UNIVERSITATEA DE STIINT E AGRICOLE SI MEDICINA

VETERINARA „ION IONESCU DE LA BRAD IASI”

FACULTATEA DE AGRICULTURA
SPECIALIZARE A AGRICULTURA

Prof. univ. dr. MIHAIL AXINTE

FITOTEHNIE
VOL.I
ANUL IV
INVATAMANT LA DISTANTA

EDITURA „ION IONESCU DE LA BRAD”

IASI - 2006
 PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE
1.1. DEFINITIE, OBIECT, IMPORTANTA, LOCUL
IN RANDUL DISCIPLINELOR AGRONOMICE .

Fitotehnia este stiinta agronomica care, pe baza cunoasterii biologiei

plantelor si a cerintelor acestora fata de factorii de vegetatie, cauta si foloseste
cele mai potrivite ca i si metode de cultivare pentru ridicarea calitativa si
cantitativa a productiei, in limitele eficientei economice si cu protectia mediului
inconjurator.
Fitotehnia isi trage numele din cuvintele grecesti phyton (planta) si tehne
(arta , mestesug), care ar defini arta sau mestesugul de a cultiva plante. In sens larg
al notiunii , intra in preocuparile fitotehniei cultivarea tuturor plantelor anuale,
bienale si perene, ierboase ori lemnoase. In sensul restrans al notiunii, sens folosit
actualmente, fitotehnia se ocupa numai de „plantele de camp” care se cultiva pe
suprafete intinse.
Fitotehnia studiaza planta ca organism viu, singurul in stare sa uneasca ,
sub actiunea energiei solare, carbonul, hidrogenul, oxigenul si diferite elemente
chimice in acid fosfogliceric sau acidul oxalil-acetic, care reprezinta punctul
initial in biosinteza a numeroase si complexe substante organice : glucide, protide,
lipide, pectine, glucozizi, alcaloizi, enzime, vitamine, etc.
Asadar, plantele ierboase cultivate pe suprafete mari, cu functia lor
generatoare de substante organice utile omului, constituie obiectul fitotehniei.
Importanta fitotehniei – se contureaza pregnant nu numai prin rolul
determinant detinut de cultivarea plantelor si evolutia societatii ci si prin
actualitatea si perspectiva acestui domeniu de activitate umana. Retrospectiva
istoriei releva ca dupa domesticirea animalelor, omul neolitic, in timpul cat turma
de animale se hranea pe pasune, si-a perfectionat uneltele de munca folosite
pentru scormonirea pamantului din jurul primitivei sale colibe, deprinzandu-se
astfel sa cultive plante, luate din flora spontana si care i s-au parut folositoare.
Odata cu alegerea plantelor utile din flora spontana si insusirea deprinderii de a le
cultiva, omul neolitic a devenit sedentar, schimbandu-si radical modul de viata.
Numeroase sunt dovezile care atesta influenta cultivarii plantelor asupra
evolutiei societatii, dar cea mai convinga toare ramane faptul ca toate civilizatiile
vechi s-au intemeiat pe progresele acelor vremuri in cultivarea plantelor si anume
1
: in Sud-Estul Asiei pe cultivarea orezului ; in Babilon, Egipt, Grecia si Imperiul
roman pe cultivarea graului, orzului si meiului ; civilizatiile incasa , maya si azteca
de pe continetul american, au avut ca substrat economic cultivarea cartofului si
porumbului.
Esecurile in cultivarea plantelor au generat, totdeauna perioade de
foamete si regres social-economic, prabusiri de imperii, disparitia unor civilizatii,
etc. Este edificator ce a spus Emil Prodan ca „orice civilizatie incepe cu
agricultura”.
Pana in timpurile noastre cultivarea plantelor a ra mas ramura de baza in
productia agricola a celor mai multe tari, determinandu-le in mare masura
progresul economic si tehnic.
Fa ra indoiala ca satisfacerea nevoilor alimentare a tot mai numerosilor fii
ai Terrei impune in prezent, dar mai ales in viitor sarcini tot mai mari in domeniul
cultiva rii plantelor.
Din 1960 si pana in prezent, populatia globului aproape s-a dublat,
numarand cca 6,3 miliarde de oameni, cu tendinta ca in 2050 sa se ajunga la 8,9
miliarde, cresteri mari inregistrandu-se mai ales in ta rile mai sarace.
Productia alimentara s-a dublat in ultimii 40 de ani, depasind cresterea
numarului populatiei in perioada respectiva, dar fa ra a eradica foametea din unele
zone ale globului.
Desi, sunt conditii sa se asigure fiecarui locuitor al planetei hrana
calculata la 2700 calorii, totusi, peste 840 milioane de oameni rabda de foame
zilnic, din care peste 100 de milioane sunt copii. Zilnic mor din cauza foamei cca
100 de mii de oameni, iar peste doua miliarde, indeosebi femei si copii sufera de
lipsa de fier si iod.
Cauzele foamei de care sufera o mare parte a omenirii pot fi cautate in
inechitatea asigurarii alimentelor necesare traiului zilnic.In unele tari cum ar fi
USA se inregistreaza peste 3500 calorii pe locuitor, in timp ce in Africa, la sud de
Sahara, revin mai putin de 2100 calorii pe om si pe zi.
Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca specialistii in nutritie au dovedit
necesitatea asigurarii a cel putin 3000 calorii/zi pentru omul adult cu activitate
normala . Adaugand la acest consum exigentele mereu crescande fata de calitatea
si varietatea hranei zilnice, se apreciaza ca peste un sfert de secol nevoia de hrana
a omenirii se va satisface numai daca productia agricola va creste substantial.
Din cele aproximativ 1,6 miliarde hectare cultivate pe Terra, plantele de
camp detin cca 1,2 miliarde hectare si se recolteza anual, din diferite motive, sub
un miliard de hectare (973-780,6 milioane ha in 2001).
Ponderea cea mai mare (aproximativ 2/3 din suprafata o detin cerealele.
Majoritatea tarilor a realizat 100-170 kg cereale pe locuitor/an, favorabila fiind
cantitatea de 500-700 kg cereale pe locuitor si pe an, fata de 400 kg cat exista
actualmente in unele tari. Pentru a ajunge la cantitatea corespunza toare de cereale
pe locuitor este necesara marirea continua a productiei si imbuna tatirea calitatii
acesteia.

2
 Leguminoasele pentru boabe , dar si plantele produca toare de gra simi,
plantele proteaginoase, al doilea grup de plante importante fitotehnic – folosit in
alimentatia oamenilor, furajarea animalelor si prelucrarea industriala, trebuie sa-si
dubleze productiile la unitatea de suprafata .
Plantele producatoare de radacini si tuberculi , care substituie cerealele in
Africa tropicala umeda, in America latina si alte zone, trebuie sa-si ma reasca
productia cu peste 50 %.
Preocupari sunt pentru cresterea productiei la plantele textile (bumbac,
canepa, in, iuta, etc.), la cele zaharifere (trestia de zahar, sfecla pentru zahar) la
cele medicinale si aromatice.
Cresterea resurselor alimentare pentru populatia globului mai poate fi
facuta prin valorificarea algelor si planctonului, a pestelui, unor proteine din
reziduri petroliere si gaze naturale, ori obtinute prin sinteza chimica, sporirea unor
suprafete cultivate in Africa si America Latina, readucerea in circuitul agricol a
unor terenuri acide, sa raturate, cu exces de umiditate sau erodate, dar care,
necesita fonduri banesti uriase.
Fata de cele ara tate, ramane ca cea mai importanta sursa de crestere a
productiei, ma rirea randamentului la unitatea de suprafata a noilor cultivare cu
potential foarte ridicat de productie, imbunatatirea calitatii lor.
In realizarea acestor obiective un rol insemnat revine FITOTEHNIEI ,
care, prin natura preocupa rilor sale, are un indiscutabil caracter interdisciplinar,
fiind o disciplina de sinteza (integratoare), care, pe baza de cunostinte
fundamentale, de tehnica generala agricola si economica are ca obiectiv si
captarea cat mai economica a energiei radiante si termice a soarelui in fitomasa
culturilor de camp, conturand in cea mai mare masura profesiunea de INGINER
AGRONOM.
Fitotehnia are un caracter de stiinta fundamentala, teoretica, prin studiile
ce le face asupra biologiei plantelor si relatiilor acestora cu mediul inconjuta tor si
un caracter de disciplina tehnica aplicativa, prin elaborarea ma surilor tehnice de
cultivare a plantelor in contextul elucidarii problemelor fundamentale.
Exista trei directii posibile de crestere a productiei vegetale : extinderea
suprafetelor cultivate, cresterea fertilitatii solurilor si sporirea randamentelor la
unitatea de suprafata .
Pe plan modial, teoretic, suprafata arabila se poate extinde, dar
posibilitatile financiare si limita rile tehnice nu permit cresteri mari ale suprafetei.
In tara noastra, prima cale de marire a productiei, prin cresterea
suprafetelor cultivate cu anumite plante, se face in detrimentul altora, suprafata
arabila a ta rii fiind limitata.
Cea mai importanta cale de sporire a productiei culturilor de camp in tara
noastra, ramane sporirea productiei la unitatea de suprafata prin masuri
tehnologice corespunzatoare la cultivare performante.
Avand in vedere ca suprafata arabila la un locuitor in tara noastra a scazut
continuu, de la 0,42 ha in anul 1990, la 0,30 ha in anul 2000, solutia viabila de
crestere a productiei ra mane asocierea producatorilor agricoli, deoarece, cresterea
3
productiei la ha, se poate realiza prin mecanizarea lucrarilor, utilizarea
ingrasamintelor chimice si organice, folosirea cultivarelor cu productivitate
ridicata si acestea se pot obtine numai pe suprafete mari de teren.
Valorificarea solurilor slab producatoare acide, sara turate, cu exces de
umiditate sau afectate de eroziune, aplicarea unor tehnologii rationale si
performante, necesita, deasemenea, suprafete mari de teren agricol.
Cercetarea stiintifica multidisciplinara, trebuie sa rezolve multe din
problemele deficitare actuale.
In ce priveste cercetarea stiintifica , FITOTEHNIA foloseste metode
proprii : a) culturi comparative executate in conditiile obisnuite de viata a
plantelor cultivate ; b) culturi in vase de vegetatie ; c) culturi in mediu controlat –
casa de vegetatie, fitotron ; d) determinari si analize biologice efectuate in
laborator, toate executate dupa prevederile tehnicii experimentale.
Rezultatele experimentale, oricat de favorabile ar fi, sunt supuse mai intai
verificarii pe suprafete intinse in conditii de productie si in zone pedoclimatice cat
mai variate si daca corespund dezideratelor propuse sunt difuzate in productie.
Avand in vedere ca FITOTEHNIA actioneaza asupra unor plante
cultivate, organsime ce se deosebesc functional de cele spontane, lucreaza cu o
masa de indivizi (o comunitate) si nu cu plante izolate si ca productia vegetala are
un caracter fluctuant, intrucat este rezultatul interactiunii dintre masa de indivizi si
conditiile de mediu, ambele pa rti afectate de instabilitate, ea se sprijina pe o serie
de discipline fundamentale si tehnice.
Dintre stiintele fundamentale, fitotehnia, se sprijina in primul rand pe
stiintele biologice si chimice apoi pe biofizica si matematica.
Disciplinele biologice ajuta fitotehnia sa cunoasca particularitatile
plantelor cultivate, de un real folos fiind descoperirile fiziologiei vegetale , care se
aplica cu mult succes in fitotehnie. Nu intamplator unii cerceta tori considera
fitotehnia o fiziologie vegetala aplicata.
Botanica este o alta ramura a biologiei cu care fitotehnia vine in stransa
lega tura, care ne da o privire de ansamblu asupra intregului regn vegetal, deosebit
de utila pentru a intelege relatiile dintre plantele cultivate si mediul inconjuta tor.
Fitotehnia preia faptele stabilite de botanica si le duce mai departe pana la cele
mai mici detalii de cunoastere. Pentru fitotehnie, prezinta interes si cunostintele
de ecologie – stiinta care se ocupa de relatiile dintre plante si mediul inconjurator
si fitopedografia, ce se ocupa cu ra spandirea geografica a plantelor.
In fundamentarea sa teoretica Fitotehnia se sprijina pe datele chimiei
(biochimiei, agrochimiei), pentru cunoasterea compozitiei chimice si a
particularitatilor de nutritie ale plantelor cultivate, care pune la dispozitie
substante, care regleaza nutritia acestora sau fenomene fiziologice (enzime,
vitamine, hormoni sau fitoregulatori de crestere), substante pentru combaterea
bolilor, da una torilor si buruienilor.
Fitotehnia foloseste in activitatea sa de cercetare multe din cunostintele de
biofizica si matematica.

4
 Biofizica , cu cunostintele sale despre tratamente cu ultrasunete, unde
electromagnetice, radiatii ionizante, infrarosii si rontgen, despre folosirea
izotopilor radioactivi, devine in ultima vreme tot mai mult folosita si utila
fitotehniei, iar matematica ne ajuta la calcularea statistica a rezultatelor
experimentale.
In latura sa aplicativa fitotehnia primeste un real sprijin din partea
majoritatii disciplinelor agronomice. Toate aceste discipline – agrotehnica,
ameliorarea plantelor, pedologia, climatologia, protectia plantelor, mecanizarea
agriculturii, zootehnia etc. ajuta fitotehnia sa-si indeplineasca menirea de a ridica
cantitativ si calitativ productia culturilor de camp.

1.2. CLASIFICAREA PLANTELOR DE CAMP

Provenind din diferite familii botanice, cu particularitati morfologice si

biologice diverse, necesitand diferite conditii pedoclimatice si tehnologii de
cultura, plantele de camp au fost introduse in diferite clasificari, mai importante
fiind urma toarele :

1.2.1. Dupa particularitatile morfologice se clasifica in familii

botanice, clasificare al ca rui neajuns consta in faptul ca se inglobeaza in aceeasi
grupa , plante cu tehnologii diferite de cultivare : spre exemplu in fam.
Graminaceae si Papilionaceae se inglobeaza plante semanate la distante mici si
care nu se prasesc (grau, secara , orz, ova z, orez, linte) si plante semanate la
distante mari si care se prasesc (porumb, sorg, soia, fasole etc. ;

1.2.2. Dupa insusiri biologice, dintre care mai frecvent se folosesc :

- durata ciclului antogenetic care clasifica plantele de camp in trei grupe :
anuale, bienale si perene ;
- cerintele fata de ca ldura, deosebindu-se :
- plante de camp termofile (porumb, sorg, orez, fasole, fl.soarelui,
ricin, bumbac, tutun) ;
- plante de camp cu cerinte moderate (grau, orz, mazare, in pentru
ulei, sfecla pentru zahar ) ;
- plante de camp iubitoare de clima racoroasa si umeda (secara ,
triticale, ovaz, orzoaica pentru bere, inul pentru fibra, etc.) ;
- cerinte fata de sol :
- plante ce reusesc pe soluri ra race si acide (lupin, ovaz, secara,
triticale, etc.) ;
- plante iubitoare de soluri neutre si fertile (grau, porumb, floarea-
soarelui, canepa, sfecla pentru zaha r) ;
- plante ce valorifica soluri alcaline (sorg, iarba de Sudan, sfecla
pentru zaha r).
Dupa cum se observa se inglobeaza in aceiasi grupa plante diferite atat
morfologic cat si tehnologic.
5
 1.2.3. Dupa particularitatile tehnologice , plantele de camp se clasifica
folosind unii parametri fitotehnici :
- epoca de semanat : toamna, prima vara ;
- distanta intre randuri : 6-12,5 cm ; 45-60 cm ; 60-80 cm.
Se inglobeaza in aceiasi grupa plantele diferite morfo-biologic.

1.2.4. Dupa criterii economice . Se are in vedere :

- folosirea produsului principal :
- plante alimentare (grau, secara, porumb, orez, fasole,
cartof) ;
- plante industriale (fl.soarelui, soia, in, canepa , bumbac,
tutun) ;
- furajere ( porumb, ovaz, soia, sorg) ;
- aromatice si medicinale (anason, coriandru, chimion,
fenicul, menta,degetel, levantica , mac, etc.).

1.2.5. Dupa alte criterii :

1. cereale ; 2. leguminoase pentru boabe ;
3. oleaginoase (producatoare de uleiuri ) ; 4. plante textile
(produca toare de fibre textile) ; 5. plante tuberculifere si ra dacinoase ; 6.
tutun ; 7. Hamei ; 8. plante aromatice si medicinale.
Aceasta ultima clasificare a plantelor de camp este acceptata de catre cei
mai multi fitotehnisti, fiind considerata mai practica, desi nu delimiteaza grupele
de plante dupa un singur criteriu.

1.3. ACUMULAREA PRODUCTIEI VEGETALE SI FACTORII

CARE O CONDITIONEZA

Planta verde are particularitatea de a crea materie organica folosind

substante anorganice luate din mediul inconjurator. Aceste substante sunt bioxidul
de carbon, apa, precum si unele elemente ca azotul, fosforul, potasiul, magneziul,
fierul si alte macro si microelemente aflate in sol sub forma de diferite saruri.
Punctul de plecare al reactiilor chimice extrem de complicate, ce se
produc in planta verde si care duc la sinteza numeroaselor substante organice si
organo-minerale ce constituie corpul plantei este fotosinteza. Din imensa energie
2 a soarelui (constanta solara este de cca 1360 w/m ), ar putea sa fie absorbita de
frunzele verzi (covor continu) doar in jur de un sfert de miliardime iar din acestea,
doar cca 1-2 % (in medie) este fixata sub forma de energie chimica in fitomasa si
numai la culturi foarte bine dirijate fitotehnic se poate ajunge la 4-7 (10) %.
Din punct de vedere fitotehnic intereseaza ca fitomasa acumulata in
unitatea de timp sa fie cat mai ridicata. Aceasta presupune corelarea cat mai
avantajoasa a urma torilor factori :

6
 - o suprafata foliara activa cat mai mare exprimata prin indicele suprafetei
foliare (ISF : ha suprafata foliara /ha cultivat) si durata de timp cat mai lunga a
2 suprafatei foliare active (DSF = m /zile ) ;
- randament fotosintetic cat mai mare, exprimat prin eficienta capta rii
radiatiei active fotosintetizante (RAF), care, in conditii experimentale cu factori
controlati a ajuns la valori de 15-25 %, depasind de 3-5 ori pe cele reale din
terenuri cultivate, in conditii fitotehnice superioare ;
- pierderile din fotosinteza reala (prin respiratie, fotorespiratie, pradatori,
boli, etc.) sa fie cat mai mici, altfel spus, fotosinteza aparenta (neta) sa reprezinte
o cota cat mai mare din potentialul fotosintetic brut.
Productia de fitomasa (P) poate fi exprimata astfel :

P % = I.A.F x I.S.F x t

I.A.F. – intensitatea aparenta a fotosintezei ;

I.S.F. – indicele suprafetei foliare
t - durata perioadei de productie
Din productia totala de fitomasa , indicele de recolta trebuie sa fie cat mai
mare (indicele de recolta = raport boabe/paie ; tuberculi/vreji, etc.).
Care sunt limitele productiilor, fata de cele actule ? Din formula de calcul
al productiei de fitomasa (P) rezulta necesitatea ca timpul cat terenul este ocupat
cu vegetatie cultivata sa fie cat mai lung (practicarea culturilor succesive), iar
indicele suprafetei foliare sa fie cat mai favorabil, sa nu depaseasca 4 -7 in functie
de specia cultivata . Este necesara o corecta dirijare a culturilor pentru ca I.S.F. sa
creasca rapid, aparatul foliar sa fie mentinut activ o perioada cat mai mare de timp
prin fertilizare corecta si echilibrata , combaterea bolilor si da unatorilor, irigare,
folosirea microelementelor si stimulatorilor de crestere, ingrasamintelor foliare,
etc.
Pentru cresterea productiei de fitomasa , se asteapta cel mai mult de la
I.A.F. (intensitatea aparenta a fotosintezei). Din acest punct de vedere sunt
diferentieri nete intre plantele cultivate care asimileaza carbonul pe calea C si C ,
34
respectiv la care primul produs de fixare a CO este cu 3 atomi de carbon (APG –
2
acidul fosfogliceric) sau cu 4 atomi de carbon (A.O.A. – acidul oxalil acetic),
respectiv un complex biochimic complementar al caii C . Datorita existentei
3
fotorespiratiei, plantele de tip C asimileaza CO cu o intensitate mai redusa (15-
3 2
2 30 mg CO /dm /h) decat cele de tip C , la care intensitatea fotosintezei poate
2 4
2 atinge valori de 50-70 mg CO /dm /h.
2
Rezulta necesitatea revederii zona rii plantelor inclusiv microzonarea lor,
pentru a folosi eficient conditiile naturale de mediu. Se asteapta , de asemenea,
progrese mari in Genetica si Ameliorarea plantelor, prin crearea unor genitori
ameliorati biochimic chiar la plantele de tip C si eventual transferul ciclului
3
accesoriu AOA la plantele cele, mai raspandite in cultura , care sunt de tip C
3
(grau, soia, floarea-soarelui, sfecla , etc.).

7
 Fotosinteza aparenta (acumularea fitomasei) se desfasoara in cursul
zilelor din perioada de crestere intensa (vara) dupa curbe bimaximale, spre
deosebire de etapele de la inceputul si sfarsitul vegetatiei, cand sunt unimaximale.
Sunt necesare cercetari fundamentale pentru stabilirea punctelor de compensare
pentru lumina si plafoanelor de saturare cu lumina care lipsesc la multe specii de
plante cultivate. Punctul de compensatie este intensitatea luminii la care cantitatea
de CO absorbit in fotosinteza este egala cu cantitatea eliminata in respiratie –
2
500-1000 lucsi la plantele heliofile. Ele trebuie corelate cu desimile din lan, cu
varsta plantelor etc., stabilirea nivelului de turgescenta al tesuturilor la care apare
stressul hidric, care poate fi influentat prin zonarea culturilor, perioada
semanatului, desimi, irigare, combaterea bolilor foliare si a pradatorilor.
In dirijarea irigatiei trebuie tinut cont ca redobandirea capacitatii de
asimilare a CO nu se realizeaza decat dupa o anumita perioada de timp in urma
2
inlaturarii deficitului de apa sau mai grav, ca dupa stres hidric prelungit,
intensitatea fotosintezei nu mai revine las nivelul normal, in timp ce respiratia este
mai putin influentata. Intensitatea fotosintezei este influentata de concentratiile
CO si O , care la randul lor sunt influentate de desimea lanului.
22
Elementele nutritive influenteaza mult intensitatea fotosintezei. Fosforul
participa la formarea ATP si la fosforilarile intermediare din fotosinteza, iar
potasiul determina , turgescenta si osmoreglarea celulelor facilitand schimbul de
gaze. Carenta potasiului reduce intensitatea fotosintezei si activeaza respiratia.
Alte macroelemente si microelemente sunt necesare pentru cresterea
randamentelor. Magneziul intra in componenta clorofilei, lipsa lui intensifica
respiratia ; manganul intra in complexul enzimatic de eliminare fotosintetica a
oxigenului ; zincul faciliteaza difuziunea CO in planta ; natriul, indispensabil
2
pentru ciclul fotosintetic accesoriu la plantele de tip C .
4

1.4. PRINCIPALII FACTORI CARE CONTRIBUIE LA

CRESTEREA PRODUCTIEI PLANTELOR DE CAMP.

In cursul ontogenezei organismul Angiospermelor este sediul unor

procese si fenomene extrem de complexe ce urmeaza o anumita succesiune : o
cordonanta indreptata spre atingerea ma rimii si arhitectonicii (configuratiei
morfoanatomice) specifice fiecarei plante, iar cealalta, spre asigurarea
reproducerii si perpetuarii speciei.
In primul caz totul se insumeaza in fenomenul cresterii masei vegetale, cu
diferentierea organelor vegetative (ra dacina, tulpina , lastari, frunze, etc.) care se
pot masura ca volum, lungime, grosime sau masa (greutate), iar in al doilea caz se
inscriu procesele ce duc la inflorire si fructificare. Toate aceste procese se afla sub
control genetic, fiind influentate insa si de mediul ambiant.
In ontogeneza deosebim o perioada de crestere mai lenta, apoi o perioada
de expansiune si in final, din nou, o perioada de diminuare a cresterii.

8
 Capacitatea organelor vegetative de a inmagazina plusul de substante, ce
depaseste posibilitatile de receptie a fructificatiilor in fazele incipiente este o
insusire deosebit de importanta , deoarece, substantele de rezerva pot fi reutilizate.
Productia vegetala totala (biomasa totala ) la o planta de cultura reprezinta
intreaga masa vegetala realizata la unitatea de suprafata, cuprinzand organele
aeriene si subterane ale plantelor si se exprima, de regula , in substanta uscata. O
parte din biomasa se pierde in timpul vegetatiei. Din productia vegetala totala ,
numai o parte se foloseste direct de catre om si aceasta este productia agricola
sau recolta (produs agricol global). In functie de specie, circa 24-70 % din
biomasa totala o reprezinta produsul agricol. Produsul agricol global (util) este
format din produs principal si produs secundar , in raport diferit de la o planta la
alta, determinand indicele de recolta (Indice Harwest).
De exemplu, la grau, produsul principal il formeaza boabele, iar produsul
secundar paiele si plevile, la porumb boabele, iar produsul secundar tulpinile,
frunzele, panusile, rahisul stiuletilor.
La cartof produsul principal util este format din tuberculi, iar cel secundar
din tulpini (vreji) si frunze ; la sfecla pentru zaha r produsul principal util in primul
an de vegetatie este format din corpul sfeclei, iar cel secundar din colete si frunze,
in timp ce in anul al doilea de vegetatie, produsul principal (util) este format din
fructe (seminte) iar cel secundar din ramuri tulpinale si frunze ; la menta produsul
principal coincide cu biomasa agricola atunci cand se recolteaza herba si cu
frunzele cand se recolteaza folia.
Atat amelioratorii, cat si tehnologii militeaza pentru cresterea produsului
principal in ponderea produsului agricol, indicele de recolta sa fie cat mai mare.
Fiecare specie sau cultivar poseda un potential biologic si productiv.
Potentialul biologic este capacitatea plantei agricole de a elabora o anumita masa
organica (biomasa). Potentialul productiv sau productivitatea potentiala este o
notiune care include numai produsul agricol, adica produsul cu valoare
economica. Structura biomasei oglindeste modul cum organismul vegetal
valorifica energia solara captata si arata cum se poate spori capacitatea
productiva .
Fitotehnia se ocupa de porductivitatea asociatiilor vegetale sau
fitosistemelor si nu de plantele izolate. Tehnologia culturilor plantelor isi propune
realizarea ansamblului de conditii care sa duca la cresterea nivelului productiei
vegetale, imbunatatirea indicelui de recolta, cresterea calitatii productiei si
protejarea mediului inconjura tor.
Realizarea acestor deziderate este conditionata de urmatorii factori :
¦ factorii ecologici (climatici, edafici, orografici) si zonarea
ecologica a plantelor ;
¦ factori biologici : soiul sau hibridul cultivat si valoarea
materialului de semanat si plantat ;
¦ factorii tehnologici : rotatia, fertilizarea, lucrarile solului, sa manta
si semanatul, lucra rile de ingrijire, recoltarea si pastrarea
productiei ;
9
 ¦ factorii social-economici – forma de exploatatie, dotarea, modul
de valorificare a productiei.

Din conlucrarea factorilor amintiti se realizeaza capacitatea de productie a

plantelor sau productivitatea lor, aceasta fiind maxima atunci cand factorii sunt
optimi.
Fiecare specie sau grup de specii dispune de elemente specifice de
productivitate : la cerealele paioase elementele de productivitate sunt infratirea
productiva , numa rul de spiculete in spic, numa rul de flori fertile in spiculet ;
numarul de boabe in spic si masa a 1000 de boabe ; la leguminoase elementele de
productivitate sunt numarul de pasta i pe planta, numarul de boabe in pastaie, masa
boabelor din pastaie si pe o planta, numarul de plante la unitatea de suprafata , etc.
La floarea soarelui distingem o productie brutto si una netto. In primul
caz productia principala este reprezentata prin totalitatea fructelor aflate pe
calatidiu, in celalalt caz se iau in calcule numai semintele (miezul), fiind produsul
agricol principal, economic.
La cartof, la produsul principal se iau in considerare tuberculii ce
depasesc 20-25 g, exprimandu-se in numar de tuberculi pe planta si numar de
plante la ha.
Cunoasterea si dirijarea rationala a mijloacelor de sporire cantitativa si
calitativa a productiei agricole vegetale constituie preocupa ri de baza ale
Fitotehniei, care trebuie sa aplice diferentiat solutiile de crestere a productiei in
functie de conditiile climatice de sol si de soi sau hibrid.

1.4.1. Factorii ecologici.

Fiecare specie de plante are cerinte deosebite fata de clima (lumina ,

caldura, apa, aer), tipul de sol si fertilitatea naturala a acestuia, de care trebuie sa
se tina seama in repartizarea ei pe teritoriul ta rii (zonare) si tehnologiile de cultura
aplicate.
Factorii de vegetatie sunt studiati pe larg la fiziologie vegetala ,
climatologie, pedologie si agrotehnica .Noi ne vom referi la cateva aspecte
generale privind influenta lor asupra cresterii si dezvoltarii plantelor de camp,
urmand ca la fiecare specie de plante sa prezenta m cerintele ecologice foarte
aprofundat.
Lumina . Energia luminii naturale sau artificiale este folosita in sinteza
substantelor organice din plante, prin intermediul clorofilei, in procesul de
fotosinteza .
Intensitatea procesului fotosintetic este dependenta de suprafata foliara ,
numarul si distribuirea cloroplastelor, activitatea enzimatica etc., concentratia
bioxidului de carbon, lumina, temperatura, apa, elementele nutritive din sol, etc.
Asupra procesului fotosintetic actioneaza intensitatea luminoasa, calitatea
luminii si durata iluminarii (fotoperioada).

10
 Intensitatea luminii conditioneaza parcurgerea fazelor de vegetatie a
plantelor (cresterea, inflorirea, fructificarea, rezistenta la ca dere, continutul in
zaha r, in amidon, sau alte componente.
De intensitatea luminii in anumite limite depinde productivitatea
plantelor. Sunt plante adaptate la intensitati luminoase mai ridicate („de lumina”)
cum ar fi sfecla pentru zahar, floarea soarelui, cartoful, bumbacul, porumbul si
altele la intensitate mai mica („de umbra”) cum este fasolea, inul pentru fibre, etc.
Calitatea luminii exprimata prin componentele spectrului influenteaza
cantitatea si calitatea productiei. S-a constatat ca sub actiunea razelor rosii si
galbene se sintetizeaza in special hidrati de carbon, iar in cazul celor albastre, mai
multe substante proteice. Razele rosii stimuleaza si germinatia semintelor
(Zamfirescu N., si colab., 1965).
Durata iluminarii, lungimea zilei sau fotoperioada este specifica fieca rei
plante, ca rezultat al adaptarii in timpul forma rii lor. Astfel, sunt plante de zi
scurta (si noapte lunga ), plante de zi lunga (si noapte scurta) si chiar plante
indiferente, fenomen numit fotoperiodism.
Plantele de zi scurta, soia, tutunul, bumbacul, orezul, porumbul, sorgul,
meiul, canepa, etc. originare din latitudini sudice, fructifica la inceputul toamnei
(zile mai scurte) pe cand plantele de zi lunga ca orzul, graul, secara, ovazul,
maza rea, sfecla, inul, mustarul etc., fructifica vara in conditii de zile lungi (Staicu
Ir., 1969). Plantele indiferente sunt hrisca, floarea-soarelui, bumbacul, etc. sau
apar biotipuri (soiuri) in cazul aceleiasi specii cu preferinta pentru zile scurte sau
zile lungi.
La porumb hibrizii tarzii sunt tipici de zi scurta, dar s-au creat si hibrizi
precoci care fructifica mai devreme.
La cartof pentru formarea tuberculilor sunt necesare zile scurte, iar pentru
formarea semintelor de zile lungi. Cunoasterea cerintelor plantelor fata de
fotoperioada are consecinte practice in zonarea si tehnica de cultura a acestora.
Dirijarea factorului lumina (ca durata si intensitate) se poate face in sere,
case de vegetatie, fitotron. In camp dirijarea acestui factor natural se realizeaza
prin zonarea rationala a plantelor, amplasarea culturii pe pante cu expozitie
sudica , semanatul la distante corespunza toare, in epoca optima, cu orientarea
randurilor nord-sud, combaterea buruienilor, respectarea desimilor optime.
Procesul de fotosinteza se amplifica prin suplimentarea bioxidului de
carbon folosind ingrasa minte organice sau generatoare de bioxid de carbon.
Caldura . Cerintele plantelor pentru caldura sunt in stransa legatura cu
specia, soiul sau hibridul si cu fazele de vegetatie. Se iau in consideratie
temperatura aerului si solului. Caldura influenteaza ritmul absorbtiei apei si
elementelor nutritive, viteza de deplasare a acestora, reactiile chimice si procesele
fiziologice care au loc in planta, deci cresterea si dezvoltarea.
Cunoasterea temperaturii minime de germinatie este importanta pentru
stabilirea datei optime a semanatului. Astfel, graul, orzul, mazarea, inul se pot
0 0 semana la temperaturi de 1-3 C in sol ; bobul, lupinul, macul la 3-5 C, soia,
0 0 0 floarea-soarelui la 6-8 C ; porumbul la 8-10 C ; fasolea, bumbacul la 10-11 C ;

11
 0 0 orezul, meiul la 11-12 C ; tutunul la 13-14 C etc. Sema natul mai devreme
determina ca multe semi nte sa nu germineze, se instaleaza agenti patogeni si
dauna tori, iar semanatul mai tarziu determina goluri in lan si prelungirea perioadei
de vegetatie.
In fazele urmatoare de crestere, plantele au o temperatura minima de
crestere, denumita „zero biologic”. La plantele originare din climatul temperat
(grau, secara , triticale, orz, ovaz, etc.) zero biologic este considerat temperatura de
0 5 C, iar cele originare din climatul cald (porumb, bumbac, tutun, etc. temperatura
0 de 8-10 C (Velican V., 1972). Un indice de evaluare a necesarului de ca ldura este
suma gradelor pentru intreaga perioada de vegetatie (insumarea temperaturilor
medii zilnice (active) sau insumarea unitatilor termice.
Reglarea regimului termic se face prin zonarea corespunzatoare a
plantelor, orientarea randurilor nord-sud, combaterea buruienilor, efectuarea
lucra rilor de ingrijire la timp, etc.
Aerul . Viata plantelor este dependenta de componentele aerului din sol si
atmosfera. Aerul din sol influenteaza cresterea sistemului radicular al plantelor si
viata microorganismelor. Rada cinile plantelor se dezvolta bine in sol aerat.
Cerintele mari au orzul, bumbacul, ova zul maza rea, floarea-soarelui, cartoful,
porumbul, sfecla pentru zahar, iar cerinte mai mici au hrisca si orezul. Cresterea
procentului de bioxid de carbon la peste 1 % in sol devine va ta mator pentru
radacini. Primenirea aerului din sol se face prin difuziune si schimbarea in masa .
Schimbarea in masa are loc prin intermediul unor factori fizici (oscilatii de
temperatura, vant, ploaie, etc.) si biologici (galerii de cartite, rame, insecte, etc.).
Reglarea regimului de aer in sol se poate realiza prin lucrarile solului, prin prasile
mecanice si manuale sau chiar prin folosirea de substante generatoare de oxigen.
Peroxidul de calciu (CaO ) in prezenta apei elibereaza treptat oxigenul.
2

CaO + H O > Ca (OH) + O

22 22

Apa , este deosebit de importanta pentru viata plantelor. Ea mentine starea

de hidratare a citoplasmei, starea de turgescenta, contribuie la sinteza substantei
uscate (1-5 %), este eliminata prin transpiratie. Apa dizolva si disociaza sa ruri
minerale, punand la dispozitia plantelor elementele necesare. Apa este necesara in
toate fazele de vegetatie, de la imbibarea si germinarea semintelor si pana la
maturitate in cantitati diferite, in functie de faza de crestere si dezvoltare. Fazele
in care lipsa apei influenteaza mai mult evolutia plantelor ssunt numite faze
critice.
Raportul intre cantitatea de apa consumata si substanta uscata sintetizata
reprezinta coeficientul de transpiratie sau consumul specific de apa . Consumul
specific este influentat de natura si potentialul de fertilitate a solului, conditiile
climatice, varsta plantei. Creste cand continutul apei in sol este mai mare, cand
scad rezervele nutritive din sol, cand scade umiditatea relativa a aerului si pe
masura avansarii in vegetatie.

12
 Cerintele fata de apa impart plantele in xerofite, higrofite si mezofite
(intermediare).
Plantele xerofite sau sistemul radicular puternic dezvoltat si suprafata de
transpiratie redusa, suportand perioade de seceta, iar cele higrofite necesita
umiditate ridicata .
Sursa de apa pentru plante o constituie precipitatiile atmosferice, apa de
irigare, roua, intr-o oarecare masura .
Reglarea regimului de apa se realizeaza prin ma suri agrotehnice,
acumularea si pastrarea apei in sol, prin irigare.
Elementele chimice nutrive. Plantele absorb din sol azotul,
fosforul,potasiul, calciul si alte elemente conform cu cerintele lor in functie de
specie, soi, hibrid si faza de vegetatie.
Compozitia chimica a plantelor variaza in raport cu varsta si cu diferitele
parti analizate. Din frunze si tulpini, dupa fecundare, o parte din elementele
nutritive migreaza spre fructe si seminte ; o alta parte din elemente se elimina in
sol prin ra dacini si prin spalarea plantelor de catre precipitatii. Reglarea
elementelor chimice se face prin lucrarile solului,fertilizare si activitatea
microorganismelor din sol.
Solul . Prin insusirile fizico-chimice si biologice solul influenteaza
plantele de cultura .
Textura solului prezinta importanta pentru diferite plante. Astfel solurile
lutoase sunt favorabile pentru majoritatea plantele de cultura: porumb, grau, orz,
ovaz, trifoi, lucerna , fasole, mazare, soia, rapita, sfecla , in, canepa etc.
Solurile usoare sunt valorificate mai bine de ca tre lupin, cartof, secara ,
triticale, sfecla . Solurile cu textura mai fina sunt favorabile graului, ova zului,
bobului, orezului. Fertilizarea si lucra rile solului se fac tinand cont de textura
solului.
Structura solului . In solurile cu structura buna ( agregatelor 1 - 10 mm)
aerul, apa si elementele nutritive se gasesc in proportii favorabile, favorizand
activitatea microbiana si cresterea rada cinilor. Structura poate fi influentata la
randul ei de ca tre plantele de cultura . Plantele prasitoare distrug structura,
gramineele perene, graul si ovazul o mentin in stare buna.
Reactia solului . Majoritatea plantelor realizeaza cele mai bune rezultate
pe solurile neutre, slab acide sau slab alcaline. Solurile acide sunt valorificate de
lupin, secara , cartof, ovaz, iar cele alcaline de orz, sorg, rapita , bumbac, sfecla
pentru zaha r, musetel.

Zonele agricole si zonarea ecologica a plantelor

Zonele productiei agricole vegetale in Romania

Romania este situata in zona centrala a emisferei nordice intre paralelele

43°38’ si 48°16’ latitudine nordica si meridianele 20°16’ si 29°46’ longitudine
estica .
13
 Romania are un relief variat, climat continental (cu variatii destul de
mari) si conditii de sol foarte diferite, cuprinzand urmatoarele regiuni:
- de campie , circa 7.350.000 ha (31% din suprafata tarii);
- dealuri si podisuri , circa 11.417.000 ha (48% din suprafata tarii);
- de munte , cu circa 5.000.000 ha (21% din suprafata ta rii) .
Zonele agricole reprezinta aproximativ 70% din suprafata tarii,
cuprinzand campiile, dealurile si podisurile.
In baza unor studii intreprinse de A.S.A.S. teritoriul agricol al Romaniei a
fost impartit in trei zone agricole principale, luandu-se in considerare insusirile si
fertilitatea solurilor, relieful si clima (fig. 1.1.)
Zona I (campia de sud si de vest), cu soluri fertile, climat cald (suma de
grade = 4.000 – 4.300°C) si secetos (250 - 550 mm precipitatii);
Zona a II-a (podisurile din: Oltenia, nord-vestul Munteniei, centrul
Moldovei, vestul ta rii si centrul Transilvaniei), cu soluri de fertilitate mijlocie si
clima moderata (3.400 – 4.000°C) si semiumeda (550 - 650 mm precipitatii);
Zona a III-a (dealurile subcarpatice din intreaga tara si depresiunile
intramontane), cu soluri mai putin fertile, clima racoroasa (3.000-3.400°C) si
umeda (650 - 750 mm precipitatii).

Zonarea ecologica a plantelor agricole.

In urma cercetarilor stiintifice efectuate de institutele si statiunile de

cerceta ri agricole, observatiile izvorate din practica, zonele de favorabilitate ale
plantelor s-au stabilit pe baze tot mai precise. In conditii ecologice favorabile,
tehnologiile utilizate pentru diferite plante au eficacitate mai buna, punandu-se in
valoare intreg potentialul productiv al acestora.
Prin zonarea ecologica a plantelor se intelege stabilirea zonelor de
favorabilitate la plantele cultivate, pe baza coroborarii conditiilor naturale din
regiune cu cerintele biologice ale plantelor fata de acestea (O.BERBECEL si
colab., 1960). Prin conditiile de mediu se intelege totalitatea factorilor externi in
care creste planta; prin conditii de existenta se intelege factorii pe care ii cere
planta, potrivit specificului sau ereditar ; prin factori de actiune se intelege -
totalitatea factorilor care actioneaza asupra organismului vegetal in perioada de
vegetatie. Nu intotdeauna conditiile de existenta se gasesc in conditiile de mediu,
care inglobeaza toti factorii de actiune.
Prin zonarea ecologica se urmareste amplasarea culturilor in acele
conditii de mediu unde plantele intalnesc cei mai importanti factori din conditiile
de existenta in optimum sau aproape de optimum.
In prima faza a elabora rii zonarii se stabilesc cerintele pedoclimatice ale
plantelor (faza de analiza ), apoi se confrunta cerintele pedoclimatice ale plantelor
cu conditiile de clima si sol din zona stabilindu-se zonele de favorabilitate (faza
de sinteza ), cu graduarile: foarte favorabile, favorabile, putin favorabile,
improprie.

14
 Pentru fiecare planta (soi, hibrid), in functie de cerintele pedoclimatice, la
scara intregii ta ri, s-au stabilit, in general, trei zone ecologice de cultura ,
prezentate detaliat, la fiecare cultura:

Legenda

Fig. 1.1. Harta zonelor agricole din Romania

-Zona foarte favorabila, cu conditiile pedoclimatice cele mai favorabile

cresterii si dezvolta rii plantelor, unde se pot obtine productii mari, de
calitate si constante ;
-Zona favorabila, cu conditii pedoclimatice care asigura productii bune,
insa mai putin constante datorita unor factori ecologici care limiteaza
productivitatea;
-Zona mai putin favorabila, cu conditii pedoclimatice mai putin
favorabile.
In mod obisnuit, plantele se cultiva in primele doua zone ecologice, cea
de a treia fiind mai putin economica. Fertilizarea, irigarea, crearea de soiuri si
hibrizi cu plasticitate ecologica influenteaza incadrarea plantelor in diferite zone
ecologice.

1.4.2. Factorii biologici

Samanta ca factor biologic de productie

La plantele superioare din Ingrangatura Angiospermelor, samanta este
rezultatul unirii celor doi gameti – mascul si femel – prin procesul dublei
fecundari. Dupa fecundare ovulul se dezvolta rezultand samanta si componentele
sale de baza, embrionul, endospermul si tegumentul seminal sau embrionul,
cotiledoanele si tegumentul seminal.

15
 Ca urmare a procesului complex al fecundatiei rezulta atat sa manta cat si
fructul, intalnindu-se seminte propriu-zise cat si diferite fructe (achene, cariopse,
nucule, etc.).
Pentru plantele cultivate notiunea de sa manta are un sens mai larg, ea
reprezentand in mod conventional orice organ al plantei care serveste la
reproducerea acesteia in conditii de productie. Ca atare, in sens fitotehnic,
notiunea de sa manta include seminte propiu-zise (la leguminoase, crucifere,
solanaceae etc.), fructe (cariopse, achene, nucule etc.) sau diferite organe
vegetative utilizate pentru reproducere (tuberculi, bulbi, butasi, stoloni, etc.).
Materialul de sema nat sau plantat trebuie sa indeplineasca urma toarele
conditii :
¦ sa apartina unui soi sau hibrid cu potential ridicat de productie (sa fie
autentic, omogen si stabil, inscris in catalogul oficial al soiurilor si
hibrizilor) ;
¦ sa aiba productivitate ridicata si insusiri de calitate superioare ;
¦ sa posede insusiri fiziologice superioare (rezistenta la boli, da unatori,
seceta, ca dere, frangere, iernare, etc.) ;
¦ sa aiba puritate biologica si fizica ridicate si capacitate germinativa
corespunzatoare S.R-ului ;
¦ sa fie sanatos.
In domeniul producerii si inmultirii materialului de semanat si plantat este
folosita notiunea de sa manta certificata , care provine dintr-un sistem organizat de
producere, aprobata conform S.R-lui.
Sa manta este temelia pe care se construieste orice strategie a dezvolta rii
productiei vegetale (FAO).
Intr-o prima etapa are loc crearea de cultivare (soiuri si hibrizi) de mare
productivitate si stabilitate, cu rezistenta, la conditii nefavorabile, boli si
dauna tori, calitate superioara, pretabilitate la recoltare mecanizata , iar in etapa a
doua se produce si inmulteste materialul semincer.
In standardele de stat prinicipalii indici de calitate se refera la puritatea
biologica a semintelor, la insusiri fizice si fiziologice ale acestora, starea lor
sanitara .
Prin valoarea biologica se intelege apartenenta semintelor la un soi, linie,
hibrid cu insusiri superioare, cat si puritatea genetica sau biologica . Aceste
caracteristici se stabilesc prin actiunea de certificare a semintelor in camp,
determinandu-se autenticitatea, provenienta, categoria biologica, puritatea
biologica si starea sanitara .
Controlul calitatii si eliberarea certificatelor de calitate a semintelor si
materialului de plantare in fazele de producere, conditionare, tratare, ambalare,
etichetare, depozitare, pastrare, transport si comercializare, se face de ca tre
Inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor din cadrul
Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii rurale in conformitate cu
normele tehnice interne si cu reglementarile internationale (Legea nr.75/1995).

16
 Categoriile biologice din procesul de producere a semintelor sunt definite
astfel :
- samanta amelioratorului (SA) este produsa de ca tre sau sub
indrumarea directa a amelioratorului sau mentinatorului, folosind
selectia conservativa sau alte metode stiintifice specifice, fiind
destinata producerii semintelor de prebaza ;
- samanta prebaza (PB) este samanta din toate verigile biologice din
sa manta amelioratorului care a fost produsa de, sau, sub
responsabilitatea directa a mentinatorului, care satisface cerintele
impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala ,
germinatia, etc., specificate pentru semintele de prebaza.
In terminologia actuala , samanta de prebaza poate fi echivalentul
categoriilor biologice de baza superelita si superelita, linii consagvinizate, linii
consagvinizate (camp de mentinere), iar in cazul cartofului clonele (A B C D E) ;
- samanta de baza (B) este sa manta produsa de catre sau sub directa
responsabilitate a mentina torului, fiind obtinuta din samanta de
prebaza , destinata producerii de sa manta certificata . Aceste seminte
trebuie sa satisfaca cerintele impuse de reglementa rile in vigoare
privind puritatea varietata, germinatia, etc., specificate pentru
semintele de baza .
In terminologia actuala samanta de baza corespunde categoriei biologice
de elita, linii consagvinizate androsterile si restauratoare de fertilitate, hibrizi
simpli, forme parentale folosite pentru loturile de hibridare in vederea producerii
semintei comerciale (F-1) ;
- samanta certificata (C) este samanta produsa direct din baza in cazul
soiurilor, pentru reinmultiri sau consum, iar in cazul hibrizilor este
sa manta produsa in loturi de hibridare din samanta de baza , fiind
destinata producerii de recolta pentru consum (F ).
1
In cazul speciilor autogame este admisa si producerea semintelor
certificate din generatia a I si a II-a. (C si C ).
12
In terminologia curenta sa manta certificata corespunde categoriilor
biologice inmultirea I (I ), inmultirea a II-a (I ), hibrizi comerciali (F ), HS, HT,
1 2 1
HD, hibrizi Top Cross, hibrizi intre soiuri, soiuri sintetice, soiuri multiliniale,
material saditor viticol – selectionat si autentic, material sa ditor de dud, hamei,
etc.
- samanta standard (ST ) este folosita pentru culturi destinate consumului.
Materialul biologic care in urma controalelor in camp corespunde
indicilor stabiliti de standardele de stat, primeste un act de certificare cu care
sa manta produsa poate fi valorificata. In actul de certificare se inscrie categoria
biologica, procentul puritatii biologice, procentul plantelor cu seminte greu
separabile, a celor atacate de boli si da una tori.
Dintre caracteristicile fizice ale semintelor, cu importanta deosebita se
prezinta puritatea, componenta botanica a semintelor stra ine, masa a 1000 de

17
boabe, iar dintre insusirile fiziologice, capacitatea si energia germinativa, puterea
de stra batere, cold-testul.
Deasemenea, se mai analizeaza la cerere umiditatea semintelor, starea
sanitara , masa (greutatea) specifica , uniformitatea, masa hectolitrica
(volumetrica ), puterea de strabatere, cold-testul, etc. Toti acesti indici se studiaza
la lucrarile practice de Fitotehnie.
In etapa a treia urmeaza conditionarea semintelor in statii speciale si
controlul calitatii in laboratoarele inspectoratelor teritoriale pentru controlul
calitati semintelor si materialului sa ditor.
In toate tarile cu agricultura moderna folosirea semintelor certificate
detine pondere mai mare decat a semintelor retinute din productii proprii, cand se
realizeaza productii net inferioare.
In tara noastra in ultimii 8-10 ani, pe suprafete destul de intinse, in
agricultura privatizata, s-au folosit seminte de calitate inferioara (din productie
proprie) cu consecinte negative asupra productiei si calitatii, cu toate ca s-au luat
unele ma suri de subventionare de catre stat.

1.4.2.1. Controlul calitatii materialului de semanat

In producerea materialului de semanat in unitati specializate, se

efectueaza controale sistematice in perioada de vegetatie privind respectarea
parametrilor de calitate inscrisi in S.R, iar dupa recoltare si conditionare se
analizeaza din punct de vedere al puritatii, energiei si capacitatii germinative,
viabilitatii, etc. Se efectueaza urmatoarele analize :
1. Analize genetice. Prin analize genetice se determina puritatea biologica
a materialului semincer, eliminarea indivizilor straini netipici din lan. Pentru
fiecare suprafata de cultura se elibereaza un certificat de recunoastere. Dupa
recoltare, puritatea biologica se poate determina prin metode de laborator, vase de
vegetatie, etc.
2. Analize fizice . Materialul de semanat este supus unor determina ri
privind anumite caracteristici fizice cum ar fi : puritatea fizica (P), masa a 1000 de
boabe, (MMB), masa hectolitrica (MH), marimea semintelor (dimensiunile),
umiditatea, caracteristicile organoleptice. O parte din indicatori intra in formula
de calcul a normei de sa manta la hectar.
Puritatea fizica (P). – este procentul de samanta pura din specia analizata ,
raportat la masa probei de analizat. Se determina din urmatoarele considerente :
¦ puritatea face parte din formula de calcul a normei de samanta la ha ;
¦ indica cuantumul pierderilor ce pot rezulta prin conditionarea produsului ;
¦ in functie de componenta numerica si diversitatea impuritatilor se
stabileste metoda de conditionare si pa strare a semintei ;
¦ oglindeste nivelul masurilor agrofitotehnice ca si conditiile pedoclimatice
in care s-a obtinut sa manta.

18
 Determinarea puritatii fizice se efectueaza dupa ce semintele au fost
supuse operatiunilor de conditionare, prin care au fost eliminate impuritatile
aproape in totalitate , sau direct materialului adus din camp.
Concomitent cu puritatea fizica se determina componenta botanica a
impuritatilor, notiune ce defineste numarul de seminte de buruieni sau alte plante
de cultura din proba si se exprima numeric la proba de 500 g sau 1000 g seminte.
O atentie deosebita se acorda speciilor de buruieni de carantina (neghina,
cuscuta, etc.).
In functie de rezultatul acestor determinari, semintele pot fi respinse de la
semanat, formulandu-se si recomanda ri privind operatiunile de conditionare
ulterioara .
Masa a 1000 de boabe (MMB) este un indice fitotehnic ce se refera la
masa a o mie de seminte (din sa manta pura) cu umiditatea existenta in momentul
determinarii, exprimata in grame. Aceasta insusire fizica trebuie cunoscuta din
urmatoarele considerente :
¦ face parte din elementele formulei de calculare a normei de samanta la
hectar ;
¦ constituie un indicator important in aprecierea modului de comportare a
soiurilor si hibrizilor in aceleasi conditii agrotehnice si climatice ;
¦ ajuta la estimarea productiei la unitatea de suprafata , fiind un element al
productivitatii.
Masa a 1000 de boabe se determina la samanta pura. Este de dorit ca
valorile acestui indicator sa fie cat mai mari posibile.

Masa absoluta a 1000 de boabe este masa semintelor raportata la

substanta uscata .
100 – U Ma – masa absoluta
Ma = Mr x -------------- Mr – masa relativa a 1000 de seminte (MMB)
100

Masa specifica este raportul intre masa a 1000 de boabe si volumul

acestora.
MMB (g )
Ms = ----------------- ; MMB = masa relativa a 1000 boabe (g)
3 3 V (cm ) V = volumul a 1000 boabe (cm )

Masa hectolitrica (MH ) este o notiune care defineste densitatea masei de

seminte si reprezinta masa unui volum de 100 l seminte exprimata in kg. Masa
hectolitrica este influentata de umiditate, puritate, marimea si forma semintelor,
masa specifica a semintelor, etc.
Se determina la produsele destinate consumului alimentar si prelucrarilor
industriale, pentru estimarea operativa a cantitatilor de produse prin cubaje,
precum si la calcularea volumului necesar de depozitare a produselor respective.
Masa hectolitrica este corelata in mare masura cu productia de faina de cereale,
19
fiind un indice calitativ in relatiile comerciale ale intreprinderilor de morarit si
panificatie, indicand in anumite limite randamentul de extractie al fainii si
calitatea acesteia. La orez s-a constatat ca MH in functie de puritate se coreleaza
pozitiv cu randamentul in boabe decorticate, servind la intocmirea baremului
minim de decorticare.
In functie de marimea masei hectolitrice, produsele agricole sub forma de
boabe se grupeaza in grele (maza re, fasole, grau, porumb) care au masa
hectolitrica mai mare de 75 kg si usoare (floarea soarelui, ovaz, etc.), cu masa
hectolitrica, in mod obisnuit, sub 40 kg si mijlocii intre 75-40 kg.
Marimea semintelor se exprima prin dimensiunile boabelor (lungimea,
latimea, grosimea, diametru). Dimensiunile semintelor oscileaza in anumite
limite, in functie de unii factori de mediu si tehnologici, in functie de pozitia
acestora in inflorescenta (mijloc, varf, baza), formarea lor pe tulpina principala ,
pe frati, pe ramificatii.
Conditionarea semintelor, cu triorul se face in functie de dimensiuni.
Calibrarea semintelor este separarea lor pe categorii in functie de dimensiuni si
forma , oferind avantaje la semanatul de precizie.
Umiditatea semintelor - este determinata in mod repetat, la predarea
produselor la bazele de receptie, pe timpul depozitarii si la livrare.
Umiditatea semintelor reprezinta continutul de apa exprimat in procente,
care exista la un moment dat intr-o proba de seminte si care se poate elimina prin
uscare la etuva la o anumita temperatura pana la greutatea constanta sau care
poate fi pusa in evidenta prin alte metode (electrometrice).
Este necesara determinarea umiditatii din urma toarele motive :
- are un rol in stabilirea momentului recolta rii ;
- are importanta in procesul de prelucrare ;
- ajuta la stabilirea scazamintelor ce au loc in masa de seminte, prin
reducerea continutului in apa .
Umiditatile recomandate sunt de 14-15 % la cereale,12 % la leguminoase,
sub 10 % la oleaginoase, etc.
In mod obisnuit umiditatea se determina cu umidometre electronice.
Examenul organoleptic se refera la culoarea, luciul si mirosul semintelor.
Rezultatele se exprima prin comparatie cu caracteristicile normale. Cu aceasta
ocazie pot fi sesizate unele modificari care se produc in masa de seminte datorate
unor procese nedorite, cum ar fi : mucega irea, incingerea, umezirea, rancezirea,
alte procese de alterare.
Semintele lucioase reflecta o pastrare buna, cele care si-au pierdut luciul o
pastrare proasta . Examenul organoleptic poate stabili daca sa manta nu a fost
falsificata.
Analize fiziologice . In cadrul analizelor fiziologice intra determinarile :
energia germinativa ; capacitatea germinativa ; cold-testul ; viabilitatea ; puterea
de stra batere.
Analizele fiziologice au rolul de a evidentia capacitatea semintelor de a
germina si de a produce plante normale si viguroase.
20
 Germinatia semintelor este exprimata prin doua notiuni : energia
germinativa si capacitatea germinativa.
Capacitatea germinativa (G) este data de numa rul de seminte, exprimat
procentual, care, in conditii optime de temperatura, umiditate si aeratie, produc
germeni (colti) normali, intr-un anumit timp, stabilit prin STAS fiecarei specii de
plante (7 – 8 zile).
Energia germinativa reprezinta numarul de seminte, exprimat procentual,
care in conditii optime de temperatura, umiditate si oxigen, produc germeni
normali intr-un timp mai scurt, adica 1/2 - 1/3 din timpul stabilit pentru
determinarea capacitatii germinative.
Vigoarea germenilor exprimata prin energia germinativa , se masoara
dupa formula propusa de Piper pentru viteza de germinare. Energia germinativa
este corelata de timpul mediu de germinatie (TMG). Semintele cu energie
germinativa mare in laborator, au in camp capacitate de germinare apropiata sau
de multe ori egala cu aceia obtinuta in laborator.
Energia germinativa variaza in functie de specie, modul de pastrare a
semintei, conditiile de mediu si agrofitotehnia folosita .
Ritmul in care semintele germineaza se exprima prin indicele TMG
(timpul mediu de germinare).

(n.d)
TMG = -------------- in care :
n
n = numarul de seminte germinate zilnic cu germeni normali ; d =
numarul de ordine al zilelor considerate si cu valorile prezentate.
Daca avem doua probe cu germinatia de 96 % si una are TMG 5,2, iar a
doua 6,5, prima proba este mai valoroasa.
Germinatia se determina din urma toarele considerente :
- face parte din formula de calcul a normei de sa manta la hectar ;
- ajuta la stabilirea gradului de dezvoltare a embrionului si maturitatii
semintelor ;
- da indicatii asupra vechimii si conditiilor de pastrare a semintelor.
- ajuta la stabilirea valorii orzului destinat pentru fabricarea berii.
Factorii care influenteaza procesul germinatiei sunt de ordin intern, faza
de maturitate, repausul germinal, vechimea semintelor (longevitatea) si de ordin
extern (apa, temperatura, aerul, lumina).
Faza de maturitate este importanta la materialul de semanat, recoltarea
facandu-se la maturitate deplina, atunci cand embrionul este complet dezvoltat.
Repausul seminal este perioada ce urmeaza recolta rii cand semintele nu
germineaza chiar daca se intrunesc factorii germinatiei (apa, ca ldura, oxigen).
Cauzele repausului germinal sunt multiple : impermeabilitatea pentru apa a
tegumentului seminal ; restrictii in schimbul de gaze ; prezenta in tegument a unor
substante inhibitoare ale germinatiei (amoniac, acizi, etc.) ; repausul embrionului
care se afla sub influenta anumitor substante chimice.
21
 Prezenta sau absenta repausului seminal sunt controlate genetic, dar pot fi
influentate si de factorii ecologici si tehnologici. Perioada de trecere treptata a
semintelor de la starea de repaus la starea in care pot germina este cunoscuta sub
denumirea de postmaturare , cand se produc modificari de natura fizica , chimica ,
ce creeaza conditii pentru germinare.
Longevitatea semintelor este durata de timp cat ele isi pastreaza
germinatia si depinde de factorii ereditari, conditiile de vegetatie, tehnologia de
cultivare, pa strarea. Semintele isi pot pastra germinatia de la 2-3 ani pana la 15-
100 ani. Lonvegitatea economica se refera la perioada de timp in care procentul
de seminte germinabile nu scade sub minimum cerut de S.R. Rezulta ca in
productie trebuie folosita samanta cat mai proaspa ta .
Dintre factorii externi, lumina este un factor indiferent la majoritatea
semintelor puse la germinat. Speciile de plante cu seminte mai mici necesita
lumina in procesul de germinatie, majoritatea speciilor germinand la intuneric.
Viabilitatea semintelor este o analiza fiziologica rapida, prin care se
stabileste daca embrionul este viu, considerandu-se o corelatie pozitiva intre
viabilitate si germinatie. Rezultatele au valoare estimativa .
Cold-test – testul presupune germinarea semintelor in conditii de
temperatura minima. Metoda este folosita pe scara larga la porumb si floarea-
soarelui, oferind informatii importante asupra comporta rii materialului de semanat
in conditiile in care dupa semanat survin temperaturi scazute.
Puterea de strabatere este capacitatea coltilor (germenilor = de a strabate
un strat de nisip de la 1 la 6 cm in perioada de timp stabilita pentru germinatie
plus 2 zile – se exprima in procente (1 cm – semin mici ; 3 cm seminte mijlocii, 6
cm – seminte mari).
Analiza starii sanitare a semintelor este uzuala in prezent, necesitand
personal specializat.
Samanta utila si cantitatea de samanta la ha . Toate determina rile care se
fac la materialul de semanat au drept scop stabilirea calitatii semintelor si a
normei de semanat.
Sa manta utila se calculeaza cu formula :

P G
, = in care : SU
100
Su – samanta utila % ; P – puritatea % ; G – germinatia %

Cunoscand samanta utila se calculeaza cantitatea de sa manta la hectar :

D . MMB D. MMB D. MMB x 100

C = --------------- = ----------- = --------------------
Su PxG PXG
100

22
 Avand in vedere ca germinatia semintelor se stabileste in conditii optime
de laborator, iar in camp conditiile de germinare sunt mult diferite de optim, se
propune introducera in calcul a procentului de rasa rire in camp (% Rc) si desimea
2 care trebuie realizata la ra sa rire in camp (D) in plante /m . In acest caz cantitatea
de sa manta la ha se calculeaza dupa urmatoarea relatie :

D . MMB . 100 C = cantitatea de sa manta la ha (kg)

2 C = -------------------- in care : D = desimea in plante ra sa rite la m
kg/ha
MMB = masa a 1000 de boabe (g)
G x % Rc G = germinatia in %
%R = procentul de rasarire in camp
c

La plantele prasitoare cantitatea de sa manta la ha se calculeaza astfel:

D . MMB
C = -------------- ; D – desimea de semanat in b.g./ha
P x G x 100
S-a determinat ca procentul de rasarire in camp la grau, in conditii
bune de semanat este de 85-90 % din capacitatea germinativa determinata in
laborator si poate sa scada la 65-70 % in conditii nefavorabile.
La sorg procentul de rasa rire este 50-60 % din germinatia determinata in
laborator iar la leguminoase (mazare) de 75 % din boabele germinabile sema nate .

1.4.3. Factori tehnologici

Tehnologia culturii plantelor isi propune realizarea ansamblului de

masuri, incepand cu infiintarea si organizarea fitosistemelor , intretinerea
(ingrijirea) lor pana la recoltare, care, sa permita mentinerea echilibrului intre
resursele energetice, trofice, hidrice si consumul populatiei ce alca tuieste
fitosistemul, asa fel incat potentialul productiv sa se poata manifesta integral.
Prin organizarea fitosistemului se realizeaza un ecran fotosintetic cu mare
capacitate de interceptare, absorbtie si convertire a luminii solare in materie
organica, sporeste potentialul productiv prin ma rirea numarului partenerilor pe
unitatea de suprafata , alegandu-se desimea optima, potrivita cu tipul plantelor si
resurselor energetice si trofice.
Repartizarea uniforma a partenerilor pe teren evita concurenta dintre
indivizi folosindu-se mai bine resursele energetice, trofice si hidrice.
Tot prin organizarea corespunzatoare a fitosistemului se amelioreaza
conditiile de mediu, pentru ca partenerii sa poata beneficia, pe masura
necesitatilor de factorii indispensabili vietii si activitatii productive.
Protejarea plantelor impotriva agentilor patogeni, insectelor si buruienilor
pe tot parcursul vegetatiei, in vederea pa strarii cat mai indelungate a suprafetei
foliare fotosintetizante, contribuie implicit la crearea de biomasa totala si
principala , realizandu-se o calitate tot mai buna.
Factorii tehnologici se prezinta pe larg la fiecare cultura .
23
 1.4.4. Factori social-economici
Exploatatia agricola este un sistem tehnico-economico-social complex,
care urma reste sa gaseasca cele mai adecvate metode pentru a se mentine intr-un
echilibru functional.
Sistemul de „exploatatie agricola” are caracteristici specifice, care se
refera la caracterul complex, dinamism, adaptabilitate, caracter „deschis” caracter
probabilistic, determinat de actiunea unor factori naturali, economici, etc. cu
caracter aleator, caracterul autoreglabil si autoorganizabil (Ciurea I.V., 2005).
Exploatatia agricola este un organism economic reprezentat de o persoana
sau un grup de persoane fizice sau juridice, care, dispunand de mijloace de munca
proprii sau inchiriate, concep si desfasoara un complex de procese de munca, in
vederea obtinerii unui profit permanent.
Modalitatile cum influenteaza productia plantelelor de camp, factorii
social economici, sut prezentate pe larg la disciplina de Management in
exploatatiile agricole.

1 .5.Calitatea produselor agricole si posibilitatile de imbunatatire

In micul dictionar enciclopedic, calitatea productiei este „nivelul la care
ansamblul insusirilor fiecarui produs, fieca rei lucrari etc. corespunde destinatiei”
iar in Dictionarul limbii romane, editat de Academia Romaniei calitatea este
„totalitatea insusirilor esentiale care determina un fenomen”, iar mai departe,
„caracteristica pozitiva , insusire buna, frumoasa ” (vol.I, p.318).
In cazul produselor agricole de care se ocupa Fitotehnia, considera m
insusiri esentiale numai pe acelea care dau produsului particularitatile ce-l fac apt
de utilizare, cu cele mai bune rezultate, in scopul pentru care a fost creat. La
produsele destinate prelucra rilor industriale, in categoria insusirilor esentiale intra
si acelea care permit sau usureaza procesul tehnologic de prelucrare. Oricare ar fi
produsul, calitatea este un efect al constitutiei sale fizice si chimice. In literatura
de specialitate, se confunda de cele mai multe ori, insusirile ce definesc calitatea
cu cele cantitative. Astfel, de pilda se afirma ca sfecla pentru zahar este de calitate
superioara, cand are continutul mai ridicat in zaharoza . Tot asa se vorbeste de
semintele oleaginoase, cand sunt mai bogate in substante grase, de boabele
leguminoaselor ori cerealelor, daca au continut mai ridicat in proteine, de tulpinile
de in si canepa daca au continut mai ridicat in fibre textile. In toate aceste cazuri
este vorba de realizari cantitative. Am putea afirma ca s-a imbunatatit calitatea
produselor agricole respective, numai atunci cand s-ar reusi sa se schimbe in ele
unele insusiri esentiale, in asa fel incat acestea sau produsele finite realizate sa
aiba proprietati alimentare sau tehnice noi si superioare, de pilda, fibre cu
rezistenta , elasticitate, finete, etc. mai mare, ulei cu proprietati culinare sau
tehnologice mai bune, paine de calitate superioara , etc.
Asupra calitatii are o inraurire si cantitatea. Sfecla pentru zahar devine
planta industriala in momentul in care continutul in zaharoza ajunge la 12-14 %,
cand industria zaharului o accepta ca materie prima, cand extragerea zaha rului
24
satisface indicii economici, iar produsul realizeaza exigentele consumatorului.
Cresterea continutului in zahar va fi cantitativa, schimbarea compozitiei chimice,
prin reducerea azotului vatamator, va fi insusire de calitate.
Daca Fitotehnia s-a preocupat in trecut, mai mult de cantitatea productiei,
in momentul de fata acorda o mare importanta calitatii acesteia.
Despre calitatea productiei, se vor prezenta date importante cand se va
studia fiecare planta.
1.6. Originea si evolutia plantelor cultivate
Plantele cultivate asta zi, provin, majoritatea lor, din flora spontana , omul
selectionand formele cu insusiri pozitive si necesare lui. Ele n-au avut din
totdeauna aria de ra spandire de azi. S-au format in anumite regiuni, cu conditii de
mediu deosebite, regiuni numite centre genice sau de origine.
Pe baza studiilor intreprinse asupra colectiilor de plante si a cercetarilor in
diferite zone geografice N.Vavilov (1935) citat de Bilteanu Gh., 2003 a delimitat
centrele de origine din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.
Centrele de origine a principalelor plante cultivate
Centrul si subcentrul
de origine Zone Principalele specii
Panicum miliaceum
Andropogon sorghum
China Centrala si Fagopyrum esculentum
I.CHINA de Vest Hordeum hexastichum
Glycine hispida
Phaseolus angularis
Cannabis sativa
Papaver somniferum, etc.
Oryza sativa
Cicer arietinum
Phaseolus mungo
Assamul Phaseolus aureus
II.INDIA si Birmania Phaseolus calcaratus
II A. Subcentrul (fa ra India de Vigna sinensis
principal N-V, Pundjab) Sesamum indicum
Carthamus trinctorius
Gossypium herbaceum
Corchorus capsularis
Hibiscus cannabinus
Cannabis indica, etc.
II B. Subcentrul Indochina si Arhi- Saccharum officinarum
indo-malaezian pelagul malaezian Musa textilis, etc.
25
 Triticum aestivum - vulgare
Triticum aestivum -compactum
India de nord-vest Tr.aestivum-sphaerococcum
(Pundjab, Pisum sativum
III. Asia Centrala Casmirul) Lens esculenta
Afganistanul Vicia faba
Tadjikistanul Phaseolus aureus
Uzbekistanul Brassica Juncea
Tian-Shanul de
Linum usitatissimum
Vest
Sesamum indicum
Cannabis indica
Gossypium herbaceum
Triticum monococcum
Tr.turgidum,
ssp.turgidum,conv.durum
Tr.aestivum ssp.vulgare
IV Orientul Interiorul Triticum orientale
Apropiat Asiei Mici, Triticum persicum
Transcaucazia, Triticum Timopheevi
Iranul, Triticum aestivum ssp.maccha
Muntii Turkmeniei
Hordeum distichum
Secale cereale
Avena byzantina
Avena sativa
Lens esculenta
Lupinus albus
Medicago sativa, etc.
Triticum durum
Triticum dicoccum
Triticum polonicum
Triticum spelta
Avena byzantina
V. Bazinul Tarmurile Ma rii Avena brevis
mediteranian Mediterane Lathyrus sativum
Lupinus albus
Linum usitatissimum
Beta vulgaris
Carum carvi
Pimpinella anissum
Thymus vulgaris
Mentha piperita
Salvia officinalis
26
 Humulus lupulus
Triticum durum abyssinicum
Triticum turgidum abysinicum
Triticum dicoccum abysinicum
Triticum polonicum abysinicum
Hordeum sativum
Andropogon sorghum
Vigna sinensis
VI. Abisinia Abisinia, Eritrea si
Linum usitatissmium
parte din Somalia Ricinus communis
Zea mays
Mexicul de sud, Phaseolus vulgaris
VII. Mexicul Guatemala Phaseolus lunatus
si America Centrala Honduras Phaseolus acutifolius
Costa Rica Gossypium hirsutum
Ipomea batata
Nicotiana rustica etc.
Zea mays amylacea
VIII. America de Sud Peru, Ecuador, Solanum tuberosum
Bolivia, Brazilia, Solanum andigenum
Paraguay , Chile Phaseolus lunatus
Gossypium barbadense
Nicotiana tabacum
Arachis hypogaea, etc.

Cele mai multe specii de plante cultivate isi au originea si centrele genice
din Asia (cca 400 specii din 600). Din continetul american provin cca 100 de
specii din cele 600.
La evolutia plantelor, inca de la inceputuri, alaturi de procesele de natura genetica
au contribuit intr-o ma sura foarte mare conditiile ecologice.
Extinderea ariei de cultivare a plantelor in afara centrelor de origine s-a
facut prin schimburi comerciale, migratiunea popoarelor, expeditii geografice,
descoperirea de zone noi. In diferite zone ale lumii s-au creat colectii mondiale de
plante, care sunt importante, pe de o parte, in descoperirea de noi resurse vegetale,
care imbogatesc sortimentul de plante utile omului, iar pe de alta parte, in
asigurarea sectorului de genetica . Si ameliorarea plantelor cu genitorii valorosi
pentru crearea de cultivare mai productive, mai rezistente la boli, seceta, etc.
In Romania s-a infiintat „Banca de resurse Genetice Vegetale” la
Suceava, subordonata Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvolta rii Rurale si
un depozit frigorific ICDA Fundulea, unde se asigura pastrarea pe termen scurt si
lung, a germoplasmei pentru crearea de cultivare noi si pentru pa strarea si
dezvoltarea biodiversitatii.
27
 CONDI T IONAREA S I P A STRAREA
SEMIN T ELOR
2.1. IMPORTANTA

Pa strarea semintelor a constituit pentru om o preocupare din cele mai

vechi timpuri.
Datele arheologice atesta ca , initial, pastrarea semintelor de cereale s-a
facut in gropi sa pate in stanca sau in pa mant in regiunile cu climat mai uscat, iar
in regiunile mai umede in vase de lut ars, de diferite ma rimi. Metoda pa stra rii in
gropi lipite cu argila si arse s-a pa strat multa vreme si pe teritoriul tarii noastre,
mai ales in epoca migrarii popoarelor.
Pa strarea in magazii a fost cunoscuta si la popoarele antice (egipteni, chi-
nezi, romani) de la care s-au pastrat si o serie de lucra ri scrise privind “ingrijirea”
cerealelor (CATO, VARO; Codexul impa ratilor bizantini, TEODOSIU si
IUSTINIAN etc., citati de BORCEAN, 1978).
Incepand, cu evul mediu si, mai ales, o data cu dezvoltarea industriei si
comertului, s-a pus problema stocurilor mari de cereale; pentru care s-au construit
magazii, la inceput din lemn, apoi din cara mida , iar in ultima vreme din beton
armat.
La noi in tara, primele silozuri s-au construit la Galati si Braila (1891), iar
mai tarziu la Constanta (1909). Reteaua de silozuri s-a marit in perioada anilor
1939 – 1942, prin constructiile executate in Campia Dunarii si s-a extins in toata
tara in intervalul ce s-a scurs.
In paralel s-au efectuat studii pentru stabilirea tehnologiei de pastrare a
diferitelor produse vegetale, o atentie deosebita , acordandu-se materialului
semincer. In prezent pastrarea semintelor reprezinta o veriga tehnologica
importanta, careia trebuie sa-i fie acordata toata atentia.

2.2. RECEPTIONAREA SI CIRCULATIA SEMINTELOR

Pentru receptionarea semintelor de la produca tori, in bazele de receptie se

fac urmatoarele pregatiri: - intocmirea planului de receptie; - asigurarea si
pregatirea spatiilor pentru depozitare; - prega tirea utilajelor pentru receptionare si
depozitare; - organizarea laboratorului pentru efectuarea analizelor; - elaborarea
planului de compartimentare a produselor pe calitati, - instruirea intregului
personal si asigurarea cu materiale.
28
 Receptionarea produselor se executa de catre laboratorul bazei in prezenta
producatorului, primul procedand la extragerea probelor primare (prin sondaj) din
mijlocul de transport.
Asupra probelor se fac urma toarele determinari, la toate produsele:
examen organoleptic ; puritatea fizica ; umiditatea si starea fitosanitara .
Pe langa aceste determinari, se mai determina :
- masa hectolitrica (la grau, secara , orz, orzoaica, ova z, orez si floarea-
soarelui);
- boabele imbra cate in palee (%) la grau;
- uniformitatea (orz si orzoaica );
- procentul de boabe galbene (orez);
- boabele atacate de plosnite si sticlozitatea (grau).
Dupa efectuarea analizelor si stabilirea incadra rii produselor in normele
tehnice de receptionare, se intocmesc documentele de calitate , iar mijloacele de
transport sunt dirijate la cantare.
Compartimentarea produselor vegetale sub forma de boabe consta in
repartizarea loturilor de seminte in depozite, dupa urmatoarele criterii: specie, soi
sau hibrid, umiditate, puritate, masa hectolitrica , stare fitosanitara, alte
caracteristici calitative, tipul depozitului etc.
Produsele destinate pentru samanta , care au la baza acte de recunoastere
in camp, se compartimenteaza: pe specii, soiuri, loturi cu acelasi act de
recunoastere si aceleasi caracteristici calitative.
Produsele destinate consumului se compartimenteaza pe destinatii:
consum alimentar, consum furajer, consum industrial, export etc.

2.3. INSUSIRILE FIZICE ALE MASEI DE SEMINTE

Caracteristicile fizice prezinta o deosebita importanta in operatiunile de

manipulare, transport si conservare a produselor agricole, sub forma de boabe.
Cele mai importante insusiri fizice sunt: capacitatea de curgere ,
autosortarea , porozitatea, sorbtia, higroscopicitatea si termoconductibiIitatea .
Capacitatea de curgere (sau friabilitatea ). Este insusirea semintelor si a
masei de boabe de a se deplasa pe un plan inclinat, formand o panta naturala .
Unghiul format intre panta de curgere si orizontala poarta denumirea de unghiul
taluzului natural .
Capacitatea de curgere este influentata de: forma semintelor, marimea si
greutatea volumetrica, continutul in umiditate, puritatea tehnica, caracteristicile
suprafetei pe care se realizeaza curgerea. Astfel, cea mai mare capacitate de
curgere o au semintele sferice, cu tegumentul neted (mazare, soia). Friabilitatea se
reduce mult la semintele imbracate in palee, (orz, ovaz) si este foarte scazuta la
semintele rugoase (sfecla ) si la cele prevazute cu perisori (bumbac). Capacitatea
de curgere este influentata negativ de cresterea continutului de umiditate, cat si de
reducerea puritatii tehnice a masei de boabe.
29
 Aceasta insusire are importanta la construirea instalatiilor de transport
prin cadere libera in cadrul silozurilor, la incarcarea si golirea celulelor, la
stabilirea suprafetelor pentru depozitarea in vrac a semintelor, la tratarea
semintelor pentru semanat si in timpul sema natului etc.
Autosortarea. Este insusirea masei de boabe de a se separa in mod
natural, in timpul manipula rii sau a transportului, pe componente, in functie de
forma, ma rimea si greutatea (masa) specifica . Fenomenul se produce frecvent la
umplerea sau golirea celulelor de siloz, cand datorita curentilor aerului si a
capacitatii diferite de plutire, boabele mai usoare cad spre periferie si raman la
suprafata gra mezii, in timp ce boabele si componentele grele cad la baza ei si in
centru.
In acest fel se creeaza vetre neuniforme, cu grad diferit de afanare,
umiditate, ceea ce favorizeaza degradarea produsului.
Autosortarea este cu atat mai accentuata, cu cat masa de boabe are o
puritate mai redusa, iar natura impuritatilor mai eterogena.
Datorita autosortarii, sondarea mijloacelor care transporta seminte in vrac
trebuie sa se faca atat in colturi, cat si in mijloc si pe toata adancimea vracului.
Pentru prevenirea autosortarii in operatiunile de manipulare a semintelor
in silozuri, la inca rcarea si golirea celulelor se monteaza dispozitive de
uniformizare.
Porozitatea. Reprezinta volumul spatiilor goale, ocupate de aer, dintre
componentele solide, raportate la volumul masei depozitate. Porozitatea (P) sau
spatiul intergranular se poate determina cu relatia:
V v
= P 100 ,
V
in care V reprezinta volumul total al masei de seminte, iar v - volumul
componentelor solide. Rezulta ca daca se elimina spatiul intergranular, rezulta
V
= 100 D densitatea , respectiv spatiul ocupat de masa de seminte si
v
impuritati, raportat la volumul total al masei depozitate.
Factorii care influenteaza afanarea sunt: forma, marimea si suprafata
componentelor solide, uniformitatea masei de boabe, continutul de umiditate,
natura corpurilor stra ine, grosimea vracului, tipul depozitului. Aceasta inseamna
ca, sub influenta autosortarii, porozitatea are valori diferite in masa de boabe, cu
influente importante asupra proceselor fizice si fiziologice care se petrec in timpul
depozita rii.
Porozitatea prezinta mare importanta la pa strarea semintelor prin aerare
activa , in functie de ea stabilindu-se caracteristicile ventilatoarelor si durata
ventila rii. Cunoasterea porozitatii este necesara si la uscarea semintelor, intrand in
calculul bilantului termic, cat si la gazarea semintelor cu insecticide.
Sorbtia. Este insusirea semintelor si a masei de boabe de a retine din
mediul inconjurator vaporii de diferite substante si gaze. Acest fenomen se poate
produce prin: absorbtie, adsorbtie, condensatie capilara si chemosorbtie.
30
 Cedarea vaporilor de diferite substante sau a gazelor de ca tre seminte
mediului inconjurator poarta denumirea de desorbtie .
Aceasta insusire a semintelor se datoreste suprafetei mari a acestora, cat si
structurii coloidal – poros - capilare a acestora.
Procesul de sorbtie este influentat de temperatura , de elasticitatea si viteza
de miscare a vaporilor si a gazelor, de temperatura sorbantului (difuziunea
externa) si de compozitia chimica (difuziunea interna).
Sorbtia diferitelor gaze sau vapori (exclusiv vaporii de apa ) prezinta
importanta in tratarea semintelor cu substante chimice care ar putea influenta
mirosul acestora sau manipularea semintelor in atmosfera de petrol, benzina etc.
Din acest considerent, dupa dezinfectarea sau dezinsectia magaziilor cu produse
chimice, inainte de inmagazinarea produselor, sa se procedeze la aerisirea
energica a acestora.
Sorbtia si desorbtia vaporilor de apa reprezinta higroscopicitatea
semintelor, fenomen cu mari implicatii in pastrarea produselor. Ea depinde de
umiditatea relativa a aerului, de temperatura , suprafata boabelor, compozitia
chimica a acestora si de marimea embrionului (ex. la porumb, fata de grau,
convarietatea dentiformis la porumb fata de convarietatea indurata etc.). Datorita
higroscopicitatii, intre tensiunea vaporilor din aer si tensiunea vaporilor din
seminte se stabileste o relatie de echilibru denumita echilibru de higroscopicitate .
Umiditatea boabelor, necesara, pentru mentinerea acestui echilibru, poarta
denumirea de umiditate de echilibru . Ea creste si descreste cand umiditatea
aerului se schimba (tab. 2.1, dupa FRISVIATSKI,1950).
Tabelul 2.1.
Valoarea umiditatii de echilibru a boabelor, in functie de umiditatea relativa a

aerului la temperatura de 20°C

Umiditatea relativa a aerului (in % la 20°C)

Specia 20 30 40 50 60 70 80 90
Grau 7,8 9,2 10,7 11,8 13,1 14,3 16,0 19,0
Secara 8,3 9,5 10,9 12,2 13,5 15,2 17,4 20,4
Orz 8,3 9,5 10,9 12,0 13,4 15,2 17,5 20,9
Ova z 6,7 8,3 9,4 10,8 12,0 14,4 16,8 19,9
Orez brut 7,5 9,1 10,4 11,4 12,5 13,7 15,2 17,6
Mei 7,8 9,0 10,5 11,6 12,7 14,3 15,9 18,3
Porumb 8,2 9,4 10,7 11,9 13,2 14,9 16,9 19,2
Soia 5,4 6,5 7,1 8,0 9,5 11,6 15,3 20,9
Floarea – soarelui - - 5,0 5,9 6,9 7,8 9,1 11,4
In - - 5,1 5,9 6,8 7,9 9,2 12,1
Canepa - - - 5,6 6,6 7,7 9,0 11,3
Ricin - - - - 5,5 6,1 7,1 8,9
Umiditatea de echilibru depinde de compozitia chimica a semintelor, de
continutul acestora in substante higroscopice (zaharuri, proteine) si nehigro-
scopice (lipide).

31
 La aceeasi umiditate relativa a aerului si la aceeasi temperatura , semintele
bogate in amidon si proteine (cereale, leguminoase) au umiditatea de echilibru
mai ridicata decat semintele bogate in grasimi (ricin, in, floarea - soarelui etc.).
Diferentele intre capacitatea higroscopica a componentelor chimice ale masei de
boabe reliefeaza mai mult necesitatea conditiona rii lor inainte de depozitare.
Umiditatea de echilibru la temperatura de 20°C si la umiditatea relativa a
aerului de 70% se ia ca limita maxima a umiditatii pentru pastrare.
Pe baza relatiilor intre umiditatea relativa si temperatura aerului,
umiditatea si temperatura produselor depozitate, s-au stabilit nomograme , care
indica momentul cand se pot aera produsele fa ra pericol de umezire.
Conductibilitatea termica. Este capacitatea transmiterii temperaturii in
masa de boabe, ca rezultat al diferentelor de temperatura . Schimbul de ca ldura
poate avea loc prin contact direct intre: boabe (prin conductie ) sau datorita
circulatiei aerului (prin convectie ). In primul caz rolul predominant il are
compactitatea masei de seminte, iar in cel de-al doilea caz influenta principala
revine circulatiei ascendente din masa de boabe.
Acest schimb de temperatura in masa de boabe se exprima prin
coeficientul de conductibilitate termica , care reprezinta cantitatea de caldura care
2 trece printr-un strat de seminte cu suprafata de 1 m grosimea de 1 m, in timp de o
ora , la o diferenta de temperatura intre inceput si sfarsit de 1°C.
Valorile coeficientului de conductibilitate variaza intre 0,12 – 0,40
2 kcal/m /h. Coeficientul este in corelatie pozitiva cu umiditatea (apa avand
2 coeficientul de 0,02 kcal/m /h). Conductibilitatea termica a graului si orzului
2 variaza intre 0,1 - 0,4 Kcal/m /h.
Masa de seminte se caracterizeaza printr-o conductibilitate termica
redusa, fapt ce face ca acestea sa-si pastreze mult timp temperatura. De aceea,
produsele depozitate vara, cand temperatura este ridicata, se impune a fi aerate
periodic, dar si o data cu sca derea temperaturii, acestea pastrandu-si apoi
temperatura scazuta si in anotimpul cald urmator.
Ca ldura specifica, in acest caz, reprezinta cantitatea de caldura necesara
pentru a ridica temperatura unui kg de seminte cu 1°C. Cunoasterea ca ldurii
specifice prezinta importanta in procesul de uscare artificiala a masei de seminte
depozitate.

2.4. PROCESELE FIZIOLOGICE DIN MASA DE SEMINTE IN

TIMPUL PASTRARII

In semintele recoltate continua desfasurarea unor procese biologice dintre

care cele mai importante sunt: postmaturatia si respiratia.
Postmaturatia. Reprezinta complexul de procese care conduc la
maturitatea fiziologica a semintelor, astfel incat capacitatea lor de germinatie sa
devina maxima.
Conditiile de pa strare pot modifica atat durata postmaturatiei, cat si
procesele biochimice ce au loc, mai ales cand coacerea semintelor s-a produs in
32
conditii mai putin favorabile (temperaturi ridicate si usca ciune, sau ploi
prelungite). In astfel de conditii substantele de rezerva din bob nu ajung la faza de
amidon, iar continutul ridicat in zaharuri poate provoca o respiratie mai intensa a
semintelor.
Temperatura din spatiile de depozitare poate prelungi postmaturatia,
atunci cand este sub 16°C.
Ventilatia activa si temperaturile mai ridicate scurteaza procesul de
postmaturatie.
Deficitul de oxigen si respectiv, cresterea continutului de dioxid de
carbon reduce intensitatea procesului de postmaturatie.
Respiratia semint elor. Se petrece cu intensitate diferita in functie de o
serie de factori ca: gradul de coacere, umiditate, temperatura , integritate etc.
Prezenta in masa de boabe a unor seminte “necoapte” ma reste intensitatea
respiratiei, chiar si in conditii de umiditate scazuta.
Semintele cu continut sca zut de umiditate au o respiratie redusa . O data
cu cresterea continutului de umiditate se intensifica respiratia, ca urmare a
accelerarii proceselor biochimice.
Pragul de umiditate de la care apare apa libera (care serveste la
intensificarea proceselor biochimice) se numeste umiditate critica . Valorile
umiditatii critice, in functie de specie, variaza intre limitele:
- floarea-soarelui, ricin ......………………………………..……6 – 8%
- porumb, mei, sorg, sfecla ..…………………………….. 11,5 – 12,5%
- grau, secara, orz, ovaz ……..…………………………... 14,5 – 15,5%
- maza re, fasole, linte, bob ……………………………..….…15 – 16%
Cunoasterea umiditatii critice a semintelor este foarte importanta in
procesul pastra rii, deoarece intre limitele ei respiratia este redusa.
Semintele de cereale cu umiditate pana la 14% (sub umiditatea critica) se
pot pastra in vrac, in straturi cu inaltime mare. Aceleasi seminte cu umiditatea
intre limitele umiditatii critice respira de circa 2 - 4 ori mai intens, iar cele cu
umiditatea de 17% isi intensifica respiratia de 20 - 30 de ori.
O data cu cresterea temperaturii se ma reste si intensitatea respiratiei.
Gradul in care temperatura influenteaza intensitatea respiratiei si functiile vitale
depinde de durata cat semintele au fost sub influenta temperaturii respective.
Intre 0 si 10°C intensitatea respiratiei are valori neglijabile si devine
maxima, la grau, la 55°C, la soia la 45°C etc. dupa care se reduce cu atat mai
mult, cu cat umiditatea semintelor este mai mare.
Intensitatea si tipul respiratiei este dependenta de compozitia mediului
gazos. Raportul intre volumul de CO eliminat si cel de oxigen absorbit de
2
sa manta poarta denumirea de coeficient de respiratie . Cand coeficientul de
CO
2
respiratie este egal sau mai mic de 1 respiratia este aeroba.
O
2
Intensitatea respiratiei este influentata de specie si soi (hibrid). Astfel,
boabele de grau respira de 8 - 10 ori mai intens decat cele de mazare, achenele de
33
floarea-soarelui respira mai intens decat semintele leguminoase etc. Sunt
diferentieri intre soiuri si hibrizi, in functie de marimea embrionilor si alte
particularitati. La porumb, de exemplu, hibrizii cu embrioni mari respira mai
intens decat hibrizii cu embrioni mici.
Boabele sistave au intensitatea marita a respiratiei, in comparatie cu
boabele cu umplere normala.
Semintele lovite, sparte si cele cu inceput de incoltire respira mai intens
si, deci, se pa streaza mai greu.
Influenta proceselor de respiratie asupra pastrarii boabelor.
Consecintele respiratiei sunt: reducerea masei de substanta uscata din seminte,
cresterea umiditatii relative a aerului din spatiul intergranular, modificarea
compozitiei aerului din spatiul intergranular, ridicarea temperaturii in masa de
seminte.
Astfel, glucoza oxidata si descompusa reprezinta o pierdere
nerecuperabila a unei parti din masa uscata. Apa eliminata in procesele de
respiratie este retinuta de masa de seminte, avand ca efect saturarea aerului din
spatiul intergranular, cu consecinte grave in pa strare. Prin cresterea continutului
de CO se creeaza conditii improprii de dezvoltare pentru microorganismele
2
aerobe, ajungandu-se la oprirea respiratiei aerobe, distrugerea embrionilor si
dezvoltarea microorganismelor anaerobe, care provoaca fermentatia lactica , ce
conduce la deprecierea boabelor.
Incoltirea semint elor in timpul pastra rii. Reprezinta unul din procesele
fiziologice cu urmari importante. In timpul acestui proces se pierde o cantitate
importanta de substanta uscata si se reduc considerabil calitatile produsului, fapt
pentru care procesul este de nedorit in timpul pastrarii, indiferent de destinatia
produsului.
Pentru declansarea procesului este necesara o cantitate de apa mai mare
decat umiditatea de echilibru maxim, deci este necesara absorbtia de umiditate
capilara, care sa permita declansarea germina rii. Acest fenomen, practic, nu poate
sa apara decat in cazuri de depozitare a semintelor in conditii improprii, de grave
neglijente si lipsei controlului in timpul pa strarii.
Incingerea boabelor. Fenomenul rezulta ca o consecinta a activa rii
proceselor biologice din seminte si a activitatii microorganismelor, cand
umiditatea depaseste o anumita limita. Incingerea se produce in mai multe faze:
In prima faza , de "autoincalzire", are loc intensificarea respiratiei si
cresterea temperaturii boabelor pana la 24 - 30°C. La suprafata stratului de
seminte se observa o usoara transpiratie a boabelor, ca urmare a condensa rii
vaporilor din interiorul gramezii. In aceste conditii se dezvolta microorganismele
saprofite ca: Bacterium herbicola si mucegaiuri din genul Mucor si Penicillium.
Pe ma sura ce creste temperatura apare Aspegillus niger, A. candidus, A. flavus , iar
si unele bacterii ca la peste 20°C Penicillium piscarum , Rhisopus nigricans
Bacillus micoides, B subtilis, B. mesentericus etc., care incep descompunerea
materiei organice. In boabe apar glucide usor solubile in apa, ca rezultat al
descompunerii hidratilor de carbon si gra similor.
34
 In faza a doua temperatura se ridica pana la 38°C, creste mult umiditatea
masei de boabe, modificandu-se friabilitatea care se reduce evident. Semintele
incep sa se brunifice. Apar produsi de fermentatie se simte miros de mucegai,
alcool si amoniac.
Ciupercile, care au fost bine reprezentate in prima faza, sunt inlocuite de
alte microorganisme ca bacteriile: Bacillus subtilis, B. mesentericus etc.
In compozitia boabelor, din glucidele usor solubile rezulta, prin
fermentare, alcool, creste aciditatea, se descompune glutenul.
In faza a treia temperatura ajunge la 50°C si chiar peste aceasta limita .
Ciupercile microscopice dispar si apar microorganismele specifice putrefactiei,
ca: Bacterium proteus, B. coli, B. fluorescents etc. Are loc procesul de
descompunere a proteinelor. Boabele devin sfa ramicioase. Mirosul de fermentatie
alcoolica se simte puternic.
Incingerea se poate produce la cateva ore dupa recoltare, daca in masa de
boabe sunt seminte verzi sau seminte de buruieni cu continut mare de umiditate,
sau mult mai tarziu, in functie de umiditate.
Incingerea se poate produce in trei forme (fig. 2.1, dupa L. A.
TRISVEATCHI, 1970): incingerea in cuiburi, incingerea in straturi si incingerea
generala .
Incingerea in cuiburi apare la depozitarea produselor neomogene in ce
priveste continutul de impuritati cu umiditate diferita , hidroizolare
necorespunzatoare a depozitului sau prin concentrarea insectelor si acarienilor
intr-o anumita portiune a masei de seminte depozitate in vrac.
Incingerea in straturi orizontale sau verticale se produce in functie de
zona in care se formeaza stratul inca lzit in partea superioara, la baza “vracului”
sau pe verticala.

35
 Incingerea la suprafata sau la
baza “vracului” se produce frecvent
toamna si primavara. Mai periculoasa
este incingerea in straturile bazale, la
distanta de 20 - 50 cm de pardoseala .
Ca ldura care rezulta in straturile de jos
ale “vracului” difuzeaza usor in
straturile superioare si incingerea
cuprinde intreaga masa de boabe.
Fenomenul apare frecvent toamna
timpuriu, cand semintele se
depoziteaza in magazii cu pardosele
reci (produse neracite).
Incingerea in straturi verticale
are loc prin “transpiratia” peretilor sau
a stalpilor de beton, in cazul inca lzirii
sau ra cirii lor. Acest proces este
exclus cand peretii compartimentului
sunt situati la o depa rtare de 50 - 60
cm de peretii exteriori ai depozitului.
Procesul de incingere inceput
in masa de seminte nu va inceta decat
numai prin interventia activa a omului.
Fenomenul de incingere trebuie, insa, prevenit prin: pregatirea incaperilor
inainte de depozitarea semintelor; conditionarea si omogenizarea masei de boabe;
respectarea normelor de depozitare si controlul din timpul pa stra rii etc.

2.5. SPATII PENTRU DEPOZITAREA SEMINTELOR

36
 Produsele vegetale sub forma de boabe pot fi depozitate in spatii
ocazionale (inca peri, poduri etc.) sau in depozite speciale construite pe orizontala
(platforme, soproane, patule, magazii) sau pe verticala (silozuri) (fig. 2.2, 2.3, 2.4,
2.5). a
c

a a

b b

Fig. 2.2. Platforme acoperite: Fig. 2.3. Patule pentru pastrarea porumbului:
a – plan; b – sectiune transversala a – din lemn; b – din perfabricate cu beton armat;
c – din metal

b c
Fig. 2.4. Magazie de 1.500 tone capacitate:a – vedere principala;
b - in plan; c – sectiune transversala

37
 Platformele de beton sunt utilizate
in tot timpul anului, cu precadere pentru
reducerea continutului de umiditate al
semintelor, prin expunerea acestora la
soare si lopa tarea lor.
Platformele acoperite. Sunt
soproane in care produsele sunt
depozitate pentru perioade scurte de
timp, pana la conditionarea si
Fig. 2.5. Siloz pentru pastrarea cerealelor cu o
depozitarea in magazii si silozuri.
capacitate de 60.000 t.
Patulele. Sunt constructii destinate
porumbului sub forma de stiuleti. Acestea pot fi: metalice , cu diametrul de 5 m,
inalte de 8 - 10 m, prevazute cu cos de ventilare centrala de 0,60 m; din
prefabricate de beton armat , inalte de 1,80 m si late de 4,5 m; patule din lemn ,
tipul dublu, cu compartimente late de 1 - 1,70 m si de 4 m inaltime; patule
obisnuite , cu latimi de 1,5 - 2 m si inalte de 3 - 4 m, construite din sipci din lemn
sau plasa de sarma. Toate tipurile de pa tule sunt ridicate fata de pamant, cu
exceptia celor provizorii.
Magaziile. Sunt constructii cu capacitati diferite (1.500 – 17.000 t),
dotate cu utilaje pentru curatirea si manipularea semintelor si cu canale de aerare
activa . Depozitarea semintelor in magazii se poate face in vrac sau in saci .
Silozurile. Sunt constructii de mare capacitate (25 - 60 mii tone), care
prezinta fata de magazii urma toarele avantaje: folosirea rationala a suprafetei
construite si a volumului respectiv; permit un inalt grad de mecanizare, cu
comanda centrala, automatizata ; viteza de incarcare si desca rcare mare;
combaterea usoara a da una torilor; climatizare optima; izolarea buna a produselor
fata de mediul extern; executarea usoara a lucrarilor de conditionare si sortare.
Avantajele constructive si economice se realizeaza atunci cand ina ltimea
celulelor este de 5 - 10 ori mai mare decat diametrul sau latura celulelor, in cazul
silozurilor cu celule poligonale (L. V. THIERER si colab., 1971).
Silozurile cuprind urmatoarele componente mari:
- fundatiile pe care se reazema intreaga constructie;
- subsolul silozului unde sunt montate instalatiile de golire a celulelor si
de transport a produselor ce se livreaza;
- bateriile de celule , preva zute la partea inferioara cu palnii de golire iar
la partea superioara cu planseul pe care sunt instalate utilajele de umplere;
- galeria superioara - constructia ce inchide instalatiile de umplere;
- turnul silozului (sau casa masinilor), cu elevatoare, masini de curatire si
instalatii de predare a produselor;
- statii de primire - predare a vagoanelor de cale ferata, a autovehiculelor
incarcate;
- instalatii de uscare , ce pot fi montate in turnul silozului sau langa
bateriile de celule, la exterior;
- instalatii de desprafuire a utilajelor si a spatiilor de lucru;
38
 - instalatii de gazare a produselor infestate.

