Sunteți pe pagina 1din 58

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU -

PITEŞTI
Facultatea Management Marketing în Afaceri Economice -
Râmnicu Vâlcea

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE


GESTIUNE

PRACTICI IMORALE PE PIAŢA


ROMÂNEASCĂ A CREDITELOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATORI:
Prof. Univ. Dr. Marius Gust
Asist. Univ. Drd. Hoarcă Dorin

ABSOLVENT:

Pirnea Maria Roxana


2010
CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................2

CAPITOLUL 1: Etica pe piaţa creditului

1.1. Graniţa dintre etică şi lege pe piaţa creditului.........................................4


1.2. Principii fundamentale şi valori..............................................................7
1.3. Relaţia dintre instituţiile de credit si clienţi, autorităţi, angajaţi.............9
1.4. Aplicarea codului de etică bancară la nivelul instituţiilor de credit........16

CAPITOLUL 2: Practici imorale pe piaţa creditului.

2.1. Probleme etice pe piaţa romanească a creditelor...................................19


2.2. Politici şi practici imorale......................................................................23
2.3. Dimensiunea etică a creditării................................................................27

CAPITOLUL 3: Codul de conduită etică în cadrul Libra Bank

3.1. Valorile Libra Bank................................................................................29


3.2. Rolul codului..........................................................................................30
3.3. Principiile codului..................................................................................31
3.4. Reguli de conduită etică.........................................................................32
3.5. Codul de etică în practică.......................................................................50

CONCLUZII.........................................................................................................52

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................56

2
INTRODUCERE

Competiţia dintre bănci devine tot mai acerbă, astfel că metodele de


atragere a clienţilor sunt din ce în ce mai diversificate, de la creditele cu dobânzi
infime, până la împrumuturile care oferă perioade de graţie care se întind pe mulţi
ani, timp în care debitorul este anunţat că este scutit de la plata dobânzii sau chiar a
ratei lunare. Însa multe dintre aceste reclame sunt la limită sau chiar depăşesc
graniţele legii privind informarea corectă a consumatorilor. Diversificarea pieţei a
permis băncilor să practice astfel de metode prin care să atragă cât mai mulţi
clienţi. Numai că, atunci când îşi promovează produsele de creditare, unele bănci
uită să precizeze că un credit cu dobânda zero este valabil doar în primele luni de la
acordarea creditului sau cel mult în primul an de creditare, ori că scutirea de la
plata dobânzii sau a ratei lunare este valabilă doar o anumită perioadă din contract.
Iar atunci când aceste lucruri sunt precizate, potenţialii clienţi ai băncilor nu sunt
informaţi care va fi dobânda sau rata lunară după expirarea perioadei de graţie,
acestea precizând doar că rata va fi variabilă. Mai nou, instituţiile bancare au
descoperit şi metode legale de furt al clienţilor, precum refinanţările, practicate de
băncile care au obţinut de la Banca Naţională a României (BNR) avizarea noilor
norme de creditare, mult mai avantajoase pentru cei care au alte credite contractate
şi doresc să-şi mai prelungească perioada de plată a acestora. Băncile îşi atrag
clienţii printr-o serie de avantaje, care ulterior nu se dovedesc a fi adevărate în
totalitate. „Credit simplu si rapid”, „Fără rate şi fără dobândă”, „Comision zero”,
„Perioada de graţie în care nu plăteşti ratele de credit”, „Fără avans, fără girant, fără
carte de muncă” sunt cuvinte cheie care atrag ochii posibililor clienţi, dar care sunt

3
înlocuite de creşterea dobânzilor sau o serie de comisioane pentru diferite
operaţiuni.
Prin publicitate, băncile prezintă doar detaliile avantajoase ale creditului, iar
clienţii află de cele mai multe ori costurile totale ale împrumutului abia după ce
semnează contractul de împrumut. Conform legii, orice anunţ publicitar şi orice
ofertă pentru un contract de credit destinat consumatorului trebuie să menţioneze în
mod clar şi inteligibil dobânda sau alte cifre referitoare la costul creditului acordat.
În plus, toate aceste informaţii trebuie să fie expuse prin folosirea limbajului
obişnuit. De asemenea, în anunţ trebuie să fie menţionată şi Dobânda Anuală
Efectivă (DAE) în mod clar şi inteligibil. DAE exprimă costul total al creditului la
consumator şi nu doar dobânda percepută de bancă. Legea este însă interpretabilă,
ceea ce face ca BNR şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului să-şi
paseze una alteia răspunderea pentru aplicarea ei. Reprezentanţii Oficiului pentru
Protecţia Consumatorilor (OPC) nu văd nici o problemă în acest sens. Din punctul
lor de vedere, pancartele şi pliantele publicitare realizate în mod corect şi care
respectă toate datele tehnice nu reprezintă un pericol pentru informarea
consumatorului. „Un pliant care respectă datele tehnice şi care este efectuat corect
nu indică nici o problemă. Un client trebuie sa fie bine informat de la bancă”, a
declarat Maria Popa, directorul adjunct al Oficiului Regional pentru Protecţia
Consumatorului. Pe de altă parte, băncile nu par deranjate de legea DAE chiar
dacă, de cele mai multe ori, îşi fac concurenţă neloială una alteia, prin publicităţi
înşelătoare. Din cauza acestora, au de pierdut atât clienţii, în special persoanele care
nu au cunoştinţe economice, dar şi băncile comerciale a căror ofertă de creditare
precizează de la început valoarea dobânzii şi costul total al creditului. Acestea din
urmă suportă şi riscul de a pierde proprii clienţi, orbiţi de ofertele noi şi
ademenitoare la prima vedere, care se resimt mult mai târziu.

4
CAPITOLUL 1
ETICA PE PIAŢA CREDITULUI

1.1. Graniţa dintre etică şi lege pe piaţa creditelor

Etica nu îşi prea află loc în prim-planul afacerilor financiar-bancare.


Întreaga activitate de împrumuturi bancare este organizată pe baza unor
reglementări care nu iau în calcul etica în procesul de creditare. Deşi etica este
foarte importantă în relaţia client-bancă. La fel ca in orice altă afacere. Ne place să
spunem că, în economia de piaţă, contractul ideal ar putea fi suplinit de o simplă
strângere de mână. Din nefericire însă, nicăieri în lumea de azi aceasta expresie
frumoasă, etica în esenţă, nu este şi aplicabilă. Pentru că lumea s-a înrăit. Şi când
afirmi asta, ai în vedere o realitate pe care o întâlnim din America şi până in
Japonia, pe toată planeta noastră. În condiţiile în care mass-media este plină de
„scandaluri” financiare, fiindcă în afaceri tot mai mulţi încearcă să înşele, să
păcălească, nu te mai poţi lăsa legănat de iluzia că cel mai bun contract, în
economia de piaţă, este o strângere de mână. Lumea afacerilor a devenit
suspicioasă. Aşa s-a ajuns la contracte stufoase, care merg până la amănunte. Iar tot
mai multe voci cer şi reglementări amănunţite pentru pieţele financiare.
Luând în considerare importanţa deosebită a activităţii desfăşurate de
instituţiile de credit, ţinând seama de prevederile art. 24, art. 101 alin (2), art. 104
din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu
modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora instituţiile de credit trebuie
să–şi organizeze activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare

5
prudente şi sănătoase, scop în care vor dispune de proceduri şi mecanisme care să
asigure identificarea şi monitorizarea riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse.
Având în vedere obiectivele ARB de reprezentare şi apărare a membrilor săi,
promovarea principiilor politicii bancare în domeniile de interes general ale
membrilor, promovarea cooperării între bănci, precum şi cu instituţiile
naţionale,internaţionale şi asociaţiile bancare din alte ţări, perfecţionarea pregătirii
profesionale a specialiştilor din domeniul bancar, asigurarea relaţiilor cu presa.
Ştiind că instituţiile de credit joacă un important rol de intermediere între
clienţii solicitanţi de fonduri şi deponenţi, ceea ce determină respectarea cu stricteţe
a principiilor eticii bancare, conştiente de faptul că obiectivul general al sistemului
bancar de a creşte calitatea produselor şi serviciilor bancare poate fi atins utilizând
resursele corespunzătoare şi împiedicând / prevenind concurenţa neloială între
bănci, urmărind să promoveze şi să întreţină o cultură a integrităţii prin exemplul
personal de etică profesională, recunoscând importanţa valorilor sociale privind
respectarea drepturilor omului, integritatea, obiectivitatea, responsabilitatea socială
şi corporatistă, încrederea, transparenţa, liberalizarea, protejarea informaţiilor
confidenţiale, respectarea reglementărilor legale în domeniu.
Având, de asemenea, ca obiectiv, promovarea cooperării între membrii
comunităţii bancare prin instituirea unui cadru care să asigure o conduită conformă
cu standardele de etică în activitatea bancară, urmărind crearea unui instrument
care să susţină echilibrul între interesele clienţilor, interesele instituţiilor de credit şi
interesele acţionarilor acestora.
Având în vedere că nu există un concept unitar în ceea ce priveşte etica
bancară, s-a hotărât adoptarea prezentului COD DE ETICĂ BANCARĂ.

 Prin punerea în aplicare a prevederilor Codului de etică bancară, se


urmăreste atingere următoarelor obiective:1

1
ARB Cod de etică bancară

6
a) să promoveze o conduită adecvată a angajaţilor instituţiilor de credit faţă
de clienţi, autorităţi, mediul bancar, comunitatea de afaceri, colegi, etc.;
b) să întărească încrederea clienţilor în sectorul financiar-bancar ca un întreg;
c) să promoveze imaginea publică, potrivit căreia instituţiile de credit şi
personalul bancar oferă clienţilor produse şi servicii la un nivel înalt de calitate;
d) să încurajeze şi să promoveze buna cooperare între băncile membre;
e) să sustină o competiţie corectă pe piaţa financiar-bancară în funcţie de
condiţiile pieţei;
f) să promoveze respectul reciproc în cadrul comunităţii bancare.
Prezentul Cod de etică bancară se aplică tuturor instituţiilor de credit.
Prevederile prezentului Cod de etică bancară, transpuse în reglementările interne
ale instituţiilor de credit sunt obligatorii pentru toate persoanele care îşi desfăsoară
activitatea în
cadrul Relaţia dintre
instituţiile de
instituţiilor credit şi clienţi

de credit.
Relaţia dintre
Relaţia dintre
Prevederile instituţiile de Prevederile instituţiile de
credit şi
credit Codului de
codului de etică
angajaţi

bancară se
etică bancară.
refera la:
Fig.1
Relaţia dintre
instituţiile de Relaţia dintre
credit şi angajaţii
autorităţi instituţiilor de
credit

7
Sursă: figură realizată de autor

În situaţia în care instituţiile de credit îşi externalizează anumite activităţi


unor terţe părţi,răspunderea pentru respectarea prevederilor prezentului Cod de
etică bancară în vederea realizării activităţilor respective, revine instituţiei de credit
care a externalizat acele activităţi.

