rezultatului exerciţiului;
 valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de
valoare; sau
 valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea
reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor
suplimentare de valoare.

Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar,
în notele explicative se prezintă următoarele informaţii:
 valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
 diferenţele din reevaluare transferate la rezervă din reevaluare în cursul exerciţiului
financiar;
 sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezervă din reevaluare în cursul
exerciţiului financiar, şi natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în
vigoare;
 valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.

28
 1 ianuarie N 31 dec. N
1 Rezervă din reevaluare iniţială (sold ct. 105) X
2 Diferenţe din reevaluare înregistrate X
În creditul contului 105 (rulaj creditor ct. 105)
3 Sume transferate la alte rezerve (rulaj debitor cont X
105), din care:
 din cedarea următoarelor imobilizări:
1.
2.
 din casarea următoarelor imobilizări:
1.
2.
4 Sold final = 1 + 2 – 3 X

Casarea, cedarea, scoaterea din funcţiune

Imobilizările corporale se scot din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun
beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea ulterioară a acestora. Câştigurile sau
pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate că
diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv
cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în
contul rezultatului exerciţiului.

Cedarea imobilizărilor utilizate în cadrul activităţii fără scop patrimonial

Veniturile din cedarea activelor utilizate în cadrul activităţii fără scop patrimonial se
înregistrează în creditul contului 738 Venituri rezultate din cedarea activelor
corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care
sunt sau au fost folosite în activitatea economică.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor din cedarea imobilizărilor corporale:

461 = 738
Debitori diverşi Venituri rezultate din cedarea activelor
corporale aflate în proprietatea persoanelor
juridice fără scop patrimonial, altele decât
cele care sunt sau au fost folosite în
activitatea economică

Scoaterea din evidentă a imobilizărilor:

% = 21x
281
Amortizări privind imobilizările
corporale
6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte
operaţii de capital

Cedarea imobilizărilor utilizate în activitatea economică

29
 În cazul cedării imobilizărilor corporale utilizate în activitatea economică a
asociaţiei/fundaţiei veniturile din vânzare sunt evidenţiate distinct în contul 7583 - Venituri din
vânzarea activelor şi alte operaţii de capital.

Valoarea neamortizată a imobilizării la data scoaterii din evidenţă se recunoaşte drept

cheltuială în contul 6583 - Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor din cedarea imobilizărilor corporale:

461 = 7583
Debitori diverşi Venituri din vânzarea activelor şi alte
operaţii de capital

Scoaterea din evidenţă a imobilizărilor:

% = 21x
281
Amortizări privind imobilizările
corporale
6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte
operaţii de capital

Casarea se poate realiza în urma propunerilor făcute de către Comisia de inventariere,

cuprinse în procesul verbal de inventariere atunci când se constată imposibilitatea utilizării
bunului. Pentru casarea mijloacelor fixe se întocmeşte procesul-verbal pentru scoaterea din
funcţiune a mijloacelor fixe.

Imobilizările achiziţionate în baza unui contract de leasing

Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se înregistrează în

contabilitate în funcţie de prevederile contractelor de leasing încheiate. Clasificarea contractelor
de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului.
La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing vor fi avute în vedere
prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare. Un contract de
leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de
plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din
riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului şi care îndeplineşte cel
puţin una dintre următoarele condiţii:
a) titlul de proprietate asupra bunului se transferă locatarului până la sfârşitul duratei
contractului de leasing;î
b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în
comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la
începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi
exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică
a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau
egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat
bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;

30
 e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât
numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.

Leasing operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului

financiar.

Înregistrarea în contabilitate a leasingului financiar

Bunurile achiziţionate în baza unui contract de leasing sunt recunoscute în contabilitate

ca imobilizări.

Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se

efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului
operaţional, de către locator/finanţator.

Achiziţiile de bunuri imobile şi mobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca

investiţii, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare
pentru bunuri similare.

Recunoaşterea imobilizării se face în contrapartidă contului de datorii pe termen lung, la

valoarea prevăzută prin contractul de leasing.

21 = 167
Imobilizări corporale Alte împrumuturi şi datorii asimilate

Dobânzile de plătit corespunzătoare operaţiunilor de leasing financiar se înregistrează în

contul de profit şi pierdere conform prevederilor contractuale la scadentele stabilite.

Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază numai în conturi în afara

bilanţului contul 8051 „Dobânzi de plătit”.

Înregistrarea în contabilitate a leasingului operaţional

În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în

conturi de evidenţă din afara bilanţului. Locatarul nu înregistrează bunurile ca imobilizări
proprii şi nu are dreptul de a înregistra pe cheltuielile proprii amortizarea acestora. Sumele
plătite sau de plătit conform prevederilor contractuale, se înregistrează în contabilitatea
locatarului ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente,
la termenele stabilite prin contracte.

Imobilizări necorporale

În cadrul imobilizărilor necorporale privind activităţile fără scop patrimonial se cuprind:

 cheltuielile de constituire;
 cheltuielile de dezvoltare;
 concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu
excepţia celor create intern;
 alte imobilizări necorporale;
 avansuri acordate pentru imobilizări necorporale;
 imobilizările necorporale în curs de execuţie.

În cadrul imobilizărilor necorporale privind activităţile economice se cuprind:

31
  cheltuielile de constituire;
 cheltuielile de dezvoltare;
 concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu
excepţia celor create intern;
 alte imobilizări necorporale;
 avansuri acordate pentru imobilizări necorporale;
 imobilizările necorporale în curs de execuţie.
 fondul comercial.

o Recunoaşterea şi evaluarea iniţială

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut
pentru utilizare în activităţile desfăşurate de persoana juridică fără scop patrimonial sau pentru
scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut dacă şi numai dacă:

 se estimează că va genera beneficii economice viitoare pentru entitate
 costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie

în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu.

o Cheltuielile de constituire

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea

persoanei juridice fără scop patrimonial cum sunt:
 taxe şi alte cheltuieli de înscriere;
 cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni;
 cheltuieli de publicitate;
 alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii.

Varianta 1

Organizaţia fără scop patrimonial imobilizează cheltuielile de constituire ocazionate atât

de înfiinţarea entităţii cât şi de extinderea ulterioară a acesteia. Cheltuielile de constituire se
amortizează în cadrul unei perioade de N ani (maximum cinci ani).
În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o
distribuire din excedente/profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire şi a excedentului/profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor
neamortizate.

Varianta 2

Cheltuielile ocazionate de înfiinţarea persoanei juridice cât şi de extinderea şi

dezvoltarea acesteia nu sunt imobilizate. Aceste cheltuieli se recunosc în contul de profit şi
pierdere pe măsura înregistrării lor.

o Active de natura cheltuielilor de dezvoltare

32
 Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor
cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite
substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.