2.6. CONDITIONAREA SEMINTELOR.

Conditionarea reprezinta totalitatea lucrarilor de curatire, uscare, sortare

etc. prin care semintele recoltate sunt aduse in limitele standardelor de stat, in
vederea unei bune pa stra ri.
Curatirea semintelor urmareste inla turarea corpurilor stra ine, in vederea
realiza rii puritatii tehnice prevazute in standardele de stat. Prin operatiunile de
curatire se realizeaza si reducerea umiditatii cu 1 – 2%, a volumului si greutatii
produselor care urmeaza a fi transportate si se reduce spatiul necesar depozitarii.
Notiunea de “ samanta pura ” difera in functie de destinatia semintelor:
semanat, industrializare, furajare, consum uman etc.
Curat irea. Procesul de curatire a semintelor destinate insa manta rii
cuprinde urmatoarele etape: curatirea prealabila (precuratirea); curatirea de
baza; curatirea suplimentara.
Curatirea prealabila (precuratirea) se executa dupa recoltare, prin
operatii simple cu ajutorul curentilor de aer si al sitelor.
Curatirea de baza se executa cu ajutorul selectoarelor pe baza de curenti
de aer, site si trioare.
Curatirea suplimentara este necesara numai in anumite situatii, cum ar fi:
utilizarea masinilor cu celula fotoelectrica la fasole, pentru eliminarea semintelor
de alte culori, sau utilizarea masinilor electromagnetice pentru eliminarea
semintelor de cuscuta din sa manta de in etc.
Sortarea. Se executa concomitent cu curatirea de baza sau prin operatii
suplimentare. Se realizeaza cu ajutorul sitelor sau a gravitatorului. Operatiunea
prezinta importanta deosebita pentru materialul semincer, semintele mari si
uniforme, asigurand un semanat de precizie si obtinerea unor culturi uniforme, cu
plante viguroase.
Sortarea prezinta importanta si in unele industrii. Astfel, pentru fabricarea
berii, se solicita ca 80% din boabele de orzoaica sau orz sa fie mai mari de 2,5
mm.
Uscarea semintelor. Operatia urma reste eliminarea apei care este in
exces in seminte, pentru a preveni procesele de autoincalzire, mucegaire,
incingere prin care se diminueaza valoarea tehnologica, alimentara sau semincera
a acestora.
O buna pastrare se poate asigura semintelor de cereale si leguminoase,
daca umiditatea acestora este sub 14% si semintelor cu continut in grasimi de 25 –
30% la o umiditate de 10 – 12%, pe cand celor cu continut de gra simi de 40 –
50%, numai la un continut de umiditate de 7 – 8%.
Eliminarea apei in exces se poate realiza prin diferite metode:
Uscarea la soare este cea mai economica metoda, deoarece nu necesita
cheltuieli de energie. Semintele, asezate in straturi subtiri de 10 – 15 cm sunt

39
lopa tate la intervale de 2 - 3 ore. Temperatura creste in masa de boabe la 40 -
50°C, fapt ce determina reducerea intr-o singura zi a umiditatii cu 3 – 4%.
2 Suprafata de platforme amenajate in acest scop (solarii) este de 15 m /t la
2cereale si 20 - 30 m /t la floarea-soarelui.
Daca uscarea se prelungeste mai multe zile, este necesara adunarea
semintelor, seara, in gra mezi si acoperirea peste noapte a acestora cu prelate,
pentru a le feri de roua si eventuale ploi.
Prin acest procedeu simplu se gra beste si maturitatea fiziologica a
semintelor, iar sub actiunea razelor solare o parte din microorganismele de pe
suprafata semintelor sunt distruse.
Uscarea la aer se realizeaza utilizand ca agent de uscare aerul atmosferic
uscat si cald, care se introduce in uscator cu ajutorul ventilatoarelor.
Metoda este practicata la produsele care se recolteaza vara, cand aerul
atmosferic uscat depaseste 30°C, astfel ca la o singura trecere prin usca tor reduce
umiditatea semintelor cu 1 - 1,5%.
Uscarea prin aerare activa se realizeaza prin introducerea in masa de
boabe a aerului atmosferic uscat si cald sub presiune. La fel ca si metoda
anterioara si aceasta este aplicabila produselor recoltate in sezonul de vara.
Uscarea artificiala se realizeaza in instalatii de uscare, prin diferite
metode: uscarea prin contact cu suprafetele incalzite; uscarea cu aer cald; uscarea
cu gaze de combustie in amestec cu aerul atmosferic; uscarea in vid partial;
uscarea prin combinarea a doua sau mai multe din metodele mentionate.
Cea mai frecventa este metoda cu ajutorul aerului incalzit . In sectorul de
preincalzire al usca torului se realizeaza transpiratia semintelor, in sectorul de
uscare se obtine evaporarea si evacuarea apei, iar in sectorul urmator se produce
racirea semintelor cu ajutorul aerului atmosferic.
Cantitatea de caldura totala Qt necesara uscarii unui produs este compusa
din caldura necesara incalzirii aerului Qa si, cea necesara incalzirii produsului Qp:

Qt = Qa + Qp.
Ca ldura necesara pentru incalzirea produsului se calculeaza astfel:

• • Qp = Gp Cp (t – t ),
21

in care: Gp este greutatea produsului, in kg; Cp - caldura specifica a produsului

(cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii a 1 kg produs cu 1°C,
Kcal
in ; t - temperatura initiala a produsului; t - temperatura finala, dupa
o1 2
kg C
uscare, a produsului.
Ca ldura specifica . depinde de natura si structura produsului: la grau, 0,49
Kcal/kg; la porumb, 0,46; la floarea-soarelui, 0,35.
Reducerea umiditatii se realizeaza la temperaturi ale agentului termic de
pana la 40°C la semintele destinate semanatului (pentru a nu afecta germinatia) si
pana da 50°C la cele destinate consumului. La grau, de exemplu, daca se trece de
50°C glutenul isi pierde elasticitatea, fiind afectate insusirile de panificatie.
40
 Uscarea semintelor cu umiditate ridicata trebuie realizata cu temperaturi
mai mici decat a semintelor cu umiditate mai redusa, pentru a preveni sudarea
porilor tegumentului si fisurarea boabelor.
Randamente sporite in procesul de uscare se realizeaza nu prin marirea
temperaturii agentului de uscare, ci prin marirea cantitatii de aer cald care trece
prin masa de seminte.
Uscarea prin draierare. Metoda prezinta avantaje importante in
reducerea consumului de energie cu 15-20%, marirea capacitatii de uscare a
uscatorului cu 30 – 40%, reducerea fisurarii boabelor si chiar ameliorarea
sensibila a valorii produsului in raport cu uscarea clasica .
Procedeul consta din:
- uscarea accelerata pana la umiditatea de 18 – 19%, aerul cald fiind
dirijat in toata coloana de uscare, prin suprimarea zonei de racire;
- transferul produsului cald (50°) intr-o celula de racire (de draierare)
unde se lasa in repaus 8 - 12 ore, timp in care apa din interiorul semintei migreaza
spre periferie, egalizandu-se umiditatea si temperatura din bob;
2 3 - ra cirea prin aerare activa cu 40 - 60 m aer la 1 m de seminte/ora .

2.7. INMAGAZINAREA, CONTROLUL SI INTRETINEREA

SEMINTELOR IN TIMPUL PASTRA RII

Prega tirea spatiilor pentru depozitare trebuie sa constituie o preocupare

deosebita pentru prevenirea pierderilor de produse. Pregatirea cuprinde masuri de
ordin general si masuri speciale.
Masuri de ordin general. Reparatiile Ia cla diri, pentru a preveni
patrunderea apei si a da una torilor. De asemenea, se verifica instalatiile si utilajele
care deservesc spatiile de depozitare.
Curatenia. Curatirea prafului, evacuarea resturilor de seminte care pot
duce la inmultirea daunatorilor, verificarea dusumelelor, ra zuirea peretilor si a
tavanului. La silozuri se curata groapa elevatorului de resturi de seminte, capetele
transportoarelor, tuburile de scurgere, cicloanele etc., se asigura curatirea
terenului din jurul magaziilor si a silozului.
Masurile speciale. Constau in dezinfectarea, dezinsectizarea si
deratizarea spatiilor de depozitare.
Dezinfectarea magaziilor se face prin va ruirea peretilor, adaugandu-se in
clorura de var 3 – 7% sulfat de cupru (pentru combaterea mucegaiurilor), spalarea
dusumelelor cu solutie de soda (15 kg soda Ia 85 l apa).
Dezinsectizarea se poate face prin stropiri cu solutii chimice si cu produse
fumigene. Stropirile se realizeaza inainte de introducerea semintelor, cu una din
2 urmatoarele substante: “Actelic” 50 EC 0,2 litri/m , “Satisar” CE 50%, 0,5 - 1 g
2 2 s.a./m , “Damfin” 950 EG 0,4 - 40 ml/m , “Coopex” 50 WP 0,25%, “K’othorine
2 2 Grain” EC 2,5 PB 0,5 ppm = 1,56 mg s.a./m . La 1 m se foloseste 100 ml de
cantitate de lichid, in functie de gradul de absorbtie al stratului tratat.
Tratamentele cu produse fumigene, in spatii goale, se realizeaza cu:
41
 3 “Fumitox” 10 PF, 3 g produs comercial/m spatiu; “Coopex smoke generator"
0,25 g/m 3 2 spatiu; “Fumlindox” 50, 500 g/1.000 m spatiu.
Deratizarea. Combaterea rozatoarelor in depozite se realizeaza prin:
momeli cu “Antan” 80 P, “Actosin P”, “Brumoline” CM 0,7%, Fosfura de zinc
CM 70 – 80%; prin gazare cu “Delicia Gastoxin”, “Detia Gas” Ex-T, “Fostoxin”
tablete (2 tablete la o galerie) si alte produse.
Inmagazinarea semintelor. Se poate face sub forma varsata sau
ambalata.
La inmagazinarea sub forma varsata (“in vrac”) trebuie sa se acorde
atentie prevenirii amestecurilor, fiind necesara individualizarea si etichetarea
loturilor. Astfel, materialul semincer se depoziteaza separat de cel destinat
consumului; Semintele din anul precedent nu se amesteca cu cele din noua
recolta.
Loturile care urmeaza a fi depozitate vor fi individualizate in functie de
umiditate si alti indici de calitate.
L. V. THIERER si colab. (1971) mentioneaza grosimea stratului de
seminte in functie de umiditate si de dotarea depozitului cu instalatii de aerare
activa (tab. 2.2).
Tabelul 2.2 .
Inaltimea stratului de depozitare (m) a produselor in functie de continutul de
umiditate

Produsul Continutul in umiditate a boabelor (in %)

10 10 - 12 12 - 13 13 - 14 14 - 15 15 - 16 16 - 17
Cereale pa ioase nelimitat 2,5 - 1,5 1,5 – 1,0 1,0 – 0,5
Porumb boabe nelimitat 1,5 1,0
Maza re, fasole, linte 2,5 2,5 2,5 1,5 1,5 0,5 0,5
Oleaginoase 2 - 3 2 – 1,5 1,5 - 1 1,5 - 1 0,5
N o t a: In magaziile cu instalatii de aerare activa , grosimea stratului se majoreaza de 2 – 3 ori.

Produsele destinate sema natului se depoziteaza vrac pentru cereale si

leguminoase, cu umiditatea maxima de 14% (soia cu maximum 12%), iar cele de
oleaginoase cu 8%, cu o grosime maxima a vracului de 1,5 m in sezonul cald si
maximum 2 m in sezonul rece.
Depozitarea in saci se practica la produsele destinate sema natului si
exportului. Sacii, etichetati pe loturi, se stivuiesc in randuri incrucisate, cu
inaltimea de 5 - 7 saci pentru cereale, 5 - 10 pentru fasole si 6 - 12 pentru mazare.
Intre stive se lasa un spatiu de 1 m si 0,5 m intre stive si pereti. La pastrarea
indelungata sacii se restivuiesc periodic.
Controlul calitati semintelor depozitate. Produsele depozitate se vor
controla periodic. In prima luna dupa recoltare se determina continutul de
umiditate, iar temperatura se inregistreaza zilnic. In timpul toamnei observatiile se
fac din 5 in 5 zile, iar in lunile de iarna, bilunar. In primavara observatiile se vor
executa la intervale mai scurte, din 5 in 5 zile.
42
 Loturile semincere, in functie de starea semintelor, se vor controla la
intervalele trecute in tabelul 2.3.
In paralel se fac si determina ri pentru depistarea eventualilor daunatori si,
periodic, cel putin o data la 5 luni si inainte de livrare, se determina facultatea
germinativa.
Tabelul 2.3

Intervalul pentru controlul semintelor destinate insamantarilor, in zile,

in functie de continutul in umiditate
Seminte umede Seminte uscate
Perioada de control temp. (°C) umid (%) temp. (°C) umid (%)
Pana la terminarea repausului seminal zilnic 3 2 15
Intervalul cu temperaturi de 10°C 3 7 7 30
Intervalul cu temperaturi de 5 -10°C 7 30 15 30
Intervalul cu temperaturi de 0 - 5°C 7 30 30 30

2.8. METODE DE PASTRARE A SEMINTELOR

Principiul care sta la baza acestor metode este reducerea proceselor vitale
din masa de seminte, prin dirijarea umiditatii si a temperaturii.
In functie de felul cum sunt dirijati acesti factori, au fost elaborate mai
multe metode de pastrare: in stare uscata ; la temperaturi scazute ; prin aerare
activa ; prin asfixiere (anaeroba ); cu ajutorul substantelor chimice ; prin iradiere .

2.8.1. Pastrarea semintelor in stare uscata

Metoda consta in reducerea continutului de umiditate pana la limita la

care se elimina orice pericol de degradare a produsului.
Uscarea semintelor se poate realiza pe cale naturala sau artificiala , pana
la limitele specifice pentru fiecare specie la care pierderile prin respiratie sunt
minime, iar produsii rezultati nu prezinta pericol pentru pastrare.
Prin uscarea naturala si artificiala se reduc microorganismele din masa de
seminte, fara a se realiza o sterilizare totala. In produsele uscate mai ra mane o
cantitate de microorganisme care, la umezirea semintelor, se inmultesc rapid,
contribuind la deprecierea produsului. Din acest considerent se impune evitarea
cresterii umiditatii produselor prevenindu-se dezvoltarea microorganismelor
dauna toare, a acarienilor si insectelor.
La pa strarea semintelor in stare uscata se tine seama de izotermele
sorbtiei si desorbtiei umiditatii, adica de procesul de umezire si uscare a boabelor
si influenta mediului inconjurator.
Aceasta metoda este cea mai veche si mai larg ra spandita in tara noastra.

2.8.2. Pastrarea semintelor la temperaturi scazute

43
 Metoda se bazeaza pe principiul termoanabiozei adica reducerea
considerabila sau totala a activitatii vitale a componentelor vii din masa de
seminte, prin intermediul temperaturilor scazute. Conductibilitatea termica redusa
a masei de boabe contribuie la pastrarea lor in stare ra cita.
Temperatura in masa de seminte, pentru asigurarea pa strarii, difera in
functie de umiditatea lor, fiind in raport invers (cu cat temperatura este mai joasa ,
continutul de umiditate poate fi mai ridicat) (tab. 2.4 dupa L. V. THIERER si
colab., 1971).
Tabelul 2.4
Limitele de temperatura pentru pastrare, in functie de umiditatea semintelor

Umiditatea semintelor 16 18 20 22

Temperatura maxima care asigura pastrarea

produselor timp de 2 luni fara depreciere (°C) 12,8 7,2 4,4 1,7

Reducerea temperaturii se poate realiza prin folosirea de agregate

frigorifice sau prin dirijarea aerului atmosferic rece. In primul caz, termenul de
racire este sinonim cu refrigerarea si implica trecerea aerului peste o serpentina
racita, pentru a-l aduce la o temperatura mult sub cea ambianta, inainte de a-l
insufla intr-un depozit de boabe.
Ra cirea masei de seminte cu aer atmosferic se poate realiza prin:
depozitarea produsului in strat subtire, astfel incat o suprafata cat mai mare a
lotului de sa manta sa fie in contact cu aerul rece; manipularea produsului prin
aerul rece, cu ajutorul instalatiilor mecanice: de transport pe orizontala si
verticala; insuflarea cu ajutorul ventilatoarelor a aerului rece din atmosfera in
masa produsului.
Cu referire la pastrarea semintelor in strat subtire ( metoda pasiva ), racirea
lor se realizeaza prin ventilarea aerului din depozite prin deschiderea geamurilor
si a usilor. Datorita, insa, conductibilitatii si difuzarii termice scazute a masei de
seminte, portiunile ei inferioare se racesc foarte incet si in cazul cand exista
umiditate ridicata exista pericol de incingere, chiar la grosimi ale “vracului” de
pana la 1 m.
Dintre metodele active , de manipulare a produsului prin aerul atmosferic
rece, cea mai simpla este “lopatarea”, adica dizlocarea semintelor cu ajutorul
lopetilor din lemn, placaj sau alt material usor. Pentru eficienta operatiunii,
lucrarea se efectueaza de 3 - 4 ori succesiv si la distante cat mai mari. Astfel,
semintele si impuritatile se ra cesc si, totodata, se reface si rezerva de aer din
spatiul intergranular. Metoda se utilizeaza cand in masa de boabe apar procese de
incingere, dar este mai putin eficienta si se soldeaza cu “traumatizarea
semintelor”.
Miscarea semintelor cu ajutorul instalatiilor transportoare asezate in serie,
sau trecerea lor prin masini preva zute cu ventilatoare, asigura o racire mai buna .
44
Cu cat distanta de miscare este mai mare, cu atat semintele vin in contact mai
indelungat cu aerul rece si deci, racirea este mai buna .
Se poate folosi si racirea combinata a semintelor: pe transportoare,
concomitent cu folosirea masurilor de curatire a semintelor.

2.8.3. Pastrarea semintelor prin aerare activa

Are drept scop racirea, uscarea si aerisirea masei de boabe, fa ra a fi
miscata prin schimbarea aerului din spatiul intergranular.
Metoda se utilizeaza la semintele cu umiditate ridicata, pana cand
urmeaza a fi uscate, cat si la finalizarea ra cirii produselor trecute prin usca tor.
Efectele aerarii active sunt: reducerea umiditatii; prevenirea
autoinca lzirii; reducerea pierderilor de substanta organica, accelerarea matura rii
semintelor; eliminarea CO2, franarea activitatii microorganismelor.
Aerarea pentru racire se executa cand temperatura aerului atmosferic este
mai sca zuta cu 5°C fata de temperatura produsului, iar umiditatea relativa a
aerului este sub 75%.
Aerarea pentru uscare si ra cire se face corelat cu temperatura si
umiditatea aerului si umiditatea de echilibru a boabelor.
In practica , valorile stabilite prin masurarea umiditatii si temperaturii,
aerului, pe de o parte, si a umiditatii si temperaturii semintelor, pe de alta parte se
interpreteaza prin intermediul unor grafice (aeronomograma Viinz -Rost) si tabele
(tabelul Seidel), ajungandu-se, pe aceasta cale, sa se stabileasca limita superioara
a umiditatii relative a aerului la care poate avea loc o aerare eficienta .
Aerarea activa se realizeaza cu ajutorul ventilatoarelor, care sunt in
legatura cu conducte de distribuire a aerului in masa de boabe. Cantitatea de aer
introdus trebuie sa asigure o schimbare rapida a aerului din spatiul intergranular.
Daca cantitatea de aer este prea mica, pe parcursul deplasarii in masa de seminte
se satureaza cu vapori de apa care se condenseaza in lotul de seminte. Pentru
evitarea acestui fenomen, aerarea trebuie facuta astfel incat la iesirea aerului din
produse umiditatea relativa sa nu depaseasca 80%.
Pentru a cunoaste cantitatea de aer necesara unei aerari optime, este
necesar sa se calculeze alimentarea specifica ca aer (Q), in m3 pe ora /tona de
produs, dupa relatia:

A3 , Q = m / ora / tona
G
in care: A - este debitul de aer furnizat de ventilator, in m /ora; G - greutatea, in 3
tone, a lotului supus aerarii.
Cunoscand debitul necesar pentru o tona produs, la o anumita umiditate
(tab. 2.5, dupa THIERER si colab., 1966), se poate calcula debitul necesar pentru
intregul lot, pe baza rezultatelor obtinute din calcul si caracteristicile
ventilatorului, micsorand sau ma rind ina ltimea "vracului”.
45
 Daca grosimea stratului scade sub 1,5 m, aerarea activa este ineficace,
deoarece curentii de aer nu se distribuie uniform in masa de seminte.
Tabelul 2.5
Consumul minim de aer m /ora la tona , in functie de umiditatea semintelor si 3
inaltimea “vracului”, la 50% umiditate relativa si 20°C temperatura aerului

Ina ltimea maxima a “vracului” (m):

Umiditatea produsului % Aer (m /ora ) la tona de produs cereale floarea soarelui 3
16 30 3,5 – 4,0 2,0
18 40 2,5 – 3,0 2,0
20 60 2,0 1,8
22 80 2,0 1,6
24 120 2,0 1,5
26 160 2,0 1,5

2.8.4. Pastrarea semintelor prin asfixiere (anaeroba)

Metoda prezinta importanta pentru produsele destinate consumului si se

bazeaza pe oprirea respiratiei aerobe, prin acumulare de CO , rezultat din
2
procesele de respiratie sau prin injectare de CO .
2
S-a constatat ca la o concentratie de 7% CO respiratia aeroba este mult
2
incetinita, iar la a concentratie de: 12 – 14%; este practic, oprita si semintele trec
la respiratie anaeroba . Pentru a se realiza o buna pastrare, se cere ca semintele sa
fie uscate si racite; in caz contrar, pastrarea prin acest procedeu este limitata .
Astfel, porumbul boabe cu 18% umiditate, in conditii de anaerobioza, se poate
pastra 6 luni fa ra modifica ri, pe cand daca umiditatea creste la 23 – 27% , se
depreciaza in primele 14 zile, ca urmare a fermentatiei lactice.
metodei sunt: este stanjenita sau chiar oprita dezvoltarea Avantajele
microorganismelor aerobe, a insectelor si acarienilor; cantitatea de caldura care se
dezvolta este de 24 de ori mai mica decat la respiratia aeroba; pierderile de
substanta organica sunt mult diminuate.
mai importante sunt urmatoarele: la produsele cu Dezavantajele
umiditate de circa 18% inlocuirea oxigenului cu CO provenit din respiratie este
2
lenta, fiind pericol de aparitia mucegaiurilor aerobe, motiv pentru care se impune
injectarea de CO , in masa de boabe sau extragerea oxigenului prin crearea de vid;
2
la produsele umede ca rezultat al respiratiei anaerobe se produce alcool etilic, acid
lactic si alte substante care se degradeaza greu; materialul semincer isi pierde
germinatia.
graului in spatiu ermetic inchis a condus la Autoconservarea
urmatoarele modificari (THIERER si colab., 1971): graul cu umiditate de 12%,
pastrat timp de 2 ani, nu si-a modificat insusirile de panificatie; graul cu 16,4%
umiditate a primit “miros de statut” dupa primele 4 saptamani, iar dupa 7 luni s-a
constatat un pronuntat miros de alcool. Gustul si mirosul painii preparate din acest
grau erau insa normale; graul cu 17,7% si 19,9% umiditate si-a inra utatit
insusirile de panificatie dupa primele 2 luni de conservare anaeroba .
46
 Metoda este practicata in S.U.A. pentru pastrarea porumbului-boabe
furajer in silozuri metalice etanse. In India specialistii englezi au realizat silozuri
speciale cu pereti de nylon de circa 22 m diametru si 7 m ina ltime; in unele ta ri
din Africa, Asia si America de Sud se mai utilizeaza autoconservarea in gropi
impermeabile.
In tara noastra metoda prezinta importanta pentru pastrarea porumbului
boabe recoltat cu umiditate mare.

2.8.5. Pastrarea cu ajutorul substantelor chimice

Metoda se bazeaza pe actiunea unor substante chimice de a reduce

respiratia si impiedica dezvoltarea mucegaiurilor, insectelor si acarienilor.
Metoda are aplicabilitate in urmatoarele situatii: la pa strarea de scurta
durata a produselor umede, pana la data uscarii; pentru pastrarea de lunga durata a
semintelor uscate, fara a fi miscate; pentru oprirea incingerii, cand produsele
chimice pot fi injectate direct in focar.
Substantele chimice cu care s-au obtinut rezultate bune sunt: cloropicrina,
dicloretanul, metabisulfitul, thioureea etc.
Cloropicrina anuleaza rapid procesele de autoincalzire si incingere a
produselor. Se utilizeaza la pa strarea de durata a produselor cu umiditate pana la
16%.
Dicloretanul se utilizeaza pentru produsele cu umiditate ridicata ,
folosindu-se doze de 300 g/m de produse. Are efect sterilizant asupra 3
mucegaiurilor, impiedica dezvoltarea acarienilor si insectelor, insa nu opreste
procesul de autoincalzire si incingere a produselor.
Thioureea , in proportie de 1‰, reduce respiratia cerealelor umede si
opreste dezvoltarea mucegaiurilor, iar in proportie de 1% opreste dezvoltarea
mucegaiurilor chiar cand masa de boabe are umiditatea de 24%, fara a diminua
mult viabilitatea semintelor.
Pentru pa strarea porumbului-boabe, proaspat recoltat, in ultimul timp se
folosesc unele preparate pe baza de acid propionic (“Pionicorn”, produs englez si
“Luprosil”, produs german), care opresc dezvoltarea microorganismelor,
inca lzirea si deprecierea boabelor. Preparatele nu sunt toxice. Doza de utilizare de
circa 0,5 - 2,1% din greutatea produsului respectiv este proportionala cu procentul
de umiditate al boabelor si durata de pastrare (tab. 2.6, dupa D. DAVIDESCU,
1972).
Tabelul 2.6.
Cantitatile de “Luprosil”, in g/100 kg boabe, in functie de continutul in umiditate
al boabelor si durata de pa strare
Durata de Continutul boabelor in umiditate (%)
pa strare 18 20 22 24 26 28 30 35 40 45
1 luni 350 400 450 500 550 650 800 1150 1400 1650
3 luni 400 450 500 600 700 800 1000 1300 1600 1950
6 luni 450 500 600 700 800 950 1100 1400 1750 2100
47
 Se recomanda folosirea preparatului si in cazul orzului furajer recoltat cu
umiditate ridicata (24 – 26%), pentru a preintampina scuturarea.
Utilizarea acidului propionic a dat bune rezultate si la soia, tratandu-se cu
0,75% acid propionic boabele de soia cu 22% umiditate, fara a se inca lzi si fara a-
si modifica compozitia chimica timp de 10 sapta mani (STEVENSON
ALEXANDER, 1972).

2.8.6. Pastrarea semintelor prin iradiere

Metoda este in curs de experimentare. Cele mai bune efecte sterilizante si

inhibitoare s-au obtinut cu raze gamma . Doza de radiatii este in corelatie pozitiva
cu umiditatea produsului, fiind necesar sa se stabileasca pragul pana la care
produsele tratate pot fi utilizate in alimentatie. De remarcat ca mucegaiurile au o
rezistenta ridicata, necesitand doze mari.
Metoda se realizeaza in unele tari, ca efect secundar al tratamentelor
pentru combaterea da una torilor, realizandu-se atat inhibarea microflorei, cat si
reducerea respiratiei semintelor cu continut scazut de umiditate.

2.9. SCA ZAMINTE LA SEMINTE IN TIMPUL PASTRARII

De-a lungul pastrarii si in timpul manipularii semintelor se inregistreaza

unele pierderi, care, in raport cu cauzele care le produc, pot fi impartite in pierderi
admisibile si pierderi inadmisibile .
Aici se incadreaza: cele prin conditionare; prin Pierderile admise.
reducerea umiditatii; pierderile fiziologice; pierderile mecanice prin transport si
manipulare.
Pierderile prin conditionare se determina prin relatia:
()
G CS CS
1 2
SG , =
100 CS
2
in care: SG este scaderea in greutate (kg); G - greutatea masei de boabe supuse
curatirii (kg); CS - procentul de corpuri straine initial; CS - procentul de corpuri
1 2
straine din masa de seminte dupa curatire.
Pierderile de umiditate depind de continutul in apa al semintelor
inmagazinate.
Reducerea procentuala a umiditatii se determina dupa formula:

()
100 a b
X , =
100 b

in care X reprezinta procentul sca derilor in greutate; a - umiditatea semintelor la

inmagazinare; b - umiditatea semintelor la un moment dat, pe parcursul pa stra rii
sau la livrare.
48
 Pierderile fiziologice datorate respiratiei semintelor depind de
temperatura si umiditatea masei de seminte. Ele sunt foarte reduse, cand semintele
sunt pastrate in limitele umiditatii critice. Cerealele cu continut de 11,5 - 12,5%
umiditate pierd din substanta organica , dupa o pastrare de 2 - 3 ani, numai 0,2%.
Scaderile in greutate datorate transporturilor interioare, inclusiv
inca rcarea si descarcarea, se considera 0,02% pentru semintele de cereale si
leguminoase si 0,03% pentru semintele bogate in ulei. Pentru fiecare manipulare
se acorda sca zaminte de 0,01% pentru toate speciile.
Pot fi cauzate de o depozitare necorespunza toare, Pierderile neadmise.
cat si datorita da unatorilor animali, insectelor si acarienilor, de sustrageri etc. Ele
pot fi prevenite prin masuri de protectie ferme.

2.10. GRADAREA SEMINTELOR PENTRU CONSUM

Gradarea semintelor pentru consum este operatia de identificare si

separare a loturilor de cereale, leguminoase si oleaginoase dupa aspect si starea
lor fizica sau luand in considerare una dintre caracteristicile specifice ale acestora
(chimica, tehnologica) (SR ISO 5527 : 2002 Cereale. Terminologie).
Gradele impart semintele de consum pe grupe fiecare grup sau grad
intrunind anumite conditii de calitate. Ca urmare semintele de consum cuprinse
intr-un grad sunt similare, dar nu, in mod necesar, identice.
Noul sistem de gradare ofera posibilitatea stabilirii calitatii reale a
semintelor de consum depozitate.
Sistemul de gradare este elementul fundamental al unui ansamblu
complex de relatii inter-institutionale, care permite functionarea pietei in avantajul
celor mai productivi si eficienti operatori din sistem (manageri de ferme, silozuri,
procesatori, comercianti, institutii bancare, institute de cercetare si departamente
guvernamentale etc.).
Avantajele clasificarii pe grade a semintelor de consum sunt urmatoarele :
- aplicarea sistemului de gradare este o garantie a faptului ca
producatorii vor primi un pret corect pentru produsul lor, in functie de
calitatea acestuia, fiind incurajati producatorii, atat pentru randament
cat si pentru calitate ;
- aplicarea sistemului de gradare permite asigurarea unei calitati
constante a semintelor de consum depozitate, incurajand tranzactiile
interne si internationale ;
- permite managerilor de silozuri si transportatorilor sa organizeze mai
eficient sistemul de depozitate ;
- imbuna tateste raportul dintre costul de productie/vanzare si pretul
semintelorde consum ;
- permite protejarea calitatii si valorii produselor de foarte buna
calitate;
- sistemul de gradare permite imbunatatirea rezultatelor cercetarilor
dedicate ameliorarii soiurilor.
49
 Gradarea corecta la punctele de receptie a semintelor de consum este cel
mai important element al sistemului de gradare. Rolul principal si
responsabilitatile gradatorilor sunt :
- aplicarea fara partinire a planurilor oficiale de gradare, cuprinse in
Manualul de gradare ;
- aplicarea corecta a tehnicilor de esantionare si a metodelor de analiza
conform standardelor in vigoare ;
- atingerea celui mai mare nivel posibil de competenta printr-o
perfectionare continua.
Gradarea se efectueaza pentru urmatoarele culturi : grau comun si grau
durum ; secara ; orz ; ova z ; porumb ; in ; fasole boabe ; mazare boabe ; floarea-
soarelui ; soia ; rapita.
Cea mai importanta operatie in procesul de gradare este obtinerea unui
esantion reprezentativ. Daca un esantion nu este reprezentativ pentru lotul de
produs, gradul alocat in final nu va fi cel real pentru lotul respectiv. Oricat de
complex sau de simplu ar fi un sistem de gradare, el nu functioneaza fara o
esantionare corecta.
Esantionarea este definita ca operatia de obtinere a unui esantion, care
reflecta, cat mai fidel posibil, compozitia unui lot de produs, rezultand un esantion
reprezentativ. Esantionarea se efectueaza conform urma toarele standarde:SR-1SO
13690 : 2001 – Cereale, leguminoase si produse de macinis – Esantionarea pentru
loturi statice ; SR ISO 6644 : 2002 – Cereale si produse ma cinate din cereale –
Esantionarea automata cu mijloace mecanice ; SR EN ISO 542 : 2001 – Seminte
oleaginoase – Esantionare ; SR EN ISO 664 : 2001 – Seminte oleaginoase-
Reducerea esantionului pentru laborator la esantionul pentru analiza.
Pentru toate produsele se vor aplica urma toarele reguli de graduare :
- Esantioanele reprezentative sunt gradate conform planurilor de
gradare prezentate in Manualul de gradare ;
- Unui esantion i se aloca gradul in care se incadreaza pe baza valorilor
factorilor de gradare ;
- Daca un esantion nu se incadreaza in nici un grad, va fi desemnat ca
fiind „fara grad”, iar motivele vor fi specificate in formularul de
gradare la rublica „Mentiuni”.

50
 CEREALELE
3.1. GENERALITATI

3.1.1. Importanta, suprafete, raspandire.

Denumirea de CEREALE se atribuie plantelor intregi, anuale, cultivate

din familia Graminaceae (Poaceae), graul (Triticum sp.L.), secara (Secale cereale
L.), Triticale Witt., orzul (Hordeum sp.L.) ova zul (Avena sp.L.), orezul (Oryza
sativa L.) porumbul, (Zea mays L.), sorgul (Sorghum vulgare L.) si meiul
(Panicum miliaceum) boabelor acestora si produselor rezultate din ele. Din
aceeiasi familie fac parte ciumiza sau meiul italian (Setaria italica), meiul perlat
(Pennisetum thyphoides), deosebit de important pentru conditiile tropicale, meiul
indian (Eleusine coracana), graminee anuala cultivata in India, Egipt si Africa
tropicala si teff (Eragrostis abyssinica) graminee anuala cultivata in unele zone
din Abisinia. Numele cerealelor se trage de la CERES, ERIS, fiica lui Saturnus –
zeita agriculturii la romani. Sarbatorile organizate in cinstea zeitei se numeau
„CEREALIA”.
Impreuna cu aceste plante se trateaza si hrisca (Fagopirum sagittatum L.)
din familia Polygonaceae a carei compozitie chimica si tehnologie nu difera prea
mult de a cerealelor, iar pe de alta parte, ea nu prezinta importanta prea mare
pentru a fi tratata separat.

Intrebuintari.

Boabele cerealelor macinate si preparate sub forma de paine, gris, paste

fainoase, ma maliga etc. sau fierte ca atare, se utilizeaza pe scara larga in
alimentatia omului, formand hrana de baza aproape pentru intreaga lume.
Sub forma de boabe intregi, macinate grosier si tarate se folosesc in hrana
animalelor. Pe langa aceste utilizari, boabele cerealelor servesc ca materie prima
in industria spirtului, alcoolului, berii, amidonului, dextrinei, glucozei, etc.
Plantele verzi, uscate sau insilozate , paiele, pleava si tulpinile
porumbului se intrebuinteaza ca furaje grosiere in hrana animalelor.
In ultimele decenii paiele cerealelor se folosesc tot mai mult ca materie prima in
industria celulozei. Din tulpinile de porumb se extrage zahar in Japonia si alte ta ri.
Valoarea alimentara a boabelor cerealelor este determinata de raportul dintre
protide si hidratii de carbon, raport ale ca rui valori oscileaza in jur de 1 : 6, el

51
 fiind foarte favorabil organismului uman, comparativ cu raportul de 1 : 3 la
leguminoasele pentru boabe sau 1 : 12 – 16 la cartof.
La nevoie, omul, se poate hrani un timp destul de indelungat numai cu paine si
apa , fa ra ca organismul sa se resimta prea mult.
Boabelor cerealelor au un continut ridicat de substanta uscata (85-90 %), fapt care
favorizeaza pastrarea lor indelungata si transportarea cu usurinta la distante mari.
Cerealele prezinta importanta deosebita din punct de vedere agricol. Avand
radacini fasciculate care se raspandesc in partea superficiala a solului, extrag
elementele nutritive din straturile mai putin profunde ale acestuia si se pot
introduce in rotatii cu leguminoasele pentru boabe si plantele tehnice care-si
procura hrana din straturile mai adanci ale pamantului.
Fiind plante anuale – unele au perioada scurta de vegetatie, cerealele produc intr-
un timp relativ scurt o cantitate mare de substanta uscata , iar in conditii de irigare,
dupa recoltare, pot urma culturi succesive (porumb, fasole, soia, etc.).
Raspandire . Multiplele intrebuintari si insusirile lor valoroase au determinat
extinderea cerealelor pe suprafete mult mai mari decat toate celelalte plante la un
loc.
Dupa datele estimative ale FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura),
suprafata cultivata cu cereale a scazut de la 718 milioane de ha in perioada 1979-
1981, la 682 milioane ha in 2005 (tabelul 3.1.), iar productia medie a crescut de
la 2212 kg/ha la 3262 kg/ha in aceiasi perioada .
Circa 42 % din productia de boabe ale cerealelor se utilizeaza in hrana omului
direct (graul si orezul) restul in alimentatia animalelor sau pentru prelucra ri
industriale.

Tabelul 3.1.
Suprafata si productia medie la hectar, la cereale

Anii Suprafata (mii ha) Productia medie (kg/ha)

Continente 1979- 1988- 1993- 2003 2005 1979 1988 1993- 2003 2005
1981 1990 1999 - - 1999
1981 1990
MONDIAL 718686 704646 691922 674338 682902 2212 2644 2920 3077 3262
AFRICA 64850 76071 87239 101396 101866 1110 1197 1216 1257 1280
N.C.AMERICA 104704 96398 92966 89909 87219 3531 3543 4262 4843 5181
S.AMERICA 37615 37034 34572 37273 36537 1776 2059 2741 3293 3313
ASIA 304004 307051 319863 314107 318793 2108 2713 3042 3168 3336
EUROPA 37615 37034 34572 37273 121132 1776 2059 2741 3293 3508
OCEANIA 16196 13926 15740 18512 17353 1354 1688 1976 2105 2071
(CSI) RUSIA 121038 106704 57724 36759 40541 1408 1927 1850 1783 1885

Tari care cultiva suprafete mari cu cereale sunt India (peste 100 milioane
ha), China (peste 90 milioane ha), SUA, Rusia, Franta, Ucraina, Germania,
Romania, etc.

52
 Tabelul 3.2.
Suprafata si productia medie la cereale in Romania

Suprafata Productia
Anii mii ha % kg/ha %
1934-1938 8186,2 100,0 980 100,0
1951-1955 6970,6 85,2 1180 120,4
1961-1965 6772,2 82,7 1620 165,3
1971-1975 6068,2 74,1 2440 248,9
1981-1985 6223,5 76,0 2480 355,1
1986-1990 5965,2 72,8 3070 313,2
1991-1995 6244,2 76,2 2573 262,5
1996-2001 5843,3 71,3 2414 246,3
2002 6038,0 73,7 2307 235,4
2003 5108,0 62,3 2339 238,6
2004 6264,4 70,5 3894 397,3

Productii mari la unitatea de suprafata au obtinut SUA, cu 5735 kg/ha,

Franta cu 7248 kg/ha, Germania cu 6679 kg/ha, China cu 4882 kg/ha.
In Romania cerealele se cultiva pe 5,0-6,5 milioane hectare (in 2004 – 6264
milioane ha), adica 69,1 % din terenul arabil.
In tara noastra suprafetele cultivate cu cereale au scazut, de la 8,18 mil. ha in
perioada 1934-1938, la 5,8 mil.ha in perioada 1996-2001, ajungand la 71,3 %, in
timp ce productia la hectar a crescut de la 980 kg/ha la 2414 kg/ha in aceeasi
perioada (tabelul 3.2.).
Principalele cereale fiind din aceeasi familie botanica (Gramineae = Poaceae), au
particularitati biologice, morfologice, anatomice si biochimice comune, care vor fi
prezentate detaliat in continuare, dupa care se va descrie biologia si tehnologia de
cultivare pentru fiecare cereala in parte.

3.1.2. Particularitatile morfologice ,anatomice si biologice

ale cerealelor

Cerealele, exceptand hrisca, fac parte din familia Poaceae (Gramineae),

prezentand multe caractere morfo-anatomice si biologice asemana toare.
Dupa scala zecimala EC a Asociatiei Europene a Amelioratorilor, perioada de
vegetatie a cerealelor se imparte in 10 clase, de la „0” la „9”, iar fiecare clasa in
zece subclase (biofaze), de la „0” la „9”, in total, perioada de vegetatie fiind
esalonata de la „0” la „99”.
Faza „0” este germinarea, faza „1” – ra sarirea, faza „2” – infratirea, faza „3” –
alungirea tulpinii (paiului), faza „4” – de burduf, faza „5” – aparitia inflorescentei,
53
faza „6” – de inflorire, faza „7” – de maturitate, in lapte „faza 8” de maturitate in
parga si faza „9” – de maturitate deplina .
In ciclul de crestere si dezvoltare a cerealelor, ca si a altor plante, se disting doua
perioade : vegetativa si generativa .
Perioadei vegetative ii corespund fazele de germinatie, ra sarire, formarea
radacinilor si infratirea, iar perioadei generative ii corespund fazele de alungire a
tulpinii, aparitia inflorescentei, inflorirea, fecundarea, formarea fructului si
semintei (bobul), maturarea. In timpul perioadei de vegetatie planta se indreapta
spre atingerea marimii si arhitectonicii sale (configuratiei morfoanatomice)
specifice, cand totul se insumeaza in fenomenul de crestere a masei vegetale, cu
diferentierea organelor vegetative : ra dacina, tulpina, la stari, frunze, care se pot
masura ca volum, lungime, grosime si masa .
Dezvoltarea cerealelor (plantelor) este totalitatea proceselor ce duc la fructificare
si are loc concomitent cu procesul de crestere sau marire ireversibila a corpului
plantei in volum si greutate, ca doua fete ale aceluiasi fenomen.
Caracterele morfologice externe vizibile constituie interactiunea fenomenelor de
crestere si dezvoltare.
Capacitatea organelor vegetative de a inmagazina plusul de substante ce depasesc
posibilitatile de receptie a fructificatiilor in fazele incipiente este o insusire
deosebit de importanta , deoarece, substantele pot fi reutilizate ulterior.
In ciclul ontogenetic al cerealelor se porneste de la samanta, care este inglobata in
fructul numit cariposa si care este alcatuit din invelis sau pericarp, endosperm si
embrion (fig.3.1. ), organsimul plantelor fiind sediul unor procese si fenomene
extrem de complexe ce urmeaza o anumita succesiune de la insamantare si pana la
recoltare, formand biofazele de curgere si dezvoltare.

De la insamantare pana la recoltare cerealele parcurg urmatoarele

faze de vegetat ie :

54
 – Incoltirea sau germinarea – este totalitatea proceselor fizice, Faza O
biochimice, fiziologice si biologice ce se petrec la trecerea semintelor de la viata
latenta la viata activa . Incoltirea normala are loc numai in conditii favorabile de
umiditate, caldura si aeratie(oxigen). La germinare, cariopsa diferitelor cereale
absoarbe fata de greutatea ei urmatoarele cantitati de apa (tabelul 3.3.)
Tabelul 3.3.
Cantitatea de apa pe care o absorb boabele de cereale
pentru germinare
Specia Apa absorbita Apa absorbita (%
(% din greutatea Specia din greutatea
cariopsei) cariopsei, nuculei)
Grau 45 Porumb 44
Secara 58 Sorg 45
Triticale 45-58 Mei 25
Orz 48 Orez 40
Ova z 60 Hrisca 50

Se poate afirma ca la incoltire boabele cerealelor au nevoie de o cantitate

de apa aproximativ egala cu juma tate din greutatea lor uscata .
Absorbtia apei se realizeaza intr-un timp relativ scurt caci invelisul bobului
cerealelor nu este prea gros. Este lesne de inteles ca permeabilitatea invelisului,
temperatura apei si continutul mediului in apa influenteaza in mare masura durata
absorbtiei. Apa pa trunde mai usor prin zona embrionului unde invelisul este
reprezentat numai de pericarp.
constata la boabele de porumb tinute in apa ca embrionul absoarbe, Stiles
dupa 96 ore, 1092,54 % fata de greutatea substantei sale uscate, endospermul 86,8
%, iar pericarpul 194,01 %.
– indispensabil germinarii este ca ldura. Experimental, s- Al doilea factor
a dovedit, ca semintele plantelor din cultura incoltesc intre anumite limite ale
temperaturii, fiecare planta avand o temperatura minima, optima si maxima la
care se produce incoltirea pentru cereale acestea sunt prezentate in tabelul 3.4.

Tabelul 3.4.

Temperatura minima, optima si maxima de germinare la cereale.

Temperatura de germinare C 0
Specia minima optima maxima
Grau 1-3 25-27 30-32
Secara 1-2 25 30
Triticale 1-2 22-25 28-30
Orz 3-4 20 28-30
Hrisca 8 20 30
Ovaz 4-5 20 40-44

55
 Porumb 8-10 32-35 28-30
Sorg 12-14 32-35 44
Mei 10-12 32-35 40
Orez 11-13 32-35 44
Temperatura de germinare variaza in functie de specie, soi, originea
geografica si gradul de maturare a semintei. Privind temperatura de germinare,
cerealele se impart in doua grupe : cereale la care temperatura minima de
germinare este de 1-5 C (graul, secara, triticale, orzul, ovazul) si cereale la care 0
temperatura minima de germinare este de peste 8 C (porumbul, sorgul, meiul, 0
orezul, hrisca).
Temperatura optima pentru toate cerealele se incadreaza in limitele 20-
35 C, iar cea maxima intre 28-44 C. 0 0
Durata incoltirii se scurteaza pe ma sura ce temperatura se apropie de cea optima :
la 4 C graul incolteste in 6 zile, la 10 C in 3 zile, la 15 C in 2 zile, iar la 20 C in 0 0 0 0
1,5 zile.
Oscilatia temperaturii in limite apropiate stimuleaza activitatea enzimelor gra bind
incoltirea. Cunoasterea temperaturii minime de incoltire prezinta importanta
practica la stabilirea epocii de insamantare.
Al treilea factor indispensabil incoltirii este oxigenul absolut necesar
respiratiei care se intensifica in timpul incoltirii. Lipsa oxigenului impedica
incoltirea iar cand se mentine timp indelungat provoaca moartea embrionului.
Conditiile de umiditate, caldura si oxigen fiind asigurate, se declanseaza procesele
de hidroliza , catalizate de enzime care transforma substantele de rezerva din
sa manta in componente usor solubile.
Amidonul se hidrolizeaza astfel : amilaza desface lega turile dintre L
molecule pana la dextrine, amilaza transforma dextrinele in maltoza, care la
randul ei, prin actiunea maltazei se hidrolizeaza in glucoza .
In hidroliza substantelor proteice intervin intai proteinazele din care fac parte
papainazele (cea mai activa fiind papainaza) si dupa aceea peptidazele, care
scindeaza molecula proteinelor pana la acizi aminici.
Substantele grase sunt supuse unor transformari complexe, incomplet
cunoscute. Hidroliza lor sub actiunea lipazei se produce – dupa urma toarea
schema :
acizi grasi oxiacizi —
Substante grase substante glucidice
glicerina aldehide —

Celuloza – sub actiunea citazei este hidrolizata si ea pana la zaharuri

simple.
Din aceste procese de hidroliza rezulta un suc laptos, cu care se hra neste
embrionul semintei prin intermediul scutelumului. Radicula embrionara, protejata
de coleoriza, se alungeste, strabate pericarpul, iese la suprafata cariopsei si prin
geotropismul ei pozitiv, excitat de gravitatie incepe sa patrunda in pamant. La
56
unele cereale se dezvolta mai multe rada cini embrionare formand sistemul
radicular al tinerei plante. Astfel, la grau apar 3-5 radacini embrionare, la secara si
triticale 4-6, la orz 5-8, la ovaz 3-5. La porumb, sorg, mei si orez se formeaza o
singura rada cina embrionara .
La putin timp, dupa aparitia radiculei, iese la exteriorul cariopsei si
mugurasul protejat de coleoptil.
La cerealele cu cariopsele imbracate in plevi, germinatia este bipolara ,
mugurasul iesind in capatul opus embrionului, unde rezistenta paleelor este mai
mica . La cariopsele golase, germinatia este unipolara , atat ra dacinita cat si
tulpinita, apar in acelasi capa t al cariopsei in
dreptul embrionului (fig. 3.2. ).
Ra dacinile embrionare cresc si se
ramifica, aprovizionand pla ntuta cu apa si
substante nutritive. Curand, pe langa aceste
radacini nasc altele noi din nodurile bazale ale
tulpinii, numite rada cini adeventive sau
coronare. Ele sunt mai multe ca numar decat
cele de origine embrionara, mai lungi,
viguroase si abundent ramificate, formand
sistemul radicular fasciculat. Sistemul radicular
fasciculat este format dintr-un manunchi de
radacini la fel de subtiri, dar diferite ca
lungime, incat nu se pot deosebi de rada cinile
Fig. 3.2. Germinatia la cereale:
embrionare si care sunt dispuse sub forma unor
a – grau; b – secara; c – orz;
coronite in jurul nodului de infratire (rada cini
d – ovaz; e – mei; f – porumb.
coronare). Ra dacinile embrionare nu dispar, dar
cu timpul aportul lor se reduce, rolul preponderent revenind treptat rada cinilor
coronare (adeventive) (CRESCINI, 1952).
Aproximativ 2/3 din masa ra dacinilor ajunge la 25-30 cm adancime si
numai o mica parte pa strunde in straturile mai adanci ale solului. Sistemul
radicular la cereale ajunge la maxima sa dezvoltare in timpul infloritului.
Dezvoltarea radacinilor variaza mult in functie de specie si soi.
Dintre cerealele paioase, sistemul radicular cel mai slab dezvoltat il are
orzoaica pentru bere, iar cel mai bine dezvoltat ova zul, graul ocupand o pozitie
mijlocie. Echivaland cu 100 substanta uscata a rada cinii orzului, la grau va fi 150,
iar la ovaz 200. Soiurile cerealelor de toamna au rada cina mai dezvoltata decat
cerealele de primavara din aceiasi specie. Insusirile solului , textura, structura,
capacitatea, umiditatea si fertilitatea, influenteaza in mare masura dezvoltarea
radacinii cerealelor.
. Dupa ce coleoptilul strabate stratul de pamant de Faza 1 -Rasarirea
deasupra semintei (bobului) si iese la lumina , se produce rasarirea . Coleoptilul
creste 2-4 cm deasupra solului, apoi se opreste din crestere si este stra batut de
prima frunza adevarata, care incepe sa asimileze, incat planta isi procura hrana
prin forte proprii. La majoritatea cerealelor coleoptilul este verde-galbui, cu
57
diferite nuante, numai la secara si Triticale este violaceu-rosiatic. Sunt cazuri cand
coleoptilul nu reuseste sa strabata stratul de pamant ce acopera sa manta ; plantuta
nu poate rasari. Acest lucru se intampla cand sa manta s-a incorporat prea adanc,
cand puterea de stra batere este prea mica , soiul are coleoptil scurt sau daca solul a
format crusta rezistenta. La cca 3-4 saptamani de la germinare, se formeaza
radacinile coronare la nodurile subterane.
Faza 2 - Infratirea. Dupa rasarire, cresterea in lungime a tulpinitei
cerealelor inceteaza, dupa 2-3 sapta mani, iar in sol, aproape de suprafata, se
formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi, care la cereale poarta
numele de frati, iar faza de vegetatie infratire. Infratirea este deci, un caz
particular de ramificare a tulpinii cerealelor, care se realizeaza in sol la cca 3 cm
( de suprafata fig.3.3.).
Din primele doua noduri de la baza , la
subsuoara unor bractei (frunze modificate) se
formeaza primi doi frati de ordinul I. Din
nodurile fratilor de ordinul I, se formeaza frati
de ordinul II . Locul de unde pornesc fratii i se
spune nod de infratire, deoarece fratii apar
foarte aproape unul de altul, incat creaza
impresia ca se formeaza din acelasi
punct.Nodul de infratire, in afara de faptul ca
din el se formeaza lastari noi (fratii),
indeplineste si alte functiuni : din nodul de

infratire se formeaza ra dacinile coronare, in Fig. 3.3. Schema infratirii cerealelor:

nodurile de infratire se acumuleaza cantitati
a a – frati de ordinul I; b b b b – frati
12 1 2 3 4 mari de substante nutritice, care, la cerealele de ordinul II.
de toamna joaca un rol important in crearea
rezistentei la temperaturi scazute. Prin nodul de infratire plantele pot regenera,
formandu-se noi lastari, care au o individualitate proprie ; ei dau nastere la alte
. noduri, din care pornesc noi frati si noi radacini coronare
Infratirea, intre anumite limite, este o insusire pozitiva pentru productie. In
conditiile normale de desime, o parte din fratii formati contribuie la realizarea
productiei (element de productivitate) putandu-se face deci, o economie de
sa manta , fata de cazul cand s-ar asigura desimea numai cu plante principale. Prin
infratire se mai pot completa „golurile de iernare” in zonele si anii cu ierni aspre
sau cele provenite din alte cauze.
Deoarece productia fratilor este mai scazuta decat a plantei principale, cu cat
numarul lor este mai mare, cu atat rezulta spice cu productie mai mica.

58
 Fig. 3.4. Adancimea la care se formeaza nodul de infrat ire,
in funct ie de adancimea de semanat
Pozitia nodului de infratire fata de samanta difera in functie de adancimea
de incorporare a acesteia (fig.3.4.) ; cand sa manta este incorporata la mica
adancime, nodul de infratire se formeaza mai aproape de aceasta, cand este
incorporata mai adanc, tulpinita (hipocotilul) se alungeste mai mult (rizom),
aducand nodul de infratire mai aproape de suprafata solului (cca 3 cm).
Adancimea la care se formeaza nodul de infratire se gaseste sub influenta
factorilor genetici si a conditiilor de mediu. El se formeaza la interferenta luminii
cu intunericul din sol. Nodul de infratire mai adanc determina o inrada cinare mai
viguroasa si o rezistenta mai mare la actiunea frigului. Intotdeauna intre
temperatura de la suprafata solului si temperatura de la adancimea nodului de
infratire exista diferente, uneori insemnate (15-8 C). Stratul de sol aflat deasupra 0
nodului de infratire il protejeaza pe acesta impotriva temperaturilor sca zute care
pot provoca degerarea lui sub actiunea luminii nodul de infratire se formeaza la
adancime mai mare.
Numarul de frati pe care-i poate forma o planta constituie capacitatea de
infratire . Ea este o insusire ereditara , dar variaza mult si in functie de conditiile de
vegetatie. Dintre cerealele de toamna , ceea mai mare capacitate de infratire o are
secara, urmata de orz si grau. Dintre cerealele de prima vara cei mai multi frati
formeaza orzul, urmat de ovaz ; orzoaica infrateste mai puternic decat orzul. In
comparatie cu cerealele pa ioase, porumbul si sorgul au capacitate de infratire mult
mai redusa. Exista deosebiri in privinta capacitatii de infratire si intre soiuri, care
trebuie cunoscuta, pentru stabilirea desimii boabelor germinabile la unitatea de
suprafata , ce trebuie stabilita in functie de capacitatea de infratire.
Din numarul de frati porniti de la o planta (infratirea totala) numai o parte
(1-3) formeaza inflorescente fertile, aceasta fiind infratirea productiva , restul
fratilor se usuca si mor. Din punct de vedere al productiei prezinta importanta
infratirea productiva .

59
 Cunoasterea fenomenului infratirii si a factorilor care-l influenteaza
prezinta importanta in dirijarea tehnologiilor de cultivare a cerealelor.
Factorii care influenteaza capacitatea de infratire sunt : temperatura, lumina,
regimul de nutritie, umiditatea, spatiul de nutritie, ma rimea semintei, masurile
fitotehnice corespunza toare.
Temperatura influenteaza pozitiv infratirea cand se mentine in limitele 8-
12 C. Infratirea inceteaza cand temperatura scade sub 5 C sau urca peste 15 C. 0 0 0
Lumina mai intensa determina o capacitate de infratire mai ridicata ,
actionand indirect. Plantele dispunand de lumina suficienta intensifica fotosinteza,
incat se formeaza mai multi frati.
Desimea mica favorizeaza formarea unui numa r mai mare de frati –
plantele au la dispozitie spatiu mai mare de nutritie. M.S. SAVIT CHI, gaseste ca
la desimea de 200 plante la m s-au format la grau 2,54-5,34 frati fertili, in timp 2
ce la desimea de 700-792 plante/m , numa rul fratilor fertili s-a redus la 0,93-1,02. 2
Prin infratire, plantele pot compensa unele goluri care s-ar forma in lanuri,
asigurandu-se astfel o densitate corespunzatoare.
Substantele nutritive din sol . Pe solurile fertile plantele formeaza mai
multi frati decat pe solurile sa race. Dintre elementele nutritive, azotul singur sau
asociat cu fosforul stimuleaza formarea fratilor, pe cand fosforul singur sau
impreuna cu potasiul franeaza infratirea.
Umiditatea solului si cea atmosferica favorizeaza infratirea, seceta,
dimpotriva reduce numarul de frati.
Marimea semintelor influenteaza pozitiv infratirea, semintele mari avand
rezerve importante de substante nutritive. Plantele formate sunt mai viguroase,
formeaza mai multi frati comparativ cu semintele mici, cu putine rezerve de
substante nutritive.
Adancimea semanatului . Insamantarea adanca intarzie rasarirea plantelor,
se consuma cantitati mari de substante nutritive si acestea formeaza mai putini
frati decat cele ra sa rite mai devreme.
Epoca de semanat optima determina o perioada mai lunga de timp favorabila
infratirii.
Lucrarile de ingrijire rationale si de calitate corespunza toare, favorizeaza
formarea fratilor.
Tulpina (cu internodiile foarte Faza 3 - Alungirea tulpinii (paiului).
scurte), cu toate formatiunile ce le poarta este urzita inca inainte de a se alungi.
Intr-o sectiune longitudinala (fig.3.5) printr-o cereala tana ra, distingem cu ajutorul
unei lupe nodurile suprapuse ale paiului, fiecare cu frunza lui, iar deasupra
inflorescenta in faza incipienta . Lungimea spicului in faza „embrionara ” depaseste
lungimea tuturor internodiilor.
Pentru trecerea de la faza de infratire la faza de alungire a paiului (tulpinii),
cerealele de toamna trebuie sa parcurga mai inainte stadiul de iarovizare
(vernalizare), adica sa parcurga 40-50 zile in conditii de temperaturi (0-5 C). Fara 0
parcurgerea stadiului de vernalizare cerealele de toamna nu pot trece din faza de
infratire in faza de formare a tulpinii.
60
 Din momentul inceperii fazei generative (alungirea tulpinii), infratirea
plantelor se opreste aproape complet. Nu se mai formeaza muguri axilari
generatori de la stari, iar lastarii (fratii) mai putin pregatiti din punct de vedere
fiziologic nu mai produc tulpini (sunt „blocati”

si treptat dispar).
Cand temperatura mediului urca la 15-
16 C cerealele incep sa-si alungeasca intercalar 0

tulpina : meristemul de crestere, situat deasupra

nodului aflat cel mai jos isi incepe activitatea
formand primul internod, care ramane cel mai

scurt si cel mai subtire, insa cu elementele,

tesutului mecanic bine dezvoltate, fapt ce ii
confera o rezistenta mai mare decat a celorlalte

internodii. In acelasi timp isi incepe activitatea

meristemul aflat deasupra celui de al doilea
nod, cresterea lui avand durata mai scurta.
Primele doua internoduri bazale ajung

simultan la lungimea definitiva. Cresterea

Fig. 3.5. Sectiune longitudinala
internodului al treilea incepe mai tarziu, dar printr-o planta tana ra de secara (la
este mai accelerata . Fiecare dintre internodurile data de 24 februarie):
urmatoare incep sa se alungeasca inainte ca
a – spic; b – tulpina cu internodii
precedentul sa ajunga la lungimea definitiva.
Lungimea internodiilor creste, la cerealele paioase, de la baza spre varf,
cel mai lung internod fiind cel care poarta inflorescenta. Internodiile la grau,
secara, Triticale, orz, ova z si orez sunt, in general, lipsite de parenchim medular
(exceptie Triticum durum si Triticum turgidum s.a., la care internodul superior
este plin cu maduva in cea mai mare parte). La porumb, sorg si mei, internodiile
sunt pline cu parenchim medular pe toata lungimea lor.
Tulpina la cereale este un pai (culm) format din noduri si internoduri.
In sectiune transversala prin internodul paiului se observa urma toarea
structura (fig.3.6. si 3.7.) : epiderma, alcatuita dintr-un singur rand de celule ;
tesutul sclerenchimatic (hipoderma), la care peretii sunt ingrosati si lignificati,
tesutul care imprima rezistenta tulpinii ; tesutul conduca tor, format din fascicule
libero-lemnoase, dispuse pe doua cercuri concentrice, cele de la exterior mai mici
si aproape inglobate in centura de sclerenchim, in tulpinile cu internodurile goale,
cele din interior mai mari, dispuse in parenchim, cu cate doua calote de
sclerenchim ; urmeaza apoi lacuna medulara . Tot spatiul dintre hipoderma ,
fasciculele libero-lemnoase si lacuna medulara este ocupat de parenchim. In
tulpinile cu internodurile pline cu parenchim medular, fasciculele libero-lemnoase
sunt raspandite neuniform in toata masa parenchimului, fiind inconjurate cu cate
un inel de sclerenchim.

61
 Fig. 3.6. Sectiune transversala printr-un Fig. 3.7. A - Sectiune transversala prin
in ternod din partea mijlocie a paiului de grau: internodul inferior al paiului de grau
a - epiderma; b - celule cu clorofila; B - Celule de sclerenchim
c - sclerenchim ; d - fascicul libero-lemnos
a - sclerenchim ; fa – fascicul libero-lemnos; p - e - parenchim.
parenchim.
Fasciculele libero-lemnoase merg paralel pe toata lungimea internodului
si se anastomozeaza in zona nodului. Nodul tulpinii cerealelor este intotdeauna
plin si in el se regrupeaza fasciculele libero-lemnoase, iar deasupra fiecaruia, se
afla tesutul meristimatic.
Durata fazei de formare a paiului la cereale este determinata de factorii
genetici, de temperatura , umiditate si de alti factori , ca : regimul de nutritie,
lumina, etc. Soiurile precoce trec in faza urma toare (de aparitie a inflorescentei)
intr-o perioada mai scurta de timp, avand un ritm mai accentuat de crestere.
Temperatura mai ridicata grabeste parcurgerea fazei de formare a tulpinii,
aceasta putand ramane mai mica decat in conditiile optime de temperatura si
umiditate.
Parcurgerea fazei de formare a tulpinii este insotita de procese fiziologice
complexe, deoarece in aceasta faza se inregistreaza diferentierea organelor de
reproducere. De fapt, aceasta faza apartine etapei generative si conventional ea
incepe o data cu inceperea alungirii tulpinii, cand aceasta are 5-6 mm.
Pe masura alungirii tulpinii, de la fiecare nod se formeaza frunzele
alcatuite din teaca (vagina ) si limb (lamina ) (fig.3.8). Teaca frunzei pleaca de la
nod si inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui, iar la ultimul internod
62
protejeaza si inflorescenta a n curs de formare. Baza tecii frunzei (teaca nodulara )
protejeaza zona de crestere a internodului si poseda tesut mecanic viu
(colenchim), care nu stranguleaza tulpina in formare. Acestei pa rti ale fruzei i se
spune si nodul frunzei sau nod vaginal.
Lamina, lanceolat-liniara, cu 11-24 nervuri paralele are prefoliatie
convoluta. Dimensiunile limbului variaza de la specie la specie in functie de
factorii de vegetatie. La limita dintre teaca si limb (desprinderea limbului de
teaca), la unele cereale se gasesc doua prelungiri mai mult sau mai putin
dezvoltate, numite urechiuse (pinteni), care sunt prelungiri membranoase a
marginilor limbului, ce tin partea superioara a tecii apropiata de pai, avand si rol
de absorbtie a apei, mai ales din roua .
Epiderma de pe partea interna a tecii se prelungeste, dand nastere la limita
dintre teaca si limb unei formatiuni numita ligula (fig.3.8).Aceasta prelungire
membranoasa a epidermei interne a tecii, impedica pa trunderea apei intre teaca si
tulpina. La grau, ambele formatiuni sunt la fel de dezvoltate, uneori baza
urechiuselor pubescente; la secara si Triticale tot potrivit de dezvoltate, dar baza
urechiuselor fara perisori; la orz ligula este redusa , urechiusele mari ; la ova z
ligula dezvoltata , urechiusele mici sau lipsa ; la porumb, sorg si mei obisnuit
lipsesc urechiusele; la orez sunt lungi si colorate, iar ligula evidenta; la porumb
ligula scurta , retezata,ligula pubescenta la sorg, lipseste la mei; ligula mare si
triunghiulara la orez.

Fig.3.8. Urechiusele si ligula la cereale

a - ovaz ; b – secara ; c – grau ;
d – orz

– Concomitent cu formarea tulpinii, sub protectia Faza 4 – de burduf

invelisului de frunze , creste si inflorescenta formandu-se treptat rahisul,
elementele spiculetelor si elementele florale. Cresterea are loc concomitent pe
masura ce planta inainteaza in varsta, incat, in ultimele faze, teaca frunzei, care
63
acopera inflorescenta capata aspect maciucat, fiind mai voluminoasa , numindu-se
„faza de burduf”
La scurt timp dupa „faza de burduf” Faza 5 – Aparitia infolorescentei.
inflorescenta iese din teaca ultimei frunze, apare deci spicul sau paniculul, faza
numindu-se de aparitie a inflorescentei (inspicare sau inpaniculare). Data
aparitiei, inflorescentei se considera cand la cel putin 50 % din plante au aparut
acestea. Vremea ra coroasa si umeda intarzie aparitia inflorescentei, arsitele si
seceta accelereaza acest proces. Dintre cerealele de toamna prima inspica secara,
apoi orzul si pe urma graul, iar la cele de primavara aparitia inflorescentei se
produce astfel : secara, orz, grau, ova z, orez.
Inflorescenta cerealelor este fie spic (grau, secara, triticale, orz) fie panicul la
ovaz, orez, sorg, mei si la porumb inflorescenta mascula . Inflorescenta femela la
porumb este un spic modificat (spadix, spadice, stiulete).
Spicul are un ax principal (rahis) cu internoduri scurte (articule), avand partea
superioara ingrosata, numita calcai pe care se insera unul sau mai multe spiculete
(fig.3.9).

Fig. 3.9. Rahis din spicul de grau (A) si spiculete Fig. 3.10. Spiculetul:
prinse de rahis (B):
a – rahis; bb –glume; cc – palee; d – lodicule;
1 1
1 – axa spiculetului e – gineceu; f – stigmat; g – stamine;
Paniculul are un ax principal format din noduri si internoduri,
ramificatiile laterale plecand de la noduri, ele fiind lungi si ramificate, spiculetele
inserandu-se la extremitatea acestora.
Spiculetul (fig.3.10) este protejat de doua formatiuni numite glume, iar pe
axul sau se prind 1-5 flori, fiecare protejata de 2 palei (glumele), una externa sau
inferioara, bine dezvoltata , terminata uneori cu o prelungire numita arista si a
doua interna sau superioara, mai ingusta, membranoasa si subtire, situata spre
axul spiculetului.
La baza florii (fig.3.11.) intre cele doua palei, se gasesc 2 bractei mici, ca
doi solzisori numite lodicule (glumelule) care odata cu maturitatea organelor
florale, absorb apa , isi maresc volumul si imping paleile departandu-se una de
64
alta, incat floarea se deschide. Intre cele doua palei se ga sesc elementele florale –
androceul si gineceul.
Androceul florii are 3 stamine cu anterele in forma literei x (cu exceptia orezului
care are 6 stamine).

Gineceul este alcatuit dintr-un ovar uni, bi (tri) carpelar, unilocular, cu 2

stigmate plumoase (1 stigmat bilateral si plumos sau penat).
Elementele ce alcatuiesc spicul, paniculul sau spiculetul se deosebesc
intre ele in functie de specie, varietate si soi. Astfel rahisul poate fi glabru sau
pubescent, glumele de marimi diferite, glabre sau paroase, cu un dinte si carena ,
mai mult sau mai putin dezvoltate ; ele pot imbraca spiculetele pe o portiune mai
mica sau mai mare, sau chiar in intregime. Paleele pot fi, de asemenea, diferit
dezvoltate, iar paleea inferioara, aristata sau nearistata. Aristele pot fi lungi si
paralele cu spicul, sau mai scurte si ra sfirate, pot fi netede sau zimtate, diferit
colorate.
se produce simultan cu aparitia Faza 6 – Inflorirea – fecundarea
spicului (la orz), la cateva zile dupa aparitia spicului (la grau) sau dupa interval de
timp mai mare (la secara), la maturitatea sexuala a acestora.
In cadrul unui spic, se deschid primele, florile spiculetelor de pe mijlocul
rahisului, de unde inflorirea continua spre extremitatile acestuia, mai repede spre
varf decat spre baza . Deschiderea florilor unui panicul incepe cu spiculetele din
partea superioara a inflorescentei , de la varful ramificatiilor, de unde continua
spre baza ramurilor si partea inferioara a inflorescentei. Fratii infloresc in ordinea
in care au aparut. Durata infloririi unei plante la cereale este de 5-8 zile, mai
putine zile pe timp secetos, si mai multe pe vreme umeda . In cursul zilei florile se
deschid incepand de la orele 5 pana la 19, insa cea mai mare intensitate are loc
intre orele 5-10, cand invelisurile florale si organele sexuale au turgescenta mare.
Ele ra man deschise pana la fecundare (la grau 30-60 minute, exceptional 2-3 zile).
Polenul eliberat din anterele staminelor ajunge pe stigmatul aceleasi flori si
germineaza – autogamie (orz, grau, Triticale, orez, ova z, mei, sorg) sau el este
65
imprastiat in afara florii si dus de vant pe stigmatele florilor altor plante din
aceeasi specie – alogamie (secara, porumb). Dupa germinarea polenului, tubul
polinic stra bate stigmatul si patrunde prin micropil in interiorul ovulului. Primul
anterozoid se contopeste cu oosfera si da nastere zigotului principal, care prin
diviziune formeaza embrionul, iar cel de al doilea anterozoid se uneste cu nucleul
secundar al sacului embrionar formand zigotul secundar din care rezulta
endospermul.
In urma fecundarii, Faza 7-9. Formarea fructului si semintei (bobului).
afluxul de hrana spre fruct creste, iar drept rezultat acesta isi mareste volumul,
incat in 25-45 zile de la fecundare, in functie de temperatura si umiditate,
acumuleaza cantitati insemnate de amidon, proteine si alte substante. In drumul
lui spre maturitate, bobul cerealelor parcurge mai multe etape, ce nu se pot
delimita distinct una de alta. In perioada de maturare a bobului distingem trei faze
principalee : maturitatea in verde sau in lapte, maturitatea galbena sau in parga si
maturitatea deplina.
. In aceasta faza toate pa rtile Faza 7. - Maturitatea in verde sau in lapte
aeriene ale plantei sunt verzi, numai baza tulpinii si frunzele inferioare incep sa se
inga lbeneasca. Fructul are volumul maxim, este umflat, de culoare verzuie, iar
strans intre degete lasa sa curga un lichid laptos. Continutul bobului in apa este
ridicat (cca 50 % din greutate). Embrionul are formate toate partile care il compun
numai ca acestea nu au atins dimensiunile normale si continua sa creasca , are
capacitate germinativa redusa. Din frunze spre bob continua un aflux intens de
substante nutritive. Recoltate in aceasta faza boabele se zbarcesc prin pierderea
apei.
(galbena, ceara) se recunoaste prin aceea Faza 8 – Maturitatea in parga
ca plantele s-au inga lbenit, ramanand verzi numai nodurile superioare ale tulpinii.
Frunzele bazale sau uscat. Glumele si paleele, desi galbene, nu sunt
sfaramicioase. Asimilatia clorofiliana inceteaza . Fructul isi micsoreaza volumul
apropiindu-se de dimensiunile normale. Cantitatea de apa din bob scade la cca 30
%, culoarea este caracteristica soiului, iar bobul se intareste in asa ma sura incat
consistenta lui este aceea a cerii de albine (poate fi strabatut cu unghia). Partea
dorsala a fructului se inga lbeneste. Embrionul ajunge la dimensiunile normale.
Acumularea proteinelor s-a terminat, iar spre sfarsitul fazei se termina si
acumularea celorlalte substante de rezerva .
. Plantele capata culoarea galbena intensa Faza 9 – Maturitatea deplina
si se usuca . Tulpina pierde luciul caracteristic. Frunzele bazale devin de culoare
castanie inchis si sfa ramicioase. Culoarea fructelor devine galbena cu nuante tot
mai inchise, continutul in apa scade la 15-16 %. Legatura intre planta si fruct se
intrerupe, favorizandu-se scuturarea, cu atat mai mult cu cat fructul asi
micsoreaza volumul prin continua pierdere a apei.
Trecerea de la maturitatea in parga la maturitatea deplina se face in scurt timp.
Daca nu se recolteaza, plantele intra in faza de „ra scoacere” cand paiul se
brunifica, devine sfarmicios, fructele (boabele) se scutura.

66
 In verile calduroase cerealele parcurg aceste faze intr-un interval de timp
scurt de 6-15 zile, incat lucrarile de recoltare trebuie minutios organizate, pentru
terminarea lor in epoca optima.
Fructul cerealelor este o cariopsa (fig.3.12 si fig.3.13), adica un fruct uscat,
indehiscent, monosperm, la care pericarpul este intim concrescut cu invelisul
seminal. Obisnuit, cariopsa cerealelor este numita impropriu si samanta. La treier
fructul cerealelor ramane golas sau invelit in plevi. Indiferent de forma si culoarea
cariopsei, insusiri ce variaza in functie de specie, varietate si soi, la ea deosebim :
partea dorsala , portiunea situata spre exteriorul spiculetului ; partea ventrala
(portiunea situata spre interiorul spiculetului) pe care, la unele cereale se gaseste
sa ntuletul ventral ; baza (capatul cu care se prinde in spiculet) si varful sau partea
coronara (capa tul opus), care, uneori, prezinta un smoc de perisori.

Fig. 3.12. Sectiune longitudinala intr-un bob de Fig. 3.13. Sectiune transaersala prin
grau: endospermul bobului de grau:
a - radicela; b - tulpinita; c-coleoriza; d - scutellum; A - sectiune transversala: p - pericarp;
e - strat cu aleurona; e - endosperm; f - embrion;
te - testa; a - strat cu aleurona; g - tegument seminal (testa) ; h - pericarp ; i - peri la
extremitatea cariopsei ; j - coleoptil ; m – muguras; am: - celule cu amidon; B - celule cu
end - endosperm aleurona vazute in sectiune transversala
prin bob.

Din punct de vedere anatomic, cariopsa este formata din 3 parti (fig.3.12)
:invelisul, endospermul si embrionul.
Invelisul – este alcatuit din pericarp (invelisul fructului) si provine din
transformarea peretilor ovarului si testa (invelisul seminal, spermoderma) care
provine din transformarea integumentului intern al ovulului. la cerealele

67
panificabile, invelisul cariopsei se separa in timpul ma cinisului sub forma de
tarate.
Endospermul are la exterior un strat aleuronic alca tuit din 1-3 randuri de
celule, mari, cubice, cu gra unicori de aleurona si endospermul propriu-zis alca tuit
dintr-un masiv de celule cu peretii subtiri, pline cu graunciori de amidon simpli si
lenticulari (la grau si orz), compusi din mai multi graunciori simpli (la ovaz, orez)
sau poliedrici (la porumb ( fig.3.14.). La unele cereale, printre gra unciorii de
amidon se depun granulatii proteice si in acest caz sectiunea cariopsei are aspect
sticlos, ea lasandu-se strabatuta de raza luminoasa. Daca se acumuleaza putine
protide, din cauza spatiilor goale dintre gra unciorii de amidon, sectiunea cariopsei
nu poate fi straba tuta de razele luminoase, incat ramane opaca , fainoasa (analogie
cu ghiata si zapada).

Fig. 3.14. Graunciori de amidon la

cereale :
1 - grau; 2 - secara; 3 - porumb; 4-orez; 5-
orz; 6-ova z; 7 - mei; 8 - sorg;9 - hrisca.

end

Endospermul este partea cea mai dezvoltata a fructelor de cereale,

reprezentand peste 80 % din greutatea lor.
Embrionul situat pe partea dorsala si la baza fructului are ca parti componente
radicula, protejata de piloriza si coleoriza , tulpinita (tigela, axa hipocotila) si
mugurasul (gemula, plumula) invelit de o frunzisoara numita colepotil. Embrionul
se leaga de endosperm prin cotiledonul in forma de disc numit scutelum, in ale
carui celule sunt localizate enzimele ce asigura hidrolizarea substantelor de
rezerva in timpul germinarii (incoltirii). Celulele scutelumului vecine
endospermului sunt puternic alungite si porta denumirea de epiteliu. In partea
opusa scutelumului, la unele cereale, se observa o mica proeminenta – considerata
rudimentul celui de al doilea cotiledon numit epiblast. Spre exteriorul fructului,
embrionul este invelit numai de pericarp – testa intrerupandu-se. Datorita acestui

68
fapt apa necesara germinatiei pa trunde in cantitate mai mare prin zona
embrionului decat prin celelalte portiuni ale cariopsei.
Marimea embrionului variaza astfel la cereale : la grau, secara si orz – reprezinta
1,5 – 3 % din greutatea cariopsei ; la ovaz 3-4 % ; la porumb 10-15 %.

Caderea cerealelor

Tulpina (paiul, culmul) cerealelor, cu internoduri mai groase si rigide la

baza , mai subtiri si elastice in jumatatea superioara, are posibilitatea, in conditii
normale sa suporte greutatea inflorescentei. Uneori, rezistenta tulpinii este
infranta si cerealele cad. Caderea cerealelor inainte sau in timpul forma rii
fructului, stanjeneste cresterea acestuia, micsorand recolta si ingreunand
mecanizarea recoltarii. S-a crezut un timp ca numai acele cereale cad, care au
putin siliciu in peretii paiului, ulterior s-a constatat ca si cele care au continut
ridicat in siliciu sunt supuse ca derii.
In prezent, se stie, ca lipsa luminii in timpul vegetatiei determina ca derea,
deoarece, in asemenea conditii, internodurile se alungesc exagerat de mult, peretii
paiului raman subtiri, cu celulele alungite si tesut mecanic slab dezvoltat.
Lipsa luminii este cauzata de desimea mare a plantelor, care se umbresc reciproc,
de excesul de azot, care determina cresterea viguroasa a frunzelor ce umbresc
internodurile inferioare, umbrirea plantelor de ca tre buruieni.
Lipsa luminii, insotita de umiditate in exces, in anii ploiosi favorizeaza inmultirea
unor ciuperci (Ophiobolus sp., Fusarium sp.) care ataca tulpina (paiul) micsorand-
i rezistenta. Pagubele cauzate de ca derea cerealelor se pot ridica la 10-50 % din
recolta, functie de faza de vegetatie in care au ca zut plantele. Ca derea in timpul
alungirii tulpinii si inspicare nu este pagubitoare intotdeauna, deoarece, paiul se
poate redresa partial sau total in pozitie normala. Partea umbrita a internodurilor
bazale creste mai mult datorita heteroauxinelor ce se acumuleaza si ca rezultat
internodurile superioare devin verticale.
Obisnuit, cerealele, cad dupa inspicare si inflorire, cand sporeste mult greutatea ce
trebuie s-o suporte paiul. La cerealele alogame (secara) ca derea in timpul
infloritului, impiedica transportul polenului, multe flori ra man nepolenizate si
nefecundate, iar recolta scade.
Ca derea cerealelor sporeste costul lucrarilor de recoltare, care, in asemenea
cazuri, de multe ori, se executa manual. Boabele cerealelor cazute se dezvolta
insuficient, MMB si MH, raman sub limita normala.
Ca derea cerealelor se produce in functie si de specia cultivata. Cel mai putin
rezistent la ca dere este orzul, urmat de secara, grau si ova z. Tulpinile (paiele)
lungi rezista mai putin la cadere decat cele scurte.
Preintampinarea caderii cerealelor se poate realiza in oarecare ma sura prin
urmatoarele procedee :
- utilizarea soiurilor cu port pitic in cultura ;
- semanatul in randuri orientate pe directia Nord-Sud, pentru reducerea
umbririi reciproce a plantelor, la epoca si desimea optime ;
69
 - semanatul intr-un pat germinativ suficient de tasat si la adancime
potrivita, pentru a evita dezra dacinarea („descaltarea”), care
favorizeaza ca derea ;
- pe terenurile cu exces de azot se vor aplica obligatoriu ingrasaminte
cu fosfor si potasiu in doze corespunzatoare, incat, sa se anhileze
efectul da unator al azotului ;
- cerealele de toamna iesite din iarna cu desime prea mare se vor grapa
primavara timpuriu pentru a micsora desimea plantelor.
Descoperirea regulatorilor de crestere a plantelor deschide perspectiva
evitarii ca derii cerealelor chiar si in anii ploiosi. Retardantii de crestere manifesta
un rol fiziologic important deoarece reduc pe o anumita perioada ritmul
proceselor de diviziune si extensie celulara in tulpini, ceea ce determina o franare
a cresterii in inaltime a plantelor. Preparatul cunoscut sub numele de CCC
(Cycocel, Clorura de clor-colina ), descoperit de TOLBERT (1960), ca fiind
clorura de (2-cloroetil) trimetil-amoniu, a fost incercat in diferite tari cu climat
umed (Austria, Elevetia, Germania) si a dat rezultate excelente. Eficacitatea
maxima se obtine prin tratamente extraradiculare, in sol fiind descompus treptat
de catre microorganisme. CCC inhiba biosinteza auxinei si giberelinei endogene,
inactiveaza prin descompunere auxinele aplicate exogen si reduce activitatea
enzimatica (JITAREANU Doina, 2002).
In experientele efectuate cu Stabilan in Austria, Cycocel in Germania,
CCC in Franta si Belgia, Chlormeguat in Anglia, cand plantele aveau 20-25 cm
inaltime, in 300-400 l apa la ha, au redus talia plantelor cu 25-30 cm, scurtandu-se
si ingrasandu-se internodiile bazale, dezvoltarea unui tesut sclerenchimatic,
marind rezistenta la cadere, redistribuirea asimilatelor intre organele plantei si ca
urmare cresterea indicelui suprafetei foliare, numarului de boabe in spic, MMB si
randamentul la ha.
In experientele executate de N.SAULESCU si colab. (1966), Cycocelul
aplicat graului in doza de 2-3 kg/ha in 300-400 l apa a redus talia plantelor cu 20-
25 %, in functie de soi si a sporit recolta cu 20-40 %.
Tratarea cerealelor cu CCC a redus talia plantelor si a crescut rezistenta la
cadere, cu efecte slabe la orz (L.MUNTEAN, 1978), la secara si ovaz rezultatele
fiind neconcludente (N.SA ULESCU si colab., 1965 ; C.I. MILICA, 1967).
Alte preparate – Camposan si Terpal pe baza de thephon si Phynazol pe
baza de Ethephon + Chlormequat, pot fi aplicate si in faze mai avansate in
vegetatie cu rezultate pozitive (V.ROMAN, 1969, 1970).

70
 3.2. GRAUL

3.2.1. Importanta, biologie, ecologie

3.2.1.1. Importanta
Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere
alimentara. Suprafetele intinse pe care este sema nat, precum si atentia de care se
bucura se datoresc: continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine
si raportului dintre aceste substante, corespunza tor cerintelor organismului uman;
conservabilitatii indelungate a boabelor si faptului ca pot fi transportate fa ra
dificultate; faptului ca planta are plasticitate ecologica mare, fiind cultivata in
zone cu climate si soluri foarte diferite; posibilitatilor de mecanizare integrala a
culturii (dupa GH.BILTEANU, 1991).
Graul este cultivat in peste 100 de tari si reprezinta o importanta sursa de
schimburi comerciale.
Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei,
destinata fabricarii painii - aliment de baza pentru un numar mare de oameni
(dupa unele statistici, 35 - 40% din populatia globului) si furnizeaza circa 20% din
totalul caloriilor consumate de om. De asemenea, boabele de grau sunt folosite
pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte
produse industriale foarte diferite (amidon, gluten, alcool etilic, bioethanol utilizat
drept carburant).
Tulpinile (paiele) ramase dupa recoltat au utilizari multiple: materie prima
pentru fabricarea celulozei; asternut pentru animale; nutret grosier; ingrasamant
organic, incorporate ca atare in sol, imediat dupa recoltare, sau dupa ce au fost
supuse unui proces de compostare.
Taratele - reziduuri de la industria de morarit - sunt un furaj concentrat
deosebit de valoros, bogat in proteine, lipide si saruri minerale.
Boabele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat,
superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca
productivitate. Folosirea boabelor de grau ca furaj este mai putin ra spandita la noi,
dar este mult extinsa in majoritatea tarilor mari produca toare de grau.
Sub aspect agronomic, cultura graului ofera avantajul ca este integral
mecanizata. Totodata , graul este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea
culturile, deoarece para seste terenul devreme si permite efectuarea araturilor inca
din vara . Ca urmare, dupa grau poate fi semanata, in principiu, orice cultura
agricola; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi
succesive.

3.2.1.2. Compozitia chimica

. In compozitia bobului de grau predomina glucidele - 62-75% Glucidele

din masa proaspata a bobului, formate in proportie de peste 90% din amidon , iar
71
restul fiind dextrine si alte glucide mai simple. Glucidele sunt acumulate, in
principal in endosperm (tab.3.5, dupa “ Techniques agricoles “, 1993).

Tabelul 3.6.

Repartizarea azotului si a poteinelor in bobul de grau

% din total
N
Portiunea din bob Proportia proteine
din bob (%) (% din s.u.) N x 5,7
din bob
Pericarp 5,8 0,5 2,8 1,7
Testa 2,2 1,7 9,7 2,3
Stratul cu aleurona 7,0 3,15 18,0 16,0
Endospermul extern 12,5 2,2 12,5 19,0
Endospermul median 12,5 1,4 8,0 12,0
Endospermul intern 57,5 1,0 5,7 41,0
Embrion 1,0 5,33 30,4 3,5
Scutellum 1,5 4,27 24,3 4,5

. Substantele proteice reprezinta in mod obistuit 10-16% din Proteinele

masa bobului (cu limitele intre 8 si 24%) si sunt situate in cea mai mare parte spre
partile periferice ale bobului (invelisuri, stratul cu aleurona), in embrion si
scutellum (tab.3.6, dupa R.PETERSON, 1965).
Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului.
Acumularea proteinelor in bob depinde de o serie de factori, cum ar fi: specia de
grau, soiul, conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de
ingrasaminte cu azot folosite. Dintre acesti factori, conditiile climatice au un rol
deosebit de important. In climatele secetoase si calde, acumularea proteinelor in
bob este favorizata; pe de alta parte, perioada de formare si umplere a boabelor
este mai scurta, coacerea este gra bita si ca urmare, procentual, proteinele
reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra , in climatele umede si
racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbon; totodata, perioada de
formare a boabelor este mai lunga, ceea ce conduce la acumularea unor cantitati
mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare, continutul boabelor de
grau in substante proteice este mai scazut.
Proteinele din bobul de grau sunt constituite, in primul rand, din
prolamine (4 - 5 g/100 g boabe, predominand gliadina) si gluteline (3 - 4 g/100 g,
predominand glutelina) si mai putin din albumine (0,3 - 0,5 g/100 g, in principal
leucosina) si globuline (0,6 - 1,0 g/100 g, mai ales edestina).
Proteinele din bobul de grau formeaza , in principal, glutenul, un amestec
de substante proteice care ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din
endosperm si care, dupa macinat, in fa ina, inglobeaza gra unciorii de amidon. Prin
ada ugare de apa , glutenul formeaza filamente si membrane coloidale care vor
retine bulele de dioxid de carbon in procesul de crestere a aluatului si dau aluatul
72
pufos.
Boabele de grau "durum", destinate fabricarii pastelor fainoase, contin o
cantitate mai mare de proteine si gluten, dar glutenul are o calitate inferioara
panificatie; in schimb, este foarte potrivit pentru fabricarea pastelor fa inoase,
avand stabilitate mare la fiert, datorita filamentelor de proteina foarte rezistente.
. Reprezinta 1,8 - 2,6% in compozitia bobului si sunt acumulate, Lipidele
in special, in embrion si in stratul cu alurona .
Uleiul din germeni de grau apartine grasimilor
vegetale nesaturate, este bogat in vitamina E si
constituie obiect de comert.
. Se afla in cantitate de 2,0 - Celuloza
3,5%, prezenta in primul rand in invelisurile
bobului (pericarp).
. Reprezentate Substant ele minerale
de un numa r mare de elemente chimice (K,
Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb. Mn) au o pondere de
1,5 - 2,3%, aflandu-se spre pa rtile periferice
ale bobului.
Fig. 3.15. Impa rtirea graului in clase de
In sfarsit, bobul de grau contine si
calitate, in functie de continutul lui in
vitamine din complexul B (B , B , B , B ) si
proteina si indicele de sedimentare 1256
vitamina PP.

Valoarea biologica a proteinelor din

boabele de grau este ridicata , deoarece acestea contin toti cei 10 aminoacizi
esentiali, pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Totusi, un impediment il
constituie continutul redus al boabelor de grau in lizina si triptofan.
In domeniul producerii, comercializa rii si industrializa rii granelor acestea
sunt clasificate in functie de culoarea si compozitia boabelor. In acest sens,
notiunea de “ grane tari “, (“hard red“) defineste granele de foarte buna calitate sub
aspectul continutului in proteine (14 - 16%), produse indeosebi in Canada si SUA,
ca grane de primavara; aceste grane "de forta ", nu sunt folosite ca atare in
panificatie, ci sunt amestecate cu “grane mai slabe“, pentru a le imbunatati
calitatea. “ Granele semitari “ contin 12 - 13% proteine si sunt produse, de regula ,
in Argentina, ta rile fostei URSS, Ungaria; de asemenea, granele romanesti,
produse pe cernoziom si cu o tehnologie de cultivare corecta apartin acestei
categorii; acestea sunt denumite si "grane pentru panificatie". In sfarsit, “ granele
moi “ (“soft red“) cu sub 11% proteine (si chiar 8% proteine), sunt produse in
climatele umede, oceanice, din Europa de Vest si de pe coasta Pacificului, in SUA
si sunt destinate, in principal, pentru furaj; din aceste grane se poate obtine faina
pentru prepararea prajiturilor sau in patiserie (fig.3.15, dupa M. SEIFFERT,
1981).
3.2.1.3. Raspandire

Planta de grau se caracterizeaza printr-o mare plasticitate ecologica , ceea

ce ii permite sa fie cultivata pe toate continentele, intre 66° latitudine nordica si
73
45° latitudine sudica , de la nivelul marii si pana la 3.000 - 3.500 m altitudine
(inzona Ecuatorului) (fig.3.16, dupa R.PETERSON, citat de GH.BALTEANU,
1974).
In deceniul trecut, pe glob au fost cultivate cu grau circa 230 mil.ha, iar in
ultimii ani suprafata a cunoscut o oarecare sca dere (pana la 207 - 216 mil.ha in
2003 - 2005, tab. 3.7, dupa FAOSTAT Database, 2005). Productia globala de
grau a atins 590 mil.tone in 2001 si 627 mil.tone in 2004. Productia medie
mondiala in ultimii ani a fost de 2.705 - 2.919 kg boabe/ha. Din productia
mondiala, 107 - 120 mil.tone au reprezentat obiect de comert. Tarile mari
producatoare si, in acelasi timp, exportatoare de grau sunt: SUA (20,0 mil. ha
semanate si 31,5 mil. tone de grau exportate), Canada (9,8 mil. ha si 15,1 mil.
tone export), Australia (11,3 mil. ha si 18,4 mil. tone export) si Argentina (6,0
mil.ha si 9,9 mil. tone export). Mari importatoare de grau sunt, in prezent,
Brazilia, Egipt, Algeria, China, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic. Ta rile
Uniunii Europene se inscriu printre marii producatori si exportatori de grau (22,9
mil.ha si 26,4 mil. tone exportate).

Fig. 3.16. Aria de cultura a graului pe glob.

In Romania, suprafetele cultivate cu grau au cunoscut modificari putin

importante in ultimele decenii. Astfel, in anul 1938 se cultivau cu grau 2,5 mil.
ha; suprafetele s-au redus treptat pana la 2,1 mil. ha in perioada 1979 - 1981; in
ultimul deceniu se pot semnala oscilatii importante ale suprafetelor, in jurul a 2,0
mil. ha si cativa ani sub acest nivel (anii 1992 - 1,46 mil.ha, 1996 - 1,78 mil.ha,
1999 - 1,66, 2000 – 1,92 mil.ha, 2003 – 1,41 mil.ha, 2004 – 2,29 mil. ha, 2005 –
2,46 mil. ha), avand drept cauze, printre altele: conditiile climatice putin
favorabile din perioada de semanat a graului; dotarea tehnica insuficienta si
resursele financiare limitate ale cultivatorilor de grau; dificultatile intampinate in
valorificarea recoltei de grau.
Productiile medii obtinute la grau in Romania au crescut considerabil
intre anii 1938 (963 kg/ha) si 1979 - 1981 (2.487 kg/ha, deci aproape s-au triplat
74
 dupa care s-au mentinut in jurul acestei valori, osciland de la un an la
altul, in primul rand in functie de gradul de favorabilitate al conditiile
meteorologice ale anilor de cultivare. Se detaseaza recoltele medii obtinute la grau
in anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1995 (3.090 kg/ha), 2001 (3.056
kg/ha), 2004 (3.375 kg/ha), 2005 (3.780 kg/ha).

Tabelul 3.7.

Situatia culturii graului pe glob si in ta rile mari cultivatoare (anul 2005)

Suprafata sema nata Productia medie Productia globala

Continentul, tara (mii ha) (kg/ha) (mii tone)

Pe glob 216.172 2.898 626.466

AFRICA 9.647 2.109 20.354
- Algeria 1.800 1.444 2.600
- Maroc 2.966 1.026 3.043
- Egipt 1.254 6.488 8.140
AMERICA DE NORD 30.096 2.810 84.598
- Canada 9.830 2.998 25.546
- S.U.A 20.226 2.823 57.105
AMERICA DE SUD 9.629 2.550 24.557
- Argentina 6.069 2.636 16.000
- Brazilia 2.373 2.191 5.200
ASIA 96.600 2.752 256.878
- China 22.800 4.217 96.160
- India 26.300 2.737 72.000
- Iran 6.200 2.338 14.500
- Pakistan 8.341 2.588 21.591
- Turcia 9.300 2.258 21.000
EUROPA 58.232 3.531 205.667
-Bulgaria 1.134 3.235 3.670
- Franta 5.288 6.982 36.922
- Germania 3.187 7.396 23.578
- Italia 2.127 3.538 7.530
- Serbia si Muntenegru 700 3.857 2.700
- Marea Britanie 1.820 7.994 14.950
- Polonia 2.233 3.830 8.556
- Romania 2.462 2.854 7.027
- Spania 2.242 1.689 3.788
- Ungaria 1.130 4.494 5.079
OCEANIA 11.398 2.135 24.344
- Australia 11.359 2.118 24.067
TARILE FOSTEI U.R.S.S. 46.341 1.983 91.918
- Kazahstan 11.500 982 11.300
- Federatia Rusa 23.280 1.954 45.500
- Republica Moldova 270 3.888 1.050
- Ucraina 6.500 2.769 18.000
- Uzbekistan 1.600 3.650 5.840

75
 3.2.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Graul apartine genului Triticum , clasa Monocotyledonopsida , ordinul

Graminalis , familia Gramineae . Genul Triticum cuprinde un mare numar de
forme salbatice (primitive) sau cultivate (evoluate), clasificate diferit de-a lungul
timpurilor pe baza anumitor criterii. In prezent, este acceptata si utilizata mai
frecvent clasificarea genetica (dupa numarul de cromozomi), conceputa de N.
VAVILOV (in 1935) si modificata de J. MAC. KEY (in 1963) (tab.3.8, dupa GH.
BALTEANU, 1989).
Tabelul 3.8.
Clasificarea genului Triticum (dupa J. MAC KEY)
Denumir ea latina Deumirea comuna Caracteristici
SECTIA DIPLOIDA (2n = 14 cromozomi)
- T. monococcum L.
- ssp. boeoticum (Bois.) MK Alac sa lbatic Bob imbracat
Rahis fragil
- ssp. monococcum Alac cultivat Bob imbracat
Rahis fragil
SECTIA TETRAPLOIDA (2n = 28 cromozomi)
- T. timopheevi Zhuk. Graul lui Timofeev Bob imbracat
ssp. Timopheevi Rahis fragil
- T.turgidum (L.) Thell.
- ssp. dicoccoides (Korn.) Thell Tenchi sa lbatic Bob imbracat
Rahis fragil
- ssp. dicoccum (Schrank.) Thell Tenchi cultivat Bob imbracat
Rahis fragil
- ssp. turgidum conv. turgidum Grau englezesc Bob golas
Rahis rezistent
- ssp. turgidum conv. durum (Desf.) Grau “durum” Bob golas
MK Rahis rezistent
- ssp. turgidum conv. polonicum (L.) Grau polonez Bob golas
MK Rahis rezistent
- ssp. carthlicum (Nevski) MK Grau persan Bob golas
Rahis rezistent
SECTIA HEXAPLOIDA (2n = 42 cromozomi)
- T. aestivum (L.) Thell.
- ssp. vulgare (Vill.) MK Grau comun Bob golas
Rahis rezistent
- ssp. spelta (L.) Thell. Grau spelta Bob imbracat
Rahis fragil
- ssp. macha (Dek. et Men.) MK Grau macha Bob imbracat
Rahis rezistent
- ssp. compactum (Host.) MK Grau pitic Bob golas
Rahis rezistent
- ssp. sphaerococcum (Perc.) MK Grau pitic indian Bob golas
Rahis rezistent
76
 Formele evoluate au rezultat prin incrucisarea intre diferite specii,
cultivate si spontane.
(2n = 14 cromozomi). Cuprinde forma salbatica Triticum Grupa diploida
monococcum ssp. boeoticum si forma cultivata Triticum monococcum ssp.
monococcum (“alacul“). Alacul este una dintre cele mai vechi plante cultivate ale
omenirii, semnalata inca din neolitic in Europa Centrala; in prezent este pe cale de
disparitie. Se caracterizeaza prin boabe care raman “imbracate“ dupa treierat si
care dau o faina alba bogata in gluten.
(2n = 28 cromozomi). Se apreciaza ca a rezultat prin Grupa tetraploida
incrucisarea spontana a granelor diploide cu specia spontana Aegilops speltoides .
Forma salbatica din aceasta grupa este Triticum turgidum ssp. dicoccoides , iar
formele cultivate sunt numerose (fig. 3.17, dupa R. PETERSON).