1.2. Principii fundamentale şi valori

Principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte angajaţii instituţiilor


de credit în relaţiile profesionale pe care aceştia le au cu clienţii sau cu autorităţile,
precum şi cu alţi angajaţi din celelalte instituţii de credit, sau cu ceilalţi angajaţi ai
instituţiei de credit în care îşi desfăsoară activitatea, sunt următoarele:2
• integritatea morală, principiu conform căruia angajaţilor le este interzis să
solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun
avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei pe care o deţin, sau să abuzeze
în vreun fel de această funcţie;
• imparţialitatea şi nediscriminarea, principiu conform căruia angajaţii
2
Cod de etică şi comportament al reprezentanţilor,angajaţilor,colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO
ROMENO

8
instituţiilor de credit sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de
orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
• profesionalismul şi transparenţa, principiu conform căruia angajaţii
instituţiilor de credit au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu cu
responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine, claritate şi
conştiinciozitate;
• respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, principiu conform căruia
angajaţii instituţiilor de credit vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe
care o desfăşoară, precum şi reglementările interne ale acestor instituţii;
• confidenţialitatea, principiu care statuează obligaţia angajaţilor instituţiilor
de credit de a nu transmite informaţii confidenţiale despre faptele, datele şi
informaţiile referitoare la activitatea desfăsurată, precum şi la orice fapte,
date sau informaţii,care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,
relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, către persoane care nu sunt
autorizate să primească astfel de informaţii.
Angajaţii instituţiilor de credit sunt obligaţi să păstreze secretul profesional
asupra oricărei informaţii ori date nedestinate publicării, de care a luat cunoştinţă în
cursul exercitării funcţiilor sale şi nu va folosi aceste informaţii pentru obţinerea de
avantaje personale, orice abatere fiind sancţionată conform legii si prezentului Cod
de etică bancară.
Persoanele care nu au calitatea de angajat al instituţiei de credit, dar sunt
abilitate să solicite şi să primească informaţii ori date de natura secretului
profesional în domeniul bancar, sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora
şi pot să le utilize numai în scopul pentru care le-au solicitat, sau le-au fost
furnizate potrivit legii ori acordurilor încheiate.
Prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, spălarea de bani şi finanţare a
actelor de terorism se face prin raportarea oricăror tranzacţii care pot avea legătură

9
cu acestea şi evitarea finalizării unor astfel de tranzacţii, în conformitate cu
prevederile legale.
Exercitarea de către angajaţii instituţiilor financiar-bancare a unei activităţi
prudente în desfăşurarea tranzacţiilor financiare are loc prin gestionarea
responsabilă a resurselor proprii ale instituţiei de credit şi prin informarea corectă a
clienţilor asupra produselor şi serviciilor bancare oferite.
Responsabilitatea socială este un principiu care are în vedere implicarea în
rezolvarea diferitelor probleme sociale, precum şi sprijinirea promovării şi
realizării unor iniţiative umanitare.
Evitarea denigrării reprezintă principiul potrivit căruia angajaţii instituţiilor
de credit îşi vor exercita activitatea cu bună credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu
respectarea intereselor părţilor implicate şi a cerinţelor concurenţei loiale, în
condiţiile concrete ale pieţei.
Respectarea tuturor prevederilor Codului de etică bancară de către angajaţii
instituţiilor de credit are loc prin asumarea responsabilităţii, înţelegerea şi
raportarea oricăror activităţi susceptibile de a încălca prevederile acestui Cod.

1.3. Relaţia dintre instituţiile de credit şi clienţi, autorităţi, angajaţi

Nelămuririle dintre angajaţi pot duce la:


 Conflicte de interese
Conflictul de interese apare atunci când există o situaţie de incompatibilitate
între calitatea de angajat al instituţiei de credit şi statutul personal al acestuia,
transpusă prin orice acţiune sau inacţiune care poate afecta reputaţia instituţiei de
credit.
Angajaţii pot desfăşura activităţi în afara instituţiei de credit cu condiţia să
nu prejudicieze activitatea şi poziţia deţinută ca angajat al instituţiei de credit.

10
Fiecare angajat trebuie să evite implicarea în activităţi care intră în conflict
cu interesele instituţiei de credit şi ale acţionarilor săi.
Pentru evitarea conflictelor de interese, inclusiv a situaţiilor care pot genera
conflicte de interese, angajaţilor instituţiei de credit le revin următoarele obligaţii:
a) Să nu urmărească un interes financiar sau personal şi să acţioneze doar în
interesul instituţiei de credit pentru care lucrează, al acţionarilor acesteia şi al
clienţilor;
b) Să nu urmărească un interes personal în rezultatul serviciului furnizat
clientului sau al unei tranzacţii realizate în contul clientului, care să fie diferit de
interesul clientului în ceea ce priveste respectivul rezultat;
c) Să nu împrumute bani din surse proprii clienţilor sau de la clienţii
instituţiei de credit;
d) Să nu ofere alte servicii decât cele ale instituţiei de credit, sau ale grupului
din care face parte conform atribuţiilor stabilite prin fişa postului sau de către şefii
ierarhici superiori;
e) Să nu accepte cadouri sau recompense de la clienţi, colaboratori, furnizori,
în vederea facilitării obţinerii unor servicii sau avantaje. Excepţie fac cadourile cu
valoare simbolică, participările la evenimente al căror refuz ar putea afecta relaţia
instituţiei de credit cu clientul;
f) Să nu caute obţinerea de beneficii sau avantaje ce rezultă din calitatea de
angajat al instituţiei de credit, să nu se folosească de informaţiile obţinute în calitate
de angajat al instituţiei de credit pentru beneficiul propriu sau al unei terţe
persoane, direct sau indirect, şi să respecte cu stricteţe regulile referitoare la
confidenţialitatea tranzacţiilor;
g) Să nu participe cu scopul de a obţine un beneficiu propriu, direct sau
indirect, la tranzacţii financiare/comerciale, ca rezultat al informaţiilor obţinute în
calitatea sa de angajat al instituţiei de credit;

11
h) Să nu folosească bunurile ori însemnele (emblema, antetul, sigla etc.)
instituţiei de credit în scopuri personale şi să nu angajeze numele instituţiei de
credit în afaceri personale.
Deţinerea de către angajaţi a calităţii de acţionar sau a oricărei funcţii de
consultanţă, de gestionare, de conducere, de administrare, de prestări servicii (într-o
societate comercială sau în oricare altă entitate care urmăreşte sau nu obţinerea de
profit) se va face numai în condiţiile respectării prevederilor legale şi a
reglementărilor interne ale instituţiei de credit.
Angajaţii instituţiilor de credit pot contribui financiar şi pot participa la
activitatea unor organizaţii nelucrative (asociaţii cu caracter umanitar, asociaţii
sportive, religioase, culturale, ştiinţifice, etc.) în afara orelor de program.
Desfăşurarea individuală a unor activităţi politice se poate face în afara instituţiei
de credit, după orele de program, cu condiţia ca angajatul să nu se poziţioneze ca
reprezentant al instituţiei de credit în aceste relaţii şi să nu obţină avantaje care
decurg din calitatea de angajat al instituţiei de credit.
Conflictele de interese pot să nu fie întotdeauna evidente, astfel încât, dacă
angajaţii au vreo nelămurire, aceştia trebuie să se consulte cu superiorul direct sau
se pot adresa departamentului specializat din cadrul instituţiei de credit, desemnat
cu soluţionarea unor astfel de situaţii, care îi vor ajuta să stabilească dacă există un
conflict de interese şi în cazul în care există, cum să îl rezolve fără a compromite
interesele instituţiei de credit.

 Acordarea unui tratament corect clienţilor în conformitate cu


prevederile legislaţiei în vigoare
Instituţiile de credit vor respecta principiul constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi al autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări şi vor
oferi produse şi servicii de calitate tuturor clienţilor.3

3
Idem

12
La solicitarea de produse şi servicii bancare, precum şi pe parcursul derulării
relaţiilor cu clienţii, angajaţii instituţiilor de credit vor prezenta toate
caracteristicile, condiţiile şi costurile produselor şi serviciilor oferite.
Orice modificare a clauzelor contractuale pentru produsele şi serviciile de
care beneficiază clienţii se va face cu informarea şi acceptul acestora.
Prin aplicarea principiului prudenţei necesare, instituţiile de credit vor lua
măsuri adecvate pentru a controla identitatea clienţilor săi, neacceptând un client
decât după finalizarea procedurilor de verificare.

 Relaţia dintre instituţiile de credit şi autorităţi


Relaţia instituţiilor de credit cu autorităţile va fi guvernată de următoarele
principii:
a) Cooperarea cu autorităţile în vederea dezvoltării unui sistem financiar-
bancar credibil, solid, bazat pe profesionalism şi eficienţă;
b) Respectarea reglementărilor legale în vigoare şi aplicarea lor corectă
conform autorizaţiilor eliberate de către instituţiile abilitate în România, precum şi
în statele de origine unde îşi au sediul instituţiile de credit mamă (dacă este cazul);
c) Respectarea principiilor etice în relaţiile cu funcţionarii publici şi cu
autorităţile publice;
d) Asigurarea cadrului necesar schimbului de informaţii intre instituţiile de
credit si autorităţi, schimb de informaţii care va fi menit exclusiv scopului
îndeplinirii sarcinilor prevăzute de lege, atât în ceea ce priveste instituţiile de credit,
cât şi autorităţile;
e) Solicitarea şi transmiterea informaţiilor între instituţiile de credit si
autorităţi se vor realiza cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la secretul
profesional bancar într-o manieră oficială, în scris, urmând a fi înregistrate de către

13
ambele părţi, avându-se în vedere ca informaţiile transmise să fie complete, corecte
şi să respecte termenele prevăzute de lege – cu excepţia controalelor la „faţa
locului” efectuate, conform prevederilor legale, de către autorităţile / instituţiile
abilitate.

 Relaţia dintre instituţiile de credit


Instituţiile de credit şi angajaţii acestora îşi vor exercita activitatea cu bună
credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu respectarea intereselor tuturor instituţiilor de
credit şi a cerinţelor privind concurenţa loială, publicitatea responsabilă şi
echitabilă, legalitatea şi respectarea înţelegerilor, solidaritatea profesională şi
respectul reciproc.
În acest scop, instituţiilor de credit şi angajaţilor acestora le revin următoarele
obligaţii:
•Să nu se lase antrenaţi în înţelegeri, acorduri sau practici care ar putea avea
ca efect restrângerea sau denaturarea concurenţei şi să nu
folosească în mod abuziv eventuala poziţie dominantă pe piaţa bancară,
prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale care ar putea avea ca efect
prejudicierea intereselor băncilor concurente;
• Să nu prezinte date şi informaţii incorecte şi/sau incomplete cu privire la
instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea şi care să fie
susceptibile de a induce în eroare potenţialii clienţi interesaţi;
•Să nu inducă în eroare prin declaraţii înşelătoare, un client sau un potenţial
client cu privire la promisiunea acordării unor compensaţii sau alte
beneficii sau cu privire la scutirea de la plata unor comisioane, cu scopul
obţinerii acordului iniţierii unei relaţii contractuale, pe care ulterior să nu o
onoreze;
• Să nu atragă prin oferte agresive de angajare salariaţii unei instituţii de
credit concurente, în detrimentul acesteia;
14
• Să nu atragă clienţii altor instituţii de credit, personal sau prin intermediul
unor terţi, prin folosirea unor practici si metode contrare uzanţelor oneste;
•Să nu divulge, achiziţioneze sau să folosească informaţii confidenţiale fără
consimţământul deţinătorului legitim şi într-un mod contrar uzanţelor
oneste;
•În exercitarea activităţii lor, să nu comunice sau să răspândească în public
afirmaţii referitoare la instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea,
de natură să creeze o situaţie de favoare în dauna unor instituţii de credit
concurente prin folosirea unor tehnici contrare dispoziţiilor legale;
• Să nu comunice sau să răspândească voit afirmaţii tendenţioase referitoare
la o instituţie de credit concurentă sau la serviciile acesteia, afirmaţii de
natură să dăuneze bunului mers al activităţii instituţiei concurente;
•Să nu ofere, promită sau acorde – mijlocit sau nemijlocit – daruri sau alte
avantaje angajaţilor unei alte instituţii de credit pentru ca aceştia să divulge
informaţii confidenţiale sau proceduri interne, pentru a cunoaşte sau a
folosi clienţii concurentului sau pentru a obţine alte foloase pentru sine ori
pentru altă persoană în dauna unui concurent;
• Să nu atragă clienţii unei instituţii de credit concurente prin folosirea
abuzivă a legăturilor stabilite cu acesti clienţi în cadrul funcţiei deţinute
anterior la acea instituţie.

 Relaţia dintre instituţiile de credit şi angajaţi


Relaţia dintre instituţiile de credit şi angajaţi se bazează pe profesionalism şi
respect. Angajaţii din cadrul instituţiilor de credit se vor comporta într-o manieră
profesionistă faţă de clienţi şi loială faţă de instituţia de credit în care îşi desfăşoară
activitatea. În acest sens, angajaţilor instituţiilor de credit le revin următoarele
obligaţii;

15
a) să nu facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de
soluţionare atunci când instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea are
calitate de parte în litigiu;
b) să nu dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât
cele prevăzute de lege;nu trebuie să dezvăluie informaţii la care au acces în
exercitarea funcţiei, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje
necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei de credit, ale altor
angajaţi sau ale clienţilor;
c) să nu acorde asistenţă tehnică şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice
în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva instituţiei de
credit în care îşi desfăşoară activitatea;
d) să nu utilizeze resursele instituţiilor de credit şi să nu facă uz de poziţia lor
profesională pentru a determina opţiunea politică sau de a influenţa votul oricărei
persoane;
e) să nu transmită prin diferite mijloace şi canale de comunicare date şi
informaţii cu privire la activitatea instituţiei din care fac parte, a clienţilor sau a
sistemului financiar-bancar în general, fără aprobarea prealabilă obţinută de la
conducerea instituţiei.
Angajaţii instituţiilor de credit vor proteja activele tangibile si intangibile ale
instituţiei de credit în care îşi desfăşoară activitatea.
Resursele şi bunurile puse la dispoziţie angajaţilor de către instituţia de credit
vor fi folosite numai în scopurile pentru care acestea au fost alocate.
Angajaţii instituţiilor de credit vor respecta obligaţiile menţionate anterior şi
după încetarea raporturilor contractuale de serviciu cu aceste instituţii, pentru o
perioadă de cel puţin 2 ani, dacă dispoziţiile legale în vigoare nu prevăd alte
termene.

