Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro/author/teoclit-dionisiatul/
Părintele
Teoclit Dionisiatul
Născut la 6 august 1916 în oraşul Navpaktos din Peloponez, a primit la botez numele de
Theodoros Boutsinas. Tatăl, căpitan, moare în 1916 iar mama în 1936. A urmat gimnaziul
(liceul de cultură generală) la Patras, unde şi-a însuşit o solidă cultură generală. După absolvire
a lucrat o vreme ca funcţionar într-un birou, făcând un stagiu şi în redacţia unui ziar eparhial.
În vara anului 1937 face o primă vizită la Athos. după care între 1937-1939 efectuează serviciul
militar. între oct. 1940 - aprilie 1941 face războiul participând la lupta armatelor greceşti contra
invaziei naziste. Demobilizat, in vara anului 1941 face cu un prieten vizita hotărâtoare la Athos
în urma căreia la 17 iulie 1941 intră ca frate la mănăstirea Dionysiou (unde cu un secol jumătate
înainte intrase în monahism şi Sfântul Nicodim Aghioritul), devenind sub numele de monahul
Teoclit ucenicul faimosului „gheron” egumenul Gavriil Dionisiatul (1886-1983). începe o
lungă perioadă de intensă asceză şi viaţă de rugăciune sub ascultarea părintelui său duhovnicesc
asimilând în acelaşi timp prin lecturi intensive esenţialul operelor Sfinţilor Părinţi. Din anul
1951 începe să publice mici articole pe teme duhovniceşti în revistele „Aghioritiki Vivliothiki”
şi „O Aghios Pavlos Xiropotamitis”. Activitatea publicistică va lua proporţii cu fiecare an. (O
selecţie a articolelor le va publica în cele 4 volume de „Flori athonite”). între 1973-1980 va fi
redactorul importantei
pofida obiectivului lor neacademic ci mai degrabă edificator, despre Sfinţii Nicodim
Aghioritul (1959), Grigorie Palama (1976), Nectarie al Eghinei (1979), Antim al Chiosului
(1987); biografii spirituale ale părinţilor săi duhovniceşti din Athos: Athanasie Iviritul (1986)
şi Gavriil Dionisiatul (1987); două volume de „dialoguri athonite” despre „Teologia
rugăciunii minţii” (1975); cartea despre „Maica Domnului în teologia Părinţilor şi imnografia
Bisericii” (1988). Pe lângă acestea, monahul Teoclit a fost un neobosit traducător în
neogreacă şi comentator (scoliast) al textelor Părinţilor Filocaliei; în această serie menţionăm:
introducere la „Pateric „ (1970), traduceri amplu adnotate ale „capetelor” Sfinţilor Marcu
Ascetul (1974), Evagrie Ponticul (1974;, „despre rugăciune”), Maxim Mărturisitorul (1976;
cele „400 capete despre iubire”), Diadoh al Foticeii (cele „100 de capete”), Grigorie Palama
(„către monahia Xeni”), la care se adaugă introducerea şi notele la cele cinci volume ale
traducerii neogreceşti a „Filocaliei” (A. Gallitis, 1984-1988).