Fig. 3.17. Zonele de distribuire a stramosilor salbatici ai granelor cu ltivate

Triticum turgidum ssp. dicoccum (“tenchi“ cultivat) a fost principala

cereala a vremurilor vechi (Egipt, Mesopotamia); din cauza pretentiilor sale fata
de caldura a fost inlocuit, treptat, incepand inca din epoca bronzului, de speciile
hexaploide. In prezent este cultivat sporadic in tari din Asia Mica, in India si in
Etiopia. Bobul ramane imbracat dupa treierat si este sticlos, bogat in proteine.

77
 Triticum turgidum ssp. turgidum conv. durum (graul "durum") a provenit
din tenchi, prin mutatii. Era cultivat inca de pe vremea Imperiului Roman, alaturi
de tenchi. Se caracterizeaza prin cerinte mari fata de caldura si rezistenta la
seceta, dar este sensibil la ger. Are forme de toamna si de prima vara . In prezent
este cultivat pe circa 9% din suprafata mondiala cu grau, cu preca dere in zonele
ceva mai calde. Bobul este mare, mai lung decat bobul de grau comun, sticlos, cu
continut ridicat in substante proteice si gluten, dar de calitate inferioara pentru
panificatie; este excelent pentru producerea pastelor fainoase. Spicul este dens,
aproape intotdeauna aristat, cu ariste mai lungi decat spicul. Rahisul spicului este
flexibil.
Graul "durum" cuprinde mai multe varietati, diferentiate dupa culoarea
spicelor si a aristelor, pubescenta glumelor, culoarea boabelor. Soiurile mai mult
cultivate apartin varietatilor: melanopus (spic alb, ariste negre, glume pubescente,
bob alb); apulicum (spic rosu, ariste negre, glume pubescente, bob alb),
coerulescens (spic negru, ariste negre, glume pubescente, bob alb) si hordeiforme
(spic rosu, ariste albe, glume glabre, bob alb).
In perioada 1989-1998, productia mondiala de grau "durum" a fost de
circa 27 mil. tone (cu oscilatii intre 22,3 si 34,4 mil. tone), din care 6,8 mil. tone
produse in tarile Uniunii Europene (indeosebi in Italia, Franta, Grecia, Spania),
3,5 mil. tone in Turcia, 3,5 mil. tone in tarile fostei URSS, precum si in Canada
(4,7 mil. tone), SUA (2,8 mil. tone) si tarile de pe litoralul mediteranean al Africii
(Algeria, Tunisia, Maroc). Nivelul record al productiei de grau "durum" a fost
atins in Europa in anul 1991, cu 3,45 mil. ha si 11,2 mil. tone produse.
Importatorii importanti de grau "durum" sunt Algeria (1,6 - 1,8 mil. tone),
Uniunea Europeana (in jur de 1 mil. tone anual), Tunisia, Maroc, Libia (0,3 - 04,
mil. tone).
Romania cultiva suprafete restranse cu grau "durum", evaluate in ultimele
decenii la sub 1% din suprafata totala semanata cu grau (sub 100 mii hectare),
fiind dependenta de importuri pentru acoperirea consumului intern de paste
fainoase.
Grupa tetraploida mai cuprinde o serie de alte specii, cultivate pe
suprafete restranse.
Dintre acestea, Triticum turgidum ssp. turgidum conv. turgidum (grau
"englezesc") este destul de asemanator cu graul durum; se caracterizeaza prin
rezistenta mare la ca dere, spic foarte ramificat, bob mic si de calitate inferioara .
Este cultivat pe suprafete restranse in zona Mediteranei.
Triticum turgidum ssp. turgidum conv. polonicum (grau "polonez)" are
boabe inguste, sticloase si este cultivat sporadic in Africa de Nord si Etiopia.
Triticum timopheevi ssp. timopheevi ("graul lui Timofeev") este considerat tenchi
sa lbatic de Caucaz.
(2n = 42 cromozomi). A provenit prin incrucisarea Grupa hexaploida
spontana a granelor tetraploide cu specia sa lbatica Aegilops squarrosa . Forma
sa lbatica nu este cunoscuta. In schimb, in aceasta grupa sunt cuprinse mai multe
specii cultivate, unele deosebit de importante.
78
 Triticum aestivum ssp. vulgare (graul “comun“ sau “graul pentru paine“)
este semanat pe circa 90% din suprafata mondiala cultivata cu grau.
In prezent, se apreciaza ca exista in cultura peste 10.000 varietati si soiuri
(dupa unele pa reri ar exista circa 20.000 soiuri), de toamna si de prima vara . Pe
plan mondial, cea mai mare parte din suprafata semanata cu grau (circa 70%) este
ocupata cu grau de toamna, iar restul cu grau de prima vara . In unele regiuni ale
globului, graul de toamna nu suporta temperaturile scazute din timpul iernii si
degera , sau planta nu rezista in cazul in care stratul de zapada acopera solul o
perioada indelungata (chiar peste 6 luni). In asemenea conditii, se seama na grau
de primavara, care poate ajunge la maturitate in perioada scurta a verii; in ta rile
fostei URSS, graul de primavara se seama na pe circa 74% din suprafata totala
cultivata cu grau, iar in Canada pe 94% din suprafata cu grau (dupa GH.
BALTEANU, 1991).
In tara noastra, graul de toamna ocupa 99% din suprafata totala ocupata cu aceasta
planta; graul de prima vara se cultiva pe suprafete restranse, in zone submontane si
unele depresiuni intramontane.
Bobul graului comun este scurt, oval-alungit si fainos, foarte potrivit
pentru panificatie. Graul comun se caracterizeaza prin spice aristate sau nearistate,
cu 3 - 5 flori in spiculet, care formeaza 1 - 4 boabe golase. Rahisul este flexibil
(nu se rupe la maturitate sau la treierat).
Aceasta specie cuprinde numeroase varietati, care se diferentiaza intre ele
dupa prezenta sau absenta aristelor, culoarea glumelor si a aristelor, pubescenta
glumelor, culoarea boabelor. Soiurile de grau cultivate, in prezent, in tara noastra ,
apartin varietatilor: erythrospermum (spic alb, aristat, glume netede, bob rosu);
lutescens (spic alb, nearistat, glume netede, bob rosu); ferrugineum (spic rosu,
aristat, glume netede, bob rosu); milturum (spic rosu, nearistat, glume netede, bob
rosu).
Triticum aestivum ssp.spelta (graul “spelta“) este o specie cultivata inca
din epoca bronzului, mult extinsa in zona popoarelor germanice. Bobul este
sticlos si da o faina foarte bogata in gluten. Este rezistent la ger si boli. In prezent,
s-a restrans mult in cultura , fiind sema nat pe suprafete limitate in unele ta ri din
Europa, cum ar fi Elvetia, Suedia, Germania, Belgia ("graul Ardenilor") si izolat
in Turcia si Spania. Poate asigura recolte de 2.800 - 7.450 kg/ha (dupa L.
COUVREUR, G. CLAMOT si A. CROHAIN, 1987). Dupa treierat, bobul ra mane
imbracat in pleve, acestea reprezentand 21 - 24% din recolta . La macinat si
separarea fainii se pierde o mare parte din substantele proteice, diminuandu-se
valoarea alimentara si furajera. Este potrivit pentru furajarea porcilor, a pasarilor
si, in general, a reproducatorilor. Poate furniza o fa ina de foarte buna calitate
pentru brutarii, care nu necesita adaos de substante ameliorante. Se apreciaza ca
aceasta forma de grau poate prezenta interes si pentru anumite zone agricole din
Romania, cu climat mai aspru, umed si rece, unde s-ar putea comporta mai bine
decat alte cereale.
Luarea in cultura a graului ("domesticirea“ graului) a inceput cu formele
sa lbatice diploide Triticum monococcum ssp. boeoticum si tertraploide Triticum
79
turgidum ssp. dicoccoides , iar acestea, prin selectie empirica au condus la formele
cultivate, corespondente (dupa G. FRANKE si colab., 1977). Tenchi ( Triticum
turgidum ssp.dicoccum ) este prima forma de grau cultivata si una dintre primele
plante luate in cultura (in jurul anului 7.000 i.H.); i.Ch.); au urmat alacul
( Triticum monococcum ssp. monococcum ) ceva mai tarziu (pe la anul 6.500 i.Ch.)
si graul comun ( Triticum aestivum ssp. vulgare ), luat in cultura in jurul anului
5.500 i.Ch. Pe teritoriul romanesc, descoperirile arheologice si unele informatii
istorice arata ca in perioada 3.000-1.000 i.Ch., graul era cultivat pe suprafete
importante, la inceput fiind luat in cultura alacul, apoi tenchiul, graul spelta si,
mai tarziu, graul comun.
In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, Originea graului.
N.VAVILOV a identificat pentru grau patru centre de origine (dupa GH.
BALTEANU, 1991): centrul asiatic central (India de Nord-Vest, Afganistan,
Tadjikistan, Uzbekistan), din care provine specia Triticum aestivum , cu
subspeciile vulgare , compactum si sphaerococcum ; centrul din Orientul Apropiat
(interiorul Asiei Mici, Iran, Transkaukazia, muntii din Turkmenia), din care
provin T. aestivum, ssp. vulgare si ssp. macha , T. monococcum , T. turgidum ssp.
turgidum conv. durum si conv. turgidum , T. carthlicum si T. timopheevi ; centrul
abisinian (Etiopia si o parte din Somalia), din care provin T. turgidum ssp.
turgidum conv. durum si conv. turgidum , T. turgidum ssp. polonicum ; centrul
mediteranean (teritoriile din bazinul mediteranean) din care provin T. turgidum
ssp. turgidum conv. durum , T. turgidum ssp. dicoccum si ssp. polonicum , T.
aestivum ssp. spelta .
Sortimentul de soiuri de grau comun din lista oficiala Soiurile cultivate.
cuprinde numai forme care apartin varietatii ”erythrospermun” , predominand
soiurile romanesti. Aceste soiuri se caracterizeaza printr-un potential de productie
de 9-10 tone boabe/ha, rezistenta la ca dere, ger, iernare, seceta si boli, valoare
nutritiva si tehnologica a boabelor, stabilitate a recoltelor (tab.3.9).
Pentru graul comun de prima vara sunt recomandate soiurile de creatie
romaneasca (inregistrat in anul 1987) si (1998). Pentru graul Speranta Rubin
"durum" exista in cultura soiuri de prima vara ( , soi francez, inregistrat in Artena
1999; soiuri franceze, inregistrate in 2005) si de toamna ( Nefer, Salsa Codur -
romanesc, 1999; soi romanesc, 1996; - soi romanesc, ). Pandur - Gradur 2005

80
 Tabelul 3.9.

Zonarea soiurilor de grau de toamna in Romania (2005)

Zona de cultivare a graului Soiuri recomandate

Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Dropia, Rapid, Boema, Dor, Faur,
Sudul tarii, irigat Glosa, Gruia, Serina, Romulus, Renesansa, Kraljevica, G.K.Othalom,
G.K.Gobe, Apache
Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Rapid, Lovrin 41, Dropia, Boema,
Sudul tarii, neirigat Romulus, Simnic 30, Crina, G.K.Elet, G.K.Cipo, G.K.Miska,
G.K.Petur, Mv Magvas, Mv Palma, Apache, Bercy
Oltenia Flamura 85, Simnic 30, Lovrin 34, Fundulea 4, Briana, Crina, Dropia,
Dor, Gruia, Glosa, Kraljevica, Renesansa, Kristina, Apache
Zona piemonturilor sudice Albota, Fundulea 4, Trivale, Dor, Eliana, Ciprian, Crina, Gruia,
Glosa, Dor, Crisana, Apache
Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41, Alex, Romulus,
Ciprian, Crisana, Faur, Boema, Crina, Gruia, Glosa, Renan, Delia,
Vestul tarii Romulus, Enesco, Serina, Kraljevica, Renesansa, Kristina,
G.K.Othalom, G.K.Gobe, G.K.Miska, G.K.Kalasz, G.K.Cipo,
G.K.Petur, G.K.Elet, Mv Magvas, Apache, Bercy, Cezanne
Zona colinara din vest Ariesan, Turda 81, Turda 95, Glosa, Gruia, Elina, Dor, Crisana, Crina,
Ciprian, Cezanne, Apache
Ariesan, Turda 81, Fundulea 4, Apullum, Turda 95, Turda 2000,
Rubin, Ardeal 1, Dumbrava, Beti, Delabrad, Glosa, Dor, Drobeta,
Renan, Faur, Esential, Enesco, Eliana, Serina, Suceava 84,
Transilvania
Transilvania, Voronet, Iasi 2, Crina, Crisana, Gasparom, G.K.Cipo,
G.K.Elet, G.K.Kalasz, G.K.Miska, G.K.Petur, Mv Magvas, Mv
Palma, Cezanne, Apache, Bercy
Flamura 85, Moldova 83, Fundulea 4, Dropia, Gabriela, Eliana, Beti,
Drobeta, Esential, Iasi 2, Voronet, Faur, Gruia, Enesco, Ardeal 1,
Moldova centrala si de sud
Crina, Turda 95, Glosa, Gruia, Dor, Delabrad, Gasparom, Mv
Magvas, G.K.Elet, Cezanne, Bercy, Apache
Turda 81, Aniversar, Ariesan, Gabriela, Eliana, Gasparom, Magistral,
Drobeta, Turda 95, Crina, Turda 2000, Suceava 84, Moldova 83,
Nordul Moldovei Dumbrava, Delabrad, Esential, Serina, Voronet, Beti, G.K.Othalom,
G.K.Cipo, G.K.Elet, G.K.Kalasz, G.K.Petur, Mv Magvas, Mv Palma,
Apache, Cezanne
3.2.1.5. Particularitati biologice

Perioada de vegetatie a graului de toamna dureaza , in conditiile din tara

noastra, circa 9 luni (270 - 290 zile). In acest interval, de la germinare si pana la
maturitate, plantele de grau trec prin anumite faze ( stadii ) fenologice , care se
recunosc prin schimbarile in aspectul exterior al plantelor si care sunt insotite de
modifica ri interne in biologia plantei. De regula este dificil de a delimita strict
aceste faze, deoarece, partial, ele se suprapun, sau se desfasoara in paralel.
In general, este acceptata impartirea perioadei de vegetatie a plantelor de
grau in urma toarele faze fenologice: germinare (rasa rire), inradacinare , infratire ,
formarea (alungirea) paiului , inspicare-inflorire-fecundare , formarea si coacerea
81
(maturarea) boabelor . La randul lor, fazele prezentate se grupeaza in etapa
(perioada) vegetativa , caracterizata prin dezvoltarea organelor vegetative ale
plantelor (de la germinare la infratire) si etapa generativa (reproductiva )
caracterizata prin dezvoltarea inflorescentei, a florilor si formarea boabelor (de la
inceputul alungirii paiului si pana la coacerea deplina).
In perioada actuala , atat specialistii in biologia cerealelor, cat si
tehnologii apreciaza ca aceasta ” divizare ” a vegetatiei graului nu este suficient de
precisa si au propus ” subdivizari ” mai fine, de detaliere a stadiilor fiziologice
cele mai importante din punctul de vedere al tehnologiei de cultivare a graului si
al formarii recoltei.
Ca urmare, a fost realizata “ codificarea vegetatiei “, prin intocmirea unor
sca ri de coduri, care marcheaza stadiile de vegetatie. Prima scara de coduri
(fig.3.18, dupa D. SOLTNER, 1990) a fost realizata de JONARD. Scara cea mai
des citata in literatura de specialitate este cea realizata de FEEKES, care se
bazeaza pe observarea la exterior a schimbarilor morfologice ale plantei de grau.
In continuare, scara lui FEEKES a suferit mai multe modifica ri, efectuate de ca tre
unii biologi si fitotehnisti (E.G. LARGE, 1964; K.-U. HEYLAND, 1975).
Ulterior au fost intocmite codifica ri mai ama nuntite, de ca tre KELLER si
BAGGIOLINI, precum si ZADOCKS, CHANG, KONZAK, dupa un sistem
decimal. Mai nou, TOTTMAN (1987) a completat aceasta scara si a adaptat-o
pentru alte cereale paioase, cum sunt orzul sau ova zul.
Cunoasterea stadiilor cresterii este utila pentru a decide momentul potrivit
pentru diferite interventii tehnologice. Totodata , observarea acestora este utila
pentru identificarea stadiilor critice din ciclul vegetativ al plantelor, care sunt mai
sensibile la factorii de mediu.
Trecerea plantelor de grau de la etapa vegetativa la etapa generativa este
marcata prin codurile 4 - 5 pe scara Feekes , A - B pe scara Jonard , G - H pe
scara Keller - Baggiolini si 29 - 30 pe scara Zadocks . Acest stadiu este denumit
in lucrarile de biologia graului "spic la 1 cm" (masurat de la nivelul nodului de
infratire si pana la partea superioara a conului de crestere - fig.3.19, dupa D.
SOLTNER, 1990). Este stadiul denumit de Prof. EMIL SPALDON (Nitra-
Slovacia) "punct de viraj", momentul in care planta de grau trece de la etapa de a
forma organe vegetative la aceea de a forma organe generative.

82
 Fig. 3.18. Stadiile de dezvoltare a graului, dupa scarile: FEEKS, BAGGIOLINI,
ZADOCKS si JONARD
Vegetatia plantelor de grau in toamna cuprinde Etapa vegetativa.
germinarea semintelor, cresterea si dezvoltarea vegetativa pana la venirea frigului.
Germinarea . Pentru ca sa manta de grau pusa
in pamant sa germineze trebuie indeplinite doua
conditii esentiale: pe de o parte, samanta sa fie
capabila de a germina, deci sa posede o facultate
germinativa ridicata, sa fie matura, iesita din
repausul seminal si cat mai noua, de preferat din
recolta anului precedent si nu mai veche de 3 - 4 ani;
pe de alta parte, in sol sa fie intrunite conditiile
optime de umiditate, ca ldura si oxigen.
Germinarea semintelor de grau introduse in
sol se declanseaza numai daca acestea au parcurs

perioada de repaus seminal. In anii normali sub

Fig. 3.19. Stadiul "spic la 1
cm" la grau

83
 Germinarea semintelor de grau introduse in sol se declanseaza numai
daca acestea au parcurs perioada de repaus seminal. In anii normali sub aspect
meteorologic si in zonele de campie, acest aspect nu constituie o problema pentru
practica agricola . Din contra , in unii ani, in zonele de cultura a graului, mai umede
si ra coroase, pot sa apara unele dificultati, deoarece de la recoltarea loturilor
semincere si pana la sema nat nu ramane un interval de 40 - 45 zile (cat dureaza ,
de regula, repausul seminal); in asemenea situatii, pentru ca ra sa ritul sa nu fie
intarziat si neuniform, se recomanda procurarea materialului semincer din zonele
unde graul de samanta s-a maturat si a fost recoltat mai devreme.
Puse in conditii de a germina, boabele de grau absorb apa . Dupa absorbtia
apei, enzimele aflate indeosebi spre periferia bobului si in preajma embrionului
trec in solutie si devin active. Enzimele transforma substantele de rezerva din
endosperm, cu molecula complexa, in substante cu molecula mai simpla , usor de
transportat si de asimilat de catre embrion, si anume: proteinele trec in
aminoacizi; amidonul trece in dextrine-maltoza -glucoza ; gra simile trec in acizi
grasi si glicerina (fig.3.20, dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND, N.
KNAUER, 1975). Rezulta un suc la ptos, bogat in substante organice cu molecula
mica , usor asimilabile, cu care embrionul se hra neste. Transferul acestor substante
spre embrion se face prin intermediul scutellumului.
Incepe diviziunea celulara la nivelul celor doua varfuri de crestere,
mugurasul si radicula. Radicula, protejata de coleoriza , strabate invelisurile
bobului in dreptul embrionului, marcand momentul incoltitului. Curand apar si
celelalte rada cini embrionare (3 - 5 radacini), pe suprafata carora se formeaza
perisorii radiculari; ra dacinile se adancesc in sol, fixeaza viitoarea planta si absorb
apa cu sa rurile minerale necesare nutritiei.
In acelasi timp, mugurasul, protejat de coleoptil, stra bate invelisurile
bobului, se alungeste spre suprafata, isi inceteaza cresterea si este straba tut de
varful primei frunze, acesta fiind momentul rasaritului . Coleoptilul, foarte
rezistent, asigura protectia tesuturilor fragile ale mugurasului, pana la rasarire,
apoi se ofileste.

Fig. 3.20. Etapele germinarii bobului de grau

84
 In conditii favorabile de temperatura si umiditate, perioada germinare-
rasarire dureaza , de regula, 8 - 10 zile; in mod frecvent sunt necesare pentru
rasarire 15 - 20 zile, indeosebi din cauza insuficientei apei.
Comportarea semintelor de grau in perioada de germinare-rasarire
depinde de o serie de factori: facultatea germinativa si energia germinativa
(vigoarea semintelor); puterea de strabatere ; starea de sanatate si tratamentele la
samanta ; marimea bobului si cantitatea de substante de rezerva ; atacul de boli si
daunatori ; compactarea solului si formarea crustei ; asigurarea umiditatii ,
temperaturii si aeratiei in sol .
La semanat se cere ca solul sa fie suficient de tasat in profunzime pentru a
facilita ascensiunea apei; totodata , stratul superficial de sol trebuie sa fie afanat si
relativ bine maruntit pentru a asigura incalzirea solului, accesul oxigenului si
strabaterea coleoptilului spre suprafata. Excesul de umiditate si distrugerea
structurii superficiale pot conduce la formarea crustei si, in situatii extreme, la
asfixierea germenilor in curs de rasarire sau a tinerelor pla ntute.
Inradacinarea si formarea primelor frunze . Imediat dupa ra sa rire, planta
formeaza prima frunza si incepe asimilatia clorofiliana pe baza energiei pe care si-
o asigura prin activitatea proprie, transformand energia luminoasa in energie
chimica.
In stadiul de "o frunza ", o sectiune prin plantuta in dreptul bobului, arata
deja individualizate doua internoduri scurte, cel de-al doilea purtand mugurele
vegetativ de unde vor porni primordiile altor frunze (fig.3.21, dupa D.
SOLTNER, 1990).

Fig. 3.21. Planta de grau la inceputul vegetatiei: germinare - ra sarire;

stadiul de 3 frunze (preinfratire)

85
 Rada cinile embrionare sunt foarte active si absorb apa si substante
nutritive din sol. Aceste ra dacini vor ramane active pana la sfarsitul perioadei de
vegetatie, dar importanta lor se reduce treptat, odata cu dezvoltarea rada cinilor
adventive .
Deasupra solului apar a doua, apoi a treia frunza. Odata cu a doua frunza,
incep sa se formeze primele ra dacini adventive.
Infratirea . Curand dupa ra sarire si dupa formarea celei de-a treia frunze,
cresterea plantei de grau aparent stagneaza si aceasta se pregateste pentru o noua
faza de vegetatie. Are loc un proces care se numeste " preinfratire ": al doilea
internod, care poarta mugurele terminal, se alungeste in interiorul coleoptilului si
se opreste din ascensiune la circa 2 cm de suprafata solului.
La acest nivel apare o ingrosare - viitorul nod de infratire. Sub acesta, al
doilea internod serveste catva timp pentru transportarea sevei venind de la
radacinile embrionare. Infratirea incepe, in conditii normale, la 12 - 15 zile dupa
rasarire.
Tulpina principala provine din conul (mugurele) vegetativ al embrionului;
la baza frunzisoarelor din con se gasesc, de regula, 2 muguri care vor dezvolta
frati de ordinul I . Primul frate se formeaza la baza primei frunze, al doilea frate la
baza frunzei a doua si asa mai departe. Fratii secundari dau spice mici, slab
productive sau nu formeaza deloc spice.
Chiar daca in stadiul de 3 frunze, fratii nu sunt vizibili la suprafata , o
sectiune facut la nivelul nodului de infratire permite sa se constate ca fratii sunt
deja formati (fig. 3.22, dupa D. SOLTNER, 1990.

Fig. 3.22. Planta de grau in faza de infrat ire

86
 In momentul cand incepe desfacerea
frunzei a patra si primul frate devine vizibil,
se formeaza noi radacini de la nodul de
infratire. Acestea intra in activitate si
participa la absorbtia apei si sa rurilor
minerale, alaturi de rada cinile embrionare,
pe care, treptat, le depasesc in importanta.
Ele sunt ra dacini adventive si se dezvolta
intens inca din primele sa ptamani de viata a
plantei. Cea mai mare masa a ra dacinilor
adventive se situeaza in stratul arabil.
Acestea cresc continuu pana la inflorit, cand
se atinge dezvoltarea lor maxima (fig. 3.23,
dupa L. KUTSCHERA, 1960, citat de A.
FALISSE, 1990). Fig. 3.23. Sistemul radicular al
graului de toamna la intrarea in Adancimea de formare a nodului
iarna (a) s i la inflorire (b). este superficiala, aceasta depinzand, intr-o
oarecare masura, de conditiile de mediu de la inceputul vegetatiei si de adancimea
de semanat.
Graul se caracterizeaza printr-o buna capacitate de infratire. In lan
incheiat este de dorit ca, la intrarea in iarna, plantele de grau sa aiba 2 - 3 frati si 3
- 5 frunze. Un infratit exagerat este pagubitor, deoarece, prin comparatie cu fratele
principal, fratii laterali consuma o cantitate mare de asimilate, dar produc putin.
De aceea, se discuta adesea daca este de dorit ca soiurile ameliorate sa se
caracterizeze printr-o capacitate de infratire mai mare sau, dimpotriva , este bine
sa infrateasca mai putin. Situatia este foarte diferita, in functie de conditiile
concrete de cultivare. Este cert ca, prin infratit, plantele de grau au capacitatea de
a compensa, intre anumite limite, pierderile de densitate datorate unor cauze
diferite (iernare, temperaturi scazute).
In mod obisnuit, procesul de infratire a plantelor de grau se petrece
toamna. Procesul poate continua pe timpul iernii, daca vremea este favorabila (in
ferestrele iernii); o parte dintre frati se formeaza primavara, dar acestia ra man
neproductivi (deoarece nu parcurg stadiul de vernalizare ).
In climatele umede din Europa de Vest, cu ierni mai blande, infratitul
plantelor de grau este favorizat de vremea umeda si racoroasa , procesul
continuand pe tot timpul iernii; prin comparatie, in climatele cu nuanta
continentala (chiar excesiv continentala , cum sunt unele zone importante de
cultura a graului in Romania) vegetatia plantelor, in general, si infratitul sunt
intrerupte pe timpul iernii.
Semanatul in epoca optima favorizeaza infratirea. Se apreciaza ca o
cultura bine incheiata si cu perspective de a da recolte bune, trebuie sa formeze un
covor vegetal cuprinzand 900 - 1.200 frati/m , din care sa rezulte, in final, 450 - 2
600 frati fertili.

87
 Calirea . In paralel cu inrada cinarea si infratirea, plantele de grau trec
printr-un proces lent de adaptare la temperaturi sca zute, denumit proces de
“calire“. Procesul poate sa dureze peste 46 zile si consta in concentrarea treptata a
sucului celular prin acumularea de glucide in toate partile plantei, dar indeosebi la
nivelul nodului de infratire. Glucidele protejeaza coloizii din protoplasma in
timpul gerurilor din iarna . In mod conventional, perioada este impa rtita in doua
faze, tinand cont de evolutia vremii si, indeosebi, de evolutia temperaturilor, pe
masura ce se apropie iarna.
Prima faza dureaza 15 - 20 zile si are loc in perioada cu temperaturi
ridicate ziua (10 - 15°C), cand fotosinteza este activa si temperaturi scazute
noaptea (0 - 6°C), cand consumul de glucide prin respiratie este scazut; totodata ,
din cauza temperaturilor destul de sca zute, cresterea organelor plantei este mult
incetinita. Ca urmare, de la o zi la alta bilantul acumula rii glucidelor in tesuturile
plantei este pozitiv.
A doua faza a procesului de calire dureaza 15 - 25 zile si se petrece cand
temperaturile au scazut in jur de 0°C (chiar pana la -10°C, dupa unele pareri);
fotosinteza nu mai are un rol in acumularea glucidelor, in aceasta faza, sau
procesul se desfasoare cu intensitate redusa; continua insa , concentrarea sucului
celular, prin deshidratarea organelor plantei, ca urmare a procesului de
transpiratie.
Continutul in glucide in nodul de infratire depaseste, de regula , 25% si
poate ajunge pana la 30% din s.u.; aceasta valoare depinde de foarte multi factori,
printre care mersul vremii in toamna , soiul, data semanatului (tab.3.10, dupa GH.
BALTEANU, 1974).
Ca urmare a unui proces de calire desfasurat normal, plantele de grau pot
rezista pana la -15°...-18°C la nivelul nodului de infratire (chiar -20°C).
Sub aspectul rezistentei la ger, pericolul de degerare a plantelor de grau
apare numai daca plantele, necalite, sunt surprinse de ger; acelasi pericol poate sa
apara in situatiile in care plantele s-au “decalit“ in ferestrele iernii sau la
desprima varare (datorita cresterii temperaturii, plantele absorb apa si tesuturile
redevin turgescente) si survin geruri bruste. Culturile bine inradacinate, infratite si
calite nu sunt distruse de ger; la nivelul nodului de infratire protejat de 1-2 cm de
pamant si, eventual, de un strat de zapada, temperatura nu scade, de regula, sub -
20°C.
Tabelul 3.10.
Suma glucidelor (% din s.u.) la nodurile de infratire la diferite
soiuri de grau
Data cand au fost recoltate probele:
Soiul
22 noiembrie 17 februarie 11 martie 23 martie
Mironovskaia 808 31,3 25,6 25,4 23,3
Aurora 26,9 20,1 18,8 20,0
Kaukaz 29.8 16,8 16,9 17,5
88
 Trecerea spre starea de "repaus de iarna " a culturilor de grau, are loc in
anii normali, in jur de 5 - 10 decembrie in Transilvania si jumatatea de nord a
Moldovei, intre 10 si 20 decembrie in sudul si vestul ta rii, chiar dupa 20
decembrie in sud-estul Dobrogei (dupa O. BERBECEL, 1970).
Repausul . Pe timpul iernii procesele vitale din plante sunt mult incetinite,
din cauza conditiilor de temperatura putin favorabile. Continua o serie de procese
biologice, este adeva rat cu o intensitate foarte redusa: absorbtia azotului (chiar la
temperaturi de 0°C, dupa EMIL SPALDON), precum si procesul de fotosinteza .
Aparenta stagnare a vegetatiei plantelor de grau pe timpul iernii a facut ca
cerceta torii italieni sa foloseasca termenul de "criptovegetatie" (vegetatie
“ascunsa “) (dupa GH. BILTEANU, 1974).
Perioada de regenerare a plantelor de grau de toamna in primavara
incepe o data cu dezghetul solului. Data este foarte diferita, de la un an la altul, in
functie de evolutia vremii la desprimavarare. Pentru conditiile din Romania, data
cea mai timpurie a fost 10 februarie, iar cea mai tarzie la 27 martie (dupa O.
BERBECEL, 1970).
Plantele isi reiau treptat procesele vitale, incepe absorbtia apei si a
elementelor nutritive din sol. In acest moment, foarte importante sunt cantitatile
de azot aflate la dispozitia plantelor, din rezervele de azot acumulate in plante si
azotul existent in solutia solului.
Curand incepe perioada cresterii intense, care dureaza circa 90 zile,
perioada cand se acumuleaza 90 - 95% din biomasa totala a plantelor de grau
(comparativ cu numai 3 - 5% din biomasa acumulate in perioada de toamna).
In dezvoltarea plantelor de grau aceasta etapa incepe Etapa generativa.
cu formarea sau alungirea paiului . Pentru a trece de la etapa vegetativa la etapa
generativa si pentru a incepe alungirea paiului, plantele de grau trebuie sa fi
parcurs procesul de vernalizare; procesul se petrece, separat, la nivelul fiecarui
frate format; inclusiv boabele germinare si plantutele in curs de rasarire parcurg,
in conditii favorabile, procesul de vernalizare.
Faza de alungire a paiului se considera inceputa atunci cand paiul are
inaltimea de 5 cm. Nodurile, dispuse foarte apropiat in faza de infratire, incep sa
se indeparteze prin formarea internodurilor. Cresterile au loc pe baza tesuturilor
meristematice aflate la baza fiecarui internod. Cresterea unui internod incepe cand
s-a incetinit cresterea internodului anterior. Paiul de grau este format din 5 - 6
internoduri, a caror lungime sporeste de la internodul bazal spre cel superior, care
poarta inflorescenta. Internodurile bazale (1 - 2) au diametrul cel mai mare si
peretele cel mai gros, imprimand rezistenta la ca dere.
In aceasta perioada, sistemul radicular al graului se dezvolta puternic pana
la inflorire, prin cresterea radacinilor adventive (fig.3.24, “ Techniques agricoles “,
1993). Conditiile care favorizeaza dezvoltarea rada cinilor adventive, influenteaza
indirect si formarea componentelor de productie. In acest sens, datele din tabelul
3.11 (dupa D. SOLTNER, 1990) ilustreaza corelatia dintre numarul de radacini
adventive si numa rul de spice formate pe o planta de grau.

89
 Fig. 3.24. Repartizarea masei radacinilor plantei de g rau
pe adancimi, in diferite faze de vegetatie.

In aceasta faza se formeaza majoritatea frunzelor si se ajunge la

dezvoltarea maxima a aparatul fotosintetic, care, prin asimilatia clorofiliana, va
asigura substantele necesare forma rii elementelor componente ale inflorescentei si
boabelor.
Absorbtia apei si a elementelor nutritive din sol, precum si procesul de
fotosinteza sunt foarte intense. Sub aspect fiziologic, in faza de formare a paiului
are loc diferentierea organelor generative. Suprafata de asimilatie ajunge la
30.000 - 34.000 m la hectar (indicele suprafetei foliare = 3 - 4, valoari 2
considerate optime pentru zonele de cultura a graului din Romania). Tabelul 3.11
Corelatia dintre numa rul de rada cini adventive in faza de alungire a paiului si
numa rul de spice
Numa rul de ra dacini adventive in faza de
alungire a paiului Numarul de spice pe planta
6,0 2,5

6,5 2,2

7,5 2,6

8,5 3,1

14,0 5,5

90
 Diferentierea spicului intervine inainte de sfarsitul infratitului. In stadiul
de 4 frunze, mugurele terminal al fratelui principal prezinta un apex scurt care are
la baza, diferentiate, doar primordiile frunzelor. Putin mai tarziu, daca se face o
sectiune la acest nivel si este analizata la microscop se poate observa ca , la fratele
principal, exista 5-6 frunze deja formate, precum si o serie de striuri cu nuanta
mai deschisa sau mai intunecata , bine vizibile cu ochiul liber, indicand inceputul
alungirii internodiilor. Mugurele terminal (sau apexul) inceteaza de a forma
primordii foliare; el se alungeste si incepe sa se segmenteze in “riduri“ paralele,
care reprezinta primordiile viitoarelor spiculete. Aceste detalii sunt vizibile doar
cu o lupa foarte puternica sau la microscop (stadiul de "dublu rid") (fig.3.25, dupa
D. SOLTNER, 1990). Faza marcheaza transformarea mugurelui vegetativ in
mugure floral, deci momentul initierii florale.

Fig. 3.25. Plante de grau in etapa generativa

91
 Odata cu alungirea paiului, conul de crestere se dezvolta si se diferentiaza
spiculetele, florile, organele mascule si femele; concomitent cu diferentierea
elementelor componente, inflorescenta creste in dimensiuni, se deplaseaza ,
treptat, in sus prin pai si ajunge in teaca ultimei frunze, marcand faza de “burduf“.
In acest interval, primordiile spicului continua sa se diferentieze;
“ridurile“ se transforma in primordiile spiculetelor, la baza ca rora se observa ,
deja, primordiile glumelor.
Cresterea fratilor se opreste in momentul in care, la nivelul tanarului spic,
incepe formarea glumelor. La nivelul nodului de infratire, o sectiune permite sa se
observe internodurile bine individualizate care incep sa se alungeasca in ritm
rapid.
Inspicatul. Infloritul . Incheierea fazei de alungire a paiului este marcata
prin aparitia spicului din teaca ultimei frunze. Dupa cateva zile are loc infloritul,
marcat prin deschiderea florilor (paleelor) si aparitia la exterior a staminelor. La
grau, deschiderea florilor incepe de la mijlocul spicului spre extremitati, decalajul
de inflorire in cadrul aceluiasi spic ajungand pana la 3 - 6 zile. Totodata , la grau,
eliberarea polenului din antere are loc inainte de deschiderea florilor, astfel incat
polenizarea este obligatoriu autogama (polenizarea alogama este, practic,
exclusa). In plus, polenizarea nu este dependenta de mersul vremii. Totusi, poate
apa rea sterilitate la spiculetele de la varful si mai ales la baza spicului; procesul
este amplificat de conditiile nefavorabile, de clima si tehnologice (seceta ,
insuficienta elementelor nutritive).
Formarea bobului incepe, practic, imediat dupa fecundare. In primele 3
sa ptamani, bobul creste mai ales in lungime, apoi domina cresterea in grosime
(fig.3.26, dupa “ Techniques agricoles “, 1993). Durata acestei faze influenteaza
cantitatea de asimilate depozitate in bob si marimea boabelor. Formarea boabelor
si acumularea substantelor de rezerva in bob se realizeaza, in principal, pe baza
substantelor asimilate de catre plante in
aceasta perioada, deci dupa inflorire. La
fotosinteza participa toate partile verzi
ale plantei; pe masura ce se avanseaza
spre maturitate, creste rolul tulpinii si al
inflorescentei in asigurarea asimilatelor
destinate umplerii boabelor (fig. 3.27).
Dupa unele determinari efectuate in
Germania (M. SEIFFERT, 1981), din
totalul asimilatelor depuse in bobul de
grau, aportul diferitelor parti ale plantei
este urma toarea: spicul - 30%;
internodul care poarta spicul - 10%;
limbul ultimei frunze (frunza “stindard“)
- 12%; limbul frunzei imediat inferioare Fig. 3.26. Evolutia bobului de grau de la
fecundare pana la maturitate. - 8%; limbul frunzei anterioare - 3%;
paiul cu tecile frunzelor - 36%.

92
Fig. 3.27. Procentul de participare a diferite-lor Fig. 3.28. Sinteza s i distribuirea
parti ale plantei de grau la suprafata totala de asimilatelor in plan ta matura de grau.
asimilatie in perioada de formare a bobului.

O parte din asimilatele depozitate in bob provin prin transfer din alte
organe ale plantei (fig. 3.28, dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND, N.
KNAUER, 1975).
Analiza morfologica a recoltei presupune Structura recoltei la grau.
analiza componentelor de productie (elementele productivitatii) care, in cazul
graului sunt urma toarele: numarul de plante/m ; numarul de spice/planta ; 2
numarul de boabe/spic ; MMB (g) .
Recolta unei culturi de grau este elaborata pe intreaga durata a vegetatiei.
Fiecare soi de grau se caracterizeaza printr-o structura optima a recoltei (are o
maniera specifica de “a-si construi recolta“) (fig. 3.29, dupa D. SOLTNER,
1990).
Numarul de plante pe m rezulta din densitatea de semanat, facultatea 2
germinativa a semintelor si conditiile de germinat. La graul de toamna, numa rul
de plante se reduce, adesea drastic, pe timpul iernii; de asemenea, o anumita
reducere a densitatii se datoreaza si concurentei dintre plantele din lan sau
atacului de boli si da una tori. Aceste pierderi de densitate sunt compensate prin
infratit; la sfarsitul infratitului rezulta numarul de frati pe m , dintre care numai o 2
parte vor contribui la recolta .

Fig. 3.29. Formarea componentelor de product ie la grau

93
 Numarul de frati fertili (sau numarul de spice pe m ) rezulta in urma 2
diferentierii inflorescentelor, in timpul fazelor de infratit si alungirea paiului.
Numarul de spiculete formate in spic depinde de conditiile de vegetatie
din perioada de infratit si la inceputul formarii paiului. In timpul infloritului,
conditiile de vegetatie pot contribui la reducerea numarului de spiculete fertile
dintr-o inflorescenta si a numa rului de flori fertile dintr-un spiculet, ambele
conducand, in final, la stabilirea numarului de boabe formate intr-o inflorescenta .
In sfarsit, conditiile din perioada de formare a boabelor si de maturare
influenteaza ma rimea boabelor (exprimata prin MMB ).

3.2.1.6. Cerintele fata de clima si sol

. Pentru germinat, semintele de grau Cerintele graului fata de caldura

necesita temperaturi de minimum de 1 - 3°C; aceste valori au semnificatie
practica numai pentru semana turile tarzii sau daca s-a semanat in sol uscat si
germinarea intarzie din lipsa apei (precum si pentru graul de primavara). In mod
obisnuit, in perioada de semanat a graului in Romania, temperaturile aerului se
situeaza in jur de 14 - 15°C, deci mai aproape de optim. La aceste temperaturi,
rasarirea graului are loc dupa 7 - 10 zile (cu conditia asigura rii umiditatii); o
durata de peste 15 zile incepe sa fie da una toare, deoarece intarzie vegetatia.
Procesul de infratire a plantelor de grau este favorizat de zilele insorite,
luminoase, cu temperaturi de 8 - 10°C; procesul se continua pana cand
temperaturile scad sub 5°C.
Plantele de grau de toamna, bine infratite si ca lite, se caracterizeaza
printr-o mare rezistenta la temperaturi sca zute (pana la -15°C, chiar -20°C la
nivelul nodului de infratire), mai ales daca solul este acoperit cu strat de za pada .
Efectele temperaturilor scazute asupra plantelor de grau sunt diferite, ca
forma de manifestare si ca grad de daunare, in functie de faza de vegetatie in care
acestea surprind graul (fig. 3.30 si 3.31, dupa D. SOLTNER, 1990). Rezistenta
cea mai mare se manifesta la culturile bine inra dacinate si infratite; cele mai mari
pagube se inregistreaza in cazul culturilor de grau surprinse de ger in curs de
rasarire (faza de coleoptil).
Primavara, o data cu reluarea vegetatiei cresc cerintele plantelor fata de
temperatura; temperaturile favorabile plantelor de grau aflate in faza de alungire a
paiului sunt de 14 - 18°C, iar la inspicat 16 - 18°C. In fazele urma toare,
temperaturile pot creste pana la 20°C, valori care asigura, in cele mai bune
conditii, fecundarea si formarea si umplerea boabelor.
Fata de apa din sol, cerintele sunt Cerintele graului fata de umiditate.
moderate, dar echilibrate pe intreaga perioada de vegetatie. Se considera ca in
zonele de cultura a graului, trebuie sa cada cel putin 225 mm precipitatii pe
perioada de vegetatie (optimum 600 mm precipitatii). Coeficientul de transpiratie
al graului este de 350 - 400, ceea ce reflecta o buna valorificare a apei de ca tre
planta de grau.
94
 Fig. 3.30. Efectele gerului asupra plantelor tinere de grau.

Fig. 3.31. Variatia rezistentei graului la temperaturi scazute, in functie de

stadiu l de dezvoltare

Pentru germinare, boabele de grau absorb 40 - 50% apa , raportat la masa

uscata a boabelor; pentru a asigura aceasta cantitate de apa, este necesar ca
umiditatea solului sa se situeze la nivel de 70 - 80% din capacitatea capilara
pentru apa a solului.
Trebuie mentionat ca toamnele, la noi, sunt, frecvent, secetoase, astfel
incat germinarea si ra sa ritul culturilor de grau sunt intarziate si destul de
neuniforme. Din acest motiv, precipitatiile din toamna sunt hota ratoare pentru
dezvoltarea plantelor de grau si pentru reusita culturii. Pierderile de recolta din
95
cauza secetelor din toamna , de regula, sunt ireversibile. Ca urmare, este necesar
ca prin toate lucra rile solului sa se urmareasca conservarea apei din sol si sa fie
favorizata acumularea apei din precipitatii.
In primavara, cerintele plantelor de grau fata de umiditate cresc treptat,
fiind maxime in fazele de inspicat, fecundare si formarea boabelor. In anii normal
de umezi, apa acumulata in sol pe timpul iernii este suficienta pentru a acoperi
nevoile plantei, cel putin in prima parte a vegetatiei in prima vara . In cursul lunilor
mai si iunie, in tara noastra, intervin adesea perioade secetoase, in care apar
semne evidente ale suferintei plantelor din cauza insuficientei umiditatii. Daca
seceta este asociata cu temperaturi mai ridicate, vegetatia este gra bita, plantele
raman scunde si slab productive, plantele se ofilesc, indeosebi in orele de amiaza .
Vremea uscata si calduroasa in timpul umplerii bobului poate determina
un dezechilibru intre pierderea apei prin transpiratie si absorbtia acesteia din sol.
Ca urmare, in anumiti ani se poate produce sistavirea boabelor. Temperaturile
mai mari de 30°C si vanturile uscate favorizeaza acest proces. Perioada critica
pentru sistavire dureaza circa 10 zile, si se suprapune cu perioada de migrare a
substantelor de rezerva din frunze si tulpina , catre bob (intervalul “palierului
hidric“) (fig.3.32, dupa A. FALISSE, 1990). Pagubele (reducerea recoltei si a
calitatii acesteia) sunt cu atat mai mari (scaderea recoltei si a calitatii acesteia) cu
cat conditiile care favorizeaza sistavirea survin mai spre inceputul perioadei
critice.
. Graul prefera solurile mijlocii, lutoase si luto- Cerintele fata de sol
argiloase, cu capacitate mare de retinere a apei, permeabile, cu reactie neutra sau
slab acida (pH = 6 - 7,5).

Fig. 3.32. Curbele dezvoltarii bobului de grau si producerea fenomenului de s istavire

96
 Tabelul 3.12.
Productia de cereale este influentata de adancimea panzei freatice
Productia (in %)
Adancimea ape freatice Grau Porumb

20 cm 10 100
40 cm 190 140
60 cm 248 175
80 cm 280 230

Cele mai favorabile pentru grau sunt solurile balane, cernoziomurile,

cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roscate.
Nu sunt potrivite pentru grau solurile pe care stagneaza apa, fiind expuse
la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatica se ridica , in anumite
perioade, pana in zona ra dacinilor (tab. 3.12, dupa D. SOLTNER, 1990). De
asemenea, nu sunt potrivite solurile usoare, cu permeabilitate prea ridicata, pe
care plantele pot suferi de seceta , precum si solurile prea acide sau prea alcaline.
In Romania graul este cultivat in primul rand pe cernoziomuri si pe soluri
brun-roscate. Avand in vedere importanta culturii graului, aceasta se extinde si pe
soluri mai putin favorabile, cum ar fi solurile brune-argiloiluviale, luvisolurile
albice. Pe asemenea soluri este obligatorie aplicarea unor ma suri ameliorative
(amendare, ingrasare organica, afanare adanca).

3.2.1.7. Zone ecologice

In Romania, pe circa 20% din suprafata arabila a tarii se intrunesc conditii

foarte favorabile pentru grau, iar pe circa 70% conditii favorabile. Doar pe circa
7% din suprafata arabila se poate afirma ca se intrunesc conditii putin favorabile
pentru cultura graului (dupa GH. BILTEANU, 1989).
Ca urmare, cele 2,1 - 2,4 milioane hectare sema nate cu grau in Romania
pot fi amplasate numai in conditii foarte favorabile si favorabile.
(fig. 3.33, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965). Se Zona foarte favorabila
situeaza, in primul rand, in Campia de Vest (Campia Crisurilor si Campia
Banatului) si se caracterizeaza prin prezenta solurilor de tip cernoziom si a solului
brun-rosacat Conditiile climatice sunt foarte favorabile, iar secetele la semanat si
in faza de formare a boabelor sunt putin frecvente; precipitatiile de toamna si de
primavara sunt suficiente pentru a acoperi nevoile plantelor de grau.
In Campia Dunarii, zona foarte favorabila ocupa sudul Olteniei, terasele
Dunarii din stanga Oltului, juma tatea de sud a Campiei Teleormanului si o
suprafata intre Bucuresti-Giurgiu-Calarasi-Armasesti (Urziceni), vestul
Ba raganului. In aceste areale, secetele sunt mai frecvente, atat toamna, la semanat,
cat si prima vara si la inceputul verii (indeosebi in Bara gan).

97
 Fig. 3.33. Harta raspandirii in cultura a graului de toamna in Romania

In Campia Transilvaniei, zona foarte favorabila graului este mai

restransa ; precipitatiile de toamna si de primavara sunt suficiente pentru a asigura
vegetatia normala a plantelor.
In nord-estul Moldovei, precipitatiile sunt mai reduse, atat toamna cat si
iarna; pe timpul sezonului rece, plantele de grau sunt expuse la temperaturi
sca zute. In anii normali, nu se produc, totusi, pa lirea plantelor si sistavirea
boabelor.
Se extinde in vecinatatea zonei foarte favorabile. In Zona favorabila.
vestul tarii, aceasta zona este asema natoare din punct de vedere climatic, cu zona
foarte favorabila; solurile sunt insa foarte diferite si mai putin fertile (aluviuni
podzolite, soluri brun-roscate podzolite, brune-podzolite, lacovisti, soluri gleice).
In sud, clima este relativ favorabila, dar spre estul zonei se manifesta, mai
frecvent, insuficienta apei, atat in sezonul de toamna , dar si primavara si la
inceputul verii. In Dobrogea, conditiile de umiditate atmosferica sunt mai
favorabile in vecinatatea litoralului. Gama de solurile din zona cuprinde
cernoziomuri, soluri brun-roscate, brun-roscat luvice, brune-luvice, podzoluri
argilo-iluviale, brancioguri, soluri erodate (spre nordul zonei).
In Transilvania, conditiile climatice sunt favorabile. Un dezavantaj il
constituie terenurile destul de denivelate. Zona se extinde in bazinele Tarnavelor,
Muresului, Oltului, in depresiunile Birsei, Fa garas, Ciuc.
In Moldova (judetele Iasi, Botosani, Galati, portiunea din dreapta
Siretului) toamnele secetoase sunt foarte frecvente si palirea graului este mai
98
accentuata; de asemenea, conditiile de iernare sunt mai grele. Solurile prezente
sunt cernoziomuri, soluri de lunca, soluri argilo-iluviale. In aceste areale,
aplicarea unor masuri ameliorative, cum ar fi irigatiile, amendarea, afana rile
adanci, pot crea conditii foarte favorabile pentru culturile de grau.

3.2.2. Tehnologia de cultivare a graului

3.2.2.1. Rotatia
Graul este pretentios fata de planta premergatoare deoarece trebuie
semanat toamna, destul de devreme, astfel incat pana la venirea frigului sa rasara ,
sa infrateasca si sa se caleasca pentru a rezista peste iarna. In plus, planta de grau
are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mica de strabatere in
profunzimea solului si de absorbtie a substantelor nutritive din sol.
Din aceste motive, graul de toamna prefera premergatoarele cu recoltare
timpurie, care lasa solul structurat, bogat in substante nutritive, permit lucrarea
devreme a solului, astfel incat, pana in toamna acesta sa acumuleze apa, nitrati, sa
se aseze, sa fie distruse buruienile, sa fie ma runtite si incorporate resturile
vegetale.
. Dintre acestea fac Plante foarte bune premergatoare pentru grau
parte: mazarea, fasolea, borceagul, rapita de toamna , inul pentru ulei, inul pentru
fibra, cartoful timpuriu si de vara, trifoiul, canepa pentru fibra, la care se adauga
alte plante, cultivate pe suprafete restranse: mustarul, nautul, bobul, sfecla pentru
sa manta , porumbul pentru masa verde, tutunul, macul, coriandrul, anasonul,
chimenul.
Mazarea . Leguminoasa specifica zonei cernoziomurilor si deci a zonelor
foarte favorabile pentru grau, este o premergatoare exceptionala deoarece, dupa
recoltare, solul ra mane bogat in azot si cu umiditate suficienta pentru a rezulta o
aratura de calitate. Dupa mazare, nu raman pe teren buruieni sau resturi vegetale
care sa ingreuneze lucrarea solului.
Fasolea. Este o premerga toare aproape la fel de buna ca si mazarea. Lasa
solul ceva mai uscat din cauza recoltarii mai tarzii, astfel incat acesta se lucreaza
mai greu si ara tura poate iesi mai bulga roasa. Daca lucra rile de intretinere au fost
corect efectuate in cultura fasolei, atunci nu sunt probleme cu buruienile.
Borceagul (de toamna sau de primavara). Este o premergatoare
exceptionala pentru graul de toamna. Este adevarat, in ultimele decenii borceagul
a fost cultivat pe suprafete restranse; in ultimul deceniu, dezvoltarea cresterii
animalelor in exploatatiile agricole mici si mijlocii a condus la extinderea
fireasca a culturii borceagului, care furnizeaza un furaj foarte valoros. Dupa
recoltare, terenul ra mane foarte curat de resturi vegetale, imbogatit in azot si cu
umiditate suficienta , astfel incat se lucreaza in conditii foarte bune.
Rapita de toamna. Este o premerga toare aproape la fel de bine apreciata
ca si mazarea; in acest caz, solul ramane ceva mai sa rac in substante nutritive.
Arealul sa u de cultivare in Romania coincide cu cel al graului. Dupa recoltare,
terenul este curat de buruieni, cu umiditate suficienta si imbogatit cu o cantitate
99
mare de masa organica (rada cini + miriste). Prin recoltarea timpurie si lucrarea
devreme a solului, sunt create conditii favorabile pentru descompunerea
substantelor organice si pentru acumularea nitratilor.
Inul pentru ulei. Este cultivat in zonele de campie, indeosebi in sudul ta rii
si este o premergatoare aproape la fel de buna ca si rapita, cu conditia respecta rii
unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Sub acest aspect, trebuie acordata
atentia cuvenita combaterii buruienilor din cultura inului, deoarece acesta este o
planta care lupta slab cu buruienile. De asemenea, dupa recoltarea inului solul
ramane destul de uscat (in fazele de maturitate, plantele de in nu protejeaza
suprafata solului de pierderile de apa prin evaporare). In plus, terenul trebuie
foarte bine curatat de resturile de tulpini ra mase dupa recoltare, deoarece acestea
pot crea unele dificultati la prega tirea terenului si semanatul graului.
Inul pentru fibra Cultivat in zonele mai umede si racoroase, ofera .
aceleasi avantaje si pune aceleasi probleme ca si inul pentru ulei.
Cartoful, timpuriu si de vara. Este o premerga toare excelenta pentru grau,
lasand terenul afanat, curat de buruieni, intr-o stare buna de fertilitate. In mod
frecvent insa, dupa recoltarea cartofului, suprafetele respective sunt destinate
pentru culturi succesive.
Canepa pentru fibra . Recoltata in luna august este o premerga toare foarte
buna pentru grau; dupa recoltare, terenul este foarte curat de buruieni, iar in sol
ramane o cantitate mare de masa organica , sub forma de ra dacini si frunze. O
deficienta o reprezinta faptul ca lasa solul destul de uscat, ceea ce poate crea unele
probleme la efectuarea lucrarilor solului.
Trifoiul rosu Este o premergatoare excelenta pentru graul cultivat in .
zonele umede, cu conditia ca trifoiul sa fie intors dupa coasa a doua. Solul ra mane
bogat in azot si masa organica, structurat, permeabil. Rotatia grau + trifoi cultura
ascunsa - trifoi - grau are traditie in multe zone agricole ale ta rii (indeosebi in
zona colinara) si da foarte bune rezultate.
Trebuie mentionat ca in agricultura Romaniei se pot insuma anual peste
250 - 300 mii hectare cu premergatoare foarte favorabile pentru grau, ceea ce ar
reprezenta 12 - 20% din suprafata totala cultivata cu grau. In practica insa, din
diferite motive (imposibilitatea pregatirii la timp a terenului din cauza secetei sau
a dotarii insuficiente cu mijloace mecanice, amplasarea culturilor succesive),
rareori se seamana mai mult de 150 - 200 mii hectare de grau, dupa premergatoare
foarte favorabile.
. Dintre acestea, Plantele bune premergatoare pentru graul de toamna
mentiona m: soia, sfecla pentru zahar, sfecla pentru furaj, cartoful de toamna ,
floarea-soarelui, porumbul pentru boabe si pentru siloz, canepa pentru sa manta .
Toate aceste culturi trebuie recoltate pana la 10 - 15 septembrie, pentru a ra mane
un interval de cel putin 2 - 3 sa ptamani pana la sema natul graului.
Soia . Este o premergatoare buna pentru graul de toamna, cu conditia sa fie
semanate soiuri cu perioada mijlocie de vegetatie, recoltate in prima juma tate a
lunii septembrie, terenul sa ra mana curat de buruieni, resturile vegetale sa fie
adunate sau tocate si bine incorporate in sol. Daca sunt respectate aceste conditii,
soia poate deveni o foarte buna premergatoare pentru grau. De asemenea, pe
100
terenurile cultivate cu soia si foarte bine intretinute, aratura poate fi inlocuita
printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea.
Sfecla pentru zahar (si pentru furaj). Este o premergatoare buna pentru
grau, cu conditia sa para seasca terenul suficient de timpuriu. Dupa recoltarea
sfeclei, terenul ra mane nivelat, afanat (inclusiv prin lucrarile de recoltare a
radacinilor), curat de buruieni, fara resturi vegetale, bogat in elemente nutritive
care provin din ingrasa mintele aplicate sfeclei. In mod frecvent, recoltarea prea
tarzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregatirii solului pentru semanat.
Daca sunt respectate conditiile cerute, sfecla poate deveni o premergatoare foarte
favorabila pentru grau. Si in cazul sfeclei, pe terenurile bine lucrate, aratura poate
fi inlocuita prin lucra ri cu grapa cu discuri grea.
Floarea-soarelui , considerata timp indelungat ca premerga toare mai slaba
decat porumbul, deoarece lasa solul uscat si sarac in substante nutritive, ofera
avantajul ca se recolteaza la sfarsit de august-inceput de septembrie, mult mai
devreme decat porumbul, ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului.
Floarea-soarelui se cultiva pe suprafete mari in zonele foarte favorabile si
favorabile de cultura a graului. Dupa floarea-soarelui, trebuie acordata atentie
maruntirii si incorporarii resturilor vegetale; totodata , solul ra mane destul de
sa racit in elemente nutritive, fiind obligatorie aplicarea ingrasa mintelor, prin care
este favorizata si descompunerea resturilor vegetale incorporate in sol.
Porumbul pentru boabe este o premerga toare mediocra pentru grau, pe de
o parte din cauza recoltarii tarzii, iar pe de alta parte, solul ra mane uscat, cu o
cantitate mare de resturi vegetale si uneori cu multe buruieni. In conditiile din
Romania, este inevitabila amplasarea graului dupa porumb din cauza suprafetelor
mari care se cultiva cu aceste plante, precum si datorita faptului ca zonele
importante de cultura coincid. Este, insa, obligatorie respectarea anumitor conditii
care pot transforma porumbul intr-o buna premergatoare pentru grau: cultivarea
unor hibrizi cu perioada ceva mai scurta de vegetatie, prin comparatie cu
potentialul termic al zonei; semanarea porumbului in epoca optima , in aratura
adanca de toamna ; administrarea la porumb, in optim, a ingrasa mintelor, organice
si minerale; combaterea foarte buna a buruienilor; recoltarea la timp, eliberarea
terenului imediat si bine de resturile vegetale.
O serie de restrictii limiteaza amplasarea graului dupa porumb. In primul
rand, graul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe baza de
Atrazin; ca atare, in succesiunea porumb-grau, se recomanda sa nu fie depasita
doza de 1,5 kg/ha Atrazin. Totodata, trebuie evitata amplasarea culturilor de grau
pe terenurile infestate cu Fusarium , boala fiind comuna si deosebit de pagubitoare
ambelor culturi.
Nu se recomanda sa fie amplasat graul dupa culturi care lasa solul sarac
in apa si elemente nutritive, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, meiul (unele dintre
acestea recoltandu-se si destul de tarziu). Totodata , este contraindicat semanatul
graului dupa orz, din cauza bolilor si daunatorilor comuni, nici dupa lucerna sau
pajisti sema nate, culturi care lastaresc puternic dupa desfiintare si care lasa solul
uscat.
101
 Monocultura de grau este acceptata , de regula , numai 2 ani si numai la
culturile destinate consumului; in nici un caz nu se va amplasa graul dupa grau, pe
suprafetele destinate producerii de sa manta sau pe terenurile infestate puternic cu
boli. Trebuie mentionat ca in toamnele foarte secetoase (frecvente in Romania),
adesea este dificil de a evita cultivarea graului dupa grau, deoarece nu este
posibila prega tirea terenului dupa premergatoarele destinate initial.
Cultivarea repetata a graului dupa grau are o serie de efecte negative:
imburuienarea terenului cu buruieni specifice (tab 3.13, dupa I. BOERIU, N.
EUSTAT IU, 1973); inmultirea bolilor si a daunatorilor; acumularea unei flore
rizosferice cu efect da unator. Dintre boli, se mentionaza: fuzarioza, ma lura,
taciunele, fa inarea, iar dintre daunatori: gandacul ghebos, plosnitele, viermele
rosu al paiului, viermii sarma (tab. 3.14, dupa MARIA POPESCU si V.
POPESCU, 1991).
In situatiile in care, din diferite motive, trebuie semanat grau dupa grau,
este bine ca premergatoarea pentru primul an de grau sa fie o leguminoasa , efectul
favorabil al acesteia mentinandu-se si in anul al doilea de grau. Oricum, in
asemenea situatii este obligatorie o foarte buna disciplina a inlatura rii paielor, care
reprezinta, frecvent, un mijloc de vehiculare a agentilor patogeni.
Tabelul 3.13.
Relatia dintre proportia suprafetei de grau in structura culturilor si gradul de
imburuienare a terenului la I.C.C.P.T.Fundulea
Proportia graului
in structura culturilor Numarul de buruieni la m Masa buruienilor 2
(tone masa proaspata /ha)
(%)
25 66 1,2
33 87 1,4
50 200 1,5
66 334 3,1
100 660 12,7

Tabelul 3.14
Influenta asolamentului asupra atacului unor boli la grau
Fundulea Simnic (frecventa atac) (%) Suceava
Fusarium sp. Fusarium sp. : Cercosporella Erisiphe graminis
Rotatia
% boabe atacate pe boabe pe spice herpotricoides (intensitate
atac (%))
Monocultura de grau 20 70 80 80 25
Porumb-grau 19 62 70 76 16
Asolament de 3-5 ani 9 30 31 69 12
102
 La randul sa u, graul este o buna premerga toare pentru majoritatea
culturilor, deoarece se recolteaza timpuriu si lasa solul curat de resturi vegetale si
de buruieni si intr-o stare buna de fertilitate.

3.2.2.2. Fertilizarea

Graul este cunoscut ca o planta care reactioneaza foarte bine la aplicarea

ingrasamintelor minerale si organice, desi consumul specific de elemente nutritive
este relativ redus: 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P O , 1,9 - 3,7 K O/100 kg boabe +
25 2
paiele aferente (dupa GH. BILTEANU, 1991). Consumurile corespunzatoare de
elemente nutritive pentru diferite productii sunt prezentate in tabelul 3.15 (dupa
R. LALOUX, A. FALISSE, J. POELAERT, 1980).
Totusi, graul este pretentios la ingrasare din cauza anumitor
particularitati; in primul rand, sistemul radicular al graului este slab dezvoltat,
exploreaza un volum redus de sol si are o putere mica de solubilizare si absorbtie
a elementelor nutritive din rezerva solului. In plus, consumul maxim de elemente
nutritive al plantelor de grau are loc intr-o perioada scurta de timp, de la alungirea
paiului si pana la coacere, interval in care sunt absorbite circa 80% din azot, peste
80% din fosfor si peste 85% din potasiu; in acest interval, graul trebuie sa aiba la
dispozitie cantitatile necesare de elemente nutritive si in forme usor accesibile.
. Azotul este principalul element nutritiv care Ingrasamintele minerale
trebuie administrat pe solurile din Romania.
Azotul influenteaza dezvoltarea vegetativa a plantelor, formarea de plante
viguroase, mai inalte, bine infratite, cu frunze late, de culoare verde-inchis,
favorizeaza procesul de fotosinteza, formarea componentelor de productie
(elementele productivitatii), continutul boabelor in substante proteice.
Insuficienta azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate,
de culoare verde-galbuie, care produc putin. Excesul de azot determina
dezvoltarea vegetativa prea puternica, infratirea este exagerata, culturile fiind
predispuse la cadere, au un consum mare de apa , se amplifica atacul de boli
foliare si ale paiului, creste pericolul de sista vire prin intarzierea vegetatiei.
Tabelul 3.15.
Cantitatile de elemente nutritive absorbite din sol de plantele de grau (kg s.a./ha)
P O K O CaO MgO S
N 25 2
100 kg
- boabe 1,9 1,0 0,5 0,15 0,15 0,25
- boabe + paie 2,4 1,25 1,7 0,75 0,40 0,45
5.000 kg
- boabe 95 50 25 8 8 13
- boabe + paie 120 63 85 38 20 23
8.000 kg
- boabe 152 80 40 12 12 20
- boabe + paie 192 100 136 60 32 36
103
 Graul absoarbe azot atat din
ingrasamintele minerale aplicate, cat si din
rezervele solului, care provin in mare masura
din mineralizarea substantelor organice.
Absorbtia azotului se face sub forma
nitrica si amoniacala si urmeaza o curba
caracteristica (fig.35, dupa “ Techniques agri-
coles “, 1993). Se considera ca pentru recolte
de pana la 4.000-5.000 kg boabe/ha, absorbtia
azotului se incheie, de obicei la inflorit, iar
pentru recolte mai mari, absorbtia azotului se
prelungest pana in faza de umplere a bobului.
Trebuie subliniat ca, in conditiile in
care fosforul si potasiul sunt in cantitate
suficienta, marimea recoltelor este data de
Fig. 3.35. Cantitatile de azot continute continuitatea nutritiei cu azot.
in diferite organe aeriene ale plantei
Ca urmare, la stabilirea dozelor de
de grau
azot si la fractionarea acestora trebuie sa se
tina cont de: cerintele plantelor de grau pe faze
de vegetatie, cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetatiei,
mobilitatea azotului in sol si pericolul deplasa rii sale in adancime, cu apa din
precipitatii.
La ingrasarea cu azot a graului se pot distinge 4 perioade (dupa M.
SEIFFERT, 1981).
Prima este toamna (inainte de semanat si la inceputul vegetatiei), cand
azotul administrat are ca efect o mai buna dezvoltare a plantelor in fazele de
inra dacinare-infratire si pana la intrarea in iarna. In conditii normale, pe terenurile
agricole bine exploatate, ingrasarea de toamna cu azot ar trebui sa nu fie necesara ,
deoarece cerintele plantelor sunt satisfacute de azotul eliberat prin descompunerea
substantelor organice din sol (radacini, resturi vegetale), de rezervele solului, de
remanenta ingrasamintelor aplicate plantei premergatoare (fig.3.36, dupa D.
SOLTNER, 1990).

Fig. 3.36. Evolutia cerintelor plantei de grau fata de azot si momentele reper de
administrare a ingrasamintelor

104
 A doua perioada importanta in nutritia cu azot a graului este la reluarea
vegetatiei in primavara; in acest moment, este obligatorie administrarea
ingrasamintelor cu azot, urmarindu-se sa se asigure plantelor de grau necesarul de
azot pentru reluarea vegetatiei si inceputul alungirii paiului (fazele de infratit si
formarea primului internod). Momentul administrarii acestei fractiuni depinde de
mijloacele, terestre sau aeriene, cu care se face imprastierea; in cazul administra rii
terestre, trebuie ca solul sa fie inghetat sau zvantat; ca atare, pentru fertilizarea
suprafetelor deosebit de mari cultivate cu grau in Romania, lucrarea se incepe
inca din partea a doua a iernii, pe teren inghetat sau acoperit cu strat subtire de
zapada.
In anumite situatii, in faza de alungire a paiului, se recomanda
administrarea unei fractiuni reduse de azot, prin care se urma reste sa se acopere
cerintele in azot pana la inspicat-inflorit.
In sfarsit, o aplicare tarzie in fazele de inspicat si pana la inflorit,
urmareste cresterea continutului boabelor in azot si proteina. Trebuie mentionat
ca, dupa cercetari mai noi, prin aplicarile tarzii de azot sunt influentate, in primul
rand, calitatile furajere ale boabelor de grau si mai putin insusirile de panificatie.
Aceasta este fractionarea optima a dozelor de ingrasa minte cu azot, greu
de realizat actualmente in conditiile din tara noastra deoarece: ultimele doua
fractiuni sunt prea costisitoare; nu este posibila , tehnic, administrarea sau nu sunt
disponibile ingrasa mintele necesare; la fractiunile tarzii insuficienta apei (seceta)
intarzie absorbtia azotului, acesta dizolvandu-se si fiind absorbit prea tarziu
pentru a mai putea fi utilizat de catre plante.
Stabilirea dozelor de ingrasa minte cu azot este o problema de bilant la
intocmirea ca ruia trebuie sa se tina seama de continutul solului in azot total si in
forme mobile, accesibile graului de-a lungul vegetatiei si care depinde, la randul
lui, de: fertilitatea naturala a solului; planta premergatoare; sistemul de ingrasare
aplicat in anii anteriori; caracteristicile climatice ale anului anterior; mobilitatea
azotului in sol si pericolul deplasarii sale in adancime cu apa din precipitatii; soiul
cultivat, si in primul rand rezistenta sa la ca dere si boli; asigurarea cu apa
(cantitatea anuala de precipitatii, regimul precipitatiilor, aportul freatic,
posibilitatea aplicarii udarilor); productia scontata a se obtine si consumul
specific.
Pentru calcularea dozelor de azot este recomandata urmatoarea formula
(dupa ICCPT.Fundulea, 1990) :
DN = 30 x Rs - Ns -Ngg + Npr,

in care: DN este doza de azot, in kg/ha; Rs = recolta scontata, in t/ha; Ns = aportul

solului in azot, care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sarace si 60 kg/ha pe
solurile fertile; Ngg = aportul in azot al gunoiului de grajd, care este apreciat la 2
kg N/t de gunoi de grajd administrat direct graului; 1 kg N/t de gunoi aplicat
plantei premerga toare si 0,5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergatoare;
Npr = corectia in functie de planta premerga toare; si anume, se scad 30 kg N/ha
105
dupa leguminoase pentru boabe; se scad 20 kg N/ha dupa borceag si trifoi; se
adauga 20 - 25 kg N/ha dupa premerga toare tarzii nefertilizate.
Pentru conditiile din Romania, marimea optima a dozelor de azot este
cuprinsa intre 50 si 160 kg/ha (tab. 3.16, dupa CR. HERA, citat de GH.
BALTEANU, 1989); pe terenurile agricole bine cultivate si dupa premergatoare
favorabile, in principiu, nu ar trebui administrate ingrasa minte cu azot in toamna;
in orice caz acestea nu se vor aplica daca premerga toarea este o leguminoasa .
Daca, totusi, este necesar, atunci se va administra 1/3 din cantitatea totala (circa
30 - 40 kg N/ha) inainte de semanat, indeosebi dupa premergatoarele cu recoltare
tarzie. Restul de 40 - 80 kg N/ha se administreaza la sfarsitul iernii sau la
desprima varare. In anumite situatii (conditii de irigare, zona ceva mai umeda), se
mai poate aplica o doza tarzie, de 10 - 30 kg N/ha, primavara, la alungirea paiului.
Ma rimea dozei din prima vara se stabileste in functie de mersul vremii in
iarna si la desprimava rare (levigare, mineralizare) (tab.3.17 dupa D. SOLTNER,
1990), de continutul in azot al solului in momentul desprimavararii si de starea de
vegetatie a culturii. Ca urmare, in prima vara este necesara recalcularea dozei
totale de azot, in functie de toate aceste elemente, inclusiv in functie de recolta
scontata a se obtine.
Tabelul 3.16
Dozele (in kg/ha substanta activa ) de azot si fosfor cu care s-au obtinut productii
optime economic la grau (medii pe 5 ani)
Specificare Doza de ingrasamant economic
NPO
25
Fundulea (cernoziom cambic) 108 83
Lovrin (cernoziom freatic-umed) 106 92
Turda (cernoziom levigat) 119 84
Podu-Iloaiei (cernoziom levigat) 96 58
Simnic (brun-roscat) 85 75
Oradea (brun-argilic) 77 69
Livada (brun-podzolit) 95 65

Tabelul 3.17
Procentul din doza de azot aplicat toamna care se pierde prin levigare,in functie
de cantitatea de precipitatii (%)
Cantitatea de precipitat ii cazute in tre Tipul de sol (sub aspectul texturii)
prima s i a doua fractiune de azot Sol greu Sol mijlo ciu Sol us or
50 mm 0 0 0
100 mm 0 20 50
150 mm 10 40 70
200 mm 30 60 80
300 mm si peste 50 80 80

106
 Azotul poate fi administrat si sub forma de ingrasaminte lichide (dupa
recomanda rile ICCPT. Fundulea). Ingrasamintele lichide cu azot de tipul A.300 se
administreaza in concentratie de 100% produs comercial, inainte de semanat,
dupa sema nat sau inainte de desprimava rare. De asemenea, aceste ingrasaminte
pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea, in doze de pana la 15 kg N/ha, in
concentratie de maximum 20% produs comercial. In acest mod se pot efectua
ingrasarile tarzii, inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea
plosnitelor si a bolilor foliare.
Fosforul . Alaturi de azot, ingrasarea cu fosfor este obligatorie pe toate
tipurile de sol din tara noastra. Se considera ca graul este cereala cea mai sensibila
la insuficienta fosforului, aceasta afectand in primul rand plantele tinere, cu
sistemul radicular inca slab dezvoltat. La inceputul vegetatiei, plantele tinere de
grau absorb fosforul usor solubil din ingrasaminte si abia mai tarziu au capacitatea
de a folosi fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibreaza efectul azotului,
imbuna tateste rezistenta la iernare, cadere si boli, favorizeaza dezvoltarea
sistemului radicular si infratirea, imbunatateste calitatea recoltei, gra beste
maturitatea.
La stabilirea dozelor de fosfor se tine cont de continutul solului in fosfor
mobil, ingrasarea cu gunoi de grajd, productia scontata si consumul specific.
Formula de calculare a dozelor este urmatoarea:
DP= 15 x Rs - Pgg ,
in care: DP este doza de fosfor, in kg P O /ha; Rs = recolta scontata, in t/ha; Pgg
25
= aportul gunoiului de grajd in fosfor, apreciat la 1,2 kg P O /t de gunoi de grajd,
25
daca acesta a fost administrat direct graului si 0,8 kg P O /t de gunoi, daca a fost
25
aplicat la planta premerga toare. Doza rezultata din calcul se majoreaza cu 20 - 40
kg P O /ha pe solurile cu mai putin de 5 mg P O /100 g sol.
25 25
Ma rimea dozei de fosfor este cuprinsa, de regula , intre 60 si 120 kg/ha,
fosforul fiind incorporat in mod obisnuit sub ara tura . Sub forma de ingrasamint e
complexe, fosforul se poate administra si la patul germinativ.
Potasiul . Ingrasarea cu potasiu este necesara numai pe solurile insuficient
aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K O accesibil/100g sol). Potasiul favorizeaza
2
sinteza glucidelor, sporeste rezistenta la ger, ca dere si boli. Insuficienta potasiului
determina incetinirea cresterii, scurtarea internodiilor, cloroza , necroza marginala
a frunzelor.
In situatiile in care compozitia chimica a solului impune, se pot aplica 40
- 80 kg K O/ha, sub forma de sare potasica sub ara tura sau sub forma de
2
ingrasaminte complexe, la pregatirea patului germinativ. Trebuie subliniat ca ,
intr-un sistem intensiv de agricultura, pentru a obtine productii mari, se apreciaza
ca administrarea potasiului devine o ma sura obligatorie pe toate tipurile de sol.
Cele obisnuit folosite: gunoiul de grajd Ingrasamintele organice.
semifermentat si mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura graului. Aceste
ingrasaminte pot fi aplicate direct in cultura graului, sau, mai frecvent, la planta
premergatoare (porumb, sfecla ), urmand ca graul sa beneficieze de efectul
107
remanent.
Administrarea ingrasamintelor organice este importanta indeosebi pe
solurile argiloiluviale (acide, cu multa argila), precum si pe solurile erodate sau
prea usoare, deoarece pe langa aportul de elemente nutritive, ele imbunatatesc
proprietatile fizice, chimice si biologice ale solului.
Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de graului sunt de 15
- 20 t/ha, incorporate sub aratura, iar sporurile de recolta pot depasi 1.500 kg
boabe/ha.
Imprastierea ingrasamintelor organice este o operatiune destul de
costisitoare; ca urmare, ea prezinta interes in primul rand pentru exploatatiile
agricole care dispun de gunoi de grajd si care folosesc, deci, o sursa proprie (si
convenabila sub aspect economic) de substante fertilizante.
Este necesara pe solurile acide, Aplicarea amendamentelor calcaroase.
cu pH sub 5,8 si cu un grad de saturatie in baze sub 75%. Pentru ca lucrarea sa fie
economica trebuie ca, prin amendare, sa se urma reasca neutralizarea a 50% din
aciditatea hidrolitica . Se administreaza, de regula, 4 t/ha carbonat de calciu (piatra
de var, dolomit). Imprastierea foarte uniforma si amestecarea cat mai buna cu
solul, urmate de incorporarea sub ara tura, sunt conditii esentiale pentru reusita
amenda rii.

3.2.2.3. Lucrarile solului

Se poate afirma ca, de starea in care se prezinta solul in momentul

semanatului depinde in cea mai mare masura felul cum vegeteaza plantele de grau
in toamna si, implicit, capacitatea lor de a trece peste perioada de iarna.
Pregatirea terenului pentru sema natul graului pune adesea probleme
deosebite din cauza timpului ra mas de la recoltarea premergatoarei si pana la
semanat, a conditiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrarilor
(seceta de la sfarsitul verii si inceputul toamnei) si a suprafetelor mari care trebuie
pregatite si semanate intr-un interval relativ scurt de timp.
Graul cere un sol afanat pe circa 20 cm adancime, cu suprafata nu foarte
maruntita , dar fara bulga ri in sol, asezat, nivelat, fara resturi vegetale pentru a
permite semanatul in bune conditii.
. Dupa recoltare se recomanda o In cazul premergatoarelor timpurii
lucrare de dezmiristit , efectuata imediat dupa eliberarea terenului (cel mult 1 - 2
zile intarziere). Prin aceasta lucrare se urmareste ma runtirea resturilor vegetale si
amestecarea lor cu solul, afanarea stratului superficial al solului pentru a
impiedica pierderea apei prin evaporatie, distrugerea buruienilor existente si
crearea conditiilor favorabile pentru germinarea semintelor de buruieni aflate in
sol si a samulastrei, care vor fi distruse prin lucra rile ulterioare. Daca se intarzie
cu efectuarea lucrarii, solul pierde repede rezerva de apa, se inta reste si de multe
ori nu mai poate fi arat sau aratura iese bulga roasa; ca urmare, se amplifica
pierderile de apa prin evaporatie din cauza suprafetei bulga roase a araturii si apar
dificultati la lucra rile ulterioare ale solului.
108
 In continuare, solul se ara imediat, la 20 - 22 cm adancime, cu plugul in
agregat cu grapa stelata. Intarzierea araturii are efecte nedorite: imburuienare;
pierderea rapida a umiditatii din solul care nu mai este protejat de plante; solul se
intareste si nu se mai poate ara; orice intarziere a efectua rii araturii conduce la
sca deri progresive de recolta .
In situatiile in care solul este prea uscat si nu se poate ara imediat sau prin
aratura se scot bulga ri mari, atunci se efectueaza numai o lucrare de dezmiristit si
se asteapta ca derea unor precipitatii ceva mai importante, care sa imbuna tateasca
conditiile de umiditate din sol si care sa permita o ara tura de calitate.
Graul nu necesita araturi prea adanci. Ca urmare, adancimea araturii
trebuie stabilita in camp, in functie de starea terenului, astfel incat sa fie
incorporate resturile vegetale (miristea si buruienile) si fara a scoate bulga ri. In
conditiile unor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18 - 20 cm
adancime.
Trebuie realizata afanarea solului pe urmele compactate de trecerile
repetate cu tractorul (pentru lucra rile de ingrijire din timpul vegetatiei si la
recoltare). Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grau si patrunderea
radacinilor in profunzime sunt favorizate de afanarea adanca a solului; ca o
consecinta, gradul de compactare a solului influenteaza in mare masura
dezvoltarea in ansamblu a plantelor si formarea componentelor de productie (fig.
3.37, dupa D. SOLTNER, 1990).
Pana in toamna, ara tura trebuie prelucrata superficial, pentru maruntirea
bulgarilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care rasar. Lucrarile sunt
efectuate la noi, cel mai adesea, cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti
reglabili si lama nivelatoare. Se recomanda ca primele lucra ri sa fie facute
perpendicular sau oblic fata de directia ara turii, pentru a asigura nivelarea
terenului.

Fig. 3.37. Influent a compactarii solului asupra dezvo ltarii in profunzime a radacinilor
si asupra formarii unor componente de productie la grau
Pregatirea patului germinativ se face chiar inainte de semanat, prin
lucra ri superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri in
agregat cu grapa reglabila si lama nivelatoare); de regula , se recomanda ca aceasta
109
ultima lucrare sa fie efectuata perpendicular pe directia de semanat. Trebuie sa se
urmareasca realizarea unei suprafete nivelate, curate de buruieni, afanata pe
adancimea de semanat, dar nu prea ma runtita , si ceva mai tasata sub adancimea de
semanat, pentru a asigura ascensiunea apei (spre semintele in curs de germinare).
Prezenta bulga rasilor este importanta deoarece: protejeaza suprafata
solului pe timpul iernii, prin retinerea zapezii si reducerea eroziunii eoliene;
diminueaza compactarea in timpul sezonului rece, indeosebi in regiunile bogate
in precipitatii.
(floarea-soarelui, porumb, sfecla de zahar, Dupa premergatoarele tarzii
cartofi de toamna , soia). Este necesara curatirea cat mai buna a terenului de resturi
vegetale, urmata de discuiri repetate (1 - 2 lucrari) pentru maruntirea resturilor de
plante si a buruienilor.
Ara tura se efectueaza imediat, ceva mai adanc, la 20 - 25 cm adancime,
cu plugul in agregat cu grapa stelata , urma rindu-se incorporarea resturilor, fa ra
insa a scoate bulgari; pana la semanat ar trebui sa ramana cel putin 2 - 3
sa ptamani, pentru ca pamantul afanat prin aratura sa se aseze.
In continuare, aratura se lucreaza in mod repetat, cu diferite utilaje (grape
cu discuri, combinatoare) pentru maruntire, nivelare si pregatirea patului
germinativ.
Pe terenurile bine lucrate in anii anteriori (arate adanc, afanate, nivelate),
aratura poate fi inlocuita prin doua lucrari cu grapa cu discuri grea sau medie;
aceasta lucrare permite mobilizarea solului pana la 12 - 16 cm adancime,
realizandu-se, concomitent, si incorporarea ingrasamintelor minerale si, eventual,
a resturilor vegetale, bine maruntite anterior. In continuare, se fac lucra ri de
intretinere a ara turii si prega tirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul),
conform celor prezentate anterior. Aceeasi tehnologie se recomanda in toamnele
secetoase, atunci cand solul este foarte uscat si nu se poate ara sau prin aratura ar
rezulta bulga ri greu de maruntit.
Pregatirea terenului prin discuit este, uneori, preferabila araturii si pentru
a nu intarzia semanatul graului. Se obtine o viteza mare de lucrare a solului,
acesta se aseaza mai repede ca dupa arat, terenul ra mane mai nivelat, economia
este de 0,3 pana la 0,5 pentru forta de munca si de 11 - 14 l motorina/ha (dupa
GH. BALTEANU, 1989). Aceasta lucrare se efectueaza cu bune rezultate dupa
soia, sfecla, cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat dupa
floarea-soarelui sau dupa porumb (raman cantitati mari de resturi vegetale).
3.2.2.4. Samanta si semanatul
Samanta de grau destinata sema natului trebuie sa apartina unui soi zonat,
sa provina din culturi special destinate producerii de sa manta (loturi semincere),
din categoriile biologice “samanta certificata a primei si celei de-a doua

110
inmultiri“, sa aiba puritatea fizica minimum 98%, facultatea germinativa
minimum 85% si MMB cat mai mare.
inainte de semanat este obligatorie. Tratamentele se Tratarea semintelor
pot diferentia in functie de agentul patogen si de modalitatea de infestare. In
prezent, atat impotriva agentilor patogeni transmisibili prin sa manta, cu spori pe
tegumentul semintei, cum sunt ma lura comuna ( Tilletia spp. ) Tilletia spp.) si
fuzarioza ( Fusarium spp.), cat si in cazul agentilor patogeni cu spori in interiorul
bobului, cum ar fi taciunele zburator ( Ustilago tritici ), se recomanda tratamente
cu preparate pe baza de carboxina+tiram (Vitavax 200 FF, 2,5 l/t de sa manta sau
Vitavax 200 PUS, 2,0 l/t de sa manta) sau imazalil+tebuconazol (Savage 5 FS, 1,5
l/t de sa manta ).
Pentru agentii patogeni transmisibili prin sol, cum ar fi ma lura comuna ,
fuzarioza si malura pitica ( Tilletia controversa ) este posibila tratarea semintelor
inainte de semanat, cu produse speciale, dar aceste tratamente au eficacitate
redusa. Ca atare, in cazul infesta rii puternice a solului este necesar un interval mai
mare de pauza inainte de revenirea graului pe acelasi teren.
Pe terenurile unde este frecvent atacul de da una tori in toamna, indeosebi
pe terenurile cu o incarcatura mare de paioase (sau la graul cultivat dupa grau),
unde infestarea cu gandac ghebos ( Zabrus tenebrioides ) sau viermi sarma
( Agriotes ssp.) este puternica, se recomanda tratarea semintelor cu preparate
insectofungicide, cum ar fi gama HCH + tiofanat metil + tiram (Tirametox 90
PTS, 3,0 kg/t de samanta), carboxina + oxichinoleat de cupru + gama HCH
(Gammavit 85 PSU, 3,0 kg/t sa manta ) sau gama HCH + carboxina + tiram
(Vitalin 85 PTS, 3,0 kg/t samanta). Sunt controlate astfel bolile transmise prin
sa manta si daunatorii care ataca in toamna (gandacul ghebos, viermii sarma ,
mustele cerealelor).
a graului se stabileste astfel incat, pana la venirea Epoca de semanat
iernii sa ramana 40 - 50 zile in care plantele sa vegeteze normal, in care sa se
acumuleze 450 - 500°C temperaturi pozitive, astfel incat, la intrarea in iarna
plantele de grau sa ajunga in stadiul de 2 - 3 frati si 3 - 4 frunze (fa ra ca fratii sa
fie prea dezvoltati).
Daca se intarzie semanatul fata de perioada optima recomandata , plantele
rasar tarziu, nu infratesc, intra in iarna neinfratite si necalite, fiind sensibile la ger,
primavara lanul va avea o densitate mica si se imburuieneaza mai usor, vegetatia
se intarzie si se prelungeste spre vara , apare pericolul de sistavire a boabelor. De
asemenea, boabele de grau aflate in curs de germinare sunt foarte sensibile la
temperaturi sca zute; aceeasi sensibilitate manifesta plantutele rasarite dar
neinfratite, cu sistemul radicular inca slab dezvoltat.
Daca se seama na prea devreme, plantele de grau se dezvolta prea
puternic, sunt expuse inca de la inceputul vegetatiei atacului de daunatori (afide,
muste) si boli, lanul se imburuieneaza din toamna; masa vegetativa bogata face ca
plantele sa fie sensibile la ger si asfixiere pe timpul iernii; in primavara lanul este
foarte des, plantele sunt predispuse la cadere si sensibile la boli, boabele raman
mici datorita densitatii exagerate.
Indiferent de zona de cultivare, epoca optima de semanat a graului de
111
toamna in Romania este 1 - 10 octombrie . Pentru zonele din sud, vest si Campia
Transilvaniei, intervalul care trebuie luat in calcul este 25 septembrie - 10
octombrie; pentru zona colinara, nordul tarii si depresiunile intramontane, se
recomanda sa se semene ceva mai devreme, in intervalul 20 septembrie - 5
octombrie.
la grau trebuie stabilita astfel incat sa se asigure, Densitatea de semanat
la recoltare, o densitate de 500 - 700 spice/m . Pentru a realiza acest lucru trebuie 2
sa fie semanate 450 - 600 boabe germinabile/m . Intre aceste limite, densitatea de 2
semanat se stabileste in functie de capacitatea de infratire a soiului, data
semanatului (fata de epoca optima ), calitatea pregatirii patului germinativ,
umiditatea solului (asigurarea umiditatii pentru un ra sa rit rapid). De asemenea,
trebuie luat in calcul un procent mediu de rasa rire in camp, pentru conditii bune
de sema nat, de 85-95% (din boabele germinabile sema nate). Procentul de rasarire
in camp depinde in cea mai mare ma sura de: tratamentele efectuate la samanta;
starea solului la semanat, sub aspectul asigura rii umiditatii si a calitatii patului
germinativ, si care depinde, la randul sau de utilajele cu care s-a lucrat (tab. 3.18,
dupa K. BAEUMER, 1971).
Graul are capacitatea ca, prin infratire sa-si corecteze, intre anumite
limite, densitatile nefavorabile. In asemenea situatii, administrarea
ingrasamintelor in primavara, in doze ceva mai ridicate stimuleaza dezvoltarea
vegetativa si productivitatea plantelor existente; prin administrarea de
ingrasaminte se urma reste sa se asigure o nutritie foarte buna a plantelor pentru ca
numarul mic de frati si spice la m sa fie compensat prin numarul mare de boabe 2
in spic, cu MMB cat mai ridicata . Totodata , combaterea buruienilor prin
erbicidare trebuie efectuata cu mai mare atentie in culturile rare, pentru a elimina,
pe cat posibil, concurenta buruienilor.
Tabelul 3.18
Corelatia intre facultatea germinativa, determinata in laborator si ra saritul in
camp, la samanta de grau tratata si netratata
Rasa rirea in camp (%)
Anul Facultatea germinativa
(%) Sa manta netratata Samanta tratata
97 53 86
1966 90 53 63
80 53 57
95 71 73
1967 88 67 69
95 67 76
1968 87 53 72
78 49 65
La densitati de sema nat prea mari, consumurile de samanta sunt
exagerate, costisitoare si nejustificate, concurenta dintre plante este prea
puternica, apare pericolul caderii si se amplifica atacul de boli.
In cazuri extreme, indeosebi la semanatul intarziat, precum si in toamnele
foarte secetoase sau in situatia cand se seamana in teren bulgaros, se poate ma ri
densitatea pana la 700 boabe germinabile/m . Trebuie retinut, insa , ca erorile 2
112
tehnologice (intarzierea sema natului, pregatirea unui pat germinativ defectuos)
pot fi corectate numai partial, prin marirea densitatii de sema nat.
(norma de sema nat) rezultata din calcul Cantitatea de samanta la hectar
(pe baza densitatii stabilite si a indicilor de calitate a semintei) este cuprinsa , de
regula, intre 200 si 250 kg samanta /ha.
a graului depinde de umiditatea solului, textura , Adancimea de semanat
soi, marimea semintei, data sema natului (fata de epoca recomandata ). In conditiile
din Romania, graul este semanat la 4 - 5 cm adancime pe terenurile cu umiditate
suficienta si textura mijlocie spre grea, unde apa pentru germinare este asigurata ,
iar strabaterea germenilor spre suprafata este ceva mai dificila; pe terenurile cu
umiditate insuficienta la suprafata si textura mai usoara, precum si in cazul
semanaturilor timpurii, se recomanda sa se semene ceva mai adanc, la 5 - 6 cm.
Din anumite motive (teren uscat, bulga ros, neasezat suficient dupa arat
datorita recoltarii tarzii a premergatoarei), graul este semanat, in mod frecvent,
prea adanc; consecintele sunt rasaritul intarziat, plantele nu mai au timp sa
infrateasca si sa se pregateasca pentru iarna , sau graul infrateste tarziu si putin.
In legatura cu adancimea de semanat, trebuie semnalat ca, in Romania
exista in cultura soiuri de grau (Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41)
care se caracterizeaza prin formarea unui coleoptil mai scurt; la aceste soiuri,
adancimea de semanat trebuie sa fie maximum 4 cm si foarte uniforma , pentru a
asigura strabaterea tuturor germenilor pana la suprafata .
de semanat la grau, pe plan mondial, sunt cuprinse intre 10 si Distantele
18 cm (dupa W. BROUWER, 1970), fara a rezulta diferente importante de
productie. Ca atare, distanta dintre randuri trebuie aleasa intre aceste limite, in
functie de masinile de sema nat aflate la dispozitie. In Romania graul este semanat,
in mod obisnuit, la 12,5 cm (distanta pentru care sunt construite sema natorile
universale existente mai frecvent in dotare).
In anumite situatii (culturi semincere) se recomanda distante de semanat
ceva mai mari (25 cm), pentru a favoriza infratitul si a asigura inmultirea mai
rapida a semintei.
O metoda de sema nat mult extinsa in ta rile cu traditie in cultura graului
este semanatul in carari . Aceasta metoda, folosita in prezent, pe suprafete in
crestere in Romania, a aparut din necesitatea de a asigura efectuarea, cu mijloace
terestre, a lucrarilor de imprastiere a ingrasamintelor, de combatere a bolilor si
dauna torilor, de erbicidare, a tratamentelor pentru prevenirea caderii), in mod
foarte precis, ca uniformitate de imprastiere, pana in faze de vegetatie mai
avansate (chiar pana la inceputul forma rii boabelor). Trebuie retinut ca in
tehnologiile intensive se poate ajunge pana la 5 - 8 treceri in cursul perioadei de
vegetatie, pentru efectuarea diferitelor lucrari de ingrijire.
Nu exista o schema standard pentru sema natul in ca rari; schema poate fi
adaptata de fiecare agricultor la setul de masini agricole pe care il au la dispozitie;
si anume, la sema natul in carari, se lasa cate 2 benzi nesemanate, obtinute prin
inchiderea tuburilor sema natorii pe urmele rotilor tractorului; latimea unei cara ri
corespunde cu latimea pneurilor tractorului (de regula , este suficient sa fie inchise
113
2 tuburi ale semana torii), iar distanta dintre doua carari este egala cu ecartamentul
rotilor tractorului si al masinilor cu care se vor face diferitele lucrari de ingrijire in
vegetatie. Distanta dintre perechile de ca rari trebuie sa corespunda cu latimea de
lucru a masinilor cu care se fac tratamentele.
In figura 3.38 (dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND si N. KNAUER,
1975) este prezentata o schema de semanat in carari, in cazul in care se lucreaza
cu un singur tractor, cu o semanatoare cu latimea de lucru de 3 m; masina pentru
administrat ingrasa minte are 6 m latime de lucru, masina pentru erbicidare are 12
m latime de lucru.

Fig. 3.38. Schema pentru semanatul in ca rari

Acolo unde exista posibilitatea de a efectua lucrarile din vegetatie cu

mijloace “avio“ (si se prevede acest lucru), se recomanda sa se lase, de la
semanat, urme de orientare, de 30 - 40 cm (doua tuburi de la semanatoare
suprimate), urme care sunt vizibile pana in faze mai avansate de dezvoltare a
plantelor; distanta dintre doua urme va fi egala cu latimea de lucru a mijloacelor
avio folosite pentru aplicarea tratamentelor.