 Relaţia dintre angajaţii instituţiilor de credit

16
Principiul respectării demnităţii umane trebuie să constituie baza tuturor
relaţiilor în cadrul întregului colectiv al unei instituţii de credit, între şefii ierarhici
şi subordonaţi, între colegi pe acelaşi nivel ierarhic, între membrii diferitelor
departamente şi să se manifeste faţă de toţi angajaţii, faţă de potenţialii membrii ai
colectivului, precum şi faţă de colaboratori.
La toate nivelurile ierarhice, angajaţii instituţiilor de credit trebuie să creeze
şi să păstreze un climat profesional şi echilibrat la locul de muncă în vederea
desfăşurării activităţilor în condiţii bune şi eficiente.
În rândul angajaţilor nu se vor tolera acte de discriminare, directă sau
indirectă, pe baze religioase, de rasă, de etnie, de gen sau de orientare sexuală, de
origine socială sau de apartenenţa naţională, de opţiune politică, de invaliditate, de
sarcină, de vârstă, de caracteristici genetice, de apartenenţă sau activitate sindicală
sau de orice altă natură.
Instituţiile de credit vor lua măsuri împotriva oricăror acte de indecenţă şi
hărţuire sexuală sau de orice altă natură care pot să afecteze demnitatea umană,
prestigiul şi imaginea angajaţilor săi.
Aceste principii trebuie să fie respectate atât în relaţiile cu fiecare angajat, pe
tot parcursul raporturilor de muncă, de la angajare până la încheierea relaţiilor cu
respectivul angajat, în cadrul evaluărilor şi promovărilor, al programelor de
instruire, în vederea stabilirii salariilor sau a altor beneficii, precum şi al altor
raporturi ce se nasc pe tot parcursul desfăşurării activităţii de către angajat în cadrul
instituţiei de credit, cât şi faţă de potenţialii angajaţi.
Pe parcursul programului de muncă, angajaţilor le este interzis atât consumul
de băuturi alcoolice şi de substanţe ilegale, cât şi fumatul în alte spaţii decât cele
special amenajate în acest scop.

1.4. Aplicarea Codului de etică bancară la nivelul instituţiilor de credit

17
În conformitate cu prevederile prezentului Cod de etică bancară, instituţiile
de credit îşi vor elabora propriile coduri de etică bancară sau îşi vor adapta propriile
coduri de etică (deja existente), la principiile şi standardele de etică instituite prin
prezentul cod.
Codurile de etică bancară proprii ale instituţiilor de credit fac parte din
reglementările interne de guvernanţă corporativă ale acestora şi vor fi aduse la
cunoştinţă tuturor angajaţilor.
Pentru punerea în aplicare a prevederilor Codului propriu de etică bancară,
fiecare instituţie de credit va desemna o persoană de contact sau o structură
specializată care va avea următoarele atribuţii:
a) va monitoriza respectarea de către angajaţi a prevederilor Codului de etică
bancară şi va primi sesizările sau reclamaţiile din partea clienţilor, autorităţilor, a
altor instituţii de credit sau de la proprii angajaţi, cu privire la cazurile de încălcare
a prevederilor codului;
b) va constata şi analiza abaterile de la prevederile Codului de etică bancară;
c) va prezenta situaţia acestor cazuri constatate şi va face propuneri de
soluţionare/sancţionare către persoanele sau structurile de conducere ale instituţiei
de credit abilitate să ia decizii;
d) va urmări punerea în aplicare a măsurilor stabilite de structurile de
conducere ale instituţiei de credit pentru soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor
primite sau pentru sancţionarea angajaţilor care au încălcat prevederile Codului de
etică bancară.
În funcţie de gravitatea faptelor reclamate / constatate, de prevederile
reglementărilor interne şi ale dispoziţiilor legale în vigoare, structurile de
conducere ale instituţiei de credit vor stabili măsurile de soluţionare a cazurilor
semnalate şi de sancţionare a celor vinovaţi.
Prezentul Cod de etică bancară a fost adoptat de către Adunarea Generală a
ARB din data de 21.05.2009 în conformitate cu prerogativele sale menţionate la art.

18
17 din Statutul ARB şi cu întrunirea numărului de voturi prevăzut la art. 21 din
acelasi Statut. Prezentul Cod de etică bancară va intra în vigoare în termen de 90 de
zile de la aprobarea sa.
Prezentul Cod de etică bancară este valabil pe o perioadă nedeterminată.
Prevederile cuprinse în prezentul Cod de etică bancară nu aduc atingere altor
obligaţii legale imperative sau deontologice care revin instituţiilor de credit.În cazul
în care nerespectarea prevederilor Codului de etică bancară implică şi încălcarea
unor dispoziţii legale în vigoare, se vor aplica sancţiunile prevăzute în
reglementările respective.4

4
www.monitoruloficial.ro

19
CAPITOLUL 2
PRACTICI IMORALE PE PIAŢA CREDITULUI

2.1. Probleme etice pe piaţa românească a creditelor

Banii sunt o marfă, ca orice bun, ei se vând şi se cumpără. Unii au nevoie de ei


şi caută să îi obţină cu împrumut. Alţii au mulţi şi caută să-i sporească,
depozitându-i, investindu-i ori dându-i cu împrumut. Nevoia şi oferta pun în
mişcare banii după o regulă simplă, asemănătoare legilor fizicii. Surplusul tinde să
se distribuie către locurile libere, aşa cum vidul se doreşte umplut de surplusul
disponibil. De la creditor la solicitantul de credit, de la deţinătorul de capital către
fondurile de investiţii şi depozitări, banii circulă ca un fluid, puşi în mişcare de
dorinţa de a avea a celor care nu au şi de dorinţa de a avea mai mult a celor care au
deja.
Într-o piaţă liberă, raportul dintre cerere şi ofertă va determina, îndeosebi,
condiţiile în care solicitantul de credit obţine banii de la creditor. Uneori, însă,
contexte nefericite, intervenţii sau reglementări neinspirate ori disproporţia mare
dintre cerere şi ofertă viciază aceste condiţii. Acest lucru devine vizibil în politici
imorale, practici incorecte şi în oferte iresponsabile pe piaţa creditelor. Pieţele
mature îşi creează instrumente de apărare care protejează indivizii şi echilibrul
economic. Pieţele imature suportă lipsa de morală ca pe un cost al sărăciei şi al
subdezvoltării. Însă pieţele imature sunt ţările în curs de dezvoltare, tocmai cele
care au nevoie mai mare de resurse. În aceste condiţii, ce este acceptabil şi ce nu
este justificat pe piaţa creditelor, în condiţiile în care nevoia de bani şi cererea de
credite justifică orice.
Prea adesea, politicile de creditare, practicile în relaţiile cu solicitanţii de
credite şi cu debitorii, precum şi portofoliul propriu-zis de produse şi servicii de
creditare sunt imorale şi iresponsabile. În proporţie covârşitoare occidentale,

20
băncile şi instituţiile financiare nonbancare din România adoptă cu uşurinţă practici
inacceptabile pe pieţele vestice. Creditorii din România nu sunt deschişi la nevoile
de dezvoltare ale comunităţilor, nu par interesaţi nici de contextul social în care îşi
dezvoltă afacerile şi nici de impactul social al produselor şi serviciilor lor. Investesc
în viitor şi în schimbare, nu fac din progresul şi dezvoltarea sustenabilă a
comunităţilor un obiectiv propriu.
Pornind de la cele de mai sus, se identifică 3 principii care dau dimensiunea
etică a serviciilor de creditare: dreptatea şi echitatea, transparenţa şi
responsabilitatea socială.
Conform primului, indivizii trebuie să se bucure de libertatea contractului, ce
presupune egalitatea părţilor semnatare ale unui angajament de credit, adică un
raport just, echilibrat între drepturile debitorului şi cele ale creditorului. Tot aici
vorbim despre nediscriminare în acordarea creditelor.
Conform principiului transparenţei, solicitanţii de credit şi debitorii au
dreptul de a fi informaţi corect cu privire la avantajele şi dezavantajele serviciilor
de creditare disponibile pe piaţă. Adevărul în publicitate şi adevărul în promovarea
creditelor sunt două reguli importante în acest caz. Adesea, acestea sunt clar
reglementate. Evident, o piaţă a creditelor trebuie să îşi creeze instituţii care să
educe indivizii cu privire la drepturile lor, care să urmărească respectarea acestor
drepturi şi să sancţioneze încălcarea lor.
Conform principiului responsabilităţii sociale, instituţiile creditoare trebuie
să identifice strategii de profit care să minimizeze impactul negativ şi să
maximizeze beneficiile generate de aceste servicii în comunitate. Acest lucru
presupune: strategii responsabile de management al riscului şi politici de evitare a
creditelor neperformante şi a supraîndatorarii; încurajarea investiţiilor şi a
dezvoltării pe termen lung, încurajarea creditelor pentru proiecte de dezvoltare
sustenabilă şi de protecţie a mediului; politici de credite preferenţiale pentru zonele

21
defavorizate, pentru IMM-uri, pentru proiecte antreprenoriale inovative şi cu
impact social semnificativ; credite preferenţiale pentru studii.
Având reperul acestor trei principii, se pot identifica cinci mari tipuri de
probleme în industria românească a creditelor. Problema legitimităţii priveşte
inechităţile în raporturile dintre debitori şi creditori. Drepturile debitorilor sunt
adesea încălcate la diferite nivele: la nivelul contractelor de creditare, la nivelul
aşa-numitelor condiţii generale de afaceri, care definesc cadrul de bază în care
creditorii încheie contractele de creditare, dar şi la nivelul practicilor şi al conduitei
în relaţiile directe cu funcţionarii instituţiilor financiar-bancare.
Problema accesului la credit porneşte de la câteva întrebări esenţiale în acest
domeniu: cine are nevoie de credite şi cine primeşte credite pe piaţă în general şi de
la un anumit creditor în particular? Care sunt nevoile reale ale oamenilor şi ale
comunităţilor şi în ce măsură banii creditorilor sunt plasaţi în credite care răspund
acestor nevoi? Iniţiativele creării unor credite destinate dezvoltării locale şi
antreprenoriatului sunt mai degrabă excepţii, deocamdată, efectele lor sunt greu de
sesizat şi evaluat.
Problema marketingului vizează adevărul şi transparenţa în promovarea
produselor şi serviciilor de creditare. În condiţiile în care piaţa actuală a creditelor
adresate populaţiei este infinit mai complicată decât odinioară, în condiţiile în care
avem de-a face cu o ofertă mult mai diversă, cu produse şi servicii sofisticate,
implicând mai multe părţi, între care se crează raporturi contractuale şi informale
greu de înţeles şi de gestionat de către solicitantul de credit, promovarea creditelor
este cinică, nesinceră şi iresponsabilă social.
Problema portofoliului de produse are în vedere creditele şi serviciile propriu-
zise de creditare oferite. În acest moment, pe piaţa românească există încă
numeroase astfel de produse inadecvate contextului social în care ne găsim,
inadecvate sărăciei indivizilor şi nevoilor comunităţilor, nevoilor de dezvoltare şi
de investiţii pe termen lung.