Activitatea de dezvoltare cuprinde activităţi precum:

proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a
prototipurilor şi modelelor;
proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de
vedere economic pentru producţia pe scară largă;
proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele,
procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.

Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare privind activităţile fără scop patrimonial

Cheltuielile de dezvoltare privind activităţile fără scop patrimonial se amortizează într-o

perioadă de N ani (cel mult cinci ani).

Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare privind activităţile economice

Cheltuielile de dezvoltare privind activităţile economice se amortizează pe perioada

contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nici

o distribuire din excedente/profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire şi a excedentului/profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor
neamortizate.

o Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi

activele similare

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de
imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie
valoarea de aport se asimilează valorii juste.

Concesiunile

Atunci când contractul de concesiune nu prevede o valoare amortizabilă a concesiunii, ci

doar plata unor chirii lunare, concesiunea nu se recunoaşte ca activ ci se înregistrează valoarea
cheltuielilor cu chiria.

Atunci când contractul de concesiune prevede o durată şi o valoare determinată a

concesiunii, aceasta este recunoscută ca activ necorporal în bilanţ. Amortizarea concesiunii
urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului.

Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare, se amortizează

pe durata prevăzută pentru utilizarea lor.

o Avansuri şi alte imobilizări necorporale

33
 În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de organizaţie sau
achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări
necorporale. Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la
„Alte imobilizări necorporale”, se amortizează pe durata de N ani (maximum 5 ani)

o Imobilizările necorporale în curs de execuţie

Imobilizările necorporale în curs de execuţie reprezintă imobilizările necorporale

neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie,
după caz.

o Fondul comercial – este aferent numai activităţii economice desfăşurate

Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca imobilizare necorporală. Fondul

comercial provenit în urma achiziţiei unei afaceri reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie
şi valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de persoana juridică fără
scop patrimonial pentru activităţile economice. Fondul comercial se amortizează pe o perioadă
de N ani (maximum cinci ani).

o Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal după cumpărare sau finalizarea să trebuie

recunoscute în contul de profit şi pierderi atunci când sunt efectuate, cu excepţia cazului în care:
1. este probabil că această cheltuială să permită activului să genereze beneficii economice
viitoare suplimentare faţă de cele estimate iniţial; şi
2. această cheltuială poate fi evaluată credibil

Dacă aceste condiţii sunt întrunite, cheltuielile ulterioare se adaugă la costul activului
necorporal. O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai
puţin ajustările cumulate de valoare

o Cedarea şi scoaterea din gestiune

Un activ necorporal se scoate din evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu
economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea să ulterioară.

Imobilizări financiare

În categoria imobilizărilor financiare se evidenţiază:

Acţiunile deţinute la entităţile afiliate;
împrumuturile acordate entităţilor afiliate;
interesele de participare;
împrumuturile acordate entităţilor de care persoana juridică fără scop patrimonial este
legată în virtutea intereselor de participare;
alte investiţii deţinute ca imobilizări;
alte împrumuturi.

La alte împrumuturi acordate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la

terţi.

34
 o Evaluarea iniţială

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau la

valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

o Evaluarea la data bilanţului

Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările

cumulate pentru pierdere de valoare. Atunci când se constată pierderi de valoare pentru
imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să
fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului.

Ajustările de valoare se înregistrează în contul de profit şi pierdere prin articolul

contabil:

6863/analitic tip de activitate = 296

Cheltuieli financiare privind ajustările Ajustări pentru pierderea de valoare a
pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
imobilizărilor financiare

o Împrumuturi acordate în valută

Evaluarea la bilanţ a creanţelor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar

comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Pentru creanţele exprimate în valută, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care
rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după caz.

Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor în valută la cursuri
diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la
care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau
cheltuieli în perioada în care apar.

2. Politici contabile privind elementele de natura stocurilor

Recunoaştere

Stocurile sunt active circulante:

deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în
activităţile fără scop patrimonial şi activităţile cu destinaţie specială.

În categoria stocurilor privind activităţile fără scop patrimonial şi activităţile cu

destinaţie specială se cuprind:
materiile prime, care participă direct la realizarea activităţilor fără scop patrimonial şi
activităţilor cu destinaţie specială şi se regăsesc în bunurile materiale realizate integral
sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;fabricarea produselor şi se regăsesc
în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

35
 materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile),
care participă sau ajută la realizarea activităţilor fără scop patrimonial şi activităţilor cu
destinaţie specială fără a se regăsi, de regulă, în bunurile materiale realizate;
materialele de natura obiectelor de inventar;
animalele şi păsările respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,
purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru muncă şi reproducţie, animalele şi
păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate în activităţile fără scop patrimonial, coloniile
de albine, precum şi animalele pentru obţinerea de lână, lapte şi blană în vederea
valorificării în activităţile fără scop patrimonial;
ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate,
destinateactivităţilor fără scop patrimonial şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi,
cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;

Sunt reflectate distinct acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi
beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

În cadrul activităţii economice se regăsesc categoriile de stocuri menţionate aferente

activităţilor fără scop patrimonial şi în plus:
produsele, şi anume:
a) semifabricatele;
b) produsele finite;
c) rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile.
mărfurile şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
producţia în curs de execuţie;
bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi.

Evaluarea la data intrării în entitate

Momentul înregistrării stocurilor

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului

riscurilor şi beneficiilor.
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni
economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Pentru evidenţierea stocurilor se asigură recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate

în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Înregistrarea la locul de
depozitare se efectuează de către gestionarul care are răspunderea gestiunii respective.

Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se

recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune.

În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului.

Dacă există decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care sunt în proprietatea
entităţii se procedează astfel:

a) Bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la

locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a
documentelor însoţitoare, articol contabil:

36
 cont clasa 3 = 408
Furnizori facturi nesosite

b) Bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează ca intrare în gestiune.

Dacă există decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri
din entitate nemaifiind considerate proprietatea acesteia se procedează astfel:

a) bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în

contabilitate în conturi în afara bilanţului,
Contul 8038 - Alte valori în afara bilanţului.

b) bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât

la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care
confirmă ieşirea din gestiune, articol contabil:

418 = 7xx
Clienţi facturi de întocmit Cont de venit

Şi descărcarea de gestiun e aferentă bunurilor livrate:

6xx = 3xx
Conturi de cheltuieli Conturi de stocuri

c) Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate

se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, potrivit contractelor
încheiate.

Evaluarea iniţiala a stocurilor

La data intrării în patrimoniu, stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la

valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
la cost de achiziţie – pentru stocurile achiziţionate;
la cost de producţie – pentru stocurile produse;
la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru stocurile reprezentând aport
la valoarea justă – pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.