3.2.2.5. Lucrarile de ingrijire

Graul este o cultura cu o tehnologie total mecanizabila , deosebit de

rentabila sub aspectul consumului de forta de munca. Felul lucra rilor de ingrijire
care se aplica graului si numa rul acestora depinde de foarte multi factori (calitatea
patului germinativ; dezvoltarea plantelor in toamna si starea de vegetatie la
desprima varare; mersul vremii si al vegetatiei in primavara; rezerva de buruieni,
114
infestarea cu boli si dauna tori; dotarea tehnica, posibilitatile materiale si
calificarea cultivatorilor). Sunt situatii in care sunt necesare sau sunt efectuate
numai 1 - 2 lucrari de ingrijire si sunt situatii in care sunt efectuate foarte multe
lucra ri (7 - 8 treceri).
de grau imediat dupa semanat apare ca Tavalugitul semanaturilor
necesar atunci cand s-a sema nat in sol afanat si mai uscat, si se face cu scopul de a
pune sa manta in contact cu solul si de a favoriza, astfel, absorbtia apei.
pe timpul iernii si eliminarea apei pe portiunile Controlul culturilor
depresionare sau microdepresionare sunt operatiuni de buna gospodarire, care se
fac de ca tre orice bun cultivator de grau. La amplasarea culturilor de grau trebuie
evitate, pe cat posibil terenurile unde pe timpul iernii apar baltiri.
este necesar numai in situatii extreme Tavalugitul la desprimava rare
cand, din cauza alternantei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul
iernii, radacinile plantelor de grau au fost desprinse de sol (plantele sunt
descaltate); ca urmare, la incalzirea vremii la desprimava rare poate apare ofilirea
si uscarea plantelor de grau, partial dezradacinate; fenomenul este mai frecvent pe
solurile argiloiluviale (podzolite). Atunci cand situatia o impune, lucrarea de
tava lugit trebuie efectuata pe sol bine scurs, dar inca reava n, pentru a realiza
aderarea ra dacinilor si a nodului de infratire la sol, dar fa ra a tasa suprafata
solului.
de grau la desprimava rare este o lucrare din Grapatul culturilor
tehnologia clasica de cultivare. In prezent, grapatul a fost scos din tehnologia
recomandata , desi continua sa fie efectuat de unii cultivatori de grau de la noi. In
majoritatea cazurilor se considera ca lucrarea de grapat a semana turilor de grau la
desprima varare, nu este necesara, iar consecintele negative sunt, adesea,
importante: multe plante de grau sunt distruse, altele sunt dezra dacinate; terenul,
inca umed, este tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile.
este principala lucrare de ingrijire din cultura Combaterea buruienilor
graului. Pierderile de recolta la grau din cauza concurentei buruienilor sunt, in
mod obisnuit, de 10 - 20%, dar pot ajunge in situatii extreme pana la 60 - 70%. Ca
urmare, reducerea rezervei de buruieni si impiedicarea aparitiei acestora in
culturile de grau trebuie urmarite prin toate mijloacele: rotatie, lucrarile solului,
semanatul in epoca si cu densitatea optima, combatere chimica.
In cultura graului, combaterea chimica a buruienilor este o lucrare
obligatorie. Buruienile dicotiledonate ridica cele mai multe probleme in conditiile
din tara noastra ; speciile mai frecvente in cultura graului sunt: Sinapis arvensis ,
Raphanus raphanistrum , Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense, Thlaspi
arvense, Centaurea cyanus , Atriplex sp. , Chenopodium album , Rubus caesius .
Pentru combaterea acestora, frecvent se recomanda sa se administreze preparate
care contin acidul 2,4-D (SDMA 80 PS, 0,6-0,8 l/ha). Administrarea se face
primavara, cand plantele de grau sunt in faza de infratit si pana la formarea
primului internod, iar buruienile sunt in faza de cotiledoane sau rozeta;
temperatura aerului trebuie sa fie mai mare de 10°C, vremea linistita, fara vant,

115
timpul calduros si luminos. Cu bune rezultate se pot folosi si preparate continand
MCPA (Dicotex 40 lichid, 1,5-2,5 l/ha).
Alaturi de dicotiledonate mentionate, in culturile de grau apar si specii de
buruieni rezistente la 2,4-D, cum ar fi Matricaria chamomilla , M.inodora ,
Agrostemma githago , Sonchus arvensis , Galium aparine , Papaver rhoeas ,
Stellaria media , Veronica sp. , Bifora radians , Polygonum ssp . In asemenea
situatii, se recomanda aplicarea unor erbicide pe baza de 2,4-D + dicamba (Icedin
super RV, 1 l/ha), tribenuron (Granstar 75 DF, 15-20 g/ha), triasulfuron (Longran
75 WP, 1 l/ha), clorsulfuron (Glean 75 DF, 15-20 g/ha) sau amido-sulfuron
(Arkan 75 WG, 20-40 g/ha).
Buruieni dicotiledonate problema in cultura graului sunt considerate
speciile Galium aparine si Galeopsis tetrahit , pentru combaterea ca rora se
recomanda preparatele continand fluoroxipir + 2,4-D (Cerlit + SDMA, O,8 + 0,8
l/ha) sau 2,4-D + dicamba (Oltisan M, 0,75-1,0 l/ha).
Administrarea acestor preparate se face in aceleasi faze de vegetatie ale
graului si ale buruienilor mentionate mai sus, tratamentele putand incepe mai
devreme, cand temperatura a depasit 6°C. Se subliniaza ca , intarzierea aplica rii
erbicidelor pana la formarea celui de-al doilea internod poate determina aparitia
unor efecte fitotoxice la grau.
Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesara doar in
anumite zone limitate din Romania. Speciile respective: Apera spica venti (iarba
vantului) si Avena fatua (odosul) ga sesc conditii favorabile de dezvoltare in
zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina.
Pentru combaterea acestor specii se fac tratamente cu erbicide pe baza de
tralkoxidim (Grasp 25 SC, 1,0 l/ha) sau terbutrin (Terbutrex 50 WP, 3,0-5,0
kg/ha), aplicate primavara, cand buruiana are 1 - 3 frunze. Se mai pot folosi trialat
(Avadex BW, 5-6 kg/ha), aplicat inainte de sema nat si incorporat in sol, sau
terbutrin (Granarg 50 PU, 3 - 5 kg/ha), aplicat fie toamna, imediat dupa semanat
sau dupa ra sa rit, sau primavara in faza de 1 - 3 frunze ale buruienii.
In mod obisnuit, tratamentele contra buruienilor dicotiledonate si
monocotiletonate se efectueaza combinat (de exemplu, Grasp 25 SC + Icedin
super, 1,0 1 + 1,0 l/ha).
din culturile de grau se realizeaza prin masuri Combatarea daunatorilor
preventive si curative. Pentru diminuarea atacului de gandac ghebos ( Zabrus
tenebrioides Goeze), trebuie evitata amplasarea graului pe terenurile infestate si,
de asemenea, se trateaza samanta inainte de semanat. In cazuri extreme, cand in
toamna se constata un atac puternic de larve de gandac ghebos, se recomanda
tratamente cu insecticide pe baza de clorpirifos (Dursban 480 EC, 2,0 l/ha;
Basudin 600 EW, 2 l/ha), la avertizare; pragul economic de daunare (PED) este de
5% plante atacate.
Impotriva plosnitelor cerealelor ( Eurygaster spp. si Aelia spp.) se
efectueaza tratamente impotriva adultilor hibernanti, la avertizare, la un PED de 7
exemplare/m si numai dupa ce peste 80% din populatia de plosnite a pa rasit 2
locurile de iernare (padurea), de regula, in a doua decada a lunii aprilie, cand
116
temperatura depaseste 10°C. Tratamentele impotriva larvelor se fac la avertizare,
la inceputul lunii iunie, dupa ce acestea au trecut de varsta a 2-a, la un PED de 3
larve/m ; adesea este necesara repetarea tratamentului, dupa un interval de 2
maximum 7 - 10 zile, daca dupa primul tratament au mai ramas peste 3 larve/m 2
(1 larva/m pentru culturile semincere). 2
Se recomanda folosirea insecticidelor continand dimetoat (Sinoratox 35
CE, 3,5 l/ha sau Dimezyl, 3,0 l/ha), deltametrin (Decis 2,5 EC, 0,3 l/ha),
alfametrin (Fastac 10 CE RV, 100 ml/ha), lambda cihalotrin (Karate 2,5 EC, 0,3
l/ha) sau clorpirifos + cipermetrin (Magic super 20 CE 1,0 l/ha).
Viermele rosu al paiului ( Haplodiplozis marginata ), este un daunator
periculos, a carui prezenta este semnalata mai frecvent pe terenurile grele,
argiloase din judetele Arges, Teleorman, Buzau, Prahova, Dambovita, Olt; se
recomanda evitarea monoculturii si recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate
inainte de migrarea da una torului in sol. Pe terenurile cu peste 5 - 6 larve/planta , se
fac 3 tratamente, primavara, la avertizare, in perioada de zbor a adultilor si de
aparitie a larvelor, cu preparatele mentionate la combaterea plosnitelor.
Gandacul balos al ova zului ( Lema (Oulema) melanopa ) extins mult in
ultimele decenii in culturile de grau din tara noastra se combate prin tratamente
repetate, impotriva adultilor si a larvelor. Adultii apar atunci cand temperatura
trece de 9 - 10°C, de obicei incepand din a doua juma tate a lunii aprilie; PED este
de 10 adulti hibernanti/m si de 250 larve/m in cazul atacului in vetre. 2 2
Tratamentele se fac cu preparate pe baza de dimetoat, deltametrin, lambda-
cihalotrin, quinalfos (Ecalux CE, 1,25 l/ha).
Cara buseii cerealelor ( Anisoplia ssp. ) se combat prin tratamente efectuate
la aparitia adultilor (sfarsit de mai, inceput de iunie) la un PED de 3
exemplare/m , folosind aceleasi preparate recomandate pentru combaterea 2
plosnitelor.
Mustele cerealelor (musca neagra - Oscinella frit ; musca de Hessa -
Mayetiola destructor ) sunt daunatoare in cazul atacului de toamna, care este cel
mai pagubitor prin larve, mai ales in situatiile in care graul a fost semanat
timpuriu si toamna este lunga si ca lduroasa . Foarte importante sunt masurile
preventive, precum si tratamentele la samanta.
Soarecii de casa ( Microtus arvalis ) se combat cu fosfura de Ca
(Polytanol, 25% fosfura de Ca), administrata sub forma de momeli .
se face in mod eficient prin combinarea metodelor Combaterea bolilor
preventive cu cele curative (combatere integrata).
Fainarea ( Erysiphe graminis ), boala cu transmitere prin sol, se manifesta
indeosebi in perioada cresterii intense a plantelor de grau, cand acestea sunt foarte
sensibile. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului, de aplicarea
unor doze prea mari de azot, de vremea racoroasa, umeda si cu nebulozitate
ridicata.
Ma surile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente,
respectarea rotatiei, distrugerea samulastrei, asigurarea densitatii normale a
lanului, fertilizarea echilibrata.

117
 In cazul unui atac puternic de fainare, tratamentele de combatere se fac cu
produse pe baza de procloraz (Sportak 45 CE, 1 l/ha) sau propiconazol (Tilt 250
EC, O,5 l/ha). Pragul economic de da unare este considerat la: 25% pete pe
ultimele trei frunze, dupa infratit; 25% pete pe frunza stindard, inainte de inflorit.
Fuzarioza ( Fusarium graminearum , cu forma perfecta Giberella zeae ) se
transmite prin sol si prin samanta si produce fuzarioza rada cinilor, a coletului,
frunzelor si spicului. Deosebit de eficiente sunt masurile preventive, cum ar fi
cultivarea de soiuri tolerante la boala, folosirea unei seminte sa natoase, tratata
inainte de semanat, fertilizarea echilibrata, cultivarea de soiuri tolerante,
respectarea rotatiei. Tratamentele la samanta sunt obligatorii, dar partial eficiente,
iar tratamentele in vegetatie sunt eficiente, dar costisitoare.
Innegrirea bazei tulpinii si patarea in ochi si ingenuncherea tulpinii
( Ophiobolus graminis , Cercosporella herpotrichoides ) sunt boli care se transmit
prin sol, astfel incat se recomanda , in primul rand, distrugerea samulastrei,
respectarea rotatiei, precum si ingrasarea echilibrata; in situatii extreme, se
recomanda tratamente cu preparate continand benomil.
si Septoriozele ( Septoria tritici S.nodorum ) este o boala care se transmite
prin sa manta sau prin sol, pe resturile de plante. Masurile preventive (distrugerea
samulastrei, a resturilor de plante, respectarea rotatiei, aplicarea unor doze
moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. De asemenea, se
recomanda tratamente la samanta (Vitavax 200 PUS, 2,0 kg/t), precum si
tratamente in vegetatie, in faza de inspicat, si apoi la un interval de 14 zile,
folosind preparatele recomandate pentru combaterea fa inarii. Pragul economic de
daunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la inflorit.
. Este o lucrare de ingrijire efectuata pe Prevenirea caderii plantelor
suprafete mari in culturile de grau din climatele umede, precum si unde se aplica
doze mari de ingrasaminte cu azot.
Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esentiala pentru
evitarea caderii. De asemenea, se recomanda tratamente preventive, folosind
anumite substante cu efect retardant (nanizant). Cel mai frecvent sunt folosite
produsele pe baza de clorura de clorcholina (Stabilan-Austria; Cycocel-Germania;
CCC-Franta, Belgia; Chlormequat-Anglia). Se efectueaza stropiri foliare, in
perioada de alungire a paiului (cand plantele au 20 - 25 cm ina ltime), pe vreme
linistita , fa ra vant, cu soare nu prea puternic, de dorit seara sau dimineata. Se
aplica 1,8 - 2,0 l/ha preparat in 800 - 1.000 l apa, in cazul tratamentelor terestre si
300 - 400 l in cazul tratamentelor “avio“.
Prin aceste tratamente se obtin: reducerea ina ltimii plantelor cu 25 - 30
cm, scurtarea si ingrosarea internodurilor bazale, dezvoltarea tesutului
sclerenchimatic si deci marirea rezistentei la cadere, redistribuirea asimilatelor
intre organele plantei si ca urmare, cresterea suprafetei foliare, a numarului de
boabe in spic, a MMB si a productiilor. Se obtin culturi cu rezistenta sporita la
cadere si care pot fi recoltate mecanizat, fa ra dificultate.
In prezent, pentru prevenirea caderii exista si preparate pe baza de
ethephon (Camposan, Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi
aplicate cu bune rezultate si in faze de vegetatie mai avansate.
118
 In Romania, aplicarea tratamentelor pentru prevenirea caderii nu s-au
extins desi cercetarile au ilustrat unele efecte pozitive asupra productiei la grau
(GH. V. ROMAN, 1969 - 1970); in majoritatea zonelor de cultura a graului
caderea se petrece destul de rar, numai in anii cu primavara si inceputul verii
ploioase si cu vanturi puternice, care favorizeaza ca derea.
este o lucrare din tehnologia de cultivare a graului care prezinta Irigarea
interes pentru majoritatea zonelor de cultura a graului din Romania. Necesarul de
apa al graului este de 3.500 - 4.500 m /ha pe intreaga perioada de vegetatie si este 3
acoperit, de obicei in proportie de 70 - 75%, din rezerva de apa a solului la
semanat si din precipitatiile cazute in timpul perioadei de vegetatie.
Udarile de toamna aplicate in cultura graului sunt cele mai eficiente. In
situatiile in care solul este prea uscat si nu permite efectuarea araturii sau daca s-a
arat, dar nu se poate pregati patul germinativ, se recomanda administrarea unei
udari de umezire, cu norme de 400 - 600 m /ha. In situatiile in care pregatirea 3
patului germinativ s-a facut corespunza tor, dar s-a semanat in sol uscat si graul
nu rasare din lipsa apei, se recomanda o udare de rasarire cu norme de 300-500
m /ha. 3
Udarile de primavara se aplica in functie de situatia concreta din
primavara (apa acumulata in sol in sezonul rece, regimul precipitatiilor in
primavara), cu norme de 500-600 m /ha. Se aplica 1-3 udari in fazele de alungirea 3
paiului (in luna aprilie, mai rar, numai in primaverile secetoase si dupa ierni
sa race in precipitatii), inspicat-inflorit (luna mai) si la formarea bobului (luna
iunie). Metoda de udare folosita la grau in tara noastra este aspersiunea.

3.2.2.6. Recoltarea

Momentul optim de recoltare a graului este la maturitatea deplina, atunci

cand boabele ajung la 14 - 15% umiditate; in acest stadiu masinile de recoltat
lucreaza fara pierderi si boabele se pot pastra in bune conditii, fara a fi necesare
operatiuni speciale de uscare. De regula se incepe recoltatul mai devreme, cand
boabele au 18% umiditate, din cauza suprafetelor mari cu grau care trebuie
recoltate, pentru a preintampina intarzierea si a limita pierderile de boabe prin
scuturare (datorita supracoacerii sau a vremii nefavorabile); in acest caz, este
absolut necesara uscarea boabelor, pentru a le aduce la umiditatea de pastrare si a
evita deprecierea calitatii lor.
Lucrarea de recoltare trebuie incheiata cand boabele au ajuns la circa 12 -
13% umiditate; mai tarziu graul trece in faza de supracoacere si se amplifica
pierderile prin scuturare. Perioada optima de recoltare a unui lan de grau este de
aproximativ 5 - 8 zile.
Lanurile de grau sunt recoltate dintr-o singura trecere, cu ajutorul
combinelor universale autopropulsate . Trebuie respectate recomanda rile de a
reface reglajele combinei de 2 - 3 ori pe zi (in functie de evolutia vremii), cu
scopul de a realiza treieratul fa ra a sparge boabele. Recoltarea directa cu combina
119
se efectueaza in conditii bune in lanurile dezvoltate uniform, neimburuienate si
neca zute.
In situatiile cand nu sunt intrunite aceste conditii, se apeleaza la
recoltarea divizata (in doua faze), care se realizeaza prin secerarea (taierea)
plantelor cu vindroverul la ina ltime de 15 - 20 cm, lasarea lor in brazda cateva zile
pentru uscare, urmata de treieratul cu combina, preva zuta cu ridicator de brazda.
In tehnologia de recoltare folosita la noi, dupa recoltare paiele raman pe
teren in brazda continua .
Strangerea paielor si eliberarea terenului sunt lucrari importante in cultura
graului. Trebuie luat in calcul un raport general acceptat de 1:1 intre boabe si paie,
care insa depinde de conditiile anului, soi, inaltimea de ta iere la recoltare s.a.
Lucrarea este foarte dificila si destul de costisitoare; in tehnologia mai frecvent
folosita (presarea paielor cu presa pentru furaje, incarcarea manuala si transport),
aceste operatiuni pot reprezenta 48% din consumul de munca din intreaga
tehnologie de cultivare a graului, fata de circa 8,3% cat reprezinta recoltatul si
transportul boabelor (dupa D. TOMA, citat de GH.BILTEANU, 1989).
Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru
furaje, masina pentru balotat cilindrica, masini pentru adunat si capitat). Ulterior
paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie prima pentru diferite
industrii, ca asternut sau furaj pentru animale, ca material pentru prepararea
composturilor.
In multe tari cultivatoare de grau, la combina sunt montate dispozitive
speciale pentru tocarea paielor si imprastierea acestora pe latimea de lucru a
combinei, concomitent cu recoltatul. Ulterior, se realizeaza, fara dificultate,
incorporarea in sol, prin aratura, a paielor bine maruntite, de dorit impreuna cu
doze moderate de ingrasa minte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor in
sol.
Arderea miristii (deci a materiei organice ra mase dupa recoltarea graului)
nu este justificata ; aceasta solutie este acceptata numai in cazuri extreme, cum ar
fi un atac puternic de vierme rosu.
Productia medie mondiala la grau a fost in ultimii ani in jur de Productii.
2.800 kg boabe/ha (2001 - 2005).Prin comparatie, productia medie in Europa a
fost 5115 kg/ha, din care 6.030 kg/ha in tarile Uniunii Europene si 3.480 kg/ha in
tarile Europei de Est. Numeroase tari europene realizeaza peste 7.000 kg boabe/ha
(Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanie). Prin
comparatie, principalele tari cultivatoare (si exportatoare) de grau pe plan mondial
(SUA, Canada, Argentina) nu depasesc productii medii de 2.5000 - 2.900 kg/ha.
In cultura graului in Romania, in ultimele decenii, productiile medii au
oscilat, de regula , intre 1.760 kg/ha si 3.500 kg/ha, fiind supuse influentei
variatiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Retin atentia, indeosebi,
productiile medii realizate in anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1990
(3.301 kg/ha), 1995 (3.082 kg/ha), 2004 (3.780 kg/ha). De asemenea, sunt unitati
agricole care recolteaza , in anii favorabili, 5.000 - 6.000 kg boabe/ha, in medie pe
mii de hectare.Totodata , trebuie mentionat ca in anul 2005, an in care s-a realizat
cea mai mare recolta de grau din istoria Romaniei, in unele zone ale ta rii au fost
120
recoltate productii medii pe peste 5.000 kg/ha pe suprafete intinse (de exemplu,
judetul Timis), iar unele exploatatii agricole au recoltat, in medie pe mii de
hectare, peste 6.000 kg/ha, si peste 8.000 kg/ha pe unele sole.

3.3. SECARA

3.3.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.3.1.1. Importanta

Secara a fost luata in cultura ulterior graului, orzului si a altor culturi de

camp. Se pare ca ea a apa rut ca buruiana in grau, fiind apoi luata in cultura in
zonele cu conditii pedoclimatice mai vitrege.
In prezent, secara se cultiva in primul rand pentru hrana omului, fiind a
doua cereala “panificabila”, dupa grau. Secara este o planta alimentara valoroasa ,
care reuseste in cultura in conditii vitrege graului, valorificand solurile acide sau
cele nisipoase si reusind in zonele cu clima rece si umeda sau in zone secetoase.
Din boabele de secara se obtine faina folosita la prepararea painii, pentru
o buna parte din populatia globului. Painea de secara este mai neagra decat cea de
grau, insa este “hranitoare si priitoare sanatatii” (I. IONESCU DE LA BRAD).
Painea de secara are gust acrisor, pori foarte fini, iar coaja este mai inchisa la
culoare decat la cea de grau. Se utilizeaza si sistemul de fabricare a painii din
amestec de faina de grau si secara .
Din faina de secara si miere de albine se prepara turta dulce, apreciata
pentru gustul si actiunea ei laxativa.
Boabele (uruite) se folosesc ca nutret concentrat. In acelasi scop, o mare
utilizare o au taratele pentru vacile lactante si in hrana porcilor etc., datorita
continutului proteic ridicat (14 - 15%).
Secara este importanta ca planta de nutret sau ca borceag de toamna (in
amestec cu mazarichea de toamna), dand un furaj care se recolteaza timpuriu,
utilizat sub forma de masa verde, pasune sau fan.
Boabele servesc ca materie prima in industria amidonului, glucozei,
alcoolului etc.
In culturi de secara, prin infectie artificiala, se obtin scleroti de cornul
secarei ( Claviceps purpurea ), care au utiliza ri in industria farmaceutica pentru
obtinerea unor alcaloizi (ergotina, ergotamina, ergotoxina, ergobazina etc.),
folositi la prepararea unor medicamente impotriva hemoragiilor, a unor afectiuni
circulatorii, a migrenelor, tensiunii arteriale etc. Boabele de secara provenite din
aceste culturi se folosesc in industria alcoolului.
Paiele de secara se folosesc ca furaj grosier si asternut, la impletituri
(obiecte de artizanat), in industria celulozei si hartiei etc.

3.3.1.2. Compozitie chimica

121
 Boabele de secara contin, in medie, 82,0% hidrati de carbon,
13,5% proteine, 1,9% grasimi, 1,8% substante minerale si vitamine (B ,
1
B , PP).
2
Pa rtile componente ale bobului de secara (% din masa bobului) sunt: 18,6%
tegumentul plus stratul aleuronic, 77,7% endospermul si 3,7% embrionul.
In conditii asemanatoare de vegetatie, secara are un continut mai mic de
proteine decat graul si cu o digestibilitate mai sca zuta. Aluatul de secara, desi
contine glutenina si gliadina, nu formeaza un gluten in cantitate si de calitatea
celui de grau. Ea este, totusi, a doua cereala panificabila (dupa grau) pe glob,
superioara orzului si ovazului.
Paiele si pleava de secara au continut ridicat de celuloza (44%, respectiv
42%), dar o slaba valoare furajera .
Cenusa din boabe este formata in cea mai mare parte (80%) din fosfor si
potasiu, iar cea din paie contine, in principal (75%), siliciu si potasiu.

3.3.1.3. Raspandire

Suprafata cultivata cu secara pe glob a fost, 2005, de 6,632 milioane ha,

iar productia medie de 24,36 q/ha (FAO 2005). Secara ocupa suprafete mari in
special in tarile din nordul Europei, unde graul da rezultate mai slabe. Suprafete
mari cu secara cultiva Federatia Rusa (1,9 milioane ha si Polonia (1,4 mil.ha).
productii mari obtin : Germania cu 5066 kg/ha, Elvetia cu 6612 kg/ha.
In ultimii ani in tara noastra secara s-a cultivat pe 30 - 45 mii ha, cu o
productie medie de circa 20 q/ha, fiind raspandita in zonele umede si racoroase,
pe soluri acide (circa 20 mii ha), in zonele nisipoase (circa 15 mii ha) si pe
suprafete mai mici in alte zone (circa 5 mii ha). Se impune reconsiderarea si
extinderea acestei culturi pe anumite terenuri neprielnice graului si cedate acestuia
in ultimii ani, cum sunt solurile acide, podzolice si podzolite, solurile sa race de pe
dealuri si din zonele nisipoase. In aceste conditii, secara depaseste in productie
graul.

3.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Genul Secale , din care face parte secara, a fost clasificat de Sistematica.
numerosi cercetatori si au apa rut sisteme diferite in privinta sistematiza rii si
componentei speciilor.
Secara cultivata apartine speciei Secale cereale L, var. vulgare , care are
spic alb, cu rahis flexibil, iar paleele acopera numai doua-treimi din lungimea
bobului.
Secara are zona de origine mai unitara decat graul sau orzul. Origine.
Patria de origina a secarei este Asia de Sud - Vest, Asia Mica si Caucazul, unde
cresc diverse forme in flora spontana sau ca buruieni in grau si orz. O data cu
migratia popoarelor s-a extins in estul si nordul Europei (impreuna cu samanta de
grau). In conditii vitrege de sol si clima secara s-a adaptat mai bine decat graul si
orzul.
Secara cultivata ( S. cereale ) provine din S. segetale care, la randul ei, isi
122
are originea in speciile anuale ( S. vavilovi si S. silvestre ), iar acestea descind din
speciile perene, cuprinse in sectia Kuprijanovi.
cultivate, in prezent, la noi in tara sunt prezentate in Soiuri de secara
tabelul 3.17 (v. Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor de plante de cultura din
Romania).
Tabelul 3.19

Soiurile de secara cultivate in Romania

Nr. Anul Anul reinscrierii

crt. Soiul Tipul de soi Tara de origine inregistra rii (radierii) Mentina torul soiului
1. Amando de toamna D 1995 Saten Union Romania S.R.L.

2. Apart de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L.

3. Gloria de toamna R 1983 1999 S.C.A. Suceava

4. Impuls de prima vara R 1995 S.C.A. Suceava

5. Marlo de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L.

6. Quadriga de toamna D 1998 Saten Union Romania S.R.L.

7. Rapid de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L.

8. Suceveana de toamna R 1996 S.C.A. Suceava

3.3.1.5. Particularitati biologice

Secara germineaza la temperatura minima de 1 - 2°C, cea optima de circa

25°C, iar maxima la 30 C. Pentru germinatie are nevoie de circa 50% apa °
raportata la masa bobului. Ritmul absorbtiei apei, respectiv cel al germinatiei, este
dependent de temperatura.
Ra dacinile embrionare sunt in numar de 4 (dar ajung uneori pana la 6)
(fig. 3.39). Ra dacinile coronare apar de la nodurile tulpinii (fig. 3.40, dupa I.
GASPAR si L. REICHBUCH). Secara formeaza un sistem radicular bine
dezvoltat si cu o mare capacitate de solubilizare. Circa 60% din rada cini sunt
dispuse pana la 25 cm in sol, dar ele ajung si la 150 cm, iar pe soluri nisipoase la
peste 200 cm. Volumul mare ale sistemului radicular si puterea mare de solvire si
absorbtie (depasind graul, orzul etc.), explica cerintele reduse ale secarei fata de
sol.

123
 Fig. 3.39. Aparitia si cres terea Fig. 3.40. Inradacinarea la secara
mugurasului pana la ivirea primei frunze a - radacini embrionare (primare)
adevarate: b - radacini coronare (adventive).
s - samanta; m - muguras; r1 - r5 –
radacini embrionare.

La rasa rire prima frunza este protejata de coleoptil, care are 3 - 6 cm

lungime, iar culoarea rosiatic-violacee.
Infratirea incepe la circa 8 - 10 zile de la ra sa rire. Factorii care
influenteaza infratirea secarei sunt cei prezentati la caracterele generale ale
cerealelor (si la grau). Nodul de infratire se formeaza mai aproape de suprafata
solului. Secara infrateste mai mult toamna, ceea ce face ca fratii sa aiba o crestere
uniforma primavara.
Tulpina are 5 - 6 internoduri, iar inaltimea, la formele cultivate, este
cuprinsa intre 120 - 180 cm. Soiurile cultivate in tara noastra au tulpina de 140 -
160 cm ina ltime. Paiul de secara are o crestere mai rapida decat a celui de grau
sau ovaz, astfel ca secara valorifica mai bine rezerva de apa din za pada si inabusa
mai usor buruienile decat acestea.
Frunzele au in faza tanara culoarea rosiatic-violacee, apoi antocianul
dispare si devin verde-albastrui. Urechiusele si ligula sunt de ma rime mijlocie si
glabre. Limbul frunzei este mai mare decat la grau (15 - 20 cm lungime si 0,8 -
1,0 cm latime). La inspicare 1 - 3 frunze sunt verzi, iar cele inferioare se usuca.
Inflorescenta secarei este un spic (fig. 3.41) cu 10 - 35 spiculete (cate
unul pe un ca lcai al rahisului); de regula, fiecare spiculet are 2 - 3 flori din care 2
flori fertile, dar sunt si biotipuri cu 3 sau 4 flori in spiculet (fig. 3.42). Glumele
sunt inguste, aciforme, carenate si terminate cu o prelungire aristiforma . Paleea
externa (inferioara) este carenata si terminata cu o arista (de 1 - 3 cm).

124
 Fig.3.41. Secara : C – spic ; D – segment de rahis si spiculet ;
E – floare deschisa ; F – bob din diferite pozitii.

Fig.3.42. Structura spiculetului (A) si a flori (B= la secara (dupa Ivanov, 1961)
a-ariste ; pe-paleea externa; pi –paleea interna; q-glumele spiculet ului; s – stigmat; f-
filamentul staminei ; ant – antere; l-lodiculi; o – ovar.
125
 Spicul apare la circa 40 - 50 zile de la pornirea in vegetatie, prima vara.
Secara inspica cu 10 - 15 zile inaintea graului.
Inflorirea secarei are loc la 5 – 7 zile de la inspicare, cand temperatura
aerului este de 12 - 14 C, astfel ca se petrece, de obicei, in orele de dimineata . °
Florile se deschid esalonat, incepand din mijlocul spicului. Durata infloririi unei
flori este de 12 - 25 minute, iar la temperaturi scazute (8 - 10 C) ajunge la 35 - 40 °
minute. Inflorirea dureaza 3 - 4 zile pentru un spic si 8 - 14 zile pentru o planta
(cu 3 - 4 frati).
La inflorire anterele ies repede din floare datorita alungirii filamentului
staminelor, ceea ce favorizeaza polenizarea incrucisata .
Polenizarea este alogama, anemofila; la formele cultivate floarea este
autosterila. Polenul este dus de vant pana la 300 - 500 m, deci pentru pastrarea
puritatii unui soi trebuie asigurat spatiu corespunzator de izolare (peste 1.000 m).
Fructul la secara este golas cu grad diferit de acoperire in pleve (fig.
3.43), de culoare verzuie pana la ga lbui (in cazul din urma fa ina este mai alba ), de
forme diferite si cu MMB 30 - 40 g, la unde soiuri ajungand la 50 g (fig. 3.44,
dupa I. GASPAR si L. REICHBUCH, 1978).

Fig. 3.43. Modul de acoperire a bobului Fig.3.44. Forma bobului la secara :

de secara cu pleve : a-forma bobului; 1 s i 3-ovala; 2 s i 4 –alungita;
a – bobul incomplet acoperit; b-bobul b-caracterul suprafetei varfului bobului ;
complet acoperit. 1- „periuta” bazala p ronunt ata ; 2 – fara
„periuta” ; 3- cu peris ori mici si rari

126
 3.3.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Perioada de vegetatie a secarei cultivate la noi in tara este de 280 - Clima.

290 zile. Limitele sunt insa mult mai largi, in functie de soi, de latitudine,
altitudine si de conditiile de cultura . SCHREPFER (citat de V. VELICAN, 1972)
arata ca pentru fiecare grad de latitudine corespunde o diferenta de 3 zile in
perioada de vegetatie, iar pentru fiecare 100 m altitudine perioada de vegetatie
creste cu 4 – 5 zile. Daca temperaturile medii ale lunilor mai si iunie sunt mai
reduse cu 2 C fata de normal, perioada de vegetatie se prelungeste cu 7 - 10 zile. °
Suma de grade pe perioada de vegetatie este cuprinsa in limitele 1.800 –
2.100 C, in functie de soi si clima. °
Infratirea se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 6 - 12 C. Pentru °
formarea paiului secara necesita circa 14 C, la inflorire 14 - 16 C, iar pentru ° °
formarea si umplerea bobului, 18 - 20 C. °
Secara este o planta rezistenta la iernare, depasind in aceasta privinta
graul si orzul de toamna.
Fata de umiditate, cerintele secarei sunt moderate. Coeficientul de
transpiratie este de 250 - 400.
Secara reuseste si in zonele mai reci si umede. Este, deci, o pIanta care
valorifica conditiile extreme de climat secetos sau umed mai bine decat alte
cereale. Umiditatea prea mare in cursul toamnei ii este daunatoare, deoarece
impiedica deshidratarea celulelor, deci prega tirea pentru iernare (calire). Avand o
crestere rapida a tulpinii primavara, secara valorifica mai bine decat alte plante
rezerva de apa din timpul iernii, reusind si in zone mai secetoase.
Secara valorifica bine terenurile sarace, fiind putin pretentioasa Solul.
fata de sol, datorita sistemului radicular profund si a capacitatii mari de absorbtie.
Ea reuseste pe solurile unde graul nu da rezultate, cum sunt solurile acide
(podzoluri) si solurile nisipoase, usor pietroase si cele moderat alcaline. Desigur,
rezultate mai bune se obtin pe soluri fertile, insa acolo este locul graului.

3.3.1.7. Zonele ecologice

Secara se cultiva in Europa pana la paralela 65 (Finlanda), iar ca

altitudine pana spre 2.000 m (Alpi).
La noi in tara , potential, secara se poate cultiva pe un areal intins, insa ea
este cultivata in principal in doua zone:
- pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, vestul Transilvaniei si nord-
estul Bara ganului;
- in zonele submontane din Moldova, Transilvania, Muntenia si Oltenia.
Suprafete mai mici se cultiva si in alte zone ale ta rii.

127
 3.3.2. Tehnologia de cultivare a secarei

3.3.2.1. Rotatia

Secara este o planta putin pretentioasa fata de sol si planta premerga toare.
Ea are un sistem radicular bine dezvoltat si cu putere mare de absorbtie.
Pe baza numeroaselor cercetari s-au stabilit premergatoarele cele mai
bune pentru secara, in diferite zone de cultura, astfel: pe soluri nisipoase
leguminoasele, porumbul timpuriu si pepeni verzi; pe solurile cernoziomoide (din
nordul ta rii) borceagul, inul pentru fibre si cerealele; pentru solurile acide sarace
(podzoluri si brune podzolite) cartofii timpurii, iar pentru solurile din zona de
stepa borceagul de toamna, rapita, floarea-soarelui si porumbul timpuriu.
Secara, la randul ei, este o buna premerga toare pentru toate plantele din
zona ei de cultura , deoarece elibereaza terenul devreme, lasa solul curat de
buruieni si permite executarea lucrarilor solului la timp si de buna calitate.

3.3.2.2. Fertilizarea

Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe si paiele aferente

este de 2 - 3 kg N, 1 - 1,5 kg P O si 2 - 3 kg K O, fiind apropiat de cel al graului.
25 2
Desi capacitatea de absorbtie a elementelor nutritive este mare, prin faptul
ca secara se cultiva pe soluri sarace (nisipuri, podzoluri), reactioneaza bine la
ingrasaminte.
Pe baza cercetarilor din ultimii ani, se recomanda aplicarea
ingrasamintelor in dozele prezentate in tabelul 3.18.
Superfosfatul si sarea potasica se aplica toamna la ara tura, iar azotul, fie
in intregime primavara pe solul inghetat, fie 1/3 – 1/2 toamna la ara tura, iar
diferenta primavara la pornirea in vegetatie.

Tabelul 3.20
Dozele de ingrasa minte chimice la secara
Fertilitatea Dozele de substanta activa (kg/ha)
solului N P O KO
25 2
Ridicata 40-50 40-60 -
Mijlocie 50-60 50-70 40-50
Sca zuta 60-80 70-90 60-80
3.3.2.3. Lucrarile solului

Prega tirea terenului pentru secara de toamna se face ca si pentru graul de

toamna. Trebuie, insa , ca patul germinativ sa fie mai bine tasat si ma runtit,
deoarece secara formeaza nodul de infratire mai la suprafata si, deci, pericolul
128
dezgolirii lui prin tasarea solului “infoiat” (datorita ploilor si za pezii) este mai
mare decat la grau.

3.3.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta trebuie sa aiba puritatea de minimum 98% (lipsita de cornul

secarei), iar germinatia sa fie de peste 85%. Tratamentele la sa manta se fac ca si
la grau.
Epoca de semanat a secarei de toamna este cu circa 10 zile inaintea
graului de toamna , pentru inra dacinare si infratire (are nevoie de 45 – 50 zile de
vegetatie), si pentru faptul ca pericolul atacului de musca (suedeza ) este mi nim. In
zonele subcarpatice secara se seamana intre 15 - 25 septembrie, iar in zonele
sudice intre 25 septembrie - 5 octombrie. Sema natul prea timpuriu duce la
formarea unei mase vegetative prea bogate, plantele fiind mai expuse asfixierii
sau epuiza rii sub stratul gros de zapada .
Densitatea recomandata pentru secara este de 500 - 600 boabe
germinabile la m . 2
Distanta intre randuri este de 12,5 cm, ca si la grau.
Adancimea de semanat : 2 - 3 cm pe solurile grele, 3 - 4 cm pe solurile
mijlocii si 5 - 6 cm pe solurile usoare. Deoarece secara formeaza nodul de
infratire mai la suprafata , nu este justificat semanatul la adancime mai mare. Un
semanat mai adanc de 2 - 3 cm, pe soluri mai grele si umede, duce la intarzierea
rasaririi, reducerea densitatii si aparitia atacului de fuzarioza.
Cantitatea de samanta la hectar este in functie de densitatea stabilita , de
MMB si valoarea culturala , fiind cuprinsa intre 140 - 200 kg/ha. La secara
poliploida (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sa manta este mai mare.
Cantitatea de sa manta se mareste cu 10 – 15%, cand secara se seamana mai tarziu
sau intr-un pat germinativ mai putin corespunzator.

3.3.2.5. Lucrarile de ingrijire

Sunt ca si cele pentru graul de toamna, fiind executate dupa aceeasi

tehnica si cu aceleasi mijloace. Desi secara este o planta cu o buna rezistenta la
iernare, se impune un control permanent al sema naturilor pe timpul iernii,
deoarece cultivandu-se in zone submontane si stand mai mult timp sub zapada ,
plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de za pada si autoconsumului, mai ales
daca plantele au intrat in iarna cu o masa vegetativa prea bogata. De asemenea, la
secara, nodul de infratire fiind mai la suprafata , plantele sunt mai expuse
dezrada cinarii. In primul caz se impune fertilizarea suplimentara cu azot la iesirea
din iarna, iar in al doilea caz tavalugirea semana turii, la desprima varare.
Erbicidele, dozele si tehnica aplicarii lor sunt ca si la grau. Avand un ritm
de crestere rapid, secara lupta bine cu buruienile (ina buse chiar si palamida),
obtinandu-se, in general, culturi curate.
Irigarea secarei, unde este cazul, se face in conditiile prezentate la graul
de toamna.
129
 3.3.2.6. Recoltarea
Se executa cu combina, cand umiditatea boabelor este de 14%. Daca
umiditatea depaseste 15%, sa manta se va usca la soare sau in uscatoare, pentru a
putea fi pa strata in conditii bune. Tehnica de recoltare este cea prezentata la grau,
cu unele particularitati.
Deoarece secara infrateste, practic, toamna, ritmul de crestere, prima vara,
fiind rapid la toi fratii, ea ajunge mai uniform (si cu 5 - 7 zile mai repede) decat
graul la maturitate. Boabele fiind mai putin prinse in palee, pericolul de scuturare
este mai mare decat la grau. Secara se recolteaza cu combina la sfarsitul coacerii
in parga.
Secara avand talia mai mare decat graul, pentru a nu infunda combina,
miristea se taie mai sus (luand circa 80 - 100 cm din lungimea plantelor), iar in
unele situatii latimea brazdei trebuie sa fie mai mica.
Productia de boabe este mai mica decat la grau, atat pe plan mondial, cat
si la noi in tara; aceasta si din cauza cultiva rii secarei in conditii pedoclimatice
mai vitrege decat graul de toamna. Potentialul de productie al actualelor soiuri de
secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m cu 1,5 – 2 g fiecare). 2
La noi in tara, in arealul ei de cultura (podzoluri, nisipuri), secara da
productii de 30-50 q/ha boabe, insa media pe tara este mai mica (circa 20 q/ha).
Productia de paie la secara este de circa doua ori mai mare decat productia de
boabe.
3.4. TRITICALE

3.4.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.4.1.1. Importanta

Triticale este o cereala noua, creata de om prin hibridare intre genurile

si Triticum Secale (fiind, din punct de vedere genetic, un amfidiploid intre grau si
secara).
Prin realizarea acestor hibrizi s-a urma rit obtinerea unei noi plante de
cultura cu insusiri utile in productia agricola, mostenite de la grau si secara. Pe
langa pastrarea insusirilor valoroase ale graului, s-a urmarit transmiterea unor
caractere favorabile ale secarei, intre care: precocitatea; numarul mare de
spiculete in spic; pastrarea germinatiei o perioada mai lunga; valorificarea
conditiilor mai vitrege da cultura , cum ar fi solurile sarace si clima mai aspra (ger,
strat gros de za pada , seceta si arsita, umiditatea excesiva etc.).
Boabele de triticale se utilizeaza in hrana animalelor (pasarilor, porcilor
etc.), a omului (soiurile cu insusiri de panificatie mai bune), in producerea de malt
pentru fabricarea berii, in industria spirtului sau amidonului etc. Sub forma de
masa verde sau insilozata, triticale se poate folosi ca furaj in hrana animalelor,
formele de toamna fiind foarte productive (peste 40 t masa verde la ha).
Perspective mai largi pentru aceasta noua cereala (triticale) s-au deschis dupa
130
inlaturarea unor “defecte” ca: sensibilitatea la ca dere, sterilitatea partiala a
spicelor, umplerea defectuoasa a bobului, precum si prin imbunatatirea unor
insusiri privind compozitia chimica a bobului, pentru a putea fi utilizate
diferentiat: in panificatie, in furajare, in industria alcoolului si a amidonului etc.
In diferite tari sunt de mai mult timp in cultura forme de triticale: in
Suedia se cultiva pe soluri usoare mai putin favorabile graului, in Canada se
cultiva in principal ca plante furajere, in Rusia este ra spandita in zone mai nordice
etc. Triticale este in curs de introducere in cultura sau extindere si in alte ta ri.

3.4.1.2. Compozitie chimica

Principalele componente chimice ale boabelor de triticale se situeaza intre

valorile graului si secarei, dupa cum atesta si rezultatele pentru conditiile din tara
noastra obtinute la S.C.A. Suceava (tab. 3.21, dupa I. GASPAR si colab., 1986; C.
VASILICA , 1991). Fata de aceste valori medii se inregistreaza fluctuatii destul de
mari, determinate de soiul cultivat si de conditiile de clima si sol.
Soiurile si liniile de triticale cultivate in prezent dau un randament de
faina mai redus (si dau o cantitate mai mare de ta rate) decat graul (continutul de
tarate este de circa 28% la grau si de 34 – 42% la triticale). Faina de triticale are
insusirile de panificatie inferioare fa inii de grau, fata de care are calitati mai
reduse a glutenului.
Tabelul 3.21
Compozitia chimica a boabelor de triticale, grau si secara
% din s.u. a boabelor: % din total proteine: Componentul
Componentul grau triticale secara
(aminoacidul) grau triticale secara
Protide brute 14,6 14,2 11,9 Lizina 3,03 3,44 4,50
Amidon 62,8 62,0 59,1 Triptofan 0,86 1,03 0,77
Grasimi brute 1,8 1,6 1,7 Cistina 2,15 3,38 2,87
Cenusa 2,2 2,0 1,9 Histidina 1,43 1,49 1,53
Tirozina 1,42 1,31 1,88
Alanina 2,87 4,08 3,54
3.4.1.3. Raspandire

Dupa datele FAO 205, suprafata cultivata cu triticale, in prezent in lume,

depaseste 35 milione de hectare, cu tendinta de extindere in zonele cu soluri si
clima neprielnice graului si secarei. Productia medie la hectar a fost de 3836
kg/ha. Polonia a cultivat 1,15 mil. ha, cu 3237 kg/ha, iar Germania 0,482 mil.ha,
cu 5685 kg/ha.
In Romania, triticale se cultiva pe 15 - 20 mii de ha, apreciindu-se ca
suprafata se poate extinde pana la circa 150 mii ha, in conditii mai putin
favorabile graului si orzului.

3.4.1.4. Sistematica. Soiuri

131
 Triticale ( Triticosecale Wi!ttmack) apartine fam. Poaceae Sistematica.
( Gramineae ), tribul Hordeae . Dupa provenienta genetica , formele de triticale pot
fi:
- octoploide (2n = 56), obtinute prin incrucisarea speciei Triticum
aestivum (2n = 42, apartinand genomurilor A, B, D) cu Secale cereale (2n = 14,
apartinand genomului R);
- hexaploide (2n = 42), care provin din incrucisarea speciilor de grau
tetraploide (2n = 28, apartinand genomurilor A, B) cu secara (2n = 14, apartinand
genomului R);
- tetraploide (2n = 28) create prin incrucisarea formelor hexaploide de
triticale cu secara diploida, urmata de autopolenizarea plantelor in F (hibridarea
1
speciilor de grau diploide cu secara a dat urmasi sterili, nefiind folosita pentru
crearea formelor tetraploide de triticale).
Dintre cele trei forme de triticale prezentate, cele tetraploide au un
potential productiv mai scazut decat cele octoploide si hexaploide. Formele
octoploide au, la randul lor, unele insusiri negative, intre care fecunditatea mai
slaba si aspectul exterior nesatisfa ca tor al bobului. Formele hexaploide de triticale
au cea mai mare perspectiva, fiind mai stabile si mai productive, prezentand o
vigoare vegetativa evidenta a plantelor, fertilitate mai ridicata, rezistenta mai buna
a plantelor la iernare, cadere si boli etc., insa au o calitate panificabila mai slaba a
boabelor decat formele de triticale octoploide (care au si genomul D de la graul
comun).
create si omologate in tara noastra sunt prezentate in tabelul 3.22 Soiurile
(Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor de plante de cultura din Romania).
Tabelul 3.22
Soiurile de triticale cultivate in Romania

Denumirea Anul Mentinatorul

soiului Tipul soiului Tara de origine Anul inregistra rii reinscrierii soiului
Colina de toamna Romania 1993 ICCPT Fundulea
Plai de toamna Romania 1992 ICCPT Fundulea
Silver de toamna Romania 1992 SCA Suceava
Titan de toamna Romania 1998 ICCPT Fundulea
Tebea de primavara Romania 1991 2001 SCA Turda
Gorun de toamna Romania 2005 ICDA Fundulea

132
 3.4.1.5. Particularitati biologice

Insusirile plantelor de triticale

sunt asema natoare cu cele ale graului si
secarei; germinatia si rasarirea plantelor
de triticale se petrece in timp mai scurt
decat la grau.
Ra dacina este bine dezvoltata
putand valorifica solurile cu conditii mai
Fig. 3.45. Inradacinarea si nodul de
putin favorabile (fig. 3.45 si 3.46, dupa I.
infratire la Triticale :
GASPAR si G. BUTNARU, 1985).
a – radacini embrionare; b – nodul de
Infratirea incepe la 12 - 15 zile de . infratire si aparitia de radacini coronare
la rasa rire (capacitatea de infratire este
superioara graului si apropiata de cea a secarei), iar alungirea paiului incepe la 10
- 15°C, decurgand asemana tor cu a secarei.
Tulpina (paiul) are inaltimea variabila , de la 40 - 50 cm pana la 120 - 150
cm si chiar mai mult. Sunt mai valoroase formele cu ina ltimea de 90 - 100 cm,
cele mai inalte avand rezistenta mai slaba la cadere.
Inspicarea are loc la 188 - 195 zile dupa rasarire, iar inflorirea la 7 - 10
zile de la inspicare. Polenizarea este autogama , in proportie de circa 85%.
Spicele au forme si dimensiuni diferite (fig. 3.47 si 3.48, dupa I.
GASPAR, G. BUTNARU 1985). Ele pot fi laxe (de tip speltoid), cu 29 - 30 de
spiculete, compacte (de tip durum sau turgidum ), cu 40 - 42 spiculete si mijlociu
de compacte, cu 33 – 36 spiculete. Spiculetele au 3 – 9 flori (fig. 3.49 si 3.50,
dupa RIGHIN si ORLOVA, 1977 citati de
I. GASPAR si G. BUTNARU, 1985), din
care se formeaza 3 - 5 boabe.
Formarea si umplerea boabelor se
petrece in ritm mai intens in primele 35
zile dupa fecundare, apoi ritmul scade; la
multe soiuri la maturitate, boabele devin
zbarcite (fenomen conditionat genetic).
Acest defect cat si incoltirea boabelor in
spic (pe vreme ploioasa la recoltare)
constituie neajunsuri ale acestei plante.
Fructul (bobul) de triticale este
asemanator (morfologic) cu formele
parentale, avand la maturitate 10 - 12 mm
lungime si 2 - 3 mm diametru, MMB de
32 - 60 g, iar MH de 76 - 78 kg.

Triticale regenereaza bine dupa

Fig. 3.46. Dezvoltarea sistemului
cosire, putandu-se obtine dupa o productie
radicular la Triticale :
de masa verde (aprilie) inca o recolta
pentru nutret-siloz sau chiar de
133
Fig. 3.47. Variabilitatea spicului la Triticale Fig. 3.48. Structura spicului la Triticale ;
1 - rahisul; 2, 3 – spiculete; 4 – fragment de
rahis si modul de asrzare a spiculetelor

Fig. 3.49. Forma glumei s i glumelei; Fig. 3.50 Androcelu si gineceul la Triticale ;
1 – grau; 2 – secara; 3 – Triticale 1 – grau; 2 – Triticale; 3 – secara.

3.4.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Triticale are perioada de vegetatie 220 - 260 zile, in functie de soi si

conditiile de clima.
Suma de grade pe perioada de vegetatie (suma mediilor zilnice mai mari
de +5°C) este de 1200 - 1390°C. Intre semanat si rasa rire necesita circa 120°C.
Infratirea se petrece la 10 - 14 C. Rezistenta la iernare este similara cu cea a °
secarei. Cand masa vegetala la intrarea in iarna este prea abundenta , rezistenta la
iernare se reduce mult. In perioada de inspicare si inflorire triticale nu suporta
temperaturile scazute. In faza forma rii si umplerii bobului triticale are nevoie de
temperaturi moderate, cultura realizand productii ridicate in zone racoroase.
Cerintele fata de umiditate la triticale sunt mai ridicate decat ale secarei,
avand ca faze critice fata de apa perioada dintre alungirea paiului si formarea
bobului. Seceta la alungirea paiului duce la degenerarea spiculetelor de la baza
134
spicului, iar seceta, la inflorire, conduce la sterilitatea spiculetelor din partea
superioara a spicului. Formele mai timpurii sunt mai putin sensibile la seceta, insa
mai putin productive.
Triticale se poate cultiva pe soluri diferite ca textura si fertilitate.
Valorifica bine solurile sarace, acide (cu pH peste 4,5) sau alcaline, cele
nisipoase, usoare etc.

3.4.1.6. Zone ecologice

Zonele favorabile de cultura pentru triticale sunt (dupa I. GASPAR si GR.

BUTNARU, 1985 etc.):
- zona I cuprinde toate zonele colinare, de podis, submontane,
depresiunile intramontane si zonele cu terenuri nisipoase. Pe solurile sarace din
zonele umede si racoroase ale Transilvaniei, din nord-vestul ta rii, nordul
Moldovei si zonele colinare din Muntenia si Oltenia, triticalele asigura productii
mai mari cu circa 20% fata de grau, fiind recomandabila extinderea sa pe 25 –
40% din suprafata cu grau si orz din aceste zone (circa 150 mii ha);
- zona a II-a cuprinde Campia Romana , Dobrogea, Campia Banatului,
estul Moldovei si Campia Transilvaniei, unde triticale se cultiva pe suprafete
restranse (conditiile fiind favorabile pentru grau si orz), prezentand interes ca
planta furajera.

3.4.2. Tehnologia de cultivare a triticalei

3.4.2.1. Rotatie

Pentru a se putea insamanta in perioada optima, triticale se amplaseaza in

rotatie dupa plante premergatoare care elibereaza terenul mai timpuriu:
leguminoase anuale si perene, in pentru fibre si ulei, rapita, cartof si porumb
timpuriu, floarea-soarelui si sfecla pentru zaha r recoltate timpuriu, canepa pentru
fibre etc. Triticale nu se cultiva dupa cereale de toamna sau de primavara, datorita
in special sensibilitatii la fuzarioza.
3.4.2.2. Fertilizare

Triticale are urmatorul consum specific pentru 1.000kg boabe: 28 kg N,

10 kg P O si 31 kg K O (GH. BILTEANU, 1989). Deoarece soiurile actuale de
25 2
triticale cultivate in tara noastra au rezistenta la cadere inferioara graului (avand
talia mai inalta), un sistem radicular bine dezvoltat si cu putere mare de
valorificare a elementelor nutritive din sol, dozele de fertilizare trebuie sa fie
moderate, in functie de fertilitatea solului (tab. 3.23, dupa C. VASILICA , 1991).
Fosforul si potasiul se aplica sub aratura, iar azotul se fractioneaza in doua
reprize: 1/3 toamna si 2/3 primavara (la inceputul alungirii paiului).

135
 Tabelul 3.23

Dozele de ingrasaminte la triticale (kg/ha)

Fertilitatea solului N P O KO
25 2
Sca zuta 80 – 100 70 – 90 50 – 60
Mijlocie 70 – 80 60 – 70 40 – 50
Ridicata 60 – 70 40 – 60 -

3.4.2.3. Lucrarile solului

Lucrarile de baza, cat si cele privind prega tirea patului germinativ pentru
triticale sunt similara cu cele care se efectueaza pentru graul de toamna .

3.4.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta de triticale trebuie sa aiba germinatia peste 85%. Inaintea

semanatului sa manta se trateaza cu produsele si in dozele folosite la graul de
toamna.
Epoca de semanat este intre 15 septembrie - 1 octombrie in zonele mai
reci (colinare) ale tarii si 1 - 10 octombrie in zonele mai calde din sudul si vestul
tarii. Semanatul mai timpuriu reduce rezistenta la iernare, iar intarzierea
semanatului nu permite infratirea si calirea normala a plantelor, avand efecte
negative asupra rezistentei la ger, a infratirii si a capacitatii de productie.
Adancimea de semanat este 5 - 7 cm, in functie de textura si umiditatea
solului.Densitatea la sema nat este cuprinsa intre 450 - 650 boabe germinabile la
m .Distanta intre randuri este de 12,5 cm.Cantitatea de samanta la hectar este 2
cuprinsa intre 230 - 280 kg, in functie de densitate, marimea semintelor si de
sa manta utila.
3.4.2.5. Lucrarile de ingrijire

Obiectivele si tehnica de aplicare a lucra rilor de ingrijire pentru triticale

sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna. O atentie deosebita trebuie sa
se acorde prevenirii caderii plantelor, respectarii dozelor si momentul optim de
erbicidare in timpul vegetatiei (sfarsitul infratitului - sfarsitul alungirii primului
internod al paiului), pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor.
Irigarea se face ca si la graul de toamna , aplicandu-se in zonele si in
toamnele secetoase o udare de ra sa rire (cu 300 - 400 m apa la ha), iar in timpul 3
vegetatiei se mentine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I.U.A.
(cu 1 - 2 udari, folosind 500 - 800 m apa/ha in timpul fazelor critice pentru apa ). 3
3.4.2.6. Recoltare

Triticale se recolteaza la inceputul coacerii depline a boabelor, insa nu se

intarzie recoltarea peste aceasta faza deoarece se produc pierderi. Triticale, fiind
mai sensibila la incoltirea in spic (in zonele si in anii ploiosi), se recolteaza inainte
136
ca umiditatea semintelor sa scada sub 16%.
Combinele se regleaza corespunzator, tinand cont de faptul ca triticale se
treiera , in general, mai greu decat graul si secara, iar boabele sunt sensibile la
fisurare. Productiile realizate de triticale in tara noastra sunt de 4.000 – 6.000 kg
boabe/ha.

3.5. ORZUL

3.5.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.5.1.1. Importanta

Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate in cultura. Sunt
mentiuni ca el s-a cultivat din epoca de piatra, o data cu primele inceputuri ale
agriculturii.
Orzul se cultiva de circa 12.000 de ani (V. VELICAN, 1972). Cu 7.000
de ani inaintea erei noastre se crede ca orzul era cultivat pe scara larga (L. DRA -
GHICI si colab., 1975). La chinezi, orzul era trecut printre cele cinci plante sfinte.
Orzul are multiple intrebuintari: in alimentatia omului, in furajarea
animalelor si in industrie.
In alimentatia omului, orzul detine inca un loc insemnat in zonele unde
cultura are o pondere mai mare. Sanse de reusita mai buna o are cultura orzului
(fata de celelalte cereale) in unele zone cu conditii de vegetatie extreme, cum sunt
cele de dincolo de Cercul Polar (reg. Arhanghelsk etc.) cele de la mare altitudine
(Tibet, Pundjab etc.), sau cele din nordul Africii (Algeria, Maroc etc.) (N.
ZAMFIRESCU si colab., 1965). Chiar si in aceste zone se cauta inlocuirea din
alimentatie a painii de orz, care are calitati slabe (sfa rmicioasa, necrescuta, greu
digestibila), datorita lipsei glutenului, cu painea de grau sau cu painea din amestec
de faina de grau si orz.
Orzul este folosit, insa, in alimentatia omului sub forma de arpacas
(„surogat de orez”).
Crupele obtinute din boabe de orz (prin “perlare") se folosesc la
prepararea supelor si sosurilor, iar ma cinate (fa ina sau floricele) se folosesc in
hrana sugarilor si la prepararea unor specialitati. Prin prelucrarea unor malturi
speciale de orz se obtin: inlocuitori de cafea, diverse preparate din lapte cu malt,
faina din malt pentru imbunatatirea celei de grau si in prepararea unor alimente,
siropuri de malt pentru obtinerea fulgilor de cereale, a dulciurilor, a prafurilor de
copt si a unor medicamente.
Larga utilizare are orzul in furajarea animalelor.
Substantele nutritive din boabele de orz au o valoare nutritiva ridicata si o
buna digestibilitate.
Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la
ingrasat, cele produca toare de lapte si animalele tinere. El poate intra in ratia de
concentrate in proportie de 20 – 25% in hrana pasarilor, 25 – 30% pentru tineretul
137
diferitelor specii, animale in gestatie si reproduca tori masculi, 30 – 35% la
animale in lactatie, 30 – 40% pentru animalele de tractiune si 50 – 70% in ratia
porcilor pusi la ingrasat (L. DRA GHICI si colab., 1975).
Taratele de orz au o buna valoare furajera, continand 126 g proteina
digestibila si 0,86 unitati nutritive la kg.
Orzul este folosit in furajarea animalelor, singur sau in amestec (borceag
de toamna) sub forma de masa verde, siloz sau fan.
Paiele de orz depasesc valoarea nutritiva a celor de grau, ovaz si secara ,
fiind folosite ca un bun nutret fibros. Pleava uscata, datorita asperitatilor, irita
mucoasa tubului digestiv al animalelor; de aceea, se foloseste numai in amestec
cu furaje suculente, concentrate sau cu borhoturi.
Coltii (germenii) de malt si borhotul de bere au o buna valoare furajera ,
contribuind la stimularea productiei de lapte a vacilor.
In obtinerea maltului pentru fermentarea unor ba uturi, orzul este folosit
din vechime, avand o larga utilizare si in zilele noastre.
La germinatia boabelor de orz in germeni apar enzimele alfa si beta-
amilaza (in cantitate mai mare decat la grau si secara etc.), care participa in
procesul de hidrolizare a amidonului in glucide simple, fermentescibile.
Orzul este utilizat la fabricarea berii si din considerentul ca paleele ce
acopera boabele le apara de va ta mari in manipula ri, iar pe de alta parte, acestea,
au rol de „filtru” in timpul separarii substantelor solubile. Orzoaica, datorita
uniformitatii boabelor, a continutului mai scazut in proteine si mai bogat in
amidon, este materia prima cea mai buna la fabricarea, berii.
Boabele de orz se folosesc ca materie prima si in industria alcoolului,
dextrinei, glucozei etc.

3.5.1.2. Compozitie chimica

Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz este prezentata in tabelul

3.24., iar continutul in amidon si proteina a orzului si orzoaicei in tabelul 3.25.
(dupa I. DRA GHICI si colab., 1975).
Tabelul 3.24
Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz.
Valorile medii(in %) la:
Specificare boabe paie
Apa 13,92 13,15
Proteina bruta 10,53 2,87
Grasime totala 2,08 1,40
Substante extractive neazotate 66,18 39,94
- din care amidon 55,16 -
Celuloza 4,85 38,65
Cenusa 2,78 4,45

138
 Tabelul 3.25
Continutul boabelor in substante proteice si amidon la orzul de toamna si
orzoaica de primavara
Proteina % S.U. Amidon % S.U.
Forma de cultura minima medie maxima minima medie maxima
Orz de toamna
(32 de soiuri) 10,86 13,29 14,08 54,94 56,33 59,79
Orzoaica de primavara
(73 de soiuri) 9,48 11,61 13,08 57,23 59,60 62,28
Calitatea orzului se apreciaza in functie de utilizari. Astfel, orzul furajer
trebuie sa aiba boabele bogate in proteine, substante extractive neazotate si
gra simi, iar celuloza sa fie in proportie mai redusa . Ca valoare nutritiva orzul este
superior porumbului, continand in cantitate mai mare aminoacizii lizina si
triptofan.
Orzul pentru bere trebuia sa aiba un continut scazut in proteina (10 -
12%), deoarece aceasta ingreuneaza limpezirea berii, precum si un continut cat
mai mare de amidon, de care depinde extractul berii. In acest sens, calitati mai
bune intruneste orzoaica. Orzoaica pentru bere, pe langa continutul chimic amintit
(mai putine proteine si mai mult amidon), este necesar sa aiba boabe mari (MMB
40 – 48 g), uniforme, cu incoltire uniforma si energie germinativa mare, incat
obtinerea maltului sa se faca in timp scurt (altfel se poate mucega i si putrezi).
Orzul alimentar pentru arpacas, surogat de cafea etc. trebuie sa aiba boabe
mari, golase, cu continut proteic ridicat, si procent cat mai redus de plevi. Dupa
cum s-a aratat, calitatea panificabila a fainii de orz este slaba, fiind lipsita de
gluten.

3.5.1.3. Raspandire

In 2005 suprafata cultivata cu orz pe glob a fost de 56,47 milioane ha, iar
productia medie de 2663 kg&ha (FAO 2005). Suprafete mai mari cultiva
Federatia Rusa (9,6 mil.ha), Canada (3,8 milioane ha), S.U.A. (1,3 milioane ha)
Turcia (3,6 milioane ha), Spania (3,15 milioane ha), Germania (1,9 milioane ha),
Franta (1,6 milioane ha) etc. in 2005.
Dinamica suprafetelor si a productiei la orz si orzoaica la noi, in tara se
prezinta in tabelul 3.26.
Inainte de anul 1940 se cultiva, in principal, orz de primavara. Dupa 1945
s-au extins in cultura „orzurile umblatoare”, putand fi semanate toamna sau
primavara. Dupa 1950 a crescut treptat ponderea orzului de toamna, inlocuindu-l
pe cel de primavara mai putin productiv. Noile soiuri de orz de toamna sunt foarte
productive. Ca forma de primavara a ramas numai orzul cu doua randuri
( orzoaica ), detinand o pondere mica din suprafata totala cultivata cu orz in tara
noastra.

139
 Tabelul 3.26.
Suprafata si productia la orz si orzoaica in Romania
Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005
Suprafata cultivata
(mii ha) 692,4 534,3 265,7 288,5 809,5 749,0 411,9 472,0
Productia totala
(mii tone) 501,6 324,9 405,0 513,5 2348,7 2679,6 867,0 1134,6
Productia medie
(k/ha) 724 608 1524 1780 2902 3177 2105 24,04
3.5.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri.

Cu clasificarea orzului ( Hordeum ) s-au ocupat multi Sistematica.

cerceta tori, pa rerile fiind uneori diferite.
Specia de orz cultivata , H. sativum Jessen, sau H. vulgare L. (in sens larg,
dupa MANSFELD, 1950), cuprinde urmatoarele convarietati (dupa MANSFELD,
1950, citat de L. DRAGHICI si colab., 1975)

Fig. 3.51. Spiculete de orz, convar.
hexastichum :
a – spiculet central; b – spiculet lateral;
c – arista; d – glume; e – dintele glumei
Fig. 3.52. Diagrama asezarii spiculet elor in
spicul de orz:
a – Convar. distichum; b – Hordeum vulgare (cu
patru muchii); c - Hordeum vulgare
aristiform (cu sase muchii).

- Convarietatea hexastichon Alef. (sin hexastichum ), care cuprinde orzuri

cu cate trei spiculete fertile la un ca lcai al rahisului (fig. 3.51., dupa W.
LEONARD si J. MARTIN, 1963, citat de GH. BILTEANU, 1998). Cele cu spicul
lax au aspect de patru randuri, iar cele cu spicul dens de sase randuri, dar in
realitate toate au tripleta fertila (fig. 3.52., dupa N. ZAMFIRESCU, 1965);
- Convarietatea intermedium Korn., cu spiculetele centrale fertile
(hermafrodite), iar cele laterale total sau partial sterile;

140
 - Convarietatea distichon Alef. (sin. distichum ), are spiculetele centrale
fertile (hermafrodite), iar cele laterale sterile (incomplet alca tuite) (fig. 3.52. si
fig. 3.53.; dupa L. TONIOLO, 1981, citat de GH. BILTEANU, 1998);
- Convarietatea deficiens Voss, cu spiculetele centrale fertile
(hermafrodite), iar cele laterale incomplete si sterile, de obicei reduse la prezenta
glumelor.
Apar si forme intermediare intre convarietatile amintite, acestea fiind
considerate convarietate aparte („conv. labile ”).
Cele patru convarietati principale, prezentate mai sus, au numeroase
varietati deosebite dupa caracterele plevelor, aristelor si boabelor. In cultura sunt
soiuri care se incadreaza in varietatile apartinand la doua convarietati:
hexastichum si distichum . Boabele orzului cu doua randuri se deosebesc de cele
ale orzului cu sase randuri si prin faptul ca perisorii „penei bazale” sunt mai lungi
(fig. 3.54., dupa GH. BILTEANU, 1998).

Fig. 3.53. Spic (A) si spiculete (B, C) de Fig. 3.54. Pana bazala la boabele de orz:
orz, covar. distichum : A – la H.v. co nvar distichum; B – la H.v.
convar. hexasticum. 1 – spiculet central fertil; 2 – spiculete
laterale sterile.

Soiurile de orz si orzoaica cultivate la noi in tara se incadreaza in:

- Convar. distichon (orzoaica)
- var. nutans (spic lax)
- var. erectum (spic dens)
- Convar. hexastichon (orzul comun)
- var. pallidum (spic lax)
- var. parallelum (spic dens)
Cele patru varietati mentionate mai sus au bobul ga lbui, imbracat in palei
de culoare galbuie si au aristele aspre.
. Forma ancestrala si „centrele genetice” au fost mult comentate, Originea
emitandu-se diverse pareri. Astfel, COVAS (1950) stabileste ca orzurile cultivate
cu doua si sase randuri au ca punct de plecare H. spontaneum .
Centrele genice ale orzului (dupa VAVILOV, 1928) sunt urma toarele:
141
 - Centrul est-asiatic (din Tibet pana in Japonia), unde s-au format orzurile
cu 6 randuri, aristate, cu bobul imbracat, orzul mutic sau cu arista trifurcata si
orzul golas (care in zonele inalte este cereala panificabila).
- Centrul vest-asiatic (Orientul Apropiat), unde s-au format in primul
rand orzurile cu 2 randuri. Aici se afla ra spandit orzul salbatic cu 2 randuri ( H.
spontaneum ).
- Centrul african (etiopian), unde se intalneste o mare variabilitate de
forme cu 6 randuri, cu 2 randuri si intermediare si de culori diferite a spicelor si
boabelor.
Cele cultivate la noi in tara se prezinta in tabelul 3.27. ( Lista Soiurile.
oficiala a soiurilor-hibrizilor de plante de cultura din Romania. La noi in tara
sunt in cultura soiuri de orz (cu 6 randuri) de toamna si de orzoaica (cu 2 randuri)
de toamna si de primavara. Orzul cu 6 randuri de primavara s-a scos din cultura ,
fiind depasit in productie de orzul de toamna .
Tabelul 3.27.
Soiuri de orz si orzoaica cultivate in Romania
Anul rean-
Nr. Anul inregi- Mentina torul
scrierii
crt. Soiul Tipul soiului Tara de origine stra rii. soiului
(radierii)
01 234 5 6
Soiuri de orz
1 Adi de toamna Romania 1993 - ICCPT Fundulea
2 Andrei de toamna Romania 1998 - ICCPT Fundulea
3 Balkan de toamna Franta 1997 - Roman-Verneuil
4 Compact de toamna Romania 1998 - ICCPT Fundulea
5 Dana de toamna Romania 1993 - ICCPT Fundulea
6 Glenan de toamna Franta 1995 - Roman-Verneuil
7 Ma da lin de toamna Romania 1994 - ICCPT Fundulea
8 Miraj de toamna Romania 1974 radiat 1999 -
9 Orizont de toamna Romania 1996 - ICCPT Fundulea
10 Precoce de toamna Romania 1986 1996 ICCPT Fundulea
11 Sonora de toamna Franta 1996 - Roman-Verneuil
12 Liliana de toamna Romania 2003 ICDA Fundulea
13 Nelly de toamna Germania 2005 Nord SAAT
14 Premier de toamna Romania 2004 ICDA Fundulea
Soiuri de orzoaica de toamna
1 Andra de toamna Romania 1994 - ICDA Fundulea
2 Kelibia de toamna Franta 1995 Roman-Verneuel
3 Krstal de toamna Serbia 1998 C.A.T.R Zafecar
4 Laura de toamna Romania 1992 ICDA Fundulea
5 Novosadski 293 de toamna Serbia 1997 ICCL Novi Sad
6 Amilis de toamna Franta 1999 Poman Verneuel
7 Ladoga de toamna Germania 2003 NSG
Soiuri de orzoaica de primavara
1 Aurora de prima vara Romania 1992
2 Daciana de prima vara Romania 1999 SCDA Turda
3 Ditta de prima vara Germania 1995 radiat 2004 Saten Union
4 Farmec de prima vara Romania 1995 radiat 2004 SCDA Suceava
5 Maria de prima vara Romania 1998 SCDA Suceava
142
 6 Tremois de prima vara Franta 1995 radiat 2004 Roman Verneuil
7 Anabel de prima vara Germania 2002 Nord Saat
8 Avant de prima vara Romania 2001 radiat 2004 SCDA Suceava
9 Barke de prima vara Germania 2001 S.J.B.G
10 Cecilia de prima vara Franta 2000 Verneuil Semences
11 Danuta de prima vara Germania 2002 Nord Saat
12 Narcisa de prima vara Romania 2004 SCDA Suceava
13 Romanita de prima vara Romania 2004 SCDATurda
14 Scarlett de prima vara Germania 2001 S.J.B.G.
15 Stindard de prima vara Romania 2003 SCDA Suceava
16 Suceava 3 de prima vara Romania 2003 SCDA Suceava
17 Succes de prima vara Romania 2002 SCDA Suceava
18 Thuringia de prima vara Germania 2000 Saaten Union
19 Florina de prima vara Romania 2002 SCDA Turda
20 Jubileu de prima vara Romania 2003 SCDA Turda
21 Adonis de prima vara Anglia 2005 Nickersen Seed
22 Aspen de prima vara Anglia 2005 Nickersen Seed
23 Auriga de prima vara Germania 2005 Nord Saat
24 Ursa de prima vara Germania 2005 Nord Saat

3.5.1.5. Particularitati biologice

Temperatura minima de germinatie este de 3 – 4° C,

optima 20°C, maxima 28 – 30° C, iar cantitatea de apa
de circa 48% din masa boabelor. Orzul are germinatie
bipolara (fig. 3.55.).
Ra dacinile embrionare (in numar de 5 – 8, fig.
3.55.) ajung la 15 – 30 cm in sol si raman active mult
timp dupa aparitia ra dacinilor coronare. Ra dacinile co-
ronare patrund in sol pana la 60 sau chiar 100 cm (in
diametru ocupa circa 90 cm), insa cea mai mare parte
se ra spandesc pana la 25 cm adancime. Sistemul

radicular al orzului este mai redus (8,7% din masa

Fig. 3.55. Germinatia
totala a plantei) decat al graului, secarei sau ovazului bobului de orz.
(9,8 – 10% din masa plantei) si cu putere mai slaba de
solubilizare si absorbtie a substantelor nutritive din sol. La infratire, fiecare
„frate” formeaza rada cini proprii, ca si la grau, secara si ovaz.
Orzul are puterea de stra batere a solului mai redusa decat alte cereale.
Semanat prea adanc (6 – 7 cm), daca solul formeaza crusta puternica, deseori
coltul nu poate sa rasara (L. DRA GHICI si colab., 1975).
Infratirea incepe dupa aparitia frunzei a 3-a, dureaza circa 2 – 3 sapta mani
si se petrece in conditii bune, la temperatura de 8 – 12°C si la umiditatea solului
de 60 – 80 % din capacitatea de camp. Ea este influentata de epoca, adancimea si
densitatea de semanat, de fertilizare, ca si la celelalte cereale.
Orzul de toamna are infratirea mai buna decat cel de primavara. La
orzoaica infratirea este recomandabil sa fie mai slaba, pentru a nu reduce
uniformitatea plantelor si, respectiv, a boabelor.
143
 Impaierea incepe cand primordiile spicului se afla la circa 5 cm fata de
nivelul solului. Pentru a forma paiul si spicul, orzul de toamna trebuie sa parcurga
stadiul de vernalizare (35 – 45 zile, la 1–3°C) ca si graul de toamna . La formele
„ umblatoare ” vernalizarea se parcurge in timp mai scurt (15 – 20 zile, la 2 –
4°C), putandu-se petrece si primavara. La formele de prima vara durata
vernaliza rii este de 10 – 15 zile, la temperaturi de 3 – 5°C.
Tulpina are 5 – 7 internodii, mai scurte cele bazale, influentand rezistenta
la cadere. Inaltimea tulpinii este de 50 – 100 cm.
Frunzele sunt dispuse altern, cate una la fiecare nod, avand limbul de 22 –
35 cm lungime si 1 - 1,2 cm latime. Ligula este redusa, iar urechiusele foarte bine
dezvoltate, inconjurand tulpina pe circa jumatate din circumferinta .
Inflorescenta la orz este un spic , avand la fiecare calcai al rahisului trei
spiculete uniflore (tripleta). La orzul cu sase randuri sunt fertile toate trei
spiculetele; la cel cu doua randuri, numai spiculetul central din tripleta. Rahisul
poate avea 5 – 12 cm. Numarul de boabe in spic variaza intre 25 - 60 (orzul cu
sase randuri) si intre 15 – 30 (orzul doua randuri). Spicele de la orz pot fi aristate,
mutice sau cu arista trifurcata .
Primordiile inflorescentei apar inca din primavara, cand se face
diferentierea spiculetelor si organelor florale, continuand treptat toate etapele de
organogeneza .
Cerintele pentru fiecare etapa fata de factorii de vegetatie sunt similare cu
cele aratate la grau si secara .
Inflorirea se petrece in timpul inspicarii. Mai intai infloresc spiculetele
din mijlocul spicului, continuand spre extremitati. Din „tripleta” infloreste mai
intai spiculetul central. Un spic infloreste in 3 – 6 zile, iar o planta in 8 – 12 zile.
O floare ra mane deschisa 20 – 90 minute (fig. 3.56., dupa A. WEIBE si A. REID,
1961; citati de Gh. BILTEANU, 1998).
Polenizarea are loc inainte de deschiderea florilor, astfel ca orzul este o
planta, in mod obisnuit, autogama . Alogamia apare foarte rar, in conditii de
temperatura scazuta la inflorire (SUMESON, 1953). Temperatura ridicata si
umiditatea relativa scazuta determina ca inflorirea sa se produca in burduf, pe
cand vremea racoroasa si umeda impiedica deschiderea florilor (HOFFMANN,
1958). Au inflorirea mai deschisa orzurile „golase” decat cele „imbracate”, cele
cu spicul „lax” decat cele “dense” (TSCHERMAK, 1923), iar in cazul tripletei,
spiculetele laterale au mai frecvent inflorirea deschisa decat cele centrale
(TAYLOR si HARLAN, 1943, citati de L. DRA GHICI si colab., 1975).

144
 Formarea boabelor incepe dupa
fecundare: in primele 12 zile se dezvolta mai
mult endospermul, apoi in urmatoarele doua
sa ptamani se formeaza germenele (embrionul),
dupa care are loc depunerea substantelor de
rezerva , pana la maturitatea (coacerea) deplina .
La baza fructului, in sa ntuletul ventral se
dezvolta seta bazala.
Fructul este o cariopsa , imbra cata

(concrescuta) in palee, rar golasa, cu MMB 25 – Fig. 3.56. Floare de orz:

50 g (mai mare la orzoaica decat la orz), iar a – paleea inferioara; b – paleea
superioara; c – antere; d – glume. procentul de pleve 7 - 15%. Fiind concrescute pe
fruct, plevele se desprind numai prin metode
chimice (tratat cu acid sulfuric sau solutie amoniacala). O particularitate
anatomica a orzului este faptul ca are trei straturi cu aleurona (fig. 3.57., dupa
GH. BILTEANU, 1998).
Perioada de vegetatie activa a orzului de toamna este de 100 – 120 zile,
iar de la semanat 250 – 270 zile (se coace cu 7 – 10 zile inaintea graului de
toamna). Orzul si orzoaica de prima vara au perioada de vegetatie de 90 – 120 zile
(orzoaica de primavara este mai tardiva cu cateva zile ca orzul de primavara).

Fig. 3.57. Sectiune prin cariopsa de orz:

A – longitudinala: g – palee; t – tegument; e – endosperm; r – radicula; p – piloriza; tg – tigela cu
nodul embrionar; m – muguras; c – coleoptil; em – embrion; (s – scutellum; ep – strat epitelial; cr
– coleoriza);
B – transversala: g – palee; t – tegument; a – strat aleuronic; am – celule cu amidon.

145
 Perioada de vegetatie este influentata de latitudine, altitudine si de
conditiile de cultura . La desprimavarare timpurie si la temperaturi mai sca zute se
prelungeste perioada de vegetatie, in special cresterea vegetativa .

3.5.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Orzul are un mare areal de ra spandire, din zonele arctice (orzul cu 4

randuri) pana la zona ecuatoriala – arida (orzul cu 6 randuri), iar unele forme
reusesc si la altitudini foarte mari (var. coeleste ).
Orzul are o multitudine de forme cultivate, adaptate la diverse conditii
pedoclimatice. Orzoaica reuseste bine in zone temperate si umede.
Ca latitudine, orzul cultivat depaseste limita cercului polar (pana la 70
grade latitudine), iar ca altitudine apare in cultura la 1.900 m in Alpi, la 2.700 m
in Caucaz si pana la 4.700 m in Tibet.
ale orzului sunt, in general, mai reduse decat la grau, Cerintele climatice
dar aceste cerinte sunt dependente de forma cultivata. Orzul este mai rezistent la
temperaturi ridicate decat graul, secara si ovazul.
Orzul de primavara (furajer), avand perioada de vegetatie scurta, reuseste
in climate aspre sau in cele uscate. Suma de grade a acestuia pe perioada de
vegetatie este de 1.200 – 1.800° C.
Orzoaica, pentru a realiza calitatea ceruta in fabricarea berii, se cultiva in
zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic in boabe este mai scazut,
prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Suma de grade pentru orzoaica
este de 1.300 – 1.800° C.
Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decat graul sau secara de
toamna, rezistand pana la -15° C la nivelul nodului de infratire (daca a parcurs
procesul ca lirii). Sub strat de zapada orzul calit si bine inradacinat suporta si
temperaturi de -28° C, (chiar -30°C). Orzul de toamna este sensibil la ger, daca nu
s-a „ca lit” in conditii bune. Apar pierderi mari la orzul de toamna, la gerurile
survenite in „ferestrele iernii” sau la gerurile venite dupa pornirea in vegetatie, la
desprima varare. Suma de grade la orzul de toamna este de 1.700 – 2.100° C.
In general orzul are cerinte reduse fata de umiditate, avand coeficientul de
transpiratie de 300 – 400, dar exista diferente mari intre formele de cultura, dupa
cum s-a aratat mai sus. Perioadele critice fata de apa sunt din fazele forma rii
paiului pana la inspicare, cand se parcurg etapele de organogeneza (cerinte
similare cu ale graului).
Avand perioada de vegetatie mai scurta, orzul evita seceta, maturizandu-
se inainte de secetele de vara. Deci, orzul scapa mai usor de sistavire decat graul.
Daca seceta intervine mai timpuriu, orzul sufera mai mult decat graul, avand
sistemul radicular mai putin dezvoltat si mai la suprafata (fiind mai expus usca rii
solului).
Orzul este mai pretentios decat graul, avand Cerintele fata de sol.
sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioada de vegetatie
mai scurta. Orzul „merge bine” pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu pH -
6,5 - 7,5 si fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, si solurile aluviale
solificate.
146
 Fig. 3.58. Zone de cultura a orzului si orzoaicei de toamna :I – zone foarte favorabile; II – zone
favorabile; III – zone putin favorabile;IV – zone improprii.

Fig. 3.59. Zone de cultura a orzoaicei de primavara

I – zone foarte favorabile; II – zone favorabile; III – zone putin favorabile; IV – zone improprii.
Orzoaica este, in general, mai pretentioasa fata de sol decat orzul. Ea se
poate cultiva in limitele pH-ului de 5,0 - 7,5. Orzoaica de prima vara este cultivata
in zona solurilor brune de pa dure.
S-a constatat ca orzul are o toleranta relativ buna in faza de germinatie, la
un anumit grad de salinitate al solului (L. MUNTEAN, 1979). Sunt contraindicate
pentru orz si orzoaica solurile sara turoase, cat si cele prea usoare (nisipoase) sau
prea grele (argiloase).
3.5.1.7. Zone ecologice

147
Zonele de favorabilitate in tara noastra , la orz, sunt dependente de forma de
cultura: orz si orzoaica de toamna, respectiv orzoaica de primavara (fig. 3.58. si
3.59., dupa L. DRA GHICI si colab., 1975).
Orzul prefera terenuri plane sau usor Orzul si orzoaica de toamna.
ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termic si precipitatii favorabile.
Zone foarte favorabile sunt: Campia de Vest, sudul Campiei Romane,
Estul Bara ganului si S – E Dobrogei, precum si pantele domoale din Campia
Jijiei.
Zona favorabila este invecinata cu precedenta, dar include si mari
suprafete in Campia Transilvaniei.
Putin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase (Oltenia, Campia de N–
V) sara turate si cele excesiv de umede (din Vestul si N–E Munteniei), soluri
puternic acide, neamendamentate, puternic erodate (Moldova si nordul Dobrogei)
si regiuni cu temperaturi mai scazute din Nordul si S–E Transilvaniei si Nordul
Moldovei.
In zonele de campie nu temperaturile sca zute influenteaza semnificativ
nivelul recoltelor (frecventa acestei cauze este de maximum 5 – 8%, deci o data la
15 – 20 de ani); neajunsul cel mai mare il constituie caracterul secetos al
toamnelor, care ingreuneaza pregatirea terenului, sema natul si, deci, rasarirea
orzului. Frecventa toamnelor secetoase din intervalul de 10 ani sunt: 2 - 3 ani in
Vest, 3 - 4 ani in Campia Transilvaniei si 4 - 6 ani in Sudul si mai ales in S–E
tarii.
Orzoaica de primavara intalneste conditii foarte favorabile in Tara
Barsei, depresiunile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, in bazinele Oltului, Somesului si
Muresului, in Campia Timisului si Podisul Sucevei; zone favorabile sunt va ile
Crisurilor, portiuni din Podisul Somesului, Valea Siretului si portiuni din zona
colinara , precarpatica din Moldova; putin favorabile sunt zonele cu climat
continental din Moldova si Muntenia, precum si zonele cu terenuri improprii
pentru orzoaica (usoare, nisipoasa, acide, grele, impermeabile) din S-E Olteniei si
N-E Munteniei.

3.5.2. Tehnologia de cultivare a orzului si orzoaicei

3.5.2.1. Rotatie

In stabilirea plantei premerga toare se au in vedere forma de orz cultivata si scopul

culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli
suplimentare, asigura sporuri de productie de circa 20 %.
Orzul si orzoaica de toamna au cerinte asemanatoare cu ale graului de
toamna fata de planta premergatoare. Pentru a intra in conditii bune in iarna ,
trebuie sa revina dupa plante care elibereaza terenul timpuriu (in prima parte a
verii). Cele mai bune premergatoare pentru orzuI de toamna sunt: leguminoasele
anuale si perene, borceagurile, rapita, inul pentru fibre si cel de samanta. Pentru
orzoaica de toamna, cu exceptia leguminoaselor, sunt indicate aceleasi
premergatoare ca si pentru orzul de toamna.
148
 Orzoaica de primavara se seamana dupa plante care lasa solul curat de
buruieni si intr-o buna stare de fertilitate, insa nu prea bogat in nitrati. Dintre
plantele care ocupa suprafete mari in zona de cultura a orzoaicei de primavara
(zone subcarpatice), bune premerga toare sunt: cartoful si sfecla pentru zahar,
fertilizate; se poate cultiva si dupa in pentru fibre sau dupa porumb daca resturile
organice au fost tocate si bine incorporate in sol sa nu ingreuneze semanatul.
Dupa orz si orzoaica de toamna , deoarece elibereaza terenul foarte
devreme (decada a 2-a a lunii iunie), se pot insa manta culturi duble pentru furaj
(porumb, sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culturi este
asigurat daca se seama na in prima parte a lunii iulie si solul are umiditate
suficienta (din ploi sau irigare).
In cultura de orz se obisnuieste sa se insamanteze trifoi in „cultura
ascunsa ”. Nu se recomanda aceasta in cultura orzoaicei pentru bere, deoarece
trifoiul provoaca greutati la recoltare, determinand caderea plantelor si se
depreciaza insusirile tehnologice ale boabelor.
3.5.2.2. Fertilizare

Consumul specific de substante nutritive la orz este apropiat de cel al

graului. Astfel, pentru 1.000 kg boabe, plus productia corespunzatoare de paie,
orzul consuma in medie, intre 24 - 29 kg N, 11 - 13 kg P O si 21 - 28 kg K O.
25 2
Gunoiul de grajd, desi asigura sporuri mari de productie, nu este
valorificat economic de orzul de toamna, nici de orzoaica. Deoarece gunoiul de
grajd se aplica altor plante, orzul se fertilizeaza , in general, cu ingrasaminte
chimice.
Pentru orzul si orzoaica de toamna dozele de azot si fosfor recomandate
sunt prezentate in tabelele 3.28. si 3.29. (L. DRAGHICI si colab., 1975 etc.).

Tabelul 3.28.
Date orientative privind stabilirea cantitatii de ingrasa minte cu azot (N, kg/ha) la
orzul si orzoaica de toamna
Aprovizionarea probabila a plantelor cu azot in functie de planta premergatoare,
fertilizarea din anii precedenti si fertilitatea naturala a solului
Foarte buna(dupa Mijlocie( dupa
Cultura si rezistenta la leguminoase anuale Buna(dupa cartofi prasitoare, porumb Slaba (dupa
cadere a soiului si perene sau cartofi fertilizati numai floarea soarelui premergatoare tarzii,
bine fertilizati cu organic, dupa sfecla mediu fertilizata; insuficient
azot si gunoi de pentru zahar si in) dupa cereale paioase fertilizate)
grajd) in primul an)
Orz de toamna, soiuri cu
rezistenta buna la cadere 20 – 30 40 – 60 70 – 90 100 – 200
Orz de toamna, soiuri cu
rezistenta mijlocie la cadere 10 – 20 30 – 40 50 – 70 80 – 100
Orzoaica de toamna, soiuri
cu rezistenta mijlocie la 10 – 20 30 – 40 50 – 60 70 – 80
cadere
Nota: In cazul limitelor ment ionate, dozele mai mari se aplica pe soluri usoare,
nisipoase, in anii cu toamne si ierni bogate in precipitatii, iar dozele mai mici pe
soluri mai grele, fertile si in anii mai saraci in precipitatii.

149
 Pentru toate formele de orz, azotul se aplica prima vara. Toamna se poate
da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai dupa premergatoare care saracesc
solul (floarea-soarelui, porumb, iarba de Sudan). Azotul nu se aplica toamna pe
solurile usoare (nisipoase; luto-nisipoase), unde este usor levigat in timpul iernii,
precum si atunci cand doza aplicata este mica (sub 60-70 kg N/ha).
Tabelul 3.29.
Recomandari orientative pentru stabilirea cantitatilor de ingrasa minte cu fosfor
(P O kg/ha) la orzul si orzoaica de toamna.
25
Aprovizionarea cu fosfor mobil
Slaba
Buna Mijlocie
Productia de boabe (<4 mg P O /100 g sol)
(6-8 mg P O /100 g sol) Sole (4-6 mg P O /100 g sol) 25

(q/ha) Sole nefertilizate in anii 2 5 25

fertilizate in anii an teriori cu Sole fertilizate in anii anteriori

anteriori cu gunoi de grajd si
gunoi de grajd si cu fosfor cu fosfor
fosfor
Sub 30 10-20 30-40 50-60
30 – 50 30-40 50-60 70-80
Peste 50 50-60 70-80 90-110
Nota: In cadrul limitelor indicate in tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamna, iar
cele mai mici pentru orzul de toamna.

Administrarea ingrasamintelor cu fosfor se face sub ara tura de baza .

Ingrasaminte cu potasiu se aplica pe terenurile slab aprovizionate in acest
element, dandu-se 80 – 100 kg/ha K O pentru orzul de toamna si 100 – 120 kg/ha
2
pentru orzoaica de toamna, sub aratura sau incorporate cu discul la pregatirea
patului germinativ.
Pentru orzoaica de primavara dozele de NPK recomandate sunt
prezentate in tabelul 3.30.
Tabelul 3.30.
Dozele orientative de substante nutritive recomandate la orzoaica de primavara

(in substanta activa, kg/ha)

Specificare N P O K O
25 2
Dupa culturi nefertilizate organic si pe terenuri mai
slab aprovizionate cu elemente nutritive 65-75 70-80 40-50
Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive 30-40 30-40 20-30
La orzoaica de primavara, administrarea ingrasamintelor cu fosfor si
potasiu se face la ara tura de baza, iar cele cu azot la pregatirea patului germinativ,
primavara.
Printr-o fertilizare completa, in care intra si ingrasamintele cu potasiu,
chiar si pe soluri bine aprovizionate cu acest element, se asigura o mai buna
rezistenta la cadere a orzului (L. MUNTEAN, 1978).
Amendamentele, atat pentru orz, cat si pentru orzoaica de toamna si
primavara, se recomanda sa se aplice pe solurile acide, constituind o masura
necesara pentru a asigura productii ridicate. In functie de aciditatea solului se
150
aplica 3 - 6 tone/ha amendamente calcaroase, o data la 6 - 7 ani, sub aratura de
baza (de preferinta nu in anul semanarii orzului de toamna, ci in anii anteriori).
3.5.2.3. Lucrarile solului

La orzul si orzoaica de toamna lucra rile de baza ale solului si pregatirea patului
germinativ sunt similare cu cele pentru graul de toamna , cu mentiunea ca au
pretentii mai ridicate in ceea ce priveste calitatea acestor lucra ri.
Pentru orzul si orzoaica de toamna, calitatea prega tirii patului germinativ
influenteaza direct buna dezvoltare a plantelor si, deci, rezistenta la iernare a
acestora.
Pentru orzoaica de prima vara , uniformitatea pregatirii terenului asigura o
rasarire uniforma („exploziva”), care contribuie direct la ma rimea si calitatea
productiei.
3.5.2.4. Samanta si semanatul

trebuie sa corespunda indicilor de calitate: puritate (peste 98%), Samant a

germinatie (peste 90%) si MMB specifica . Inainte de semanat, sa manta se trateaza
contra bolilor produse de: Fusarium ssp. si Ustilago ssp. etc. Se folosesc
produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de samanta), Vitalin 85 PTS (3kg/t de
sa manta ), Vincit P (1,5 kg/t de samanta) etc. Cu actiune insectofungicida este
produsul Tirametox 90 PTS (3,0 kg/t de samanta).
a orzului si orzoaicei de toamna este cu circa 5 zile Epoca de semanat
inaintea graului (intre 15 septembrie - 10 octombrie), pentru ca plantele sa intre in
iarna bine inrada cinate si ca lite. Sema natul mai timpuriu determina o dezvoltare
prea puternica a plantelor pana la intrarea in iarna, favorizand atacul de fuzarioza ,
fainare si viroze, iar intarzierea duce la sca derea rezistentei la ger a plantelor.
In conditii de irigare (avand asigurata umiditatea de rasarire), epoca
optima de semanat a orzului si orzoaicei de toamna se situeaza intre sfarsitul lunii
septembrie si prima decada a lui octombrie.
Orzoaica de prima vara trebuie semanata in prima urgenta , cand se poate
iesi la camp. Intarzierea sema natului orzoaicei de primavara reduce productia si
dimensiunea boabelor, scade continutul in amidon si creste continutul in proteina ,
diminuand calitatea produsului.
Densitatea de semanat a orzului de toamna este de 450 – 500 boabe
germinabile/m , pentru orzoaica de toamna 450 – 550 boabe germinabile/m , iar 2 2
la orzoaica de primavara 450 – 500 boabe germinabile/m . Desi orzul are o 2
infratire buna , in toamnele secetoase si cand se seamana dupa epoca optima
densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m . 2
Distanta intre randuri la orz si orzoaica este de 12,5 cm. Reducerea
distantei intre randuri este posibila numai pe terenuri curate de resturi vegetale si
foarte bine prega tite, caz in care se seamana la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm si se
asigura o mai uniforma repartizare a spatiului de nutritie.

151
 Adancimea de semanat la orzul si orzoaica de toamna este de 3 – 5 cm,
iar la orzoaica de primavara de 2 – 4 cm, in functie de textura si umiditatea
solului.

Fig. 3.60. Influenta adancimii de semanat asupra infratirii si inrada cinarii

plantelor de orz.

Adancimile de semanat nu trebuie sa depaseasca limitele indicate,

deoarece plantele rasar greu, mai ales daca se formeaza crusta, orzul avand o mai
slaba putere de strabatere. Adancimea de semanat influenteaza atat intervalul
semanat – ra sa rire, cat si dezvoltarea ulterioara a plantelor (fig. 3.60., dupa G.
AUFHAMMER, 1973, citat de GH. BILTEANU, 1989).
Cantitatea de samanta la hectar, la densitatea amintita , pentru orz si
orzoaica este intre 160 – 200 kg/ha, in functie de MMB, puritate si germinatie.
3.5.2.5. Lucrarile de ingrijire

La orzul si orzoaica de toamna controlul sema naturilor, toamna si iarna,

eliminarea excesului de umiditate in toamna si prima vara si celelalte lucra ri de
intretinere la desprimava rare, in functie de starea culturii (fertilizare, ta valugire in
cazul fenomenului de „descaltare”, combatere a buruienilor, bolilor si
dauna torilor), sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna . Combaterea
buruienilor la cultura orzului si orzoaicei se face cu erbicidele redate in tabelul
3.31, folosite si la grau si secara (dozele la orz si orzoaica sunt mai reduse cu 10 –
20 % decat la grau si secara ).
Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare, intre care Erysiphe
graminis f. sp. hordei (fainarea), Pyrenophora graminea (sfasierea frunzelor),
Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC
(0,5 l/ha), Tango (0,6 l/ha), Bumper 250 EC (0,5 l/ha), Granit 20 SC (1 l/ha) etc,
aplicate in doua faze: primul tratament la aparitia atacului (o data cu erbicidarea
sau mai tarziu), iar al doilea in faza de burduf – inspicare. Aceste tratamente
asigura mentinerea a circa doua frunze verzi, neatacate, pana in faza de umplere a
152
boabelor, asigurand sporuri de productie in special in anii favorabili dezvolta rii
bolilor foliare.
Pentru prevenirea si combaterea da unatorilor partilor aeriene la orz se fac
si tratamente in vegetatie. Astfel, la aparitia larvelor gandacului ovazului ( Oulema
melanopa ) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R (1/ha), Decis
35
2,5 CE (0,3l/ha), Karate (0,4 l/ha) etc. Cu aceste produse se limiteaza si atacul de
afide, tripsi, muste etc.
Tabelul 3.31.
Erbicidele, dozele si perioada aplicarii in culturile de orz si orzoaica
Doza in produs
Erbicidul comercial Perioada aplicarii
(l sua kg /ha)
1. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2,4 D
Sare de dimetil
amina (2,4 D) 2,0 - 2,5 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta .
Dikotex 2,0 – 3,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar
buruienile in faza de rozeta .
Acetadin 4,0 – 6,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar
buruienile in faza de rozeta .
2. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2,4 D
Icedin forte 1,5 – 2,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar
buruienile in faza de rozeta .
Basagran 2,0 – 4,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar
buruienile in faza de rozeta .
3. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.)
Avadex BW 4,0 – 6,0 Erbicidul se incorporeaza in sol odata cu prega tirea patului
germinativ
Avadex BW 10
G 30 – 50 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze
Iloxan
(Diclofopmetyl 2,0 – 3,0 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze
)
Sufix BW 3,0 – 3,5 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze
4. In culturile infestate cu iarba – vantului
Igran, Granarg 3,0 – 4,0 Dupa insamantare sau ra sarire
Puma 0,8 – 1,0 Primavara , cand buruiana are 2 – 4 frunze
Iloxan 2,0 – 2,5 Primavara , cand buruiana are 2 – 4 frunze
Nota: Se folosesc si alte produse prezentate la grau

Irigarea orzului si orzoaicei de toamna apare necesara in zonele si in anii

cu deficit de umiditate. Ca si la graul de toamna, udarea la semanat are o mare
importanta, cand partea a doua a verii si perioada sema natului sunt secetoase.
Udarea de toamna se aplica fie inainte de sema nat (500 m /ha), asigurand si 3
pregatirea in conditii bune a terenului, fie dupa sema nat, pentru rasarire (300 –
400 m /ha), cand pregatirea terenului s-a putut face fara irigare. 3
Prima vara se fac 1 – 2 udari de 300 – 500 m /ha, pentru mentinerea 3
umiditatii solului pe adancimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din
intervalul umiditatii active.

153
 3.5.2.6. Recoltarea orzului

Recoltarea orzului se face cu combina reglata pentru aceasta planta .

Incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16 – 17%.
Intarzierea recoltatului provoaca mari pierderi datorita ruperii spicelor si a
scuturarii boabelor. Orzoaica pentru malt nu se recolteaza la umiditate mai
ridicata de 15%, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a
boabelor; daca recoltatul se face, totusi la umiditatea boabelor peste 15%, se trece
imediat la uscarea acestora pana la umiditatea de pastrare (14%).
Orzul de toamna se coace cu 7 – 10 zile inaintea graului. El trece foarte repede in
„rascoacere”, asa incat pericolul pierderilor, daca se intarzie recoltarea, este mai
mare decat la grau.
Capacitatea de productie a actualelor soiuri de orz de toamna cultivate in
tara noastra este ridicata, permitand obtinerea unor productii medii de 50 – 70
q/ha. Soiurile de orzoaica de toamna si de prima vara asigura productii medii de 40
– 60 q/ha, in functie de conditiile de cultura .
Productia medie la orz si orzoaica in anul 2005 a fost de 2404 kg/ha.
Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1,5.De mentionat ca orzul de
toamna asigura productii care depasesc, in multe judete ale ta rii noastre, pe cele
ale porumbului.
Tehnologia de cultura a orzului de toamna este mult mai simpla decat a
porumbului si, deci, productia obtinuta mai ieftina. Trebuie remarcat insa ca
extinderea orzului in cultura duce implicit la amplasarea lui si pe terenuri mai
putin favorabile, situatie care se intalneste acum la porumb.
3.6. OVAZUL

3.6.l. Importanta. Biologic. Ecologie

3.6.1.1. Importanta

Ovazul a fost luat in cultura mai tarziu decat orzul si graul.