22
În figura (fig.2) de mai jos sunt prezentate câteva din produsele pomovate în
mod iresponsabil în România. Prea adesea aceste produse duc la supraîndatorare, la
incapacitatea de plată, la nedreptăţi şi drame. În condiţiile celor patru de mai sus,
cea de-a cincea, problema educaţiei financiare a publicului larg şi a pregatirii etice
a funcţionarilor din instituţiile de credit, pare de-a dreptul futuristă. Practic în
România nu există astfel de programe, în acest moment niciuna dintre instituţiile
care au un rol sau altul în piaţa creditelor, de la bănci şi instituţii financiare
nonbancare până la asociaţii bancare şi Banca Naţională, nu pare dispusă să îşi
asume astfel de responsabilităţi.
În schimb, politicile şi conceptele inovative, precum creditarea responsabilă
ori educaţia financiară, experimentate şi dovedite drept benefice şi profitabile pe
pieţele mature, sunt noţiuni inexistente pentru băncile şi funcţionarii din băncile
româneşti. Aceste lucruri sunt cu atât mai culpabile în condiţiile în care, cea mai
mare parte dintre creditorii din România sunt instituţii occidentale5.
Produse promovate iresponsabil. Fig.2

Creditele cu
dobândă zero

Creditele pe
Creditele cu
termen scurt
buletinul

Printre
produsele
promovate in
mod
iresponsabil in
Romania:
Cartea de
Creditul
credit şi
în monede
cardul de
exotice
debit

Creditul
ipotecar
pentru nevoi
personale

Sursă: figură realizată de autor

5
www.bnro.ro

23
Întâi de toate, în aceste relaţii remarcăm lipsa codurilor de conduită sau de
etică, fapt inadmisibil. Astfel de coduri există în majoritatea ţărilor Uniunii
Europene, fie că e vorba de coduri de conduită bancară, de coduri de conduită ale
brokerilor, ale recuperatorilor de creanţe sau de coduri specifice anumitor tipuri de
produse.
În România nu avem la dispoziţie prea multe coduri de conduită,iar această
situaţie nu este întâmplătoare.Noi nu punem etica şi standardele de conduită pe
primul plan în relaţiile dintre actorii de pe piaţă şi nici măcar în relaţiile dintre
actori şi clienţii lor.Asta fiind o problemă serioasă, pentru că nu ştim nici măcar
care sunt standardele minimale pe care trebuie să le urmăm.

2.2. Politici şi practici imorale

Tentative de înşelăciune în relaţia dintre bănci şi clienţi sunt şi de o parte, şi


de alta. Debitorul vrea să îşi cumpere o casă şi interesul lui este să obţină un îm-
prumut. Creditorul, care e o bancă, are bani, şi interesul lui este să îşi plaseze aceşti
bani, astfel că este binevenită cererea debitorului care vrea să îşi cumpere o casă şi
care vine la el să ceară bani. Niciunul nu este, însă, mânat de impulsuri generoase.
Într-un discurs public, guvernatorul Băncii Naţionale spunea că s-a ajuns la o
situaţie exasperantă, în care foarte mulţi solicitanţi de credite, în nevoia de a obţine
cu orice preţ împrumutul dorit, recurg la tot felul de tertipuri, inclusiv la înşelătorii
pe bază de adeverinţe; vin cu adeverinţe prin care îşi confecţionează bonităţi
iluzorii. Bonitatea exprimă capacitatea unei persoane de a-şi plăti o datorie. Există
mulţi solicitanţi de credite ce-şi confecţionează bonităţi prin înşelătorie, prin com-
plicitatea funcţionarilor şi a şefilor din companiile lor. Se practică deseori sistemul:
pun un salariu mare pe 3 luni, eu plătesc diferenţa, mă duc cu adeverinţa la bancă,
arăt ca am 4.000 de lei (noi) salariu, desi am numai 1.000, şi iau un credit „pro-
bând” că pot să îl plătesc dintr-un venit care e de patru ori mai mare decât venitul

24
real. Într-o astfel de situaţie, imoralitatea este şi a celui care dă creditul. El are bani
şi vrea să-i dea cu împrumut. La urma urmei, e o chestiune de performanţă pentru
un funcţionar să dea cât mai multe credite. Deşi pentru a da cât mai multe credite,
el trebuie să respecte cu stricteţe normele de creditare ce există la fiecare bancă. Iar
aceste norme spun că atunci când ai de-a face cu o cerere de credit, trebuie să te uiţi
ce venit net are persoana în cauză, un venit cert şi permanent, din care să scazi
facturile la telefoane, la întreţinerea locuinţei, la chirie, plus alte datorii pe care le
mai are. Inclusiv subzistenţa. Abia de la suma rezultată începe discuţia despre ce
credit poate primi respectiva persoană. Deseori, funcţionarii de la bancă au expe-
rienţă în evaluarea clientelei, pentru că de ani de zile „cântăresc” oameni; ei ştiu
dintr-o privire că cel care întinde o adeverinţă nu are 5.000 sau 10.000 de lei pe
lună, cât scrie în adeverinţa respectivă. Dar se prefac că îl cred, pentru că ei pun
hârtia la dosar şi şi-au îndeplinit astfel o „normă”. Performanţa lor este asigurată,
au dat credite, mai iau o primă, îi laudă şefii, şefii sunt şi ei linistiţi că banii băncii
sunt plasaţi,dar cand împrumutatul intra în încetare de plăţi, aici începe o altă
poveste, pentru că se ajunge sub incidenţa unei noţiuni la care, în zilele noastre, ţine
foarte mult Comisia Europeană: riscul. Comisia Europeană vede căzând o ploaie de
riscuri peste sistemul bancar, riscul de creditare fiind dintre cele mai grave. Există
mai multe tipuri de astfel de risc, dar Comisia Europeană se raportează cu foarte
multă insistenţă la riscul de supraîndatorare. Este foarte periculos. Iar dacă ia
proporţii, se poate transforma într-o bombă socială. Nu trebuie să ne punem prea
mult imaginaţia la lucru pentru a ne da seama ce înseamnă asta. Dacă mutăm cadrul
în Statele Unite ale Americii, vom vedea ce se întamplă acolo. Şi băncile lor au dat
credite cu ochii închişi. În momentul de faţă, în America, un milion şi jumătate de
case sunt deja puse în execuţie. Mai sunt însă aproximativ douăzeci de milioane de
case cu sabia lui Damocles deasupra, pentru că cei care au luat credite şi au cum-
părat casele respective nu mai au bonităţi.

25
 Recomandări simple pentru solicitantul de credit. Ce trebuie să aibă
el in vedere în momentul în care decide să se împrumute?
Întâi de toate, oamenii trebuie să îşi identifice nevoile. Să luăm exemplul
unui tânăr: vrea o familie, are nevoie de o casă. Pentru a-şi stabili nevoile, trebuie
să gândească altfel decât ar gândi părinţii lui. La români a existat ideea „pornim de
la lingură” şi ajungeam, pe la sfârşitul vieţii, să ne facem şi casă. Ei bine, acum poţi
porni de la casă, vine banca şi îţi face casa. Al doilea pas: ce trebuie să facă acest
tânăr ca să determine banca să-i dea bani pentru casă? Dacă speranţa lui este sin-
dicatul, care merge să se lupte pentru o diferenţă de salariu, atunci e pierdut pentru
această dorinţă de a avea o casă. Capitalismul s-a dezvoltat promovând valori
individuale. Echipa e un lucru foarte important, de la echipa de conducere până la
echipa de execuţie, dar iniţiativa individuală este fundamentală. Tânărul în cauză
trebuie să vadă cum îşi poate ordona viaţa în aşa fel încât să obţină casa de care are
nevoie. Dacă nu dispune de o dotă substanţială din partea părinţilor, apare în lumea
lui de realităţi banca. Dar banca vine cu pretenţiile ei, iar tânărul trebuie să vadă
cum poate determina banca să îi acorde împrumutul pentru casă. În al treilea rând,
obţinând bonităţile necesare, trebuie să se ţină cu dinţii de ideea de a le înmulţi, nu
de a le pierde. În sfârşit, după ce a făcut lista de priorităţi, el trebuie să afle cum le
poate susţine, cu ce venituri, prin colaborări sau slujbe. Trebuie să-şi stabilească şi
un termen rezonabil pentru ceea ce şi-a propus: în cât timp poate ajunge la ceea ce
şi-a propus? Sigur, grăbind timpul şi făcându-l să lucreze mai repede pentru el.
 Cele mai rele practici pe piaţa românească a creditelor
Se poate începe cu cel care se împrumută şi pornirea sa în unele cazuri, de a
înşela banca în privinţa solvabilităţii. E vorba de responsabilitatea persoanei în
împrumutul la care se angajează. Dacă nu îl poate duce la bun sfârşit, dacă ia
creditul fără să ştie exact cum îl va plăti, ar putea suferi cumplit. Şi nu doar el, ci şi
familia lui. Acelaşi rău şi-l poate provoca singur dacă îşi face un coş de consum

26
personal ce îi depăşeşte puterile, întinzându-se dincolo de venitul cu care poate
susţine acest coş.6
În ceea ce priveşte creditorul, începem cu închiderea ochilor atunci când
solicitantul vrea să îl înşele, punând pur şi simplu la dosar actul adus de acesta,
ştiind foarte bine că nu este real. Apoi, a ascunde condiţii în contracte încifrate, pe
care să nu le priceapă clienţii, cu intenţia de a-i însela, este o mare injustiţie. Nu în
ultimul rând, se aminteşte diversificarea împovărării clientului prin dublarea
dobânzilor de comisioane ce fac foarte mare costul creditului. Mai adaugăm aici
necunoaşterea unei reguli matematice demonstrată în toată lumea bancară – dacă
înşeli un client, pierzi trei. Se poate spune, însă, că practica cea mai rea pleacă de la
o mentalitate: dezvoltarea sistemului bancar din România a fost atât de lentă, încât
în mintea funcţionarului bancar s-a creat ideea că omul vine la ghişeu să ceară un
împrumut şi el este stăpânul banilor, el îi dă aceşti bani după bunul său plac, îi face
contractul cum vrea el, îi ascunde un comision, îi mai pune un comision în plus
pentru administrare sau gestionare. Această idee a murit, treptat – treptat starea
reală se schimbă, iar de aici şi mentalitatea se va schimba. Dacă astăzi încă omul
vine la ghişeu şi băncile au soluţii foarte multe pentru a-şi plasa banii, concurenţa
nefiind încă atât de aprigă în România, în anii viitori nu va mai fi la fel. Deja
suntem în tranziţie în această privinţă. Banca este acum cea care telefonează
oamenilor, invitându-i să îşi ia credite, pentru maşină, pentru casă, pentru consum.
Băncile vor începe să caute ele oamenii cu bonităţi şi să îi atragă. Acesta este şi
motivul pentru care unii funcţionari bancari se bucură când li se aduce o adeverinţă
falsă, doar ca să îţi dea credit, pentru că au un interes, dar în mentalitatea lor încă
nu s-a şters total ideea că sunt suverani. Această idee nu mai are însă viaţă lungă.

6
www.revista22.ro, iulie 2008

27
2.3. Dimensiunea etică a creditării

Etica reprezintă un sistem de norme de conduită a oamenilor, care permite


aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine sau
rău în comportamentul indivizilor şi al organizaţiilor în scopul stabilirii unor
raporturi, generatoare de performanţă, de stabilitate şi convieţuire pe bază de
reciprocitate. Etica presupune „reguli ale jocului” care să nu facă rău nimănui în
relaţiile dintre indivizi şi firmă, dintre întreprindere şi clienţi, dintre întreprinderi
concurente, dintre întreprinderi şi societate, dintre ţări, dintre organisme
internaţionale şi ţări. Etica nu se reduce la declaraţii de bună intenţie, ci
îndeplineşte atât rolul de judecată morală, cât şi de luare a deciziilor în condiţiile
echilibrării problemelor care pot genera conflicte. Etica în domeniul bancar
reprezintă modul în care deciziile au efecte asupra persoanelor şi grupurilor sociale,
domeniul în care se definesc drepturile şi îndatoririle, precum şi regulile pe care
trebuie să le respecte persoanele care decid.7
Principalii factori care determină nivelul şi acurateţea eticii bancare sunt:
regulamentele şi codurile bancare; codurile etice la nivel sectorial; caracteristicile
individuale ale managerilor; normele şi regulamentele comunităţii locale; cultura
organizaţională a băncii; reglementările legale; presiunea socială‚
În principiu, există două căi prin care mediul de afaceri poate fi determinat să
îşi asume un anumit nivel de standarde etice considerate dezirabile la un moment
dat într-o comunitate: prin reglementare / suprareglementare şi prin
autoreglementare. Prima abordare presupune o iniţiativă a statului: guvern,
parlament, agenţii de reglementare şi control sau alte instituţii care reprezintă statul
în relaţia cu mediul privat de afaceri. Ca atare, un astfel de demers porneşte de la
interese şi vizează obiective relevante pentru stat. Un asftel de demers porneşte de
la ceea ce statul defineşte a fi interes public, de la ceea ce statul consideră că este

7
Puiu Alexandru, Management, Analize şi studii comparative, Ed Independenţa Economică, Piteşti 2007, p. 68

28
benefic pentru societate, de la ceea ce statul consideră că trebuie făcut pentru
satisfacerea într-o cât mai mare măsură a cât mai multor nevoi sau aşteptări sociale.
A doua abordare implică o iniţiativă a mediului de afaceri: iniţiative ale unor
grupuri de companii, ale unor lideri din anumite industrii, ale unor asociaţii
profesionale, ale unor organizaţii internaţionale preocupate de probleme specifice,
precum mediul, condiţiile de muncă, drepturile consumatorilor, drepturile
angajaţilor, lupta împotriva corupţiei ori responsabilitatea socială.
Susţinătorii eticii în afaceri şi ai ideii de responsabilitate socială corporatistă
consideră că autoreglementarea este preferabilă reglementării. Acest lucru este
valabil şi în industria financiar – bancară, industrie cu un uriaş impact social.
„Banca trebuie să ia măsurile adecvate pentru a controla identitatea clienţilor săi şi
a proprietarilor beneficiari, neacceptând un client decât după finalizarea
procedurilor de verificare”.
Sunt impuse proceduri de verificare specifice pentru persoane fizice, pentru
companii, parteneriate şi fundaţii, pentru administratorii de fonduri şi proprietarii
beneficiari ai operaţiunilor financiare realizate prin intermediul băncilor. Pentru a
se asigura de buna credinţă a solicitantului de servicii financiare, reprezentantul
băncii trebuie să aibă acces la o serie de documente care să ateste identitatea şi
natura operaţiunilor comerciale sau non-comerciale ale clientului: trebuie să se
stabilească dacă solicitantul acţionează ori nu în nume propriu; trebuie să se
înţeleagă suficient de bine natura operaţiunilor desfăşurate, structura acţionariatului
sau identitatea proprietarilor, precum şi structura organizaţională şi decizională a
companiei astfel încât să se determine legalitatea fondurilor acesteia.8

8
Nicolae Petria,Monedă,credit,bănci şi burse, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007, p. 90

29
CAPITOLUL 3
CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ ÎN CADRUL LIBRA BANK

3.1. Valorile Libra Bank

a) Clientul Libra Bank este cel mai important pentru bancă.