Costul de achiziţie al bunurilor este format din:

preţul de cumpărare;
taxele de import şi alte taxe nerecuperabile;
cheltuielile de transport;
cheltuielile de manipulare şi punere în funcţiune;
comisioanele;
cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii, etc.
Reducerile comerciale acordate de furnizo diminuează costul de achiziţie al bunurilor.

Costul de producţie

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,

precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă şi în locul în care se găsesc.

37
 Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, cuprinde:
- cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume:
 materiale directe,
 energie consumată în scopuri tehnologice,
 manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie,
 cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de
fabricaţia acestora.

Costul serviciilor cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat
în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile
corespunzătoare.

Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror
valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o
valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod
semnificativ.

o Costurile îndatorării

Varianta 1 – Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau

producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie se recunoaşte ca şi cheltuiala financiară , în
perioada în care aceasta este scadenta.

Varianta 2 – Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau

producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie care sunt direct atribuibile producţiei unui activ
cu ciclu lung de fabricaţie se includ în costul acelui activ.

În costul de producţie al activelor cu ciclu lung de fabricaţie se includ numai acele

costuri ale îndatorării care sunt legate de perioada de producţie.

Costuri ale îndatorării care se includ în costul de producţie al activelor cu ciclu lung de
fabricaţie sunt:
dobânzi la overdrafturi bancare;
dobânzi aferente împrumuturilor pe termen lung şi scurt;
comisioanele aferente împrumuturilor.

Capitalizarea costurilor începe atunci când:

 se suportă cheltuielile pentru acel activ, respectiv se efectuează plăţi către furnizori;
 se suportă costurile îndatorării, respectiv sunt scadente şi se plătesc dobânzile aferente
împrumuturilor; şi
 sunt în curs activităţile necesare pentru pregătirea activului în vederea folosirii
prestabilite sau a vânzării lui.

Capitalizarea costurilor îndatorării se întrerupe în timpul perioadelor prelungite în

care nu se lucrează efectiv la realizarea activului respectiv.

Capitalizarea costurilor îndatorării încetează atunci când se realizează cea mai mare
parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de producţie în vederea
utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia chiar dacă unele lucrări administrative pot continua

38
încă. Costurile îndatorării suportate în perioadele în care capitalizarea este întreruptă sau după
ce încetează capitalizarea acestora, se recunosc în conturile de cheltuieli financiare.

o Determinarea costului

Pentru activitatea de producţie - se utilizează metoda costului standard, ţinând seama

de nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de
producţie. Nivelurile considerate normale ale consumului de materiale se revizuiesc la un
interval de N luni.

Pentru activităţile care permit identificarea specifică, pe comenzi, se utilizează

metoda identificării specifice a costurilor individuale. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice
natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele. Identificarea specifică a
costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de
elemente, care sunt de regulă fungibile. Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul
standard de producţie se evidenţiază distinct în costul activului.

La ieşirea din gestiune a bunurilor diferenţele de preţ înregistrate se repartizează

cu ajutorul coeficientului de repartizare calculat astfel:

Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente

diferenţelor de preţ + intrărilor în cursul
perioadei, cumulat de la
începutul exerciţiului
financiar până la finele
perioadei de referinţă
Coeficient de = x 100
repartizare Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în
stocurilor la preţ + cursul perioadei la preţ
de înregistrare de înregistrare, cumulat
de la începutul exerciţiului
financiar până la finele
perioadei de referinţă

Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi
asupra bunurilor rămase în stoc. Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din
gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare
în care au fost înregistrate bunurile ieşite.

Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ se calculează:

 Varianta I la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II;
 Varianta II pe grupe de stocuri;
 Varianta III pe categorii de stocuri.

În cadrul activităţii economice pentru activitatea de comerţ cu amănuntul se utilizează

metoda preţului cu amănuntul. Bunurile sunt evidenţiate la preţul de vânzare al acestora.

o Metode de evaluare la ieşirea din gestiune

La ieşirea din gestiune a stocurilor acestea se evaluează şi înregistrează prin aplicarea

metodei:

39
 Varianta 1 – metoda primul intrat - primul ieşit – FIFO
Varianta 2 – metoda ultimul intrat - primul ieşit – LIFO
Varianta 3 – metoda costului mediu ponderat - CMP
Varianta 3.1 Media se calculează după fiecare recepţie.
Varianta 3.2 Media se calculează periodic la un interval de N luni

Metoda de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare

similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, se pot folosi metode diferite de calcul al
costului.

o Metoda de inventariere a stocurilor

Varianta 1 – Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric prin folosirea

inventarului permanent

Se înregistrează în contabilitate toate operaţiunile de intrare şi ieşire a stocurilor la

momentul la care acestea au loc. În orice moment se cunoaşte valoarea stocului atât cantitativ
cât şi valoric.

Varianta 2 - Contabilitatea stocurilor se ţine numai valoric prin folosirea inventarului

intermitent.

La sfârşitul perioadei de raportare (trimestru sau lună) se realizează inventarierea faptică

a stocurilor. Pentru realizarea inventarierii se parcurg următoarele etape:
Se emite decizia de inventariere de către administrator, conform procedurii privind
inventarierea, aprobate;
Se anunţa persoanele desemnate să facă parte din comisia de inventariere;
Departamentul financiar contabil pregăteşte listele de inventariere;
Listele de inventariere se predau către preşedintele comisiei de inventariere;
Comisia de inventariere preia fişele de magazie şi le barează după ultimele înregistrări;
Se stabilesc stocurile faptice prin numărare, cântărire, măsurare, cubare şi se efectuează
înscrierea acestora fără ştersături în listele de inventariere.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe

baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină că diferenţă
între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la
sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului.

Ieşiri = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final

o Evaluarea la data bilanţului

La data bilanţului stocurile se evaluează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea
realizabilă netă. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de
inventar (valoare realizabilă netă), valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă
netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Valoarea realizabilă netă se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului,
atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării. Activele de natura stocurilor se
evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru
depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare.

40
 Articol contabil:

6814 = 39
Cheltuieli de exploatare privind ajustările
pentru deprecierea activelor circulante

Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la

sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de
efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.

3. Politici contabile privind disponibilităţile şi investiţiile pe termen scurt

o Disponibilităţi în valută şi în lei

Conturile la bănci cuprind:

Valorile de încasat (cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci);
Disponibilităţile în lei şi valută;
Creditele bancare pe termen scurt;
Dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.

Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă. Dobânzile de încasat,

aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate faţă
de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele
aferente creditelor bancare pe termen scurt. Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente
exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare,
după caz.

Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a

încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută. Contabilitatea disponibilităţilor
în valută aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, se ţine distinct pentru activităţile fără
scop patrimonial şi activităţile economice.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la
cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării
operaţiunii.

Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, se înregistrează în contabilitate la cursul

utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze
în contabilitate diferenţe de curs valutar.

Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor

emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în acest scop.

Avansurile de trezorerie

Pentru efectuarea unor plăţi în numerar persoana juridică acorda avansuri de trezorerie
salariaţilor şi terţilor. Documentul utilizat pentru acordarea avansurilor de trezorerie este
dispoziţia de plată. Justificarea avansurilor acordate se face pe bază de decont întocmit de
titularul de avans la care sunt anexate documentele justificative aferente, cu excepţia diurnei
pentru care nu se ataşează documente justificative.

41
 În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în
contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării
avansului, pentru acele cheltuieli pentru care nu se prezintă documente justificative, de exemplu
pentru diurna acordată.

La data bilanţului sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate şi nedecontate de

către salariaţi se evidenţiază în contul creanţe în legătură cu personalul.

Pentru efectuarea transferurilor disponibilităţilor băneşti între conturile la bănci, precum

şi între conturile la bănci şi casieria entităţii se utilizează contul 581 „Viramente interne”.

Retragere de numerar din contul bancar:

581 = 5121
Viramente interne Conturi la bănci în lei

5311 = 581
Casa în lei Viramente interne

Evaluarea disponibilităţilor la data bilanţului

Disponibilităţile în valută, acreditivele şi depozitele bancare în valută, se evaluează

utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii
exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar rezultate se înregistrează în conturile de
venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

o Instrumente financiare pe termen scurt

Instrumentele financiare pe termen scurt cuprind:

acţiunile deţinute la entităţile afiliate;
obligaţiuni emise şi răscumpărate;
obligaţiuni;
alte investiţii pe termen scurt.

Evaluarea iniţială

Investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie determinat că preţ de

cumpărare sau valoare stabilită potrivit contractului.

Evaluarea la ieşirea din gestiune

Varianta 1 – La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, acestea se evaluează

aplicând metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit).
Varianta 2 – La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, acestea se evaluează
aplicând metoda LIFO (ultimul intrat – primul ieşit).
Varianta 3 – La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, acestea se evaluează
aplicând metoda CMP (costul mediu ponderat).
Varianta 3.1 Media se calculează după fiecare intrare.
Varianta 3.2 Media se calculează periodic la un interval de N luni

Evaluarea la data bilanţului

42
 Investiţiile deţinute ca active circulante se evaluează la costul istoric mai puţin
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active
circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se reflectă ajustări pentru
pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor. La cedarea investiţiilor pe termen scurt
ajustările pentru pierdere de valoare existente, aferente titlurilor se anulează pe seama
veniturilor.

La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate

se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.

4. Politici contabile privind recunoaşterea cheltuielilor

Cheltuielile entităţii reprezintă sumele plătite sau de plătit aferente activităţilor fără scop
patrimonial, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii şi activităţilor economice, pentru:
consumuri de stocuri;
lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
cheltuieli cu personalul;
executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
provizioanele;
amortizările;
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Contabilitatea cheltuielilor privind activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu

destinaţie specială şi activităţile economice se ţine pe feluri de cheltuieli, astfel:

Cheltuieli de exploatare;
a) cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
b) costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate;
c) costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;
d) contravaloarea energiei şi apei consumate;
e) valoarea animalelor şi păsărilor;
f) costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
g) cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune
şi chirii;
h) prime de asigurare;
i) studii şi cercetări;
j) cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori);
k) comisioane şi onorarii;
l) cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
m) transportul de bunuri şi personal;
n) deplasări, detaşări şi transferări;
o) cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii;
p) servicii bancare;
q) cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli
cu personalul, suportate de entitate);
r) alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri,
amenzi şi penalităţi;
s) donaţii şi alte cheltuieli similare;
43
 t) ajutoare şi împrumuturi nerambursabile;
u) cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.

Cheltuieli financiare, care cuprind:

pierderi din creanţe legate de participaţii;
cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
diferenţele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
sconturile acordate clienţilor;
pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;

Cheltuieli extraordinare, cuprind numai pierderile din calamităţi şi alte evenimente

extraordinare.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere

de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii,
se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

Conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitice distincte pe feluri de activităţi, respectiv:

 activităţi fără scop patrimonial,
 activităţi cu destinaţie specială potrivit legii, şi
 activităţi economice,

5. Politici privind creanţele şi datoriile

Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată

de orice document în care se consemnează aceasta. Datoriile şi creanţele entităţii se evidenţiază
în contabilitate pe seama conturilor de terţi. Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în

cadrul acestora pe termene de plată/încasare.
Datoriile pentru care până la finele lunii nu s-au primit facturile înregistrarea se
evidenţiază în contul 408 - Furnizori - facturi nesosite, pe baza documentelor care atestă
primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.

Avansurile acordate furnizorilor se înregistrează în conturile de avansuri în funcţie de

scopul pentru care au fost acordate. Avansurile pentru bunuri şi servicii se înregistrează în
contul 409 – Furnizori – debitori. Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă
distinct de avansurile acordate altor furnizori, în conturile 232 - Avansuri acordate pentru
imobilizări corporale şi respectiv 234 - Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale.

Operaţiunile privind cumpărările de bunuri, lucrări executate şi servicii prestate efectuate

pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în contul efecte de plătit.

Drepturile de personal se înregistrează în contabilitate cu reţinerea contribuţiilor şi

impozitelor aferente stabilite porivit legislaţiei în vigoare.

Decontările cu personalul cuprind drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din

fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate

44
temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului
la profit, acordate potrivit legii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate
personalului pentru munca prestată.

Se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se

suportă din fondul de salarii (masă caldă, alimente antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate
potrivit legii.

Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează distinct, pe persoane.

Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte
obligaţii ale salariaţilor, se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor
relaţii contractuale.

Sumele datorate şi neachitate personalului inclusiv concediile de odihnă şi alte drepturi

de personal, respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente
exerciţiului în curs se înregistrează ca alte datorii în legătură cu personalul, articol contabil:

641 = 4281
Cheltuieli cu salariile personalului Alte datorii în legătură cu personalul

Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi

echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi
penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de
personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.

4282 = 542/3xx
Alte creanţe în legătură cu personalul

Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru

contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate, la constituirea
fondului pentru ajutorul de şomaj etc.

Impozitul pe venituri de natura salariilor cuprinde totalul impozitelor individuale,

calculate potrivit legii. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent,
dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la
cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz.

Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului cuprinde operaţiile care se
înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare,
cât şi a celei creditoare.

Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi
furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi. Operaţiunile care nu pot fi
înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se
înregistrează, provizoriu, în contul 473 - Decontări din operaţii în curs de clarificare. Sumele
înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni
de la data constatării.