Se pare ca ova zul a fost cunoscut la inceput ca buruiana in orz, pe care l-a
depasit in productie pe solurile sa race si in climatele mai aspre din centrul si
nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului
(mileniu III - IV i.e.n.).
V. VELICAN (1972) arata ca , in tara noastra, ovazul a fost extins in
cultura o data cu invazia triburilor slave, de la care s-a si imprumutat denumirea
de “ovaz” („ovesu”, in slavona veche).
Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj
concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproduca torilor diferitelor
specii (tauri, berbeci), a vacilor pentru lapte, pa sarilor etc.
Ova zul, singur sau in amestec cu leguminoase (borceag), constituie un
furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia
omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, fa ina si grisuri.
154
Valoarea alimentara ridicata a produselor din boabe de ova z le recomanda in
alimentatia copiilor sau a oamenilor bolnavi etc.
In unele zone nordice faina de ovaz se mai foloseste (pe scara mai redusa )
in amestec cu grau sau secara la prepararea painii. Painea din fa ina de ovaz este,
insa, de calitate slaba si se intareste repede.
Boabele se folosesc, pe scara mai restransa , si ca materie prima
industriala.
Importanta ova zului consta si in faptul ca valorifica mai bine decat alte
plante solurile cu fertilitate redusa din zonele umede, precum si solurile nisipoase.
Ova zul valorifica foarte bine ingrasa mintele organice si minerale.

3.6.1.2. Compozitie chimica

Compozitia boabelor si paielor sunt prezentate in tabelul 3.32.
Tabelul 3.32
Compozitia chimica a ovazului (in % din masa bobului)
Substante
Specificare Apa Proteina Grasimi extractive Celuloza Cenusa
neazotate
Boabe imbra cate 13,3 10,8 5,2 57,7 10,0 3,0
Boabe decorticate 12,8 13,5 7,6 62,8 1,2 2,1
Paie 14,3 3,8 1,6 35,9 38,7 5,7
Pleava 13,8 5,0 2,5 41,5 26,7 10,5
Boabele au continutul de proteina variabil in functie de soi si conditiile de
cultura. Proteinele sunt formate din albumine 1%, globuline 80%, prolamine
(avenina) 10 – 15% si glutenine 5%. Ele au un grad ridicat (circa 80%) de
digestibilitate. Continutul in grasimi al ovazului este mai mare decat al celorlalte
cereale din climatul temperat (grau, secara, orz). Un continut mai ridicat de
gra simi se afla in embrion. Extractivele neazotate sunt formate din amidon (peste
90%), apoi zaha r si dextrina.
Paiele si pleava, datorita continutului ridicat de celuloza, au valoare
nutritiva sca zuta, dar mai mare decat a celor de grau si secara.
Cenusa din boabe are un continut mai ridicat de: fosfor (29,5%), potasiu
(17,4%), siliciu (36,4%), calciu (5,8%), magneziu (5,9%) etc.; cea din paie : siliciu
(46,5%), potasiu (24,8%), calciu (5,9%), iar cea din pleava : siliciu (73,2%), calciu
(18,2%), potasiu (6,5%) etc.

3.6.1.3. Raspandire

In 2005 suprafata cultivata cu ova z, pe glob, a fost de 11,798 milioane ha,

cu o productie medie de 2335 kg/ha. Suprafete mai mari se cultiva in Fedratia
Rusa (3,4 milioane ha), Canada (1,3 milioane ha), S.U.A. (0,73 milioane ha),
Polonia (0,53 milione ha), Germania (0,210 milioane ha). (FAO 2005).
In tara noastra , suprafata si productia de ovaz, in diferite perioade, se
prezinta in tabelul 3.33.
155
 Reducerea suprafetelor cultivate cu ovaz, dupa al II-lea ra zboi mondial,
atat pe glob cat si la noi in tara, se datoreste mecanizarii agriculturii si, ca o
consecinta, reducerea efectivului de cai.
Tabelul 3.33
Suprafata si productia la ova z in Romania
Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005
Suprafat a 568,1 520,3 269,9 131,3 50,9 144,3 232,5 218,0
cultivata (mii ha)
Productia totala 404,4 282,9 284,3 116,8 47,0 234,0 243,9 304,9
(mii tone)
Productia medie 7,12 5,44 10,53 8,90 9,23 16,22 10,50 1766
(kg/ha)
3.6.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Genul Avena face parte din tribul Avenae Ness si cuprinde Sistematica.
numeroase specii grupate in dona sectii: Avenastrum Koch (specii perene) si
Euavena Griseb. (speciile anuale, salbatice si cultivate),
Dintre speciile cultivate, cea mai mare importanta si raspandire o are A.
sativa L., iar dintre speciile sa lbatice A. fatua L (odos).
Avena sativa cuprinde numeroase varietati, din care mai importante sunt:
mutica (spiculet nearistat si boabe albe), aristata (spiculet aristat, palee albe),
aurea (spiculete nearistate, boabe galbene).
Dupa VAVILOV (citat de V. VELICAN, 1972), centrele de Origine:
origine ale speciilor de ovaz sunt: Bazinul Mediteranean ( A. byzantina ), platoul
Abisiniei (A, abyssinica), Asia (sudul Chinei) si, probabil, Europa Centrala (in
ambele centre: A. sativa ).
A. sativa se considera ca are ca specie de origine A. fatua . Aceste specii
sunt inrudite, dupa cum au dovedit cercetarile citologice (ambele cu 2n = 42
cromozomi), serologice si hibridologice (intre ele apar usor hibrizi fertili).
de ovaz cultivate la noi in tara sunt prezentate in tabelul 3.34 Soiurile
(“Lista oficiala a soiuriior - hibrizilor de plante de cultura din Romania”).
Tabelul 3.34
Soiuri de ova z cultivate in Romania
Nr. Anul reinscrierii Mentina torul
crt. Soiul Tipul soiului Tara de origine Anul inregistra rii (radierii) soiului
1 GK Pillango de primavara Ungaria 2004 - CRNP Szeged

2 GK Zalan de primavara Ungaria 2004 - „

3 Mures de primavara Romania 1991 2001 SCDA. Turda

4 Jeremy de primavara Romania 2005 - SCDA Lovrin

5. Lovrin 1 de primavara Romania 2005 - SCDA Lovrin

6 Lovrin 27 de toamna Romania 2005 - SCDA Lovrin

156
 3.6.1.5. Particularitati biologice
Ovazul are germinatie bipolara si formeaza , de regula, trei ra dacini
embrionare (fig.3.61), dupa care apar ra dacinile coronare ce cresc pana la
inflorire.
Sistemul radicular al ovazului este bine dezvoltat (depasind graul, secara
si orzul), profund si cu putere mare de solubilizare a elementelor nutritive. Masa
de ra dacini a ovazului este cu 40% mai mare decat masa de ra dacini a orzului (N.
ZAMFIRESCU, 1965). Aceasta face ca ova zul sa fie mai putin pretentios fata de
sol, valorificand elementele nutritive si din forme mai greu solubile.
Tulpina este formata din 5 - 8 internoduri, avand lungimea de 80 - 150
cm, in functie de soi si conditiile de cultura .
Frunzele au limbul lanceolat, usor ascutit. La plantele tinere, limbul este
usor rasucit de la dreapta spre stanga, invers fata de cele de la grau, secara orz.
Urechiusele lipsesc sau sunt foarte mici; in schimb, ligula este mare,
triunghiulara, bifidata.
Inflorescenta este un panicul, cu ramificatiile dispuse pe 3 - 9 etaje (fig.
3.62). Ramificatiile pot fi indreptate in toate directiile, formand unghiuri diferite
fata de axul principal sau pot fi stranse si indreptate intr-o singura directie
(stindard). Spiculetele sunt dispuse in varful ramificatiilor si a axului principal,
fiind formate din 2 - 3 flori, din care, de obicei, 2 sunt fertile. Aristele la ovaz nu
pornesc din varful paleii ci din treimea ei superioara. La formele aristate cultivate
numai o parte din flori au ariste, mai scurte decat la grau sau orz. Aristare mai
pronuntata apare la formele sa lbatice.

Fig. 3.61. Germinat ia bobului Fig. 3.62 Inflorescete si spiculet de ovaz:

de ovaz A - panicul strans; B - panicul resfirat; C – spiculet;
a - glume; b - palei; c - stamine.

157
 Infloritul incepe de la paniculul plantei principale si continua cu cel al
fratilor in ordinea formarii lor. In cadrul paniculului infloritul incepe de la varf
spre baza acestuia, iar in spiculet se deschid intai florile de jos. Un spiculet
infloreste in 1 - 2 zile, un panicul in 6 - 7 zile, iar o planta in 10 - 12 zile. O floare
ramane deschisa 30 - 70 minute. Florile se deschid pe masura ce apar din burduf.
Deschiderea lor se petrece in orele de dupa amiaza spre seara, la temperaturi de
15 - 17°C care sunt favorabile si fecunda rii. Ovazul este o planta autogama, insa
cazuri de alogamie se intalnesc destul de des. Se realizeaza frecvent si hibrizi intre
ovazul cultivat ( A. sativa ) si cel salbatic - odos ( A. fatua ), determinand
impurificari biologice in culturi.
Masurile indicate pentru a pastra puritatea soiurilor si a impedica
devalorizarea semintei prin incrucisarea cu ovezele sa lbatice sunt : inlaturarea
speciilor salbatice din cultura ; reinoirea semintei in fiecare an sau cel mult 2-3
ani.
Fructul este o cariopsa imbracata in palei, insa
nu concrescute cu fructul ca la orz (fig. 3.63). Paleile
pot fi albe, galbene sau brune. Sunt si biotipuri care, la
treierat, sunt “golase”, fara palei.
In cadrul unui spiculet cariopsa dinspre ex-
terior este mai scurt pedunculata, cu MMB mai mare,
procent de pleve mai ridicat si cu baza interna dreapta .
Urma toarea cariopsa este mai mica pedunculata si cu
procentul de pleve mai mic. A treia floare este sterila
sau formeaza o cariopsa mai mica , cu un peduncul
filiform. Procentul de pleve este de 28 - 30% la
cariopsele “externe” si de 24 – 25%,o la cele “interne”
(V. VELICAN, 1972). La soiurile cultivate la noi in
tara, procentul de pleve este in medie de 26 – 28%.
Ova zul este cultivat in tara noastra , in mod
obisnuit, ca planta de prima vara. Cu formele de
toamna s-au facut incerca ri de cultivare in tara noastra

in special in Banat.
Fig. 3.63. Sectiune
Factorul hota rator in extinderea arealului longitudinala prin bobul de
culturii ovazului de toamna in Romania il constituie ovaz fara pleve:
rezistenta la iernare a soiurilor cultivate. Dintre factorii 1 – rest de stil; 2 – perisori;
3 – strat aleuronic ; tehnologici, data semanatului influenteaza cel mai
4 – endosperm; 5 - scutellum mult rezistenta la iernare a ova zului de toamna (D.N.

MANEA, 1998)

3.6.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Ova zul este planta regiunilor cu clima umeda si veri ra coroase. Cu toate
acestea, ova zul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este,
deci, planta care valorifica bine conditiile extreme de cultura , datorita marii sale
158
plasticitati ecologice.
Temperatura minima de germinatie este de 2 - 3 C, iar tinerele plantule °
suporta temperaturi negative pana la -7°C. Unele soiuri de toamna rezista la --
12°C (fa ra za pada ). In prima parte a vegetatiei ova zul creste si se dezvolta bine la
5 - 12°C (pentru desfasurarea organogenezei), apoi la 12 - 15°C. La inflorire si
fecundare sunt favorabile temperaturi de 15 - 17°C, iar pentru maturizare 17 -
20°C.
Suma de grade pe intreaga perioada de vegetatie este de 1.700 – 2.000°C.
Perioada de vegetatie fiind lunga (100 - 140 zile), iar suma de grade
destul de mare, ova zul nu depaseste 65° latitudine si nu atinge altitudinea de
cultura a orzului (fata de care se coace cu 2 - 3 saptamani mai tarziu).
Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, avand
coeficientul de transpiratie cel mai mare dintre cereale (400 - 600). Consumul
maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare - inflorire.
Fata de sol, ovazul are cerinte reduse, datorita inra dacinarii profunde si
puterii mari de solubilizare a acestora. Prefera soluri cu pH de 5,5 – 7,0. Merge
bine pe cernoziomuri, pe soluri brune si chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile
argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasa sufera de lipsa
apei. Pe solurile acide reuseste mai bine decat graul, orzul sau secara.

3.6.1.7. Zonare

Pe glob da rezultate bune intre paralelele 45° si 65°, iar la altitudine, pana
la 1.800 m.
La noi in tara intalneste conditii foarte favorabile in Campia de Vest, pe
vaile Somesului si Oltului.
Zona favorabila I cuprinde Podisul Transilvaniei si cel Getic,
Depresiunea Jijiei si valea superioara a Siretului.
Zonele favorabile II + III sunt celelalte zone agricole ale tarii, exceptand
solurile nefavorabile amintite si altitudinile de peste 1.000 m.

3.6.2. Tehnologia de cultivare a ovazului

3.6.2.1. Rotatie

Ovazul nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este

bine fertilizat. El da rezultate foarte bune dupa leguminoase anuale sau perene
(insa in practica , dupa acestea, sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare:
grau, porumb, sfecla ). Ova zul se cultiva, de obicei, dupa prasitoare (cartof,
porumb, floarea-soarelui). Nu se cultiva dupa el insusi, nici dupa sfecla pentru
zaha r sau de furaj, decat numai dupa 3 - 4 ani, pentru a preveni atacul de
nematozi, comuni ambelor culturi.
Dupa ovaz pot urma prasitoare, leguminoasele etc. Nu se practica
semanarea trifoiului (cultura ascunsa ) in ovaz, deoarece este umbrit mult mai
159
puternic si o mai lunga perioada de timp decat in orz sau grau.

3.6.2.2. Fertilizare

Consumul de elemente nutritive ale ovazului, pentru 100 kg boabe +

paiele care revin (circa 150 kg), este in medie de 2,72 kg N; 1,34 kg P O ; 2,74 kg
25
K O si 0,65 kg CaO. Ritmul absorbtiei acestor elemente creste pana la inflorit.
2
Ova zul reactioneaza bine la ingrasa minte organice si chimice pe toate
tipurile de sol. In mod obisnuit, insa, se fertilizeaza , cu ingrasaminte chimice.
Dozele de ingrasa minte se stabilesc in functie de fertilitatea solului si
planta premergatoare. Pe baza cercetarilor intreprinse la noi in tara, ca valori
medii se recomanda: N P pe cernoziomuri, N P pe solurile brune si N P pe
45 45 60 60 75 60
solurile podzolice, mai sa race. Pe solurile (acide) sarace in potasiu (sub 15 mg
K O la 100 g sol) se aplica 40 - 60 kg K O.
2 2
3.6.2.3. Lucrarile solului

In functie de premerga toare, lucrarile solului se executa ca si pentru

orzoaica sau graul de prima vara , o atentie deosebita trebuind sa se acorde retinerii
apei in sol, la care ova zul are cerinte mari.

3.6.2.4. Samanta si semanatul

trebuie sa aiba puritatea peste 98%, germinatia peste 90%, iar Samant a
masa semintelor cat mai mare. Din seminte mari rezulta plante mai viguroase si
mai productive. Semintele mari, avand procent mai mare de pleve, sunt
preferabile pentru semanat, iar cele mici, cu procent de pleve mai redus, sunt mai
indicate pentru furaj.
Pentru a preveni atacul de taciune zburator ( Ustilago avenae ) si a
taciunelui imbracat ( Ustilago kolleri ), sa manta se trateaza cu “Vitavax 200 (2
kg/t), Vitavax FF (2,5 l/t) etc.
Se obtin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehida prin: cufundare;
cufundare si sudatie; sudatie.
Prin cufundare, tratamentul se face in solutie de 0,15% formaldehida (350
ml formaldehida 40% la 100 l apa ), in care se tin semintele 7 - 10 minute,
amestecandu-se continuu, apoi se scot si se usuca in strat subtire la umbra . Cu 100
l solutie apoasa de formaldehida 0,15% se pot trata 300 - 350 kg sa manta de ovaz.
Prin cufundare si sudatie tratamentul se face tot in solutie de 0,15%
formaldehida, in care semintele se tin numai 3 minute. Dupa acest timp semintele
se scot si se depoziteaza in vrac, acoperite cu o prelata umectata cu aceeasi
solutie, unde se tin 2 ore pentru sudatie, apoi semintele se usuca in strat subtire, la
umbra .
La tratamentul prin sudatie se foloseste o solutie apoasa de formaldehida
in concentratie de 0,50%. Folosind 1 l formaldehida 40% la 80 l apa. Cu aceasta
se stropeste samanta, dupa care se strange in gra mada si se acopera cu o prelata
160
umectata, tinandu-se, astfel, 4 ore. Apoi semintele se usuca in strat subtire, la
umbra . La o tona de seminte se folosesc 10 l solutie apoasa de formaldehida in
concentratie de 0,5%.
Epoca de sema nat a ova zului de primavara este in urgenta l, cand se poate
iesi la camp (semintele germineaza la 2 - 3°C), pentru a profita de umiditatea din
precipitatiile de peste iarna.
Ova zul de toamna se insamanteaza in perioada 1 – 10 octombrie.
Densitatea de semanat este de 450 - 550 boabe germinabile la m . 2
Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar in terenuri bine prega tite la 10
cm sau chiar 6 - 8 cm intre randuri.
Adancimea de sema nat este de 2 - 4 cm, in functie de textura si
umiditatea solului. Ovazul, ca si orzul, are puterea de strabatere a solului relativ
redusa; sema natul mai adanc reduce numa rul de plante ra sarite si infratirea.
Cantitatea de samanta, la densitatea amintita, in functie de valoarea
culturala, este cuprinsa intre 120 - 140 kg/ha.
`3.6.2.5. Lucrarile de ingrijire

Acestea sunt, in general, cele prezentate la cultura orzoaicei de primavara

(tava lugire dupa sema nat, combaterea buruienilor etc.).
La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1,5 - 2 l/ha, iar in cazul
”Icedinului” forte de 1 - 1,5 l/ha. Pentru combaterea gandacului balos ( Lemma
melanopa ) se trateaza (la avertizare) cu “Sinoratox” R (1,5 - 3,5l/ha), care
35
combat si alti daunatori: Oscinella frit si alte diptere, apoi afide si tripsi.

3.6.2.6. Recoltare

Ova zul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare decat alte
cereale. Pentru a se putea recolta cu combina in conditii bune, ova zul trebuie sa
aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline. In acest caz
semintele scuturate pe platforma ajung in combina si nu se pierd. Daca se
recolteaza cu combina pana cand tijele plantelor nu sunt uscate (desi bobul e
matur), in lanurile imburuienate sau cu roua , toba combinei se infunda, iar
randamentul la recoltare este scazut. Daca se intarzie recoltatul ovazului pierderile
sunt foarte mari.
Inainte de maturitatea optima, cand nu se poate recolta direct cu combina
sau in locurile unde combina nu are acces, ovazul se poate recolta in doua faze:
taierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor dupa 4 - 5 zile.
Productia la ovaz este foarte diferita, in functie de conditiile de cultura .
Capacitatea de productie a ovazului este destul de mare (60 q/ha), insa productiile
realizate sunt mici, deoarece aceasta planta ocupa in cultura terenuri sarace, slab
fertilizate. Din productia de boabe la ovaz circa 28% sunt pleve.
Sunt unitati care obtin peste 2500 kg/ha, insa productia medie pe tara , in
ultimii ani, a fost de 1500 – 2000 kg/ha. In 2005 a fost de 1766 kg/ha.
Raportul boabe : paie la ovaz este de 1:1,5 pana la 1 : 2.
161
 3.7. PORUMBUL

3.7.1: Importanta. Biologie. Ecologie

3.7.1.1. Importanta .
Porumbul ocupa al treilea loc, ca importanta , intre plantele cultivate pe
glob.
Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie
de particularitati, astfel:
- prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata fata
de celelalte cereale;
- are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de
raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de
abaterile climatice;
- este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea culturilor;
- suporta monocultura mai multi ani;
- are un coeficient mare de inmultire (150 - 400);
- avand o insa mantare mai tarzie in prima vara , permite o mai buna
esalonare a lucrarilor agricole;
- cultura este mecanizabila 100%;
- recoltarea se face fa ra pericol de scuturare;
- valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa de
irigatie;
- posibilitatile de valorificare a productiei sunt foarte variate etc.
Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg fa ina sau 63 kg amidon, 44 l
alcool, 71 kg de glucoza , 1,8 – 2,7 l ulei si 3,6 kg turte (N. ZAMFIRESCU si
colab. 1963).
In alimentatia omului din boabele „degerminate”, prin macinare uscata,
se obtin: faina de malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial
etc.; prin macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele
enumerate, si un sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru
cafea, paste pentru glasat drajeuri etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul
umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente etc.
In furajare porumbul are o valoare nutritiva , de 1,17 - 1,30 unitati
nutritive, la 1 kg boabe.
Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumega toare, sa punuri;
vitamine etc. sau sunt folositi drept combustibili.
Pa nusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare.
„Tuleii” (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in industria celulozei
si la fabricarea panourilor aglomerate.
Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor combustibili
(metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura
un furaj deosebit de valoros.
162
 3.7.1.2. Compozitie chimica

Dupa R. J. MARTIN si colab. (1970), boabele contin in medie: apa

13,5%; proteine 10,0%; glucide 70,7% (din care amidon 61,0%); gra simi 4,0%,
sa ruri minerale 1,4%, substante organice acide 0,4%.
Amidonul este format din amilopectine (72 - 77%) si amiloza (21 - 28%).
Repartizarea amidonului pe componentele bobului reliefeaza ca 98% se depune in
endosperm, 1,3% in embrion si 0,7% in pericarp.
Proteinele, in proportie de 15 – 18%, contin 45% prolamine
(predominanta fiind zeina), 35% glutenine si 20% globuline.
Din totalul proteinelor, 73,1 % se acumuleaza in endosperm, 23,0% in
embrion si 2,2% in pericarp.
Fertilizarea rationala influenteaza continutul in aminoacizi. Astfel,
ingrasamintele cu azot ridica continutul de triptofan, iar cele cu azot si fosfor duc
la o crestere a continutului in lizina (JEGES si colab., 1970).
Indicele iod al uleiului de porumb este de 111 - 130. In componenta
uleiului intra: acid oleic 46%, acid linoleic 41,5%, acid palmitic 7,8%, acid stearic
3,5% si altii.
Boabele contin vitaminele B , B si E si PP in proportie mai mare,
12
provitamina A (la varietatile cu boabe galbene); vitamina C lipseste.
Compozitia chimica este mult influentata de hibrid (soi), conditiile de
vegetatie si tehnologia aplicata.

3.7.1.3. Raspandire
Porumbul ocupa al treilea loc intre plantele cultivate pe glob, totalizand,
dupa datele statistice din 2005, suprafata de 147,0 mil. ha, cu 3587 kg/ha Cele
mai intinse suprafete cu porumb sunt in SUA 30,8 mil. ha, dupa care urmeaza
China (25,2 mil. ha), Brazilia (11,4 mil. ha), Mexic (8,0 mil. ha), India (7,4 mil.
ha). Productii mari obtin Italia (10063 kg/ha), SUA (9315 kg/ha), Franta (8095
kg/ha).
Tara noastra are pondere insemnata intre tarile cultivatoare de porumb. In
anul 2001 s-a cultivat pe 3.100.000 ha, obtinandu-se un randament mediu scazut
de numai 2.419 kg/ha, iar in 2005 s-au cultivat 2,662 mil.ha, cu o productie medie
de 3743 kg/ha.

3.7.1.4. Sistematica. Origine. Hibrizi cultivati in Romania

Porumbul face parte din familia Gramineae , subfamilia Sistematica.

Panicoidae , tribul Maydeae , specia Zea mays L. (n = 10 cromozomi). Din acelasi
trib, pe langa genul Zea , fac parte 8 genuri (ENGLER, 1964), din care importante
pentru filogenia porumbului sunt doua Euchlena si Tripsacum , ambele ra spandite
in America.
In functie de structura endospermului si caracterele stiuletelui, specia Zea
mays cuprinde mai multe convarietati:
163
 - Zea mays L conv. Indurata (Sturt) Bailey sin. vulgaris Koerva),
porumbul cu bobul tare, neted, lucios, cu zona coronara rotundiforma. Partea
periferica a bobului este cornoasa, iar la interior este amidonoasa . Boabele au
diferite culori: albe, galbene, portocalii, rosii. Provine din zona muntoasa a
Americii Centrale.
Acestei convarietati ii apartin majoritatea vechilor soiuri romanesti de
porumb.
- Zea mays L conv. identata Sturt (sin. dentiformis ) Korn porumbul dinte
de cal, cu boabe mari, care in zona coronara prezinta o adancitura . In sectiune
boabele au zona tare (cornoasa), dispusa periferic, iar zona coronara si mijlocul
sunt ocupate de stratul amidonos, care la maturitate se contracta determinand
formarea „misunei” (adanciturii). Originea acestei convarietati este Mexicul, in
prezent fiind predominanta in lume.
- Zea mays L conv. aorista (Sturt) Bailey (sin. microsperma Koern),
porumbul cu bob mic, cornos, utilizat pentru floricele.
- Zea mays L conv. saccharata Koern (sin. rugosa Banat), porumbul
zaharat, cu boabe zbarcite si sticloase.
- Zea mays L conv. amylacea Sturt - porumbul amidonos cu boabe mari,
rotundiforme, cu endospermul amidonos predominant si foarte putin endosperm
cornos, in zona coronara . Este raspandit in Peru si Bolivia.
- Zea mays L, amyleosaccharata Sturt (Montg), cu partea inferioara a
boabelor amidonoasa , iar cea superioara cornoasa. Este ra spandit in Peru si
Bolivia.
- Zea mays L conv. ceratina Kulesch, care are bobul cornos, opac, cu
aspect ceros; in loc de amidon contine eritrodextrina. A fost descoperit in China,
iar in prezent este ra spandit in Asia si Filipine.
- Zea mays L conv. tunicata - porumbul cu bobul imbracat care, dupa
GREBENSCIKOV (1959), n-ar fi o convarietate aparte (la fel ca Zea mays -
hirta , Zea mays - japonica etc.).
Varietatile de porumb se deosebesc dupa culoarea boabelor si culoarea
paleelor.
Dupa analiza polenului ga sit la Mexico City vechimea porumbului ar fi
de circa 80.000 de ani (WALDEN, citat de MURESAN, 1975), ceea ce ar pleda
pentru existenta unei specii salbatice.
Pe baza datelor arheologice si a reconstituirilor experimentale,
MANGELSDORF, MAC NEISCH si GALINAT (citati de MURESAN, 1975),
presupun ca dezvoltarea filogenetica a porumbului s-a produs in patru etape.
- prima etapa presupune existenta in porumb sa lbatic, de „ tip tunicat ", cu
inflorescente bisexuate si stiuleti de pana la 2,5 cm lungime;
- in etapa a doua s-a produs o mutatie care a determinat aparitia
porumbului „ cu bobul golas ”;
- in etapa a treia (anii 3.400 – 2.300 i.e.n.), porumbul a fost luat in
cultura;

164
 - in etapa a patra , s-au produs hibrida ri cu Tripsacum si Euchlena , care
au condus la aparitia porumbului din anii 100 - 200 e.n. si care a evoluat spre
formele actuale.
BRANDOLINI (1967), citat de CRISTEA (1975), mentioneaza Origine.
doua centre de formare a porumbului in America: la nord de ecuator, unde
predomina formele centrului primar Mexic - Guatemala , si la sud de ecuator,
unde, predomina germoplasma centrului primar Peru – Bolivia.
In Europa, porumbul a fost adus la prima expeditie a lui CRISTOFOR
COLUMB (1493), fiind cultivat prima data in Spania, apoi in Italia.
In tara noastra , porumbul a fost mentionat in Muntenia sub domnia lui
Serban Cantacuzino (1693-1695), iar in Transilvania porumbul s-a cultivat pe
timpul impara tesei Maria Tereza (1740-1760).
In prezent, soiurile de porumb sunt putin raspandite in cultura.
Introducerea in cultura a hibrizilor a inceput in S.U.A. din anul 1933, iar
in tara noastra acestia s-au extins in cultura dupa anul 1954. Sporul mediu
mondial adus de introducerea hibrizilor fata de soiuri este apreciat la 40 - 50%.
Dupa modul de obtinere, hibrizii pot fi:
- simpli (H.S.), intre doua linii consangvinizate;
- dubli (H.D.), intre doi hibrizi simpli;
- triliniari (H.T.); intre in hibrid simplu si o linie consangvznizata .
In ceea ce priveste perioada de vegetatie, hibrizii cultivati in Romania necesita 50
- 85 zile in intervalul rasarit – inflorit si 60 - 70 de zile pentru formarea, cresterea
si maturarea boabelor, revenind un total de 110 - 155 zile (in sudul ta rii). Sub
aspectul analizat, au fost diferentiati in 9 grupe de maturitate.
Clasificarea hibrizilor in sistemul F.A.O., in functie de perioada de
vegetatie, cuprinde 9 grupe, fiecare avand ca etalon durata de vegetatie a unui
hibrid american. Din cele 9 grupe, importanta prezinta doar 6 (tab. 3.35).
Hibrizii de porumb zonati si admisi in cultura in anul 1994 sunt prezentati
in tabelul 3.36.

Tabelul 3.35.
Clasificarea hibrizilor dupa perioada de vegetatie
Clasificarea F.A.O.
Grupa de precociatate Clasificarea romaneasca
(nr. cod) (nr. cod)
Hibrizi foarte timpurii sub100 100 – 200
Hibrizi timpurii 100 – 199 200 – 300
Hibrizi semitimpurii 200 – 299 300 – 400
Hibrizi semitarzii 300 – 399 400 – 500 si 500 – 600
Hibrizi tarzii peste 400 650 – 700
Pentru constanta in realizarea productiilor, fiecare cultivator este bine sa
foloseasca 3 - 4 hibrizi diferiti ca perioada de vegetatie. La alegerea acestora
trebuie sa se urmareasca :
- sa fie adaptati conditiilor zonei in care urmeaza a fi cultivat;
- sa ajunga la maturitate inainte de venirea brumelor de toamna si, pentru
siguranta in acest sens, sa aiba necesarul de unitati termice mai mic cu 150 fata de
potentialul zonei;
165
 Tabelul 3.36
Hibrizii de porumb – Zea mays L.
De n umi re a hi b rid ul ui T i pu l T a ra de De n umi re a hi b rid ul ui T i pu l P re c oc i t a te a T a ra de P rec oc it at e a
hi br i- o ri gi ne hi br i- FA O o ri gi ne
FA O dul ui dul ui
1 234 1 234
A c t i on H S 4 00-5 00 D Elita H S 1 00-2 00 U SA
A ga na H T pe s te 600 U SA E v a H S 3 00-4 00 U SA
E v el i na H S 4 00-5 00 U SA A l be rt a H T 2 00-3 00 U SA
A l e si a H S pe s te 600 F E v el i na SB ** H S 4 00-5 00 U SA
A l for H S 3 00-4 00 F F a ur H S 5 00-6 00 R
A l i a ca n H S pe s te 600 F F e di a H S 5 00-6 00 U SA
A l t e za H S 4 00-5 00 D F e l ic i a H S 2 00-3 00 U SA
A ma de us H T 2 00-3 00 D F l ore nc i a H S 5 00-6 00 U SA
A mi ra l ( UA S 14 26) H S 4 00-5 00 F F l ore nc i a S B* * H S 5 00-6 00 U SA
A na H S 5 00-6 00 R- U SA F l ori a n H T 1 00-2 00 F
A nc a * H S 4 00-5 00 R- U SA F orb a n H S 4 00-5 00 F
A nd re ea H S 3 00-4 00 R F ul ge r H S 5 00-6 00 R
A nk o H T 2 00-3 00 D F ul vi a H S 5 00-6 00 U SA
A pa c he H S 1 00-2 00 F F und ul e a 98 H T 1 00-2 00 R
A ra l H S 1 00-2 00 U SA F und ul e a 32 0 H S 4 00-5 00 R
A s tr al (U AS 2292 ) H S 3 00-4 00 F F und ul e a 32 2 H S 4 00-5 00 R
A uri u (U A S 239 2) H S 3 00-4 00 F F und ul e a 34 0 H S 4 00-5 00 R
A W 641 H S 3 00-4 00 U SA F und ul e a 36 5 H S pe s te 600 R
A W 641 R R(n) H S 3 00-4 00 U SA F und ul e a 37 6 H S 5 00-6 00 R
pe s te 600 R B ogda n a H S 5 00-6 00 U SA F und ul e a 41 0 HS
B uc i um H S 2 00-3 00 R F und ul e a 41 2 H S pe s te 600 R
pe s te 600 R B uc ovi na H T 1 00-2 00 R F und ul e a 41 8 HD
C a mpi on H S 5 00-6 00 R F und ul e a 42 0 H T pe s te 600 R
C a ra ib e H T 1 00-2 00 D F uri o H S 2 00-3 00 CH
C a rdi a l H T 1 00-2 00 F F uri o CB ( n) H S 2 00-3 00 CH
C e ci l i a H S pe s te 600 U SA G a bi H S pe s te 600 R- U SA
C e ci l i a C B** H S pe s te 600 U SA G a rde l H S pe s te 600 F
C e ci l i a I R*** H S pe s te 600 U SA G e org in a H T 5 00-6 00 U SA
C e rvi a H S 5 00-6 00 B G ra ni t H S 4 00-5 00 R
C he ri f H S 3 00-4 00 F H e l ga H S 2 00-3 00 U SA
C i cl on HD 1 00-2 00 R Hella H S 3 00-4 00 H
C l ar ic a H S 2 00-3 00 U SA H oc ke y H S pe s te 600 F
C l ar is i a H S 4 00-5 00 U SA I le a na H S 3 00-4 00 R
C l ar is i a S B** H S 4 00-5 00 U SA J a nus H S 1 00-2 00 D
C oc or H S pe s te 600 R K a l l is t a H T 1 00-2 00 F
C ol omba H S 5 00-6 00 U SA K i nc s H T 4 00-5 00 CH
C ora l ba H S pe s te 600 U SA K i nt a l H T 2 00-3 00 U SA
C ora l ba SB ** H S pe s te 600 U SA K i sk un 423 0 H S 3 00-4 00 H
C ost a do r H S 5 00-6 00 F K i sk un 425 5 H T 3 00-4 00 H
C ri st a l H T 1 00-2 00 R K i sk un 429 7 H S 4 00-5 00 H
Dacic H S 5 00-6 00 R K i sk un 434 4 H S 4 00-5 00 H
D a na H S 1 00-2 00 R K i sk un 438 0 H S 4 00-5 00 H
D a ne l l a H S 4 00-5 00 U SA K i sk un 444 4 H S 5 00-6 00 H
D a nub iu H S 4 00-5 00 R L a ur a H S pe s te 600 U SA
D e ni ro H S pe s te 600 D L G 2306 H T 2 00-3 00 F
D K 2 32 H S 1 00-2 00 U SA L G 2313 H S 3 00-4 00 F
D K 2 50 H S 1 00-2 00 U SA L G 2380 H S 3 00-4 00 F
D K 3 00 H S 2 00-3 00 U SA L G 2530 H S 5 00-6 00 F
D K 3 86 H S 2 00-3 00 U SA L i be ro H T 2 00-3 00 D
D K 3 91 H S 4 00-5 00 U SA L o re nc a H S 2 00-3 00 H
D K 3 98 H S 2 00-3 00 U SA L o vri n 400 H S 5 00-6 00 R
D K 4 43 H S 2 00-3 00 U SA L u ce H S pe s te 600 D
D K 4 85 H S 4 00-5 00 U SA L u is i a na H S 4 00-5 00 U SA
D K 5 26 H T 4 00-5 00 U SA M a ri s ta H S 3 00-4 00 U SA
D K 5 27 H S 5 00-6 00 U SA M a ri s ta SB ** H S 3 00-4 00 U SA
D K 5 54 H S 4 00-5 00 U SA M a ri s ta IR* ** H S 3 00-4 00 U SA
D K 5 66 H S 5 00-6 00 U SA M e nd oz a H S 2 00-3 00 B
D K 6 46 H S pe s te 600 U SA M e rl i n H T 1 00-2 00 D
D oi na H T 1 00-2 00 R M i l c ov H S 3 00-4 00 R
CH M i l e ni um H T 1 00-2 00 R D ol a r H T 4 00-5 00
D up lo H S 5 00-6 00 D M i ne rva HD 3 00-4 00 R
D ura n da l H S 4 00-5 00 U SA M on a H S 1 00-2 00 U SA
Elan H T 2 00-3 00 R M on a li s a H S 2 00-3 00 U SA
E l e c t ra H T 1 00-2 00 D M on e sa H S 2 00-3 00

166
 Tabelul 3.34 (continuare)
1 234 1 234
M on ta n a H T 1 00-2 00 R P ura H S 5 00-6 00 U SA
N a st i a H S 4 00-5 00 U SA P ura SB H S 5 00-6 00 U SA
N a st i a SB ** H S 4 00-5 00 U SA R a fa e la H S 5 00-6 00 U SA
N a t a c ha H T 1 00-2 00 U SA R a is a H S 2 00-3 00 U SA
N a t a li a H S 5 00-6 00 U SA R a nc he ro H S 4 00-5 00 D
N e pt un H S 3 00-4 00 R R a nda H S 5 00-6 00 U SA
N ob il i s H S 2 00-3 00 F R a pi d H S 4 00-5 00 R
N oe l l a H S 1 00-2 00 U SA R a pso di a H S 4 00-5 00 R
N ord i c H T 1 00-2 00 R R i al t o H S 2 00-3 00 D
N or ma H S 3 00-4 00 H R i va l H S 5 00-6 00 R
N S 3 00 H S 4 00-5 00 Y U R obus t H S 5 00-6 00 R
N S SC 37 5 YU H S 4 00-5 00 Y U R oss e l la H S pe s te 600 U SA
N S SC 42 0 YU H S 4 00-5 00 Y U R oxa na H S 1 00-2 00 R
O a na H S 3 00-4 00 R R ubi n H S 5 00-6 00 R
O c t a vi a *** H S 5 00-6 00 U SA S a fi r H S 5 00-6 00 R
O c t a vi a n H S 5 00-6 00 R S a fro r H S 5 00-6 00 F
O i t uz H S 3 00-4 00 R S a t urn H S 3 00-4 00 R-D
Olt H S 4 00-5 00 R S i mona H S 1 00-2 00 R
O pa l H S 4 00-5 00 R S oma x H S 2 00-3 00 F
O pt i ma H S 2 00-3 00 U SA S t i ra H S 3 00-4 00 U SA
S t i ra S B** H S 3 00-4 00 U SA O ra nj e H S 3 00-4 00 D
O ri z ont H S 5 00-6 00 R S uc e a va 95 HD 1 00-2 00 R
O vi di u H S 4 00-5 00 R S uc e a va 97 H T 1 00-2 00 R
P a l ti n H S 4 00-5 00 R S uc e a va 99 H T 1 00-2 00 R
P a nc i u H S 4 00-5 00 R S uc e a va 108 H T 1 00-2 00 R
P a ndu r HD 4 00-5 00 R S upe r mona rk H T 4 00-5 00 F
P a nka H T 3 00-4 00 U SA S oi m H S 4 00-5 00 R
P a rt i z an H S 4 00-5 00 R S Z S C 516 H S 5 00-6 00 H
P a rvi s H T 1 00-2 00 F S Z T C 358 H T 3 00-4 00 H
P e rc e va l H S 4 00-5 00 U SA S Z T C 465 H T 4 00-5 00 H
P e rl i s H T 2 00-3 00 F T e me ra r H S pe s te 600 R
P F 70 9/ 91 H S 5 00-6 00 R- U SA T e mp ra H S pe s te 600 CH
P i ra t H S 2 00-3 00 D T h e mis H S 5 00-6 00 F
P odu I lo ai e i 101 H T 1 00-2 00 R T i ra be l l a H T 1 00-2 00 U SA
P odu I lo ai e i 110 H S 1 00-2 00 R T o rpe do H T 3 00-4 00 D
P ol o H T 3 00-4 00 D T u rda 100 HD 2 00-3 00 R
P R 35R 57 H S 5 00-6 00 U SA T u rda 160 H S 2 00-3 00 R
P R 35R 58 (m) H S 5 00-6 00 U SA T u rda 167 H T 1 00-2 00 R
P R 36G 32 (m) H S 4 00-5 00 U SA T u rda 200 HD 2 00-3 00 R
P R 36R 56 H S 4 00-5 00 U SA T u rda 2 00 P lu s H T 1 00-2 00 R
P R 36T 5 8 H T 5 00-6 00 U SA T u rda 215 H T 3 00-4 00 R
P R 37B 04 H S 4 00-5 00 U SA T u rda 260 H S 3 00-4 00 R
P R 37G 50 *** H S 4 00-5 00 U SA T u rda Sup er H T 2 00-3 00 R
P R 37J 99* ** H S 4 00-5 00 U SA T u rda S U 1 81 H S 1 00-2 00 R
P R 37K 55 H T 4 00-5 00 U SA T u rda S U 1 82 H S 2 00-3 00 R
P R 37M 81 H S 4 00-5 00 U SA T u rda S U 2 10 H T 3 00-4 00 R
P R 37R 71 (m) H S 4 00-5 00 U SA V a si l i c a H T 4 00-5 00 U SA
P R 38B 22 (m) H S 2 00-3 00 U SA V e ro H S pe s te 600 D
P R 38F 70 H S 2 00-3 00 U SA V e ron ic a (S Z SC 42 7) H S 4 00-5 00 H
P R 38G 17 (m) H S 2 00-3 00 U SA V ol ga H S 5 00-6 00 U SA
P R 38K 94 (m) H S 2 00-3 00 U SA V ul t ur H S 4 00-5 00 R
P R 39F 55 H S 1 00-2 00 U SA Z P 335 H S 4 00-5 00 Y U
P R 39K 09 H T 2 00-3 00 U SA Z P 394 H S 4 00-5 00 Y U
P re s ta H T 1 00-2 00 F Z P 409 H T 5 00-6 00 Y U
P ri mi z ia H S 5 00-6 00 F Z P 471 H S 4 00-5 00 Y U
P ri nva l H S 1 00-2 00 U SA Z P 488 H S 4 00-5 00 Y U
P rog re s H S 4 00-5 00 R Z s uz s an na H S 2 00-3 00 H
P ue bl o H S pe s te 600 F
Po r um b pe nt r u f l o ri c el e ( po p c o r n) : E xc el e nt ( 1001 - HS – R) ; Fundul ea 625 ( HS – R) ; Pe r l at 624( HS – R) .
Po r um b z a ha r a t : D ac i a ( HD – 0 1 – R ) ; De l ic i o s ( HD – 03 – R ) ; De se r t ( HS – 02 - R) ; D ia m ant ( HD – 03 – R); Dul ci n (HT – 03 – R); Jubi le e (H S –
0 3 - NL ) ; L e g en d ( HS – 0 , 1 – F) . 1
LEG ENDA
T i pul hi bridul ui : HS – hibri d si mpl u
HD – h ib r i d d u b lu
HT – hi brid t ril i nia l
P r ec o c it a te a : – I ndic e FA O
* -pe ntru c ult ura i riga ta
** - h i b r iz i p r o d u s i p e b a za de andros te ri li t at e c it opl as ma t ic a
*** - r ez i st en t la e r b i ci d u l Pi v o t

Pentru porumb zaharat: 01 – timpuriu; 02 – Semitimpuriu; 03 – semitarziu ; 04 - tarziu 1

167
 - sa fie rezistent la seceta, boli, da una tori;
- sa aiba o buna rezistenta la frangere si o insertie uniforma a stiuletilor.
Principalul criteriu de zonare il reprezinta constanta Zonarea hibrizilor.
termica. Aceasta, in cazul porumbului, se obtine prin insumarea temperaturilor
mai mari de 10°C pe intreaga perioada de vegetatie.
Pe baza analizarii datelor climatologice medii pe perioade lungi de timp,
s-au stabilit in tara noastra trei zone de cultura pentru porumb. Zonele ecologice
sunt prezentate in detaliu, la 3.7.1.8.
, cuprinde arealele cu suma temperaturilor biologic active cuprinse Zona I
intre 1400 si 1600°C.
, cuprinde teritoriile cu resurse termice biologic active Zona a II-a
cuprinse intre 1200 - 1400°C.

3.7.1.5. Particularitati biologice

temporar, care asigura planta cu apa si hrana in Sistemul radicular

primele 2 - 3 sapta mani, este format dintr-o singura radacina embrionara si 3 - 7
radacini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numarul de noduri
subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6 - 10. Din fiecare nod
se formeaza 8 - 16 si chiar 20 de rada cini adventive permanente. Din nodurile 2 -
7 supraterestre, se pot forma ra dacini adventive cu dublu rol: de ancorare si
absorbtie .
Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la
2,5 m, iar lateral, de 60 – 75 cm, astfel ca o planta de porumb „exploreaza" circa 6
m de sol. Suprafata de absorbtie a sistemului radicular nu se coreleaza cu 3
volumul de sol explorat, totusi apa o valorifica din volumul total. Aproximativ
60% din masa totala a radacinilor se gaseste in stratul de sol pana la 30 cm.
este formata din 7 – 15 (21) internoduri pline cu maduva, care Tulpina
totalizeaza o ina ltime de la 0,30 m la 9 m, frecvent 1,5 - 3 m. Lungimea tulpinii
este corelata cu perioada de vegetatie, crescand odata cu aceasta.
Diametrul tulpinii variaza pe traiectul acesteia: circa 20 mm la baza , 60
mm la mijloc si 5 - 10 mm sub panicul. Din nodurile de la baza se formeaza
lastari denumiti copili .
In ameliorarea porumbului se urma reste reducerea taliei, dar nu prin reducerea
numarului de internoduri, ci a lungimii acestora, in felul acesta, numa rul de frunze
ramanand neschimbat, dar se poate mari densitatea lanului, ceea ce conduce la
obtinerea unor sporuri de recolta de 11 - 26% (GH. BILTEANU, V.
BARNAURE, 1979).
Rezistenta la frangere si cadere a tulpinilor este o insusire importanta
pentru recoltarea mecanizata. Densitatea exagerata, excesul de azot, lipsa
potasiului, atacul de Ostrinia nubilalis , atacul de fuzarioza reprezinta cateva din
cauzele care determina frangerea si caderea tulpinilor.
168
 au limbul lung de 50 - 80 cm, lat de 4 - 12 cm, cu marginile Frunzele
ondulate, ceea ce le confera flexibilitate. Prezenta celulelor buliforme din
epiderma superioara determina rasucirea limbului spre interior in conditii de
seceta, proces prin care planta isi ma reste rezistenta la seceta. Indicele suprafetei
foliare la care se obtin recolte bune are valori de 4,0 - 5,0 in culturile neirigate si
de 5,0 - 6,0 in culturile irigate. Suprafata foliara atinge valori maxime in
momentul infloririi florilor femele.
Numarul de frunze este corelat cu perioada de vegetatie. Astfel V.
NOZZOLINI (1963); citat de GH. BILTEANU (1974), clasifica hibrizii dupa
numarul de frunze, dupa cum urmeaza: extratimpurii sub 18 - 20, tardivi 20 - 22
si foarte tardivi , cu peste 22 frunze.
Valorile asimilatiei nete sunt mai mari la frunzele tinere din varf (pana la
13,5 g/m /zi in perioada de la formarea paniculului si pana la maturitatea in lapte), 2
comparativ cu frunzele etajului de mijloc (6,1 g/m /zi, in aceeasi perioada). 2
CONTI (1971) reliefeaza necesitatea reducerii unghiului de insertie, al
frunzelor, fapt care permite ma rirea densitatii lor. PENDLETON si colab (1968),
HICKS si STRNEKER (1972) au obtinut sporuri de recolta de 40% prin folosirea
de plante cu frunze erecte care au valorificat mai bine energia luminoasa si au fost
cultivate cu densitati mai mari, comparativ cu plantele de porumb cu frunzele
aplecate.
Mentinerea frunzelor verzi pana la maturitate mareste recolta de boabe si
valoarea furajera a productiei secundare.
. Porumbul este o planta unisexuat-monoica . Florile Inflorescentele
mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul , iar cele femele
sunt grupate in inflorescente de tip spadice (spic cu rahisul mult ingrosat),
protejate de frunze modificate (pa nusi) situate la subsuoara frunzelor.
Porumbul este o planta protandra, polenul putand aparea cu 5 - 7 zile
inaintea matura rii ovulelor. In conditii de seceta decalajul poate sa depaseasca
chiar 10 zile, determinand cresterea procentului de plante sterile.
Polenizarea este alogama anemofila , gra unciorii de polen putand fi purtati
de vant pana la 1 km distanta .
este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7 - 10%; Fructul
endospermul 80 - 87%, iar embrionul 10 - 12%. MMB variaza intre 40 – 1.100 g,
frecvent 200 - 400 g, iar MH este de 72 - 88 kg.

3.7.1.6. Fazele cresterii si dezvolta rii stadiale

In ciclul ontogenetic al porumbului au fost delimitate 11 faze, numerotate

dupa sistemul zecimal, cu 0 - 5 in etapa vegetativa si 6 - 10 in etapa generativa .
Criteriile de delimitare in etapa vegetativa sunt numarul de frunze, iar in etapa
generativa evolutia cresterii si maturarii bobului.
(germinare - rasarire) dureaza 8 - 16 zile si necesita 120 - 180°C; Faza 0
temperaturile scazute de scurta durata , de 6 - 8°C, cand coleoptilul este in sol si de
-4°C dupa rasarire, nu produc pierderi; faza se declanseaza la temperatura minima
169
de 8°C, prin absorbtia apei in proportie de 35 - 40% fata de masa semintei.
(doua frunze complet formate) se inregistreaza dupa circa 10 Faza 0,5
zile de la data rasa ririi: se formeaza primele rada cini coronare; nutritia plantei se
realizeaza greu, datorita sistemului radicular slab dezvoltat; fertilizarea pe rand, o
data cu semanatul, ajuta mult plantele in aceasta faza .
(patru frunze complet formate) se inregistreaza la 15 - 20 de zile Faza 1
dupa rasa rire; planta are circa 40 cm inaltime, varful tulpinii este inca sub
suprafata solului; incepe procesul de initiere al paniculului, de formare a tuturor
frunzelor si mugurilor stiuletelui; grindina si inghetul usor pot distruge frunzele
expuse fara a distruge planta, care se reface; in aceasta faza se fac tratamente
impotriva carentei de zinc; daca este cazul, se executa erbicidarea postemergenta
si fertilizarea faziala cu azot.
(sase frunze complet formate) , la 22 - 25 zile dupa rasarire: Faza 1,5
varful de crestere este la suprafata solului; se dezvolta mugurii viitorilor stiuleti,
de la nodurile situate inca sub suprafata solului; rada cinile coronare sunt
predominante; creste consumul de NPK al plantei.
(opt frunze complet formate) , dupa circa 30 de zile de la rasarire la Faza 2
hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 40 de zile la hibrizii tarzii; varful de crestere
este la 5 - 8 cm deasupra suprafetei solului; cresterile vegetative sunt intense;
grindina poate diminua recolta cu 10 - 20%; se fac tratamente contra
sfredelitorului, fiind perioada ecloza rii oualor.
(zece frunze complet formate) , la 36 - 38 zile la hibrizii mijlocii Faza 2,5
si 48 - 50 de zile, la cei tarzii: creste consumul de NPK si nevoia de apa; incepe
cresterea rapida a paniculului si se dezvolta formatiunile viitorilor stiuleti.
(douasprezece frunze complet formate) , la 42 - 45 de zile la Faza 3
hibrizii mijlocii si 54 - 56 de zile la cei tarzii: tulpina si paniculul cresc rapid;
indicele foliar este 3 - 4; dezvoltarea sistemului radicular asigura valorificarea
apei din intregul volum de sol.
(14 frunze complet formate) se realizeaza dupa 49 - 52 de zile de Faza 3,5
la rasa rire la hibrizii mijlocii si 61 - 63 de zile la hibrizii tarzii; se caracterizeaza
prin cresterea rapida a tulpinii, prin alungirea internodiilor si alungirea rahisului
stiuletelui; incepe alungirea stigmatelor florilor de la baza rahisului; consumul de
apa si al elementelor nutritive este ridicat.
(aparitia paniculului) se realizeaza dupa 56 - 58 zile de la rasarire Faza 4
si, respectiv, dupa 70 - 74 de zile la hibrizii tarzii: apare varful paniculului, se
alungesc ultimele internodii; se alungesc stigmatele, este necesara irigarea
culturii.
(aparitia stigmatelor si polenizarea) se produce dupa 64 - 68 de Faza 5
zile la hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 78 - 82 zile la hibrizii tarzii: indicele
foliar este 5 - 6; gradul de acoperire a solului 90 - 95%; continua consumul rapid
de fosfor si azot, se incetineste absorbtia potasiului.
(inceputul umplerii boabelor) are loc dupa 12 zile de la aparitia Faza 6
stigmatelor: ciocalaul, panusile si tulpina sunt complet formate; incepe
acumularea amidonului; continua absorbtia azotului si a fosforului.
170
 (coacerea in lapte) , dupa 24 de zile de la aparitia stigmatelor: are Faza 7
loc depunerea in ritm rapid a substantelor in bob; seceta, carentele nutritive si
stresul termic pot provoca sistavirea boabelor.
(coacerii in lapte ceara) , dupa circa 36 de zile de la aparitia Faza 8
stigmatelor: la hibrizii din conv. dentiformis se formeaza misuna; incepe uscarea
frunzelor bazale; sistavirea boabelor se produce din aceleasi cauze mentionate
anterior.
(coacerea in parga-ceara) , dupa circa 48 de zile de la aparitia Faza 9
stigmatelor: are loc incheierea procesului de depunere a substantelor de rezerva;
intre endosperm si embrion apare stratul negru de separare, care impiedica fluxul
substantelor spre endosperm.
(maturitatea fiziologica) , dupa circa 60 de zile de la aparitia Faza 10
stigmatelor; boabele au atins greutatea maxima; se continua uscarea boabelor, a
frunzelor si panusilor.
Cunoasterea fazelor cresterii si dezvoltarii stadiale permite cultivatorului
sa dirijeze procesul de formare a recoltei.
3.7.1.7 Cerintele fata de clima si sol

Porumbul, datorita plasticitatii ecologice si a lucrarilor de ameliorare, se

cultiva azi in nord pana la latitudinea de 58° (Suedia), iar in sud pana la 42° (in
Noua Zeelanda).
Semintele germineaza la 8 - 10°C. La Cerintele fata de temperatura .
temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului
ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a
produselor de hidroliza a amidonului.
Dupa ra sa rire, la temperatura de 4 - 5°C, cresterea inceteaza , se degradeaza
clorofila si plantele mor. Brumele tarzii distrug frunzele, iar la temperatura de -
4°C, dupa 2 - 4 ore, este distrusa intreaga planta .
Cresterea se desfasoara in bune conditii daca in luna mai temperaturile
medii nu scad sub 13°C, iar in iulie si august nu coboara sub 18°C. Cea mai
ridicata viteza de crestere se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 24 -30°C.
Dupa cercetatorii americani, cand temperatura lunii mai scade sub 12,7°C,
productia de porumb se diminueaza cu 15%.
O perioada critica o reprezinta inflorirea, cand temperatura trebuie sa fie
cuprinsa intre 18 - 24°C. Temperaturile ridicate, in aceasta faza, determina in
pronuntat decalaj intre aparitia paniculelor si cea a stigmatelor. La temperatura de
28 - 30°C scade viabilitatea polenului. Amplitudinile de temperatura de peste
30°C ziua si sub 10,0°C noaptea, ce survin in etapele a 6-a si a 7-a ale
organogenezei impiedica formarea anterelor, implicit dezvoltarea gra unciorilor de
polen si desfasurarea normala a proceselor de fecundare (MURESAN si colab,
1967). Socurile termice dupa fecundare deregleaza acumularea substantelor de re-
zerva in bob si apare fenomenul de sistavire. Cele mai bune conditii termice
pentru maturare, intre faza de coacere in ceara si cea deplina , sunt de 21°C.
WALACE si BRESSMANN (1954) ga sesc ca optime pentru porumb in "zona
Cordonului porumbului” din S.U.A. („Corn Belt”) urma toarele temperaturi medii
171
lunare: mai 18,3°C, iunie 21,6°C, iulie 22,7°C, august 22,7°C, septembrie 17,7°C,
octombrie 11,1°C.
Observatiile Iui J. HUMLUM pentru tara noastra, in urma studiilor
efectuate in Dobrogea, Muntenia si o parte din Transilvania, arata ca cele mai
mari recolte sunt realizate la urma toarele temperaturi: mai 16 - 20°C; iunie 19 -
21°C, iulie 20 - 23°C, august 19 - 22°C, septembrie 14 - 17°C
Rezulta ca , din punct de vedere practic, este deosebit de importanta
zonarea atenta a hibrizilor de porumb, in functie de „disponibilul termic” din
fiecare zona.
Porumbul rezista foarte bine Ia seceta , mai Cerintele fata de umiditate.
ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic
dezvoltat, consumului specific redus (233 - 445; S. ALDRICH si colab. - 1975),
caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.
Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb
poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m de apa, iar o planta 2
de porumb pana la 2 - 4 l.
Perioada critica se situeaza intre 10 - 20 iunie si 10 - 20 august adica
inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa
se ridica la 68 - 74% din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta
perioada solul trebuie sa aiba 60 - 80% apa din capacitatea de camp.
Sensibilitatea la seceta a porumbului si sca derea recoltei in functie de
perioada cand intervine lipsa de apa este prezentata in figura 3.64 (dupa V.
BIRNAURE, I. VAJIALA , 1992).
T. ANGELINI (1965) considera ca perioada critica inceputul infloritului
si urmatoarele 10 zile, cand consumul planta/zi este de 1,5 - 4,5 l.
In perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea
acestora, intervalul critic fiind de 40 - 50 de zile.
J. HUMLUM a stabilit ca productia de boabe la hectar depaseste media,
in conditiile ta rii noastre, cand se realizeaza urmatoarea repartitie a precipitatiilor:
mai, peste 40 mm; iunie 60 mm; iulie 60 mm; sub 80 mm in august. Repartizarea
optima a precipitatiilor, dupa acelasi autor, este urma toarea: mai 60 - 80 mm;
iunie 100 - 120 mm; iulie 100 - 120 mm; august 20 - 60 mm.
W. WALACE SI E. BRESSMANN (1954) considera ca optima, pentru
„cordonul porumbului” din S.U.A., urmatoarea repartizare: mai 87,5 mm; iunie
87,5 mm; iulie 112 mm; august 112 mm; in septembrie si octombrie precipitatii
putine.
Cunoasterea rezervei de apa a solului in primavara are mare importanta in
stabilirea corecta a densitatii plantelor.

172
 Porumbul, fiind planta de zi scurta, creste bine Cerintele fata de lumina.
la lumina intensa . Energia chimica din intreaga biomasa poate, reprezenta 5 - 6%
din energia solara incidenta pe sistemul foliar, din care circa 50% poate fi in
boabe.
Extinderea in cultura a hibrizilor cu, pozitia frunzelor mai aproape de
verticala si care se preteaza la
densitati mai mari va conduce la
ridicarea coeficientului de
convertire a energiei solare.
Cerintele fata de sol.
Porumbul asigura recolte pe soluri
foarte variate, insa rezultatele cele
mai bune se obtin pe soluri
adanci, fertile, luto-nisipoase, care
permit dezvoltarea unui sistem
radicular puternic, capabil sa
asigure apa si elementele
nutritive.
Cele mai bune rezultate se

obtin pe solurile lutoase si luto-

Fig. 3.64. Sensibilitatea la seceta a porumbului;
nisipoase, cu 3 - 5% humus, peste
scaderea randamentului in functie de perioada in
8 mg P O , Al peste 20 mg care intervine seceta (hibrid tardiv)
25
K OAl/ 100 kg sol, gradul de
2
saturatie 75 - 90 % si pH = 6,5 - 7,5.
Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor cu
calciu, pentru corectarea reactiei acide.
Cele mal bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe
cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brune de pa dure.
Pe solurile nisipoase, prin fertilizare si irigare, se pot obtine recolte
ridicate. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, care mentin mai multa
umiditate, se inca lzesc incet primavara, iar vara crapa, rupandu-se ra dacinile
plantelor. Rezultate modeste se obtin pe solurile tasate si compacte, cat si pe cele
cu hardpan, care necesita lucra ri de afanare adanca.

3.7.1.8. Zone ecologice

Stabilirea zonelor de favorabilitate pentru cultura porumbului in tara

noastra are la baza cerintele fata de temperatura : pe baza datelor referitoare la
potentialul termic al fiecarei zone (temperaturi mai mari de 10°C) s-au stabilit in
tara noastra trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului (fig. 3.65).

173
 Fig. 3.65. Zone de cultura a porumbului stabilite pe baza sumei temperaturilor biologice
active (unitati termice utile), mai mari de 10°C (aprilie – octombrie)

cuprinde arealul in care suma temperaturilor biologic active este Zona I

de 1.400 – 1.600°C. In aceasta zona sunt cuprinse: Campia din sudul tarii,
Dobrogea si partea de sud a Podisului Moldovei, Campia de Vest, pana la sud de
Oradea.
In aceasta zona se recomanda sa se cultive 75 - 80% din suprafata cu
hibrizi tardivi, care sa valorifice eficient potentialul termic si 20 - 25% cu hibrizi
mijlocii.
de cultura cuprinde suprafetele cu resurse termice cuprinse Zona a II-a
intre 1.200 – 1.400°C. Zona include cea mai mare parte a Podisului Moldovei, o
mica parte din zona de trecere de la Campia de Sud spre zona colinara a
Carpatilor Meridionali si Campia din Nord-Vestul tarii.
In acest areal hibrizii tardivi se vor cultiva pe suprafete care nu vor depasi
20%, hibrizii mijlocii pe circa 50% iar cei timpurii pe circa 30%.
de favorabilitate are in vedere suprafetele cu suma Zona a III-a
temperaturilor biologic active de 800°-1.200°C. Sunt cuprinse zonele subcolinare
ale Carpatilor Meridionali si Rasariteni, Podisul Transilvaniei, iar in nord
Depresiunea Maramuresului.
In aceasta zona ponderea hibrizilor timpurii creste la circa 75% din
suprafata cultivata, diferenta de 25% revenind hibrizilor mijlocii.

174
 Potentialul termic al fiecarei zone, pentru hibrizii cu perioada de vegetatie
cea mai lunga , trebuie sa fie, insumat, mai mare cu 100 - 150°C (temperaturi mai
mari de 10°C), eliminandu-se, astfel, riscul neajungerii la maturitate.

3.7.2. Tehnologia de cultivare a porumbului

Conditiile climatice si cele edafice din majoritatea zonelor tarii noastre si

potentialul productiv al hibrizilor din cultura , in conditiile aplica rii unor
tehnologii moderne de cultivare, pot asigura realizarea unor recolte la nivelul
celor mai avansate tari ale lumii.

7.3.2.1. Rotatia

Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premerga toare.

Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si
furajere, dupa care urmeaza, cerealele paioase de toamna, inul, canepa, cartoful,
sfecla si floarea-soarelui.
Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de
azot (120 - 160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului
mare de apa , nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in
zonele mai secetoase, fa ra conditii de irigare.
Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60% a
celor doua culturi. In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o
premergatoare timpurie. In culturile atacate de fuzarioza , boala comuna ambelor
specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4 - 5 ani.
Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan.
Monocultura, de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai
joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase
excesului temporar de umiditate – terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi
masura ca porumbul.
In S.U.A., in „cordonul porumbului”, cat si in sudul Frantei si in Italia, pe
soluri fertile, permeabile, structurate, bogate in humus, cu pH 6,5 - 7,5, fertilizate
rational si irigate, se practica monocultura indelungata , cu rezultate bune.
Se poate aprecia, insa, ca prin monocultura prelungita se reduce
continutul de humus, se degradeaza structura, are loc o acidifiere progresiva a
solului, se epuizeaza solul in macroelemente si unele microelemente, se inmultesc
bolile si da una torii specifici, impunandu-se, deci utilizarea unor doze marite de
ingrasaminte si tratamente costisitoare.
Rezultatele din tara noastra reliefeaza ca cele, mai eficiente productii se
realizeaza in asolamente de 4 - 6 ani, fapt rezultat si din datele prezentate in
tabelul 3.37.
175
 Tabelul 3.37.
Productia de porumb in functie de rotatie
Recolta q/ha in:
Stasiunea Sistemul de
experimentala cultivare monocultura grau - porumb asolament de
4 – 6 ani
Fundulea neirigat 49,0 55,7 60,2
(cernoziom cambic) irigat 69,6 78,4 80,7
Simnic neirigat 46,6 52,0 57,5
(brun roscat) irigat 27,9 33,5 46,8

La randul sau, porumbul este o buna premergatoare pentru culturile de

primavara si chiar pentru graul de toamna, caz in care se vor cultiva hibrizi cu
perioada de vegetatie mai scurta in rotatia porumbului. Cu alte culturi se va
acorda atentie utilizarii erbicidelor triazinice si prevenirii infesta rii cu ga rga rita.

3.7.2.2. Fertilizarea

Datorita productiei mari de masa uscata la unitatea de suprafata ,

porumbul este o planta mare consumatoare de substante nutritive.
F. ANGELINI (1965) apreciaza porumbul ca fiind o planta „vorace prin
excelenta”.
Consumul de NPK in kg/t de boabe si productia secundara aferenta, in functie de
nivelul recoltei, dupa CR. HERA si colab. (1980), sunt prezentate in tabelul 3.38.
Rezulta ca porumbul este o mare consumatoare de azot (18 - 28 kg/t) si potasiu
(23 - 36 kg/t).
Tabelul 3.38.
Consumul specific de elemente nutritive, in kg/t, de catre boabe si partile aeriene
aferente, in functie de nivelul productiei.

Elementul Productia de boabe (t/ha)

chimic 3 - 4 5 – 6 7 - 8 9 - 10 11 - 12 13 - 14 > 14
N 28-26 24-23 22-21 21-20 20-19,5 19-18,5 18
P O 14-11 10,5-10,1 9,8-9,6 9,5-9,0 8,9-8,8 8,7-8,6 8,6
25
K O 33-36 30-28 27-26 25,5-24,8 24,6-24,4 24,2-24,0 23,9
2

este principalul element in fertilizarea porumbului, care asigura Azotul

formarea unei mase foliare bogate, colorata in verde intens si care influenteaza
favorabil acumularea substantelor proteice. Carenta se manifesta prin ingalbenirea
limbului de la varf spre baza , de-a lungul nervurii mediane care se deschide la
culoare. Plantele raman firave, cu stiuletii mici. Excesul de azot intensifica
transpiratia, cresterea, este luxurianta plantele devin sensibile la seceta si boli si
intarzie maturitatea.
Absorbtia azotului este intensa de-a lungul intregii perioade de vegetatie.
joaca un rol multiplu in cresterea si fructificarea porumbului. Fosforul
Insuficienta lui se manifesta prin inrosirea frunzelor de la varf spre baza, sistemul

176
radicular este slab dezvoltat, ritmul de crestere este scazut, se accentueaza
protandria. Excesul fosforului determina insuficienta zincului.
mareste rezistenta la ca dere, seceta si boli. Carenta se manifesta Potasiul
prin ingalbenirea frunzelor de la varful lor spre baza , iar sistemul radicular
ramane slab dezvoltat.

Dintre microelemente, frecvent pe cernoziomurile cambice apare carenta

de zinc, manifestata prin aparitia dungilor ga lbui intre nervurile juma tatii
inferioare a frunzelor, pana la necrozarea lor. Carenta este favorizata de tem-
peraturile scazute din mai-iulie, de monocultura si de excesul de fosfor si azot.
Gunoiul de grajd , este indicat pe Fertilizarea organica a porumbului.
toate tipurile de sol din tara , aplicat in doza de 20 - 40 t/ha. Dozele mai mari se
aplica pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile irigate etc.
Aplicarea balegarului se face direct culturii porumbului, „proaspa t” sau
fermentat, o data la 4 - 5 ani, efectul resimtindu-se si in anul al treilea de la
aplicare in conditii de monocultura .
Mineralizarea materiei organice prin Fertilizarea organo-minerala.
procese microbiologice si prezenta ingrasa mintelor chimice conduc la obtinerea
unor sporuri mari de recolta. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase, cat si pe
cele erodate s-au obtinut prin aplicarea impreuna a 20 t de gunoi de grajd + N
32-48
P.
32-48
Ingrasamintele verzi au rol asema nator gunoiului de grajd, fapt pentru
care sunt mult aplicate in S.U.A., Italia, Ungaria. Ele sunt mai economice cand se
produc in culturi ascunse sau sunt cultivate in miriste. Pentru culturi ascunse se
recomanda utilizarea sulfinei, iar pentru culturi duble se recomanda lupinul alb.
. Rezultatele de sinteza reliefeaza ca, pe toate Fertilizarea chimica
tipurile de sol, fertilizarea cu azot si fosfor se inscrie cu sporuri semnificative de
recolta; potasiul asigura sporuri semnificative pe solurile luvice, pe cele nisipoase
si in conditii de irigare (tab. 3.39).
Sporul productiei de boabe la 1 kg ingrasamant este variabil, in
functie de tipul de sol, condit iile climatice si hibridul cultivat.
In figura 3.66. este prezentat sporul productiei de boabe datorita
ingrasamintelor cu azot, aplicate pe fond constant de P K (BORCEAN si
70 80
colab.992).
Tabelul 3.39.
Sporul de boabe pentru 1 kg s.a. ingrasamant
Tipul de sol N P O KO
25 2
Cernoziomuri 12 6 0–5
Aluvial 13 5 0–5
Brun-roscat argilo-iluvial 9 4 3
Brun argilo-iluvial 9 6 6

177
 Cu referire la hibrizi, se poate afirma ca hibrizii simpli, intensiv cultivati,
pe fond nefertilizat, sunt depasiti in productie de ca tre hibrizii dubli extensivi, dar
in conditii de fertilizare locurile se
inverseaza.
La stabilirea dozelor de
ingrasamant se vor avea in vedere:
tipul de sol, nivelul productiei
scontate, rezerva solului, consumul
specific, regimul precipitatiilor,
hibridul cultivat, planta
.premerga toare.
Fertilizarea cu azot . In tabelul
3.40. sunt prezentate dozele optime
economice de azot (dupa CR. HERA
si Z. BORLAN, 1980).
Dozele optime economice de
azot, in conditii de cultura neirigata
sunt cu 30 - 90 kg mai mici decat in
cultura irigata.
Fig. 3.66. Efectul ingrasamintelor cu azot
In functie de productia
asupra recoltei
planificata consumul specific se
modifica determinarea dozei putandu-se realiza simplu, calculand 24 kg N pentru
fiecare tona de boabe la o productie sub 5 t/ha; 22 kg N/t la o productie intre 6 -
10 t/ha si, respectiv, 20 kg N/t la productii de peste 10 t/ha.
Tabelul 3.40.
Dozele optime economice medii de azot la porumb, in functie de productia
planificata(boabe) si de asigurarea potentiala a solului cu azot
(apreciata dupa indicele azot – I.N.)*
Productia planificata boabe DOE de N (kg/ha) la IN al solului
(kg/ha) 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
5000 144 134 122 113 106 100 94 89
6000 168 157 146 138 130 124 118 114
7000 191 180 169 160 153 147 141 137
8000 211 201 190 181 173 167 161 157
9000 231 220 209 200 193 186 180 176
10000 248 238 226 217 210 204 199 194
11000 265 254 213 234 227 221 216 210
12000 280 269 258 249 242 236 230 226
14000 308 297 286 277 270 234 258 254
* Fata de original, tabelul este simplificat, luand in considerare numai 10 nivele de
productie (in loc de 20) si 8 nivele de I.N. (fata de 9).

Doza se reduce cu 20 - 50 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa

leguminoase, de asemenea, se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tona de gunoi data
direct porumbului si, respectiv, cu 1 kg N, cand aplicarea gunoiului s-a facut la

178
planta premerga toare; se reduce cu 20 - 30 kg N in cazul hibrizilor sensibili la
frangerea tulpinilor.
Doza se majoreaza cu 20 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa floarea
soarelui si cu 25 kg N/ha dupa cartofi tarzii sau in al III-lea an de monocultura
In functie de asigurarea cu apa, de precipitatiile din intervalul octombrie-
februarie, doza se corecteaza cu +/- 5 kg/10 mm precipitatii peste sau sub medie;
se mareste cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic si cand semanatul se face in
primaveri umede si se micsoreaza cu 20 kg in primaverile secetoase.
Aplicarea azotului trebuie efectuata fractionat, astfel:
- 30 - 40 kg/ha azot sub forma de ingrasamant complex sau de azotat de
amoniu, concomitent cu semanatul;
- la prasilele a II-a si a III-a mecanice se aplica 30 - 70 kg/ha azot sub
forma de uree, azotat de amoniu sau ingrasaminte lichide;
- concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 - 20 kg/ha, corelate cu
dozele, aplicate anterior si starea culturii.
Fertilizarea cu fosfor . In functie de nivelul productiei scontate si starea de
aprovizionare a solurilor cu fosfor, CR. HERA si Z. BORLAN (1980) recomanda
dozele economice inscrise in tabelul 3.41.
Tabelul 3.41.
Dozele optime economice (DOE) medii de P O , in functie de productia
25
planificata (boabe) si starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil
Productia planificata boabe DOE de P O (kg/ha) cand PAL** este de (ppm P):
25
(kg/ha) 10 20 30 40 50 60
5000 82 61 42 27 14 -
6000 95 74 55 40 27 18
7000 106 85 66 50 38 28
8000 115 93 75 59 47 37
9000 122 101 82 67 54 45
10000 129 107 89 73 61 51
11000 134 113 94 79 66 57
12000 139 117 99 83 71 61
13000 143 121 103 87 75 65
14000 146 125 106 91 78 69
*Fata de original, tabelul este simplificat; luand in considerare numai 10 nivele de productie
in loc de 20 si numai 6 nivele de aprovizionare a solului cu fosfor fata de 13.
**P din fosfatii solubili in acetat lactat de amoniu.

Doza se poate calcula expeditiv, plecand in calcul de la un consum de 9

kg P O /t boabe, la in continut al solului de peste 6 mg/100g sol. Pe solurile cu
25
continut sub 6 mg P O /100 g sol doza se va majora 15 - 20 kg P O pentru
25 25
fiecare mg sub limita mentionata.
Doza se reduce pentru fiecare tona de gunoi cu 1 kg P O , cand aplicarea
25
s-a fa cut direct porumbului si cu 0,5 kg P O , pentru fiecare tona de gunoi aplicata
25
plantei premerga toare.
Incorporarea in sol a ingrasa mintelor cu fosfor se face sub aratura de
baza .

179
 Ingrasamintele complexe cu fosfor se pot aplica prima vara la pregatirea
patului germinativ, incorporandu-se adanc cu grapa cu discuri, sau in benzi
concomitent cu semanatul (fertilizarea starter).
Fertilizarea cu potasiu. Dozele optime, economice si starea aprovizionare
a solului cu potasiu mobil, calculate de CR. HERA si Z. BORLAN (1980) sunt
prezentate in tabelul 3.42.

Tabelul 3.42.
Doza optima de K O, in functie de productia planificata si de starea
2
de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil.
Productia planificata boabe DOE de K O (kg/ha) cand KAL este de (ppm K):
2
(kg/ha) 60 100 140 180 220 260
5000 120 86 54 26 - -
6000 141 107 75 47 21 -
7000 160 125 94 65 39 17
8000 176 141 110 81 56 33
9000 190 155 124 95 70 47
10000 203 168 137 108 82 60
11000 214 179 148 119 94 71
12000 224 190 158 129 104 81
13000 233 199 167 139 113 91
14000 242 207 175 147 121 99
*Fata de original tabelul este simplificat, luand in considerare numai 10 nivele de productie fata de 20
si numai 6 nivele de a aprovizionare a solului cu potasiu, fata de 9.

Pentru fiecare tona de gunoi doza se reduce cu 2,5 kg K O/t, cand gunoiul
2
se aplica direct si cu 1 kg K O/t, cand gunoiul s-a aplicat plantei premergatoare.
2
Sporurile de recolta cele mai mari s-au obtinut pe solurile luvice, erodate,
nisipoase si in cultura irigata cand, datorita dozelor mari de azot, se impune si
aplicarea de potasiu, pentru a mari rezistenta la frangere.
Aplicarea ingrasamintelor cu potasiu este similara cu aplicarea
ingrasamintelor cu fosfor.
Pe cernoziomurile fertilizate repetat, multi Aplicarea microelementelor.
ani, cu azot si fosfor, cu pH-ul peste 7, este necesara aplicarea preventiva a
sulfatului de zinc, o data la 4 - 6 ani, in cantitate de 8 - 10 kg/ha.
Daca apar in vegetatie simptomele carentei de zinc, se executa 1 - 3 stropiri, la
intervale de 7 - 10 zile, incepand cu faza de 4 - 5 frunze cu solutii de sulfat de zinc
in concentratie de 1%.
Pe solurile acide, cu pH sub 5,9 si cu gradul Amendamentele cu calciu.
de saturatie in baze mai mic de 75%, folosirea amendamentelor cu calciu, o data
la 4 - 5 ani, este obligatorie in cultura porumbului.

3.7.2.3. Lucrarile solului.

Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare

si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale,
maruntirea, nivelarea si realizarea in rezerve cat mai mari de apa in sol.
180
 Dupa premergatoare timpurii se executa ara tura de baza la 20 - 25 cm
adancime pe terenurile mai usoare si la 25 - 30 cm pe terenurile mijlocii si grele,
cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni, prin lucra ri
cu grapele cu discuri.
Efectuarea a doua ara turi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu
se justifica prin sporurile de productie obtinute.
Dupa plantele recoltate tarziu se executa ara tura de toamna la aceleasi
adancimi ca si ara tura de vara , cu plugul in agregat cu grapa stelata.
In conditiile solurilor grele, compacte, cu exces temporar de umiditate,
pentru imbunatatirea regimului aero-hidric se vor executa afana ri adanci la 50 - 80
cm, o data la 4 ani.
Pe solurile cu strat arabil subtire, adancimea araturii se va limita in
functie de grosimea acestuia.
Pe terenurile in panta ara turile se vor executa numai de-a lungul curbelor
de nivel.
Lucrarile solului din primavara asigura calitatea insamantarii, incoltirea si
rasarirea porumbului.
Daca terenul este nivelat, neimburuienat si fara resturi vegetale la
suprafata , solul se va lucra in preziua sema natului cu combinatorul sau cu grapa
cu discuri in agregat cu grapa cu colti.
Daca la desprima varare terenul este denivelat, si imburuienat, dupa
zvantarea terenului se executa o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grape cu
colti, pregatirea patului germinativ urmand sa se faca in preziua semanatului, cu
combinatorul, perpendicular pe directia de semanat.
Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimava rare si pana
la sema nat.
Este corespunzator patul germinativ cand solul, pe adancimea de 3 - 6 cm
este maruntit si zvantat, iar dedesubt este „asezat”, pentru a favoriza ascensiunea
apei la bob.
Pentru obtinerea de economii de combustibil si evitarea tasa rii accentuate
se recomanda efectuarea printr-o singura trecere a mai multor operatiuni:
administrarea ingrasamintelor, a erbicidelor, insecticidelor , o data cu lucrarile de
pregatire a patului germinativ.
In diferite ta ri se practica , in prezent, sistemul de lucrari minime
(„minimum tillage”) , in doua variante:
- cu o singura trecere : se executa fertilizarea, aratul, discuitul; gra patul,
erbicidarea si sema natul;
- cu doua treceri : la prima trecere, se realizeaza fertilizarea, aratura;
discuirea si erbicidarea - varianta posibil de aplicat si in conditiile din tara noastra .
In prezent, in S.U.A., Franta si Italia s-au obtinut rezultate bune in
sistemul „no tillage”, adica prin semanatul porumbului in miristea plantei
premergatoare, deci in teren nelucrat. Acest sistem se practica si la noi in cultura
succesiva pe terenuri irigate, prin insamantare in miriste cu MCSN-6 care, la o
181
singura trecere, realizeaza lucrarea solului in zona randurilor, semanatul si
erbicidarea.
Atentie se acorda in diferite ta ri si sistemului alternativ prin care aratura
nu se executa anual si intre acesti ani se lucreaza numai cu grapele cu discuri.
Rezultatele de pana acum reliefeaza ca nivelul recoltelor, prin acest sistem se
diminueaza numai cu 4 - 5% fata de sistemul cu ara turi normale.

3.7.2.4. Samanta si semanatul

Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si Samant a.

germinatia minima de 90%.
Impotriva agentilor patogeni din sol ( Fusarium, Pythium, Penicillium,
Aspergillus, Sorosporium holcisorghi ) sa manta se trateaza cu Tiradin75 (3kg/t),
Metoben 70 (2kg/t), TMTD 75 (4kg/t). Se previn, astfel, fenomenele de „clocire a
semintelor” in sol.
Protectia impotriva da unatorilor din sol ( Agriotes sp., Tanymecus
dilaticollis etc.) se realizeaza prin tratarea semintelor cu Seedox 80 WP
(12,5kg/t), Furadan 35 ST (2,5kg/t), Diafuran 35 ST (25kg/t), Carbodan 35 ST
(25kg/t), Sinolintox 10 G (20 l/t).
Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, Perioada de semanat.
la ora 7, la 10 cm adancime, temperatura este de 8°C si vremea este in curs de
inca lzire.
Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se
seamana intre 1 - 20 aprilie si intre 15 - 30 aprilie, in celelalte zone.
Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar
incoltirea si ra sa rirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire
se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor: se reduce deci,
perioada de vegetatie. Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata
rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul
putrezirii boabelor in sol. La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea
semanatului, cand se reduce umiditatea solului; perioada de inflorire-fecundare
este impinsa in intervalul cu temperaturi ridicate si umiditate relativa aerului mai
mica , fapt care sporeste procentul plantelor sterile si reduce randamentul de
boabe.
Semanatul incepe cu hibrizii timpurii, mai rezistenti la temperaturile
sca zute, pe soluri cu textura usoara, care se zvanta mai repede.
Constituie factorul tehnologic de baza pentru realizarea unor Densitatea.
recolte mari, porumbul reactionand mai puternic la acest element tehnologic decat
alte prasitoare (fig. 3.67).
Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de
hibrizi noi, marirea nivelurilor de fertilizare, irigarea etc., au condus la recolte mai
mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului, respectiv cu
cresterea suprafetei foliare la unitatea de suprafata . La densitati prea mari insa ,
frunzele inferioare ajung la un randament, fotosintetic sca zut, in lan se
accentueaza protandria, se reduce continutul de substante proteice din boabe.
182
 Factorii obligatorii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea densitatii
sunt: hibridul cultivat, umiditatea si fertilitatea solului.
Caracteristicile hibridului luate in considerare sunt: inaltimea plantelor,
numarul de frunze, latimea frunzelor fata de tulpina si rezistenta la frangere si
cadere.
Rezulta ca hibrizii timpurii care au talie mai joasa si in numar de frunze
mai mic comparativ cu hibrizii tarzii se vor cultiva cu densitate mai mare.
Hibrizii cu raportul productiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1
asigura productii ridicate la densitati mai mari decat cei cu raportul favorabil
aparatului vegetativ.

Fig. 3.67. Influenta densitatii plantelor asupra marimii s tiuletilor de porumb

si a productiei de boabe la hectar

Fertilitatea si umiditatea modifica densitatea doar la acelasi hibrid.

In zonele umede, unde gradul de fertilitate a solului este scazut, factorul
limitativ al recoltei il constituie nivelul de fertilizare. La stabilirea densitatii
trebuie sa se tina seama de posibilitatile de aprovizionare cu apa pe tot timpul
vegetatiei.
In zonele cu precipitatii reduse (Campia Dunarii, Dobrogea etc.)
elementul de baza in stabilirea densitatii il constituie rezerva de apa acumulata in
perioada toamna – iarna – primavara, pana la semanat.
Cand rezerva de apa are un deficit ce depaseste 60 mm, densitatea se
reduce, din start, cu 3 - 5 mii plante/ha.
Pe suprafetele irigate densitatea se mareste cu 10 - 15 mii plante/ha.
In prezent, in tara noastra, pentru sortimentul de hibrizi zonati se practica
densitatile mentionate in tabelul 3.43.
183
 Tabelul 3.43.
Densitatea la recoltare (mii plante/ha) in functie de perioada de vegetatie a
hibrizilor si tipul de cultura
Culturi irigate
Densitatea la maturitate Culturi neirigate
(mii plante/ha) (mii plante/ha)
Hibrizi timpurii 45 – 60 65 – 70
Hibrizi mijlocii 40 – 55 60 – 65
Hibrizi tarzii 40 – 50 60 – 65

variaza intre 15 - 30 kg, in functie de Cantitatea de samanta la hectar

puritate, germinatie si MMB. Pentru realizarea densitatilor dorite la recoltare, la
semanat, se mareste numa rul de seminte cu 10 - 15% reprezentand pierderile ce
apar pana la rasarire si in intervalul rasarire – recoltare.
este de 70 cm pe terenurile neirigate si pe cele Distanta intre randuri
irigate prin aspersiune si de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.
Reducerea distantei intre randuri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de
5 - 10%, dar nu in toate cazurile. Prin reducerea distantei se realizeaza o mai buna
distributie a plantelor in lan.
variaza in functie de textura si umiditatea Adancimea de semanat
solului. In regiunile mai umede, cu soluri grele semanatul se va realiza la 5 - 6
cm. Pe suprafetele din zone mai uscate, pe soluri cu textura mijlocie, adancimea
de sema nat se mareste la 6 - 8 cm. Fiecare centimetru in plus la adancimea de
semanat, in functie de temperatura, intarzie rasarirea cu 5 - 30 ore.
Semanatul se realizeaza cu semanatori de precizie tip SPC, obisnuit cu
SPC pe terenurile plane si cu SPC pe terenurile in panta. Viteza de lucru este de
8 4
5 - 11 km/ora.

3.7.2.5. Lucrari de ingrijire

reprezinta principala lucrare de ingrijire, Combaterea buruienilor

porumbul (la fel ca si sfecla pentru zahar) avand un ritm lent de crestere in
primele faze si o densitate redusa la unitatea de suprafata , nu poate rezista in
competitia cu cele 800 – 1.500 buruieni care rasar la 1 m .Cerceta rile efectuate in 2
15 statiuni experimentale din tara noastra arata ca la hibrizii cultivati in prezent
pierderile de recolta datorate imburuiena rii sunt de 30 - 90%, ceea ce inseamna
3.000 – 7.000 kg/ha boabe.
La I.C.C.P.T. Fundulea, intr-un teren infestat cu Sorghum halepense ,
productia de porumb s-a diminuat cu 9.000 kg/ha.
COJOCARU (1978) mentioneaza unele rezultate experimentale dupa
BELL, HOEPPE (1972) privind efectul fitotoxic al exsudatelor ra dacinilor de
mohor asupra porumbului care, impreuna cu consumul mare de apa a mohorului,
au redus recolta de porumb cu 317 - 495 kg/ha.
Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucra ri mecanice si manuale,
prin utilizarea erbicidelor sau, combinat, prin lucra ri mecanice si folosirea
erbicidelor.
In prima varianta tehnologica, fara utilizarea erbicidelor, se executa
urmatoarele lucra ri:
184
 - grapat cu grapa cu colti, dupa 4 - 6 zile de la sema nat, pentru distrugerea
buruienilor si a crustei;
- grapat dupa rasarire, cand porumbul si-a desfa cut prima frunza, dupa ce
se ridica roua, ca tesuturile plantelor sa fie elastice. Lucrarea se executa
perpendicular pe directia randurilor.
- lucrarea cu sapa rotativa, cand porumbul are 3 - 5 frunze executata la
viteza maxima a tractorului;
- prima prasila mecanica intre randuri, la adancimea de 8 - 12, cm cu
viteza de 4 - 5 km/ha, pentru a nu acoperi plantele;
- prasila a doua se executa dupa 10 - 14 zile, la adancimea de 7 - 8 cm, cu
viteza de 8 - 10 km/h;
- prasila a treia dupa 15 - 20 de zile de la a doua, la adancimea de 5 - 6
cm, cu viteza de 10 - 12 km/h.
Prasilele mecanice vor fi urmate de, prasile manuale, economic fiind doar
doua, dupa primele doua prasile mecanice.
Prasila a patra nu aduce sporuri in recolta.
Pe terenurile cu multe precipitatii, este motivata bilonarea porumbului.
Combaterea chimica a buruienilor se realizeaza cu erbicidele mentionate
in tabelul 3.42.
Utilizarea erbicidelor permite inla turarea prasitului manual, dar nu
exclude efectuarea a 1 - 3 prasile mecanice.
la hibrizii actuali, cu capacitate redusa de lasta rire, nu mai este Copilitul
necesar.
in perioada de vegetatie poate sa apara ca Combaterea daunatorilor
necesara, daca nu s-au efectuat tratamente adecvate la samanta, sau cand
porumbul este amplasat pe terenuri proaspat arate, dupa pasuni, fanete, dupa
leguminoase perene, care mentin solul reavan, si favorabil atacului viermilor-
sarma . Este de preferat ca aceste terenuri sa fie evitate.
Reliefam ca tratamentele impotriva ratisoarei porumbului si a viermilor-
sarma trebuie sa fie efectuate la samanta sau o data cu semanatul, fiind mai
eficiente decat cele din perioada de vegetatie.
In functie de zona de cultura si hibridul cultivat, consumul de Irigarea.
apa al porumbului variaza, intre 4.800 si 5.800 m / ha. 3
Perioada critica pentru apa se suprapune intervalului secetos dintre 20 - 30 iunie si
20 - 30 august.
Necesarul de apa zilnic este de 15 - 25 m /ha/zi in luna mai, 35 - 45 3
m /ha/zi in luna iulie si 35 - 45 m /ha/zi in august. 3 3
Cand nu sunt restrictii de apa si energie, se recomanda ca pe tot parcursul
vegetatiei sa se mentina umiditatea peste plafonul minim (1/3, 1/2 sau 2/3 IUA)
pe adancimea de 60 - 80 cm. In caz de restrictii de energie sau de apa, se va aplica
o udare, in faza de 8 - 10 frunze, cu 700 m /ha; urma toarea udare cu circa 10 zile 3
inainte de aparitia paniculului si ultima udare dupa fecundare, in perioada
umplerii boabelor. Influenta regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la
porumb, dupa V. BIRNAURE (1972); este reprezentata in figura 3.68.
Udarea de rasarire (200 - 400 m apa /ha) este necesara in primaverile 3
secetoase.
185
 Fig. 3.68. Influent a regimului de irigare asupra sporului de recolta (%)
la porumb (medii pe 6 ani)

3.7.2.6. Recoltarea

Incepe Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti.

cand umiditatea boabelor ajunge la 30 - 32% si se incheie cand aceasta este
cuprinsa intre 24 - 26%. Mai tarziu, “recoltarea in stiuleti” se executa manual,
pentru a preveni scuturarea boabelor.
Dintre combine si echipa-mentele care s-au fabricat in tara pentru
„recoltarea in stiuleti", mentiona m:
- Combina autopropulsata C P, care executa o recoltare integrala , stiuletii
6
depanusati fiind incarcati in remorca trasa de combina, iar tulpinile tocate intr-o
alta remorca ce se deplaseaza in paralel cu combina;
- Combina tractata C P, care recolteaza stiuletii pe care-i colecteaza intr-
3
o remorca , taie si toaca tulpinile. Depa nusarea, stiuletilor se executa stationar cu
instalatia DS-6;

186
 belul 3.44.
Erbicide folosite la cultura porumbului
Gr. de
Nr.
toxi-
crt. Erbicidul Continutul in substanta activa Testul perntru care a fost avizat Perioada aplica rii Doza
citate
01 2 3 4 5 6
1 Alirox 80 CE EPTC 720g/l +antidot Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
2 Alirox 80 CE EPTC 720g/l +80g/l AD 67g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
3 Diizocab 80 EC Butilat 800g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
4 Diprocarb 75 CE EPTC 750 g/l + antidot Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
5 Eradicane EPTC 720 g/l + antidot 60 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
6 Atred 50 WP Atrazin 50% Buruieni dicotiledonate anuale ppi 5-10 l/ha IV
7 Atred 500 L Atrazin 500 g/l Buruieni dicotiledonate anuale ppi 5-10 l/ha IV
8 Bladex 50 WP Cianazin 50% Buruieni dicotiledonate si unele monocotiledonate ppi 6-10 kg singur
3-4kg asociat II
5-10 kg singur
9 Gesaprim 50 WP Atrazin 50% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau
preemerg 2-6 kg asociat IV
3-6kg singur
10 Gesaprim 80 WP Atrazin 80% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau
preemerg 1,2-3,8 kg asociat IV
11 Onezin 400 SC Atrazin 400 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 8-10 l/ha IV
12 Onezin 50 PU Atrazin 50% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 5-10 kg singur
2-6kg asociat IV
5-10 kg singur 3
13 Sanazin50 SC Atrazin 500 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau
preemerg kg asociat IV
14 Simadon 400 SC Simazim 400 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 8-10 l/ha IV
15 Acenit 50 EC Acetoclor 50% Buruieni monocotiledonate anuale si partial
dicotiledonate perene Preemerg 2,5-6 l/ha (dupa semanat) IV
Buruieni monocotiledonate anuale si unele
16 Acetorom RV Acetoclor 840g/l +
antidot 86 g/l dicotiledodnate ppi 1,72-2,5 l/ha IV
8-10 l/ha singur
17 Alachlor 48 EC Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau
preemerg 4-6 l/ha asociat IV
8-10 l/ha singur
18 Alanex 48 EC Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau
preemerg 4-6 l/ha asociat IV
186
 Tabelul 3.44. (continuare)
01 2 3 4 5 6
19 Dual 500 EC Metolaclor 500 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 5-10 l/ha singur
3-6 l/ha asociat IV
20 Dual 960 EC Metolaclor 960 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 1,5-2,5 l/ha IV
21 Frontier 720 EC Dimetamid 720 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau
preemerg 1,5-2 l/ha IV
22 Frontier 900 EC Dimetamid 900 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 1,2-1,6 l/ha IV
23 Guardian CE Acetoclor 820-860 g/l +
antidot Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. preemerg sau ppi 1,75-2,5 l/ha IV
24 Harness CE Acetoclor 900-940 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. preemerg
sau ppi 2-4 l/ha IV
25 Lacron 48 EC Alaclor 48% Buruieni monocotiledonate anuale si partial
dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV
8-10 l/ha singur
26 Lasso CE Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
preemerg 4-6 l/ha asociat IV
27 Lasso RV 48 CE Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate preemerg. 8-10 l/ha singur
4-6 l/ha + Onezin IV
28 Mecloran 48 CE Alaclor 48% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
preemerg 6-10 l/ha IV
29 Mecloran 35 CE Alaclor 35% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate preemerg 8-13,7 l/ha singur
6-8l/ha asociat IV
30 Ramrod Propaclor 65% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
preemerg 6-10 l/ha IV
31 Satecid 65 WP Propaclor 65% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
preemerg 6-10 l/ha IV
32 Stomp 330 EC Pendimetalin Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate Preemerg 5 l/ha IV
33 Butizin 40 SC Butilat 200g/l + Atrazin200g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate Preemerg 6-10 l/ha IV
34 Diburom 800 CE Dimetenamid 200 g/l +
Butilat 600g/l Buruieni monocotiledonate si partial dicotiledonate Ppi 3-5 l/ha IV
35 Lacorn combi Alaclor 33,6% Atrazin 14,4% Buruieni monocotiledonate anuale si partial
dicotiledonate Ppi 6 l/ha IV

187
 Tabelul 3.44. (continuare)
01 2 3 4 5 6
Metolaclor 300 g/l + Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
36 Primextra
500 FW Atrazin 200 g/l inclusiv Sorghum halepense din samanta preemerg 4-6 l/ha IV
Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau
37 Primextra 50 PU Metolaclor 300 g/l +
Atrazin 200 g/l inclusiv Sorghum halepense din sa manta preemerg 4-6 l/ha IV
38 Sacemid A CE Acetoclor 50% Dahemid 80% Buruieni monocotiledonate anuale preemerg 5 l/ha IV
39 Trophy Acetoclor 762g/l +
Diclonid 126 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate ppi sau preemerg 2-3 l/ha IV
40 Onezin combi
50PU Atrazin 25%+ Simazin 25% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale preemerg 10 kg/ha IV
2,4D Sare de
Sare de dimetil amina +
41 dimetil amina
2,4-D 33 % Buruieni dicotiledonate anuale si unele perene *postemergent 1,5-2 l/ha III
33 LS
2,4D Sare de
Sare de dimetil amina + 2,4-D
42 dimetil amina
600 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si unele perene *postemergent 1 l/ha III
tip 600
43 DMA 6 Sare de dimetil amina + 2,4-
D660 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene *postemergent 0,8 l/ha III
44 Bromotril P
25 SC Bromoxinil 250 g/l Buruieni dicotiledonate rezistente la 2,4 D *postemergent 1,5 l/ha IV
45 Pardner Bromoxinil octanoat 225 g/l Buruieni dicotiledonate rezistente la ariloxiacizi *postemergent 1-1,5 l/ha IV
postem-ergent
Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale si
46 Roundup CS Glifosat sare de inainte de 3-4 l/ha IV
izopropilamida 360 g/l perene inclusiv Sorghum halepense din rizomi
recoltare
47 Lentagran EC Pridat 640 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 1 l/ha (loturi de
hibridare) IV
Gallium
48 Starane 250 EC Fluroxipir 250 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene + Postemergent 1-2 l/ha IV
aparine , fa ra Cirsium
49 Harmony 75 DF Tifensulfuron metil 75 % Buruieni dicotiledonate anuale si perene rezistente Postemergent 15 g/ha IV
la 2,4 D
Sorghum
50 Mistral SL 950
45 C Nicosulfuron 40 g/l Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv halepense din rizomi Postemergent 1-1,5 l/ha IV
188
 Tabelul 3.44. (continuare)
01 2 3 4 5 6
51 Ring 80 WG Primisulfuron metil 30% +
prosulfuron 50% Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 25 g/ha + 0,15 l/ha extravon III
Sorghum
52 Tell 75 WG Primisulfuron 75% Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv
halepense din rizomi si unele dicotiledonate anuale Postemergent 40 g/ha + extravon IV
Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv Sorghum
53 Titus 25 DF Granule autodispersabile de halepense din seminte si rizomi si unele Postemergent 40-60 g/ha +
Rimsulfuron 250 g/kg surfactant IV
dicotiledonate anuale
Buruieni dicotiledonate anuale si perene si cele rezistente
54 Banvel 480 Dicamba 480 g/l + Sare de K
si Na la Atrazin Postemergent 0,5-0,75 l/ha IV
55 Banvel 480 Dicamba 480 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 0,6 l/ha IV
Bromoxinil 280 g/l + 2,4 D
56 Buctril
universal D 280 g/l ester Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha IV
57 Ladok 48 SC Atrazin 200 g/l +
Bentazon 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 3,5-4 l/ha inclusiv loturi de hibridare IV
58 Marksman SC Dicamba 11,5% +
Atrazin 22,2% Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 2,5 l/ha IV
59 Oltisan extra Acid 2,4 D 325g/l +
Dicamba 75g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha III
60 Sanolt combi SC Atrazin 100 g/l + Dicamba
75g/l + Acid 2,4 D 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1-1,5 l/ha III
Atrazin 200 g/l + Dicamba
61 Sanolt combi
400 SC 75g/l + Acid 2,4 D 125 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1-1,5 l/ha III
62 Sanrom 40 SC Dicamba 12,1% +
Atrazin 21,4% Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 2,5 l/ha IV
63 Sanrom 375 Atrazin 20 % + Dicamba 7,5%
+ Acid 2,4 D 10 % Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha III
64 Sansac 2,4 D 360 g/l +Metosulfan 5g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha IV
65 Weed - Master Dicamba120 g/l +
Acid 2,4 D 344g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1,5 l/ha III
66 Phoenix 400 SC Piridat 150 g/l +Atrazin 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 1,5 l/ha IV
189
 - Combina C + CS - 4M si EDR reprezinta culegator de stiuleti,
12 70
echipament de depa nusare si combina de fabricatie stra ina cu echipamente
adecvate.
. Incepe cand umiditatea Recoltarea mecanizata sub forma de boabe
acestora scade sub 25%.
Recoltarea sub forma de boabe se executa cu C + CS-4 – M +EZ sau
12 70
C + CS-6 + ET sau alte tipuri de combine cu echipamente de culegere a
14
stiuletilor si treieratul acestora.
Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%.
Se poate efectua sub forma de stiuleti depanusati; Recoltarea manuala.
ulterior se taie tulpinile si se leaga in snopi.
In zonele mai umede din nordul Moldovei si din Transilvania se
recolteaza plantele intregi, se aseaza in glugi, urmand ca detasarea stiuletilor sa se
faca ulterior. Motivatia procedeului consta in discuirea mai rapida a terenului.
Pa strarea stiuletilor se realizeaza in pa tule de diferite tipuri constructive.
Raportul dintre recolta de boabe si recolta de strujeni (tulpini) variaza
intre 0,51 - 0,92, micsorandu-se cu atat mai mult, cu cat conditiile au fost mai
putin favorabile culturii porumbului.
Procentul de panusi poate fi apreciat la 1/8 - 1/10 din productia de boabe.
Randamentul de boabe oscileaza intre 78 - 83%. Productia de boabe a
oscilat in tara noastra intre 2902 kg/ha in 2002 si 4630 kg/ha in 2004.