Libra Bank cunoaşte cât mai bine clientul, este permanent atentă la nevoile
sale, îi oferă servicii şi produse de o valoare superioară faţă de ceilalţi competitori.
Avantajale sale competitive sunt răspunsul rapid şi soluţiile financiare dedicate cu
care angajaţii vin în întâmpinarea cererilor clienţilor lor.
b) Angajaţii şi conducerea Libra Bank sunt foarte exigenţi cu ei înşişi.
Aceştia sunt orientaţi spre performanţă. Ştiu că a fi profesionişti înseamnă a
fi exigenţi cu ei înşişi în primul rând. De aceea sunt disciplinaţi, perfecţionişti,
auto-didacţi, optimişti.
c) Sunt competitivi.
Vor ca fiecare să fie cel mai bun. Munca lor înseamnă o permanentă
competiţie, dar nu uită că orice întrecere între profesionişti se bazează pe
fair-play. Angajaţii se întrec în rezultate, dar nu uită nici un moment că la baza
competiţiei lor stau valori precum: colegialitatea, onestitatea şi integritatea.
d) Succesul Libra Bank înseamnă satisfacţia clienţilor lor.
Fiecare reuşită a Libra Bank în plan profesional reprezintă o motivaţie
puternică pentru fiecare dintre noi. Fiecare succes acumulat este o stimulare şi o
provocare de a deveni şi mai buni.
e) Prin inventivitate şi inovaţie, cei din echipa Libra Bank pot fi
puternici într-o lume aflată în continuă schimbare.
Angajaţii Libra Bank sunt convinşi că a da dovadă de inventivitate şi
inovaţie înseamnă a fi puternici într-o lume aflată în continuă schimbare.

30
f) Angajaţii Libra Bank cred într-o balanţă echilibrată între muncă şi
viaţa personală.
Raportul echilibrat între viaţa profesională şi viaţa personală le conferă buna
dipozitie, optimismul şi energia necesare pentru a acorda întreaga atenţie
satisfacţiei clienţilor.
Valorile prin care echipa Libra Bank consolidează reputaţia băncii:
 Profesionalismul faţă de partenerii de afaceri
 Corectitudinea
 Tactul profesional
 Climatul de încredere
Echipa Libra Bank va atinge cele mai înalte standarde profesionale şi morale,
trăind aceste valori şi insuflând colegilor să adere la acestea. Acest lucru începe
prin a internaliza valorile în ceea ce fac în fiecare zi.

3.2. Rolul codului

Prezentul Cod clarifică responsabilităţile pe care Banca şi angajaţii săi le au


unii faţă de alţii, faţă de partenerii de afaceri şi faţă de societate. El ajută la
înţelegerea responsabilităţilor comune şi atrage atenţia asupra problemelor legale şi
de etică ce pot apărea. În acest cod se găsesc o parte din regulile, politicile sau
standardele Băncii. Nu se regăsesc însă toate răspunsurile pe care clienţii şi cei
interesaţi. În acest cod apar valorile de bază în ceea ce priveşte modul de
desfăşurare al relaţiilor cu clienţii, cu băncile concurente, cu autorităţile, cu alte
instituţii şi cu ceilalţi angajaţi. Codul priveşte modul în care angajaţii trebuie să se
comporte pentru a reuşi să îndeplinească misiunea Băncii9.

9
Cod de etică bancară

31
Banca trebuie să abordeze cele mai înalte standarde de etică astfel încât
ceilalţi să poată avea încredere în integritatea, obiectivitatea şi imparţialitatea
Băncii. Angajaţii Băncii trebuie să dea dovadă de integritate în toate cazurile şi să
se ghideze după aceleaşi standarde etice şi morale. Încălcarea codului de conduită
al Băncii va putea fi sancţionată disciplinar, în funcţie de gravitate, drept pentru
care atunci când un client are o întrebare sau o dilemă legată de etică, trebuie să
ceară imediat sfatul superiorilor, al diviziei resurse umane sau al ofiţerului de etică,
în privinţa aplicării Codului de conduită etică.

3.3. Principiile codului

1. Loialitate
Angajaţii trebuie să fie loiali. În timpul orelor de lucru, îşi vor dedica toată
atenţia Băncii, deoarece nu este admis ca resursele şi timpul alocat activităţii
profesionale să fie utilizate în alte scopuri decât cele care contribuie la îndeplinirea
obiectivelor Băncii. Judecăţile făcute vor fi independente de interesele personale ce
ţin de alte afaceri în care pot fi implicaţi sau de obligaţiile ce decurg din relaţiile
sociale sau personale.
2. Onestitate
Angajaţii sunt ambasadorii de imagine ai Băncii în faţa clienţilor şi reputaţia
lor depinde în mare parte de comportamentul corect pe care îl au în toate situaţiile.
De aceea trebuie să acţioneze cu integritate în toate activităţile legate de Bancă.
Persoanele care îi cunosc pe cei de la Libra Bank aşteaptă ca ei să reflecte cele mai
înalte standarde de etică, specifice sistemului financiar –bancar modern.
3. Respectarea legilor
Comportamentul angajaţilor Libra Bank trebuie să respecte litera şi spiritul
tuturor actelor normative care guvernează activitatea bancară. Acesta trebuie să
respecte prevederile stipulate în orice legislaţie aplicabilă, incluzând, fără a se

32
limita la acestea, Legea privind activitatea bancară, normele şi regulamentele emise
de Banca Naţională a României, precum şi orice alt act cu caracter obligatoriu emis
de autorităţile de reglementare în domeniul financiar – bancar.
3.4. Reguli de conduită etică

a) Reguli de conduită în relaţiile cu clienţii Băncii

Solicitarea, oferirea sau acceptarea unor avantaje


Reguli generale
Angajaţii Băncii nu trebuie să solicite, să ofere sau să accepte vreun bun,
indiferent de valoare, în scopul obţinerii unor avantaje necuvenite în cadrul vânzãrii
de produse sau servicii, derulării de tranzacţii economice sau reprezentării
intereselor Băncii. Nu vor accepta şi nu vor oferi cadouri, favoruri sau alte beneficii
dacă acestea apar drept obligante pentru persoana căreia îi sunt oferite.
În nici o situaţie, nu vor accepta, nu vor oferi şi nu vor permite oferirea
directă sau indirectă a vreunui lucru de valoare (cum ar fi bani, bunuri sau un
serviciu) de la / către un client sau funcţionar public în scopul obţinerii vreunui
avantaj personal necuvenit.
Gesturile de curtoazie în afaceri, cum ar fi oferirea unor cadouri, donaţiile
sau diferite contribuţii nu trebuie niciodată fãcute într-o manieră care ar putea crea
aparenţa de ilegalitate.

Daruri acceptate si ospitalitate


Angajaţii Băncii nu vor putea accepta daruri, ospitalitate sau alte beneficii
care le-ar putea influenţa judecata sau ar putea interfera cu datoriile lor. Angajaţii
pot să accepte daruri, ospitalitate sau alte beneficii care sunt oferite de persoane,
grupuri sau organizaţii care fac sau ar vrea sa facă afaceri cu Banca, în cazul când
aceste beneficii au o valoare simbolică (nu mai mult de 10 EUR), reflectând

33
curtoazie sau ospitalitate normală şi nu ridică suspiciuni cu privire la obiectivitatea
sau imparţialitatea lor. De exemplu, ospitalitatea uzuală include un prânz de afaceri
sau mici articole promoţionale. Pentru cadourile în valoare de până la 10 EUR,
inclusiv, angajaţii le vor putea accepta cu înştiinţarea superiorului. Se recomandă
refuzarea politicoasă a cadourilor ce depăşesc valoarea de 10 Euro, ca fiind politica
normală a Bancii. În situaţiile excepţionale care ţin de cultura partenerilor de
afaceri, cadourile în valoare de peste 10 EUR, pot fi acceptate doar cu aprobarea
prealabilă a conducerii.
Angajaţii Băncii vor refuza călătoriile sponsorizate de orice organizaţie în
afara cazului în care angajatul este invitat să participe la o conferinţă publică pentru
care s-a dat acordul anterior.

Situaţii excepţionale – Exemple:


1. Sunteţi invitat la o cină de afaceri cu clienţi din Extremul Orient şi la
finalul cinei directorul companiei cu care aţi discutat condiţiile de acordare a unei
finanţări vă oferă un cadou sub forma unui vas de ceramică, a cărui valoare
depăşeşte cu mult limita de 10 euro. Ce faceţi?
– Refuzaţi cadoul, întrucât încalcă politica băncii şi nu cedaţi la insistenţele
lor;
– Dacă refuzul reprezintă un impas datorat culturii de afaceri a partenerului,
vă cereţi scuze pentru faptul că trebuie să obţineţi în prealabil aprobarea
superiorilor, pentru acceptarea cadoului în mod excepţional, datorită importanţei
relaţiei de afaceri şi a interlocutorilor;
– Acceptaţi cadoul fără să informaţi superiorii, întrucât afacerea a fost
încheiată şi nu sunteţi obligat să faceţi ceva în schimbul cadoului respectiv;
În nici un caz a treia variantă nu este cea corectă, la fel cum nici prima nu
este diplomatică.

34
2. La o prezentare cu public, în care refuzul unui cadou este imposibil, sau un
astfel de gest ar putea fi interpretat drept grosolan, dacă este posibil, va trebui ca
angajaţii Libra Bank să îi informeze imediat pe superiori, care vor comunica
măsurile ce trebuiesc luate. Pentru a preîntâmpina conflicte în jurul oferirii de
cadouri, este adeseori de ajutor ca la iniţierea unei relaţii de afaceri, să se discute
asupra lucrurilor nepermise. O bună metodă pentru a discerne ce este etic, în
această situaţie şi nu numai, este imaginarea efectelor dezvăluirii publice a faptelor.
În majoritatea cazurilor, bunul – simţ va fi un bun ghid.

Relaţiile directe cu Clienţii


Relaţiile dintre Bancă şi clienţii săi trebuie să se bazeze pe respect, integritate
şi mai ales profesionalism.
Banca va participa în competiţia de afaceri în mod agresiv, dar onest. Nu se
vor prezenta eronat produsele, serviciile, dobânzile sau comisioanele practicate. Nu
se vor face comentarii sau aprecieri în faţa clienţilor privind ofertele concurenţei.

Confidenţialitate
Banca şi angajaţii acesteia vor respecta cu stricteţe obligaţia de
confidenţialitate faţă de clienţi şi nu vor divulga detalii despre conturile clienţilor
sau informaţii şi date pe care le obţin în cursul desfăşurării activităţii bancare.
În cazul în care legislaţia impune sau informaţiile personale sunt dezvăluite
cu acordul clientului, Banca va da dovadă de maximum de discreţie în folosirea
informaţiilor ce-i parvin în orice moment al derulării serviciului oferit (înainte de,
în timpul sau la terminarea relaţiei contractuale) şi vor lua toate măsurile rezonabile
şi posibile pentru a se conforma obligaţiei de confidenţialitate. 10

10
Colecţia revistei “Piaţa financiară, Banii Noştri”

35
Culegerea şi păstrarea informaţiilor despre Clienţi
Banca poate solicita, strânge şi păstra informaţii financiare despre clienţi cu
condiţia ca respectivele informaţii să stabilească dacă sunt întrunite condiţiile
necesare pentru extinderea, dezvoltarea sau încetarea serviciilor bancare. Banca va
asigura folosirea legală şi siguranţa respectivelor informaţii, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
În îndeplinirea obligaţiilor sale, conform legislaţiei existente pentru
prevenirea şi controlul spălării banilor, Banca trebuie să fie extrem de atentă şi să ia
măsurile organizatorice şi administrative necesare pentru a asigura respectarea
legii, pentru a evita ştirbirea reputaţiei Clienţilor dar şi pentru a le oferi angajaţilor
lor tot sprijinul administrativ şi legal necesar în fiecare caz.

