GRILE

1.Remisiunea tulburării de panică cu și fără agorafobie se face la:

a. 10-20%din cazuri;
b. 30-40% din cazuri;
c. 40-50%din cazuri;
d. 50-70%din cazuri ;
e. 80-90%din cazuri;
Răspuns corect: b

2. În tulburarea obsesiv-compulsivă diagnosticul este susținut de:

a. apariția involuntară a unei anxietăți provocate de anumite evenimente negative din
viața pacientului.
b. atacuri de panică sau crize de angoasă acute
c. frică de a fi judecat negativ de către cei din jur
d. asociază în mod variabil 2 tipuri de simptome: obsesii și compulsii
e. anxietate care apare în momentul expunerii la la situația sau obiectul fobogen.
Răspuns corect: d

3. Pot fi simptome de conversie, cu exceptia:

a. Crize convulsive
b. Lipotimie
c. Cecitate
d. Anestezie
e. Agitatie psihomotorie
Răspuns corect: a

4. Tulburarile psihice ale post-partum-ului sunt, cu exceptia:

a. depresia postpartum;
b. psihoza puerperala;
c. post- partum blues;
d. schizofrenia paranoida;
e. melancolia deliranta.
Răspuns corect: d

5. Tulburari psihopatologice minore si tranzitorii in perioada sarcinii sunt, cu exceptia:

a. labilitate emotionala;
b. dependenta afectiva;
c. halucinatii vizuale si auditive;
d. perioada disforica de scurta durata;
e. anxietate.
Răspuns corect: c

1
6. Care din urmatoarele criterii diagnostice sunt specifice tulburării de panică cu și fără
agorafobie:
a. Este declanșată de diferiți factori stressanți (conjugopatie, dificultăți relaționale,
profesionale, surmenaj...);
b. Repetarea atacurilor de panică sau a crizelor de angoasă acută, este cel mai frecvent
spontană, imprevizibilă, sau uneori situațională;
c. Comportamentul pacientului, în viața cotidiană, modificat în relație cu atacurile de
panică;
d. Posibilă asociere cu anxietate intercritică (temeri persistente, așteptare anxioasă a
apariției altor atacuri de panică) care vor deveni din ce în ce mai grave;
e. Vârsta de debut: 35-40 de ani.
Răspuns corect:a,b,c,d,

7. Diagnosticul diferențial al tulburării de panică cu și fără agorafobie se face cu:

a. Sindromul coronarian acut, HTA, cardiopatiile, tulburările electrocardiografice;
b. Astmul, pneumopatiile, emboliile pulmonare;
c. AVC, epilepsie, maladia Parkinson;
d. Carența de vitamină A;
e. Esofagita de reflux;
Răspuns corect: a,b,c

2
CAZ CLINIC

N.T. în vârstă de 46 ani, ofiţer în rezervă de aproximativ un an, se prezintă la spital pentru o
simptomatologie care a debutat insidios în urmă cu 10 luni, manifestată prin: insomnii mixte,
stare de anxietate persistentă, anhedonie, tendinţă la izolare socială, hipoprosexie şi care s-a
acutizat în urmă cu 1 săptămână când a participat la un eveniment festiv marcat prin lansarea
unor focuri de artificii. Imediat după acel moment, pacientul declară rememorarea unor
fragmente scurte cu scenele psihotraumatizante din război la care a asistat (flash-back-uri). În
zilele ulterioare, scenele rememorate devin din ce în ce mai clare şi persistente, iar somnul îi este
populat de coşmaruri cu aceleaşi tematici. De asemeni, pacientul mai relatează că evită să
deschidă televizorul sau să iasă din casă la ore aglomerate din teama de a auzi zgomote care ar
putea sugera focuri de armă.

Întrebări:
1) Care este diagnosticul prezumtiv la care vă gândiţi? Care sunt criteriile de diagnostic în
acest caz?
2) Ce examinări solicitaţi pentru confirmarea diagnosticului ?
3) Care sunt posibilităţile de evoluţie a afecţiunii?
4) Care sunt complicaţiile acestei afecţiuni ?
5) Ce tratament medicamentos se administrează în astfel de tulburări?
6) Ce metode de psihoterapie se pot utiliza ?

Răspunsuri:

1) Care este diagnosticul prezumtiv la care vă gândiţi? Care sunt criteriile de diagnostic în
acest caz?
Diagnostic: Stare de stres posttraumatic.
Criterii de diagnostic:
- Apare după mai mult de o lună de la evenimentul psihotraumatizant;
- Sindromul de repetiţie: coşmaruri, amintiri vivide repetative, flash-back-uri;
- Simptomatologie manifestată prin anxietate, insomnie, dificultăţi de concentrare;
- Evitarea permanentă a stimulilor asociaţi cu traumatismul;
- Tendinţă de izolare socială.

2) Ce examinări solicitaţi pentru confirmarea diagnosticului?

- Examene de sânge şi urină;
- Electroencefalogramă;
- Examen neurologic;
- CT cerebral;
- Consult psihologic;
- Consult psihiatric.

3
3) Care sunt posibilităţile de evoluţie a afecţiunii?
- Vindecare;
- Stabilizarea tulburării;
- Agravarea tulburării;
- Evoluţie cronică în 33% din cazuri.

4) Care sunt complicaţiile acestei afecţiuni?

- Alte tulburări anxioase;
- Depresie secundară;
- Adicţii;
- Implicaţii sociale şi/sau profesionale.

5) Ce tratament medicamentos se administrează în astfel de tulburări?

- Tratament cu antidepresive – inhibitori ai recaptării serotoninei (dacă tulburarea durează
mai mult de un an);
- Paroxetină 20 mg/zi după un bilanţ preterapeutic, timp de 3 luni, apoi reevaluat pentru o
perioadă de 12 luni;
- În caz de eşec, utilizarea altor antidepresive din familia ISRS sau a triciclicelor după
obţinerea unui aviz specializat.

6) Ce metode de psihoterapie se pot utiliza?

- Terapie de susţinere individuală;
- Terapie cognitivă şi comportamentală;
- Tehnici de hipnoză benefice în cazul unor simptome precum anxietatea sau coşmarurile;
- Desensibilizare prin mişcări oculare;
- Terapie de grup (asociaţii de pacienţi, victime).