3.7.3. Cultura succesiva de porumb

Culturile succesive semanate pana la 1 iunie trebuie sa beneficieze de

1.200 – 1.500°C (temperaturi mai mari de 10°C) in Campia Romana, sudul
Moldovei, Dobrogea si o parte din vestul ta rii.
Amplasarea culturilor succesive in zonele mentionate se va face pe
terenuri irigate. In unele zone mai umede, pe soluri cu aport freatic, se pot realiza
culturi succesive pentru masa verde si siloz.
Reusita culturii este dependenta de alegerea corecta a hibrizilor. In cultura
succesiva se vor utiliza hibrizi extratimpurii, cu o perioada de vegetatie de pana la
110 zile.
Semanatul porumbului nu trebuie sa depaseasca intervalul 1 - 5 iulie. Din
acest considerent amplasarea se va face dupa culturi care para sesc terenul
devreme (secara , masa verde, borceaguri, maza re, cartofi timpurii, rapita, orz si
soiuri timpurii de grau).
Grabirea sema natului se poate realiza prin semanat direct in teren
nelucrat, folosind masina MCSN-6 sau AM-9.
Pe terenurile imburuienate este necesara, totusi, efectuarea unor araturi
superficiale sau lucrarea solului prin 2 - 3 treceri cu grapele cu discuri.
Fertilizarea se face cu azot (80 - 100 kg/ha s.a.), eventual cu fosfor si
potasiu.

190
 Densitatea la recoltare trebuie sa fie de 65 - 70 mii plante/ha. Dupa
semanat se aplica udarea de rasarire cu 300 - 400 m apa/ha. 3
In cursul vegetatiei se mai executa 4 - 6 uda ri, la intervale de 10 - 14 zile
cu norme de 500 - 800 m apa /ha. 3
Celelalte lucra ri sunt identice cu cele de la cultura porumbului pentru
boabe.
In anii normali, culturile succesive de porumb ajung la maturitate spre
sfarsitul lunii octombrie.
In anii cand porumbul nu ajunge la maturitate pana la venirea brumelor,
este necesara prelucrarea sub forma de pasta, sau se insilozeaza .

3.8. SORGUL

3.8.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.8.1.1. Importanta

Sorgul este o cultura foarte veche, care se cultiva pentru; boabe, maturi,
sirop bogat in zahar, furajarea animalelor sub forma de siloz sau nutret verde etc.
Boabele de sorg sunt folosite direct in alimentatia oamenilor sub forma de
fainuri in unele zone din Africa, India, China, Orientul Apropiat si Egipt.
In industrie se utilizeaza la fabricarea amidonului, alcoolului si berii, in
amestec cu boabele de orz
Sorgul tehnic, cu ramificatii lungi si elastice, serveste pentru
confectionarea maturilor, a periilor si altor impletituri.
Din sorgul zaharat se extrage un suc dulce, bogat in zaharoza cu utiliza ri
foarte variate.
In hrana animalelor sorgul se utilizeaza fie ca furaj fibros, fie insilozat sau
ca boabe, avand o valoare nutritiva asemanatoare cu a porumbului. Pentru nutret
verde este deosebit de important in zonele aride, dupa recoltare plantele
regenerand repede, deci putand fi folosit ca pasune. Pentru aceste utiliza ri au fost
selectionate soiuri si hibrizi fara glicozidul durina, care pune in primejdie viata
animalelor.
In China si Africa, din flori, teci si frunze se obtine un colorant utilizat la
vopsirea stofelor, a lanii si pieilor.

3.8.1.2. Compozitia chimica

Boabele de sorg au o compozitie chimica asemana toare boabelor de

porumb. Astfel, continutul in amidon este de 75,37%, proteine 11,84%, grasimi
3,79%, celuloza 2,18%, cenusa 1,28% (T. MURESAN, 1965).
Sorgul zaharat contine 16 – 18% substante dulci, predominanta fiind
zaharoza.
191
 3.8.1.3. Raspandire

Sorgul se cultiva, pe glob, pe o suprafata de circa 42,68 mil. ha (2005)

ocupand locul 5 dupa grau, orez, porumb si orz. Cele mai mari suprafete, circa
52,7 %, sunt situate in Africa (Nigeria 17,0 mil ha, Niger 12 mil.ha s.a.), dupa
care urmeaza Asia cu circa 7,9 % (India 9,4 mil.ha, China 0,672 mil.ha, Pakistan
0,307 mil.ha s.a.).
In America de Nord si Centrala se cultiva pe 14% din suprafata totala
mondiala, iar in America de Sud pe circa 2,3 %. Suprafete de peste 2,3 mil. ha se
cultiva cu sorg pentru boabe in S.U.A., in zonele semiaride.
In Europa, in prezent, suprafetele sunt mici, sub 187 mii ha.
In Romania, in 1980, suprafata cultivata cu sorg a fost de 21,3 mii ha.
Dupa 1989 suprafetele s-au diminuat mult, ajungand la 7 mii ha in 1998, de pe
care s-a recoltat o productie medie de 1664 kg boabe/ha. De remarcat ca in ta rile
in care se acorda atentie acestei culturi se obtin frecvent recolte de peste 6.000
boabe/ha, mentionandu-se si recolte de peste 10.000 kg/ha boabe, in conditii de
irigare.

3.8.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Sorgul apartine familiei Gramineae , tribul Andropogoneae , genul

Sorghum Adams , care cuprinde 31 de specii anuale si perene.
Sorgul cultivat apartine speciei Sorghum vulgare Pers., sin. Sorghum
bicolor (L) Moench. Aceasta specie se imparte, in raport cu modul de folosinta, in
patru grupe:
1. Sorgul pentru boabe cu varietatile: cafra (raspandit in centrul si estul
Africii); shallu (raspandit in India si Africa de Vest); kaoleang (cultivat in China);
feterita (existent in Sudan); hegarii (existent in Sudan); durra (cultivat in Africa
Centrala si Orientala ); milo (cultivat in Africa Centrala si Orientala).
E. SPALDON, 1982, defineste sorgul pentru boabe Sorghum vulgare var.
eusorghum .
2. Sorgul pentru maturi ( S.v. var. tehnicum )
3. Sorgul zaharat ( S.v, var. saccharatum )
4. Sorgul pentru furaj ( S.v. var. sudanense ).
Dupa unii autori, originea sorgului este in India, iar dupa altii in Africa
Ecuatoriala . Dupa N. VAVILOV (citat de GH. BILTEANU, 1991), cele mai
multe din formele sorgului cultivat provin din centrul genic abisinian. Sorgurile
de tip “ kaoliang ” provin din centrul chinez. In Europa cultura este cunoscuta din
secolul al XV-lea. In America s-a introdus prin anul 1855.
Pentru boabe se cultiva hibrizii de sorg, care au aparut in urma
descoperirii de ca tre STEPHENES a unor biotipuri androsterile si a altora

192
restauratoare de fertilitate, fiind mai productivi cu 30 – 40% fata de soiuri (N.
ZAMFIRESCU si colab., 1965).
In tabelul 3.45 sunt prezentati hibrizii pentru boabe si maturi mentionati
in “Catalogul oficial al soiurilor” pentru anul 2001. Rezulta ca toti sunt hibrizi
simpli, cu talia cuprinsa intre 90 - 130 cm, cu panicul semicompact (cei pentru
boabe), cu coacere rapida si uniforma. Perioada de vegetatie dureaza 120 – 150 de
zile, MMB este de 20 – 25 g, capacitate de productie pana la 10.000 kg/ha.

Tabelul 3.45
Cultivare de sorg inregistrate in Romania
Cultivarul Categoria Anul Tara de Categoria Anul Tara de
biologica inregistrarii origine Cultivarul biologica inregistarii origine
Var. eurorgum – sorg pentru boabe var. technicum – sorg tehnic
Fundulea HS 1979 R Siret Soi 1996 R
21
Fundulea HS 1979 R Denisa Soi 1998 R
32
Andrea HS 2001 U Dorina Soi 2000 Serbia
Alfoldi HS 2004 U Marina Soi 2001 Serbia
GK Zsofia HS 2004 U Regina Soi 2001 Serbia
Aulyras HS 2005 F Szegedi Soi 2002 U
185
var. saccharatum – sorg zaharat Szegedi
Prut Soi 1991 R Szlovak Soi 2002 U
Carmen Soi 1994 R Donaris Soi 2003 R
Doina Soi 1996 RR Szegedi Soi 2005 U
1023
Monoriedes Soi 2000 U var.sudaneuse – sorg furajer
Fundulea Soi 2004 R Rona 5 HS 2004 U
135 ST

3.8.1.5. Particularitati biologice

La germinare planta formeaza o singura rada cina . Sistemul radicular este

foarte bine dezvoltat, ajunge la adancimi de 2 m si prezinta un numa r aproape
dublu de perisori absorbanti, fata de porumb.
R. LAUDI (1967), citat de G h. BILTEANU (1991), mentioneaza ca fata
de suprafata foliara , sistemul radicular al sorgului este de doua ori mai dezvoltat,
in comparatie cu sistemul radicular al porumbului.
Tulpina este formata din 7 - 20 de internoduri pline cu maduva. Talia
variaza frecvent intre 1,5 - 3 m, limitele de amplitudine fiind, la nivelul genului,
intre, 0,3 - 4,5 m.
Tulpina are capacitate mare de lastarire, insusire nedorita in cazul
sorgului pentru boabe.
Frunzele, lungi de 50 - 80 cm, sunt acoperite cu un strat de pruina si au o
ligula scurta , pa roasa , urechiusele lipsesc.
Inflorescenta este un panicul cu 1.000 – 5.000 de flori.

193
 Spiculetele sunt grupate cate doua - trei, dar numai unul este fertil. In
fiecare spiculet sunt doua flori, din care una este redusa la o palee membranoasa
Fructul este o cariopsa rotund - turtita; MMB = 20 - 60 g; MH = 65 - 75
kg. Continutul de pleve este de 5 - 15%.

3.8.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Sorgul are cerinte ridicate fata de temperatura. Temperatura minima la

germinatie este de 10°C. Temperaturile medii zilnice favorabile cresterii sunt de
21 - 22°C, foarte favorabile cresterii, fiind de 27 - 28°C. Cresterea inceteaza la
temperaturi sub 15°C.
Suporta arsitele de 38 - 40°C. Suma de grade necesara , pentru intreaga
vegetatie pentru hibrizii cultivati in Romania, este de 2.500 – 3.500°C.
Sorgul este mai rezistent la seceta decat porumbul. Coeficientul de
transpiratie este de 153 - 190 (R. LAUDI, 1967). Datorita rezistentei mari la
seceta, sorgul este denumit “camila vegetala”.
Fata de sol este pretentios, reusind pe soluri cu pH = 4,5 - 8,5. Valorifica
eficient solurile nisipoase si pe cele sara turate. Sorgul pentru maturi necesita
soluri mai fertile.
In tara noastra sorgul pentru boabe se cultiva in arealul porumbului, pe
terenuri nisipoase sara turate si pe cele erodate, pe care la porumb se obtin recolte
mici.
3.8.2. Tehnologia de cultivare a sorgului

3.8.2.1. Rotatie

Ritmul lent de crestere din primele faze de vegetatie si, deci, pericolul
mare de imburuienare, impune cultivarea sorgului dupa plante care lasa terenul
curat de buruieni, de obicei culturi prasitoare. Dupa sorg nu se pot cultiva cereale
de toamna, pentru care are o actiune nefavorabila , epuizand terenul in apa si
substante nutritive. Din acest considerent, dupa sorg se vor cultiva numai culturi
de primavara.
3.8.2.2. Fertilizare
Dupa QUINEBI si colab. (1958), pentru 1.000 kg boabe si productia
secundara aferenta sunt necesare 23,5 kg azot; 7,2 kg fosfor si 6,9 kg potasiu.
Dupa E. PARISI (1936), citat de GH. BILTEANU (1991), pentru o tona de
tulpini sorgul zaharat consuma 1,7 kg azot si 0,9 kg fosfor.
In conditii de umiditate favorabila, sorgul reactioneaza prielnic la
fertilizarea cu azot atat in ceea ce priveste nivelul recoltei, cat si continutul de
proteina . In zonele secetoase, efect favorabil prezinta si fosforul. Dozele
practicate azi in lume variaza, in functie de conditiile de experimentare, intre N
50-
P . In conditii de irigare, A. GIARDINI (1981), citat de GH. BILTEANU
150 36-100
(1991), recomanda N P .
200 150
194
 La sorgul zaharat fertilizarea directa urma reste calitatea sucului, fapt
pentru care se recomanda, pentru scopuri alimentare, cultivarea pe soluri fertile.
Cand sucul se utilizeaza in alte scopuri decat cele alimentare fertilizarea se poate
efectua cu N P . Gunoiul de grajd se recomanda a fi aplicat plantei
90-120 70-80
premergatoare, cu exceptia maturilor de sorg de pe solurile nisipoase, unde se
recomanda aplicarea lui directa, incorporat adanc in sol.
3.8.2.3. Lucrarile solului
Pentru sorg se executa aceleasi lucrari ca si in cazul porumbului. Patul
germinativ trebuie sa fie bine ma runtit si curat de buruieni.
3.8.2.4 Samanta si semanatul
Sa manta utilizata pentru sema nat trebuie sa aiba puritate minima de 97%
si germinatia de cel putin 85%. In sol isi reduce germinatia cu 30 – 50% fata de
laborator. Semintele se trateaza inainte de semanat cu fungicide si insecticide la
fel ca la porumb.
Perioada de semanat este cand temperatura solului se ridica dimineata la
ora 8, la 14 - 15°C. Sca derea temperaturii la 12 C dupa semanat reduce numarul °
plantelor rasarite cu peste 50%.
Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 - 200 mii.
plante recoltabile, iar pe solurile sarace 100 mii plante recoltabile.
Cantitatea de sa manta este de 10 - 15 kg/ha la sorgul pentru boabe si de 6
- 8 kg la cel pentru sirop si maturi.
Distanta intre randuri este de 70 cm, folosindu-se aceleasi semana tori ca
si la porumb.
Adancimea de insamantare este de 4 - 5 cm pe solurile grele si pe cele cu
umiditate suficienta si de 6 - 8 cm pe solurile usoare si pe cele grele cu deficit de
umiditate.
3.8.2.5. Lucrari de ingrijire
Tava lugitul dupa sema nat asigura o buna rasarire a plantelor. Pentru
distrugerea buruienilor in curs de ra sarire, cultura se gra peaza atat inainte cat si
dupa rasarit. In faza de 4 - 5 frunze se poate utiliza sapa rotativa . In culturile
neerbicidate se executa 2 – 3 prasile mecanice si 1 - 2 prasile manuale.
Pentru combaterea pe cale chimica a buruienilor anuale monocotiledonate
si dicotiledonate, solul se erbicideaza preemergent cu Onezin 50, Romazin 500,
Sancozin 50 SC, Satecid in doze de 2 – 5 kg/ha, Atred 50 WP, Atred 500 L,
Borzeprop 50 PU, Gesaprim 50 WP 5 – 10 kg/ha.
Pentru buruienile dicotiledonate, se erbicideaza postemergent cu SDMA
sau Icedin F (2 l/ha), Sardem (0,8 l/ha), DMA (1 l/ha).
In primele faze de vegetatie sunt necesare 1 - 3 tratamente pentru
combaterea pa duchelui verde al cerealelor ( Schizaphis graminum ) cu Carbetox 37
(2 l/ha) sau cu alte produse.

195
In culturile pentru maturi, in faza de 4 - 5 frunze se executa raritul si inla turarea
lastarilor.
In anii secetosi, prin irigare, se obtin productii ridicate.
3.8.2.6. Recoltare
Sorgul pentru boabe se recolteaza la maturitate deplina a boabelor (fa ra
pericol de scuturare), cu combinele de cereale cu hederul ridicat pana sub
panicule
Sorgul zaharat se recolteaza pentru extragerea siropului, incepand cu faza
de coacere in lapte a boabelor si poate continua pana la coacerea deplina.
Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor intregi, dupa care se inlatura ,
ultimul internod sa rac in zahar, dar bogat in saruri si frunzele, iar tulpinile se
leaga in snopi si sunt transportate la statiile de presare.
Sorgul pentru ma turi se recolteaza la inceputul maturitatii in lapte a
boabelor, prin taierea paniculelor cu 1 - 2 internoduri, dupa care se depoziteaza
sub soproane pentru uscare .
Productiile la sorgul pentru boabe pot ajunge pana la 10.000 kg/ha, la
sorgul pentru maturi 3 - 4 mii kg/ha, la sorgul pentru sirop 80 - 100 t/ha, din care
se pot obtine peste 3.000 l alcool.

3.9. MEIUL

3.9.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Meiul ( Panicum miliaceum L. ) este considerat una dintre cele mai vechi
plante cultivate. In China ocupa suprafete importante cu 3.000 ani i.H., boabele
fiind folosite in alimentatie; de asemenea, a fost cultivat inca din vechime, in
India, in Egipt, sudul si sud-estul Europei. in climatele mai calde, a fost inlocuit in
mare ma sura de porumb, iar in climatele umede si racoroase, de cartof.
In prezent, suprafata mondiala sema nata cu aceasta specie de mei,
caracteristica zonei temperate, este de aproximativ 10,1 mil. ha, din cele circa
36,5 mil. ha suprafata totala ocupata cu diferite specii de mei, majoritatea
apartinand genurilor Setaria , Pennisetum , Eragrostis , Eleusine , cultivate in
zonele aride din Asia si Africa; suprafete mai importante exista in Asia Centrala si
Sud, China, (Federatia Rusa , Mongolia, Japonia), Orientul Mijlociu, Europa de
Sud. In anul 2005 India a cultivat 12 mil.ha, Nigeria 6 mil.ha, Niger 4 mil.ha.
Productia medie mondiala se situeaza in jur de 1138 kg /ha in 2005 In Europa si
in SUA, meiul este semanat pe suprafete limitate, mai mult pentru furaj (1101 mii
ha in 2005, din care 950 mii ha in Federatia Rusa si 116 mii ha in Ucraina, iar in
USA 200 mii ha).
In Romania, meiul a fost cultivat din timpurile vechi, jucand un rol foarte
important in alimentatie; treptat, insa , suprafetele s-au restrans, meiul fiind
196
inlocuit in cultura si in alimentatie, de porumb. Prin comparatie cu anii 1930 -
1939, cand s-au cultivat cu mei 47,5 mii hectare (productie medie de 812 kg
boabe/ha), pana in 1965 suprafetele s-au redus la doar 20 - 30 mii hectare,
concentrate in zonele secetoase ale ta rii. In prezent, meiul a devenit o cultura de
importanta cu totul secundara , prezentand un oarecare interes, mai ales in cultura
succesiva , pentru fan sau chiar pentru boabe, datorita rezistentei la seceta si a
perioadei scurte de vegetatie. De altfel, si in perioada interbelica , meiul era
considerat o planta de completare, destinata inlocuirii, prima vara tarziu, a
semanaturilor nereusite, precum si pentru terenurile care au fost inundate.
Boabele de mei contin circa 10,6 - 18,0% proteine, 61,1 - 68,9% glucide,
3,6% lipide, 8,1% celuloza, 3,4% saruri minerale.
Boabele decorticate pot fi prelucrate sub forma de faina utilizata in
alimentatie pentru prepararea de crupe, pasat sau ma maliga . Prin decorticare se
pierd 20 - 40% din masa boabelor. Mamaliga de mei este hra nitoare, dar ceva mai
greu de digerat. Boabele pot fi destinate, de asemenea, furajarii animalelor
(rumegatoare, pasari). Paiele si pleava au o valoare
furajera ridicata , continand 4,5 - 5% proteine.
Planta intreaga este folosita sub forma de masa
verde sau fan, oferind un furaj de foarte buna
calitate.
In prezent, in tara noastra exista in cultura
soiurile romanesti: “Minerva“ (1987) - soi mai
precoce, recomandat pentru zonele cu deficit
termic; “Margarit“ (1989) - soi ceva mai tardiv,
recomandat pentru zone cu resurse termice si
hidrice; “Marte“ (1992) - soi precoce (60 - 70 zile
perioada de vegetatie), rezistent la seceta si cadere,
destinat pentru cultura succesiva; “Matador“
(1994) - soi mai tardiv cu 2 zile ca Minerva, Mirel
(1999), Marius (2001)cu 3 - 5 t boabe/ha
productivitate si Moldarom (2004).
Meiul este o planta erbacee anuala, cu capacitate
mare de infratire (fig.3.69). Planta are pretentii
ridicate fata de caldura (semintele germineaza la

10-12°C) si este sensibila la temperaturi sca zute in

Fig. 3.69. Meiul ( Panicum
toate fazele de vegetatie (la -2°C plantele mature
miliaceum).
sunt distruse). Este o planta cu crestere rapida;
perioada de vegetatie este scurta , de numai 60 - 90 zile, interval in care trebuie sa
se acumuleze 800 - 850°C, temperaturi mai mari de 10°C.
La germinat rezulta o singura radacina embrionara. Sistemul radicular
este puternic dezvoltat, ceea ce imprima o rezistenta deosebita la seceta . Pentru
germinat necesita numai 25% apa din masa semintei. Meiul are cel mai mic
consum de apa dintre toate cerealele. Prezenta perisorilor pe intreaga planta ,
numarul mic de stomate, structura anatomica apropiata de a plantelor de desert si
197
semidesert ii confera o mare rezistenta la seceta si arsita . Nu intampla tor, datorita
rezistentei la seceta, care-i permite sa fie cultivat si pe terenuri mai slab
productive, meiul a fost denumit "graul nisipurilor" (N.SA ULESCU,1947).
Tulpina ajunge la circa 80 - 120 cm inaltime si infrateste. Inflorescenta
este un panicul lung de 20 - 25 cm si ramificat, cu inflorire si maturare a boabelor
foarte neuniforme. Fecundarea este alogama. Boabele se caracterizeaza prin
MMB de 4 - 7 g, MH = 70 kg si procentul de pleve 17 - 20%.
Meiul da rezultatele cele mai bune pe soluri mijlocii, cu reactie neutra si
fertilitate ridicata, cum ar fi cernoziomurile sau solurile aluviale; suporta pH pana
la 5,5 - 5,8.
In cultura principala pentru boabe, meiul este recomandat pentru cultivare
in zonele de campie din sud, Campia Transilvaniei si in Moldova. In cultura
succesiva pentru furaj, se recomanda sa fie semanat in campiile din sud si vest;
pentru a realiza culturi reusite si productii bune trebuie sa fie amplasat cu
prioritate pe terenurile amenajate pentru irigat. In acest sens, in cultura succesiva
este necesar ca la sema nat, in sol, sa existe o rezerva de apa care sa asigure
rasaritul si dezvoltarea plantelor cel putin in primele 20 - 25 zile de vegetatie sau
se iriga; apoi, in timpul vegetatiei, trebuie sa cada 150 - 180 mm precipitatii sau
sa se intervina cu udari.

3.9.2. Tehnologia de cultivare

Pentru a da recolte mari, meiul este foarte exigent fata de starea de

fertilitate a solului si fata de gradul de imburuienare. Din aceste motive, in cultura
principala pentru boabe este de dorit ca meiul sa fie amplasat dupa cereale pa ioase
de toamna sau de prima vara , plante furajere anuale sau prasitoare (floarea-
soarelui, porumb, sfecla sau cartof). in cultura succesiva pentru furaj, poate fi
cultivat cu bune rezultate dupa cereale de toamna, in primul rand orz si grau, dar
si dupa secara pentru furaj sau pentru boabe, borceag, cartofi timpurii.
. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie aplicat Fertilizarea
in cultura meiului; se recomanda doze moderate, de 50 - 70 kg N/ha in cultura
neirigata si de 60 - 80 kg N/ha in cultura irigata.
Fosforul se administreaza in functie de aprovizionarea solului si de
ingrasamintele aplicate la planta premergatoare. De regula, se recomanda 50 - 80
kg P O /ha. Pe solurile cu reactie acida (pH = 5,5 - 5,8) se pune problema aplica rii
25
ingrasamintelor cu potasiu (50 - 60 kg K O) si a amendamentelor calcaroase.
2
. Meiul cere sa fie sema nat intr-un teren bine ma runtit, Lucrarile solului
curat de buruieni, fara resturi vegetale. Pentru meiul in cultura principala, lucra rile
de pregatire a terenului sunt cele recomandate, de regula , pentru plantele care sunt
semanate primavara. Pentru meiul in cultura succesiva se efectueaza lucra ri
superficiale cu grapa cu discuri, eventual ultima lucrare in agregat cu tava lugul
inelar.
. Samanta folosita la semanat trebuie sa aiba puritatea de Semanatul
minimum 97% si germinatia de minimum 85%.
198
 In cultura principala, se recomanda ca meiul sa fie semanat atunci cand
temperatura solului a ajuns la 10 - 12°C, in mod normal in intervalul 15 - 25
aprilie in zonele de campie si 25 aprilie - 5 mai in zonele colinare. Sema natul se
efectueaza la 25 cm intre randuri (chiar la 50 cm intre randuri pe terenurile
imburuienate), folosind o cantitate de 10 - 25 kg sa manta/ha. Se seamana
superficial, la 2 - 2,5 cm adancime.
In cultura succesiva , trebuie sema nat imediat dupa recoltarea
premergatoarei si nu mai tarziu de 15 iulie, in zona de campie si de 6 - 10 iulie, in
zone colinare. Se seama na la distante mai mici intre randuri, de 12,5 cm, cu o
cantitate de sa manta de circa 25 kg/ha.
. Dupa semanat, se recomanda sa se efectueze o Lucrarile de ingrijire
lucrare de tava lugit pentru grabirea ra sa ritului. Cea mai importanta lucrare de
ingrijire este combaterea buruienilor. Exista posibilitatea aplica rii inainte de
semanat, la prega tirea patului germinativ, cu incorporare cu combinatorul, a
erbicidelor pe baza de atrazin - Onezin 50 PU, Gesaprim 50 WP, s.a., in doze de 5
- 10 kg/ha. impotriva buruienilor dicotiledonate se pot efectua tratamente cu:
SDMA, 1,5 - 2,5 l/ha; Icedin forte, 2 l/ha; Glean 75 DF, 50 g/ha sau Lontrel 418
C, 4 - 5 l/ha, aplicate cand plantele de mei sunt in faza de infratit si inainte de
alungirea paiului.
Meiul este atacat de putine boli. Retine atentia ta ciunele, care se combate
prin tratarea semintei cu un preparat pe baza de carboxina (Vitavax 200, 2,0
kg/tona de sa manta).
Meiul reactioneaza favorabil la aplicarea udarilor, indeosebi atunci cand
este semanat in cultura succesiva. Se recomanda sa se aplice o udare imediat dupa
semanat, cu 300 - 350 m apa /ha, urmata de udari cu norme mai mari, de 500 - 3
550 m /ha, la interval de 15 - 18 zile (in functie de evolutia umiditatii solului). 3
. La alegerea momentului de recoltare a culturilor pentru Recoltarea
boabe trebuie avut in vedere faptul ca meiul are o coacere neuniforma, existand
pericolul scutura rii boabelor. In plus, boabele se sparg usor la treierat; ca urmare,
turatia ba ta torului nu trebuie sa depaseasca 700 - 800 turatii/minut. Faza optima
de recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului au capa tat culoarea
caracteristica si 85 - 90% din boabe s-au intarit, iar cele din mijlocul paniculului
sunt in parga.
Se recolteaza cu combina de cereale, printr-o singura trecere. In anumite
situatii, meiul poate fi recoltat si divizat; in prima faza, cand 70 - 75% dintre
boabe s-au intarit, se taie plantele cu vindroverul, la 15 - 20 cm ina ltime si numai
pe roua, pentru a nu se scutura boabele; dupa 2 - 4 zile de la cosire se treiera cu
combina, prevazuta cu ridica tor de brazda. Trebuie retinut ca meiul are paiul plin
cu maduva, cu umiditate mai ridicata si, ca urmare, se usuca mai greu.
Raportul boabe:paie este de 1:1,3 - 1,5. Pe plan mondial, productiile sunt
cuprinse, de obicei, intre 450 si 2.000 kg boabe/ha. In conditiile tarii noastre se
pot obtine productii de 1.000 - 2.500 kg boabe/ha si 2.000 - 4.000 kg paie/ha.
Pentru furaj, meiul poate fi recoltat in faza de lapte-ceara (pentru
insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).
199
 3.10. OREZUL

3.10.1. Importanta, biologie, ecologie

3.10.1.1. Importanta

Orezul este, alaturi grau, una dintre cele mai importante plante cultivate.
Boabele orez sunt destinate, in primul rand, alimentatiei umane, constituind hrana
de baza pentru circa 3,2 miliarde de oameni, in principal locuitori din Asia unde
consumul anual de orez depaseste adesea 100 kg/locuitor, si atinge 190 kg in
Vietnam, 144 kg in Indonezia, 137 kg in Thailanda, 134 kg in Bangladesh (prin
comparatie cu un consum mediu mondial de 60 kg/locuitor/an). In ultimele
decenii, consumul de orez a crescut considerabil in Africa (de exemplu, 60
kg/locuitor/an in Senegal) si America Latina (48 kg in Brazilia, 35 kg in
Columbia). In tarile din zona temperata orezul reprezinta un “aliment de
completare“, prezent in hrana, adesea aproape zilnic, in cantitati mici si sub
diferite forme de preparare (de exemplu, in Franta, consumul mediu anual de orez
este de 3,7 kg/locuitor). Boabele au avantajul ca sunt usor de prelucrat, in mod
frecvent numai prin fierbere. Acestea au o valoare dietetica si nutritiva deosebita ,
calitati gustative remarcabile si un grad ridicat de digestibilitate, superior altor
cereale.
In cantitati mai mici, comparativ cu cele destinate consumului alimentar,
boabele de orez sunt folosite pentru fabricarea de alcool, (in Japonia se produce
bautura traditionala “sake“), bere (in amestec cu orz), amidon, glucoza , acid
acetic, acetona, ulei, produse farmaceutice, alimente vitaminizate etc. In furajare
sunt folosite numai subprodusele rezultate de la prelucrare: sparturi de boabe,
tarate, boabe nemature sau boabe mai mici.
Paiele sunt, de regula, imprastiate pe teren si incorporate in sol dupa
recoltare. Ele pot fi intrebuintate pentru producerea hartiei, a cartonului, drept
combustibil, iar in zootehnie ca asternut sau ca furaj; cenusa rezultata dupa
arderea paielor poate servi ca ingrasamant pentru terenurile agricole.

3.10.1.2. Compozitia chimica

Boabele mature de orez contin, in medie: 8,1% din s.u. proteine, 2,1%
din s.u. lipide, 73,3% din s.u. glucide, 9,8% din s.u. celuloza; 5,7% din s.u. saruri
minerale. Prin prelucrarea boabelor (decorticare si polizare-albire), se pierd circa
75% din lipide, 50% din sarurile minerale, o mare parte din proteine si aproape
complet vitaminele. Ca urmare, boabele de orez prelucrate (“orezul alb“) sunt
constituite aproape in totalitate din amidon (76 - 90,3%) si sunt sarace in proteine
(5 - 9,2%, ca urmare a inlatura rii, la prelucrare, a pa rtilor exterioare ale bobului si
a embrionului), lipide (0,4% - 0,6%), celuloza (0,2%) si sa ruri minerale (0,6%)
(tabelul 3.46, dupa “ Techniques agricoles “, 1993). De asemenea, boabele de orez
200
sunt deficitare in vitaminele complexului B si in unii aminoacizi esentiali (lizina).
In componenta proteinelor predomina glutelinele (1,2 - 8,0 g/100 g boabe uscate,
in principal orizeina) si albuminele (1,6 - 3,2 g/100 g, in principal leucosina), prin
comparatie cu globulinele si prolaminele (cate 0,5 g/100 g).
Consumul boabele de orez furnizeaza o mare cantitate de calorii.
Totodata , trebuie subliniata digestibilitatea foarte ridicata a diferitilor componenti
ai bobului.

Tabelul 3.46
Compozitia chimica a bobului de orez in diferite faze de prelucrare (% din s.u.)
Orez asiatic (Vietnam) Orez european (Franta)
Orez Orez
Specificare Orez brut Orez Orez brut Orez
decorticat decorticat
(“paddy”) alb (“paddy”) alb
(“cargo”) (“cargo”)
Proteine 7,70 9,17 8,55 7,87 10,66 9,37
Lipide 2,41 2,35 0,60 1,84 2,39 0,19
Amidon + zaharuri 73,60 86,50 90,20 77,40 81,64 5,05
Celuloza 10,15 0,66 0,21 9,00 2,35 1,00
Saruri minerale 6,16 1,37 0,63 4,30 1,56 0,46

3.10.1.3. Raspandire
In prezent, pe glob, se cultiva cu orez 153,5 mil. ha (in 2005; locul al
doilea dupa grau), iar productia medie mondiala a fost in ultimii ani de 3.789 -
4.016 kg/ha (dupa FAOSTAT Database, 2005). Tarile mari cultivatoare de orez
sunt situate in Asia: India - 43,0 mil. ha; China - 29,3 mil.ha; Indonezia - 11,8
mil. ha; Bangladesh - 11,0 mil. ha; Thailanda - 10,2 mil. ha; Vietnam - 7,3 mil.
ha; Filipine - 4,1 mil. ha. Suprafete intinse cu orez se mai cultiva in Nigeria (3,7
mil. ha), Brazilia (3,9 mil. ha), Pakistan (2,5 mil. ha), Cambodgia (2,1 mil. ha),
Japonia (1,7 mil. ha), Nepal (1,5 mil. ha), SUA (1,3 mil. ha). Productiile medii
obtinute pe aceste suprafete depasesc productivitatea altor cereale: 6.549 kg/ha in
Coreea, 6.541 kg/ha in Japonia, 6.288 kg/ha in China, 4.574 kg/ha in Indonezia,
7.400 kg/ha in SUA, reflectand productivitatea ridicata a orezului (GH.
BILTEANU, 1989).
Comertul mondial cu orez insumeaza aproape 29 mil. tone (in anul 2004),
iar principalii exportatori de orez sunt: Thailanda (9,9 mil. tone), Vietnam (4,1
mil. tone), China (2,5 mil. tone), India (4,8 mil. tone), SUA (3,1 mil. tone).
Comertul cu orez este mai restrans comparativ cu alte cereale (numai 5% din
productia mondiala), deoarece recolta este consumata , in principal, in zonele de
producere.

201
 Fig. 3.70. Aria de raspandire a orezului in lume
In Europa, orezul este cultivat pe suprafete restranse (565 mii ha in
2005); dintre ta rile cultivatoare de orez se evidentiaza Italia cu 222 mii ha si
Spania cu 117 mii ha, productiile situandu-se frecvent peste 4.500 kg/ha (de
exemplu, 6.171 kg/ha in Italia si 7.229 kg/ha in Spania, in anul 2005). Ta rile
europene, inclusiv Uniunea Europeana , sunt dependente de importurile de orez de
foarte buna calitate, si anume Europa importa 3,5 mil. tone, din care 2,6 mil. tone
Uniunea Europeana .
Romania se afla la limita nordica de cultura a orezului in Europa; scopul
introducerii si mentinerii orezului in cultura la noi a fost acela de a acoperi
necesarul pentru consumul curent, din productia proprie.
Orezul este o cultura agricola relativ noua pentru Romania. Prima
orezarie din tara a fost infiintata in anul 1786 de catre o familie de agricultori
italieni la Topolia (langa Banloc, judetul Timis), pe raul Barzava. Cultura orezului
s-a extins destul de greu, astfel incat, in 1938 se cultivau abia circa 400 ha (dupa
N. SAULESCU, 1947).
Interesul pentru cultura orezului a sporit mult dupa al doilea razboi
mondial, perioada in care suprafetele au crescut la 5 mii ha in 1946, 18,7 mii ha in
1965 si 37 mii ha in 1985 - 1991. Productiile medii au depasit, in mod obisnuit,
3.000 boabe kg/ha, acestea fiind superioare, adesea, productiilor altor cereale
paioase cultivate la noi; ca atare, orezul a fost considerat o cultura rentabila.
In anul 1989, in Romania existau in jur de 62 mii ha amenajate pentru
cultivarea orezului; se intentiona amenajarea unei suprafete totale de 75 mii ha,
dintre care sa fie cultivate anual circa 50 mii ha, pentru acoperirea consumului
intern.
In ultimii ani, cultura orezului in Romania a cunoscut un regres
considerabil din cauza anumitor dificultati economice, indeosebi din cauza
costului foarte ridicat al apei pentru irigatie, dar si datorita concurentei orezului
din import. Ca urmare, suprafetele semanate s-au restrans la 22 mii ha in 1991, 16
mii ha in 1992, 5-6 mii ha in 1995 – 1996, doar 1,5 - 1,7 mii ha in 1998 - 1999 si
la 3 mii ha in 2005 (productii medii de 1.666 - 4.181 kg/ha, in ultimii ani). Drept
consecinta, Romania este dependenta de orezul din import pentru acoperirea
consumului intern (39 mii tone importate in 1995, 83 mii tone in 2000 si 104 mii
tone in 2004).
202
 3.10.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Orezul este originar din sud-estul Asiei si din India, iar in jurul anului
3000 i.h. exista deja in cultura in China. Actualmente orezul este cultivat atat in
zonele tropicala si subtropicala, cat si in zona temperata . Limita nordica de
cultivare a orezului in Europa o constituie nordul Italiei, Franta si sudul Romaniei
(fig.3.70, dupa GH. BALTEANU, 1989).
Orezul cultivat apartine genului Oryza , specia Oryza sativa L. (orezul
comun), care cuprinde trei subspecii: ssp.brevis , caracterizata prin boabe scurte,
de 3 - 4 mm lungime; ssp. indica , caracterizata prin boabe subtiri si lungi, plante
cu tulpini si frunze lungi si de culoare verde-deschis, perioada lunga de vegetatie;
ssp. japonica , cu boabe mari, ceva mai scurte, pline, plante cu talie mijlocie, cu
frunze fine, de culoare verde-inchis, perioada mai scurta de vegetatie, cultivata in
zona temperata.
In comertul mondial, orezul este impa rtit in grupe (tipuri) in functie de:
compozitia chimica a amidonului (amidonul poate fi constituit aproape exclusiv
din amilopectina sau, atat din amiloza , cat si din amilopectina); aroma boabelor
(tipul aromat este cultivat in India); caracteristicile bobului, si indeosebi lungimea
( tipul cu bobul scurt -7,2 mm lungimea medie - este preferat de consumatorii din
Asia de nord; tipul cu bolul lung - 9,9 mm - este preferat de majoritatea
consumatorilor americani si europeni).
In Romania se cultiva ssp.japonica temperata (existenta in cultura, in
principal, in nordul Chinei, Coreea, Japonia, bazinul mediteranean). Soiurile
folosite in prezent in Romania fac parte din varietatea italica , caracterizata prin
panicule nearistate, palee galbene, cariopse albe. Ele sunt in totalitate soiuri
precoce - creatii ale amelioratorilor romani de orez (tabelul 3.47).
Trebuie mentionat ca in consumul alimentar este folosit si orezul salbatic
( Zizania aquatica L. si Z.palustris L.), planta erbacee, anuala, existenta in stare
sa lbatica in America de Nord, de-a lungul raurilor si in mlastini. Acesta a
reprezentat, timp indelungat, un aliment de baza pentru locuitorii Americii pre-
columbiene. Planta este cultivata in statele Minnesota, California, Texas si in zona
marilor lacuri canadiene. Compozitia chimica a boabelor este asemana toare cu
cea a orezului comun, remarcandu-se bogatia in saruri minerale si in vitaminele
complexului B. Boabele sunt folosite pe scara restransa , pentru preparate
alimentare traditionale.
3.10.1.5. Particularitati biologice
Principalele caracteristici ale orezului cultivat sunt: infratire abundenta ,
limbul frunzei ingust, inflorescenta un panicul ra sfirat, purtand spiculete
pedicelate uniflore. Floarea prezinta 6 stamine, iar fecundarea este autogama. La
recoltare, bobul este imbra cat in palee.
. In faza de germinat, boabele de orez necesita mai putin Incoltirea
oxigen, comparativ cu alte cereale, astfel incat boabele pot germina si in apa . La
germinarea obisnuita, in sol uscat, din bob iese mai intai radicula si apoi
203
coleoptilul, in timp ce in strat de apa, la exteriorul bobului apare intai plumula.
combina, prevazuta cu ridicator de brazda . Trebuie retinut ca meiul are paiul plin
cu maduva, cu umiditate mai ridicata si, ca urmare, se usuca mai greu.
Raportul boabe:paie este de 1:1,3 - 1,5. Pe plan mondial, productiile sunt
cuprinse, de obicei, intre 450 si 2.000 kg boabe/ha. In conditiile tarii noastre se
pot obtine productii de 1.000 - 2.500 kg boabe/ha si 2.000 - 4.000 kg paie/ha.
Pentru furaj, meiul poate fi recoltat in faza de lapte-ceara (pentru
insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).

3.10. OREZUL
3.10.1. Importanta, biologie, ecologie

3.10.1.1. Importanta

Orezul este, alaturi grau, una dintre cele mai importante plante cultivate.
Boabele orez sunt destinate, in primul rand, alimentatiei umane, constituind hrana
de baza pentru circa 3,2 miliarde de oameni, in principal locuitori din Asia unde
consumul anual de orez depaseste adesea 100 kg/locuitor, si atinge 190 kg in
Vietnam, 144 kg in Indonezia, 137 kg in Thailanda, 134 kg in Bangladesh (prin
comparatie cu un consum mediu mondial de 60 kg/locuitor/an). In ultimele
decenii, consumul de orez a crescut considerabil in Africa (de exemplu, 60
kg/locuitor/an in Senegal) si America Latina (48 kg in Brazilia, 35 kg in
Columbia). In tarile din zona temperata orezul reprezinta un “aliment de
completare“, prezent in hrana, adesea aproape zilnic, in cantitati mici si sub
diferite forme de preparare (de exemplu, in Franta, consumul mediu anual de orez
este de 3,7 kg/locuitor). Boabele au avantajul ca sunt usor de prelucrat, in mod
frecvent numai prin fierbere. Acestea au o valoare dietetica si nutritiva deosebita ,
calitati gustative remarcabile si un grad ridicat de digestibilitate, superior altor
cereale.
In cantitati mai mici, comparativ cu cele destinate consumului alimentar,
boabele de orez sunt folosite pentru fabricarea de alcool, (in Japonia se produce
bautura traditionala “sake“), bere (in amestec cu orz), amidon, glucoza , acid
acetic, acetona, ulei, produse farmaceutice, alimente vitaminizate etc. In furajare
sunt folosite numai subprodusele rezultate de la prelucrare: sparturi de boabe,
tarate, boabe nemature sau boabe mai mici.
Paiele sunt, de regula, imprastiate pe teren si incorporate in sol dupa
recoltare. Ele pot fi intrebuintate pentru producerea hartiei, a cartonului, drept
combustibil, iar in zootehnie ca asternut sau ca furaj; cenusa rezultata dupa
arderea paielor poate servi ca ingrasamant pentru terenurile agricole.

3.10.1.2. Compozitia chimica

Boabele mature de orez contin, in medie: 8,1% din s.u. proteine, 2,1%
din s.u. lipide, 73,3% din s.u. glucide, 9,8% din s.u. celuloza; 5,7% din s.u. saruri
minerale. Prin prelucrarea boabelor (decorticare si polizare-albire), se pierd circa
75% din lipide, 50% din sarurile minerale, o mare parte din proteine si aproape
204
complet vitaminele. Ca urmare, boabele de orez prelucrate (“orezul alb“) sunt
constituite aproape in totalitate din amidon (76 - 90,3%) si sunt sarace in proteine
(5 - 9,2%, ca urmare a inlatura rii, la prelucrare, a pa rtilor exterioare ale bobului si
a embrionului), lipide (0,4% - 0,6%), celuloza (0,2%) si sa ruri minerale (0,6%)
(tabelul 3.46, dupa “ Techniques agricoles “, 1993). De asemenea, boabele de orez
sunt deficitare in vitaminele complexului B si in unii aminoacizi esentiali (lizina).
In componenta proteinelor predomina glutelinele (1,2 - 8,0 g/100 g boabe uscate,
in principal orizeina) si albuminele (1,6 - 3,2 g/100 g, in principal leucosina), prin
comparatie cu globulinele si prolaminele (cate 0,5 g/100 g).
Consumul boabele de orez furnizeaza o mare cantitate de calorii.
Totodata , trebuie subliniata digestibilitatea foarte ridicata a diferitilor componenti
ai bobului.

Tabelul 3.46
Compozitia chimica a bobului de orez in diferite faze de prelucrare (% din
s.u.)
Orez asiatic (Vietnam) Orez european (Franta)
Orez Orez Specificare Orez brut Orez Orez brut Orez
decorticat decorticat
(“paddy”) alb (“paddy”) alb
(“cargo”) (“cargo”)
Proteine 7,70 9,17 8,55 7,87 10,66 9,37
Lipide 2,41 2,35 0,60 1,84 2,39 0,19
Amidon + zaharuri 73,60 86,50 90,20 77,40 81,64 5,05
Celuloza 10,15 0,66 0,21 9,00 2,35 1,00
Saruri minerale 6,16 1,37 0,63 4,30 1,56 0,46

3.10.1.3. Raspandire
In prezent, pe glob, se cultiva cu orez 153,5 mil. ha (in 2005; locul al
doilea dupa grau), iar productia medie mondiala a fost in ultimii ani de 3.789 -
4.016 kg/ha (dupa FAOSTAT Database, 2005). Tarile mari cultivatoare de orez
sunt situate in Asia: India - 43,0 mil. ha; China - 29,3 mil.ha; Indonezia - 11,8
mil. ha; Bangladesh - 11,0 mil. ha; Thailanda - 10,2 mil. ha; Vietnam - 7,3 mil.
ha; Filipine - 4,1 mil. ha. Suprafete intinse cu orez se mai cultiva in Nigeria (3,7
mil. ha), Brazilia (3,9 mil. ha), Pakistan (2,5 mil. ha), Cambodgia (2,1 mil. ha),
Japonia (1,7 mil. ha), Nepal (1,5 mil. ha), SUA (1,3 mil. ha). Productiile medii
obtinute pe aceste suprafete depasesc productivitatea altor cereale: 6.549 kg/ha in
Coreea, 6.541 kg/ha in Japonia, 6.288 kg/ha in China, 4.574 kg/ha in Indonezia,
7.400 kg/ha in SUA, reflectand productivitatea ridicata a orezului (GH.
BILTEANU, 1989).
Comertul mondial cu orez insumeaza aproape 29 mil. tone (in anul 2004),
iar principalii exportatori de orez sunt: Thailanda (9,9 mil. tone), Vietnam (4,1
mil. tone), China (2,5 mil. tone), India (4,8 mil. tone), SUA (3,1 mil. tone).
Comertul cu orez este mai restrans comparativ cu alte cereale (numai 5% din
productia mondiala), deoarece recolta este consumata , in principal, in zonele de
producere.
205
 Fig. 3.70. Aria de raspandire a orezului in lume
In Europa, orezul este cultivat pe suprafete restranse (565 mii ha in
2005); dintre ta rile cultivatoare de orez se evidentiaza Italia cu 222 mii ha si
Spania cu 117 mii ha, productiile situandu-se frecvent peste 4.500 kg/ha (de
exemplu, 6.171 kg/ha `n Italia si 7.229 kg/ha in Spania, in anul 2005). Ta rile
europene, inclusiv Uniunea Europeana , sunt dependente de importurile de orez de
foarte buna calitate, si anume Europa importa 3,5 mil. tone, din care 2,6 mil. tone
Uniunea Europeana .
Romania se afla la limita nordica de cultura a orezului in Europa; scopul
introducerii si mentinerii orezului in cultura la noi a fost acela de a acoperi
necesarul pentru consumul curent, din productia proprie.
Orezul este o cultura agricola relativ noua pentru Romania. Prima
orezarie din tara a fost infiintata in anul 1786 de catre o familie de agricultori
italieni la Topolia (langa Banloc, judetul Timis), pe raul Barzava. Cultura orezului
s-a extins destul de greu, astfel incat, in 1938 se cultivau abia circa 400 ha (dupa
N. SAULESCU, 1947).
Interesul pentru cultura orezului a sporit mult dupa al doilea razboi
mondial, perioada in care suprafetele au crescut la 5 mii ha in 1946, 18,7 mii ha in
1965 si 37 mii ha in 1985 - 1991. Productiile medii au depasit, in mod obisnuit,
3.000 boabe kg/ha, acestea fiind superioare, adesea, productiilor altor cereale
paioase cultivate la noi; ca atare, orezul a fost considerat o cultura rentabila.
In anul 1989, in Romania existau in jur de 62 mii ha amenajate pentru
cultivarea orezului; se intentiona amenajarea unei suprafete totale de 75 mii ha,
dintre care sa fie cultivate anual circa 50 mii ha, pentru acoperirea consumului
intern.
In ultimii ani, cultura orezului in Romania a cunoscut un regres
considerabil din cauza anumitor dificultati economice, indeosebi din cauza
costului foarte ridicat al apei pentru irigatie, dar si datorita concurentei orezului
din import. Ca urmare, suprafetele semanate s-au restrans la 22 mii ha in 1991, 16
mii ha in 1992, 5-6 mii ha in 1995 – 1996, doar 1,5 - 1,7 mii ha in 1998 - 1999 si
la 3 mii ha in 2005 (productii medii de 1.666 - 4.181 kg/ha, in ultimii ani). Drept
consecinta, Romania este dependenta de orezul din import pentru acoperirea

206
consumului intern (39 mii tone importate in 1995, 83 mii tone in 2000 si 104 mii
tone in 2004).
3.10.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri
Orezul este originar din sud-estul Asiei si din India, iar in jurul anului
3000 i.h. exista deja in cultura in China. Actualmente orezul este cultivat atat in
zonele tropicala si subtropicala, cat si in zona temperata . Limita nordica de
cultivare a orezului in Europa o constituie nordul Italiei, Franta si sudul Romaniei
(fig.3.70, dupa GH. BALTEANU, 1989).
Orezul cultivat apartine genului Oryza , specia Oryza sativa L. (orezul
comun), care cuprinde trei subspecii: ssp.brevis , caracterizata prin boabe scurte,
de 3 - 4 mm lungime; ssp. indica , caracterizata prin boabe subtiri si lungi, plante
cu tulpini si frunze lungi si de culoare verde-deschis, perioada lunga de vegetatie;
ssp. japonica , cu boabe mari, ceva mai scurte, pline, plante cu talie mijlocie, cu
frunze fine, de culoare verde-inchis, perioada mai scurta de vegetatie, cultivata in
zona temperata.
In comertul mondial, orezul este impa rtit in grupe (tipuri) in functie de:
compozitia chimica a amidonului (amidonul poate fi constituit aproape exclusiv
din amilopectina sau, atat din amiloza , cat si din amilopectina); aroma boabelor
(tipul aromat este cultivat in India); caracteristicile bobului, si indeosebi lungimea
( tipul cu bobul scurt -7,2 mm lungimea medie - este preferat de consumatorii din
Asia de nord; tipul cu bolul lung - 9,9 mm - este preferat de majoritatea
consumatorilor americani si europeni).
In Romania se cultiva ssp.japonica temperata (existenta in cultura, in
principal, in nordul Chinei, Coreea, Japonia, bazinul mediteranean). Soiurile
folosite in prezent in Romania fac parte din varietatea italica , caracterizata prin
panicule nearistate, palee galbene, cariopse albe. Ele sunt in totalitate soiuri
precoce - creatii ale amelioratorilor romani de orez (tabelul 3.47).
Trebuie mentionat ca in consumul alimentar este folosit si orezul salbatic
( Zizania aquatica L. si Z.palustris L.), planta erbacee, anuala, existenta in stare
sa lbatica in America de Nord, de-a lungul raurilor si in mlastini. Acesta a
reprezentat, timp indelungat, un aliment de baza pentru locuitorii Americii pre-
columbiene. Planta este cultivata in statele Minnesota, California, Texas si in zona
marilor lacuri canadiene. Compozitia chimica a boabelor este asemana toare cu
cea a orezului comun, remarcandu-se bogatia in saruri minerale si in vitaminele
complexului B. Boabele sunt folosite pe scara restransa , pentru preparate
alimentare traditionale.
3.10.1.5. Particularitati biologice
Principalele caracteristici ale orezului cultivat sunt: infratire abundenta ,
limbul frunzei ingust, inflorescenta un panicul ra sfirat, purtand spiculete
pedicelate uniflore. Floarea prezinta 6 stamine, iar fecundarea este autogama. La
recoltare, bobul este imbra cat in palee.
. In faza de germinat, boabele de orez necesita mai putin Incoltirea
oxigen, comparativ cu alte cereale, astfel incat boabele pot germina si in apa . La
germinarea obisnuita, in sol uscat, din bob iese mai intai radicula si apoi
coleoptilul, in timp ce in strat de apa, la exteriorul bobului apare intai plumula.
207
 Tabelul 3.47
Soiurile de orez cultivate in Romania (2005)
Soiul Perioada de Rezistenta la boli, Capacitatea
Rezistenta MMB
(anul vegetatie da una tori si de productie Zone de cultivare recomandate
la ca dere (g)
inregistra rii) (zile) temperaturi scazute (kg/ha)
BRAILA
(1985) 120-125 Foarte rezistent Mijlocie 28-30 5.000-7.000 Zonele din sudul si sud-estul ta rii, indeosebi pe solurile sa ra turate ameliorate sau in curs de ameliorare
DIAMANT
(1984) 110-120 Mijlocie Foarte rezistent 25-28 5.000-6.500 In special partea de vest a tarii, cu posibilita ri de extindere in toata tara
DUNAREA
(1998) 120-122 Rezistent Rezistent 31-32 6.290 Toate zonele de cultivare

ELIDA (2001) 107-115 Mijlocie Rezistent 43 4.990 Toate zonele de cultivare

OLTENITA
(1991) 112-120 Rezistent Foarte rezistent 30-32 5.000-6.000 Toate zonele de cultivare
POLIZESTI
28 (1978) 125-135 Foarte rezistent Mijlocie 25-32 5.000-6.500 Zonele de cultivare din sud si sud-est, indeosebi pe terenuri sa ra turate si ameliorare
SPERANTA
(1994) 118-128 Rezistent Rezistent 31-33 8.600 Toate zonele de cultivare

ZEFIR (2003) 110-120 Rezistent Rezistent 30-32 5.000-7.000 Zonele de cultivare din sud si sud-est
* in anul 2005 a fost inregistrat soiul Magic

208
 Fig. 3.71. Sectiune transversala in radacina Fig. 3.72. Sectiune transversala
adventiva dezvoltata de orez. In parenchimul schematizata, prin internod la paiul de
cortical sunt dezvoltate spatii aerifere. orez. Se observa fascicule vasculare mici
s i mai mari si elemente (lacune) ale
sistemului aerifer.

. Incepe la 10 - Infrat irea

15 zile dupa ra sarit. Planta de orez
formeaza, de regula, 3 - 6 frati
fertili. Radacinile, paiul si frunzele
de orez sunt prevazute cu canale
aerifere, care asigura oxigenul
necesar pentru respiratia organelor
subterane, in conditiile terenului
acoperit cu strat de apa (fig.3.71 si
3.72, dupa F.CRESCINI, citat de
GH. BALTEANU, 1989).
Este precedata Inflorirea
de aparitia paniculului si dureaza,
la un panicul, 5 - 9 zile, in functie
de soi. Inflorirea si fecundarea Fig. 3.73. Inflorescent a (panicul) la orez
sunt favorizate de temperaturi ale a - panicule si sp iculet ; b - floarea;
aerului de minimum 22°C c - cariopsa.
(temperatura optima 27 - 29°C),
iar umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 70 - 80%. Pentru orez sunt
nefavorabile zilele reci si ploioase, iar temperaturile sub 17°C determina
sterilitate. La maturitate temperatura optima se situeaza in jur de 25°C.
Paniculul de orez este rasfirat, cu numeroase spiculete uniflore si
formeaza 30 - 90 boabe imbracate in palee, cu MMB = 25-45 g si 18 - 22% de
pleve neconcrescute cu bobul (fig. 3.73). Pericarpul cariopsei este, de regula de
209
culoare bruna si cu miros relativ puternic, astfel incat, la preindustrializare, se
urmareste indepartarea pericarpului. In conditii mai putin favorabile, in
endospermul bobului se poate observa o pata albicioasa ("pancia bianca"), care
contine indeosebi maltoza si dextrine si mai putin amidon, si care apare datorita
unei umpleri defectuoase a bobului; prezenta acesteia creeaza unele dificultati la
treierat si conditionare, prin deformarea si spargerea boabelor, precum si la
preparare, prin desfacerea la fiert a boabelor si formarea unui terci.
a plantelor de orez este cuprinsa intre 105 si 145 Perioada de vegetat ie
zile. Cerintele termice pe intreaga durata a vegetatiei sunt de 2.400 - 3.200°C
(temperaturi mai mari de 0°C). Pentru conditiile din Romania, un soi trebuie sa
aiba un necesar termic de cel mult 2.400°C, pentru a ajunge la maturitate (dupa
Prof. P. MUNTEANU, 1938).
3.10.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Planta de orez este foarte exigenta fata de caldura , Temperatura.

necesitand temperaturi de minimum 20°C, timp de 3 luni (lunile iunie-august).
Germinarea semintelor incepe la 10 - 12°C, dar se desfasoara lent pana la 16°C;
optimum se situeaza in jur de 30 - 35°C. In perioada infloritului, conditiile optime
de temperatura sunt asigurate la 27,5 - 32,5°C si cele minime la 17,5 - 22,5°C.
Scaderile de temperatura (sub 15°C media zilnica ), care se produc uneori la noi in
timpul infloritului (luna august), antreneaza caderea florilor si reduc, adesea
drastic, recoltele de boabe.
. Orezul este cereala cea mai pretentioasa fata de apa . De Umiditatea
aceea, in anumite regiuni ale globului, acolo unde se poate produce orez in cultura
neirigata, trebuie sa cada 160 - 300 mm precipitatii lunar sau 1.000 - 1.800 mm pe
intreaga perioada de vegetatie. In cultura irigata este necesar un debit mediu de
circa 2 - 2,5 l/sec/ha, ceea ce corespunde cu o norma de irigatie de 30 - 40.000 m 3
apa /ha.
In zona temperata , cu oscilatii de temperatura destul de insemnate si
bruste in timpul verii, stratul de apa joaca un rol termoregulator foarte important.
Ca urmare, in zona temperata nu se poate practica decat cultivarea orezului in
conditii submerse (in strat de apa). Dupa cum arata GH. BALTEANU (1991),
cerintele fiziologice pentru apa ale orezului nu sunt cu mult superioare graului;
coeficientul de transpiratie al orezului este de 600, prin comparatie cu cel al
graului, care este de 500. Pentru conditiile din Romania se considera ca este
necesara o norma de irigatie de 20.000 m apa/ha/an. 3
Apa provenind din ape curgatoare (calda si bine oxigenata) este cea mai
potriviva pentru irigarea orezului. Continutul de saruri din apa de irigatie nu
trebuie sa depaseasca 1 - 2 g/l; apa usor salina poate fi folosita in orezarie numai
cu conditia sa fie asigurat un drenaj foarte bun.
. In anumite faze de vegetatie, vantul poate produce unele Curentii de aer
pagube: stanjeneste inra dacinarea plantelor in fazele de germinare-ra sarire, poate
favoriza caderea plantelor si scuturarea boabelor la maturitate.

210
 . Orezul are cerinte mari fata de lumina , necesitand minimum Lumina
1.000 ore de stralucire a soarelui. Productia de orez scade in anii cu nebulozitate
ridicata. Radiatia solara optima pentru orez este de 500 cal/cm /zi. 2
. Orezul are capacitatea de a se adapta la soluri foarte diferite, sub Solul
aspectul structurii si al caracteristicilor chimice. Ca urmare, poate valorifica si
soluri neproductive sau slab productive, saline, alcaline; nu se cultiva pe soluri
nisipoase sau argiloase. Prefera solurile ceva mai grele, cu peste 40% argila , mai
putin permeabile; solurile prea permeabile determina consumuri exagerate de apa .
Reactia solului are o importanta redusa (limitele suportate ale pH sunt de 4,5 -
8,5, iar optimum este de 6 - 7). Un sol prea acid poate prilejui aparitia unor
simptome de carenta si toxicitate.
Orezul manifesta o anumita toleranta la sarurile din sol, continutul
acestora nu trebuie sa depaseasca insa 2 ‰. Pe solurile sa raturate terenul trebuie
sa fie perfect nivelat, iar evacuarea apei se va efectua cat mai corect, pentru a se
evita concentrarea sarurilor in microzonele mai inalte. In anumite conditii, cultura
orezului poate reprezenta o solutie de valorificare a terenurilor sara turate. De
altfel, din suprafata totala de circa 500 mii ha de soluri afectate de sara turare
existente in Romania, circa 100 mii ha sunt situate in zona climatica favorabila
orezului. Ameliorarea solurilor saraturate prin submersie, si folosirea lor ca
orezarii este metoda cea mai rapida si eficienta de valorificare a acestor soluri
(GH. BALTEANU, 1989).

3.10.1.7. Zone ecologice

Pe teritoriul Romaniei conditiile de temperatura nu permit delimitarea

unei zone foarte favorabile pentru cultura orezului, ci numai a unor areale
restranse, in care se intrunesc conditii favorabile. Zona favorabila I pentru cultura
orezului in Romania este situata in lungul Duna rii, in incintele indiguite, pe o
fasie cu latimea de circa 20 km la nord de Duna re, de la Calafat la Braila, in zona
de influenta a izotermei de vara de 22°C (fig.3.74, dupa I. BADEA, 1975). Zona
favorabila II este delimitata de izoterma de vara de 21°C si este situata in luncile
raurilor Siret, Buzau, Ialomita, Olt, precum si in Banat, in vestul judetului Timis.

211
 Fig. 3.74. Aria raspandirii in cultura a orezului in Romania.
3.10.2. Tehnologia de cultivare a orezului

3.10.2.1. Rotatia
Culturile de orez se amplaseaza pe terenuri amenajate in mod special,
impa rtite in parcele dreptunghiulare, cu suprafata de 1 - 4 ha fiecare, inconjurate
de digulete si preva zute cu canale destinate alimentarii cu apa de irigatie, precum
si canale destinate evacuarii acesteia; admisia si evacuarea apei din parcele se fac
prin vanete de alimentare si de evacuare (fig.3.75, dupa I. BADEA, 1975).
Amenajarile pentru oreza rie sunt costisitoare, astfel incat, sub aspect
economic, este de dorit sa se realizeze o incarcare cat mai mare cu orez pe
suprafetele amenajate. Pe de alta parte, orezul este o planta care suporta
monocultura. Aceasta nu trebuie practicata , insa , mai mult 3 - 4 ani la rand, apoi
trebuie intrerupta , deoarece exista pericolul aparitiei unor procese negative, cum
ar fi: acidifierea, compactarea lui, manifestarea unor procese anaerobe, spalarea
elementelor nutritive, imburuienarea terenului cu buruieni specifice s.a.
Pe terenurile fertile, cu apa freatica situata mai in adancime, unde nu
exista pericolul salinizarii solului, se poate practica o inca rcare cu orez de pana la
75 -80%. Pe terenurile mai putin fertile, precum si in orezariile vechi, unde exista
pericolul de salinizare, inca rcarea cu orez trebuie diminuata la 50%.
In ultimul timp se recomanda sa se organizeze asolamente de 6 ani, dintre care 4
ani cu orez, urmati de doi ani de “odihna “; in primul an se cultiva o prasitoare -
soia, porumb sau floarea-soarelui (culturi sema nate prima vara), iar in anul
urmator o cereala paioasa recoltata vara si care permite, astfel, lucrarea timpurie a
solului in vederea semanatului orezului (dupa recomandarile ICCPT. Fundulea,
1990).

212
 Fig. 3.75. Amenajarea orezariei :
A - schita de amenajare a unui sector de orezarie; B - sectiune printr-un sector de orezarie
(tip clasic de amenajare)
Trebuie avuta in vedere si posibilitatea practica rii unei rotatii anuale,
folosind, de pilda, borceag semanat toamna si recoltat primavara devreme ca
nutret verde, dupa care se seama na orez. In anumite situatii, in orezarii poate fi
semanata si lucerna , care este mentinuta 2 ani in cultura.

3.10.2.2 . Fertilizarea

Necesarul de elemente nutritive al unei culturi de orez, pentru a produce

100 kg boabe/ha este estimat la 2,2 kg N, 1 kg P O , 2 kg K O si 1 kg CaO.
25 2
. Orezul reactioneaza puternic la administrarea ingrasamintelor, Azotul
indeosebi ca urmare a spalarii elementelor nutritive din sol cu apa de irigatie. Cele
mai importante sunt ingrasamintele cu azot, care se recomanda sa fie aplicate in
doze de 120 - 150 kg/ha; marimea dozelor este corelata cu fertilitatea solului,
soiul cultivat (intereseaza in primul rand rezistenta la ca dere a soiului), conditiile
meteorologice din anul de cultura, data cand a fost efectuat semanatul (pentru a nu
intarzia vegetatia).
Azotul este administrat fractionat: 2/3 din doza totala primavara, inainte
de sema nat, iar restul se aplica in timpul vegetatiei (in stadiul de 7 - 9 frunze,
moment in care planta trece in faza reproductiva), fa ra, insa , a depasi data de 1
iulie. In cazul in care azotul este administrat mai tarziu, perioada de vegetatie se
prelungeste, creste procentul de sterilitate si de sistavire a boabelor, este favorizat
atacul de boli criptogamice. Daca premergatoarea a fost o leguminoasa (de
exemplu, soia) doza totala de azot se poate reduce cu 20 - 30%. Trebuie subliniat
ca ingrasarea cu azot in timpul vegetatiei se suprima daca s-a semanat mai tarziu,
213
precum si in cazurile in care vegetatia este luxurianta si intarziata fata de situatia
normala .
Dintre ingrasamintele cu azot, sulfatul de amoniu este preferat azotatului
de amoniu, deoarece azotul amoniacal nu este spa lat cu apa de irigatie (este
retinut in sol), fiind mai bine folosit de planta de orez. In perioada de vegetatie se
administreaza , in primul rand, sulfat de amoniu, dar pot fi aplicate si alte
ingrasaminte cu azot, cum ar fi azotatul de amoniu sau ingrasa minte complexe.
Pentru imprastierea ingrasamintelor in vegetatie se folosesc mijloace “avio“ sau
terestre (tractoare prevazute cu roti cu pinteni si masini pentru administrat
ingrasaminte chimice).
. Este deosebit de important in cultura orezului, avand rolul de a Fosforul
echilibra efectul azotului. Influenteaza favorabil inradacinarea si infratirea,
confera rezistenta la cadere si boli, favorizeaza maturarea mai devreme a
boabelor. Ingrasarea cu fosfor este obligatorie in toate situatiile, dozele
recomandate fiind de 80 - 100 kg P O /ha. Administrarea se poate face toamna
25
sau chiar primavara inainte de semanat, cu incorporare in sol.
Ca ingrasa mant este important pe solurile usoare, precum si in Potasiul.
orezariile vechi, mai ales atunci cand au fost folosite doze mari de ingrasaminte
cu azot si fosfor. Dozele sunt de 80 - 100 kg K O/ha, aplicate in intregime inainte
2
de semanat sau fractionat, la fel ca azotul.
. Gunoiul de grajd este eficient in cultura Ingrasamintele organice
orezului, indeosebi in oreza riile vechi. Se recomanda sa fie aplicate 30 t/ha gunoi
in stare bine fermentata, de dorit la cultura premergatoare prasitoare din
asolament.
Pe solurile sara turate, cu reactie alcalina, se administreaza amendamente
cu reactie acida, sub forma de gips (fosfogips), in doze de 4 - 10 t/ha.

3.10.2.4. Lucrarile solului

. Lucrarea de baza a solului este reprezentata de aratura de Aratura

toamna efectuata cat mai de timpuriu, la 23 - 25 cm adancime pe solurile normale
si 28 - 30 cm pe solurile mai usoare si pe sa raturi. In oreza rii este necesara, in
mod frecvent, afanarea adanca a solului (scarificarea), efectuata o data la 4 ani,
indeosebi in orezariile vechi, pe solurile puternic tasate si pe cele mai putin
permeabile. In anumite situatii (pentru combaterea unor buruieni cu rizomi, mai
greu de distrus) este recomandata o a doua aratura in primavara, dupa ce rizomii
au fost descoperiti si expusi la ger prin aratura de toamna, efectuata ceva mai
superficial. La desprima varare, aratura se lucreaza cu grapa cu discuri in agregat
cu grapa cu colti.
. Este o lucrare foarte importanta din tehnologia de Nivelarea terenului
cultivare a orezului. Nivelarea de intretinere (sau de exploatare) se face in fiecare
an si are ca scop corectarea denivelarilor rezultate in urma lucrarilor mecanice.
Prin comparatie, nivelarea capitala se face la amenajarea orezariei si apoi la
interval de 4 ani, la cultura premerga toare din asolament.
214
 Nivelarea se poate realiza in teren uscat sau dupa inundarea terenului cu
un strat de apa. In teren uscat lucrarea este realizata prin doua treceri in sensuri
diferite cu nivelatoare tractate. Nivelarea in apa se realizeaza prin introducerea
apei in parcela, apa indicand bine denivelarile; in continuare, terenul se lucreaza
cu tractorul prevazut cu roti cu pinteni si lama nivelatoare.
Dupa nivelare se administreaza ingrasamintele, care sunt incorporate in
sol cu grapa cu discuri; eventual, prin aceeasi lucrare, sunt incorporate si
erbicidele pe baza de molinat (Ordram). Inainte de semanat, cu ajutorul unor
mijloace mecanice se pot deschide rigole necesare pentru inundarea terenului si
pentru evacuarea mai rapida a apei din parcela .

3.10.2.5. Samanta si semanatul

destinata sema natului trebuie sa contina numai boabe intregi, Samant a

nedecorticate, cu puritatea fizica minimum 98%, germinatia minimum 80% si
energie germinativa cat mai ridicata .
Inainte de semanat este obligatorie tratarea semintei, folosind gama HCH
+ tiram + tiofanat metil (Tirametox 90 PTS, 3 kg/t de samanta) sau tiram + gama
HCH + carboxina (Vitalin 85 PTS, 3 kg/t sa manta), impotriva da una torilor care
ataca la inceputul vegetatiei si a unor boli (arsura bacteriena sau “brusone“).
Orezul poate fi semanat in strat de apa sau in uscat (in teren prega tit ca
pentru orice paioasa).
este metoda cea mai extinsa , atat la noi, cat si pe plan Semanatul in apa
mondial (circa 70% din totalul suprafetei cultivate cu orez in lume). Aceasta
metoda prezinta o serie de avantaje: se castiga 10 - 15 zile din perioada de
vegetatie, deoarece se foloseste samanta preincoltita si se poate sema na mai
devreme; metoda poate fi aplicata pe terenurile salinizate; se asigura conditii bune
pentru semanat pe solurile grele, precum si in situatiile in care nu se poate pregati
foarte bine patul germinativ (asa cum cere sema natul “in uscat“); permite
utilizarea erbicidelor pe baza de molinat (Ordram), foarte volatile si care trebuie
incorporate in sol si terenul inundat, imediat dupa aplicare.
In vederea sema natului, samanta se tine, de regula , la umectat 24 - 28 ore
pana la incoltire (“punctare“), apoi se zvanta usor. Sema natul se efectueaza prin
imprastiere cu mijloace terestre (tractor prevazut cu roti cu pinteni sau za brele si
masina de imprastiat ingrasaminte chimice) sau “avio“. Este esentiala distribuirea
(imprastierea) cat mai uniforma a semintelor. Inainte de semanat se efectueaza
tulburarea apei pentru ca, dupa semanat, peste seminte sa se depuna un strat de
mal (na mol) de circa 0,5 cm grosime.
“ “ se poate realiza tot prin imprastiere, folosind Semanatul in uscat
masini pentru administrat ingrasaminte chimice sau sema natori universale, fa ra
incorporare (fara bra zdare). In prealabil terenul poate fi modelat, prin trasarea
unor rigole superficiale. Eventual, dupa semanat se poate efectua o lucrare de
tava lugit cu tavalugul inelar, pentru a evita ca sa manta sa fie deplasata cu apa de
inundare. Imprastierea semintelor se poate face si cu mijloace “avio“. Pe
215
terenurile bine pregatite se poate semana cu semana toarea universala , la
adancimea de circa 2 cm, folosind patine preva zute cu limitatori de adancime.
recomandata este mai mare decat la alte paioase, si anume Densitatea
900 - 1.000 boabe germinabile/m , din cauza conditiilor mai putin favorabile din 2
perioada semanat-germinat-rasarit, urma rindu-se sa se realizeze 250 - 350
plante/m sau 400 - 600 panicule recoltabile/m . Pentru realizarea acestor densitati 2 2
este necesar sa fie folosite intre 250 si 300 kg sa manta/ha.
In tara noastra orezul este semanat atunci cand in sol temperatura ajunge
la 10 - 12°C (15°C temperatura apei), ceea ce corespunde cu intervalul 20 aprilie -
5 mai. Intarzierea semanatului este foarte da una toare, deoarece se intarzie
vegetatia in toamna , cu toate consecintele legate de maturare, recoltare, nivelul
productiilor etc.

3.10.2.6. Lucrarile de ingrijire

este cea mai importanta lucrare de ingrijire din Combaterea buruienilor

cultura orezului. Imburuienarea orezariilor este favorizata de stratul de apa si se
produce, indeosebi, cu buruieni iubitoare de apa . Majoritatea buruienilor
pagubitoare fac parte din familia Poaceae ( Gramineae ), mai frecvent specii ale
genului Echinochloa ( Ech. crus-galli , Ech. phyllopogon, Ech. oryzoides - mohor)
si specia Leersya oryzoides (orizica). La acestea se adauga buruieni specifice de
balta, cu ar fi cele din familiile Cyperaceae ( Scirpus ; Cyperus; Juncellus ) si
Alismataceae ( Alisma; Sagitaria ).
Pentru combaterea mohorului se recomanda aplicarea unor erbicide pe
baza de molinat (Ordram 72 CE, 7 - 8 l/ha), dizolvate in 200 - 400 l apa/ha.
Administrarea se face inainte de sema nat, pe teren foarte bine pregatit, urmarindu-
se distribuirea cat mai uniforma si incorporarea imediata la 6 - 8 cm adancime,
prin 2 lucra ri cu grapa cu discuri, in sensuri diferite si inundarea obligatorie a
parcelei imediat dupa aplicare (si nu mai tarziu de 24 ore). Aceste preparate
combat si 30 - 40% dintre speciile de buruieni din familia Cyperaceae . In schimb,
nu distrug toate speciile de mohor. Rezultate bune se obtin si cu erbicidele
continand tiobencarb (Saturn 50 EC, 8 - 10 l/ha), aplicate preemergent si care pot
fi folosite, atat in cazul semanatului in apa, cat si la sema natul in uscat (tabelul
3.48).
In mod frecvent, este necesara o erbicidare de corectie, in perioada de
vegetatie, pentru combaterea speciilor de mohor rezistente la molinat, precum si a
unor generatii mai tarzii de mohor. Se folosesc erbicide pe baza de propanil
(STAM LV-10, 14,0 + 20,0 l/ha).
Inainte de efectuarea tratamentului apa este evacuata complet din parcela;
dupa 1-2 zile de la tratament se introduce un strat de apa de 15-20 cm, apoi dupa
alte 6-8 zile se revine la stratul de apa de grosime normala .
Impotriva buruienilor dicotiledonate anuale si perene (din familia
Cyperaceae si alte specii) se fac tratamente in vegetatie cu preparate pe baza de
MCPA+bentazon (Dicotex 40 lichid, 0,8 - 1,5 l/ha + Basagran M 60, 3,0 l/ha) sau
216
cu bensulfuron metil (Londax 60 DF, 70 - 90 g/ha). De obicei, aceste preparate
sunt asociate cu erbicidele destinate combaterii monocotiledonatelor.
Contra buruienii Leersia oryzoides , mult extinsa in ultimele decenii in
orezariile din tara noastra si deosebit de da unatoare, se recomanda administrarea
postemergenta a preparatelor continand glufosinat (Basta 14 SL, 2,0 l/ha).
Adminstrarea inainte de recoltarea orezului a tratamentelor cu glifosat permite
distrugereza rizomilor de buruieni.
Contra algelor, a caror dezvoltare este favorizata de stratul de apa din
orezarie, se foloseste sulfat de cupru, in cantitate de pana la 20 kg/ha pe intreaga
perioada de vegetatie. Tratamentul se face prin asezarea la vaneta de alimentare
cu apa a parcelei a unui saculet cu sulfat de cupru, in momentul in care apare o
spuma la suprafata apei si care indica inceputul dezvolta ri puternice a algelor.
. Boala cea mai periculoasa din cultura orezului este Combaterea bolilor
arsura bacteriana (sau “brusone“ - Pyricularia oryzae ) care ataca orezul pe toata
durata vegetatiei si indeosebi in faza de burduf-inflorire. Atacul este favorizat de
verile ra coroase (mai ales in luna august), de diferentele termice mari de la zi la
noapte, de excesul de azot, de ingrasarea unilaterala si tarzie cu azot. Masurile
preventive (respectarea rotatiei, arderea miristei si a resturilor vegetale, efectuarea
araturilor adanci, ingrasarea NPK echilibrata , tratarea semintelor inainte de
semanat cu macozeb) sunt foarte importante si eficiente.

217
 Tabelul 3.48
Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din cultura orezului
Buruieni Doza produs Momentul de
Recomandari de administrare
prezente Substanta activa Produsul comercial comercial aplicare
- Se incorporeaza imediat in sol, la adancimea de 6-8 cm,
Molinat Ordram 72 CE 7,0-8,0 ppi prin doua treceri cu grapa cu discuri, cu inundare la cel mult
l/ha 24 ore de la aplicare
- La sema natul in apa se aplica la suprafata solului, dupa
preem ultima discuire; se inunda si se seama na la 4-5 zile dupa
Tiobencarb Saturn 50 EC 8,0-10,0 sau aplicare.
Echinochloa l/ha postem - La sema natul in uscat cu incorporarea semintei in sol, se
sp. (mohor) aplica imediat dupa sema nat, dupa care se inunda
- Se aplica cu adjuvantul Wetal, 1 l/ha, in faza de 1-2 frunze
Quinoclorac Facet PU ale mohorului (doza de 0,75 kg/ha) sau 4-5 frunze ale
0,75-1,0 kg/ha postem
mohorului (1 kg/ha)
Tiobencarb + Saturn 50 EC+ 6,0-8,0
Propanil STAM LV-10 l/ha postem - In faza de 1-4 frunze ale mohorului, cu evacuarea apei din parcela
Tryclorpyr+ Garlon 4E + 1,0+2,0
Cyperaceae si
MCPA Dicotex l/ha postem - In faza de 1-2 frunze ale mohorului, dupa evacuarea apei din parcela
buruieni
dicotiledonate Bensulfuron Idem
metil Londax GS 70-90 g/ha postem
Glufosinat Basta CE 5,0
Leersia l/ha postem - Se poate aplica si ca desicant, in doza de 2,0-2,5 l/ha
oryzoides - Cand umiditatea boabelor este de 20-25%, iar plantele de
(orizica) Glifosat Roundup 6,0 Leersia sunt inca verzi. Dupa tratament, se asteapta 20-25
l/ha postem
zile ca erbicidul sa transloce in rizomi si apoi se recolteaza .
Alge Sulfat de cupru - 20,0
kg/ha - - Se aplica incepand cu prima inundare, ori de cate ori este nevoie

218
 O boala periculoasa in cultura orezului este si patarea bruna
( Helminthosporium oryaze ), pentru care se recomanda aceleasi masuri preventive
ca si in cazul arsurii bacteriene, la care se adauga posibilitatea cultiva rii unor
soiuri rezistente; fuzarioza ( Fusarium sp. ) ataca in fazele de germinat si inflorit,
masurile preventive si curative fiind similare cu cele prezentate la celelalte boli.
culturilor de orez sunt musculita orezului sau Daunatorii specifici
tantarul orezului , atacul periculos fiind provocat de larve, cand orezul este in faza
de plantula. Cultura atacata are frunzele galbene, plantele sunt firave si se poate
ajunge pana la pieirea plantelor. Se recomanda tratamente cu diferite insecticide,
efectuate cu mijloace terestre, daca atacul este izolat, in vetre pe locurile mai
joase, sau cu mijloace “avio“, pe suprafete mari. De asemenea, in oreza rii apar, de
regula, moluste, broaste, raci ( Planorbis , Paludina , Limnea ), la atac foarte
puternic recomandandu-se evacuarea pentru scurt timp (cateva ore) a apei.
. Este o lucrare esentiala in cultura orezului. Dupa cum s-a Irigarea
mentionat, in zona temperata este obligatorie cultivarea orezului in strat de apa ,
prin care se acopera necesarul de apa al plantelor, dar se atenueaza si oscilatiile de
temperatura, foarte daunatoare plantei de orez.
Regimul de irigare aplicat in orezariile din tara noastra este submersia
intermitenta cu nivel de apa variabil . Aceasta presupune ca, in cazul sema natului
in apa, se face inundarea parcelei cu 10 cm de apa, cu 1 - 2 zile inainte de
semanat; dupa 6 - 8 zile de la semanat se evacueaza apa timp de 48 ore, pentru
inra dacinarea pla ntutelor, apoi terenul se inunda din nou, cu marirea treptata a
grosimii stratului de apa; la infratit nivelul apei se coboara pana la 3 - 4 cm, cu
scopul de asigura oxigenul necesar plantei in aceasta faza , dar si pentru a proteja
nodul de infratire de actiunea directa a razele solare. In continuare stratul de apa
se ridica treptat, la inceput la 10 - 15 cm si atingand maximum de 20 - 25 cm in
fazele aparitia paniculului-inflorire. La fecundare-formarea bobului, grosimea
stratului de apa se poate reduce pana la 10 - 15 cm. In faza de maturitate in ceara
se opreste alimentarea cu apa , iar cu 10 - 15 zile inainte de recoltare se deschid
vanetele pentru a permite evacuarea completa a apei din parcela (fig.3.76, dupa I.
BADEA, 1975).

Fig. 3.76. Schema regimului de irigare prin submersie intermitenta, cu nivel de apa
variabil, la semanatul "in uscat" s i la semanatul "in apa"
219
 Evacuarea apei se face si in situatiile in care este necesara administrarea
ingrasamintelor, a erbicidelor sau combaterea daunatorilor.
In cazul sema natului in uscat, pana la incoltire se introduc in parcela cate
5 - 6 cm strat de apa, care se lasa sa se infiltreze treptat, operatiunea repetandu-se
de 4 - 5 ori; in continuare, regimul apei se conduce ca in cazul semanatului “in
apa “.
3.10.2.7. Recoltarea
In momentul in care boabele ajung la 28 - 30% umiditate, se recomanda
evacuarea treptata a apei din parcele, nu prea repede, pentru a nu determina
caderea plantelor.
este atunci cand boabele de la varful Momentul optim de recoltare
paniculului se afla la coacere deplina (circa 18 - 20% umiditate, uneori chiar 24%
umiditate). Calendaristic, in Romania orezul, se recolteaza, in mod obisnuit, intre
15 septembrie si 15 octombrie.
Inainte de recoltare, din cauza frunzelor inca verzi, sunt necesare uneori
tratamente cu substante desicante , cum ar fi diquat (Reglone forte, 2 - 3 l/ha) sau
dimetipin ((Harvade 25 F, 1,5 l/ha+0,5% Hyspray), aplicate atunci cand boabele
au 24-26% umiditate.
se efectueaza cu combina pentru cereale paioase, direct din Recoltarea
lan, avand aparatul de treier prevazut cu batator cu cuie si reglat la o turatie de
500 - 550 rotatii/minut. Combina se deplaseaza pe senile, cu o viteza de inaintare
de numai 1,5 - 2 km/ora.
Uneori este necesara recoltarea divizata a orezului, aceasta fiind impusa
de anumite conditii speciale si indeosebi de coacerea intarziata si neuniforma;
lucrarea se poate incepe la 26 - 28% umiditate in boabe, folosind vindroverul,
reglat pentru a taia miristea la 20 cm inaltime. Cand boabele ajung la 15 - 17%
umiditate se treiera cu combina preva zuta cu ridicator de brazda.
medii obtinute in Romania inainte de 1990 au fost de 2.500 - Productiile
3.500 kg boabe/ha. In mod frecvent, exploatatiile agricole din incinta indiguita a
Dunarii, specializate in cultura orezului au realizat recolte de peste 4.000 kg/ha.
Trebuie, insa, mentionat ca in zonele traditionale de cultura a orezului pe glob, cu
conditii climatice si de sol foarte favorabile, productiile medii depasesc 5.000 -
6.000 kg boabe/ha.
Imediat dupa recoltare este obligatorie conditionarea recoltei, (eliminarea
impuritatilor cu continut ridicat de apa, a fragmentelor vegetale verzi si uscarea
boabelor), cu scopul de a se evita deprecierea calitatii recoltei. In continuare,
boabele uscate (“orezul paddy“ - termen din limbajul specific producerii,
comercializa rii si prelucrarii orezului si care defineste boabele imbra cate in palei)
sunt prelucrate pentru indepa rtarea, in prima faza, a paleelor (“orezul cargo“),
apoi a invelisurilor bobului si a embrionului (“orezul alb“). Albirea poate fi
insotita de polizare si glasare cu glucoza si amidon.
Criteriile de calitate la prelucrare sunt: randamentul la prelucrare sau
procentul de orez alb raportat la orezul “paddy“ din care este produs (55 - 70%) si

220
care depinde de soi, faza de recoltare (se cere evitarea supracoacerii), tehnica de
uscare (o uscare prea rapida mareste pierderile); forma boabelor albe (boabele
lungi si inguste sunt cele mai apreciate); sticlozitatea; valoarea culinara (calitatile
gustative si comportarea la fiert).

3.11. HRISCA

3.11.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Hrisca ( Fagopyrum esculentum Moench., sin. Fagopyrum sagittatum

Gilib.) apartine, din punct de vedere botanic, familiei Polygonaceae . Este inclusa
in grupa cerealelor ( pseudocereala ) datorita compozitiei chimice a boabelor si
utilizarii acestora in alimentatie si in furajare, similar cu boabele cerealelor.
In mod traditional, boabele de hrisca sunt folosite in alimentatia umana
sub forma de grisuri, pesmeti, biscuiti, amestecuri de cereale pentru micul dejun,
crupe, clatite sau supe. De asemenea, pot fi folosite, cu bune rezultate, in furajarea
animalelor (porci, pasari). Valoarea nutritiva a boabelor de hrisca este ceva mai
sca zuta decat a cerealelor, din cauza ponderii mai ridicate a invelisurilor fructului.
Prin macinarea boabelor rezulta 65 - 72% fa ina, continand circa 70% glucide,
10% proteine, 1% lipide. Trebuie subliniat ca hrisca este singura cereala care nu
este deficitara sub aspectul continutului in lizina (5 - 7 g/100 g proteina ).
Din punct de vedere agronomic, hrisca prezinta interes deoarece este
putin pretentioasa fata de tehnologia de cultivare, care este putin costisitoare.
Planta acopera foarte repede terenul si ina busa buruienile. Creste foarte repede si
poate asigura, in 3 luni, recolte de circa 4 - 6 t masa uscata , care poate fi utilizata
ca furaj (nutret verde sau fan) sau ca ingrasamant verde. De asemenea, planta de
hrisca contine rutina (pana la 6% din s.u.), un glucosid flavonic folosit in
medicina pentru tratarea fragilitatii vaselor capilare sangvine.
Hrisca este originara din regiunile muntoase ale Chinei si Nepalului,
unde, de altfel si-a pastrat importanta in alimentatia populatiei locale. S-a extins la
inceputul Evului Mediu in Europa, odata cu invaziile turco-mongole, fiind
consemnata in documente in sec. XIV - XV in Danemarca, Germania si Franta;
ulterior, a fost introdusa de ca tre europeni in Canada, SUA, Argentina si Brazilia.
A atins apogeul in preajma celui de-al doilea ra zboi mondial (3,5 mil. ha pe glob),
apoi s-a restrans treptat in cultura (2 mil. ha in 1965; 1,85 mil. ha in 1968),
ajungand, in prezent, la 2,6 mil. ha suprafata mondiala (dupa FAO STAT
Database, 2005).
Culturile sunt concentrate indeosebi in Europa (1,4 mil. ha, din care 0,87
mil. ha in Federatia Rusa si 0,37 mil. ha in Ucraina) si China (1 mil. ha). Dintre
tarile cultivatoare de hrisca se mai mentioneaza SUA (65 mii ha), Polonia (74 mii
ha), Brazilia (45 mii ha), Japonia (43 mii ha), Franta (31 mii ha), Belarus,
Lituania. Comertul mondial insumeaza circa 180 mii tone anual, exportatorii
221
importanti fiind China si SUA. Aria de cultura se extinde pana la 70 latitudine °
nordica si pana la altitudini de 800 m.
Hrisca este o excelenta planta nectaro-polenifera , furnizand 50 - 150 kg
nectar/ha.
Restrangerea in cultura are mai multe
cauze: valoarea nutritiva a boabelor sub nivelul
altor cereale (cum ar fi graul sau porumbul);
productiile foarte fluctuante de la un an la altul;
recoltarea dificila datorita maturitatii esalonate a
boabelor si culca rii la pamant a plantelor la
maturitate, care pot conduce la pierderi mari prin
scuturare; valorificarea nesigura pe piata a
recoltei. Ca urmare, obiectivele ameliorarii sunt:
productivitatea, constanta productiilor, calitatea
boabelor etc.
Hrisca a revenit in atentia
consumatorilor din Franta datorita calitatilor
dietetice ale boabelor. De asemenea, hrisca este
promovata de cei care practica agricultura

ecologica , ca o alternativa la culturile agricole de

Fig. 3.77. Hrisca ( Fagopyrum
baza si este frecvent comercializata in esculentum Moench.):
magazinele cu produse ecologice. Din aceste
a - tulpina cu inflorescent e;b -
motive, in ultimii ani Uniunea Europeana (de fructe; c - floare cu stil scurt;d -
exemplu, Olanda sau Franta) si Japonia, importa floare cu stil lung.
cantitati destul de importante de boabe de hrisca

din China .
Hrisca este o planta anuala cu tulpina ramificata, de culoare rosietica (fig.
3.77). Frunzele sunt cordiforme, cu varful ascutit. Florile mici, foarte numeroase,
sunt de culoare alba -roz si grupate in inflorescente de tip cima. Cresterea plantei
este nedeterminata, planta formand noi ramificatii si flori pe o perioada lunga de
timp. Fecundarea este dominant alogama , impusa de morfologia florii (lungimea
diferita a stilurilor si a staminelor) si de autoincompatibilitatea polinica. Inflorirea
incepe la 30 - 35 zile de la sema nat si dureaza circa 4 sapta mani. Polenizarea
incrucisata este asigurata de ca tre insecte, indeosebi de albinele melifere.
Deschiderea florilor si formarea fructelor sunt esalonate pe o durata mai mare de
timp.
Fructul este o achena trimuchiata , cu invelisul de culoare cenusie sau
negricioasa . Coacerea esalonata determina pierderi mari de boabe prin scuturare,
care pot atinge 10 - 40% din recolta .
Hrisca are un ciclu de vegetatie scurt, de 90 - 120 zile si un necesar termic
pe perioada de vegetatie de 1.500 - 1.800 C (temperaturi mai mari de 0 C). Planta ° °
este adaptata la un climat umed si ra coros. Semintele germineaza repede, rasarirea
avand loc dupa 4 - 5 zile de la sema nat, daca umiditatea este suficienta si
temperatura depaseste 10°C. Planta este sensibila la temperaturi scazute, astfel ca
222
trebuie semanata primavara mai tarziu. Ra dacinile se formeaza superficial si sunt
putin dezvoltate. Ca urmare, planta este sensibila la seceta prelungita , indeosebi
daca insuficienta apei se instaleaza in perioada cresterii vegetative puternice.
Dupa incheierea infloritului, vremea uscata si ca ldura favorizeaza formarea si
maturarea boabelor.
Planta este putin pretentioasa fata de sol, valorificand solurile mai sarace,
acide, precum si solurile nisipoase. Solurile bogate sau cele bine fertilizate an de
an nu sunt intotdeauna potrivite, deoarece favorizeaza cresterile vegetative in
dauna productiei de boabe, determina caderea plantelor si intarzierea vegetatiei.
Solurile grele si rau drenate nu sunt suportate de hrisca.
3.11.2. Tehnologia de cultivare

. Hrisca poate fi semanata dupa orice cultura , Rotatia. Semanatul

neavand cerinte deosebite fata de planta premergatoare. Se seama na primavara
mai tarziu, cand temperatura solului a depasit 10°C; in tara noastra, de regula ,
perioada de semanat se situeaza in a doua jumatate a lunii aprilie - inceput de mai.
In cultura succesiva se poate amplasa dupa diferite plante furajere sau dupa
cereale pa ioase, semanatul efectuandu-se pana la sfarsitul lunii iulie.
Se seama na in randuri dese (12,5 cm la noi), in teren bine maruntit la
suprafata , nivelat, fa ra resturi vegetale. Plantele cresc repede si acopera terenul,
inabusind buruienile. Ca urmare nu sunt necesare, in conditii normale, prea multe
lucra ri de ingrijire.
. Dozele de ingrasaminte care se aplica in culturile de hrisca Fertilizarea
sunt moderate, de pana la 40 - 60 kg N/ha, 40 - 50 kg P O /ha si 60 - 80 kg
25
K O/ha. Se recomanda sa se evite folosirea ingrasamintelor continand clorura de
2
potasiu, deoarece hrisca este sensibila la prezenta clorului in sol.
Albina melifera este principalul agent polenizator al florilor de hrisca .
Instalarea stupilor in apropierea lanurilor de hrisca determina sporirea
considerabila a recoltelor de boabe. Pentru a obtine o polenizare eficienta, norma
de polenizare este de 2 - 3 familii de albine puternice pe hectar (dupa I. CARNU,
GH. V. ROMAN, ANA-MARIA ROMAN, 1982).
Realizata, de regula, in luna septembrie, este o operatiune Recoltarea.
dificila din cauza maturarii esalonate a boabelor. Se recolteaza cu combina pentru
cereale, in momentul in care circa 70% din fructe au ajuns la maturitate. In
conditii obisnuite se recolteaza 1.000 - 1.500 kg boabe/ha, dar productiile pot
ajunge la 2.500 - 3.000 (de exemplu, 2.741 kg/ha in Franta). Imediat dupa
recoltare este necesara conditionarea recoltei, prin eliminarea impuritatilor umede
si uscarea boabelor pana la 12 - 14 % umiditate.

223
 LEGUMINOASE PENTRU BOABE
4.1. GENERALITATI

4.1.1. Importanta, suprafete, raspandire.

Plantele cuprinse in aceasta grupa fitotehnica au ca produs Importanta.

principal semintele (boabele) bogate in proteina . Aici sunt incluse: mazarea,
si fasolea, soia, lintea, nautul, bobul, lupinul, latirul, arahidele fasolita . Toate fac
parte din ordinul Leguminosales ( Fabales ), familia Leguminosae (fam. Fabaceae
sau Papilionaceae ). Fiind din aceeasi familie botanica , aceste plante au anumite
insusiri morfologice, biologice, chimice, ecologice si tehnologice comune.
Din familia Leguminosae ( Fabaceae ) sunt cultivate si alte plante cu
intrebuintari variate (furajere, legumicole, medicinale etc.), necuprinse in acest
capitol.
Leguminoasele pentru boabe au fost luate in cultura o data cu inceputurile
agriculturii, dupa cum atesta diverse ma rturii. Cu peste 5.000 de ani i.e.n.
locuitorii asezarilor lacustre de pe teritoriul actual al Elvetiei cultivau mazare,
maza riche si alte leguminoase pentru boabe. In China, cu mai bine de 3.000 de ani
i.e.n. se cultiva soia. Grecii si romanii antici apreciau valoarea alimentara a legu-
minoaselor si efectul lor favorabil asupra solului (N. ZAMFIRESCU, 1965).
Pe teritoriul tarii noastre, in diverse aseza ri neolitice (epoca pietrei lustru-
ite, mileniul V - II i.e.n.) s-au descoperit seminte de leguminoase carbonizate (E.
COMSA, 1973).
In decursul anilor, treptat, numarul speciilor si biotipurilor cultivate a
crescut, datorita importantei lor mari in alimentatia omului si animalelor.
Importanta leguminoaselor pentru boabe consta, in primul rand, in
continutul ridicat in proteina al semintelor, conferindu-le o valoare alimentara
ridicata (tab. 4.1). Unele dintre ele (soia si arahidele) au si un continut ridicat in
ulei, facand posibila extractia prin procedee tehnice obisnuite, fiind valoroase
plante oleaginoase. Soia este planta cea mai mare produca toare de ulei vegetal pe
glob, iar arahidele ocupa locul trei (dupa soia si floarea-soarelui).
Continutul proteic din boabele leguminoaselor depaseste de 2 - 4 ori pe
cel al cerealelor. La unele dintre ele (soia, lupin) continutul proteic depaseste pe
cel glucidic. Raportul dintre proteina bruta si componentele neproteice este: la
soia si lupin de 1/1,7; la, mazare 1/2,8; la bob. 1/2,4 etc. Deci boabele
leguminoaselor reprezinta alimente si furaje concentrate in proteina . Este de
224
remarcat si valoarea proteica ridicata a boabelor, echivalenta la unele specii cu
proteinele de origine animala , continand aminoacizi esentiali. Proteina din
boabele leguminoaselor are o digestibilitate ridicata (circa 90%) si nu formeaza
acizi urici (ca unele proteine animale) a ca ror acumulare in organism este
dauna toare.
Tabelul 4.1
Continutul in proteine, gra simi si substante extractive neazotate al legumelor
pentru boabe (valori medii)
Continutul mediu in seminte (%)
Planta Proteina Grasimi Substant e extractive
neazotate
Maza re 26 2,5 53
Fasole 24 1,8 52
Soia 38 (29 – 45) 20,0 (16 - 25) 30
Linte 26 1,9 52
Naut 24 5,5 53
Bob 26 1,6 48
Lupin alb* 35 9,2 26
Latir 25 2,1 54
Arahide 25 (19 – 29) 50 (45 – 56) 14
Fasolita 26 1,6 52
* Lupinul galben are circa 40% proteina, 4,7% grasimi si 26% substante extractive neazotate, iar
lupinul albastru 31% proteina, 4,7% grasimi si 45% substante extractive neazotate.