Rezolvarea reclamaţiilor clienţilor


Banca, prin Divizia de Marketing, va rezolva cu atenţie si curtoazie şi va
investiga cu imparţialitate orice reclamaţie sau revendicare făcute de clienţi
referitor la relaţiile lor cu Banca.
În acest scop, Banca:
 a organizat colectarea şi gestionarea reclamaţiilor, cu informarea
managementului băncii;
 a desemnat persoane pregătite pentru investigarea reclamaţiilor, în funcţie de
specificul acestora;
 în situaţia unor probleme legate de produsele şi serviciile oferite de bancă,
Divizia de Marketing împreună cu diviziile de vânzări, au misiunea
soluţionării sesizărilor;
 În situaţia unor probleme ce ţin de comportamentul angajaţilor Băncii, Divizia
de Resurse Umane şi Ofiţerul de Etică au misiunea tratării reclamaţiilor;

36
 În situaţii complexe, managementul dispune constituirea unei echipe
interdepartamentale, responsabilă cu investigarea reclamaţiei;
 va informa Clienţii asupra procedurii interne de primire, investigare şi
evaluare a reclamaţiilor sau revendicărilor;
 Prin Divizia de Marketing, va răspunde Clienţilor în scris, după verificarea
reclamaţiei acestora, în conformitate cu Procedura de tratare şi prelucrare a
reclamaţiilor, cuprinsă în Regulamentul intern al Băncii.

b) Reguli de conduită în relaţiile cu alte bănci, autorităţile sau alte


instituţii.
Reguli generale

Angajaţii trebuie să se comporte civilizat şi politicos în raporturile cu


instituţiile financiar-bancare ori cu alte persoane care intră în raporturi de afaceri cu
Banca;
Angajaţii trebuie să aibă o atitudine cuviincioasă şi demnă în relaţiile de
serviciu cu partenerii din străinătate, tratând problemele ridicate cu tact şi
profesionalism pentru susţinerea intereselor Băncii;
Angajaţii trebuie să se comporte civilizat, politicos şi cu profesionalism în
relaţiile cu organismele de control.

Competiţie loială
Culegere şi folosire de informaţii competitive
Angajaţii Băncii pot culege informaţii numai prin mijloace legale. Nu trebuie
să recurgă niciodată la mijloace ilegale sau neetice pentru a culege informaţii
despre alte bănci. În cazul în care se semnează acorduri în sensul protejării
informaţiilor, se vor asigura că termenii şi condiţiile respective sunt respectate. Nu
vor sugera, nici nu vom cere altora să divulge secrete comerciale.

37
Participare la asociaţii / conferinţe
Ca angajaţi ai Băncii, vor participa la asociaţii şi conferinţe de afaceri.
Aceste întâlniri includ adeseori contactul cu concurenţa. În cazul în care o asociaţie
sau o conferinţă oferă ocazia de a purta discuţii de afaceri legale, participarea este
permisă şi încurajată. Pentru participarea la toate întâlnirile în care este posibilă
prezenţa concurenţei, este necesar acordul superiorului.

Publicitate
Întreaga activitate de publicitate bancară trebuie să fie:
 legală, compatibilă cu prevederile şi reglementările legale în vigoare;
 decentă, respectând principiile morale general acceptate; se va evita orice
folosire a obiectelor sacre, a credinţelor religioase şi a simbolurilor naţionale;
 reală, specificând clar tranzacţia propusă, fără a oferi informaţii imprecise
sau eronate, fără încercare de disimulare a caracteristicilor unui produs sau
exploatarea ignoranţei sau temerilor publicului;
 în limitele concurenţei loiale, respectând încrederea clienţilor în Banca şi
reputaţia sistemului bancar; nu va induce Clienţilor îngrijorare asupra
instituţiilor de credit şi nu va conţine nici o referire defăimătoare directă sau
indirectă la produsele altor bănci.
Datele comparative se vor baza pe fapte precise ce pot fi stabilite şi care sunt
complete, în măsura dictată de buna-credinţă şi etica din domeniul afacerilor,
pentru a oferi publicului ţintă informaţii precise şi obiective.
Nici un material promoţional nu va fi înmânat direct clienţilor care au emis
instrucţiuni scrise, fie la începutul colaborării lor cu Banca, fie ulterior, în cazul în
care ei declară că nu doresc să primească astfel de materiale.

38
Proprietatea intelectuală
Banca pune preţ pe produsele noi şi ideile de afaceri, conceptele şi alte
informaţii pe care le produc. În cazul în care nu identifică sau nu protejează această
„proprietate intelectuală”, Banca riscă să-şi piardă drepturile asupra acesteia şi
avantajele competitive pe care le oferă. De aceea, angajaţii vor proteja orice
drepturi de proprietate intelectuală ale Băncii prin evitarea oricărei divulgări
neadecvate sau neautorizate.
Banca va respecta şi va onora drepturile de proprietate intelectuală ale altora.
Nu vor folosi drepturi de autor ale altora fără autorizările legale.

c) Reguli de conduită în relaţiile între angajaţi şi Bancă


1. Conflictul de interese
Reguli generale

În orice situaţie, angajaţii se vor comporta profesionist şi într-o manieră ce


poate face faţă evaluării celei mai severe. Propriile afaceri trebuie aranjate astfel
încât să nu apară vreun conflict de interese real, potenţial sau aparent. În cadrul
unei relaţii de supraveghere, supervizare sau de control, o relaţie personală
apropiată între doi membri ai personalului, incluzând legături familiale, creează
situaţii în care interesele personale ale angajaţilor intră în conflict sau par să intre în
conflict cu responsabilităţile lor în cadrul Băncii. Aceste situaţii nu sunt permise şi
în acest caz trebuie informaţi conducătorii Băncii sau Divizia resurse umane, iar
aceştia trebuie să ia măsuri adecvate în funcţie de circumstanţe. Angajaţii Băncii
trebuie să fie în primul rând loiali Băncii. Ei trebuie să evite situaţiile în care
interesele personale intră în conflict sau par să intre în conflict cu sarcinile din
cadrul Băncii. Angajaţii care recomandă sau aprobă cereri de credite nu trebuie să
aibă relaţii personale cu clienţii lor.

39
Tranzacţii cu Banca sau cu clienţii Băncii
Dacă un angajat al Băncii sau un membru al familiei acestuia are interese
într-o afacere sau societate care ar vrea să facă afaceri cu Banca, el sau ea trebuie să
furnizeze conducerii toate informaţiile înainte ca tranzacţia să aibă loc. În caz că
angajatul află de tranzacţie după terminarea acesteia, de asemenea trebuie
prezentate informaţiile necesare în scris.

Evitarea tratamentului preferenţial


Ca angajaţi ai Băncii, nu vom acorda tratament preferenţial nimănui, nici
rudelor sau prietenilor. Angajaţii Băncii trebuie să aibă mare grijă să se asigure că
nu vor fi obligaţi sau nu vor da impresia că sunt obligaţi nici unei persoane care
s-ar putea bucura de tratament special. Angajaţii Băncii nu au voie sa administreze
conturile prietenilor, părinţilor etc.

Informaţii din interior


Angajaţii Băncii nu vor profita în mod conştient de informaţiile obţinute la
locul de muncă şi care nu sunt făcute publice.

Tranzacţii cu valori mobiliare


Angajaţii care deţin şi tranzacţionează valori mobiliare trebuie să se asigure
că acţiunile lor nu intră în vreun conflict de interese. Angajaţii ce deţin informaţii
cu privire la clienţii Băncii sau la clienţii potenţiali care nu sunt publice, nu trebuie
să deţină sau să tranzacţioneze acţiuni sau alte valori mobiliare în astfel de
companii. De asemenea, tranzacţiile interne şi scurgerile de informaţii sunt ilegale.
O tranzacţie internă se produce atunci când o persoană foloseşte informaţii aflate
ca rezultat al unei relaţii particulare cu societatea ale cărei acţiuni sunt
tranzacţionate, să cumpere sau să vândă valori mobiliare în avantaj propriu înainte
ca acele informaţii să fie făcute publice. Scurgerea de informaţii se produce atunci

40
când un angajat al Băncii transmite o informaţie internă unei alte persoane care
foloseşte informaţia pentru a tranzacţiona în interes propriu. Deşi scurgerile de
informaţii se pot produce adesea din neatenţie, angajaţii Băncii trebuie să evite
acest lucru respectând regulile de confidenţialitate cu privire la informaţii despre
Clienţi.

Conducerea
Angajaţii Băncii nu trebuie să fie directori / administratori în societăţi unde
ar putea exista conflicte de interes sau pot fi percepute conflicte de interese, mai
ales dacă acea societate face sau a făcut afaceri cu Banca. Un angajat al Băncii
trebuie să obţină acordul acesteia înainte de a ocupa o poziţie de conducere într-o
societate unde nu există în acel moment nici un conflict potenţial de interese.

Activităţi politice
Angajaţii Băncii trebuie să fie discreţi atunci când participă în activităţi
politice la orice nivel de guvernare. Un angajat care decide să candideze la alegeri,
trebuie să informeze superiorul direct, managerul Diviziei Resurse Umane cu
privire la intenţia sa de a o face pentru a rezolva conflictele potenţiale înainte să
apară. Angajaţii Băncii nu trebuie să facă uz de poziţia lor din Bancă sau de
resursele Băncii pentru a influenţa contribuţiile politice sau voturile.

În spiritul codului de conduită etică şi al valorilor Băncii, angajaţii au


datoria de a sesiza ofiţerului de etică, despre orice conflict de interese survenit.
Conflictul de interese apare atunci când persoana care exercită o funcţie de
autoritate în Bancă, are un interes material personal, direct sau indirect, ce ar putea
influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin.
Persoana care are un interes material personal nu va participa la dezbaterile
asupra contractului şi se va abţine de la vot asupra acestei probleme.

41
Încălcarea acestei politici constituie abatere disciplinară, dacă nu este o faptă
mai gravă, potrivit legii.

2. Confidenţialitatea informaţiilor
Afacerile Băncii, ca ale oricărei altei bănci, se bazează pe informaţii. Clienţii
Libra Bank depind de modul în care angajaţii cunosc operaţiunile bancare,
furnizează serviciile care reflectă aceste cunoştinţe şi păstrează confidenţialitatea
afacerilor lor cu Banca.
Pentru a menţine un nivel competitiv al serviciilor oferite este deosebit de
important, vital chiar, să se cunoască modul de păstrare a confidenţialităţii
operaţiunilor, tranzacţiilor, strategiilor şi relaţiilor de afaceri cu clienţii actuali şi
viitori.
Fiecare dintre cei angajaţi, în funcţia pe care o ocupă, are acces la informaţii
confidenţiale şi în acelaşi timp are obligaţia de a le folosi numai în interesul Băncii
şi de a nu le divulga persoanelor neîndreptăţite să le cunoască, din interiorul ori
exteriorul instituţiei, si de a nu le folosi pentru obţinerea de avantaje personale.
Toţi angajaţii au obligaţia ca, la finele fiecărei zile de muncă, să adune toate
documentele şi să le pună în siguranţă. Nici un document (pe suport de hârtie sau
magnetic) nu se scoate din Bancă fără aprobarea superiorului.
Totodată, angajaţii au obligaţia de a păstra caracterul confidenţial al salariilor
şi al celorlalte drepturi acordate de Bancă. Este interzisă dezvăluirea informaţiilor
despre Clienţi, Bancă sau salariaţi către o terţă parte (incluzând autorităţile) fără
acordul expres al conducerii Băncii.
Angajaţii vor fi obligaţi să semneze o declaraţie privind păstrarea
confidenţialităţii informaţiilor.11

11
Cod de etica şi comportament al reprezentanţilor, angajaţilor, colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO
ROMENO

42
3. Folosirea bunurilor Băncii
Folosirea responsabilă a activelor Băncii
Toţi angajaţii trebuie să protejeze activele Băncii, precum echipamente,
produse de inventar, furnituri, numerar şi informaţii. Trebuie să trateze activele
Băncii ca şi cum ar fi ale lor proprii; să folosească resursele Băncii numai în cadrul
afacerilor Băncii. Nici un angajat nu poate fura, frauda sau folosi în mod eronat
activele proprietatea Băncii.

