Marea poruncă a iubirii

În vremea Mântuitorului, oamenii se întrebau: Care dintre cele zece porunci este mai
mare? Într-o zi, această întrebare l-au pus-o şi Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus
Hristos le-a spus oamenilor că cele zece porunci sunt cuprinse în marea poruncă a iubirii: "Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea
ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10,27).
Creştinul care îl iubeşte pe Dumnezeu dovedeşte acest lucru prin credinţa în El, prin
respectarea poruncilor, prin rugăciunile adresate Lui, prin participarea la slujbe, prin primirea
Sfintelor Taine, prin citirea Sfintei Scripturi.
Iubirea faţă de Dumnezeu este dovedită şi prin iubirea faţă de semeni, manifestată prin
fapte bune, prin respectul acordat acestora, prin rugăciunea rostită pentru ei. Domnul Iisus
Hristos le-a spus oamenilor că sunt datori să îi iubească pe semenii lor, deoarece toţi oamenii
sunt fiii lui Dumnezeu şi fraţi între ei, pentru că au acelaşi Tată ceresc. În marea poruncă a
iubirii se arată modul de iubire a aproapelui: ca pe tine însuţi. A iubi pe aproapele ca pe tine
însuţi înseamnă să faci doar acele fapte care ai dori să ţi se facă şi ţie. De aceea, atunci când
vrei să minţi trebuie să te gândeşti dacă ţi-ar plăcea să fii minţit, atunci când vrei să jigneşti pe
cineva, dacă ţi-ar plăcea să fii jignit, atunci când vrei să loveşti pe cineva, dacă ţi-ar plăcea să
fii lovit, şi tot aşa. Cea mai mare iubire faţă de oameni a arătat-o Domnul Iisus Hristos. El a
murit răstignit pe cruce pentru a-i mântui pe oameni.
Creştinul care îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele devine mai blând, mai răbdător,
mai atent, îi respectă pe toţi oamenii şi încearcă în fiecare împrejurare să facă numai fapte
bune.