Pentru a realiza, cantitativ, 1 kg de proteina animala, se consuma 5 - 7 kg

proteine vegetale. Folosirea in proportii mai mari in alimentatia umana a proteinei
vegetale (prelucrate) ar ridica mult ratia proteica a oamenilor si inclusiv
randamentul productiei agricole.
Productia de proteina care se obtine la hectar de la principalele
leguminoase pentru boabe (mazare, soia etc.) depaseste pe cea realizata de grau,
porumb, cartof si alte plante.
Problema proteinelor ocupa un loc central in preocuparile privind
prezentul si viitorul alimentatiei umane. Ele sunt componente de baza , esentiale,
ale ratiilor alimentare. Dupa cum arata I. MINCU (1978), desi pare curios, numai
pe la mijlocul secolului nostru nutritionistii au stabilit ca "nici un sindrom de
deficienta nutritiva umana nu este atat de daunator ca denutritia proteica, desi inca
din 1838 MULDER - bazandu-se pe constatarea ca aceste substante complexe
care contin carbon, oxigen, hidrogen, azot si sulf, se gasesc in toate formele de
viata - a conchis ca ele trebuie sa ocupe primul loc in desfasurarea fenomenelor
vitale si le-a numit proteine" (de la grecescul " proteias " care inseamna primar,
primul). In anul 1938, ROSE (citat de I. MINCU, 1978), in raport de nevoile
organismului, imparte aminoacizii in esentiali (indispensabili pentru organism) si
neesentiali (care pot fi sintetizati in organism). Ulterior s-a stabilit ca (pe langa
prezenta lor) si raportul intre aminoacizii esentiali determina valoarea biologica a
proteinei alimentare.
Cantitatea de proteine intr-o ratie echilibrata a unui adult trebuie sa repre-
225
zinte circa 11 - 13% din valoarea energetica, adica 1 - 1,2 g/kgc/zi (I. MINCU,
1978). Omul, pentru o alimentatie rationala , are nevoie de toti cei 10 aminoacizi
esentiali (lizina, metionina, treonina, histidina, valina, izoleucina, leucina,
fenilalanina, triptofanul si arginina) aflati in proteina de origine animala , insa si
produsele vegetale (in special leguminoasele pentru boabe) pot asigura o buna
parte din acest necesar.
Asigurarea necesarului proteic mondial este dependent tot mai mult de
contributia plantelor bogate in aceste substante. “Grupul consultativ pentru pro-
teine" din cadrul F.A.O. mentioneaza “o noua revolutie verde - acea a legumi-
noaselor”, iar ca “principala speranta" pentru rezolvarea deficitului de proteina in
lume sunt considerate leguminoasele pentru boabe.
Pe langa proteine, semintele leguminoaselor contin hidrati de carbon,
gra simi, vitamine, saruri minerale etc., care le intregesc valoarea alimentara .
In alimentatia oamenilor, de la aceste plante se folosesc semintele
(boabele) uscate, dar si pa sta ile si boabele verzi, la prepararea diverselor
mancaruri sau conserve. Boabele uscate se pot utiliza in alimentatia omului direct
sau dupa o prealabila industrializare. Din boabele de soia se obtin produse
asemanatoare cu: lapte, branza , carne etc. Din na ut si soia se obtine surogatul de
cafea, iar faina unor leguminoase (soia) se poate amesteca, intr-o anumita
proportie, cu cea de grau, la fabricarea painii si a pastelor fainoase.
In furajarea animalelor, uruiala din boabele leguminoaselor se foloseste in
amestec, in anumite proportii, cu cereale, carora le imbunatateste valoarea
alimentara. Turtele de soia reprezinta, de asemenea, un nutret concentrat.
Leguminoasele pentru boabe se folosesc in furajarea animalelor in stare verde sau
insilozate, singure sau in amestec
Produsele secundare ale leguminoaselor (tulpini, frunze, teci) rezultate
dupa treierat, au un continut proteic ridicat (8 - 14%), depasind de 10 ori
continutul paielor de cereale (0,7 – 1,3%). In scop furajer se folosesc in special
paiele de maza re, linte, latir, fasole si fasolita . La unele leguminoase tulpinile se
lignifica, fiind consumate de animale numai dupa o eventuala prelucrare (tocare,
insilozare).
In asolament, efectul favorabil al leguminoaselor pentru plantele
succesoare se cunoaste din antichitate. Acest efect deriva din simbioza plantelor
leguminoase cu bacterii din genul Rhizobium , care fixeaza azotul atmosferic,
imbogatind solul cu 100 - 300 kg azot la ha si realizand o importanta economie de
energie conventionala. Azotul ra mas dupa leguminoase in sol este sub forma
organica, usor accesibil, avand o actiune lenta , prelungita . Fiind raspandit la
diferite adancimi in sol, favorizeaza dezvoltarea sistemului radicular al plantei
succesoare. Leguminoasele cu mare putere de solubilizare pentru fosfati (lupinul,
maza rea etc.) pun la dispozitia plantelor succesoare acest element intr-o forma
mai accesibila . Lupinul reuseste sa foloseasca fosforul din minerale foarte greu
solubile, cum este apatita, imbogatind solul nu numai in azot, ci si in fosfor usor
asimilabil.

226
Deoarece toate partile plantelor leguminoase sunt mai bogate in azot decat alte
plante de cultura, se pot folosi ca ingrasamant verde pentru fertilizarea solurilor.
Rezultate bune s-au obtinut cu lupin pe soluri nisipoase si pe soluri acide. In acest
scop se pot folosi si alte leguminoase, pe diverse tipuri de sol.
Boabele leguminoaselor, folosite in alimentatia omului, prezinta si unele
neajunsuri, intre care se mentioneaza (S. FOTI, 1981, GH. BLTEANU, 1998
etc.): invelisul gros al bobului, cu continut ridicat in celuloza, care ingreuneaza
simtitor digestibilitatea; durata indelungata la fierbere; carente in compozitia
proteica a aminoacizilor nesulfurati (cistina si metionina) si a triptofanului
(acestia fiind sub cerintele indicate de O.M.S.); prezenta unor antimetaboliti
neproteici, care reduc gradul de digestibilitate, cauzand unele sta ri de indigestie
etc.
Cu toate dificultatile prezentate, avand in vedere cerintele Raspandire.
de proteina pe plan mondial, suprafetele cultivate cu leguminoase pentru boabe
sunt mult prea reduse.
Pe glob, leguminoasele pentru boabe (inclusiv soia si arahidele) s-au
cultivat pe circa 170 milioane ha. In 2005 suprafetele cultivate cu principalele
leguminoase pentru boabe pe glob au fost: 91,3 milioane ha soia; 26,7 milioane ha
fasole; 25,2 milioane ha arahide; 6,5 milioane ha maza re; 11,2 milioane ha na ut:
4,0 milioane ha linte etc. (FAO, 2005).
La noi in tara suprafata cultivata cu leguminoase pentru boabe a fost de
596,8 mii ha in 1985, de 98,8 mii ha in 2001 si de 262 mii ha in 2005.
Principalele leguminoase pentru boabe: maza rea, fasolea, soia, plante la
care sunt create soiuri productive si care intalnesc conditii favorabile de cultura la
noi in tara, trebuie inca extinse in cultura, contribuind astfel mai substantial la
asigurarea necesarului de proteina, iar in cazul soiei si de ulei.

4.1.2. Particularitati biologice

Cerintele fata de temperatura si umiditate in Germinatie - rasarire.

procesul germinatie - rasarire difera in functie de specie. Temperatura minima de
germinatie este de 1 - 2°C la mazare, 3 - 4 C la lupin si bob, 6 -7°C la soia, 10°C °
la fasole, 12°C la arahide etc. Sub temperatura minima, durata germinatiei si
rasaririi se prelungeste mult, o parte din seminte mucegaiesc, rasarirea este
anevoioasa, neuniforma si cu goluri. Cantitatea de apa absorbita de seminte pentru
a germina, raportata la masa lor, este de circa 75% Ia naut, 92 - 100% la bob,
maza re si linte, 106 – 110% la soia si fasole, 116 - 120% la speciile de lupin etc.
Aceasta cantitate de apa este absorbita in 24 - 48 ore, in functie de temperatura.
Din determinarile efectuate la lupinul alb (L. MUNTEAN, 1971), s-a
constatat ca leguminoasele absorb mai intens apa in zona hilului decat in restul
suprafetei semintei, influentand si ritmul germinatiei.
Ra sa rirea leguminoaselor pentru boabe poate fi epigeica , atunci cand
hipocotilul se alungeste mult, ridicand cotiledoanele la suprafata solului (fasolea,
soia, fasolita, lupinul, arahide) sau hipogeica , la care hipocotilul creste putin,
227
cotiledoanele ra manand in sol (maza re, bob, linte, latir) (fig. 4.1). In general,
leguminoasele cu frunze trifoliolate si Fig.4.1. Rasa rirea epigeica si
palmate au ra sa rire epigeica (exceptie hipogeica la leguminoase
facand Phaseolus multiflorus ), iar cele cu
frunze penate au rasarire hipogeica (exceptie
Arachis hypogaea ).
La rasa rire, dupa epuizarea rezervelor din
cotiledoane, plantele intra intr-o "perioada
critica” (7 - 12 zile de la rasarire), pana cand
patrund bacteriile simbiotice in ra dacina si
incepe sa functioneze sistemul simbiotic,
dupa care planta creste normal. In solurile
sa race in azot, cantitati mici de azot aplicate
la insamantare evita aceste

stagna ri in cresterea si dezvoltarea

leguminoaselor. Nu se recomanda doze mai
mari de azot, deoarece inhiba sistemul simbiotic.
leguminoaselor este pivotanta. In prima faza de vegetatie. o Radacina
crestere mai viguroasa are pivotul principal, care-si continua dezvoltarea pana
aproape la maturitate. Ramificatiile laterale se dezvolta mai lent la inceput, apoi la
unele specii depasesc in crestere pivotul principal. Dupa raportul intre pivotul
principal si ramificatiile secundare, C. FRUWIRTH. (1931) distinge trei tipuri de
radacini la leguminoase (fig. 4.2, dupa ; N. ZAMFIRESCU, 1965).
Tipul I cu pivotul principal gros, puternic, care patrunde adanc in sol.
Ra dacinile laterale sunt putine la numar, scurte si se dezvolta mai tarziu (in a doua
luna de vegetatie). Acestui tip ii apartin speciile de lupin.
Tipul II cu pivotul principal mai subtire, avand puterea de patrundere mai
redusa ca tipul precedent; in schimb, ramificatiile secundare sunt mai numeroase
si se dezvolta ceva mai devreme, iar ramificatiile de ordinul intai se apropie de
lungimea pivotului principal. Dintre plantele care au acest tip de rada cina, bobul

1 – lupin; 2 – mazare; 3 – fasole.

228
si nautul au pivotul mai bine dezvoltat decat ramificatiile, pe cand la maza re, linte
si arahide ramificatiile de ordinul intai se apropie de grosimea pivotului principal.
Tipul III are ra dacina principala asema natoare cu tipul II, dar ramificatiile
de ordinul 1 si 2 sunt foarte numeroase. Uneori ramificatiile laterale ce pornesc
din apropierea bazei tulpinii depasesc in lungime axul principal. In ansamblu,
radacina apare ca fasciculata, fiind ra spandita mai mult lateral decat in adancime.
Acest tip de rada cina il au speciile de fasole si soia.
Pe ra dacinile Nodozitatile si fixarea simbiotica a azotului.
leguminoaselor se formeaza niste noduli (nodozitati), ca urmare a simbiozei cu
bacterii din genul Rhizobium . Aceste bacterii fixeaza azotul atmosferic, oferindu-
l, plantei-gazda , care la randul ei pune la dispozitia bacteriei hidratii de carbon de
care aceasta are nevoie. Valoarea leguminoaselor ca amelioratoare a solului se
cunoaste din antichitate, dar abia HELLRIEGEL si WILFARTH (1886) scot in
evidenta rolul microorganismelor in acest fenomen. BEIJERINK (1888) izoleaza
bacteriile din nodozitati, denumindu-le Rhizobium . KLAPP (1941, citat de N.
SA ULESCU, 1947) arata ca se cunosc 15 rase de Rhizobium , care nu se pot
suplini si ca pentru fiecare trebuie folosite culturi pentru inoculare. Ulterior
acestea au fost considerate ca specii diferite, dupa cum urmeaza (I. STAICU,
1969 etc.).
Rhizobium leguminosarum - pentru mazare, linte, latir, na ut etc.
" lupini - pentru lupin
" phaseoli - pentru fasole
" japonicum - pentru soia, fasolita , arahide etc.
Dupa unii autori, pentru na ut ar fi specific Rh. cicerii , iar pentru arahide
Rh. arahidi (V. VELICAN, 1972).
Se mai cunosc Rh. meliloti pentru lucerna, sulfina si ghizdei; Rh. trifolii
pentru trifoi; Rh. ornithopi pentru seradela etc.
Bacteriile sunt de forma unor bastonase de 1 - 7 microni lungime si 0,2 -
1 microni grosime, insa forma si ma rimea lor variaza mult in cadrul ciclului vital.
In sol formele ciliate ale bacteriilor se misca , iar cand intalnesc ra dacinile
leguminoaselor se fixeaza de ele (chimiotactism specific). Bacteriile patrund prin
perii absorbanti, formand un cordon ce traverseaza scoarta rada cinii (prin secretia
unor enzime, dizolva peretii celulelor). Pana cand incepe sa fixeze azot
atmosferic, bacteria traieste ca parazit pe planta-gazda, care intra intr-o “criza” (la
7 - 12 zile de la ra sa rire) de dezvoltare peste care trece dupa ce se stabilesc
relatiile simbiotice.
Procesul de fixare biologica a azotului este determinat de existenta unui
sistem enzimatic complex numit nitrogeneza , care mediaza reactia centrala de
rupere a triplei legaturi dintre atomii moleculari de azot si cuplarea lor cu atomi
de hidrogen (ANA POPESCU, 1980).
Intregul sistem fixator de azot este conditionat de o serie de factori
endogeni.
Amoniul produs in nitrogeneza este folosit in sinteza proteica, prin.
fixarea de catre acizii organici si in urma ciclului lui Krebs, luand nastere
229
aminoacizii (CR. HERA si colab., 1980).
Speciile de Rhizobium sunt aerobe, adaptate la diferite pH-uri si sunt
sensibile la uscaciunea solului. Ele folosesc ca surse energetice glucidele
(glucoza, zaharoza, maltoza etc.).
In vecina tatea cordonului (filamentului) de infectie, celulele incep sa se
divida, formand nodozitatile. Forma, marimea si asezarea pe ra dacina a
nodozitatilor este diferita , dupa planta . La mazare, linte, latir, nodozitatile sunt
alungite, la bob si fasole aproape sferice, iar la lupin iau diferite forme.
Nodozitatile sunt dispuse in special pe pivotul principal la lupin, iar la fasole si
soia pe ramificatii.
Numarul nodozitatilor, marimea si adancimea de formare ajung la un maxim in
faza de inflorire a plantelor (cand are loc si acumularea maxima a substantei
uscate in ra dacini). In aceasta faza este maxima si activitatea bacteriilor
simbiotice.
S-a constatat ca , in momentul cand bacteriile devin active, apare un
pigment rosu de natura hemoproteica in nodozitatii (G. BOND, 1967, citat de I.
STAICU, 1969). H. KUBO (1939) a descoperit aceasta porfirina cu fier in
nodozitatile leguminoaselor, dandu-i denumirea de leghemoglobina . Ea este
asemanatoare cu hemoglobina sangelui nevertebratelor, apartinand grupului
eritrocruorinelor (D. KELIN si Y. L. WANG, citati de C. BODEA, 1966),
gasindu-se in nodozitati in cantitate de 0,25 - 1,0 mg/1 g, substanta proaspata (E.
G. SMITH si colab., 1949, citati de C. BODEA, 1966); prin oxidare
leghemoglobina se transforma in methemoglobina. Fixarea azotului este in stransa
corelatie cu concentratia in leghemoglobina.
Mentinerea echilibrului biologic si al fertilitatii solului are o mare
importanta in intensitatea fixa rii azotului de ca tre bacterii. Folosirea nerationala a
produselor fitofarmaceutice, erbicidelor si a altor tratamente fizico-chimice
deregleaza activitatea microflorei fixatoare de azot. Cand se respecta conditiile de
aplicare a acestora, pericolul este minim.
Inocularea (infectia) cu bacterii specifice se poate face si artificial. Pentru
aceasta se foloseste preparatul “Nitragin” (produs in tara noastra), care contine
culturi de bacterii. Se distribuie in flacoane colorate, pentru a feri bacteriile de
lumina, pe eticheta mentionandu-se specia pentru care se poate folosi si tehnica de
tratament. Pentru inoculare, cultura de bacterii din 3 - 4 flacoane se amesteca cu
0,5 - 2 litri apa , formandu-se o suspensie de bacterii cu care se stropeste samanta
folosita pentru un ha. Tratamentul se face la umbra si in preajma sema natului.
Inocularea artificiala este necesara in special la plantele leguminoase nou
introduse in cultura in anumite zone, unde nu se ga sesc in sol bacterii specifice,
cum este cazul soiei, pe unele soluri. Rezultate bune s-au obtinut, insa , si cu alte
plante leguminoase tratate cu Nitragin.
Simbioza, atat cu bacterii din sol sau inoculate artificial, da rezultate in
conditii favorabile de fertilizare cu N.P.K., Ca si microelemente (borul,
molibdenul etc.). In soluri cu azot asimilabil in cantitate mare, este franata
patrunderea in ra dacini a bacteriilor, formarea nodozitatilor si procesul de fixare a
230
azotului.
La I.C.C.P.T. Fundulea s-a realizat un dispozitiv special, prevazut cu duze
atasate la brazdarele sema natorii (S.P.C., S.U., S.U.P) cu care se poate aplica
suspensia bacteriana prin pulverizare (presiune 0,5 atmosfere) direct in brazda (G.
STEFANIC, 1979). Astfel, se reduce consumul de forta de munca folosit pentru
tratarea semintelor, nu trebuie repetat tratamentul in cazul intreruperii
semanatului, semintele se pot trata cu fungicide (care sunt toxice pentru bacteriile
cu care se inoculeaza semintele). La 1 ha se folosesc 18 - 20 l lichid, atunci cand
se seamana cu S.P.C, si 60 - 80 l la sema natul in randuri dese cu S.U. sau S.U.P.
Se intampla uneori ca tulpinile bacteriene cu care s-a fa cut inocularea sa
nu poata patrunde in rada cini, datorita invaziei unor suse ineficace, mai viguroase,
existente in sol (antagonism intre suse). Se semnaleaza , de asemenea, existenta
unor virusuri bacteriofage, care distrug bacteriile din genul Rhizobium , ceea ce
explica in parte nereusita unor leguminoase pe anumite soluri.
difera in functie de gen (specie), fiind: erecta la fasolea oloaga , Tulpina
soia, na ut, lupin, bob; volubila Ia fasolea urcatoare sau culcata la mazare si latir.
Cat priveste ramificarea, este mai accentuata la soia, fasole, naut, lupin, latir,
alune de pa mant si mai putin ramificata la maza re si bob. In sectiunea transversala
tulpina poate fi rotunda (lupin si mazare), prismatica (latir si bob), sau de tranzitie
(fasole, soia si linte).
Posibilitatea de mecanizare a recoltatului este conditionata de pozitia
erecta a tulpinii si locul de insertie a ramificatiilor pe tulpina.
leguminoaselor sunt compuse, avand o pereche de stipele mai Frunzele
mult sau mai putin dezvoltate. Frunzele sunt diferite ca tip (conformatie) si
dimensiune, forma, culoare, pilozitatea foliolelor si stipelelor. Au frunze
paripenate : mazarea, bobul, latirul, alunele de pamant, lintea, iar frunze
imparipenate : nautul. Frunze trifoliate sunt la fasole, soia si fasolita , iar la lupin
sunt palmate (fig. 4.3, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965).

Fig. 4.3. Frunze de leguminoase:

231
 1 – mazare; 2 – naut; 3, 4 – lupin; 5 – arahide; 6 – fasole; 7 – soia; 8–bob; 9-latir

Stipelele la unele specii sunt mai mari decat foliolele (mazare), mai mici
(na ut, bob, linte) sau lipsesc (fasole).
Unele leguminoase (lupin, fasole, soia si na ut) prezinta misca ri
heliotrope; foliolele la lumina puternica se dispun oblic, pentru a o evita, iar la
lumina slaba se orienteaza perpendicular, pentru a o retine.
sunt grupate in inflorescente (raceme) axilare, cu exceptia Florile
speciilor de lupin care au racem terminal. Caliciul este format din 5 sepale
concrescute (gamosepal); corola din 5 petale libere (stindard, aripioare si luntrita),
colorate diferit; androceul este compus din 10 stamine, diadelf (9 unite + 1 libera )
sau monadelf (toate unite); gineceul cu ovarul superior, monocarpelar, cu numa r
de ovule diferit dupa gen, iar stigmatul maciucat.
Florile sunt hermafrodite , avand polenizarea autogama (maza re, soia,
linte, lupinul alb si lupinul albastru), cu diferite grade de alogamie (mazare, soia,
fasole etc.) sau puternic alogame (lupin galben si peren, bobul, fasolita),
polenizarea fa candu-se prin insecte.
Un caracter comun al leguminoaselor este infloritul esalonat (de la baza
spre varful inflorescentei) si un procent redus de legare (uneori ajunge la 15 –
20%). Printr-o irigatie prin aspersiune in timpul infloritului, se favorizeaza
fecundarea. Una din cauzele slabei fructifica ri a leguminoaselor este umiditatea
relativa scazuta a aerului in timpul legarii.
este o pastaie de forme, ma rimi si culori diferite, dehiscenta pe Fructul
linia de sudura a valvelor (tecilor) pericarpului (fasole, mazare, fasolita) sau
indehiscenta (naut, linte, bob) (fig. 4.4 si 4.6, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965).
(boabele) sunt prinse in fruct pe partea ventrala , avand forma , Semint ele
culori si marimi diferite, dupa specie. Hilul - locul de fixare al ovulului de ovar,
respectiv a semintei de pericarp - este un caracter de specie, varietate sau chiar de
soi, fiind diferit ca asezare, forma, marime, culoare. In zona hilului cele doua
cotiledoane sunt unite prin tigela . Semintele leguminoaselor n-au endosperm,
acesta fiind consumat de embrion in cursul cresterii; un “rest” de endosperm se
afla doar la naut.

232
 Fig. 4.5. Sectiune transversala prin
de leguminoase: tegumentul semintei
A – lupin; B – fasole; C – naut
t si s – testa formata din strat palisadic si
strat de celule mosor; tgm – tegmen; p –
Fig. 4.6. Sect iune transversala prin pericarpul
tesut format din celule cu pereti subtiri.
fructului d e mazare:

A – vedere la microscop; ep – epiderma; sc –

sclerenchim; f – fascicule libero-lemnoase;
sp – strat pergamentos; p – parenchim.

Fig. 4.7. Structura anatomica a

coltiledonului semintei de fasole
ep-epiderma; al-celule bogate in aleurona;
p-parenchim cu graunciori de amidon si
aleurona; am –graunciori de amidon.
Caracteristic pentru leguminoase
sunt asa zisele seminte „tari” care
germineaza greu deoarece au in
Fig. 4.8. Gra unciori de amidon la diferite specii de
invelis un strat celular palisadic
leguminoase. 1 – fasole ; 2 mazare; 3 – bob – 4
dens(fig. 4.5). nut;5 latir; 6-linte
In cotiledoanele semintelor se
formeaza gra unciori mari de amidon si graunciori foarte fini de aleurona (fig. 4.7
si 4.8 dupa N.ZAMFIRESCU, 1965).
Fructul si samanta parcurg trei faze de maturitate : in verde (lapte) – planta,
pastaile si semintele sunt verzi, continutul semintelor la ptos ; galbena (parga) –
233
plantele si pastaile galbene, semintele consistente ca ceara ; deplina – plantele
complet uscate, fructele si semintele sunt tari, la cele dehiscente, fructele
plesnesc, scuturandu-se semintele.
Organogeneza
Diferentierile la nivelul conului de crestere sunt putin vizibile si se succed
foarte rapid. La aparitia primelor frunze, varful de crestere ia forma semisferica ,
iar mai tarziu la baza lui apar conuri secundare care, treptat, dau nastere organelor
de fructificare, primordiile bobocilor florali, apoi a organelor florii. Detalii
privind organogeneza se vor prezenta la fiecare planta in parte.

4.2. MAZA REA

4.2.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.2.1.1. Importanta

Boabele de maza re sunt folosite in alimentatie in stare nematura, ca

leguma sau in stare matura (boabe uscate), decorticate si transformate in faina ,
apoi preparate sub forma de supe sau piure. Consumul boabelor mature de maza re
are traditie in tarile Europei Centrale si de Vest; in sudul si estul Europei, mazarea
este inlocuita in alimentatie cu fasole, na ut sau linte.
Mazarea are utiliza ri furajere multiple: boabele, intregi sau sub forma de
faina (uruite) sunt folosite in hrana animalelor, indeosebi a tineretului; planta de
maza re intra si in componenta amestecurilor furajere, alaturi de secara sau ova z
(borceag de toamna sau de prima vara ), consumate ca nutret verde sau fan;
resturile vegetale (vrejii si tecile), avand un continut in proteina de circa 3 ori mai
mare comparativ cu paiele de cereale, sunt foarte apreciate in furajarea
animalelor, mai ales a ovinelor.
Importanta agronomica a mazarii este deosebita. Cultura este mecanizabila in
intregime. In plus, mazarea para seste terenul devreme, lasandu-l imbogatit in
substanta organica si azot, curat de buruieni, fara resturi vegetale, cu umiditate
suficienta pentru a fi lucrat timpuriu si in conditii bune. Ca urmare, maza rea este o
premergatoare foarte buna pentru majoritatea culturilor si o excelenta
premergatoare pentru graul de toamna. Datorita recoltarii foarte timpurii, trebuie
avuta in vedere si posibilitatea amplasarii dupa mazare a unor culturi succesive.

4.2.1.2. Compozitia chimica

Retin atentia (tab.4.2., dupa “ Techniques agricoles “, 1990) in primul
rand, cantitatea mare de substante proteice din boabele de maza re, precum si
calitatea deosebita a acestora, data de ponderea importanta a aminoacizilor
esentiali, indeosebi lizina, triptofan, metionina si cistina . Totodata, prezenta in
cantitati importante a amidonului, confera boabelor de mazare o valoare
energetica deosebita.
234
 Tabelul 4.2
Compozitia chimica a semintelor de mazare (g/100 g s.u.)
Specificare Grau Turte de soia Mazare
Proteine: 25,0 12,9 51,9
- lizina 1,85 0,37 3,30
- metionina 0,25 0,21 0,73
- cistina 0,37 0,32 0,83
- treonina 0,96 0,40 2,02
- triptofan 0,20 0,16 0,70
Amidon 50,0 68,5 3,4
Lipide 1,2 1,7 1,5
Celuloza 6,1 2,8 6,0
Saruiri minerale: 3,5 1,9 7,2
- fosfor 0,40 0,38 0,78
- calciu 0,09 0,07 0,31
Ca urmare, boabele de maza re au o valoare alimentara si furajera
exceptionala. Ele pot fi folosite cu bune rezultate in furajarea tuturor speciilor de
animale: pa sari (2.920 kcal/kg s.u. energie metabolizabila ), porci (4.000 kcal/kg
s.u. energie digestibila si 88% digestibilitatea proteinelor), rumegatoare (88%
digestibilitatea proteinelor), vaci cu lapte, ta urasi si berbecuti la ingrasat.

4.2.1.3. Raspandire
Mazarea este o cultura agricola specifica zonei temperate din emisfera
nordica , fiind cultivata indeosebi intre 40 si 50 latitudine. Mai spre nord, o
productiile scad din cauza insuficientei ca ldurii, iar spre sud acestea sunt limitate
de caldurile excesive, seceta si atacul daunatorilor.
Suprafata cultivata cu mazare pe glob in anul 2005 a fost de 6,6 mil.ha, cu
o productie medie de 1.757 kg/ha (dupa FAO STAT Database). Suprafete mai
importante sunt concentare in ta rile fostei URSS (Federatia Rusa - 730 mii ha,
Ucraina - 330 mii ha, Belarus - 90 mii ha in), China (900 mii ha), India (750 mii
ha), Canada (1.365 mii ha). In Europa au fost semanate cu maza re circa 2 mil.ha,
cu o productie medie de 2.263 kg boabe/ha. Franta este cel mai mare cultivator de
maza re din Europa (cu pana la 606 mii ha in ultimul deceniu si 318 in 2005),
urmata de Spania (cu 146 mii ha), Germania (131 mii ha) si Marea Britanie (60
mii ha). Productiile depasesc frecvent 3.500 kg boabe/ha in tarile Uniunii
Europene (de exemplu, in Belgia, Germania sau Olanda), iar Franta a obtinut
4.840 kg/ha in 1996, 5.500 kg/ha in 1994 si 4.188 kg/ha in 2005.
In Romania, suprafetele ocupate cu mazare au fost foarte fluctuante: 31
mii ha in perioada 1930-1939, 109 mii ha in 1952, doar 12,5 mii ha in 1979,
aproape de 100 mii ha In 1987. In ultimii ani, mazarea s-a restrans mult in cultura ,
ajungand la doar 22 mii ha in 1992, cu o productie medie pe intreaga suprafata de
1.509 kg boabe/ha, si 20 mii ha in 2005, cu o productie medie de 1.850 kg/ha;
trebuie insa subliniat ca exista exploatatii agricole care recolteaza in medie 2.500
- 3.500 kg boabe/ha.
235
 4.2.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Mazarea cultivata apartine genului Pisum . Speciile importante ale genului

Pisum sunt: Pisum sativum L.- mazarea comuna, cu flori mari, albe, si Pisum
arvense L.- mazarea furajera, care se recunoaste prin florile rosii-violacee si prin
inelul violaceu de la baza stipelelor.
Specia Pisum sativum cuprinde un numar mare de varietati, diferentiate
dupa marimea semintelor, aspectul suprafetei si culoarea tegumentului semintelor.
Soiurile de mazare de camp cultivate, in prezent, in Romania, apartin varietatii
vulgatum , caracterizata prin seminte de marime mijlocie, netede, de culoare alba -
galbuie (tabelul 4.3).
In ultimile decenii, in tarile care cultiva pe suprafete mari maza rea pentru
boabe uscate au fost create si extinse in cultura soiuri cu anumite caracteristici
care favorizeaza recoltarea directa, reducand dificultatile intampinate, in mod
obisnuit, la recoltare si limitand pierderile: dezvoltarea grupata si coacerea mai
uniforma a pa sta ilor; soiurile de tip "afila", la care foliolele frunzelor sunt
transformate in carcei, plantele din lan ra manand relativ erecte la maturitate si
permitand recoltarea directa cu combina. Soiurile “Dora“ si „Mona”, creatii ale
amelioratorilor romani de maza re, apartin tipului "afila" si sunt incluse in
sortimentul de soiuri aflate in cultura.

4.2.1.5. Particularitati biologice

Ciclul vegetativ al mazarei dureaza, de la semanat la maturitate, 100 - 120
zile.
Germinatia este hipogeica, ceea ce impune atentie la efectuarea lucrarilor
de pregatire a terenului pentru ca acesta sa nu formeze crusta .
mazarii este pivotanta, ramificata, destul de bine dezvoltata , Radacina
putand atinge 1 m adancime. Pe radacina se formeaza nodozitati, datorita
inocularii cu bacterii fixatoare de azot, apartinand speciei Rhizobium
leguminosarum , existente in sol sau provenind de la tratarea semintelor inainte de
semanat. Nodozitatile mici, foarte numeroase in primii 30 cm adancime, se
formeaza mai ales pe ramificatiile laterale ale radacinii. Particularitatea de a
forma nodozitati pe radacini ii confera mazarii pretentii mari fata de aerarea
solului, precum si sensibilitate la excesul de apa, care inhiba formarea
nodozitatilor.
este inalta de 60 - 150 cm si are crestere nedeterminata. La Tulpina
formele normale de maza re, pana la inflorire, tulpina este erecta sau semierecta;
apoi, pe masura ce se formeaza pastaile si boabele, planta se culca sub greutatea
lor, dar si din cauza ca tesuturile mecanice ale tulpinii sunt slab dezvoltate.
Apexul tulpinii da nastere la internodii succesive, cu o dispunere pe doua randuri
a frunzelor, care confera tulpinii o forma de zig-zag mai mult sau mai putin
accentuata (fig.4.9, dupa J.-P. LACONDE, B. NEY, M. GIBAN, 1994). La
subsuoara fieca rei frunze se diferentiaza cate un mugure. Primii muguri formati la
baza tulpinii sunt vegetativi. Daca ei se dezvolta, vor da nastere la ramificatii.
Gradul de ramificare depinde de soi, densitatea culturii si perioada de semanat.
236
 Tabelul 4.3
Soiurile de maza re de camp existente in cultura in Romania
Perioada de vegetatie Tipul de frunza pozitia MMB
Soiul Tara de origine
(anul inregistra rii) (zile) plantelor la maturitate (g) Zonele de cultivare recomandate
ALFETTA Olanda (1997) 73-87 Afila, erecta 255 Campia de Vest, Transilvania
BACCARA Franta (2000) 77-90 Afila, erecta 250 Toate zonele de cultivare a mazarii
BASTILLE Franta (2003) 76-89 Afila, erecta 275 Toate zonele de cultivare a mazarii
EIFFEL Franta (1999) 77-89 Afila, erecta 250 Toate zonele de cultivare a mazarii
DORA Romania (1989) 70-82 Afila, erecta 240-280 Toate zonele de cultivare a mazarii
GRAFILA Germania (1997) 68-86 Semierecta 240-260 Campia de Vest, Transilvania
LOTTO Franta (2000) 75-88 Afila, erecta 260 Toate zonele de cultivare a mazarii
MARINA Romania (1990) 80 Normala, culcata 230-260 Sudul si sud-estul ta rii
MONA Romania (1999) 75-92 Afila, erecta 260 Toate zonele de cultivare a mazarii
MONTANA Olanda (1997) 72-85 Afila, erecta 245-270 Campia de Vest, Transilvania
MONIQUE Franta (1998) 66-82 Afila, erecta 240260 Campia de Vest, Transilvania
SPIRIT Franta (2002) 72-85 Afila, erecta 240 Toate zonele de cultivare a mazarii
VEDEA Romania (1991) 82 Normala, culcata 220-280 Sudul si sud-estul ta rii
* in anul 2005 au fost inregistrate soiurile: Aurora (Romania); Athos, Attika, Austin (Frant a)

237
 sunt paripenat compuse, avand 1 - 3 perechi de foliole cu stipele mari la
baza si carcei la partea superioara. La soiurile de tip "afila" foliolele sunt inlocuite
cu carcei; in acest caz, fotosinteza este asigurata de stipelele foarte mari, precum
si de celelalte pa rti verzi ale plantei (fig. 4.10, dupa J.-P. LACONDE, 1994). In
acest caz, plantele se sustin intre ele datorita carceilor si nu se lipesc de pamant la
maturitate; pagubele in perioadele ploioase sunt mai mici si, in plus, foarte
important, lanul se poate recolta dintr-o singura trecere cu combina.
. Mazarea infloreste devreme, in mod obisnuit incepand din luna Florile
mai. Florile albe au constitutia specifica leguminoaselor si sunt grupate in raceme
dispuse la subsuoara frunzelor. Se formeaza , de regula, 2 - 3 flori pe un etaj (la un
nod), indeosebi la primele 4 - 7 etaje (noduri) bazale, care sunt si cele mai
productive (fig. 4.11, dupa J.-P.
LACONDE, 1994). Fecundarea este
autogama.
este o pastaie , Fructul
continand, de regula, 3 - 6 boabe.
Pa sta ile sunt usor dehiscente la
maturitate, ceea ce creeaza dificultati la
recoltare si determina pierderi mari de
boabe prin scuturare.
(boabele) au MMB = Semint ele
200 - 350 g si MH = 75 - 80 kg; ele se
sparg cu usurinta la recoltare si la orice
manipulari mecanice.
Fig. 4.10. Frunze de mazare al mazarii se Ciclul de vegetatie
poate divide in 4 perioade (figura 4.12,
dupa “ Techniques agricoles “, 1990):
- perioada I , care incepe cu
rasaritul plantutei si se incheie la
inceputul infloritului; este perioada in
care planta formeaza numai organe
vegetative;
- perioada a II-a , care debuteaza
la inceputul infloritului si dureaza pana
la atingerea stadiului limita de avortare;
inceputul acestui stadiu este marcat de
momentul in care la prima pastaie, Fig. 4.11. Formarea florilor si a pastailor
lungimea bobului este de 6 mm; pe o planta de mazare
- perioada a III-a corespunde intervalului cuprins intre stadiul limita de
avortare si pana cand pa staia de pe ultimul etaj florifer contine o sa manta mai
mare de 6 mm;
- perioada a IV-a dureaza pana la maturitatea fiziologica; este faza cand
are loc umplerea semintelor si in care se manifesta o competitie intre diferitele
etaje ale plantei pentru asimilatele necesare formarii boabelor.
238
 Etapele forma rii componentelor de productie (elementele productivitatii)
rezulta din perioadele ciclului vegetativ, prezentate anterior, si anume :
- numarul de plante/m rezulta din densitatea de sema nat si procentul de 2
rasarire; acest prim component se formeaza in perioada I;
- numarul de seminte/m este format incepand de la initierea florala si 2
pana la incheierea perioadei a III-a;
- ma rimea boabelor (MMB) este stabilita in intervalul de la inceputul
stadiului limita de avortare si pana la maturitate.
Densitatea lanului joaca un rol important in elaborarea productiei. Planta
de maza re poseda capacitatea de a ramifica, proces prin care poate compensa,
partial, efectul unei densitati prea mici.

Fig. 4.12. Schema cresterii si dezvoltarii la mazare; formarea componentelor de

productie
Marimea boabelor (MMB) depinde de felul in care desfasoara procesele
de umplere a boabelor si care, la randul sau depinde de alti doi factori: rata de
crestere a boabelor, determinata de cantitatea de asimilate disponibile si durata
umplerii boabelor.
Numarul de boabe pe planta este considerat factorul cel mai important in
elaborarea productiei. Acesta depinde, in principal, de alte doua componente:

239
numarul de noduri producatoare (fertile) pe o planta , care este determinat, la
randul sa u, de durata infloririi; numarul de boabe format la un nod reproducator.

4.2.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Mazarea este o planta a climatelor mai umede si racoroase. La germinat

are cerinte reduse fata de caldura (1 - 3°C temperatura minima de germinat) si
cerinte mari fata de apa (100 - 120% apa din masa bobului). Dupa rasarire
plantele de mazare suporta, pe perioada scurta , temperaturi negative, de -4...-6°C.
Dezvoltarea normala a plantelor este favorizata de temperaturile moderate
si umiditate suficienta . De asemenea, planta reactioneaza puternic la lungimea
zilei (fotoperioada ). Ca urmare, se impune semanatul culturilor de mazare cat mai
timpuriu in prima vara , pentru ca plantele sa creasca in perioada cu zile ceva mai
scurte si vreme umeda si ra coroasa.
Infloritul incepe dupa circa 30 zile de la rasa rire la soiurile mai timpurii si
dupa 40-50 zile la soiurile ceva mai tardive. Temperatura optima la inflorit este 15
- 18°C, iar dupa fecundare temperaturile favorabile sunt de 15 - 20°C.
Mazarea are pretentii mari fata de umiditate. Coeficientul de transpiratie
este de 600 - 700 (prin comparatie cu 500 la grau). Perioada de consum maxim al
apei este cuprinsa intre faza premergatoare infloritului (circa 2 sa ptamani) si
aproximativ 2 sa ptamani dupa incheierea infloritului.
Mazarea prefera solurile mijlocii, luto-nisipoate sau nisipo-lutoase, bine
drenate, cu o buna capacitate de retinere a apei, bogate in humus, fosfor, potasiu si
calciu, cu reactie neutra (pH = 6,5 - 7,5), bine structurate. Nu sunt potrivite
solurile grele, argiloase, acide, cu exces de apa sau cu stagnarea apei si nici cele
nisipoase, sa race in materie organica . Maza rea este considerata leguminoasa
cernoziomurilor, a zonelor foarte favorabile pentru grau.

4.2.1.7. Zone ecologice

pentru cultura mazarei se afla in Campia de Vest, Zona foarte favorabila

caracterizata prin precipitatii bine repartizate si 20°C temperatura medie in
perioada de fructificare.
se situeaza in sudul Campiei Romane, Campia Zona favorabila
Transilvaniei, a Crisurilor si in partea de nord-vest a ta rii. Trebuie subliniat ca
zona cernoziomurilor din Dobrogea, Bara gan, Moldova, cu climat secetos, in
general, poate asigura productii bune la mazare, cu conditia unui semanat cat mai
timpuriu.
4.2.2. Tehnologia de cultivare a mazarii

4.2.2.1. Rotatia

Este de dorit ca mazarea sa urmeze dupa plante care para sesc terenul
240
devreme, permitand lucrarea mai timpurie si cat mai corecta a solului, care sa fie
nivelat, fara resturi vegetale si buruieni inca din toamna. Cele mai bune rezultate
se obtin dupa cereale pa ioase si dupa unele culturi prasitoare cu recoltare mai
timpurie si in conditiile in care au fost combatute bine buruienile.
In Romania structura culturilor a impus, timp indelungat, cultivarea
maza rii, in primul rand dupa porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartof,
rapita (cu rezultate destul de bune). Se recomanda, de altfel, ca mazarea sa urmeze
dupa porumb, datorita rezistentei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe
baza de atrazin.
Nu se recomanda amplasarea culturilor de mazare dupa alte leguminoase,
pe de o parte, pentru a evita riscurile excesului de azot, iar pe de alta parte, din
cauza perpetua rii si amplificarii atacului unor boli; de altfel, pentru structura
culturilor din Romania ar fi nerational sa se renunte la efectul ameliorator al
leguminoasei in asolament.
Mazarea este o planta care nu se autosuporta si, ca atare, monocultura este
exclusa. In cazul cultiva rii repetate a mazarii pe acelasi teren, apare fenomenul de
"oboseala solului", care se manifesta, in principal, prin tulburari bruste de
crestere, absenta formarii nodozitatilor pe radacini, putrezirea rada cinilor si a
tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei si de excesul de apa ,
datorate compacta rii solului si drenajului defectuos. In monocultura se amplifica
imburuienarea terenului, atacul de boli si daunatori, astfel ca productiile scad
considerabil. In prezent, se accepta ca maza rea poate reveni pe acelasi teren dupa
3 - 4 ani, fara risc, cu conditia tratarii semintelor, inainte de sema nat, impotriva
bolilor.
La randul sa u, maza rea este o premerga toare foarte buna pentru multe
culturi si o excelenta premergatoare pentru grau, deoarece, se recolteaza timpuriu,
are o influenta favorabila asupra structurii solului, solul este reava n si se poate
ara in conditii bune, in sol ramane o cantitate apreciabila de materie organica si de
azot (circa 1,5 t substanta uscata si 30 - 100 kg N/ha). In conditiile din Romania
maza rea trebuie cultivata in solele in care urmeaza sa fie semanat grau de toamna .
Sunt situatii cand, dupa maza rea recoltata timpuriu, in luna iunie, sunt semanate
culturi succesive, care folosesc bine disponibilul termic ra mas pana in toamna.

4.2.2.2. Fertilizarea

Se considera ca , pentru a da o recolta de o tona boabe, o cultura de

maza re consuma, in medie, 60 kg N, 8 kg P O , 30 kg K O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.
25 2
. In conditii normale de cultivare, s-a determinat ca cea mai mare Azotul
parte din azotul necesar plantelor de mazare (42 - 75%) este asigurat prin
activitatea bacteriilor fixatoare; restul provine din rezervele solului sau din
remanenta ingrasa mintelor aplicate plantei premergatoare.
Ca urmare, pe terenurile fertile, bine cultivate an de an, dupa premergatoare
fertilizate, maza rea nu necesita ingrasa minte cu azot; administrarea acestora are
un efect nesemnificativ asupra nivelului productiilor si a continutului boabelor in
241
proteine. Din contra, azotul, in cantitati mai mari, are a serie de efecte
nefavorabile, printre care: favorizarea dezvolta rii vegetative in dauna forma rii
pastailor si a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este
influentata nefavorabil formarea nodozitatilor si fixarea azotului de ca tre
bacteriile din nodozitati.
Administrarea ingrasamintelor cu azot in cultura maza rii este
recomandata numai in conditii de cultivare mai putin favorabile: pe solurile mai
putin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care ofera conditii mai putin
bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; dupa premergatoare care sara cesc
solul in azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, in functie de situatia concreta;
intreaga doza aplicata la pregatirea patului germinativ.
. Este important in dezvoltarea mazarii, influentand favorabil Fosforul
formarea nodozitatilor, deci fixarea azotului si determina un inflorit mai bogat si o
legare mai buna a boabelor. Desi consumul de fosfor este moderat, totusi trebuie
retinut ca maza rea reactioneaza puternic la insuficienta fosforului.
Ca urmare, in toate situatiile se recomanda administrarea ingrasamintelor
cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P O /ha pe terenurile fertile si de pana la 50 -
25
60 kg P O /ha pe terenurile mai sa race.
25
. Pe solurile usoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi Potasiul
necesara. Dozele, in asemenea, situatii sunt de 40 - 60 kg K O/ha, aplicate o data
2
cu fosforul, sub ara tura (ca ingrasa minte simple) sau la patul germinativ (ca
ingrasaminte complexe).
Influenta favorabila a administrarii ingrasamintelor cu microelelemente,
indeosebi a borului, molibdenului, manganului, este mentionata frecvent de ca tre
specialisti. Microelementele contribuie la imbunatatirea conditiilor de fixare a
azotului si, in general, la o mai buna dezvoltare a plantelor. Ingrasa mintele cu
microelemente pot fi administrate prin incorporare in sol, inainte de sema nat sau
in vegetatie, prin stropiri pe frunze.

4.2.2.3. Lucrarile solului

Fiind semanata primavara foarte timpuriu, mazarea are pretentii deosebite

fata de lucra rile de pregatire a terenului.
. Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si Dezmiristirea
eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomanda sa se efectueze o lucrare
de dezmiristit, cu scopul ma runtirii buruienilor, a resturilor vegetale (miristea) si a
stratului superficial al solului.
. Cat mai curand posibil terenul se ara cu plugul in agregat cu Aratura
grapa stelata , la adancimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazare recomanda ,
adesea, sa se are mai adanc decat pentru alte culturi; indeosebi pe solurile grele,
afanarea adanca a solului favorizand o mai buna dezvoltare a radacinilor in
straturile adanci ale solului.

242
 Araturile efectuate vara se lucreaza in mod repetat pana in toamna (se
gra peaza ), lucra ri prin care este nivelat terenul, sunt ma runtiti bulgarii si sunt
distruse buruienile care rasar, reducand, astfel, rezerva de buruieni.
Araturile efectuate dupa premergatoare cu recoltare mai tarzie pot fi lucrate inca
din toamna sau pot fi lasate in “brazda cruda “. In mod obisnuit, se sustine
necesitatea gra parii si nivelarii araturii in toamna, ceea ce ofera avantajul ca , la
desprima varare, terenul se usuca mai repede si mai uniform si se poate sema na
mai devreme; cultivatorii de maza re din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea)
prefera acest sistem de lucrare a solului.
Pe anumite terenuri, si indeosebi in zonele cu soluri grele si unde cad
cantitati mari de precipitatii in sezonul rece, graparea si nivelarea terenului in
toamna pot conduce la compactarea exagerata a solului pe timpul iernii, acesta se
usuca mai greu in prima vara si se intarzie semanatul. In asemenea situatii este de
preferat ca aratura sa fie lasata nelucrata peste iarna .
In primavara terenul se lucreaza cat mai timpuriu posibil, dar numai dupa
ce apa s-a scurs in profunzime, pentru a evita compactarea exagerata prin trecerea
agregatelor agricole; din aceleasi motive, trebuie redus la minimum numa rul de
treceri pe teren cu agregatele agricole.
. De regula, in primavara, sunt necesare doua lucrari, dintre Graparea
care o lucrare de gra pat la desprimavarare, pentru mobilizarea solului si o a doua
lucrare, efectuata chiar inainte de sema nat, cu combinatorul sau cu grapa cu
discuri in agregat cu campuri de grapa cu colti si lama nivelatoare, pentru
mobilizarea solului pe adancimea de semanant.
Prin toate lucrarile solului trebuie urmarit sa se obtina un teren foarte bine
nivelat, care sa permita un semanat uniform, ca adancime si ca distribuire a
semintelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a
inlesni recoltarea mecanizata a culturii.

4.2.2.4. Samanta si semanatul

de mazare destinata semanatului trebuie sa provina din culturi Samant a

certificate, sa fie sana toasa, nefisurata, fara atac de gargarita , sa aiba puritatea
fizica minimum 98% si capacitatea de germinatie minimum 80%.
Tratarea semintelor inainte de sema nat, impotriva agentilor patogeni care
produc fuzarioza ( Fusarium sp . ) si antracnoza ( Ascochyta pisi ), este obligatorie;
se recomanda preparate pe baza de tiofanat metil+tiram (Tiramet 60 PTS, 2,0 kg/t
de samanta). Tratamentele sunt efectuate cu circa 2 sa ptamani inainte de semanat,
pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene.
Tratarea cu preparate bacteriene se efectueaza chiar inainte de semanat
sau concomitent cu semanatul. In Romania este folosit preparatul Nitragin-maza re
(care contine bacteria specifica mazarei Rhizobium leguminosarum ), in doza de 2
- 4 flacoane pentru cantitatea de samanta semanata la un hectar.
. Mazarea este sema nata primavara cat mai timpuriu, atunci Semanatul
cand se poate pregati terenul in conditii bune (solul s-a zvantat bine), fara a se
243
tasa. Calendaristic, in Romania, culturile de maza re sunt semanate in cursul lunii
martie (de regula , in prima juma tate a lunii martie in sud si in a doua juma tate in
restul zonelor); spre nord si in unii ani cu desprimavarare tarzie, sunt situatii in
care maza rea este semanata la inceputul lunii aprilie.
Semanatul timpuriu ofera avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120
zile cu vreme favorabila mazarii, sub aspectul conditiilor de umiditate,
temperatura si lungime a zilei (lunile martie-iunie). In acest fel, este valorificata in
conditii optime umiditatea acumulata in sol in sezonul rece si care asigura
germinarea semintelor si cresterea tinerelor plantute.
Semanatul intarziat antreneaza, de regula, scaderea importanta a
productiilor; se discuta chiar despre pierderi de productie de 50%, la o intarziere
de 20 zile fata de perioada optima de semanat. Sunt afectate toate componentele
de productie si indeosebi numarul de boabe formate pe o planta .
Densitatile de semanat folosite in Romania sunt de 125 - 140 boabe
germinabile/m , pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m . In mod 2 2
obisnuit, la mazare, se estimeaza un procent de ra sa rire in camp de 75%.
Mazarea poseda o anumita “suplete“ in privind densitatea lanului si poate
compensa partial, prin ramificare, densitatile prea mici. Ca urmare, cu cat zona
are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic si pluviometric, cu atat
se poate semana cu densitati mai mici, iar intarzierea semanatului are efecte
negative mai putin pronuntate. Din contra, cu cat zona de cultivare este mai
secetoasa, cu atat trebuie semanat mai devreme si se va lucra cu densitati mai
mari.
Cantitatile de sa manta corespunzatoare densitatilor optime sunt de regula
de 250 - 300 kg/ha.
Mazarea este sema nata in randuri dese (12,5 cm), prin care se asigura o
mai buna distribuire a semintelor. Semanatul mazarii in ca rari (similar cu ce s-a
prezentat la grau) ofera avantaje certe, permitand aplicarea tratamentelor de
combatere a buruienilor, bolilor si daunatorilor, foarte uniform si pana in faze de
vegetatie mai avansate.
Datorita cerintelor mari fata de umiditate in faza de germinare, mazarea
trebuie semanata mai adanc; in conditiile din Romania se seamana la circa 6 cm
adancime.
Semanatul superficial este foarte daunator deoarece conduce la un rasa rit
neuniform si poate spori pagubele produse de atacul pasarilor. Semanatul exagerat
de adanc este, de asemenea, defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a semintelor in
curs de germinare este insuficienta, se amplifica atacul de boli si, ca urmare, se
inregistreaza pierderi importante de densitate.

4.2.2.5. Lucrarile de ingrijire

Se poate afirma ca, acolo unde terenul a fost bine lucrat inainte de
semanat si s-a semanat devreme, lanul este uniform si cu densitate normala, nu
sunt probleme deosebite cu buruienile. Totusi, la inceputul vegetatiei, mazarea
244
este sensibila la concurenta buruienilor, care pot diminua considerabil productiile
si pot crea dificultati la recoltare.
din culturile maza re se realizeaza cu ajutorul Combaterea buruienilor
erbicidelor. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, anuale si perene, cele
mai frecvente si mai daunatoare in culturile de maza re de la noi ( Sinapis ,
Sonchus , Cirsium , Raphanus , Polygonum , Chenopodium ), se recomanda aplicarea
in vegetatie a unor tratamente cu preparate pe baza de MCPA (Dicotex 40 lichid,
1,5 - 2,0 l/ha), cand plantele de mazare au 8 - 10 cm inaltime, iar buruienile sunt
in faza de cotiledoane sau rozeta . Se poate utiliza si imazetapir (Pivot 100 LC-
RV, 0,5-0,75 l/ha), pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale.
Daca in culturile de mazare se dezvolta costreiul din rizomi, acesta poate
fi combatut prin tratamente in vegetatie, cu propaquizafop (Agil 100 EC, 1,0 – 1,5
l/ha) sau fenoxapropetil (Furore Super 75 EW, 0,8 – 1,0 l/ha) administrate
postemergent, cand plantele de costrei au 15 - 30 cm inaltime.
In zonele umede si ra coroase pot sa apara buruieni monocotiledonate
anuale specifice acestor zone, cum este odosul ( Avena fatua ); in asemenea situatii
se pot face tratamente cu fenoxapropetil (Furore Super 75 EW, 0,8 – 1,0 l/ha),
asociat, eventual, cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor.
Mazarea furajera se elimina prin plivit. Lucrarea este dificil de realizat si
destul de costisitoare; ca urmare, este de dorit ca aceasta operatiune sa fie
efectuata corect in loturile semincere.
. Cel mai periculos daunator din culturile de Combaterea daunatorilor
maza re de la noi este ga rga rita mazarii ( Bruchus pisorum ), foarte pa gubitoare in
camp, dar ales in depozite. Adultii hibernanti apar in camp in cursul lunii mai si
isi depun oua le pe pa sta ile in formare. Larvele consuma continutul semintelor. La
coacere, larvele rod in invelisul semintelor o ferestruica acoperita, care poate fi
straba tuta de adult in prima vara urmatoare.
Pentru combatere sunt necesare tratamente in camp, la inceputul
infloritului, pentru distrugerea adultilor, cu produse pe baza de dimetoat
(Sinoratox 35 CE, 2 l/ha), sau malation (Carbetox 37 CE, 2 l/ha). Tratamentele se
pot repeta la interval de 7 - 10 zile, cu scopul distrugerii larvelor.
Dupa recoltare si inainte de depozitare este obligatorie tratarea semintelor
in spatii ermetic inchise; se folosesc fosfura de aluminiu (Agroxin, 3-5 tablete/t de
sa manta ), deltametrin (K-OBIOL DP2, 0,5 kg/t de samanta) sau malation
(Fumitox 10, 3 g/m spatiu). 3
. Se realizeaza prin ma suri preventive, ca: evitarea Combaterea bolilor
revenirii maza rii prea curand pe acelasi teren; tratarea semintei inainte de
semanat. In situatii extreme, pentru combaterea antracnozei mazarii ( Ascochita
pis i), boala raspandita in toata tara, indeosebi in primaverile ploioase, sunt
necesare tratamente in vegetatie. Tratamentele se fac la avertizare, dupa controlul
culturilor; primul tratament se recomanda , de regula , imediat dupa ra sarit, fiind
repetat la inceputul infloritului si dupa formarea primelor pasta i. Se utilizeaza
mancozeb (Mancozeb 800, 2,0 kg/ha) sau preparate pe baza de oxiclorura de
cupru (Alcupral 50 PU, 2,5 kg/ha).
245
 4.2.2.6. Recoltarea
Se poate afirma ca recoltarea este cea mai dificila lucrare din tehnologia
de cultivare a maza rii. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai
multe motive: coacerea esalonata a boabelor si a pastailor; dehiscenta pasta ilor si
scuturarea cu usurinta a boabelor; culcarea tulpinilor la pamant, la maturitate;
spargerea usoara a boabelor la treierat.
Se apreciaza ca perioada optima de recoltare a unui lan de maza re este
foarte scurta , de numai 4 - 5 zile. Ca urmare, lanurile de maza re trebuie recoltate
cu prioritate fata de alte culturi. La recoltare, terenul trebuie sa fie foarte bine
nivelat si fa ra buruieni.
Se recomanda sa se inceapa recoltatul atunci cand plantele s-au
inga lbenit, frunzele s-au uscat si 75% din pastai sunt galbene, pergamentoase si
boabele s-au inta rit. De regula, maturarea si recoltarea mazarii au loc in a doua
juma tate a lunii iunie; in zonele umede si ra coroase si in unii ani mai ploiosi, se
intarzie pana in prima decada a lunii iulie.
In tara noastra recoltarea lanurilor de maza re se efectueaza divizat (in
doua faze): in prima faza plantele sunt smulse sau taiate cu masina de recoltat
maza re (sau manual, pe suprafete mici) dupa care sunt lasate in brazda continua
cateva zile pentru uniformizarea coacerii; in faza urmatoare se treiera cu combina
de cereale, prevazuta cu ridica tor de brazda si efectuandu-se o serie de relaje
specifice, indeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turatiei
aparatului de treier la mai putin de 600 rotatii/minut; marirea distantelor dintre
bata tor si contraba ta tor; reglajele se refac de 2 - 3 ori pe zi.
Dificultatile intampinate la recoltarea mazarii impun o foarte buna
organizare; se lucreaza de preferat dimineata devreme, pe roua si spre seara .
Treieratul se desfasoara cel mai bine cand umiditatea boabelor este
cuprinsa intre 18 si 20%; sub 15% boabele se sparg usor, iar la peste 22%
treieratul se face cu dificultate.
Extinderea in cultura a soiurilor de tip "afila", la care plantele nu se culca
la pamant la maturitate, permite recoltarea directa a lanurilor de maza re dintr-o
singura trecere cu combina. In acest caz se practica montarea unor “degete“
speciale ridica toare de lan la dispozitivul de taiere al combinei. In anumite situatii,
pentru uniformizarea coacerii se recomanda tratamente cu preparate desicante
(Reglone).
Imediat dupa recoltare si inainte de depozitare boabele de mazare trebuie
supuse operatiunilor de conditionare (gazarea contra ga rga ritei, eliminarea
impuritatile, uscarea boabelor pana la 14% umiditate).
Mazarea este o cultura productiva , de la care se pot obtine productii de
peste 3.000 kg boabe/ha. Din productia totala, boabele reprezinta 35 - 50%.
Adunarea resturilor vegetale si eliberarea terenului nu pun probleme
deosebite. Vrejii de mazare au valoare furajera ridicata si sunt adunati usor, prin
presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5 - 3 t
vreji/ha.

246
 Tabelul 4.5
Continutul in aminoacizi esentiali in boabele de fasole, comparativ cu alte produse alimentare (g la 100 g produs)
Produsul Proteine Triptofan Treonina Izoleucina Leucina Lizina Metionina Cistina Fenilalanina Treonina Valina
Fasole boabe 21,51 0,21 0,92 0,20 1,83 1,59 0,21 0,21 1,16 0,81 1,31
Carne de vaca 18,16 0,21 0,80 0,95 1,49 1,67 0,45 0,23 0,75 0,62 1,01
Carne de pui 20,63 0,24 0,87 1,08 1,49 1,81 0,54 0,27 0,81 0,72 1,01
Carne de porc 16,40 0,21 0,76 0,84 1,21 1,35 0,41 0,20 0,64 0,58 0,86
Oua 12,80 0,22 0,64 0,84 1,12 0,82 0,40 0,30 0,74 0,56 0,96
Peste 18,16 0,18 0,78 0,92 1,37 1,59 0,53 0,25 0,68 0,49 0,97
Lapte de vaca 3,48 0,05 0,15 0,22 0,34 0,27 0,09 0,03 0,17 0,18 0,24
Faina de grau 13,33 0,17 0,38 0,57 0,89 0,37 0,20 0,29 0,66 0,50 0,62
Cartofi 1,96 0,02 0,07 0,09 0,11 0,11 0,02 0,02 0,11 0,07 0,13
Soia boabe 34,92 0,53 1,52 2,04 2,96 2,40 0,53 0,67 1,90 1,20 2,01

247
4.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Genul Phaseolus cuprinde aproximativ 20 de specii cultivate, de origine

americana sau asiatica .
Phaseolus vulgaris (L.) Savi. (fasolea comuna ) este specia de origine
americana cea mai raspandita. Originara din Mexic si Argentina (unde au fost
gasiti stramosii salbatici), are forme numeroase, grupate in 4 varietati, care se
diferentiaza dupa forma boabelor (“ sphaericus “, “ ellipticus “, “ oblongus “,
“ compressus “), existand si multe tipuri intermediare, date de un anumit procent de
polenizare incrucisata .
Aceasta specie este cultivata pe suprafete intinse in Europa, America de
Sud, Africa. Boabele sunt de culori foarte diferite, dar predominand culoarea alba .
Ph. multiflorus Wild. (sin. Ph. coccineus L.) (fasolea de Spania) este o
specie anuala sau bienala cultivata ca planta anuala, indeosebi in zona
Mediteranei. Se caracterizeaza prin germinatie hipogeica, tulpina urcatoare, flori
albe sau rosii, pastai mari, late si boabe mari (MMB = 600-1.250 g), patate cu
negru, foarte decorative. Este cultivata in America si Europa ca planta alimentara ,
furajera sau ornamentala.
Ph. lunatus L. (fasolea de Lima), are forme anuale, bienale sau perene.
Tulpina este urcatoare, florile mici, de culoare violeta, pa sta ile sunt late, turtite si
contin 2 - 3 boabe albe sau colorate, cu dungi radiale. Specia este cultivata in
S.U.A. (California), in numeroase ta ri din climatele calde si, mai rar, in Europa.
Boabele sunt folosite in alimentatie, mai ales in stare conservata .
Dintre speciile de origine asiatica ( Ph. aureus (Roxb.) Piper, Ph.
angularis (Wild.) W. (fasolea de Azuki) sunt plante anuale, puternic ramificate,
urcatoare sau culcate, cu pastai lungi, inguste, cilindrice, cu 6 - 15 boabe mici
(MMB = 55 - 110 g), de culori diferite. Sunt cultivate in Asia (India, China,
Coreea, Japonia, Filipine, Tadjikistan, Uzbechistan) si in unele insule din Africa.
In Romania se cultiva aproape in exclusivitate fasolea comuna .
Sortimentul de soiuri existente, in prezent, in cultura in Romania (tab. 4.6)
cuprinde 10 soiuri de creatie romaneasca, care se diferentiaza dupa o serie de
caracteristici, cum ar fi tipul de crestere, pozitia plantelor la maturitate, rezistenta
la boli si la seceta.

4.3.1.5. Particularitati biologice

plantei de fasole este mai slab dezvoltata decat a celorlalte Radacina

leguminoase, majoritatea ra dacinilor fiind ra spandite in stratul arabil (0 - 25 cm).
Nodozitatile care se formeaza pe radacini sunt mici si rotunde, fiind situate
indeosebi spre extremitatile rada cinii, pe ramificatiile mai subtiri.

248
 Tabelul 4.6
Soiurile de fasole de camp existente in cultura in Romania (2005)
Soiul Perioada de vegetatie
MMB Zone de cultivare recomandate
(anul inregistra rii) (zile) Tipul de crestere Pozitia tulpinii la maturitate
(g)
AMI
(1991) 82 Semideterminat Semierecta 200-280 Sudul si sud-estul ta rii
AVANS
(1981) 81 Nedeterminat Semierecta 280-430 Sudul si sud-estul ta rii
AVERSA
(1983) 95 Nedeterminat Semierecta 340-470 Sudul tarii si Bana t
BIANCA
(2003) 85 Nedeterminat Semierecta 250 Toate zonele de cultura a fasolei
DIVA
(1995) 85 Semideterminat Erecta 180-240 Sudul si sud-estul ta rii
LIZA
(2005) 92 Nedeterminat Semierecta - In toate zonele de cultura
STAR
(1989) 81 Semideterminat Erecta 200-280 Zonele de stepa, cu atac puternic de bacterioze
VERA
(1996) 85 Semideterminat Erecta 190-220 Zonele de stepa, cu atac frecvent de bacterioze

249
Fig. 4.13. Planta de fasole pitica Fig. 4.14. Samanta de fasole – aspectul
exterior:
1 – micropil; 2 – hil; 3 – salaza (dreapta); structura
anatomica: a – cotiledon; b – tegu ment; c –
primordiile primelor doua frunze; d – gemula; e –
punct de prindere a celui de-al doilea cotiledon; f –
radicula; g – cotiledon (stanga)

. La fasolea oloaga sau Tulpina

pitica, cu crestere determinata, tulpina
este scunda, cu port erect, de 30-50 cm
inaltime si ramificata. Acest tip de fasole
se preteaza pentru cultura mare (fig.
4.13). La formele urcatoare sau volubile,
cu crestere nedeterminata, tulpina poate
fi lunga, chiar pana la 3-6 m, necesitand
suporti de sustinere; nu este potrivita
pentru cultura mare. Exista si forme
intermediare, semivolubile care merg in
cultura mare. Diferentierea intre formele
pitice si cele volubile apare la cateva zile
dupa formarea primelor frunze trifoliate,
cand incepe alungirea tulpinii subtiri, Fig. 4.15 Sectiune prin tegumentul
specifice, cu tendinta de rasucire si seminal la fasole:
catarare (dupa N. OLARU, 1982).
1 – cuticula; 2 – celule palisadice; 3 –
Dupa rasarire, marcata prin celule mosor; 4 – parenchim.
aparitia cotiledoanelor la suprafata
solului, planta de fasole formeaza primele 2 frunze adevarate, care sunt simple;
urmatoarele frunze sunt trifoliate, avand foliolele cordiforme, cu varful ascutit.
au culori diferite (predomina culoarea alba) si sunt situate la Florile
subsuoara frunzelor, grupate in raceme scurte. Fecundarea este dominant
alogama , dar cu numeroase cazuri de alogamie.
250
 Deschiderea florilor are loc de la baza spre varful plantei. Inflorirea este
esalonata pe o perioada cuprinsa intre 20 de zile la fasolea oloaga si pana la 60
zile la formele de fasole urca toare. Seceta si caldura scurteaza aceasta perioada ,
iar vremea umeda si ra coroasa o prelungeste.
este o pa staie, dehiscenta la maturitate, care cuprinde seminte de Fructul
culori diferite (predomina culoarea alba ) si ma rimi foarte variabile (MMB intre
200 si 400 g) (fig. 4.14). Tegumentul seminal are straturile periferice formate din
celule cu peretii ingrosati si cu celulele strans unite, adesea greu permeabile
pentru apa si gaze (fig. 4.15, dupa M. SEIFFERT, 1981); ca urmare, materialul
semincer la fasole contine, adesea, un numar mare de seminte tari, care
germineaza cu intarziere.

4.3.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Datorita originii sale tropicale, fasolea este o planta termofila ; pentru un

ciclu de vegetatie de 90 - 120 zile, necesarul de caldura este de 1.400 - 1.900°C
(suma temperaturilor mai mari de 10°C).
Boabele germineaza la minimum 8 - 10°C (similar cu porumbul) si
absorb pentru germinat o cantitate mare de apa (110 - 120% din masa uscata a
bobului). La temperaturi de 18°C si umiditate suficienta, boabele de fasole
germineaza in 3 - 4 zile.
Germinatia este epigeica la majoritatea speciilor de fasole si hipogeica la
specia Ph. multiflorus . Datorita tipului de germinatie, germenii au putere mica de
strabatere, indeosebi pe solurile grele care sunt predispuse la formarea crustei,
ceea ce impune atentie la efectuarea lucra rilor solului si la respectarea adancimii
de sema nat. In cazul in care crusta intarzie ra sa ritul, precum si pe solurile slab
drenate si reci, cu multa apa, semintele putrezesc usor.
In conditii favorabile de temperatura si umiditate, rasarirea are loc, de
obicei, dupa 10 - 12 zile de la semanat.
Dupa rasa rire, pla ntutele sunt distruse de temperaturile usor negative (de
-1... -2°C sau chiar de brume usoare); sensibilitatea maxima se manifesta imediat
dupa rasarire, cand cotiledoanele degera foarte usor.
In perioada urmatoare, cerintele plantei de fasole fata de temperatura
cresc, optimum termic la inflorire situandu-se in jur de 22 - 25 C; la temperaturi o
mai ridicate, insotite de seceta atmosferica , florile raman nefecundate, se usuca si
cad (avorteaza). Maturitatea este accelerata de temperaturile mai ridicate si de
conditiile de seceta , dar in detrimentul nivelului recoltei.
Desi nu necesita o cantitate de apa mai mare decat alte culturi, fasolea
este deosebit de sensibila la asigurarea umiditatii, mai ales in fazele de germinare-
rasarire si la inflorire-formarea pastailor si a boabelor (cand se inregistreaza
consumul maxim de apa ).
In perioadele de seceta planta se ofileste in orele de amiaza, iar in conditii
extreme pastaile ra man mici si avorteaza .
Plantele de fasole suporta mai bine seceta din sol decat seceta
251
atmosferica ; vanturile uscate si calde sunt deosebit de daunatoare. Ca urmare, in
zonele de stepa a aparut necesitatea culturii intercalate a fasolei (de regula, prin
porumb). Fasolea “oloaga“ este mai rezistenta la seceta , datorita precocitatii sale
(plantele infloresc si isi formeaza pa sta ile inainte de instalarea secetelor din vara )
si masei vegetale mai reduse. Adesea, in zona de sud a tarii este necesar un aport
suplimentar de apa, prin irigare, pentru a asigura vegetatia normala a culturilor de
fasole pana la maturitate si a obtine productii bune.
Umiditatea prea ridicata este, de asemenea, da una toare. Precipitatiile prea
bogate si timpul umed prelungesc perioada de inflorire si stanjenesc fecundarea.
Excesul de umiditate ma reste sensibilitatea plantelor la boli si depreciaza calitatea
boabelor.
Un sol potrivit pentru fasole trebuie sa fie bine afanat in adancime, pentru
a permite patrunderea in adancime a rada cinilor si sa nu formeze crusta , pentru a
favoriza aerarea si incalzirea solului si o rasarire cat mai rapida . Reactia optima a
solului pentru fasole este cea neutra (pH = 6 - 7,5), care este potrivita pentru
formarea nodozitatilor si pentru asigurarea unui regim normal de nutritie cu azot.
Este adeva rat, fasolea poate vegeta pe soluri foarte diferite, chiar pe
solurile superficiale, cu conditia sa fie asigurata umiditatea necesara. Prefera
solurile cu textura mijlocie, fertile, din categoria cernoziomurilor, solurile brun-
roscate si aluviunile fertile.
Fasolea se comporta slab pe solurile podzolite, acide, sau pe cele umede,
nisipoase sau salinizate. Se adapteaza mai bine decat mazarea pe solurile grele,
dar trebuie evitata formarea crustei. Fara conditii de irigare, solurile nisipoase
sunt improprii pentru cultura fasolei.

4.3.1.7. Zone ecologice

pentru fasole este situata in Campia de Vest (in Zona foarte favorabila
jurul Aradului, mai ales pe Valea Muresului, pe aluviunile fertile ale Timisului si
vaile Crisurilor, pe Valea Somesului) si in Transilvania (pe luncile Muresului si
Tarnavelor). In aceste areale, conditiile de temperatura si umiditate sunt
favorabile, solurile sunt fertile, cu reactie si textura favorabile, apa freatica nu
prea adanca (fig. 4.16, dupa O. BERBECEL, 1960).
se intinde pe cea mai mare parte a terenurilor arabile din Zona favorabila
Romania (in Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania), existand unele diferente
de favorabilitate in cuprinsul acesteia, legate de fertilitatea solurilor si de
cantitatile de precipitatii care cad in lunile iunie si iulie. Se evidentiaza, prin
favorabilitate, va ile inferioare ale Jiului si Oltului, Valea Siretului, Depresiunea
Jijiei.
Conditii favorabile pentru cultura fasolei se intrunesc si in lunca indiguita
a Dunarii unde sunt asigurate umiditatea atmosferica mai ridicata si aportul
freatic, dar este necesar un drenaj bun al terenului, care sa evite baltirea apei sau
excesul de umiditate in sol, in zona rada cinilor. In zona de sud a tarii, amplasarea
252
culturilor de fasole (in cultura principala sau succesiva ) trebuie fa cuta cu
prioritate in perimetrele irigate.

Fig. 4.16. Aria ra spandirii in cultura a fasolei in Romania

4.3.2. Tehnologia de cultivare a fasolei

4.3.2.1. Rotatia

Fasolea este o planta cu pretentii moderate fata de cultura premerga toare.

Cere un teren bine lucrat inca din toamna, curat de buruieni si fara resturi
vegetale, intr-o stare buna de fertilitate si afanat profund, avand in vedere ca
sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat si are tendinta de a se
dezvolta in stratul superficial al solului.
Premerga toarele cele mai favorabile sunt cerealele paioase (in primul
rand graul si orzul de toamna), precum si prasitoarele bine intretinute (porumb,
sfecla de zaha r, cartof), recoltate cat mai devreme (tab. 4.7, dupa C. OLARU,
1982).
Tabelul 4.7
Productiile de boabe de fasole dupa diferite plante premergatoare
Productia relativa
Productia de boabe Diferenta Planta premergatoare
(%)
(kg/ha) (kg/ha)
Grau 1.472 100,0 -
Porumb 1.450 98,0 -22
Orz 1.469 99,7 -3
253
 Floarea-soarelui 1.307 88,8 -165
Sfecla de zaha r 1.068 72,6 -404
Maza re 1.268 86,1 -204
Fasole (monocultura) 1.097 74,5 -375
Se interzice amplasarea culturilor de fasole dupa porumbul erbicidat cu
triazine, deoarece fasolea este foarte sensibila la efectul remanent al acestora.
Totodata , nu se recomanda amplasarea dupa plante cu care are boli comune
(floarea-soarelui, soia, alte leguminoase); dupa asemenea culturi, fasolea nu
trebuie sa revina mai devreme de 3 - 4 ani.
Cultura repetata a fasolei nu este acceptata , indeosebi din cauza atacului
de boli (antracnoza, bacterioza, rugini, putregai cenusiu), si in acest caz fiind
necesar un interval de pauza de minimum 3 ani.
La randul sau, fasolea este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea
culturilor si o excelenta premergatoare pentru graul de toamna .

4.3.2.2. Fertilizarea

Fasolea are cerinte ridicate fata de elementele nutritive din sol, in primul
rand din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Totusi, planta reactioneaza
moderat la ingrasaminte, deoarece isi poate asigura cea mai mare parte din
necesarul de azot (pana la 75%) pe cale simbiotica si poate valorifica destul de
bine efectul remanent al ingrasamintelor aplicate la planta premerga toare.
. Ingrasarea cu fosfor in cultura fasolei este obligatorie pe toate Fosforul
tipurile de sol. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 - 5 mg P O /100 g
25
sol) se recomanda sa se aplice 30 - 40 kg P O /ha, iar pe cele slab aprovizionate
25
(< 2 mg P O /100 g sol) doza se mareste la 40 - 60 kg P O /ha; administrarea
25 25
ingrasamintelor se face inainte de aratura (sub forma de superfosfat) sau la
pregatirea patului germinativ (sub forma de ingrasa minte complexe) (dupa
recomanda rile ICCPT. Fundulea, 1990).
. Necesitatea administra rii ingrasamintelor cu azot la fasole se Azotul
stabileste in functie de mai multi factori: planta premerga toare, fertilitatea
naturala a solului, eficienta activitatii de fixare simbiotica a azotului.
In principiu, pe solurile fertile si daca au fost efectuate tratamente cu
preparate bacteriene, nu se administreaza ingrasaminte cu azot inainte de semanat.
Ulterior (la circa 20 - 25 de zile dupa rasarit) se recomanda efectuarea unor
controale asupra dezvoltarii nodozitatilor si a activitatii acestora. In functie de
rezultatul controlului se stabileste marimea dozei de azot. In mod obisnuit se
aplica 30 - 50 kg N/ha, doza ma rindu-se pana la 50 - 90 kg N/ha daca
“bacterizarea“ nu a reusit. Ingrasamintele se administreaza concomitent cu
lucra rile de prasit mecanic, cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe
cultivator.
. Necesitatea ingrasa rii cu potasiu apare numai pe solurile Potasiul
insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K O/100 g sol); se folosesc
2
doze de 40 - 60 kg K O, epoca de aplicare fiind similara cu cea a fosforului.
2
In cultura fasolei este semnalata posibilitatea aparitiei simptomelor
254
insuficientei unor microelemente (bor, zinc sau molibden). In asemenea situatii se
recomanda sa se foloseasca ingrasaminte cu microelemente , aplicate inainte de
semanat sau in timpul vegetatiei, prin stropiri pe frunze.
In cazul cultiva rii fasolei pe soluri cu reactie acida, este obligatorie
amendarea solului (amendamente calcaroase), avandu-se in vedere ca fasolea nu
suporta reactia acida.

4.3.2.3. Lucrarile solului

Fasolea are o serie de particularitati (putere redusa de strabatere a

germenilor spre suprafata, necesar mare de apa pentru germinat) care impun o
atentie mai mare decat pentru alte culturi (de exemplu, porumb) la efectuarea
lucra rilor solului.
Lucrarile solului constau din dezmiristit , efectuat imediat dupa recoltarea
premergatoarei si urmat de aratura adanca (la 25 - 30 cm), pentru afanarea
profunda a solului si distrugerea buruienilor perene.
Pana in toamna , se efectueaza lucrari repetate de gra pat , pentru
maruntirea si nivelarea araturii si pentru distrugerea buruienilor. Foarte
importanta este evitarea denivelarii terenului prin lucrarile de prega tire. Atunci
cand situatia existenta pe teren impune, se fac lucra ri speciale pentru nivelarea
terenului ; aceasta este o cerinta obligatorie, pentru a se putea realiza un semanat
uniform si a obtine o dezvoltare uniforma a culturii si care sa faciliteze recoltarea
mecanizata, cu pierderi minime.
Imediat dupa zvantarea solului in primavara este necesara , de regula, o
lucrare de grapat , cu scopul afanarii si mobilizarii solului, care s-a tasat peste
iarna . Patul germinativ se pregateste chiar inainte de semanat, printr-o lucrare cu
combinatorul, efectuata superficial (6 - 7 cm adancime). Pe terenurile tasate,
insuficient nivelate, imburuienate, precum si in cazurile in care se administreaza
erbicide usor volatile (si care necesita incorporare adanca), ultima lucrare inainte
de sema nat se face cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti si lama
nivelatoare.
In cultura fasolei trebuie evitat un numar prea mare de lucrari in
primavara: solul pierde multa apa prin evaporare si, ca urmare, se va semana in
sol uscat, ra sa ritul va fi intarziat si neuniform, eficacitatea inocularii bacteriene
scade; pulverizarea solului faciliteaza formarea crustei dupa sema nat.

4.3.2.4. Samanta si semanatul

de fasole destinata semanatului trebuie sa posede o puritate Samant a

fizica de minimum 98%, o facultate germinativa de minimum 75% si sa provina
din culturi neinfestate cu boli. In mod frecvent, cultivatorii de fasole din tara
noastra practica alegerea la masa a semintelor , cu scopul eliminarii boabele
patate si a celor sparte sau fisurate.
Tratarea semintelor inainte de semanat, cu scopul distrugerii agentilor
255
patogeni prezenti pe tegumentul semintei este obligatorie. In acest scop, se
recomanda folosirea preparatelor pe baza de tiofanat metil+tiram (Tiramet 60
PTS, 2 kg/t de samanta, sau Tiramet 600 SC, 2 kg/tona de samanta).
Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul romanesc Nitragin-fasole,
continand bacteria specifica Rhizobium phaseoli ) se face chiar inainte de semanat,
folosind o suspensie bacteriana preparata din 4 flacoane de Nitragin si 2 l apa
pentru samanta la un hectar; exista si posibilitatea administra rii preparatului in
timpul sema natului, prin pulverizarea suspensiei bacteriene in bra zdarele
semanatorii.
. Perioada optima pentru semanatul fasolei corespunde cu Semanatul
perioada de sema nat a porumbului (cand se realizeaza in sol, la adancimea de
semanat, temperaturi de 8 - 10°C si vremea este in curs incalzire). Calendaristic,
semanatul culturilor de fasole din Romania se efectueaza in intervalele: 10 - 25
aprilie in Campia Romana , Dobrogea, Campia de Vest; 15 - 30 aprilie in centrul
Moldovei si Campia Transilvaniei; 10 - 15 mai in zonele nordice si in
depresiunile reci.
Trebuie mentionat ca exista frecvent tendinta de a semana fasolea mai
tarziu, dupa ce s-a incheiat semanatul porumbului si vremea s-a inca lzit bine.
Efectele intarzierii semanatului sunt extrem de da una toare: solul pierde apa si se
usuca , astfel incat germinarea si rasarirea intarzie si sunt neuniforme; infloritul si
fecundarea intarzie si se prelungesc in perioada secetoasa si cu arsita din vara ,
ceea ce amplifica procesele de avortare si sterilitate; productiile se reduc
considerabil. Semanatul prea timpuriu al fasolei este, de asemenea, da una tor: in
solul umed si rece, rasarirea este intarziata , favorizand clocirea si putrezirea
boabelor.
La stabilirea densitatii de semanat la fasole se are in vedere ca trebuie
realizata , la recoltare, o densitate de 25 - 35 plante/m in cultura neirigata si 40 - 2
45 plante/m in cultura irigata. Pentru a obtine aceste densitati, si tinand cont de 2
pierderile de plante pe parcursul vegetatiei (in primul rand datorita atacului de
boli), este necesar sa fie semanate 35 - 45 boabe germinabile/m la neirigat si 50 - 2
55 boabe germinabile/m la irigat. Trebuie retinut ca densitatile prea mici (situatie 2
frecvent intalnita in culturile de fasole de la noi) favorizeaza ramificarea plantelor,
din care cauza se prelungeste perioada de inflorire si maturarea pa stailor si
boabelor vor fi foarte neuniforme.
Cantitatile de samanta necesare pentru semanat, corespunzatoare
densitatilor recomandate, sunt cuprinse intre 80 si 200 kg/ha (in functie de
marimea semintelor).
In conditiile din Romania, fasolea este semanata in benzi de cate 3
randuri, distantate la 45 cm si lasand 70 cm intre benzi; se folosesc semana tori de
precizie pentru semanat in cuiburi, prevazute cu 9 sectii. Exista si posibilitatea de
a semana echidistant , la 50 cm intre randuri, folosind semanatoarea echipata cu 8
sectii; in acest caz, se pune conditia existentei in dotare a unor tractoare de putere
mijlocie, destinate efectuarii lucra rilor de intretinere. In situatiile in care se va

256
iriga pe brazde, se seama na in benzi de cate 3 randuri la 45 cm si 80 cm intre
benzi, distanta care permite deschiderea brazdelor.
Respectarea adancimii de semanat este foarte importanta la fasole, pe de o
parte, din cauza puterii relativ mici de strabatere a germenilor, iar pe de alta parte,
din cauza necesarului mare de apa pentru germinat. Se impune sa se realizeze un
semanat foarte uniform, adancimea fiind corelata cu umiditatea si textura solului:
4 - 5 cm in solurile cu textura mijlocie si umiditate suficienta; 5 - 6 cm in solurile
usoare si ceva mai uscate. In primaverile umede, cand solul este reavan, se poate
semana chiar mai superficial, la 3 - 4 cm adancime (trebuie urma rita zilnic
pierderea umiditatii din stratul superficial al solului).

4.3.2.5. Lucrarile de ingrijire

. Cea mai importanta lucrare de ingrijire din Combaterea buruienilor

tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. Fasolea este o planta
care lupta destul de slab cu buruienile; ca urmare, este sensibila la imburuienare,
indeosebi la inceputul vegetatiei, dar este expusa si la imburuienarea tarzie. Este
necesara o strategie complexa de combatere integrata a buruienilor, prin asocierea
masurilor preventive (rotatie, lucra rile solului) cu masurile de combatere.
Pentru monocotiledonate sunt generalizate tratamentele cu preparate pe
baza de trifluralin (Triflurom 48 CE, 1,75 - 2,5 l/ha), aplicate inainte de semanat
si incorporate imediat si adanc in sol, sau alaclor (Mecloran 35 CE, 8,0 – 13,0 l/ha
sau Alanex 48 EC, 4,0 – 6,0 l/ha) administrate preemergent.
Combaterea dicotiledonatelor se face in vegetatie, prin administrarea unor
erbicide continand bentazon (Basagran forte, 2,0 – 2,5 l/ha) sau fomesafen (Flex,
1,0 - 1,25 l/ha); se pot efectua 1 - 2 tratamente, in faza cand fasolea a format
prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) si cand a doua generatie de
buruieni dicotiledonate este in faza de rozeta (al doilea tratament).
Pe terenurile imburuienate cu costrei din rizomi se recomanda tratamente
cu cicloxidim (Focus Ultra, 3-4 l/ha), administrat cand costreiul are 10-30 cm
inaltime. Dupa tratament se suspenda lucrarile de prasit, pentru a nu intrerupe
translocarea substantei active in rizomii de costrei si a nu diminua eficacitatea
tratamentului. Sunt recomandate si alte preparate cu efect similar si aceeasi faza
de aplicare: quizalofopetil (Targa Super, 2,0 – 3,0 l/ha), propaquizafop (Agil 100
EC, 0,8 l/ha).
Combaterea chimica se completeaza cu 2-3 prasile mecanice si, eventual,
o lucrare de prasit + plivit manual pe rand (prasile selective), cu scopul distrugerii
buruienilor rezistente la erbicide. Se recomanda ca lucra rile de prasit sa fie
incheiate, cel mai tarziu la inceputul infloritului plantelor de fasole, pentru a nu
stanjeni procesele de fecundare a florilor si de legare a fructificatiilor.
constau din tratamente la samanta si Lucrarile de combatere a bolilor
din tratamente in vegetatie. Cea mai raspandita boala este antracnoza
( Colletotrichum lindemuthianum ), mai frecventa si mai pagubitoare in zonele si in
anii cu precipitatii abundente. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul
257
semintei si prin resturile de plante ramase pe teren dupa recoltare. In vederea unui
control eficient al bolii, se recomanda controlarea repetata a culturilor si
tratamente in vegetatie, la avertizare. Primul tratament se face, de regula, imediat
dupa ra sarit, in cazul ca se constata atac in faza de cotiledoane; in perioada
urmatoare, tratamentele se repeta la inceputul infloritului si la formarea pastailor.
Se folosesc preparate pe baza de captan (Captadin 50 PU, 0,25%) sau mancozeb
(Mancozeb 800, 1,6 kg/ha)
Bacterioza ( Xanthomonas phaseoli ) este o boala ra spandita si
pagubitoare, care se transmite prin sa manta si prin resturile vegetale ramase dupa
recoltare. In vegetatie se fac 3 tratamente, primul dupa ra sa rit si pana la aparitia
frunzelor trifoliate, al doilea inainte de inflorire, iar al treilea la formarea
pastailor. Se folosesc oxiclorura de cupru (Alcupral 50 PU, 0,25%) sau hidroxid
de cupru (Champion 50 WP, 0,25%).
. Cea mai pagubitoare este gargarita fasolei Combaterea daunatorilor
( Acanthoscelides obtectus ), care ataca boabele si in care roade galerii numeroase.
Are o singura generatie pe an in camp si 2 - 3 generatii in depozite. In camp este
necesar sa fie efectuat un tratament la avertizarea aparitiei in masa a adultilor (a
doua jumatate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha) sau malation
(Carbetox 37 CE, 2 l/ha. De asemenea, inainte de depozitare sunt obligatorii
tratamente preventive, efectuate in spatii ermetic inchise, cu malation (Fumitox
0,3 g/m ), clorpirifos metil (Reldan 40 EC, 12,5 ml/t de samanta). 3
este o lucrare foarte importanta din tehnologia de cultivare a Irigarea
fasolei - planta deosebit de sensibila la seceta si care reactioneaza favorabil la
irigare. Adesea, in zonele de campie din sud, irigarea este o conditie esentiala
pentru a realiza recolte economice la fasole. In mod obisnuit, se recomanda sa se
aplice o udare la inceputul infloritului, dupa care uda rile se repeta la interval de
10 - 15 zile; de regula sunt necesare 2 - 3 uda ri, aplicate prin aspersiune sau pe
brazde (dupa VL. IONESCU-SISESTI si col., 1982).

4.3.2.6. Recoltarea

Lucrarile de recoltare a culturilor de fasole de camp pun probleme

deosebite din cauza: coacerii neuniforme a pa sta ilor si a boabelor; dehiscentei
pastailor; plantele au la maturitate portul culcat, rar semiculcat; pasta ile bazale au
insertia joasa; boabele se sparg usor la treierat.
Ca urmare, momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole.
Se recomanda sa se inceapa recoltatul atunci cand 75% din pastai s-au maturizat
si boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai putin.
lanurilor de fasole se face divizat: in prima faza, se disloca Recoltarea
sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (masini speciale pentru recoltat
fasole, dislocatoare) sau manual (pe suprafete mici). Plantele sunt lasate cateva
zile pe teren (2 - 3 zile), pentru uscare, in brazda continua sau in capite mici,
adunate cu manual, cu furca, apoi se treiera cu combina, reglata corespunzator; in
timpul treieratului alimentarea combinei se asigura prin montarea ridicatoarelor
258
de brazda sau manual, cu furca. Pentru a limita spargerea boabelor, este necesar sa
se lucreze cu turatii mici la aparatul de treier si cu distante mai mari intre batator
si contrabata tor; totodata , este obligatorie refacerea reglajelor la combina de 2 - 3
ori pe zi, in functie de evolutia vremii.
Se poate afirma ca problema recoltatului fasolei de camp nu este rezolvata in
Romania, fapt care limiteaza extinderea suprafetele cultivate cu aceasta planta si
obtinerea unor productii care sa satisfaca cerintele pentru consumul intern. In tara
noastra se apeleaza inca, destul de frecvent, la recoltatul manual al culturilor de
fasole de camp: lucrarea este foarte laborioasa si costisitoare, necesita mul ta forta
de munca si dureaza mai mult timp. In cazul recolta rii manuale pierderile sunt,
insa, minime (daca lucrarea este bine organizata), spargerea boabelor este mult
diminuata si rezulta o recolta de foarte buna calitate (procent redus de spargere
sau fisurare si putine impuritati).
In tara noastra , medii nu depasesc, de regula 1.000 kg boabe productiile
la ha. In ultimii ani, acestea au oscilat foarte mult, intre 388 kg/ha in 2004 si
1.704 kg/ha in 1999, cauza principala constituind-o sensibilitatea accentuata a
fasolei la factorii de stres, si indeosebi la seceta si temperaturile ridicate din lunile
de vara. In conditii de irigare si la o tehnologie corecta de cultivare, se recolteaza
peste 2.000 kg boabe/ha.
Pe plan mondial, retin atentia productiile in jur de 1.500 kg/ha obtinute in
unele tari din Asia, cultivatoare importante de fasole (China, Indonezia, Iran,
Japonia). Potentialul de productie al speciilor de fasole este evaluat la 4.000 -
6.000 kg boabe/ha.

4.3.3. Cultura intercalata

In mod traditional, in tara noastra se practica pe suprafete mari semanatul

fasolei in cultura intercalata prin porumb. Plantele de fasole sunt protejate, astfel,
de efectul vanturilor uscate si al arsitei din lunile de vara si se asigura un
microclimat favorabil fecundarii si forma rii pastailor. In plus, acest sistem de
cultura permite obtinerea a doua recolte pe acelasi teren.
Cultivarea fasolei prin porumb necesita, insa , un volum mare de munca
manuala , pentru efectuarea sema natului, combaterea buruienilor si recoltare.
Exista diferite sisteme de cultivare a fasolei prin porumb. De regula , la
porumb se aplica tehnologia obisnuit recomandata, deci nemodificata (de
exemplu, in ceea ce priveste densitatea) si se urmareste ca productia sa nu scada
prin comparatie cu o cultura normala. Fasolea este considerata o recolta
suplimentara; ca urmare, la fasole se seamana densitati mai mici decat in cultura
pura, de 10 - 20 mii cuiburi/ha.
Semanatul porumbului se efectueaza mecanizat, dupa tehnologia
obisnuita. Fasolea poate fi semanata , de asemenea, mecanizat (concomitent cu
porumbul, utilizand semanatori anume pregatite, dotate cu brazdare speciale) sau
poate fi semanata manual, in cuiburi (cu 3 - 4 boabe/cuib), in momentul in care
porumbul a inceput sa rasara.
259
 Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasit mecanic, intre randuri si
prasit + plivit manual pe rand. Este exclusa administrarea erbicidelor pe baza de
atrazin (fasolea este sensibila la triazine); este posibila aplicarea, inainte de
semanat, a unor erbicide pe baza de alaclor (Mecloran 35 CE, 8,0 – 13,0 l/ha), cu
incorporare superficiala.
Fasolea se recolteaza prin smulgerea manuala a plantelor, urmata de
treieratul efectuat la stationar.
In cultura intercalata se pot realiza productii de 150 - 400 kg boabe/ha; la
porumb se inregistreaza , uneori, o usoara diminuare de recolta, prin comparatie cu
productiile realizate in cultura pura de porumb.

4.3.4. Cultura succesiva

Cultura succesiva a fasolei se poate practica cu bune rezultate in sudul

tarii, unde regimul termic al zonei si perioada scurta de vegetatie a plantelor de
fasole permit ajungerea la maturitate pana la ra cirea vremii in toamna. Este
obligatorie amplasarea culturilor succesive de fasole in conditii de irigare, apa
fiind factorul limitativ in aceste zone, mai ales in lunile de vara (dupa I. PICU,
1984).
Fasolea in cultura succesiva este semanata dupa plante care pa rasesc
devreme terenul, cum ar fi orzul, soiurile timpurii de grau sau unele culturi
furajere.
Prega tirea terenului in vederea sema natului se face diferit, in functie de
starea terenului. In situatia in care solul este prea tasat si prezinta buruieni si
resturi vegetale, trebuie efectuata imediat aratura, dupa care terenul se pregateste
prin lucrari repetate cu grapa si combinatorul; aceasta modalitate de prega tire a
terenului este, insa , greoaie, necesita un consum mare de energie, intarzie
semanatul si solul pierde multa apa . Mai potrivita este cultivarea fasolei fa ra
aratura, numai prin discuirea terenului; acest sistem cere o lucrare foarte buna a
solului la planta premergatoare; dupa recoltarea acesteia, terenul trebuie sa fie
curat de buruieni, fa ra resturi vegetale, netasat. Este, de asemenea, posibil
semanatul fasolei in teren nelucrat, folosind sema natori speciale; acest sistem se
poate practica doar in conditiile unei cultivari impecabile a terenului, an de an
(ara turi adanci, combaterea buruienilor), conditie mai greu de realizat, in prezent,
in majoritatea exploatatiilor agricole de la noi.
Pentru cultura succesiva au prioritate ingrasamintele cu azot, aplicate in
doze moderate; fosforul este asigurat prin efectul remanent al ingrasamintelor
aplicate premergatoarei.
Semanatul trebuie efectuat cat mai repede posibil si nu mai tarziu de 1 - 5
iulie (parametri semanatului sunt cei descrisi la cultura principala).
Lucrarile de ingrijire nu difera de cultura principala; se pune accent pe
aplicarea erbicidelor antigramineice, cu scopul de a distruge buruienile
monocotiledonate si samulastra de paioase. Aplicarea udarilor (imediat dupa

260
semanat si apoi in functie de evolutia umiditatii solului si regimul precipitatiilor)
este obligatorie in cultura succesiva .
In anii cu o evolutie normala a vremii, recoltarea se poate efectua pana la
15 octombrie. Rezulta productii similare sau chiar mai mari decat in cultura
principala ; in luna septembrie (cand plantele de fasole sunt la inflorire-fecundare),
conditiile de temperatura si umiditate sunt, uneori, mai favorabile decat in lunile
de vara .

4.4. SOIA

4.4.1. Importanta, Biologie, Ecologie

4.4.1.1. Importanta

Planta "oleoproteinoasa”, soia se cultiva in multe tari ale lumii, fiind

folosita intreaga cantitate de biomasa , cu preca dere, insa, semintele bogate in
substante proteice (27,0 - 50,0%) si grasimi (17,2 - 26,9%).
Semintele mature pot fi utilizate in alimentatia oamenilor (in diferite
retete culinare), in obtinerea furajelor combinate si pentru extragerea grasimilor.
Fa ina de soia, in cantitati reduse (10 - 15%), in amestec cu fa ina de grau,
determina obtinerea unei paini mai hra nitoare, se poate folosi ca adaosuri la supe
si pentru realizarea concentratelor proteice, proteinelor texturate ("carne
vegetala") si ca substituenti ai carnii intr-o serie de preparate culinare. Semintele
se mai folosesc pentru obtinerea de produse fermentate, sosuri, "lapte" si
"branzeturi" (in China, Japonia, Indochina).
Uleiul de soia, este semisicativ si se utilizeaza in consumul populatiei, la
prepararea margarinei, obtinerea culorilor pentru pictura, fabricarea maselor
plastice, iar sroturile si turtele rezultate dupa extragerea acestuia se folosesc in
furajarea animalelor.
Semintele si pa staile nemature se utilizeaza ca legume verzi sau pentru
prepararea unor mancaruri bogate in vitamine si sa ruri minerale.
Planta intreaga se foloseste ca furaj verde pe pasune, fan uscat si
conservat, nutret insilozat, iar tulpinile si pa staile ra mase dupa treierat se pot
folosi in furajarea animalelor (dupa o prealabila pregatire), ca ingrasamant
organic, combustibil sau pentru prelucrari industriale (obtinerea furfurolului si
mata sii artificiale).
Fiind planta leguminoasa , care intra in relatie de simbioza cu bacteriile
fixatoare de azot, soia este o planta buna premergatoare chiar si pentru cerealele
de toamna, cand se cultiva soiuri timpurii, la sand in sol cantitati mari de azot (80 -
120 kg/ha).
Avand in vedere multiplele utilizari ale biomasei de soia, ea este
considerata "planta de aur" a omenirii, "planta minune" sau "planta viitorului"
261
menita sa rezolve deficitul mondial de proteine (in prezent asigura peste 60% din
necesar).