Accesul la internet. Poşta electronică. Intimitatea angajaţilor


Banca furnizează accesul la câmpul de resurse care este Internetul astfel încât
să angajaţii să îşi poată îndeplini datoriile mai inteligent şi mai eficient, să fie
profesionişti şi mai bine informaţi.

Uz personal. Accesul la Internet este în primul rând asigurat în scopuri


profesionale. Oricum, facilitarea dezvoltării şi satisfacerii nevoii de cunoaştere a
angajaţilor prin uz personal al Internetului furnizat de Bancă este de asemenea
permisă. Uzul personal trebuie să fie rezonabil, de exemplu nu trebuie să împiedice
un angajat să-şi îndeplinească îndatoririle cum trebuie, să scadă productivitatea sau
eficienţa muncii sau să interacţioneze negativ cu Banca în vreun fel. Folosirea
Internetului în interes personal este un privilegiu, nu un drept.

Securitate informatică. Principul de bază în ceea ce priveşte utilizarea


Internetului este că securitatea trebuie să fie o prioritate pentru toată lumea. Banca
a instalat o varietate de firewalls, proxies, programe de monitorizare a adreselor de
Internet, antiviruşi şi alte sisteme de securitate pentru a asigura siguranţa şi
securitatea reţelelor bancare. Oricum, aceasta poate însemna şi că maşinile pe care
sunt stocate date sensibile nu pot fi conectate total la Internet.

43
Imaginea şi reputaţia Băncii. Pentru a proteja imaginea şi reputaţia Băncii
în toate situaţiile, trebuie să avem un comportament potrivit şi onest pe Internet.
Aici se include respectarea de drepturi de autor, respectarea regulilor de licenţă de
software, a drepturilor de proprietate, a intimităţii si drepturilor altora, ca în orice
altă afacere. Toate regulile ce ţin de politica Băncii se aplică şi comportamentului
pe Internet, mai ales (dar nu exclusiv) cele care se referă la proprietatea
intelectuală, intimitate, folosire greşită a resurselor Băncii, hărţuire sexuală,
securitatea datelor şi informaţiilor, confidenţialitate sau conflictele de interese.

Intimitate. Banca are implementate programe şi sisteme care pot monitoriza


şi înregistra navigările pe Internet. Personalul trebuie să fie conştient că sistemele
de securitate ale Băncii sunt capabile să înregistreze (pentru fiecare utilizator)
fiecare site web vizitat, fiecare chat, newsgroup sau mesaj de email sau fiecare
transfer de fişier înăuntrul şi în afara reţelelor interne. De aceea nu trebuie să ne
aşteptăm la asigurarea intimităţii când se accesează Internetul de la locul de muncă.
Deşi nu este obligată, Banca îşi arogă dreptul de a inspecta fişierele stocate în zone
private ale reţelei sale atunci când există dubii cu privire la utilizarea
necorespunzătoare a facilităţilor de acces Internet.

Download de software, imagini, filme, etc. Divizia IT trebuie să împiedice


downloadul de software de pe Internet cu scopul de a-l instala pe echipamentele
Băncii. Angajaţii pot să facă download doar la programele, imaginile sau filmele cu
uz direct în afacere şi trebuie să aibă grijă ca acestea să aibă licenţe şi să fie
înregistrate. Orice program sau fişier descărcat de pe Internet prin resursele Băncii
devine proprietate a Băncii. Angajaţii nu pot folosi facilităţile de Internet pentru a
descărca programe de amuzament sau jocuri şi nu pot juca jocuri cu oponenţi pe
Internet. Pentru a îmbunătăţi traficul în reţea, angajaţii trebuie să contacteze Divizia

44
IT înainte de a aborda operaţiuni de comunicare intensivă cum ar fi transfer de
fişiere mari, descărcare de filme, emailuri în masă şi altele.

Participarea la newsgroup-uri sau chat-uri. Doar acei angajaţi sau


persoane oficiale care sunt autorizate să discute cu media, cu analişti sau în adunări
publice în numele Băncii pot scrie / vorbi în numele băncii către un newsgroup sau
chat room. Alţi angajaţi pot participa la newsgroup sau chat în cursul zilei de lucru
dacă este relevant pentru activitatea lor dar o vor face doar vorbind în nume propriu
şi se vor identifica în mod cinstit, corect şi complet. Se va avea grijă să se menţină
claritatea, consistenţa şi integritatea imaginii Băncii şi nu se vor dezvălui informaţii
confidenţiale. Orice dovadă scrisă de un angajat pe Internet poate fi considerată ca
parte din imaginea Băncii. De aceea angajaţii trebuie să se abţină să-şi ia libertatea
de a vorbi despre treburile băncii în cadrul newsgroup-urilor sau chat room-urilor.

Transmitere de informaţii confidenţiale. Personalul trebuie să dea dovadă


de prudenţă când trimite informaţii confidenţiale prin Internet. Este indicat să nu se
transmită informaţii sensibile sau confidenţiale prin Internet decât dacă se
utilizează un program de criptare. În mod similar, persoanele din exterior care
transmit informaţii personale sau confidenţiale trebuie anunţate că şi alte persoane
au acces la aceste informaţii.

Datele băncii. Angajaţii nu pot plasa date ce aparţin Băncii (de exemplu
informaţii despre clienţi) pe site-uri de Internet fără autorizaţia explicită a Diviziei
IT.

Drepturi de autor asupra materialelor plasate. Banca deţine dreptul de


autor asupra oricărui material amplasat în orice forum, newsgroup, chat sau pagină
web de orice angajat pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor la locul de muncă.

45
Utilizarea poştei electronice. Activitatea în Bancă depinde şi se bazează pe
o comunicare internă eficientă şi reală. În vederea facilitării acestei comunicări,
Banca a elaborat un sistem de poştă electronică (denumit în continuare, Sistemul),
utilizat de noi în scopul derulării afacerilor Băncii.
Utilizarea acestui instrument tehnologic este încurajată de Bancă dar, pentru
a nu fi folosit într-un scop greşit, Banca a elaborat o politică care reglementează
accesul şi folosirea Sistemului:
 Sistemul (incluzând componenta hardware şi software) este proprietatea
Băncii şi va fi folosit numai pentru derularea afacerilor acesteia.
 În acest scop, Banca îşi arogă dreptul de a intercepta, viziona şi divulga toate
mesajele create, primite sau trimise prin Sistemul ei, fără a cere permisiunea
utilizatorilor acestor mesaje.
 Ocazional, se acceptă utilizarea Sistemului în scop personal, cu condiţia ca
această să nu afecteze performanţa muncii salariatului sau operaţiunilor din
Sistem, această utilizare supunându-se prevederilor care reglementează
politica Sistemului.
 Deşi Banca îşi rezervă dreptul de a salva şi a citi toate mesajele din Sistem,
aceste mesaje se supun politicii de confidenţialitate în raport cu angajaţii şi
numai persoana autorizată de Banca le poate primi şi citi.
 Sistemul nu va fi utilizat în scopul creării, trimiterii sau retrimiterii mesajelor
care au un caracter obscen, pornografic, calomios, de hărţuire sexuală,
ameninţător, care conţin un mesaj rasial sau sexual indirect sau care nu sunt
în concordanţă cu sistemul de valori al Băncii.
 Sistemul nu va fi folosit în scopul încălcării drepturilor de autor sau alte
drepturi de proprietate intelectuală prin distribuirea neautorizată de materiale
care aparţin altor persoane.

46
 De asemenea, este interzisă folosirea Sistemului în vederea distribuirii de
materiale confidenţiale care aparţin exclusiv Băncii, fără o autorizare în acest
sens.

4. Abuz de substanţe
Angajaţilor Băncii nu le este permis să consume alcool sau medicamente
(droguri) ilegale la locul de muncă. Nu au voie să consume, să furnizeze sau să
servească băuturi alcoolice în birourile Băncii, cu excepţia cazurilor permise de
lege sau aprobate de conducere. Posesia, vânzarea sau distribuţia de substanţe
ilegale în spaţiul Băncii sunt interzise.

5.Vestimentaţia
Angajaţii Băncii trebuie să se îmbrace profesional, într-o manieră potrivită la
locul de muncă. Sunt respectate diferenţele religioase şi culturale în ceea ce
priveşte vestimentaţia angajaţilor.

6. Punctualitate
Angajaţii Băncii trebuie să vină regulat la locul de muncă şi să fie punctuali.
Aceştia trebuie să-şi informeze superiorii cât mai repede posibil în caz de absentare
şi să ceară permisiunea acestora când vor să plece mai devreme. Absenţele fără
motive valide sau fără notificare nu sunt în concordanţă cu prezentul Cod.

7. Interzicerea oricărei discriminări


Banca oferă oportunitate egală de angajare tuturor persoanelor indiferent de
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,
culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate,

47
apartenenţă ori activitate sindicală sau de alţi factori. Acest tratament egal şi
nediscriminatoriu se aplică tuturor stadiilor relaţiei de angajare, inclusiv:
 Angajare, evaluare, promovare şi concediere a angajaţilor;
 Oferirea de oportunităţi pentru avansare şi dezvoltare;
 Recunoaşterea succeselor;
 Selectarea angajaţilor pentru programe de şcolarizare;
 Determinarea salariilor şi a beneficiilor.

d) Reguli de conduită în relaţiile între angajaţii Băncii

Reguli generale
În cadrul relaţiilor de serviciu angajaţii trebuie să se comporte corect, să
promoveze relaţii colegiale şi principiale de muncă bazate pe sprijin şi respect
reciproc, comunicare, cinste şi corectitudine, urmărind în permanenţă îmbunătăţirea
performanţelor individuale şi ale echipei.
Aceştia trebuie să înştiinţeze imediat şeful ierarhic sau conducerea Băncii
dacă au cunoştinţă de existenţa unor nereguli, abateri sau alte aspecte care
prejudiciază interesele Băncii sau îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În situaţia în care primesc o dispoziţie pe care o consideră ca fiind contrară
reglementărilor legale, trebuie să atragă atenţia asupra acestui aspect celui care a
emis-o, iar în cazul în care nu se revine asupra dispoziţiei respective, să sesizeze
conducerea Băncii.
În timpul programului de lucru trebuie să fie preocupat numai de rezolvarea
sarcinilor încredinţate şi să nu perturbe activitatea celorlalţi colegi. Compania
încurajează comunicarea deschisă în limitele impuse de desfăşurarea unei activităţi
eficiente.

48
Sunt interzise cu desăvârşire însuşirea sub orice formă de valori sau obiecte
aparţinând celorlalţi colegi, complicitatea în astfel de acţiuni, inclusiv abuzul de
încredere.
Sunt interzise comportarea necivilizată, provocarea şi implicarea în certuri,
scandaluri sau acte de violenţă în incinta Băncii în relaţiile cu Clienţii, colegii sau
persoane din afara Băncii.

Hărţuirea sexuală, non sexuală, fizică sau verbală. Discriminarea


Hărţuirea

Politica Băncii constă în prevenirea oricărei hărţuiri fizice, emoţionale,


religioase şi sexuale.
Tuturor angajaţilor Băncii le sunt interzise orice intimidare fizică sau
ameninţări de natură violentă, emoţională, religioasă şi / sau sexuală adresate altui
salariat.
Banca nu tolerează nici o formă de hărţuire. Hărţuirea poate lua multe forme,
toate inacceptabile:
 Glume, insulte, ameninţări şi alte acţiuni inoportune referitoare la rasa,
culoarea, sexul, vârsta, religia, originea naţională, obârşia, cetăţenia,
invaliditatea, statutul de veteran, statutul social sau economic, sau bază
educaţională.
 Avansurile sexuale, cererile de favoruri sexuale şi alte acţiuni verbale sau
fizice de natură sexuală, sau afişarea de obiecte sau fotografii sugestive din
punct de vedere sexual.
 Comportament verbal sau fizic ce reduce perfomanţa în activitatea altora sau
crează un mediu de muncă temător sau ostil.
Ofiţerul de etică are misiunea de a analiza şi informa conducerea băncii, cu
privire la orice situaţie de natura celor descrise mai sus.

