https://www.pemptousia.

ro/author/teoclit-dionisiatul/

Scurtă notă biografică

Părintele
Teoclit Dionisiatul

Născut la 6 august 1916 în oraşul Navpaktos din Peloponez, a primit la botez numele de
Theodoros Boutsinas. Tatăl, căpitan, moare în 1916 iar mama în 1936. A urmat gimnaziul
(liceul de cultură generală) la Patras, unde şi-a însuşit o solidă cultură generală. După absolvire
a lucrat o vreme ca funcţionar într-un birou, făcând un stagiu şi în redacţia unui ziar eparhial.
În vara anului 1937 face o primă vizită la Athos. după care între 1937-1939 efectuează serviciul
militar. între oct. 1940 - aprilie 1941 face războiul participând la lupta armatelor greceşti contra
invaziei naziste. Demobilizat, in vara anului 1941 face cu un prieten vizita hotărâtoare la Athos
în urma căreia la 17 iulie 1941 intră ca frate la mănăstirea Dionysiou (unde cu un secol jumătate
înainte intrase în monahism şi Sfântul Nicodim Aghioritul), devenind sub numele de monahul
Teoclit ucenicul faimosului „gheron” egumenul Gavriil Dionisiatul (1886-1983). începe o
lungă perioadă de intensă asceză şi viaţă de rugăciune sub ascultarea părintelui său duhovnicesc
asimilând în acelaşi timp prin lecturi intensive esenţialul operelor Sfinţilor Părinţi. Din anul
1951 începe să publice mici articole pe teme duhovniceşti în revistele „Aghioritiki Vivliothiki”
şi „O Aghios Pavlos Xiropotamitis”. Activitatea publicistică va lua proporţii cu fiecare an. (O
selecţie a articolelor le va publica în cele 4 volume de „Flori athonite”). între 1973-1980 va fi
redactorul importantei

pofida obiectivului lor neacademic ci mai degrabă edificator, despre Sfinţii Nicodim
Aghioritul (1959), Grigorie Palama (1976), Nectarie al Eghinei (1979), Antim al Chiosului
(1987); biografii spirituale ale părinţilor săi duhovniceşti din Athos: Athanasie Iviritul (1986)
şi Gavriil Dionisiatul (1987); două volume de „dialoguri athonite” despre „Teologia
rugăciunii minţii” (1975); cartea despre „Maica Domnului în teologia Părinţilor şi imnografia
Bisericii” (1988). Pe lângă acestea, monahul Teoclit a fost un neobosit traducător în
neogreacă şi comentator (scoliast) al textelor Părinţilor Filocaliei; în această serie menţionăm:
introducere la „Pateric „ (1970), traduceri amplu adnotate ale „capetelor” Sfinţilor Marcu
Ascetul (1974), Evagrie Ponticul (1974;, „despre rugăciune”), Maxim Mărturisitorul (1976;
cele „400 capete despre iubire”), Diadoh al Foticeii (cele „100 de capete”), Grigorie Palama
(„către monahia Xeni”), la care se adaugă introducerea şi notele la cele cinci volume ale
traducerii neogreceşti a „Filocaliei” (A. Gallitis, 1984-1988).

Ca şi „kolivazii „secolului al XVIII-lea, monahul Teoclit a fost şi el un polemist redutabil şi un

critic implacabil a tot ceea ce ar tenta la falsificarea sau ocultarea tradiţiei dogmatice şi
spirituale ortodoxe în integritatea ei, ca „ortodoxie” şi „orto-

şi spirituală, ca şi pentru atitudinea curajoasă împotriva tentativei regimului militar al

„coloneilor” de a suprima în 1969 autonomia Sfântului Munte, monahul Teoclit a fost ales în
patru rânduri (1974-1975; 1979-1980; 1984-1985; 1989-1990) în funcţia de „protepistati” sau
de preşedinte al comitetului executiv (Hiera Epistasia) format din 5 membri ai organului
executiv şi administrativ suprem al Sfântului Munte alcătuit din reprezentanţii celor 20 de
mănăstiri imperiale ale Athosului (Hiera Synaxis). Fără nici o exagerare, deci, se poate spune
că fără Teoclit Dionisiatul, „reprezentantul şi apologetul lui cel mai bine cunoscut,
monahismul athonit actual n-ar putea fi înţeles suficient”.

Părintele Teoclit Dionisiatul a trecut la Domnul pe 20 ianuarie 2006, fiind înmormântat în

cimitirul mănăstirii Dionisiou.