Creanţe şi datorii în valută

45
 Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de
schimb de la data efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca Naţională a României, cât şi în
valută. Cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data efectuării
tranzacţiei. În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii,
urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este
cursul de la data recepţiei bunurilor.

Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută
la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de
cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca
venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu
financiar în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior,
diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până în
exerciţiul decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în
cursul fiecărui exerciţiu financiar.

Datoriile pe termen scurt

O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă atunci
când:
se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii, sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelate datorii trebuie clasificate că datorii pe termen lung.

Datoriile pe termen lung

Datoriile care sunt exigibile într-un termen mai mare de 12 luni sunt datorii pe termen
lung. Sunt de asemenea considerate datorii pe termen lung purtătoare de dobândă chiar şi atunci
când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de
data bilanţului.

Datoriile pe termen lung cuprind:

împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora;
credite bancare pe termen lung şi mediu;
sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care entitatea este legată prin interese
de participare;
alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.

Clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă se menţine în această

categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de
data bilanţului.

Evaluarea în situaţiile financiare anuale

46
 Evaluarea datoriilor în situaţiile financiare anuale se face la valoarea lor probabilă de
plată. Evaluarea la bilanţ a datoriilor exprimate în valutăse face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

o Evaluarea creanţelor la data bilanţului

Scăderea din evidenţă a creanţelor cu termene de încasare prescrise se efectuează numai

după ce au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora. Creanţele
incerte se înregistrează distinct în contabilitate în contul 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu”. În
situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează şi se prezintă la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, se înregistrează ajustări pentru
depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

Evaluarea la bilanţ a creanţelor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar

comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Diferenţele de curs valutar înregistrate cu ocazia evaluării se reflecta în conturile de venituri sau
cheltuieli financiare.

Veniturile din diferenţe de curs valutar aferente activităţii fără scop patrimonial se
reflecta în contul 7394 „Venituri din diferenţe de curs valutar rezultate din activităţile fără scop
patrimonial”. Veniturile din diferenţe de curs valutar aferente activităţii economice se reflecta în
contul 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”.

6. Politici contabile privind constituirea provizioanelor

Definiţie şi criterii de recunoaştere:

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Un provizion va fi

recunoscut în contabilitate în momentul în care:
entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Se recunosc că provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care

sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii.

Entitatea poate constitui provizioane pentru:

litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor;
acţiunile de restructurare;

Se constituie provizioane pentru restructurări la nivelul costurilor directe generate de

restructurare, dacă sunt îndeplinite condiţiile ca la data bilanţului să existe obligaţia implicită.

Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:

a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale entităţii;
c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;

47
 d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor
entităţii.

impozite

Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate

bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie. Se
constituie provizioane pentru impozite în cadrul operaţiunilor de control nefinalizate la finele
exerciţiului financiar, impozite pentru care persoana juridică are deschise procese în instanţă,
rezerve din facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia fiscală există prevederi
referitoare la impozitarea acestora.

pensii şi obligaţii similare

alte provizioane se pot constitui pentru:
a) cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător, pentru: protejarea aerului;
gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane
şi a apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de
protejare a mediului înconjurător;
b) obligaţii asumate în comun cu terţii.

Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natură, scopul său obiectul

pentru care au fost constituite.

o Evaluarea provizionului

Valoarea recunoscută ca provizion constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a
costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile
legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea este considerată ca
operaţie separată. Activul aferent este recunoscut numai în momentul în care este sigur că va fi
primit.

Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu sunt luate în considerare în

evaluarea unui provizion. Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile
estimate. Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în
considerare toate informaţiile disponibile, inclusiv cele care apar între data bilanţului şi data
aprobării situaţiilor financiare anuale.

Provizioanele se revizuiesc la data fiecărui bilanţ şi se ajustează pentru a reflecta cea mai
bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o
ieşire de resurse, provizionul se anulează prin reluare la venituri. Provizioanele nu pot depăşi din
punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.

Constituirea provizioanelor aferente activităţilor fără scop patrimonial:

6811/analitic activităţi fără scop = 151

patrimonial
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane
provizioanele

Reluarea la venituri (diminuare sau anulare) a provizioanelor existente aferente

activităţilor fără scop patrimonial:

48
 151 = 7395
Provizioane Venituri din provizioane şi ajustări pentru
depreciere privind activitatea de exploatare

Constituirea provizioanelor aferente activităţilor economice:

6811/analitic activităţi economice = 151

Cheltuieli de exploatare privind Provizioane
provizioanele

Reluarea la venituri (diminuare sau anulare) a provizioanelor existente aferente

activităţilor economice:

151 = 7812
Provizioane Venituri din provizioane

7. Politici contabile privind corectarea erorilor contabile

Definiţie

Erorile din perioadele anterioare reprezintă omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în

situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din
greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile care:
erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare anuale pentru acele perioade au
fost aprobate spre a fi emise;
ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea
acelor situaţii financiare anuale.

Erorile includ: greşeli matematice, greşeli de aplicare a politicilor contabile, ignorarea sau
interpretarea greşită a evenimentelor şi fraudelor.

Corectarea erorilor

Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor. Corectarea erorilor aferente

exerciţiilor anterioare constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.
Erorile aferente exerciţiului financiar curent se corectează pe seama contului de profit şi
pierdere.

În cazul corectării de erori care generează deficit contabil reportat, acesta trebuie
acoperit înainte de efectuarea oricărei repartizări de excedent.

Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea

situaţiilor financiare ale acelor exerciţii şi nici ajustarea informaţiilor comparative prezentate în
situaţiile financiare.

Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară,

respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele explicative.

49
8. Politici contabile privind evenimentele ulterioare datei bilanţului

Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau

nefavorabile care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt
autorizate pentru publicare.

Există două tipuri de evenimente:

cele care furnizează informaţii suplimentare faţă de cele existente la data bilanţului,
pentru evenimente care avuseseră deja loc la data bilanţului. Dacă informaţiile
suplimentare conduc la necesitatea înregistrării în contabilitate a unor venituri sau
cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste înregistrări.
entitatea obţine informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor financiare
dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii de informaţii. Aceste evenimente
nu ajustează situaţiile financiare anuale, se prezintă în notele la situaţiile financiare
anuale.

Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar putea

afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare anuale de a face evaluări şi de a lua decizii
corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie
semnificativă de astfel de evenimente:
a) natura evenimentului; şi
b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu
poate să fie făcută.

9. Documentele financiar-contabile

Toate operaţiunile economico-financiare se consemnează în momentul efectuării lor, în

documente justificative, pe baza cărora se înregistrează în contabilitate.