49
Discriminare
Angajaţii Libra Bank nu trebuie să facă discriminări în privinţa nici unui
coleg de la locul de munca, client sau potenţial angajat al Băncii, pe bază de sex,
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,
culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate,
apartenenţă ori activitate sindicală sau orice alt motiv de discriminare ilegală. Ca
salariaţi ai Băncii vor trata toate persoanele în mod egal şi imparţial.
Banca acordă o foarte mare importanţă respectării în cadrul relaţiilor de
muncă principiul egalităţii de tratament faţă de toţi angajaţii. Orice discriminare
directă sau indirectă faţă de un angajat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală,
caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie,
opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate, apartenenţă ori activitate
sindicală sau orice alt motiv de discriminare ilegală, este interzisă.
Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire,
restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile
menţionate mai sus, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori
înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia
muncii.
Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent
pe alte criterii decât cele prevăzute în prezentul regulament, dar care produc
efectele unei discriminări directe.
Salariaţii Băncii beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii
desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de
respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.
Banca va crea, în permanenţă, oportunităţi egale pentru recrutare de personal,
angajare, instruire, promovare, stabilitate, beneficii şi alte aspecte referitoare la
buna desfăşurare a activităţii în toate departamentele.

50
Conducătorii Băncii asigură repartizarea sarcinilor fără nici un fel de
discriminare, în scopul creării de oportunităţi egale tuturor angajaţilor pentru a
accede la funcţii corespunzătoare nivelului de competenţă al fiecăruia, şi se
angajează totodată să implementeze această conduită întregului personal şi în toate
activităţile Băncii. 12
3.5. Codul de etică în practică

Cum procedezi dacă ai nevoie de ajutor?


Fiecare angajat al Băncii trebuie să-şi pună întrebări dacă ceea ce face este
bine si dacă o face într-un mod corect.
În cazul unor îndoieli – trebuie întrebat.
Multe acţiuni neetice sunt cauzate de persoane care nu deţin informaţiile
potrivite, nu înţeleg informaţiile pe care le deţin sau de dorinţa „de a-şi face
treaba”, mai degrabă decât de lipsă de caracter sau intenţii necinstite.
În general, superiorul (şeful ierarhic direct) este persoana cea mai indicată
pentru rezolvarea rapidă a problemei.
Dacă, după prezentarea unei probleme legate de integritate, chestiunea nu
este rezolvată, trebuie ca persoana în cauză să se adreseze pe linie ierarhică
superioară sau Ofiţerului de etică / Ofiţerului de conformitate.
Toate problemele pot fi semnalate verbal sau în scris, însă o persoană nu o
poate face într-o manieră anonimă.
Esenţial este să se comunice în mod responsabil, să se pună întrebări şi să se
obţină răspunsuri. Problema trebuie pusă într-o manieră deschisă, astfel încât să
poată fi rapid rezolvată, prevenindu-se astfel probleme mai grave, precum:

12
www.ghişeulbancar.ro

51
- Afectarea gravă a sănătăţii, securităţii şi poziţiei dumneavoastră şi a colegilor
dumneavoastră.
- Afectarea Băncii, a clienţilor şi a comunităţii în cadrul căreia se lucrează.
- Pierderea încrederii în Bancă – din partea salariaţilor, a clienţilor, a
acţionarilor şi a autorităţilor.
- Amenzi sau alte penalizări financiare pentru Bancă sau pentru angajaţi.
Acestea sunt motivele pentru care Banca solicită angajaţilor să nu acopere
eventualele încălcări ale regulilor băncii.

52
CONCLUZII

Apariţia şi dezvoltarea serviciilor de consultanţă pentru credite poate asigura


un plus de responsabilitate pe piaţa creditelor către populaţie. Relaţia dintre ofiţerul
de credit, ca angajat al băncii, şi solicitantul de credit este diferită de relaţia dintre
consultantul de credit şi aplicant. Aceasta din urmă aduce un spor de
responsabilitate faţă de client în măsura în care serviciul de consiliere este
transparent, obiectiv în raport cu diferitele oferte de creditare ale diferitelor bănci şi
orientat către interesele pe termen lung ale solicitantului de credit.
Este evident că trebuie să se ţină seama de un set de principii ale creditării
responsabile social. Problemele creditării nu sunt numai ale individului care nu
plăteşte, ci sunt şi probleme de sistem. Practicile de creditare iresponsabile pot
genera probleme de sistem. Cel mai bun exemplu este dat de ceea ce se întâmplă în
Statele Unite, unde a avut loc o forţare până la extrem a sistemului de creditare,
fără a se lua în considerare capacitatea de rambursare a creditelor pe termen lung
pentru o categorie semnificativ de mare de aplicanţi, lucru care a dus la o criză
generalizată.
În ceea ce ne priveşte, Banca Naţională este cea care trebuie să intervină,
pentru că, în definitiv, acesta este rolul acestor structuri care stau deasupra băncilor.
BNR trebuie să se preocupe de problema responsabilităţii creditării la nivelul
sistemului bancar în ansamblu, în timp ce organizaţii precum Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) trebuie să abordeze aceste probleme la
nivelul indivizilor.
Mergând mai departe, o componentă importantă a creditării responsabile este
educaţia financiară. Acest lucru este necesar în România pentru că, în momentul de
faţă, la noi condiţiile de creditare sunt mult mai lejere decât pe pieţele mature. Să
luăm, de pildă, exemplul Marii Britanii, unde capacitatea de îndatorare se
calculează ca un multiplicator de venit anual. Astfel, un credit poate fi accesat

53
numai dacă nu depăşeşte de 3-4 ori venitul anual al solicitantului. Conform
modului de calcul de pe piaţa românească a creditelor, acest criteriu duce la un grad
de îndatorare de 30-40%. Or, după cum se ştie, conform normelor de creditare
actuale, care prevăd condiţii de creditare relaxate, lăsate la liberul arbitru al
băncilor, putem ajunge la un grad de îndatorare de până la 50-60% sau chiar 70%
în cazul unelor bănci. Se justifică, aşadar, introducerea unor principii de creditare
responsabilă. Îndatorarea peste măsură nu face bine nimănui.
În consultanţa financiară, obiectivele consultantului corespund în totalitate
intereselor clientului. Pentru a se dezvolta pe piaţă, pentru a-şi contrui un nume,
consultantul financiar trebuie să ofere solicitantului de credit un sfat profesionist,
relevant pentru nevoile acestuia. Dincolo de consilierea propriu-zisă pentru
obţinerea creditului, vorbim de o mulţime întreagă de servicii oferite clienţilor de
către o agenţie de consultanţă: sfaturi cu privire la modalităţile de plată a creditelor
luate, urmărirea şi evaluarea pieţei pentru identificarea unor eventuale oferte de
creditare mai bune, identificarea unor oportunităţi de refinanţare în scopul
diminuării costurilor creditelor. Trebuie să avem în vedere faptul că, în acest
moment, piaţa românească oferă credite scumpe. Odată ce piaţa se va dezvolta,
creditele se vor ieftini, astfel încât are sens să vorbim de refinanţări.
Mai departe, în măsura în care veniturile indivizilor vor creşte, apare nevoia
de a plasa acei bani şi în alt gen de investiţii decât cele imobiliare. În acel moment,
un consultant financiar îşi va putea permite să facă recomandări cu privire la
plasamente în instrumente financiare. Cu alte cuvinte, în momentul în care câştigă
un aplicant, consultantul trebuie să îşi propună să îl consilieze pentru o perioadă
lungă de timp.
Consultantul de credit devine consultantul financiar personal al clientului
său, având, deci, tot interesul să ofere sfaturi competente pentru ca acestuia să îi
meargă bine. Aceasta este cea mai puternică promovare pe care şi-o poate face un
consultant de credit: fiind mulţumit de serviciile primite de la consultantul său,

54
clientul se va întoarce la acesta ori de câte ori va avea nevoie în investiţiile pe care
le va face. Este, deci, clară legătura dintre conceptul de creditare responsabilă şi
serviciile de consultanţă profesioniste. Iar această legătură este şi mai evidentă în
cazul creditului ipotecar, unde avem de a face cu decizii care influenţează vieţile
celor care se împrumută.
În primul rând, consultantul trebuie să efectueze nişte calcule privitoare la
situaţia financiară particulară a fiecărui aplicant, calcule ce generează nişte
elemente specifice care impun soluţii specifice. Trebuie să observăm aici că o
soluţie de creditare responsabilă trebuie să ţină seama şi de alte elemente în afara
gradului de îndatorare, precum relevanţa costului creditului ori durata de
rambursare. Fiecare individ trebuie tratat aparte. Desigur, există un model
matematic care stă în spatele fiecărei analize, însă, ulterior acesteia, consultantul
aduce elemente ce particularizează soluţia de creditare pe care o propune
solicitantului de credit. Agenţia de consultanţă trebuie să raporteze suma dorită de
client la suma maximă pe care acesta o poate împrumuta în situaţia sa particulară şi
să propună o mediană, o sumă recomandată. În sfârşit, consultantul trebuie să
discute transparent cu clientul său condiţiile propriu-zise de creditare şi de
refinanţare a creditului, oferind acestuia mai multe soluţii de creditare.
În al doilea rând, consilierea responsabilă include o componentă de cultură
organizaţională şi training al consultantului de credit. Acesta trebuie să
conştientizeze faptul că obiectivul final al activităţii sale este de a deveni
consultantul personal pe termen lung al aplicantului. În acest scop, consultantul
trebuie să îşi alinieze în totalitate obiectivele la cele ale solicitantului de credit.
Acest lucru diferenţiază fundamental agenţia de consultanţă de instituţiile
financiare existente pe piaţă: consilierul financiar analizează piaţa din perspectiva
intereselor clientului.

55
În al treilea rând, o agenţie de consultanţă trebuie să îşi asigure independenţa
faţă de băncile cu care lucrează, trasând un aşa-numit zid chinezesc între
parteneriatele pe care le stabileşte cu acestea şi interesele clienţilor.
Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească serviciile de
consultanţă responsabile, începând cu acel model matematic ce prelucrează datele
particulare ale clienţilor şi sfârşind cu soluţiile personale oferite de consilier, sunt
transparenţa şi independenţa.
Politica de creditare este locul cel mai potrivit pentru a face toate precizările
necesare în legătură cu etica profesională şi conflictele de interese. Respectarea
normelor (scrise sau nu) ale eticii profesiunii de bancher este esenţială pentru
câştigarea sau păstrarea încrederii clienţilor şi a altor parteneri în probitatea
personalului băncii. Este un parametru esenţial al imaginii băncii şi, cel mai
adesea, se fac simţite efectele negative, ale nerespectării acestor norme de etică. În
vederea asigurării unui nivel minim formal al respectării acestor norme, politica de
creditare trebuie să precizeze lista activităţilor interzise personalului, limitele
operaţiilor cu personalul, normele de transferare a informaţiilor între
compartimentele băncii, precum şi în afara acesteia şi codurile de etică profesională
sau reglementări legale.

56
BIBLIOGRAFIE

1. Andronache Virgil, Banca şi operaţiunile comerciale, Editura Universitară


Bucuresti, 2006;
2. Berea Octavian Aurel, Stoica Cornelia Emilia, Creditul bancar, Editura
Expert, 2003
3. Bogoi D., Gust Marius, Management Bancar, Editura Independentă
Economică, Piteşti, 2003
4. Brendea Cosmin, Daeanu Valentin Eugen, Riscul şi performanţa creditului
bancar în Romania.Bucuresti, Editura Coresi, 2001
5. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Management Bancar, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
6. Gust Marius, Vechiu C., Management bancar, Editura Independenţa
Economică, Piteşti, 2008
7. Ilie Mihai, Tehnică şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert,
Bucureşti, 2003
8. Nicolae Hoanta, Bani şi bănci, Editura economică, Bucureşti, 2002
9. Pîrjol Toader,Tudorache Dumitru, Monedă, banci, credit, Editură
Universitara, Bucureşti, 2005
10. Petria Nicolae, Monedă,credit,bănci şi burse, Editura Alma Mater, Sibiu,
2007
11. Puiu Alexandru, Management, Analize şi studii comparative, Editura
Independenţa Economică, 2007
12. Voicu Alexandru, Management, Editura Independenta Economică, Pitesti,
2005
13. Vasile Cocris; Dan Chirlesan, Managementul bancar şi analiza de risc in
activitatea de creditare: Teorie şi cazuri practice. Iasi, Editura Universităţii
„Al. I. Cuza”, 2007;
14. Colecţia revistei Piaţa financiară, Banii Noştri

57
15.***www.ghişeulbancar.ro
16.***www.bnro.ro
17.***www.monitorul oficial.ro
18.***Cod de etica bancară
19. ***Cod de etica şi comportament al reprezentanţilor, angajaţilor,
colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO ROMENO

58