Documentele justificative emise şi primite de către entitate trebuie să cuprindă

următoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea sediul persoanei care întocmeşte documentul;
numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare;
conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;
datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după
caz;
numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar
preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de

document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de
normele legale în vigoare.

Corectarea documentelor justificative

50
 În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături, modificări sau
alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea
sau file lipsă.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca
acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul său cifră corectă. Corectarea se face în
toate exemplarele documentului şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat
documentul justificativ, menţionându-se şi data efectuării corecturii.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza
cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, (chitanţe, cecuri, dispoziţii de
plată/încasare), documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv. La
corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a
valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a
predătorului, cât şi a primitorului.

În cazul stornărilor, pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de

contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii, iar în nota de contabilitate de stornare se
menţionează documentul, data şi numărul de ordine ale operaţiunii care face obiectul stornării.

Registrele obligatorii de contabilitate

Registrele obligatorii de contabilitate sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea

mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate ale persoanei juridice se
efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Registrele de contabilitate se prezintă sub formă de listări informatice.
Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor
numerota în ordinea completării lor.

Asociaţia/Fundaţia utilizează următoarele jurnale auxiliare (Se aleg numai acele jurnale
utilizate de entitate:
Jurnal privind operaţiunile de casă şi bancă;
Jurnal privind decontările cu furnizorii;
Situaţia încasării-achitării facturilor;
Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de stocuri;
Jurnal privind salariile şi contribuţia pentru asigurări sociale, protecţia socială a
şomerilor şi asigurările de sănătate;
Jurnal privind operaţiuni diverse.

Entitatea utilizează următoarea metoda de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor

Varianta 1 – Metoda operativ-contabilă pentru contabilitatea analitică a materiilor prime,
materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor,
produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor şi ambalajelor. Evidenţa cantitative a
bunurilor, se ţine în cadrul fiecărei gestiuni cu ajutorul fişelor de magazie. În contabilitate,
evidenţa valorică se face pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul
gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

Varianta 2 – Metoda cantitativ-valorică se foloseşte pentru contabilitatea analitică a materiilor

prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor,
produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor şi ambalajelor.

51
 Evidenţa cantitativă a materialelor se ţine cu ajutorul fişelor de magazie, care se ţin în
ordinea fişelor de cont analitic din contabilitate. În fişele de magazie, înregistrările se fac zilnic,
de către gestionar pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor. În contabilitate,
documentele se înregistrează în fişele de cont analitic pentru valori materiale şi se stabilesc
stocurile şi şoldurile, după ce în prealabil s-a verificat modul de emitere şi completare a
documentelor privind mişcarea materialelor.

Varianta 3 – Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a

mărfurilor şi ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou,
imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar,
echipamentelor de protecţie în folosinţă, precum şi a altor categorii de bunuri. Contabilitatea
analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine global-valoric, atât la gestiune, cât şi în contabilitate.

Documentele sustrase sau distruse

Ori de câte ori se care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente
justificative sau contabile persoana care descoperă acest fapt are obligaţia să aducă la cunoştinţă,
în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorului unităţii.

În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, conducătorul unităţii încheie un

proces-verbal, care să cuprindă:
datele de identificare a documentului dispărut;
numele şi prenumele persoanei responsabile cu păstrarea documentului;
data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.

În condiţiile în care documentul pierdut a fost întocmit de către entitate într-un singur
exemplar, reconstituirea acestuia se face urmând aceleaşi proceduri prin care a fost întocmit
documentul original, menţionându-se în antetul documentului că este reconstituit, şi stă la baza
înregistrărilor în contabilitate.

Ori de câte ori pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracţiune,
se încunoştinţează imediat organele de urmărire penală. În cazul în care documentul dispărut a
fost emis de altă persoană juridică, reconstituirea se va face de emitent, prin realizarea unei copii
de pe documentul existent la aceasta.
Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu şi vizibil menţiunea
"DUPLICAT", cu specificarea numărului şi datei dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut
reconstituirea. Documentele reconstituite constituie bază legală pentru efectuarea înregistrărilor
în contabilitate. Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale pierdute, sustrase
sau distruse înainte de a fi înregistrate în contabilitate.

În acest caz, vinovaţii de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor suportă

paguba sumele respective recuperându-se potrivit prevederilor legale. În cazul pierderii,
sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii, emitentul trebuie să emită un duplicat
al facturii pierdute, sustrase sau distruse.

Păstrarea şi arhivarea documentelor

Păstrarea registrelor şi a documentelor justificative şi contabile se face la domiciliul

fiscal sau la sediile secundare.

Termene de păstrare
Statele de salarii se păstrează 50 de ani;

52
 Facturile aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza
determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile se păstrează pe o perioadă care
începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi
se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii;
Documentele financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durată de viaţă
mai mare de 10 ani se păstrează pe perioada de utilizare a bunurilor;
Registrele şi documentele justificative şi contabile se păstrează 10 ani cu începere de la
data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.

Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face astfel:

documentele se grupează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate;
gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în cadrul fiecărui
exerciţiu financiar la care se referă acestea;
dosarele conţinând documente justificative şi contabile se păstrează în spaţii amenajate
în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu
mijloace de prevenire a incendiilor;
evidenţa documentelor la arhivă se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă, în care sunt
consemnate dosarele şi documentele intrate în arhivă, precum şi mişcarea acestora în
decursul timpului.

Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face
de către o comisie, sub conducerea administratorului. În această situaţie se întocmeşte un
proces-verbal şi se consemnează scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenţă al
arhivei. Externalizarea arhivarii documentelor se face în baza unor contracte de prestări de
servicii către alte persoane juridice române care dispun de condiţii corespunzătoare. Atât
entitatea care a încredinţat documentele spre arhivare, cât şi societatea care le-a primit
înştiinţează organul fiscal teritorial de care aparţine despre această situaţie.

10. Situaţii financiare anuale

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a

asociaţiei/fundaţiei sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, excedentului sau deficitului privind activităţile fără scop patrimonial şi
activităţile cu destinaţie specială.

Situaţiile financiare anuale ale asociaţiei/fundaţiei sunt compuse din:

Varianta I – în situaţia în care entitatea desfăşoară şi activitate economică:
bilanţ;
contul rezultatului exerciţiului;
notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar.

Varianta II – în situaţia în care entitatea nu desfăşoară şi activitate economică:

bilanţ prescurtat;
contul prescurtat al rezultatului exerciţiului;
notele explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Situaţiile financiare anuale simplificate constituie un tot unitar.

53
 Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice fără scop
patrimonial cu sediul sau domiciliul în România organizează şi conduc contabilitatea proprie
până la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare anuale.

Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, şi care

aparţin persoanelor juridice fără scop patrimonial cu sediul sau domiciliul în România, se
include în situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul
României, potrivit prezentelor reglementări.

Cursul de schimb utilizat pentru conversia în moneda naţională a balanţelor de verificare

întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative.

Pentru fiecare element de bilanţ şi de cont al rezultatului exerciţiului trebuie prezentată

valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Dacă valorile
nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capital propriu ale persoanei juridice fără scop patrimonial la sfârşitul exerciţiului
financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. În bilanţ elementele de activ şi datorii
sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.

Verificarea sau auditarea

Varianta I

Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt supuse,
potrivit legii, verificării de către cenzori (un cenzor sau o comisie de cenzori în funcţie de
prevederile actului constitutiv).

Varianta II

Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt supuse,
verificării de către auditori financiari.

Situaţiile financiare anuale sunt auditate de către persoane fizice sau juridice potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999, cu modificările şi completările
ulterioare şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 cu modificările şi completările
ulterioare. Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial de utilitate
publică, potrivit legii, sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori
financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii, cu respectarea
reglementărilor contabile aplicabile persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Documente ce însoţesc situaţiile financiare anuale

Declaraţie

Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie

scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor
financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără
scop patrimonial.

54
 Raportul administratorilor

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport,

denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a
dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o
descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă. Analiza cuprinde indicatori
financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi
pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi
angajaţii.

Raportul administratorilor oferă informaţii despre:

evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
dezvoltarea previzibilă a entităţii;
activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
existenţa de sucursale ale entităţii;

Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în

numele acestuia de preşedintele consiliului.

Aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, în moneda naţională. Situaţiile

financiare anuale au înscrise clar numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit, calitatea
acesteia (director economic, contabil şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcţie, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România), precum şi numărul de înregistrare în organismul
profesional, dacă este cazul. Situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor
pentru exerciţiul financiar în cauză, sunt supuse aprobării adunării generale, potrivit legislaţiei în
vigoare.

Termenul pentru întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare anuale este potrivit

prevederilor art. 36 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 de 120 de zile de la încheierea
exerciţiului financiar.

III. Politici contabile aferente activităţii economice

1. Politici contabile privind recunoaşterea veniturilor din activităţi economice

Veniturile din activităţi economice cuprind:

Venituri din exploatare cum sunt:
 Venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, executări de lucrări şi prestări de
servicii;

Veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către

cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite

următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;

55
 b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod
normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv
asupra lor; şi
c) veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării

acestora. Prestările nefacturate până la sfârşitul perioadei se evidenţiază în contul 332 „Lucrări
şi servicii în curs de execuţie”, pe seama veniturilor din producţia stocată.

 Venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi
producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor
şi producţiei în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei,

reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a
majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul

rezultatului exerciţiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
 Venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor
efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate
corporale şi necorporale;
 Venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea
diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care
beneficiază entitatea;
 Alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate
şi alte venituri din exploatare.

Model de înregistrare în contabilitate a veniturilor aferente activităţii economice:

Veniturile din cedarea activelor aferente activităţii economice:

461 = 7583
Debitori diverşi Venituri din vânzarea activelor şi alte
operaţii de capital

Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi aferente activităţii economice:

461 = 7581
Debitori diverşi Venituri din despăgubiri, amenzi şi
penalităţi

Venituri financiare care cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare:
Model de înregistrare

4xx/5121 = 761
Conturi de terţi/Conturi la bancă în lei Venituri din imobilizări financiare

56
 b) venituri din investiţii pe termen scurt:
Model de înregistrare

4xx/5121 = 762
Conturi de terţi/Conturi la bancă în lei Venituri din investiţii financiare pe termen
scurt

c) venituri din creanţe imobilizate;

d) venituri din investiţii financiare cedate;
e) venituri din diferenţe de curs valutar;
Model de înregistrare

4xx/5121 = 765
Conturi de terţi/Conturi la bancă în lei Venituri din diferenţe de curs valutar

f) venituri din dobânzi;

Dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe
baza contabilităţii de angajamente.
Model de înregistrare

5121 = 766
Conturi la bancă în lei Venituri din dobânzi

g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

h) alte venituri financiare.

Venituri extraordinare (de exemplu, venituri rezultate din compensaţiile primite pentru
cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare).

Cifra de afaceri netă privind activităţile economice, se calculează prin însumarea

veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii şi alte
venituri din exploatare, mai puţin reducerile comerciale acordate clienţilor.
Atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost
cuprinse sume reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de
cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului rezultatului exerciţiului, la cifra de afaceri netă se vor
înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare
acelor impozite.

Veniturile se evaluează la valoarea determinată prin acordul dintre vânzător şi

cumpărător, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale acordate. Veniturile încasate
înainte de data bilanţului care sunt aferente exerciţiului financiar ulterior, se prezintă la venituri
în avans.

2. Politici contabile privind subvenţiile şi alte fonduri nerambursabile

aferente activităţilor economice

În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:

subvenţiile guvernamentale;
împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenţii;
alte sume primite cu caracter de subvenţii.

57
 Recunoaştere

Subvenţiile se recunosc la valoarea aprobată a acestora. Subvenţiile primite sub forma

activelor nemonetare se recunosc la valoarea justă.

Subvenţiile pentru investiţii

Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se

înregistrează ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Venitul
amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu
amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ
se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

Înregistrarea subvenţiilor aferente activelor pentru activitatea economică

Aprobarea fondurilor/subvenţiilor:

445 = 475
Subvenţii Subvenţii pentru investiţii

Achiziţia imobilizărilor:

2xx = 404
Conturi de imobilizări Furnizori de imobilizări

Încasarea subvenţiilor:

5121 = 445
Conturi la bănci în lei Subvenţii

Amortizarea imobilizărilor:

681 = 281
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind imobilizările corporale
amortizările, provizioanele şi ajustările
pentru depreciere

Reluarea la venituri a subvenţiei primite, concomitent cu înregistrarea cheltuielii cu

amortizarea, în aceaşi perioadă, şi utilizând aceasi metoda de determinare a sumei lunare ca şi în
cazul amortizării.

445 = 7584
Subvenţii pentru investiţii Venituri din subvenţii pentru investiţii

La recunoaşterea la venituri a subvenţiei se ţine seama de corelarea veniturilor cu

cheltuielile pe care acestea le acoperă.

Subvenţiile aferente veniturilor

58
 Subvenţiile aferente veniturilor se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale
perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le
compenseze.

În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au
fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente. Acestea
se recunosc în contabilitate ca venit în avans şi se reiau în contul de profit şi pierdere pe măsura
efectuării cheltuielilor pe care le compensează. Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se
efectuează prin reducerea veniturilor amânate. Dacă suma rambursată depăşeşte venitul amânat
sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se
recunoaşte imediat ca o cheltuială.

Înregistrarea subvenţiilor aferente activelor pentru activitatea economică:

Aprobarea fondurilor/subvenţiilor:

445 = 472
Subvenţii pentru investiţii Venituri înregistrate în avans

Înregistrarea cheltuielilor aferente după natura lor:

6xx = 3xx/4xx
Conturi de cheltuieli Conturi de stocuri/Conturi de terţi

Reluarea la venituri a subvenţiei/fondurilor aferente:

472 = 741
Venituri înregistrate în avans Venituri din subvenţii de exploatare

3. Politici contabile privind producţia de bunuri şi servicii

Contabilitatea de gestiune se organizează potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1.826/2003,

pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune.

Obiectele de calculaţie sunt segmentele de activitate – centre de cost la nivelul cărora se

efectuează diferite cheltuieli.

Pentru asigurarea unui conţinut real şi exact al structurii costurilor se au în vedere

principiile calculaţiei costurilor:

1. Principiul separării cheltuielilor. Cheltuielile aferente producţiei de bunuri, sau servicii

se separă de cele care nu sunt legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea etc. acestora
la nivelul obiectelor de calculaţie/purtătorilor de costuri stabilite/stabiliţi,

2. Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Includerea cheltuielilor în costuri se face în

perioada de gestiune căreia îi aparţin respectivele cheltuieli.

59
 3. Principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu. Cheltuielile efectuate într-o anumită
perioadă se delimitează pe locurile operaţionale care le-au ocazionat, cum ar fi:
aprovizionare, producţie, administraţie, desfacere, iar în cadrul sectorului producţie, pe
secţii, ateliere, linii de fabricaţie etc.

4. Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv.

5. Principiul delimitării cheltuielilor privind producţia finită de cele aferente

producţiei în curs de execuţie. Cantitatea şi valoarea producţiei în curs de execuţie
trebuie delimitată de producţia finită la finele fiecărei perioade de gestiune.

Pentru determinarea costurilor activelor/serviciilor şi a costurilor perioadei, cheltuielile

înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează în contabilitatea de gestiune,
astfel:
- cheltuieli directe;
- cheltuieli indirecte;
- cheltuieli de desfacere;
- cheltuieli generale de administraţie.

Cheltuielile directe se identifică direct pe purtătorul de cost şi cuprind: costul de

achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia consumată în scopuri
tehnologice, manoperă directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc), alte cheltuieli directe.

Cheltuielile indirecte privesc obţinerea mai multor produse, executarea mai multor
lucrări, servicii sau comenzi, respectiv faze, activităţi etc., sau chiar persoana juridică în
ansamblul ei.

Includerea cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie/ purtătorilor de costuri

se realizează în mod indirect, prin repartizare, pe baza unor procedee raţionale, aplicate cu
consecvenţă, adecvate tipului de cheltuieli care urmează a fi repartizate şi obiectelor/purtătorilor
de costuri asupra cărora se repartizează.

În această categorie se includ cheltuieli, cum sunt:

regia fixă de producţie, formată din acele costuri indirecte de producţie care rămân
relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea utilajelor şi
echipamentelor, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, costuri de depozitare şi manipulare a
materiilor prime, a materialelor consumabile şi producţiei în curs, precum şi costurile de
conducere şi administrare a secţiilor;
regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care variază
direct proporţional sau aproape direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt:
costurile indirecte cu materiile prime, materialele şi cu forţa de muncă.

Alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de
producţie.

Regia fixă de producţie care se recunoaşte ca o cheltuială a perioadei (costul

subactivităţii) = regia fixă de producţie x (1 – Nivelul real al activităţii/Nivelul normal al
activităţii)

Pentru stabilirea nivelului real al activităţii se ia în calcul gradul de utilizare a

capacităţilor de producţie ( sau volumul producţiei realizate, orele de funcţionare a utilajelor).

60
4. Politici contabile privind determinarea profitului net şi repartizarea
profitului din activităţi economice

Rezultatul net aferent activităţii economice desfăşurate se determina că diferenţa între

Profitul brut înregistrat şi impozitul aferent activităţii economice.

Determinarea impozitului aferent activităţilor economice desfăşurate.

Pentru veniturile realizate din activităţi economice, organizaţiile nonprofit, sunt scutite
de la plata impozitului pe profit pentru veniturile din activităţi economice realizate până la
nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din
veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

Etape privind determinarea profitului impozabil

se stabilesc veniturile neimpozabile aferente activităţii fără scop patrimonial
se determina veniturile neimpozabile aferente activităţii economice prin parcurgerea
următorilor paşi:
1. Se calculează echivalentul în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de
schimb valutar euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru anul
fiscal respectiv;
2. Se calculează procentul de 10% din veniturile neimpozabile aferente activităţii
fără scop patrimonial
3. Se stabilesc veniturile neimpozabile din activitatea economică la valoarea cea
mai mică dintre sumele determinate la pasul 1 şi 2.
se stabiliesc veniturilor neimpozabile totale prin adunarea veniturilor neimpozabile
aferente activităţii fără scop patrimonial cu veniturile neimpozabile aferente activităţii
economice determinate la pct. 3
se determina veniturile impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor
neimpozabile totale
se determina profitul impozabil corespunzător veniturilor impozabile totale, prin:
1. Stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile prin utilizarea
unei chei de repartizare a cheltuielilor comune;
Exemplu cheie de repartizare - procent determinat că raport între Veniturile înregistrate
din activităţi economice şi totalul veniturilor înregistrate în cursul aceleiaşi perioade.
2. Se stabileşte valoarea deductibilă a cheltuielilor aferente veniturilor impozabile luându-
se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;
3. Se stabileşte profitul impozabil că diferenţă între veniturile impozabile şi cheltuielile
deductibile aferente;
4. Calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei asupra profitului impozabil stabilit .

Rezultatul aferent activităţii economice este evidenţiat cu ajutorul contului 1212 „Profit
sau pierdere” privind activităţile economice. Din profitul net aferent exerciţiului la finele anului
se fac repartizări la rezervele constituite potrivit legii. La începutul exerciţiului financiar următor
sumele rămase nerepartizate se preiau în contul 1172 „Rezultatul reportat reprezentând profitul
nerepartizat sau pierderea neacoperită privind activităţile economice”.

Repartizarea profitului din activităţile economice

Acoperirea pierderilor/deficitului din activităţi fără scop patrimonial:

1172 = 1171.01

61
Rezultatul reportat reprezentând profitul Rezultatul reportat reprezentând excedentul
nerepartizat sau pierderea neacoperită nerepartizat sau deficitul neacoperit privind
privind activităţile economice activităţile fără scop patrimonial

Constituirea de rezervei:

1172 = 1068
Rezultatul reportat reprezentând profitul Alte rezerve
nerepartizat sau pierderea neacoperită
privind activităţile economice

62