4.4.1.2. Compozitie chimica

Semintele de soia isi diferentiaza componentele chimice in functie de

cultivar, conditiile climatice ale anului si zonei, fertilitatea naturala a solului si
tehnologia de cultura folosita, din care se detaseaza fertilizarea cu macro- si
microelemente (tabelul 4.8).
Tabelul 4.8.
Compozitia chimica a semintelor de soia
Piper si Morse, Diaconescu, Cowan,
Constituenti Becker - Dilingen,
1928 1941 1971 1976
Apa 11,0 9,9 5 - 17 4,9
Proteine 38,3 36,5 36-50 41,0
Grasime 16,7 17,5 13-27 21,0
Carbohidrati 24,3 26,5 14-24 25,0
Celuloza 4,8 4,3 3,6-6,9 2,8
Cenusa - 5,3 - 5,3

Proteina caracteristica soiei este glicinina , o substanta complexa cu grad

ridicat de digestibilitate, avand un indice ridicat de solubilizare (61 - 92%),
apropiindu-se mult de proteina de origine animala.
Continutul semintelor in proteine creste sub influenta ingrasamintelor
azotate, prin tratarea semintelor de soia cu nitragin, inainte de semanat, si a
microelementelor (in special molibdenului). Proteinele au valoare nutritiva
ridicata, avand intreaga gama de aminoacizi esentiali, unii dintre ei in cantitate
mai mare sau apropiata de a carnii de porc (izoleucina, leucina , lizina ,
fenilalanina, triptofan si valina .
Grasimile din semintele de soia, sunt constituite din palmitina , stearina ,
oleina, linoleina , linolenina, fitosterina , colesterina si lecitina. Uleiul este
semisicativ (75 - 85% acizi grasi nesaturati), cu indicele iod 107 - 139, greutatea
specifica de 0,924 - 0,930 si solidifica la -8°C... -16°C. Lecitina (2 - 4%) are o
larga intrebuintare in medicina . In productia mondiala de ulei vegetal comestibil
soia detine primul loc, reprezentand peste 25% din total.
Tulpinile, frunzele si pasta ile au un continut ridicat in proteine si grasimi
care, pe ma sura ce se apropie de maturitate, migreaza spre seminte. "Fanul" de
soia, bogat in proteine: (15,4%) si gra simi (5,2%), depaseste ca valoare nutritiva
lucerna si trifoiul.
Extractele neazotate sunt formate din monozaharide, zaharoza, amidon,
dextrina , hemiceluloza , celuloza , pentozani, rafiinoza etc. Cenusa contine P O
25
CaO, MgO, K O. Semintele sunt bogate, de asemenea, in vitaminele A, B , B , D,
2 12
E, C si K.

4.4.1.3. Raspandire
262
 Ca urmare a importantei sale deosebite, soia a inregistrat o crestere
spectaculoasa a suprafetelor. In perioada 1927 - 1931 se cultivau pe glob doar
5,84 milioane ha, ajungand in perioada 1948 - 1952 la 6 milioane ha, in perioada
1969 - 1971 la 32,3 milioane ha. Suprafetele cultivate in perioada 1979 - 1981 si
in continuare sunt redate in tabelul 4.9.
Fata de perioada 1998 - 1990, suprafetele cultivate cu soia au crescut in
Argentina, Brazilia, China si S.U.A si au sca zut in Italia. Cea mai spectaculoasa
crestere a suprafetelor se constata in Brazilia, care realizeaza si o productie medie
la hectar foarte ridicata (peste 2.000 kg boabe/ha).
Tabelul 4.9.
Suprafata si productia de soia (F.A.O.2005)
Suprafata (mii ha) Productia (kg/ha)
Specificare 1979 - 1988 - 1996- 1988 - 1996-
1981 1990 1997 2001 2005 1979 - 1981 1990 1997 2001 2005
Total mondial 50529 56181 64687 75539 91386 1701 1828 2119 2338 1642
U.S.A. 27561 24234 26910 29542 28842 1989 2092 2569 2662 2871
Brazilia 8510 11401 11120 13934 22895 1578 1805 1973 2703 2192
China 7506 7938 7990 8700 9500 1099 1404 1771 1775 1779
Argentina 1837 4420 6399 10318 14037 2014 2025 1837 2591 2728
CSI (Rusia din 1996) 852 808 483 408 690 580 1111 583 642 1072
Italia - 474 261 200 148 - 3314 3722 3708 3969
Romania 325 269 72 38 136 1110 893 1665 1842 1867

Tabelul 4.10
Evolutia suprafetelor si productiei la soia in Romania
Anii/Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1991 1992 1993 1994 1995 2003 2005
Suprafata
(mii ha) 10,1 13,6 24,9 79,1 363,9 190,2 108,0 165,6 75,1 64,5 73,4 128,8 136,0
Productia
(kg/ha) 940,0 408 483 1144 1195 742 1654 762 1270 1552 1470 1747 1867

In Romania, pozitia soiei in grupa leguminoaselor pentru boabe s-a

schimbat esential. Fata de numai 7 mii ha cultivate cu soia in anul 1931 si 10,0 -
24,9 mii in perioada 1948 - 1960 (9,2 - 16,2% din suprafata leguminoaselor
pentru boabe), in perioada 1979 - 1981 s-au cultivat 325 mii ha cu o productie
medie de 1.110 kg/ha, iar in perioada 1989 - 1990 o suprafata de 269 mii ha,
datorita scaderii suprafetelor din anul 1990 (tab. 4.10).
Consideram ca suprafetele, si mai ales productia medie la hectar vor
creste in anii viitori, o data cu redresarea intregii agriculturi.

4.4.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Soia apartine genului Glycine L., cu specia cea mai importanta Glycine
max (L) Merr., sinonim Glycine hispida (Moench) Maxim.
Glycine max (L) Merr. cuprinde patru subspecii caracterizate astfel:
263
 - subspecia chinensis are tulpina inalta si subtire, frunze cu foliole ovat-
lanceolate, pubescente; flori mici de culoare aiba sau violacee; pasta i mici cu
seminte turtite de culoare galbena, verde, castanie sau neagra;
- subspecia indica are tulpini ramificate, foliole ovate, lanceolate sau
ovat-lanceolate, pubescente, flori mici albe sau violacee, pa stai mici cu seminte
diferit colorate;
- subspecia japonica are tulpini groase si ramificate, flori mari de culoare
alba sau violacee, pastai mari si plate, cu seminte foarte mari (MMB = 400 - 500
g), diferit colorate (galbene, verzi, castanii, brune, negre);
- subspecia manshurica singura cultivata si in tara noastra , va fi descrisa
in subcapitolul 1.5. In cadrul acestei subspecii se cunosc mai multe varietati ce se
deosebesc intre ele dupa culoarea perisorilor, pa stailor, semintelor si hilului (tab.
4.11).
In tara noastra se afla in cultura soiuri din toate grupele de maturitate,
repartizate pe zone de cultura, avand unele caractere redate in tabelul 4.12.

Tabelul 4.11
Varietatile speciei Glycine max (L.) ssp. manshurica
Culoarea:
Varietat i peris orilor pastailor semintelor Hilului
Communis alba brun - deschisa Galbena Galbena
immaculata alba brun - deschisa Galbena cafeniu – deschisa
Stricta alba brun - deschisa Galbena Cenusie
Serotina alba brun - deschisa Galbena Neagra
Flavida roscata castaniu - deschisa Galbena Galbena
Sordida roscata castaniu - deschisa Galbena Cafenie
Ucrainica roscata castaniu - deschisa Galbena cafenie cu dunga alba la mijloc
Latifolia roscata castaniu - deschisa Galbena Neagra
Viridis roscata castaniu - deschisa Verde Verde
Brunneum roscata castaniu - deschisa Cafenie Cafenie
Nigrum roscata castaniu - deschisa neagra-cafenie, rosie Culoarea tegumentelor

Tabelul 4.12
Soiuri de soia cultivate in Romania

Talia Semint e Rezistenta la: Potential de

Soiul Preco-
plantelor Proteina Grasimi productie
(origine -anul) citate Varietatea
(cm) Forma MMB (g) (%) (%) (q/ha) Cadere Boli
Diamant
(R-1987) 000 Latifolia 70-90 Sferica 170 38,5 20,3 23-32 R R
Perla
(R-1994) 000 Sordida 70-85 Sferica 165-190 35-40 21-22 27,7 R R
Atlas
(R-1986) 000 Communis 80-100 - 130-200 41,1-42,3 18,9-19,6 20-35 MR MR
Boly –44
(U-2001) 00 Communis 80-100 Usor alungita 160-180 35-40 20-23 25-30 R R
Felix
(R-2005) 00 Stricta - sferic- turtita - 38,57 22,12 31,13 R R
Onix
(R-2002) 00 Immaculata 100 Sferica us or turtita 163 35-42,5 20-22,4 28,58 R R
Safir
(R-2000) 00 Immaculata 85-105 sferica 164 36-40,8 - 38,70 R R
Romanesc 99
(R-2000) 00 Stricta 75-95 Sferic- alungita 168 37-42 20-22 24 R R
Opal 00 Immaculata 94 Sferic- 172 34-40,06 20-22,3 28,94 R R
264
 (R-2002) turtita
Neoplanta
(Serbia-2004) 0 Communis 98 Sferic- turtita 176 41,87 20,80 35,94 R R
Proteinka
(Serbia-2002) 0 Immaculata 89 Sferic- turtita 166 39,86 20,72 31,41 R R
Columna
(1995) 0 Sordida 80-100 Sferica turtita usor 150-190 37,1-40,6 20-21,5 19-43 FR RM
Stil
(R-1988) 0 Communis 70-120 Sferica 150-170 33-45 17-24,5 30-40 R R
Zefir
(USA-1992) 0 Communis 70-90 Sferica 180-200 37,1-41,3 19,5 35-43 FR R
Stine-2250
(USA-1998) II - 70-90 Sferic - turtita 170-220 37-44 19-21 35-40 MR R
Venera
(Serbia -2004) II Immaculata 96 Sferic- turtita 185-194 40,0 21,8 37,42
Balkan
(Serbia-2003) I Immaculata Sferic- turtita 205 39,57 21,11 34,15 R R
Danubiana
(R-1983) I Latifolia 70-108 - 145-210 33-42 18-24 28-40 M MR
Triumf
(R-1996) I Sordida 70-112 Sferica turtita 165-190 36-42,2 19-22 35-40 R R
Valkir
(USA-1994) I Immaculata 75-110 Sferic turtita 160-190 37-43,6 18,5-21 29 R R
Victoria
(R-1980) I Immaculata 65-100 - 160 40 20-21 28-44 R FR
000 - foarte precoce; 00 - precoce; 0 - semiprecoce; I - semitardive; II - tardive.

In catalog mai sunt inregistrate soiurile : DKB 08-01 (tip 0), DKB 14-01
(tip I), DKB 20-01 (tip I), DKB 24-01 (tip II), PR 92 BO5 (tip I), PR9 2B 21 (tip
II) PR 92 B71 (tip II), AG 0801 RR (tip 0), AG 1602 RR (tip I), SO 99 4RR (tip
0), S1484 RR (tip 0), S2254 RR (tip II) si SP 9191 RR (tip II), toate modificate
genetic si tolerante la erbicide pe baza de glifosat.
Soiurile din grupa "00" se recomanda in zonele mai reci si in cultura
succesiva ; cele din grupa "0" in Transilvania, Campia de N-V si in vestul
Moldovei; cele din grupa I in Dobrogea, Campia de Vest si de Sud; cele din grupa
a II-a in Ba ragan zona colinara din sud, Campia de Sud si de Vest, Dobrogea;
soiurile din grupa a III-a se pot cultiva numai in Campia de Vest si de Sud.
Pentru a realiza productii mari si constante se recomanda ca in fiecare
ferma sa se cultive cel putin doua soiuri de soia: unul mai precoce si altul mai
tardiv.

4.4.1.5. Particularitati morfologice si biologice

La germinare semintele se imbiba cu o cantitate de apa ce reprezinta circa

150% fata de masa lor, germinand mai repede sau mai lent, in functie de
temperatura.
care iese din samanta in regiunea micropilului, se ancoreaza in Radicela
sol, formand primele ramificatii si perisori radiculari cand are 2 - 3 cm lungime.
Hipocotilul are un ritm rapid de crestere si ridica cotiledoanele la suprafata solului
(germinatie epigee), faza fiind critica si in pericol daca s-a format crusta la
suprafata solului. Sistemul radicular pivotant de tipul III patrunde in sol pana la
200 cm adancime, iar ramificatiile laterale se dezvolta pe o raza de 40 - 70 cm;
circa 75% din masa rada cinilor se dezvolta in stratul de sol pana la adancimea de
265
30 cm. Rada cinile au capacitate ridicata de solubilizare si absorbtie a elementelor
nutritive din sol (fig. 4.17).
In faza cresterii vegetative, radacinile cresc mai intens comparativ cu
partea epigee a plantei si se reduce cresterea lor in timpul fazei reproductive,
incheindu-se inainte de maturitatea fiziologica .
Datorita simbiozei dintre bacteriile de Bradyrhizobium japonicum cu
radacinile soiei se formeaza nodozitati care devin vizibile la 10 - 14 zile de la
infectie, iar fixarea azotului incepe dupa 15 - 25 zile de la formarea lor, ajungand
la dimensiunile maxime dupa 25 - 35 zile de la formare, incheindu-si activitatea
cel mai frecvent dupa 50 - 60 zile de la infectie. Culoarea rosie intensa a
continutului nodozitatilor (leghemoglobina) arata o fixare intensa a azotului;
culoarea roza o activitate mai redusa, iar culoarea verde indica inactivitatea.

este erecta , cu un Tulpina

grad diferit de ramificare, in functie
de soi si spatiul de nutritie. In
functie de genotip, cresterea tulpinii
poate fi: determinata, nedeterminata
si semideterminata (intermediara).
La tipul de crestere
determinata tulpina se termina cu o
inflorescenta in varf; la tipul de
crestere nedeterminata, ultima
inflorescenta se afla sub nivelul
ultimelor frunze de la varful plantei,
iar la tipul de crestere
semideterminata situatia este
intermediara.
Soiurile mai precoce apartin
tipului de crestere nedeterminata, iar
cele mai tardive tipului de crestere
determinata, iar din incrucisarea
celor doua tipuri s-au obtinut soiuri
cu crestere a tulpinii determinata ,
mai precoce. Ina ltimea tulpinii
Fig. 4.17. Soia (Glycine max (L.)Merr.):
oscileaza intre 40 si 150 cm.
1, 2, 3 - germinatia; 4 - aparitia frunzelor simple
situate la primul Frunzele
(a - cotiledoane; b - frunze simple);
nod al tulpinii sunt provenite din 5 - frunze trifoliate; 6 - planta de soia
cotiledoane; cele inserate la al (a -cotiledoane; b - frunze simple; c - frunze
trifoliate); 7 - portiune de planta cu pastai; doilea nod sunt simple, unifoliate,
8 - pastai cu seminte.
iar cele situate la nodurile
urmatoare, dispuse altern, sunt trifoliate, fiind inserate printr-un petiol lung de
circa 3 - 30 cm. Foliolele au forma, ovala, lanceolata, rombica etc. Frunzele, ca si

266
tulpina, sunt acoperite cu perisori desi, care la maturitate pot avea culoarea
argintie sau roscata.
, grupate cate 3 - 9, sunt dispuse in raceme axilare sau terminale. Florile
La soiurile cu crestere determinata primele flori se formeaza si se deschid la
nodurile 8 - 9 si progreseaza, formarea si deschiderea lor spre baza si varful
plantei, inflorirea incheindu-se intr-un timp mai scurt, iar la soiurile cu crestere
nedeterminata primele flori apar la nodurile 4 - 5, inflorirea progresand spre
varful tulpinii. Florile sunt hermafrodite , caracteristice leguminoaselor, cu
fecundare autogama, avand petalele de culoare alba sau violacee. Din cauze inca
neelucidate se manifesta frecvent fenomenul de avortare a florilor, a formarii de
pastai fa ra seminte. Se crede ca acest fenomen este determinat de iluminarea
insuficienta , fecundarea defectuoasa, temperaturi prea sca zute sau prea ridicate,
seceta in timpul infloririi si fecundarii.
este o pastaie usor curbata sau dreapta, cu 1 - 5 seminte, de Fructul
culoare bruna-deschis sau castanie-deschis, cu perisori argintii sau roscati. Pe o
planta se pot forma pana la 300 - 400 pastai, dar in mod obisnuit se formeaza si
ajung la maturitate 30 - 60 pastai.
se formeaza in urma dublei fecundari si are o crestere rapida Samant a
pana ajunge la greutatea maxima, respectiv pana la maturitatea fiziologica .
Semintele au forma aproape sferica, elipsoidala, cu tegumentul de culoare
galbena , bruna, neagra iar hilul de aceeasi culoare cu tegumentul sau diferit
colorat, avand MMB intre 50 - 400 g (mai frecvent 100 - 200 g) si MHL de 65 -
80 kg.
este format din trei faze: 1.) faza cresterii Ciclul de vegetatie a soiei
vegetative , care dureaza 30 - 40 zile, timp in care planta isi dezvolta foliajul si
sistemul radicular. Nodozitatile se dezvolta lent si inca nu sunt in functiune.
Planta foloseste azotul mineral din sol; 2.) faza reproductiva , care dureaza 35 - 50
zile si cuprinde inflorirea si fructificarea. Activitatea fiziologica a plantei este
maxima, iar nodozitatile furnizeaza azot plantei; 3) faza maturizarii semintelor ,
care dureaza 30 - 50 zile.

4.4.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Soia are o capacitate ridicata de adaptare la diferite conditii climatice si

de sol, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona temperata calda, cu umiditate
suficienta si soluri propice.
Temperatura minima de germinatie se situeaza in jurul a 7°C Caldura.
(dupa numeroase cerceta ri la 6°C), ca si pentru floarea-soarelui. Dupa rasarire
plantutele suporta, pentru scurt timp, temperaturi de -2°... -3°C in faza
cotiledonala si a forma rii frunzelor simple. Temperatura optima de germinare este
de 30°C, iar cea maxima de 38-44°C.
Dupa rasa rirea plantelor intervalul optim al temperaturii din timpul zilei,
pentru fotosinteza, este cuprins intre 20 si 30°C, iar temperatura optima din
timpul noptii de 16°C.
267
 In perioada cresterii intense a plantelor temperatura trebuie sa fie peste
14°C, fara oscilatii mari de la zi la noapte.
Temperaturile sca zute in timpul infloririi si fructifica rii nu sunt
favorabile, impiedicand polenizarea si fructificarea; cele mai potrivite temperaturi
sunt intre 20 - 22°C.
Cele mai bune conditii pentru soia se inregistreaza atunci cand ger-
minarea-rasarirea se desfasoara la temperaturi de 20 - 22°C, formarea organelor
de reproducere la 21 - 23°C, inflorirea la. 22 - 25°C, formarea fructelor si
semintelor la 21 - 23°C, iar maturarea la 19 - 20°C, umiditatea solului si aerului
fiind, de asemenea, corespunza toare cerintelor plantei.
Cerintele soiei fata de umiditate sunt ridicate, inregistrandu-se un Apa.
consum specific cuprins intre 300 si 700. La germinare necesita 120 - 150% apa
fata de greutatea uscata a semintelor. Perioada critica pentru apa se inregistreaza
in faza de formare a organelor de reproducere, inflorire si umplere a semintelor
(10 - 15 iunie - 15 - 20 august). Insuficienta apei in aceasta perioada determina
caderea florilor si pa stailor, semintele formate ra man mici si productia se reduce
la circa 50%.
Excesul de umiditate este tot atat de da una tor ca si lipsa apei, in toate
fazele de vegetatie.
Consumul de apa variaza in raport cu gradul de aprovizionare al solului,
durata vegetatiei soiurilor, potentialul productiv, conditiile de mediu.
La noi in tara, in zona de sud, se impune asigurarea apei prin irigare: in
Campia de Vest, numai in anumite perioade, iar in zonele din jumatatea de nord a
Moldovei si din Transilvania aproape deloc, deficitul apei in fazele critice fiind
mai mic.
Cerintele fata de lumina ale soiei sunt ca ale unei plante de zi Lumina.
scurta . Prin semanatul mai timpuriu, zilele scurte de la inceputul vegetatiei au un
rol important in satisfacerea cerintelor fotoperiodice ale soiurilor tardive si
mijlocii.
La o iluminare intensa planta ramifica mai mult, se formeaza mai mult e
pastai pe planta , iar primele pa sta i se formeaza mai sus pe tulpina, favorizand
recoltarea mecanizata.
Cerintele soiei fata de sol sunt relativ mari, necesitand suprafete de Solul.
cultura cu textura mijlocie, luto-nisipoasa pana la lutoasa, cu reactie neutra, slab
acida , bine drenate, bogate in humus, fosfor, potasiu si calciu, din seria
cernoziomurilor, solurile brun-roscate si aluviale. Solurile cu textura grea, cu apa
stagnanta, acide sau sara turate, ca si cele nisipoase nu sunt favorabile pentru soia.
Pe terenurile calcaroase apar frecvent fenomene de carenta, mai ales in
microelemente si fosfor, iar cele acide trebuie amendamentate.

4.4.1.7. Zonarea ecologica si a soiurilor

Coroborand cerintele soiei fata de clima cu cele pentru sol, teritoriul

Romaniei poate fi impa rtit in 3 zone ecologice de favorabilitate, peste care se
suprapun 5 microzone de repartitie a soiurilor (fig.4.18)
268
 - pentru soia ocupa partea de vest a ta rii, Zona foarte favorabila
Campiile Carasului, Timisului Muresului, partea vestica a Campiei Crisurilor si a
Somesului; in Moldova Depresiunea Jijiei si a Bahluiului, Lunca Siretului, intre
Bacau si nord de orasul Roman; in Transilvania, Vaile Muresului, Tarnavelor
Campia din zona Blaj -Turda, Tg. Mures, Lunca Somesului, depresiunea
Cibinului de la Sibiu la Sebes.
In aceasta zona sunt soluri fertile (cernoziomuri, brun-roscate, aluviuni,
etc.) insumandu-se in lunile mai-august 250 - 340 mm precipitatii, cu un numa r
sca zut (sub 20) de zile tropicale, iar temperatura din perioada infloririi si
fructifica rii favorabile (19 - 20°C). Potentialul mediu de productie a zonei este de
2.000 - 2.400 kg/ha.
soiei se situeaza in sudul tarii, cuprinzand Zona favorabila
cernoziomurile din Campia Romana, solurile ba lane din Dobrogea, unde factorul
deficitar este apa, iar prin irigatie zona poate deveni foarte favorabila soiei.
- cuprinde regiuni cu soluri slab fertile sau acide. Zona putin favorabila
Temperaturile si umiditatea existente aici sunt corespunza toare cerintelor soiei. In
aceasta zona intra partea centrala si de nord a Dobrogei, unde solurile sunt
corespunzatoare dar climatul este secetos si nu sunt extinse irigatii; zona
subcarpatica din nordul Olteniei si Munteniei, unde solurile sunt podzolice si
cenusii, in diferite grade de podzolire, cu precipitatii relativ reduse, dar cu
temperaturi favorabile soiei; partea de est a Bara ganului, unde solurile sunt
corespunzatoare, dar climatul este secetos si terenul neirigat.
Luand in considerare factorul termic, DENCESCU S. (1982) a propus 5
zone de cultivare a soiurilor de soia (fig. 4.18):
, cuprinde Campia de Sud si Dobrogea, in care suma Zona I
temperaturilor active (t > 10°C), este de 1.600 - 1.750°C, soia ga sind conditii
favorabile pe terenurile irigate si pe cele cu aport freatic. In aceasta zona se
recomanda soiurile de soia semitardive, urmate de cele semitimpurii, iar intr-un
procent scazut si cele tardive;
, cuprinde Campia de vest, in care se acumuleaza 1.400 - Zona a II-a
1.600°C, cu un numar redus de zile tropicale si cu cantitati mai mari de
precipitatii, soia cultivandu-se neirigat. In aceasta zona se recomanda soiurile
semitardive, urmate de soiurile semitimpurii, iar in partea de est a zonei soiurile
timpurii;
cuprinde partea de nord a Campiei Romane, acumulandu-se Zona a III-a,
tot 1.400 - 1.600°C, dar cu mai multe zile tropicale, soia amplasandu-se pe
terenuri irigate si pe cele cu aport freatic. Se recomanda soiurile semitardive si
semitimpurii pentru partea de sud, soiuri timpurii pentru partea de nord a zonei;
este situata in partea de est a Moldovei si Campia de nord- Zona a IV-a
vest a ta rii, unde se acumuleaza 1.200 - 1.400°C.
In aceasta zona se recomanda soiuri semitimpurii si soiuri timpurii in
partea centrala si estica a Moldovei si in partea de nord-vest a tarii ; in partea de
sud-est a Moldovei se recomanda soiuri semitarzii, iar in partea nordica soiuri
foarte timpurii.
269
 cuprinde partea de vest si sud-vest a Transilvaniei (luncile Zona a V-a
Muresului, Tarnavelor si Somesului) si partea de nord-est a Moldovei, realizandu-
se suma de 1.100 - 1.250°C. In aceasta zona procentul cel mai mare va fi detinut
de soiurile timpurii; in nordul zonei se vor cultiva soiuri foarte timpurii, iar in sud
soiuri semitimpurii.

Fig. 4.18. Zone de cultura la soia, in functie de suma gradelor utile:

I – 1.600 – 1.750°C; II – 1.400 – 1.600° C; III – 1.100 – 1.400° C;
IV – 1.200 – 1.400°C; V – 1 .100 – 1.250° C

4.4.2. Tehnologia de cultivare a soiei

4.4.2.1. Rotatie

Cercetarile efectuate in U.S.A., C.S.I., China si Romania au demonstrat

ca soia nu este pretentioasa la planta premerga toare si la durata rotatiei. Prefera ,
totusi, ca plante premergatoare cerealele paioase (grau, orz), plantele furajere
graminee care asigura in sol o cantitate mare de apa, precum si unele plante
prasitoare, in zone mai umede sau in conditii de irigare, cum ar fi sfecla pentru
zaha r, porumbul neerbicidat cu triazine si cartoful.
Nu se recomanda ca plante premergatoare leguminoasele anuale sau
perene, eliminand posibilitatea valorificarii efectului de ameliorare a fertilitatii
solului de catre aceste culturi. Floarea-soarelui si rapita nu se folosesc ca plante
premergatoare avand boli comune ( Sclerotinia sclerotiorum )
270
 Lasand in sol cantitati mari de azot (60 - 168 kg/ha), soia este o buna
premergatoare pentru cele mai multe plante neleguminoase, ameliorand, totodata ,
si insusirile fizice ale solului. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergatoare
bune pentru cerealele pa ioase de toamna .
Culturile de porumb in care buruienile s-au combatut cu erbicide
triazinice nu pot constitui premerga toare soiei, foarte sensibila la acestea.

4.4.2.2. Fertilizare

Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminte si

biomasa secundara aferenta are valori de: 7,1 - 11 kg azot, 1,6 – 1,9 kg P O , 1,8 -
25
4,0 kg K O, la care se mai adauga cantitati importante de calciu, magneziu, sulf si
2
microelemente. Cercetarile au demonstrat ca soia consuma, in medie, de 5,1 ori
mai mult azot si de 2,2 ori mai mult potasiu raportat la intreaga planta si de 3 - 8
ori mai mult azot si 1,3 ori mai mult potasiu raportat la productia de seminte, fata
de consumul de fosfor. Cerintele mari fata de azot se datoreaza continutului
ridicat al plantei in acest element.
Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe doua cai: Azotul.
absorbtia nitratilor din sol, redusi la amoniac la nivelul frunzelor de ca tre enzima
nitrat-reductaza si fixarea bacteriana a azotului atmosferic, gratie enzimei
nitrogenaza din nodozitatile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum .
In mod obisnuit cele doua cai se completeaza reciproc, azotul din sol fiind
indispensabil plantei in primele faze ale vegetatiei, pana ce functioneaza sistemul
simbiotic. La inceputul perioadei de vegetatie, timp de 25 - 35 zile, pana cand se
stabileste simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu radacinile de
soia, plantele isi procura azotul necesar numai din sol; apoi, dupa instalarea
mecanismului de simbioza , o mare parte din azot (20 - 80%) este pusa la
dispozitia plantei prin asimilarea lui din atmosfera de catre bacteriile fixatoare de
azot. Faza critica in nutritia plantelor cu azot, este perioada premergatoare
infloririi (2 sapta mani inainte de inflorire), care nu poate fi compensata ulterior
prin fertilizarea cu azot. In perioada infloririi si formarii semintelor se realizeaza
48 - 57% din substanta uscata si se asimileaza 50 -73% din substantele nutritive.
Azotul se acumuleaza in tulpina si frunze pana la inceputul cresterii
pastailor apoi este translocat in seminte (50 - 64% din azotul total). Transferul
azotului din frunze spre seminte determina imbatranirea si reducerea capacitatii de
fotosinteza a frunzelor, care se inga lbenesc si cad.
Realizarea in bune conditii a simbiozei dintre ra dacini cu bacteriile
Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suse)
din sol si de a forma cat mai repede nodozitati (competitive); capacitatea ridicata
de fixare a azotului (eficacitatea fixarii); toleranta la conditiile mai vitrege
(temperatura , umiditate, pH) si capacitatea de a supravietui in sol;
compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate.
Eficienta mai ridicata a bacteriilor se constata pe solurile bine
aprovizionate in fosfor, potasiu, sulf, calciu, molibden, magneziu, cobalt precum
si in conditii optime de umiditate. Temperaturile sca zute si cele, foarte ridicate
271
inhiba procesul de simbioza; fungicidele aplicate pe seminte, precum si unele
erbicide (metribuzin, trifluralin. etc. in doze mari) determina distrugerea unui
numar mare de bacterii si, ca urmare, formarea unui numar redus de nodozitati
sau lipsa acestora.
In conditii favorabile, tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum
determina acumularea a 60 - 168 pana la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene
pe substrat de turba).
favorizeaza dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot, contribuind Fosforul
la sporirea numa rului de nodozitati, in functie de conditiile climatice si soiul
cultivat. Fosforul influenteaza direct instalarea simbiozei, dar si indirect, prin
fortificarea plantelor, care, fiind mai bine dezvoltate asigura nutritia unui numa r
mai mare de nodozitati. Continutul nodozitatilor in fosfor este de doua ori mai
mare decat in radacini.
Cerintele mari fata de fosfor se manifesta imediat dupa rasarire si de la
inflorire pana la maturitate. Imediat dupa rasarire, cand sistemul radicular si
capacitatea acestuia de absorbtie a fosforului nu sunt inca dezvoltate, cerintele
fata de fosfor nu sunt asigurate. Vremea rece si umeda , in unele primaveri,
impiedica absorbtia fosforului. Asigurarea ulterioara cu fosfor nu compenseaza
carenta din primele faze de vegetatie. In general, soia absoarbe mai bine fosforul
din sol, comparativ cu porumbul, inul sau ovazul, ceea ce demonstreaza o
capacitate mai ridicata de a folosi rezervele existente in sol.
Insuficienta fosforului se manifesta prin incetinirea cresterii plantelor,
frunzele au culoarea albastruie-verzuie, apar pete brune pe frunze dupa inflorit, se
reduce capacitatea de germinatie a semintelor.
Excesul de fosfor provoaca fenomenul de toxicitate, reducand cresterea si
productivitatea plantelor. Marginile frunzelor se necrozeaza , avand nuante albe-
transparente pana la brune-cenusii, necroze care avanseaza bazipetal; frunzele cad
in scurt timp. Fosforul isi manifesta actiunea sinergica impreuna cu azotul si
potasiul, marind productia.
se absoarbe in cantitate maxima in perioada cresterii vegetative Potasiul
rapide, reducandu-se pe masura ce incepe formarea semintelor. El joaca un rol
insemnat in sinteza grasimilor si depunerea lor in seminte. Potasiul favorizeaza
formarea nodozitatilor si fixarea simbiotica a azotului, cresterea rezistentei la boli,
absorbtia calciului. Insuficienta potasiului afecteaza procesele biochimice si
fiziologice ale plantei. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbena , care se
extind, ra manand verzi numai centrul si baza frunzei. Se reduce rezistenta la
cadere si la seceta a plantelor.
*

Dintre celelalte elemente soia consuma cantitati importante: de sulf, care

influenteaza favorabil dezvoltarea nodozitatilor si fixarea azotului; de calciu , care
ajuta la formarea nodozitatilor, creand un mediu propice pentru bacterii; de
magneziu , care imbunatateste activitatea fotosintetizanta si de fixare a azotului in
nodozitati etc.
272
 Frunzele de soia au capacitate ridicata de absorbtie a substantelor
administrate sub forma de solutie, obtinandu-se sporuri de 10-20 % in SUA, 32 %
in Brazilia. Pe frunze se pot adminsitra azot, fosfor, potasiu, sulf si
microelemente.
Pe solurile acide, unde este stanjenita cresterea plantelor si fixarea
azotului, sunt necesare microelemente ; molibden, zinc, bor, cupru, mangan, iar pe
solurile alcaline, cu continut ridicat in fosfor, este necesara prezenta zincului sau a
fierului pe solurile erodate.
Ingrasamintele cu azot se stabilesc in functie Aplicarea ingrasamintelor.
de fertilitatea solului si de aplicarea bacteriilor simbiotice. Pe solurile sarace in
azot se aplica 30 - 40 kg azot la ha, inainte de sema nat, necesar pentru primele
faze de vegetatie (de preferat azot amidic). Pe celelalte soluri, fertilizarea cu azot
se face in functie de testarea reusitei simbiozei dintre bacterii si radacini, dupa
aparitia primei frunze trifoliate. Verificarea reusitei bacterizarii se face in faza in
care plantele de soia au 1 - 3 frunze trifoliate, pe diagonala lanului in 5 - 10
puncte de control, stabilindu-se procentul de plante cu nodozitati, iar prin strivirea
acestora se stabileste eficienta activitatii bacteriilor (continutul de culoare rosie
presupune o activitate buna a bacteriilor, prin prezenta leghemoglobinei). In
functie de reusita bacteriza rii, se stabilesc dozele de azot orientative (tab. 4.13).
Tabelul 4.13
Dozele orientative de ingrasaminte la soia
AZOT (N) FOSFOR: P O POTASIU: K O
25 2
N (kg/ha) in sol: P O - kg/ha D.O.E.
Nodozitati Plante cu mg P O la KAL 2 5
K O-(kg/ha) pt. 25
pe planta nodozitati neirigat irigat 100 g sol irigat neirigat (ppm) 2
2.000-3.000 kg/ha
peste 5 peste 85% 30 - 50 0 - 30 sub 2 60 - 90 50 - 80 40 - 100 34 - 127
1 - 5 peste 50% 40 - 60 30 - 60 2 – 5 40 - 60 30 - 50 100 - 140 13 - 70
lipsa 0 50-70 60-100 peste 5 - - 140 - 260 0 - 49

Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine cand se incorporeaza in sol
pana la inceputul infloririi plantelor, odata cu executarea prasilelor mecanice intre
randuri (prasila I si a II-a).
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica in functie de productia
scontata si de valorile cartarii, agrochimice privind continutul solului in fosfor si
potasiu (v. tab. 4.13).
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplicai sub ara tura de baza. Daca nu
s-au aplicat sub ara tura de baza, mai pot fi aplicate sub forma de ingrasamint e
complexe la pregatirea, patului germinativ.
Microelementele pot fi aplicate tratand semintele pe cale uscata sau
umeda sau extraradicular, cand se obtin sporuri insemnate de productie si
imbuna tatirea calitatii recoltei. Ele contribuie la cresterea sistemului radicular,
faciliteaza simbioza dintre bacterii si radacini, determiria o nutritie mai buna a
plantelor de soia.

273
 O deosebita importanta in cultura soiei prezinta biopreparatele de
Bradyrhizobium japonicum , folosindu-se in mod obisnuit patru doze la sa manta
necesara insa manta rii unui ha.
Soia valorifica efectul remanent al fertilizarii organice si al amen-
damentelor dupa 2 - 4 ani de la aplicarea lor.
4.4.2.3. Lucrarile solului

Prin lucrarile de pregatire a solului in vederea insa manta rii soiei se

urmaresc: afanarea si aerisirea solului; incorporarea in sol a tuturor resturilor
vegetale, a ingrasa mintelor si amendamentelor; distrugerea totala a buruienilor;
crearea unui pat germinativ optim pentru semanat si care sa asigure rasarirea
plantelor si dezvoltarea lor in continuare; acumularea unor rezerve mari de apa in
sol, care sa permita aprovizionarea plantelor pe durata vegetatiei.
Lucrarile solului trebuie sa se execute tinand seama de tipul de sol,
microclimatul zonei, structura culturilor, cu alte cuvinte sa se aplice o agrotehnica
diferentiata .
Experientele executate in diferite zone au scos in evidenta ca, pe solurile
grele, cu textura argilo-lutoasa sau argiloasa , adancimea araturii trebuie sa fie
cuprinsa intre 25 - 28 cm, in functie de umiditatea solului si de resturile vegetale
care trebuie incorporate in sol. Pe cernoziomurile din Moldova si Transilvania
adancimea araturii poate fi de 20 - 22 cm. Esential este ca ara tura sa fie de cea
mai buna calitate, respectiv uniform executata.
Efectuarea araturii este influentata de planta premerga toare. Dupa
recoltarea plantelor premerga toare timpurii (cereale paioase), aratura se
efectueaza in 1 - 2 zile, cand solul este inca reava n si permite executarea unei
lucra ri de calitate, prin care se incorporeaza resturile vegetale si ingrasamintele cu
fosfor si potasiu. Aratura se mentine curata de buruieni si afanata pana la venirea
iernii. In conditii de seceta , cand solul este uscat si nu exista posibilitati de a se
iriga, pentru a nu se face o aratura cu bulgari mari, cu consum mare de energie, se
amana executarea ara turii pana cand intervine o ploaie care sa umezeasca solul pe
20 - 25 cm adancime. In acest caz, dupa eliberarea terenului de planta premerga -
toare se executa o lucrare cu grapa cu discuri la adancimea de 7 - 11 cm.
Dupa planta premergatoare ce se recolteaza tarziu se efectueaza aratura de
toamna cu plugul in agregat cu grapa rotativa, urmarindu-se calitatea si efectuarea
ei cat mai timpurie.
In zonele cu terenuri mai joase din incintele indiguite, sau pe cele din
Lunca Dunarii si a altor rauri, sau chiar pe cele joase unde apa stagneaza
primavara, se executa lucrarea de drenaj , iar pe terenurile cu denivelari mai mari
(crovuri, gorgoane) se efectueaza macronivelarea solului.
Pentru prega tirea patului germinativ, prima lucrare in primavara este
si distrugerea crustei , a buruienilor nivelarea cu ajutorul grapei cu colti reglabili,
perpendicular sau in diagonala fata de lucra rile precedente. Dupa 2 - 3 sapta mani
se efectueaza o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu
ajutorul cultivatorului in agregat cu grapa cu colti reglabili; Daca este cazul, se
274
incorporeaza si erbicidele antigramineice. Cand terenul prezinta denivela ri se va
executa si o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. Patul
germinativ se prega teste in preziua sau ziua semanatului cu combinatorul, care
lasa terenul bine maruntit, nivelat si putin tasat, inlesnind sema natul de calitate al
soiei. Cu ajutorul combinatorului se pot incorpora si erbicidele antigramineice
nevolatile. Adancimea de lucru a combinatorului nu trebuie sa depaseasca
adancimea sema natului (5 cm).

4.4.2.4. Samanta si semanatul

destinata sema natului trebuie sa faca parte dintr-un soi zonat, sa Samant a
aiba puritate de cel putin 98%, capacitatea de germinatie de cel putin 80%, iar
masa a 1.000 de boabe sa fie cat mai mare. Tratarea semintelor cu fungicide
impotriva bolilor se efectueaza numai in situatia in care suspensia de bacterii
(Nitragin-soia) se administreaza direct in sol, o data cu sema natul. Pentru tratarea
semintelor se utilizeaza produsul Tiradin-75 in doza de 3,5 kg/t sau Captadin 50
PU in doza de 0,2 - 0,5 kg/t, Tiramet 2 kg/t, MLX -300, 1,25 l/t.
Tratarea semintelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face
conform instructiunilor ce insotesc preparatul, folosindu-se 4 sau mai multe doze
la sa manta necesara insa manta rii unui hectar, la adapost de razele solare, mai bine
direct in camp, insa mantarea facandu-se imediat. Cand semintele au fost tratate
cu fungicide, suspensia bacteriana se introduce direct in brazda, in zona destinata
semintelor cu ajutorul unui dispozitiv special preva zut cu duze, atasat la
bra zdarele sema natorii.
se stabileste in functie de realizarea temperaturii Epoca de semanat
minime de germinatie in sol, care este de 7 - 8°C la adancimea de semanat si care
corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 - 15°C, iar vremea este in curs
de incalzire. Semanatul in cadrul epocii optime are importanta deosebita in
dirijarea cresterii si fructificarii, asigurand parcurgerea primelor faze de vegetatie
in conditii de zile scurte si temperaturi mai scazute, care determina diferentierea
unui numa r mai mare de noduri pe tulpina, prelungirea perioadei de inflorire si o
mai buna fructificare. Se asigura conditii mai bune de umiditate pentru germi-
narea semintelor, pentru rasarire, o eficienta mai ridicata a erbicidelor si
maturarea mai timpurie a plantelor. Soiurile tardive si semitardive valorifica
foarte bine conditiile ce se creeaza prin semanatul timpuriu.
Calendaristic, conditiile pentru semanatul soiei se realizeaza incepand cu
prima sau a doua decada a lunii aprilie in sudul tarii si in decada a doua sau a treia
a lunii aprilie in celelalte zone ale ta rii. Soiurile tarzii si semitarzii se seamana in
prima parte a epocii optime, iar soiurile semitimpurii si cele timpurii, adaptate la o
fotoperioada mai lunga se seama na in a doua parte a perioadei optime de semanat.
Semanatul soiei se realizeaza paralel cu semanatul porumbului si nu dupa
terminarea insamanta rii acestuia.
trebuie sa realizeze 35 - 45 plante/m in conditii 2 Densitatea la semanat
de irigare si 30 - 40 plante/m in conditii de neirigare. Pentru a se realiza aceste 2
275
densitati se seama na 50 - 55 seminte germinabile/m si respectiv, 45 - 50 seminte 2
germinabile/m . Aceste desimi se diferentiaza si in functie de zona de cultura: 40 - 2
45 pl./m in prima zona, 38 - 42 pl./m in zona a doua si 35 - 40 pl./m in zona a 2 2 2
treia - in conditii de irigare, respectiv 35 - 40 si 30 - 35 pl./m - in conditii de 2
neirigare.
Densitati mai mari (peste 70 pl./m ) nu se justifica, deoarece, se 2
micsoreaza rezistenta la cadere si la boli scade continutul semintelor in substante
proteice si se mareste norma de sa manta la hectar. Nici desimile mai mici (sub 30
pl./m ) nu sunt favorabile, deoarece plantele ramifica mai mult si se realizeaza 2
neuniformitati la maturare, primele pa stai se formeaza prea jos pe planta si se
produc pierderi la recoltare.
Intre semintele germinabile introduse in sol si numarul de plante obtinute
la recoltare este o diferenta de circa 15%, procent cu care se suplimenteaza norma
de samanta. Cantitatea de sa manta corespunzatoare densitatilor la semanat
stabilite se incadreaza intre 70 - 100 kg/ha, depinzand de puritate, capacitatea de
germinatie si masa a 1.000 de boabe.
Distanta intre randuri se coreleaza cu gradul de imburuienare a terenului
si posibilitatile de combatere a acestora. Pe terenurile slab sau mijlociu
imburuienate si in conditiile combina rii combaterii chimice a buruienilor cu
lucra rile de prasit mecanic intre randuri, pe terenuri neirigate sau irigate prin
aspersiune se efectueaza semanatul in randuri echidistante la 50 cm, sau in benzi
de 3 randuri la 45 cm, cu 60 - 70 cm intre benzi. La irigarea prin brazde se
utilizeaza distanta intre randuri de 80 cm. In conditiile combaterii ireprosabile a
buruienilor sema natul soiei in randuri apropiate (25 - 30 cm sau chiar 15 cm) a
determinat obtinerea unor sporuri insemnate de productie (10 - 15%). Sporul de
productie se datoreaza cresterii uniforme si mai viguroase a plantelor pana la
inflorire, ca urmare a reducerii competitiei dintre plante pe rand, precum si
datorita acoperirii solului mai timpuriu de catre covorul vegetal si captarii unei
cantitati suplimentare de energie solara . Soiurile timpurii, cu talia mica, raspund
mai bine la sema natul in randuri apropiate.
Semanatul in benzi, formate din doua randuri la distanta de 25 - 30 cm si
cu 70 cm intre benzi, permite ingrijirea culturii prin prasile mecanice si
combaterea buruienilor cu erbicide, reducandu-se consumul de erbicide (cu circa
50%). Aceasta metoda de semanat se recomanda pe solurile infestate de buruieni
cu ra sa rire esalonata ( Solanum nigrum, Xanthium sp., Abuthilon sp. ) si in cazul
iriga rii prin brazde (80 cm intre benzi).
Soia se poate semana si la distante de 60 - 70 cm intre randuri, cand se
creeaza conditii mai bune pentru irigarea culturii si combaterea buruienilor, prin
prasile mecanice, fara folosirea erbicidelor.
Pentru soiurile cu crestere nedeterminata, pentru soiurile timpurii, cat si
atunci cand, din diferite motive, semanatul se face mai tarziu, este mai
avantajoasa , distanta mai mica intre randuri. Soiurile cu crestere determinata se
pot semana la distante intre randuri mai mari sau mai mici. Trebuie remarcat
faptul ca, la schimbarea distantei intre randuri, nu se modifica si desimea
semanatului. Distanta semintelor pe rand se poate realiza prin alegerea discului de
276
distributie si a raportului de transmisie dorit. Distanta pe rand se verifica prin
sondaje, corectand abaterile constatate, prin modificarea reglajului.
nu trebuie sa depaseasca 5 cm, osciland intre 2,5 Adancimea de semanat
- 3,5 cm pe solurile mai grele, la semanatul timpuriu, in conditii de buna
aprovizionare cu apa si intre 2,5 - 4,0 cm pe soluri mijlocii. Semanatul prea
superficial intr-un strat de sol uscat sau sema natul la o adancime de peste 5 cm in
sol greu si umed influenteaza negativ germinatia si ra sa rirea, conduce la densitati
necorespunzatoare si la productii mici de boabe.
Semanatorile vor fi echipate obligatoriu cu brazdare mici si limitatoare de
adancime, jalonandu-se terenul la prima trecere.

4.4.2.5. Lucrari de ingrijire

, a bolilor si da una torilor trebuie sa se Combaterea buruienilor

efectueze integrat, revenind un rol insemnat lucra rilor mecanice, manuale,
tratamentelor cu erbicide si insectofungicide.
Masurile agrotehnice privind amplasarea culturii dupa premergatoare care
lasa terenul curat de buruieni, efectuarea corecta a lucrarilor solului, distrugerea
buruienilor rasarite la pregatirea patului germinativ si alegerea perioadei de
semanat, contribuie mult la diminuarea gradului de imburuienare inca din primele
faze de vegetatie. Buruienile se pot distruge cu mai multa usurinta prin prasile
mecanice, lucrari cu sapa rotativa , prasile selective manuale pe rand. Eventuala
crusta si buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colti
reglabili, cu multa atentie pentru a nu deranja plantele in curs de rasarire sau pe
cele rasarite, consecintele fiind foarte favorabile asupra productiei. Cand plantele
de soia formeaza prima frunza trifoliata , fiind si mai bine inra dacinate, lucra rile
cu sapa rotativa (cu coltii invers sensului de inaintare) realizeaza distrugerea
buruienilor, fara a cauza pierderi de plante la soia. Se efectueaza 1 - 2 lucra ri cu
sapa rotativa, o lucrare inainte de prima prasila mecanica intre randuri, care se
efectueaza cand se cunosc bine randurile de plante, la 6 - 8 cm adancime si a doua
lucrare intre prima si a doua prasila. Concomitent cu efectuarea primei prasile
mecanice intre randuri, prin atasarea unor organe active de la sapa rotativa la
cultivator, se poate prelucra solul din zona randurilor de plante, afanandu-l si
inca lzindu-l totodata. Se mai efectueaza doua sau trei prasile (la 8 - 10 cm
adancime) in functie de gradul de imburuienare, ultima inainte de inflorirea in
masa a soiei. Pe langa combaterea buruienilor, lucrarile cu sapa rotativa si
cultivatorul determina aerisirea si incalzirea solului, benefice simbiozei intre
radacini si bacterii. Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de
protectie Ia cultivator.
O combatere eficienta a buruienilor (si a celor care apar spre faza de
maturitate a soiei, ce pot micsora productia cu 50 - 70%) nu se poate realiza fa ra
folosirea erbicidelor care, la soia, reprezinta o ma sura obligatorie cand se seamana
in randuri apropiate (tab. 4.14).
Combaterea chimica a buruienilor la soia poate fi, eficienta daca se are in
vedere managementul combaterii integrate a acestora cu urmatoarele preciza ri:
277
 Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au
manifestat simptome de fitotoxicitate:
- Erbicidele antigramineice nevolatile, asociate cu erbicide
antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica in doze mai reduse cu 25 - 30% fata de
dozele recomandate;
- Dozele si epocile de aplicare se stabilesc in functie de tipul de sol
(continutul in humus) si conditiile climatice;
- In conditii de infestare redusa cu monocotiledonate anuale, erbicidele
Dynam, Pivot si Bolero se pot aplica si singure (fara aplicarea unui graminicid la
semanat), deoarece combat partial si unele buruieni monocotiledonate anuale
( Setaria sp . + Echinocloa sp .) in faza de 2 - 3 frunzulite si pana la infratire, iar
buruienile dicotiledonate cu 2 - 4 frunze ;
- Erbicidele Flex, Blazer, Galaxy, Basagran se pot aplica in 2 tratamente
secventiale, folosind jumatati de doze pentru un tratament. Primul tratament se va
aplica dupa rasa rirea soiei (1 - 2 perechi de frunze trifoliate, iar buruienile
dicotiledonate cu 1 - 2 frunzulite; al doilea tratament se va efectua la reinfestarea
cu specii de buruieni dicotiledonate (3 - 4 sapta mani), cand buruienile au 2 - 4
frunzulite.
- Buruienile dicotiledonate perene ( Cirsium sp., Sonchus sp., Convolvulus
sp .) se distrug prin 2 - 3 prasile mecanice si manuale selective.
- Combaterea costreiului din rizomi este mai eficienta cand se iriga
cultura cu 10 - 15 zile inainte de tratament iar dupa tratament nu se mai
efectueaza prasile mecanice sau manuale 15 - 17 zile pentru a nu se intrerupe
translocarea erbicidului spre rizomi.
- La tratamentele in vegetatie se utilizeaza 200 - 300 I solutie la hectar, o
cantitate mai mare ducand la scurgerea solutiei de pe frunze, reducandu-se
eficacitatea erbicidului.
- Cand se aplica erbicidul Pivot, se impun restrictii pentru plantele
postmergatoare (4 - 5 luni pentru grau si orz; 9 - 10 luni pentru porumb, tutun,
orzoaica de primavara; 24 - 26 luni floarea-soarelui, cartof; 36 luni sfecla si
legume)
Tabelul 4.14
Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor

Erbucide, produs comercial (substanta activa ) Doza - kg, l/ha

produs
comercial
A.) Sole infestate cu specii de buruieni mono si dicotiledonate anuale,
fa ra Solanum nigrum, Abutilon sp., Xanthium sp.
Lasso CE (48% Alaclor) sau 4 - 6
Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4 - 6 Erbicidele fiind nevolatile se
Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 - 1,5 incorporeaza in sol cu combina-
Stomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4 - 5 torul la adancimea de 3 - 4 cm. In
conditii de irigare se aplica imediat Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1,5 - 2
dupa semanat (preemergent) Guardian CE (82% Acetoclor + antidot) plus 1,75 - 2,5
Sencor 70 EP (70% Metribuzin) 0,25 – 0,5
Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1,70 - 2,5 Trifluralinul fiind volatil, erbicidele
278
 se incorporeaza la 8 - 10 cm adan- Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3,5 - 5,0
cime prin 2 treceri perpendiculare
Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1,5 - 2,0
cu combinatorul
Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0,35 - 0,5
B.) Sole infestate cu specii de buruieni mono si dicotiledonate anuale, inclusiv Solanum nigrum,
Abutilon sp., Xanthium sp. si Chenopodium sp. Se efectueaza un prim tratament cu erbicide
antigramineice prevazute la punctul A si al doilea tratament in vegetatie cu urmatoarele erbicide
antidicotiledonate
Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0,5 - 0,75
Flex (25% Fomesafen) 1,0 - 1,5 Tratamentul in vegetatie se face
Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + cand plantele de soia au 2-3 perechi
surfactant) sau 2 - 2,5 de frunze trifoliate, iar buruienile
sunt in faza de 3-4 frunzulite. Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2
Basagran forte (48% Bentazon + 15% Wettol)+ 2 - 2,5
Bolero (4% Imazamax) 0,75 - 1,0 Se aplica postemergent timpuriu
C.) Sole infestate cu buruieni mono si dicotiledonate anuale si perene, plus Sorghum halepense din
rizomi. Se utilizeaza erbicidele de la punctul A si B, iar pentru combarerea costreiului din rizomi
erbicidele
Galant Super (10% Haloxifop- R-metil) 1 - 1,5
Pentru combaterea costreiului din
Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0,8 - 1,0
rizomi se aplica al treilea tratament
Furore super 75 EW (12,5 fluazifop-butyl) 2,5 - 3,0
in momentul in care plantele de
Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2 - 3
costrei au 15 - 25 cm ina ltime.
Fusilade super (12,5% fluazifop-butyl) 2 - 3
Stabilirea dozei se face in functie
Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1,5 - 2
de gradul de infestare, precum si de
Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1,5 - 2 inaltimea plantelor de costrei.
Nabu S (12,5% Setoxidim) 7 - 10
D.) Combaterea buruienilor in solele cultivate cu soia modificata genetic,
de tip Roundup Ready
Se poate aplica pana la o
Roundup C.S. (36% Glifosat) 2 - 4 sa pta mana inainte de inflorire a
plantelor de soia

- Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni si se poate aplica

secvential (2 + 2 l/ha sau 2 + 2,5 l/ha, cu realizarea primului tratament in faza de 3
- 4 perechi de frunze la soia, iar ina ltimea buruienilor de 10 - 15 cm, urmat de al
doilea tratament la reinfestare (3 - 4 saptamani) sau intreaga doza o singura data
in functie de gradul de infestare si inaltimea buruienilor.
Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor.
Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agentii patogeni care
provoaca mana soiei ( Peronospora manshurica ), arsura bacteriana ( Pseudomonas
glycine ), fuzarioza ( Fusarium ssp .), rizoctonia ( Rizoctonia ssp.), putregaiul alb
( Sclerotinia sclerotiorum ), care se transmit prin sol si resturi vegetale, iar in
conditii favorabile de umiditate si temperatura pot aduce prejudicii culturii de
soia.
Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp . si Pythium
debaryanum se recomanda tratarea semintelor cu produsul Beret MLX 360 in
doza de 1,25 l/t samanta, iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t samanta.

279
 In momentul cand bolile sunt semnalate in camp se executa 2 - 3
tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha, zeama bordeleza in concentratie de 1% sau
Orthocid 50 in cantitate de 2,5 kg/ha produs comercial.
Primul tratament se executa la aparitia simptomelor bolilor iar celelalte
tratamente la interval de 8 - 10 zile.
Principalii dauna tori sunt paianjenul rosu ( Tetranicus urticae ), care
produce defolierea prematura si se combate in momentul semnala rii cu Sintox 25,
in doza de 2 l/ha produs comercial; musca cenusie a culturilor ( Hylemia sp .), care
ataca cotiledoanele in timpul germinatiei sau la ra sa rire si se combate cu Decis,
inainte de pregatirea patului germinativ; molia pastailor ( Etiella zinkenella ) se
combate tratand samanta dupa recoltare cu Phostoxin sau Delicia in doza de 30 g
la tona in magazii inchise; musca ( Phorbia platura ), ce ataca semintele si
plantutele in faza de germinare, se combate prin tratamente preventive la sol.
Irigarea soiei este deosebit de eficienta in toate zonele unde se manifesta
perioade de seceta. Apa este necesara inca de la germinare si pana la maturarea
semintelor, consumandu-se intre 6.000 si 7.000 m /ha apa pentru o productie de 3
peste 3.000 kg seminte la hectar si pa rtile aferente de biomasa.
In faza de germinatie-ra sarire lipsa apei determina o rasarire neuniforma ,
micsorand desimea normala a lanului, iar in faza de butonizare-inflorire se
intarzie cresterea vegetativa, se produce ca derea florilor si diminuarea productiei
de seminte.
Uda rile se aplica in perioada critica pentru apa a soiei, de la aparitia
primelor flori si pana la umplerea semintelor, calendaristic intre 15 iunie si
sfarsitul lunii august. In aceasta perioada trebuie sa se asigure mentinerea
umiditatii solului pe adancimea de 80 cm la peste 50% din i.u.a. (intervalul
umiditatii active). Prima udare se realizeaza inainte de inflorire, urmatoarele la
intervale de 10 - 14 zile, in functie si de precipitatiile inregistrate. Sunt necesare 4
- 5 uda ri cu norme de udare de 700 - 800 m /ha pe solurile cu permeabilitate buna 3
si 400 - 500 m /ha pe solurile cu permeabilitate slaba si pe nisipuri. La irigarea 3
prin brazde, norma de udare este cuprinsa intre 800 si 1.000 m /ha. 3
In primaverile secetoase se poate aplica o udare de ra sarire cu o norma de
200 - 300 m /ha, care contribuie la imbunatatirea actiunii erbicidelor aplicate in 3
sol. Irigarea se realizeaza prin aspersiune sau prin brazde.

4.4.2.6. Recoltare

soiei ridica probleme legate de limitarea pierderilor de Recoltarea.

seminte din cauza insertiei joase a primelor pasta i. Pentru reducerea la minimum a
pierderilor la recoltare se iau ma suri de nivelare a terenului inainte de semanat,
realizarea densitatii optime, fara plante ca zute, folosirea soiurilor cu insertie a
primelor pasta i la peste 10 - 12 cm de la nivelul solului, executarea lucra rilor de
prasit fara denivelarea solului.

280
 Momentul optim de recoltare poate fi determinat luandu-se in considerare
urmatoarele: ingalbenirea frunzelor si ca derea acestora; brunificarea a minimum
70% din pastai; semintele capa ta culoarea specifica soiului si se inta resc;
semintele au umiditatea de 16%.
Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina, inaltimea de ta iere a
plantelor va fi coborata cat mai mult posibil (4 - 6 cm), viteza de inaintare a
combinei sa nu depaseasca 4 - 5 km/h, turatia ba ta torului va fi de 400 - 600
rotatii/minut, deschiderea intre batator si contrabatator de 20 - 25 mm la intrare si
15 - 18 mm la iesire, sitele sa fie cele corespunza toare, iar reglajele se vor verifica
de mai multe ori intr-o zi de lucru urmarindu-se ca pierderile sa nu depaseasca 2 -
3%.
Productiile ce se pot realiza oscileaza intre 3 - 4,5 t/ha in zona I de cultura
(Campia Romana si Dobrogea), in conditii de irigare; 2,5 - 3,5 t/ha in zona a II-a
de cultura (partea de nord a Campiei Romane, Campia de Vest, sudul Moldovei)
si 2 - 3 t/ha in zona a III-a (nord-estul si nord-vestul ta rii, Campia Transilvaniei,
zonele subcarpatice).

4.4.3. Cultura succesiva a soiei

Soia gaseste conditii favorabile pe terenurile irigate din sudul tarii si dupa
planta premerga toare ce se recolteaza in primele zile ale lunii iulie (orz, grau de
toamna, borceag etc.). Soiurile de soia foarte timpurii sunt potrivite culturilor
succesive (Perla, Diamant etc.). Pentru completarea azotului, acesta se aplica la
prasila mecanica sau in apa de irigatie, 40 - 50 kg/ha.
Bacterizarea semintelor este obligatorie; densitatea la semanat nu difera
de cultura principala , necesitand o udare de ra sa rire cu o norma de 300 - 400
m /ha apa, iar in timpul vegetatiei 3 - 5 udari cu norme de 500 - 600 m /ha apa. 3 3
Lucrarile de ingrijire si recoltarea se realizeaza la fel ca la cultura
principala , obtinandu-se productii apropiate ca ma rime.

4.5. LINTEA

4.5.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.5.1.1. Importanta

Boabele sunt folosite in alimentatia omului in diferite preparate, la

fabricarea unor sortimente de salam si ciocolata. Faina de linte se poate adauga in
proportie de 10 - 12% in faina de grau la prepararea painii. Boabele se pot. folosi
si in hrana animalelor, uruite sau intregi (lintea ma runtita se da la pasari). Paiele si

281
pleava sunt mai fine ca la maza re si contin 9 - 12% proteina, fiind consumate
integral de animale.

4.5.1.2. Compozitie chimica

Boabele de linte contin in medie: 14% apa , 25,5% proteine, 1,9% lipide,
52,2% glucide, 3,4% celuloza si 3% substante minerale.
4.5.1.3. Raspandire

Pe glob, lintea s-a cultivat in anul 2005 pe 4 mil.ha, cu 1088 kg/ha din
care peste 70% in Asia (2,6 milioane ha). Ta ri mai mari cultivatoare de linte sunt:
India. (1,4 milioane ha), Canada (825 mii ha), Turcia (440 mii ha) etc. (FAO
2005). In tara noastra se cultiva circa 1.000 ha cu linte.

4.5.1.4. Sistematica. Soiuri

Lintea face pante din tribul

Vicieae , genul Lens , care cuprinde
numeroase specii. Cultivata , este Lens
culinaris Medic. (Sin. Ervum lens L.,
Lens esculenta Moench etc.), care se
imparte in: ssp. macrosperma Bar.
(plante de 40 - 70 cm si bobul de 6 - 9
mm diametru) si ssp. microsperma Bar.
(plante de 20 - 40 cm si bobul de 2 - 4
mm diametru). Fiecare subspecie
cuprinde mai multe varietati. Se cultiva
biotipuri din ssp. macrosperma var.
numularia, care are seminte verzi galbui,
rar marmorate si cotiledoane galbene

(fig. 4.19, dupa GH. BILTEANU, 1998). Fig. 4.19. Planta de linte ( Lens culinaris
Soiul de linte omologat in Romania este ssp. macrosperma );
“Oana” (din anul 1990), a carei puritate A- varful plantei; B – fructe; C – samanta.
biologica este mentinuta de Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina
Veterinara Iasi. Mai sunt in cultura si unele populatii locale de Moldova si Banat.

4.5.1.5. Particularitati biologice

Lintea germineaza la 4 - 5°C, avand rasa rire hipogeica.

este de tipul II, dar mai putin dezvoltata decat la mazare. Radacina
este scunda (20 - 70 cm), ramificata, striata si firava. Tulpina
sunt paripenate, terminate cu carcei, avand 3 - 7 perechi de Frunzele
foliole lungi de 1 - 2 cm, inguste, iar stipelele inguste si mici.

282
 sunt grupate cate 2 - 4 in raceme, sunt de culoare alba, cu Florile
stindardul albastrui. Inflorirea incepe la circa 50 de zile de la rasarire (2/3 din
perioada de vegetatie), polenizarea este autogama, alogamia nefiind exclusa .
este rombica sau ovala (10 - 15 mm lungime; 5 - 10 mm latime) Pastaia
si contine 1 - 3 seminte. Unele pasta i sunt dehiscente sau se desprind usor de pe
planta, producand pierderi.
are forma unei lentile biconvexe, marimea este in functie de Samant a
subspecie (MMB 25 - 70 g) si are culori diferite. Pe plan mondial mai ra spandita
este ssp. macrosperma - var. numularia , din care s-au obtinut diverse soiuri.

4.5.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Nefiind pretentioasa la caldura , arealul ei este pana la 60° latitudine

nordica . Desi germineaza la 4 - 5°C, ra sa rirea normala se petrece la 7 - 10°C.
Plantele suporta -6°C. La inflorire si fructificare temperatura medie zilnica trebuie
sa nu depaseasca 20°C. Suma de grade este de 1.500 – 1.800°C, din care juma tate
pana in faza de inflorire.
Excesul de umiditate duce la cresterea buruienilor cu care lintea nu poate
lupta, precum si la favorizarea bolilor (rugini, faina ri etc.). Ssp. macrosperma are
cerinte mai ridicate la umiditate decat ssp. microsperma .

4.5.1.7. Zone ecologice

Lintea intalneste conditii foarte favorabile in centrul si nordul Moldovei,

depresiunea Barsei si Campia Vinga din Banat. Portiunile limitrofe acestora din
Moldova si Banat cuprind zonele favorabile.

4.5.2. Tehnologia de cultivare a lintei

4.5.2.1. Rotatie

Deoarece in toate tarile (mai putin India, Turcia), ocupa suprafete mici,
lintea nu intra in rotatii. Prefera plantele prasitoare din zona ei de cultura, care
lasa terenul curat de buruieni. Ca succesoare sunt cerealele pa ioase, in special
graul de toamna, deoarece lintea elibereaza terenul devreme. Lintea nu se
autosuporta, insa dupa ea poate urma orice alta planta de cultura.

4.5.2.2. Fertilizare

Pentru fiecare chintal de boabe, plus tulpinile respective, lintea extrage

din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor si 1,5 kg potasiu (V. VELICAN, 1972). Daca
azotul si-l procura in cea mai mare parte pe cale simbiotica , nefiind necesara
fertilizarea cu acest element, in schimb fosforul da sporuri de productie.
Se recomanda aplicarea a 30 - 100 kg P O , in functie de gradul de
25
aprovizionare a solului in fosfor.
283
 4.5.2.3. Lucrarile solului

Sunt ca cele de la maza re, urmarindu-se in mod deosebit combaterea

buruienilor.

4.5.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta de linte trebuie sa aiba peste 97% puritate, iar germinatia sa fie
peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de productie.
Semanatul se face in prima urgenta. Intarzierea sema natului face ca
rasarirea plantelor sa fie neuniforma, cultura se imburuieneaza, iar seceta din vara
diminueaza legatul. Semanatul cu 10 zile intarziere a micsorat productia cu 400 -
500 kg/ha (D. IONESCU si colab., 1967).
Densitatea la semanat este cuprinsa intre 180 - 220 boabe germinabile pe
m pentru lintea mare ( ssp. macrosperma ) si 250 - 300 boabe/m pentru lintea 2 2
marunta ( ssp. microsperma ).
Distanta intre randuri este de 12,5 cm, folosindu-se semanatori universale.
Adancimea de sema nat este de 3 - 5
cm. Cantitatea de sa manta la hectar este de
circa 100 kg/ha la lintea mare si 80 kg/ha la
lintea mica.
4.5.2.5. Lucrarile de ingrijire

Dupa semanat se face tava lugitul, iar

dupa rasarire, cand plantele au 6 - 8 cm, se
trece cu grapa cu colti reglabili, care distruge
crusta si buruienile in curs de rasarire.
Buruienile se pot combate cu erbicidele
folosite la mazare.
Plivitul biologic se face pentru a
Fig. 4.20. Planta de lintoi: inlatura “lintoiul” ( Vicia sativa var.

Vicia sativa var. lensisperma. lensisperma ), care in lan se deosebeste de linte

avand un habitus mai mare, foliole mai mari si
mucronate, iar florile colorate (fig. 4.20); in loturile semincere plivitul biologic
este obligatoriu.
4.5.2.6. Recoltare
Desi pa staile se coc treptat, avand inflorescente mai putine, esalonarea
coacerii este mai redusa decat la mazare. Lintea se recolteaza cand pastaile din
treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au seminte tari, pa staile de mijloc
sunt galbene, iar cele superioare inca verzi. De aceea, recoltatul se face in doua
faze: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) si raman pentru uscare in
brazde sau se aduna in poloage; dupa uscare se treiera direct in camp cu combina
sau se transporta la batoze reglate ca si pentru alte leguminoase.
Lintea are capacitatea de productie de 10 – 15 q/ha. La noi in tara
productiile au variat intre 6 - 8 q/ha, fiind apropiate de media pe plan mondial.
284
 4.6. NAUTUL

4.6.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.6.1.1. Importanta

Boabele de naut sunt folosite in alimentatie sub diferite forme: fierte,

pra jite, ca surogat de cafea etc. In hrana animalelor boabele (uruite) au utiliza ri
mai restranse la cabaline si porcine. Produsele secundare (tulpinile) au o slaba
valoare furajera , deoarece se lignifica, iar frunzele se scutura. Planta verde nu se
foloseste in furajare, datorita continutului in acid oxalic si malic.

4.6.1.2. Compozitie chimica

Boabele contin circa: 20 – 25% proteine, 4 – 6% grasimi, 53 – 63%

substante extractive neazotate; 4 - 8% celuloza si 3 - 5% cenusa.

4.6.1.3. Raspandire

Pe glob nautul se cultiva pe circa 11,21 milioane ha (cu productia medie de 1162
q/ha) (FAO 2005), iar in tara noastra pe circa 10 mii ha (suprafete mai mari sunt
in S - E ta rii). Tari mari cultivatoare : India cu 7,2 mil.ha ; Pakistan cu 1,09 mil.ha
; Iranul cu 755 mii ha.

4.6.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Nautul face parte din tribul Vicieae , genul Cicer , care Sistematica.
cuprinde multe specii anuale si perene spontane. Cultivata este specia Cicer
arietinum L., impartita in patru subspecii: orientale, asiaticum, mediterraneum si
eurasiaticum . Mai importanta este ssp. eurasiaticum , care cuprinde mai multe
ecotipuri (prolesuri) deosebite dupa ina ltimea plantei, forma tufei, culoarea
florilor (ecotipurile: bohemicum, transcaucasicum si turcicum ), iar in cadrul lor se
disting diverse varietati.
speciei cultivate, dupa DE CANDOLLE (citat de V. Originea
VELICAN, 1972), se pare ca ar fi Caucazul de sud si nordul Persiei, de unde s-a
raspandit spre India si spre Europa de sud (Grecia etc.).
La noi in tara au fost cultivate cateva populatii locale (nautul Soiuri.
galben de Moldova, nautul galben de Lovrin etc.) si a fost creat la Fundulea soiul
“Cicero 1” ( var. transcaucazo-lutescens ), prin selectie dintr-o populatie de
Dobrogea, avand perioada de vegetatie de 91 - 110 zile, boabe galbene si MMB =
230 - 270 g. Soiul este cultivat din 1973 in toate zonele de cultura a nautului.
Puritatea biologica a soiului este mentinuta la I.C.C.P.T. Fundulea. La SCDA
Teleorman s-au obtinut soiurile : Burnas si Rodin, fiind inregistrate in anul 2004.

285
 4.6.1.5. Particularitati biologice.
Nautul (fig. 4.21, dupa GH. BILTEANU, 1998) are ra sa rirea hipogeica .
Ra dacina este de tipul II, avand putere mare de absorbtie si solubilizare. Tulpina
are 30 - 60 cm ina ltime, este muchiata, acoperita cu peri si erecta pana la
maturitate. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7 – 17 foliole dintate, acoperite
cu perisori ce secreta acid oxalic, acid malic etc. Florile sunt dispuse solitar,
avand diferite culori si inflorirea esalonata (2 - 3 sa ptamani) de la baza spre varf,
iar polenizarea este autogama. Pa sta ile sunt scurte, ovale, galbene-deschis si
acoperite cu perisori, continand 1 - 3 seminte. Semintele au diferite forme, culori
si marimi.
4.6.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Nautul are cerinte destul de mari la

temperatura, suma de grade fiind de circa
2.000°C. Suporta cel mai usor seceta dintre
leguminoasele pentru boabe. La germinatie
temperatura minima este 3 - 4°C. La 6 - 8°C
rasare in mai putin de 10 zile. Ca plantula
rezista la -6°C, iar in perioada de vegetatie
cere temperaturi pana la 20 - 21°C.
Solul cel mai potrivit pentru naut
trebuie sa aiba textura mijlocie, sa fie bogat
in calciu. Nu reuseste pe soluri grele,
excesiv de umede, slab aerate. Valorifica ,
insa, bine solurile nisipoase si usor
salinizate. Fig. 4.21. Nautul:
4.6.1.7. Zona de cultura
Nautul se cultiva in Campia Dunarii, A - plantula; B - ramificatie cu
frunze;C - planta cu pastai ajunsa la in Dobrogea, in campia de sud a Moldovei si

maturitate; D – pastaie s i seminte in Campia de Vest.

4.6.2. Tehnologia de cultivare a nautului

4.6.2.1. Rotatie
La noi in tara amplasarea na utului nu constituie o problema, avand in
vedere suprafetele mici cultivate. Se poate cultiva dupa orice planta, insa nu se
recomanda sa revina dupa el si alte leguminoase. In zona de cultura de la noi,
nautul revine dupa cereale sau floarea-soarelui. El este o buna premergatoare
pentru graul de toamna.

4.6.2.2. Fertilizare
La o productie de 100 kg boabe, plus tulpinile ce revin, na utul consuma
circa 5,5 kg azot, 1,8 kg fosfor si 4,5 kg potasiu (similar cu mazarea). Prin
aplicarea a 300 kg/ha superfosfat s-au obtinut sporuri de 7 - 8 q/ha boabe, fata de
286
cultura neingrasata . In anii secetosi, care inhiba formarea nodozitatilor, s-a
constatat efectul favorabil al azotului. Nautul se fertilizeaza cu 200 - 300 kg/ha
superfosfat, toamna sub aratura, iar la prega tirea patului germinativ circa 100 kg
azotat de amoniu.
4.6.2.3. Lucrarile solului

Sunt cele prezentate la mazare, dar diferentiate in functie de planta

premergatoare.
4.6.2.4. Samanta si semanatul

Pentru semanat semintele trebuie sa aiba puritatea peste 96%, iar

germinatia peste 90%, Tratamentul cu nitragin are eficacitate buna in anii cu
regim hidric favorabil. Prin scarificarea semintelor de naut s-a redus procentul de
seminte tari de la 54% la 1%, fara a vatama samanta, imbuna tatind mult
germinatia.
Semanatul se face in urgenta intai, cand solul are circa 4°C. Intarzierea
semanatului in zona lui de cultura duce la uscarea solului, decalarea rasaririi si
fructifica rii, respectiv la scaderi de productie.
Densitatea de semanat la naut, este de circa 40 boabe germinabile la m . 2
In zone umede se recomanda 50 boabe/m . 2
Distanta intre randuri influenteaza mai putin productia, putandu-se
semana in randuri simple sau duble, la 60 - 70 cm, pentru a se putea prasi. In
cazul terenurilor curate de buruieni, sau daca se folosesc erbicide cu selectivitate
ridicata si nu trebuie prasit, se poate semana la distante relativ apropiate (15 cm),
caz in care, la aceeasi densitate, plantele au o repartitie mai judicioasa. Se poate
semana si in benzi (60 - 70 cm intre benzi si 15 cm intre randurile benzii).
Adancimea de sema nat este de 5 - 7 cm, in functie de textura si
umiditatea solului.
Cantitatea de samanta folosita la semanat este de 80 - 120 kg/ha, in
functie de densitatea stabilita si de MMB.

4.6.2.5. Lucrarile de ingrijire

Se face tava lugitul dupa sema nat, iar inainte de rasarire se executa o
lucrare cu grapa care distruge buruienile si crusta. Cand plantele au 4 - 6 cm se
face o lucrare cu sapa rotativa , in perioadele in care plantele pierd turgescenta. La
semanatul in randuri rare se fac 2 - 3 prasile.
Pentru combaterea buruienilor se recomanda folosirea erbicidului Treflan
24 EC (4 - 5 l/ha) aplicat la pregatirea terenului, urmat de 1 - 2 tratamente cu
Prenap (3 - 4 l/ha) dupa rasarirea na utului, cand buruienile dicotiledonate au 2 - 4
frunze. Sorghum halepense se combate cu Fusilade super (2 l/ha), aplicat cu al
doilea tratament cu Prenap.

4.6.2.6. Recoltare

287
Avand coacere mai uniforma ca celelalte leguminoase pentru boabe (favorizat si
preteaza de temperatura zonei), portul erect si pastai indehiscente, nautul se
mai bine la recoltatul mecanic. Se recolteaza cand pastaile sunt galbene si
frunzele scuturate, in doua etape sau direct cu combina. Intarziind
recoltatul rezulta seminte tari, care fierb greu.
La noi in tara se obtin productii de 10 - 15 q/ha. Capacitatea de productie
a na utului este, insa, mai mare: 25 q/ha.

4.7. LUPINUL

4.7.1. Importanta. Biologie. Ecologie.

4.7.1.1. Importanta

Lupinul este cunoscut ca planta furajera si pentru ingrasamant verde.

Deoarece lupinul contine alcaloizi, boabele au o utilizare mai restransa . Ele se
folosesc in hrana pestilor, iar la alte animale numai dupa inlaturarea gustului
amar, prin spa lare in apa, fierbere, tratare cu acid clorhidric sau clorura de sodiu
etc. Un procedeu de dezalcaloidare consta din urmatoarele: inmuierea boabelor
(24 - 36 h), apoi fierberea lor in vase neacoperite (1 - 2 h), scurgerea apei dupa
racire si spalarea boabelor sub un curent de apa rece.
RUMKER, apoi ROEMER, VITTMACK si PRIANISNIKOV au stabilit
posibilitatea ameliorarii unor forme de lupin sarace in alcaloizi, pe la inceputul
secolului al XX-lea. In laboratorul lui E. BAUR, care preconizase analiza
individuala a plantelor, RUDOLF VON SENGBUSCH (bazat pe metoda rapida
de analiza individuala a plantelor a lui PRIANISNIKOV), a reusit, intre anii 1927
- 1930, sa obtina primele plante sarace in alcaloizi, asa-zisul “lupin dulce” (J.
HACKBARTH si .H. J. TROLL, 1959).
Formele “dulci” se pot folosi fara nici un risc in alimentatia animalelor,
ca furaj concentrat, masa verde, insilozat sau pasune. Boabele lupinului dulce se
pot utiliza si de ca tre om, fa ra nici o rezerva , sub forma de fa ina, la prepararea
diverselor produse de panificatie sau de paine (5% in faina de grau), ca boabe
fierte sau prajite, sau pentru a se obtine ulei, margarina, proteina etc.
Lupinul se poate folosi ca ingrasamant verde in cultura principala sau ca a
doua cultura (in miriste) pe terenurile usoare si cele cu reactie usor acida pana la
acida , sarace in azot si calciu.

4.7.1.2. Compozitie chimica

Compozitia boabelor la speciile anuale si perene de lupin mai cunoscute

este urma toarea (tab. 4.15). lupinul are un continut ridicat de proteina (toate
speciile) si gra simi (lupinul alb si lupinul peren).
Alaturi de soia, lupinul alb si lupinul galben au continutul proteic mai
mare decat glucidele. Formele dulci au continutul de proteina si ulei mai ridicat si
288
mai putina celuloza. Alcaloizii (lipinina, lupinidina, oxilupanina etc.), la formele
amare, sunt in proportie de 0,3 – 3%. Alcaloizii sunt substante toxice pentru
animale, imbolna vindu-le de lupinoza (lupinism). Lupinul dulce este, practic,
lipsit de alcaloizi (0,3 - 0,01% sau mai putin).
Tabelul 4.15
Compozitia chimica a boabelor de lupin
Proteina (%) Substante extractive
neazotate (%) Substante grase (%)
Specificare (J. Hackbarth si
(J. Hackbarth
si H.J. Troll) (S. Bugai) H.J. Troll) (S. Bugai) (J. Hackbarth si H.J. Troll)
- lupinul alb 34,9 37,0 26,1 9,2 9,4
- lupinul galben 39,5 44,8 23,4 4,7 4,4
- lupinul albastru 30,4 33,4 45,1 4,7 5,3
- lupinul peren - 42,0 - - 8,6

4.7.1.3. Raspandire

Pe glob, lupinul s-a cultivat in anul 2005 pe 1,086 milha, din care 950 mii
ha in Australia. In Europa lupinul se cultiva in Polonia, Germania, Danemarca,
Anglia, Olanda, Elvetia, Italia, Spania etc. In unele ta ri sunt in cultura si forme
dulci de lupin, utilizate in scop furajer.
La noi in tara , lupinul se cultiva pe cateva sute de hectare, forme “amare”,
pentru a produce sa manta necesara ingrasamantului verde din zona nisipurilor
Olteniei, nord-vestul Transilvaniei etc. si unele cantitati pentru export. Mai
cunoscuta este cultura lupinului ca ingrasamant verde. In ultimii ani s-au luat in
cultura si formele “dulci” de lupin in scop furajer.

4.7.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Lupinul face parte din tribul Genistae , genul Sistematica si origine.

Lupinus , care cuprinde cateva sute de specii anuale si perene. J. HACKBARTH si
H. J. TROLL (1959) impart genul Lupinus in subgenul Eulupinus (inflorescenta
sub forma de ciorchine si ovar cu cel putin patru ovule) si subgenul Platycarpus
(ovar cu doua ovule).
Subgenul Eulupinus cuprinde principalele specii perene si anuale.
Speciile perene ( Lupinus perennis si Lupinus polyphyllus Lindley) sunt originare
din America, la est de Mississippi. Speciile anuale sunt originare din Bazinul
Mediteranean si America, fiind impartite in mai multe grupe. Principalele specii
anuale cultivate sunt: Lupinus albus L. (lupinul alb), Lupinus luteus L. (lupinul
galben) si Lupinus angustifolius L. (lupin albastru) originare din Bazinul
Mediteranean (fig. 4.22). Mai vechi in cultura este lupinul alb, prezentand
importanta mai mare si azi, fiind mai productiv decat celelalte doua specii anuale,
dupa cum atesta datele lui W. HEUSER, 1968 (tab. 4.16) etc.
In prezent sunt tari care extind in cultura lupinul alb, datorita valorii
nutritive si ecologice a acestei plante. Importante cercetari asupra lupinului alb se
289
desfasoara in prezent la Universitatea din Copenhaga, in vederea extinderii in
cultura in scop furajer si pentru ameliorarea solurilor. In conditiile climatice de la
S.C.A. Livada (Satu Mare) lupinul alb a depasit in productie alte specii de
leguminoase pentru boabe (C. SIRCA, 1997).
La noi in tara se cultiva soiul autohton de lupin alb Medi (din Soiuri.
anul1994), diferite populatii si unele soiuri stra ine. Puritatea biologica a soiului
Medi este mentinuta de S.C.A. Livada.

Fig. 4.22. Specii de lupin:

A – Lupinus albus; B – Lupinus luteus; C – Lupinus angustifolius; D – Lupinus polyphylus.

Tabelul 4.16.
Productii medii la speciile anuale de lupin
Componenta Lupinul alb Lupinul galben Lupinul albastru
Boabe (q/ha) 35 25 30
Grasimi (%) 9,3 4,7 5,6
Proteina (%) 38,9 46,0 34,6
Grasimi (q/ha) 2,8 1,0 1,4
Proteina (q/ha) 11,9 9,7 8,9
4.7.1.5. Particularitati biologice

Speciile anuale cultivate necesita o temperatura mi nima de germinatie de

4 - 5°C, optima de circa 25°C si maxima de 38°C. Lupinul alb, la 3°C, incepe
germinatia dupa 14 - 15 zile; la 6 - 9°C dupa 4 zile, iar la 24°C dupa 2 zile, ritmul
germinatiei fiind dependent de temperatura (L. MUNTEAN, 1971).
Ra sa rirea lupinului este epigeica . Dupa rasarire intervine stadiul de
“rozeta”, care este mai scurt la lupinul alb (doua sa ptamani), ceva mai lung la
lupinul albastru (trei sapta mani) si de circa cinci sa ptamani la lupinul galben.
este de tipul I, pa trunde in sol pana la 180 cm (lupinul galben), Radacina
200 cm (lupinul alb), insa peste 50% din ra dacini se ga sesc in stratul de la 0 - 20
290
cm. Nodozitatile sunt mari, dispuse mai mult pe radacina principala , in zona
coletului. Bacteria specifica : Rhyzobium lupini se dezvolta la o reactie a solului
usor acida pana la acida . Ra dacina are o mare capacitate de absorbtie a apei si de
utilizare a elementelor greu solubile.
este cilindrica, - fistuloasa, cu inaltimea de 60 - 150 cm la Tulpina
lupinul alb, 50 - 120 cm la lupinul galben si albastru, avand cresterea terminala .
Formele anuale ramifica , la inceputul infloritului, de sub racemul tulpinii, iar cele
perene de la baza tulpinii.
sunt palmat compuse, cu 5 - 9 foliole alungit-ovale la lupinul Frunzele
alb, lat-lanceolate la lupinul galben si liniar-lanceolate la lupinul albastru.
sunt dispuse in raceme terminale, in varful tulpinii principale si al Florile
ramificatiilor, avand culoarea alba-fildesie sau alba struie la lupinul alb; galbena -
aurie si dispuse sub forma de verticile la lupinul galben si culori diferite (albastre,
roze, violete) la lupinul albastru. Inflorirea incepe de la baza racemului tulpinii
principale si continua cu cele de pe ramificatii. Polenizarea este autogama Ia
lupinul alb si cel albastru si, in buna masura , alogama la lupinul galben si peren.
Desi s-a dovedit ca toate florile racemului sunt la fel de fertile, ca si la alte
leguminoase, o mare parte din flori nu leaga din cauze fiziologice si datorita
conditiilor de clima la inflorire. De pilda, la lupinul alb se formeaza 50 - 60 flori
din care aproape jumatate sunt pe racemul tulpinii principale, iar celelalte pe
ramificatii, din care leaga 8 - 10 pa sta i (circa 16% din flori), 4 - 5 fiind pe racemul
principal, iar celelalte sunt situate in special pe primele ramificatii de ordinul intai
ale tulpinii (L. MUNTEAN, 1971).
sunt galbene, drepte, cu 4 - 8 seminte si indehiscente la lupinul Pastaile
alb; brune-inchis, paroase, usor curbate, cu 4 - 5 seminte si dehiscente la lupinul
galben; brune, drepte, cu 4 - 7 seminte la lupinul albastru.
sunt albe cu nuante roz si MMB de 300 - 400 g la lupinul alb; Semint ele
marmorate pe fond albicios, cu MMB de 100 – 180 g la lupinul galben;
marmorate pe fond inchis, cu MMB de 150 - 200 g la lupinul albastru si brune-
marmorate, cu MMB de 20 - 25 g la lupinul peren.
Perioada de vegetatie este de 120 - 140 zile la lupinul alb, 110 - 130 zile
la lupinul galben, 120 - 140 zile la lupinul albastru si 70 - 75 zile la lupinul peren
(la aceasta specie o cultura dureaza 8 - 10 ani).

4.7.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Cerintele termice ale lupinului sunt moderate, fiind ceva mai mari la
lupinul alb decat la cel galben si albastru. Se poate cultiva pentru productia de
boabe pana la latitudinea nordica de 52° lupinul alb, 55° lupinul galben si 58°
lupinul albastru. Pentru masa verde toate trei speciile se pot cultiva pana la 60°
latitudine nordica. Ca latitudine sudica, lupinul merge pana la 30 - 35° in Africa si
35 - 40° in Australia. Ca plantula suporta geruri de -2°C - -5°C, mai rezistent fiind
291
lupinul albastru. Spre maturitate suporta -6°C lupinul alb, -7°C lupinul galben si
-9°C lupinul albastru, iar formele perene chiar mai mult.
Suma de grade este de 1.800 - 1.900°C la lupinul galben, aceeasi la
lupinul albastru si ceva mai mare la lupinul alb.
Lupinul este, in general, rezistent la seceta . Cel mai rezistent este lupinul
galben, mai putin rezistent lupinul albastru, iar lupinul alb “cere” o primavara
umeda si calduroasa , apoi rezista bine la seceta .
Cat priveste lumina, speciile anuale sunt de zi lunga . Lupinul alb
reactioneaza mai putin la lungimea zilei decat cel galben si albastru.
Cerintele lupinului fata de sol sunt relativ reduse, datorita dezvolta rii
sistemului radicular (chiar peste 2 m), a puterii mari de solubilizare a fosforului si
a altor elemente din combinatii greu solubile pentru alte plante. Lupinul valorifica
solurile cu reactie acida si cele nisipoase.

4.7.1.7. Zone ecologice

Lupinul alb da rezultate bune in zona solurilor brune si brune podzolite

din Transilvania, brun-roscate din Muntenia, zone in care a realizat productii mai
mari decat alte leguminoase, precum si pe nisipurile Olteniei. Lupinul galben
valorifica bine solurile nisipoase din nord-vestul Transilvaniei, iar lupinul albastru
solurile podzolice din zonele mai ra coroase.

4.7.2. Tehnologia de cultivare a lupinului

4.7.2.1. Rotatie

Lupinul nu este pretentios fata de planta premergatoare, putandu-se

cultiva dupa orice planta si se autosuporta un numar mare de ani. Se evidentiaza
cazuri cand s-a cultivat 25 ani in monocultura , fara mari neajunsuri. Lupinul nu
trebuie sa revina dupa alte leguminoase, nici dupa el insusi, deoarece sunt multe
alte plante care valorifica bine efectul favorabil al acestei culturi ca
premergatoare. Dupa lupin se pot cultiva toate plantele, cu exceptia, desigur, a
altor leguminoase, din considerentele cunoscute.
Ca ingrasa mant verde, lupinul se poate cultiva ca planta principala sau ca
a doua cultura in miristea unei plante care elibereaza terenul timpuriu.

4.7.2.2. Fertilizare
Pentru 100 kg seminte, plus paiele respective, lupinul extrage circa 6,5 kg
N; 2,0 kg P O ; 3,8 kg K O; 1,8 kg CaO etc. Din aceste elemente, 45% K si 35%
25 2
P sunt absorbite pana la inflorirea racemului principal, iar pana la inflorirea
racemelor laterale plantele preiau 80% potasiu si 70% fosfor.

292
 Dozele indicate la lupin sunt: 30 - 60 kg/ha P O si 60 - 90 kg/ha K O. S-
25 2
a constatat ca fosforul si potasiul stimuleaza, iar azotul inhiba formarea
nodozitatilor la lupin, ca si la alte leguminoase.
Microelementele Mo, Cu, B, Co influenteaza favorabil biochimismul
plantelor de lupin, contribuind la sporirea cantitatii de azot fixat. Ca mod de
aplicare se recomanda fie imbibitia semintelor, fie stropiri pe planta, dar cea mai
economica metoda este aplicarea lor in amestec cu ingrasa mintele de baza ,
fosfatice si potasice.
Efectul inocula rii semintelor cu Rhizobium lupini este foarte bun pe
terenurile in care nu s-a cultivat lupin. Reactia la inoculare este dependenta de
tulpina bacteriana si de soi. Din determinarile efectuate la U.S.A.M.V. Cluj-
Napoca, rezultate mai bune s-au obtinut cu tulpina bacteriana LP-16.

4.7.2.3. Lucrarile solului

Sunt cele aratate la plantele sema nate in prima urgenta. Daca se seamana
in miriste, lucrarile de prega tire se fac imediat dupa recoltarea plantei
premergatoare cu polidiscul in agregat cu grapa, afanand solul la 12 -15 cm.

4.7.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta trebuie sa aiba peste 96% puritate si peste 80% germinatie. Se va

face corect tratamentul cu nitragin, dupa instructiunile care insotesc preparatele.
Semanatul trebuie facut la desprima varare, avand in vedere cerintele mari
fata de apa si mai reduse la temperatura (3-4°C).
Ca a doua cultura (in miriste), lupinul trebuie sema nat cat mai timpuriu
posibil, imediat dupa recoltarea plantei premergatoare. Dupa cereale timpurii,
daca precipitatiile sunt suficiente (sau in sol irigat), lupinul realizeaza o productie
de peste 20 t/ha masa verde.
Densitatea la semanat pentru productia de sa manta este: la lupinul alb de
50 - 60 boabe/m , pentru lupinul galben si albastru 70 - 80 boabe/m , iar pentru 2 2
lupinul peren circa 150 boabe/m . 2
Distanta de sema nat depinde de scopul culturii si modul de intretinere.
Pe terenuri cu grad de imburuienare mai redus, sau in cazul combaterii
buruienilor pe cale chimica, lupinul se poate semana in randuri dese (15 cm),
pentru o repartizare mai judicioasa a plantelor, pentru simplificarea tehnicii de
cultura (renuntandu-se la prasile) si realizarea unei uniformizari a matura rii. Pe
soluri mai imburuienate, lupinul se insamanteaza in benzi la 25 cm intre randurile
apropiate si 60 - 70 cm intre benzi, sau in randuri simple, distantate la 60 cm,
pentru a se putea prasi.
Pentru masa verde, lupinul se insamanteaza la distante de 15 - 20 cm intre
randuri, facandu-se o suplimentare a densitatii cu 25 – 30% fata de cea de la
productia de boabe.

293
 Adancimea de semanat, la speciile anuale, este de 3 - 4 cm pe solurile
lutoase, de 5 - 6 cm pe cele mai usoare, iar la lupinul peren de circa 2 cm.
Cantitatea de samanta la hectar, la densitatile ara tate, pentru productia de
sa manta este de: 200 - 240 kg/ha la lupinul alb, 100 - 130 kg/ha la lupinul galben,
130 - 160 kg/ha la lupinul albastru, 20 - 40 kg/ha la lupinul peren, iar pentru
productia de masa-verde (furaj sau ingrasa mant verde) cantitatile se maresc cu 25
– 30%.

4.7.2.5. Lucrarile de ingrijire

Constau in distrugerea crustei solului cu grapa, cu sapa rotativa , inainte

de rasarire si pana ce plantele au 8 - 10 cm, cand se combat si buruienile in curs
de aparitie. La culturile semanate rar se executa 2 - 3 prasile mecanice intre
randuri.
Combaterea chimica a buruienilor se face cu erbicidele Triflurom (4 – 5
l/ha), Eptam 6 E (6 - 8 l/ha) sau Balan (6 - 8 l/ha) incorporate o data cu pregatirea
patului germinativ. Dupa rasarirea lupinului se poate aplica Dikotex (3 - 4 l/ha) +
Fusilade (1,5 - 2 l/ha).

4.7.2.6. Recoltare

Maturarea lupinului este neuniforma, ca si a celorlalte leguminoase. Recoltarea se

face cand pa sta ile racemului tulpinii principale ajung la maturitate. Recoltarea se
face fie in doua etape (secerat si la 4 - 6 zile treieratul), fie direct cu combina.
Recoltarea direct cu combina este posibila la lupin, deoarece are tulpina erecta
pana la maturitate si inflorescentele dispuse terminal. La lupinul alb pericolul de
scuturare este minim, avand pastaile nedehiscente. O atentie deosebita trebuie sa
se acorde lupinului galben, care are pastaile dehiscente la maturitate.
Pentru ingrasa mant verde lupinul se incorporeaza in sol la formarea pasta ilor,
dupa ta ierea cu combinele de siloz sau dupa ta valugire, caz in care nu infunda
plugul. In cultura a doua (in miriste) lupinul se incorporeaza . numai la venirea
primelor ingheturi, daca urmeaza dupa el culturi de primavara. Pentru cereale de
toamna folosirea lupinului ca ingrasa mant verde in cultura a doua merge numai
dupa premergatoare foarte timpurii (iunie), iar incorporarea masei verzi trebuie
facuta cu doua saptamani inaintea sema natului graului.
Lupinul realizeaza productii de 20 - 30 q/ha boabe, mai productiv fiind lupinul
alb. Productia de masa verde la ha este de 25 – 60 t, in functie de specia de lupin,
de sol si de tehnologia de cultivare (in cultura succesiva sau ca planta principala ).

294
 4.8. BOBUL

4.8.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.8.1.1. Importanta
Apreciate ca si alte leguminoase, prin continutul in proteina, semintele
acestei plante sunt folosite sub diferite forme in alimentatia omului (supe,
piureuri, surogat de cafea, in amestec in faina de grau etc.) si furajarea animalelor
in anumite proportii, in combinatie cu alte nutreturi. Se mai poate folosi planta
intreaga ca nutret-siloz sau ca ingrasa mant verde.

4.8.1.2. Compozitie chimica

Compozitia medie a boabelor, este urma toarea: 14,4% apa ; 25,2%
proteine; 47,6% substante extractive neazotate; 1,6% grasimi; 8,5% celuloza si
2,7% cenusa.

4.8.1.3. Raspandire

Pe plan mondial bobul se cultiva pe 2,52 milioane ha (FAO 2005), din

care 1,0 milioane ha in China. In cele doua Americi suprafata este de circa un
sfert de milion ha. In Europa se cultiva pe 333 mii ha, din care in Italia 48 mii ha
si Franta 101 mii ha. La noi in tara bobul a fost introdus de celti si slavi; in
prezent, se cultiva pe suprafete reduse, prin gradini in jud. Suceava, iar in cultura
de camp pe circa 1.000 – 2.000 ha.

4.8.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Bobul face parte din tribul Vicieae genul Vicia . Specia Sistematica.
cultivata, Vicia faba L. (sin. Faba vulgaris Mur.) este impartita in doua subspecii:
paucijuga si eu-faba . Ssp. eu-faba se imparte, dupa insusirile morfologice, in
special dupa dimensiunile si forma boabelor, in trei varietati: minor Beck (MMB
de 400 - 650 g); aequina Pers (MMB de 650 - 800 g) si major (MMB de 800 -
1.200 g). Bobul este originar din zona Marii Caspice, iar “bobusorul” ( var. minor )
din Bazinul Mediteranean.
La noi in tara se cultiva mai multe populatii din var. minor (bob Soiuri.
mic sau „bobusor) si aequina (bob mijlociu), iar prin gradini, din var. major – bob
mare. Din anul 1984 este omologat soiul de bob mic Cluj 84, la care puritatea
biologica este mentinuta de Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina
Veterinara Cluj-Napoca. Din var.major s-au introdus in cultura soiurile Montana
(2000) si Moldovita (2004) create la SCDA Suceava.

4.8.1.5. Particularitati biologice

Bobul (fig. 4.23, dupa GH. BILTEANU, 1998) cere o temperatura
minima de germinatie de 3 - 4°C.
295
 este de tipul II, avand pivotul principal bine dezvoltat si multe Radacina
ramificatii. Nodozitatile se formeaza , in proportie de peste 75%, pana la
adancimea de 12 cm (SANDA CERNEA, 1974).
este cu patru muchii, fistuloasa , inalta de 100 - 150 cm, slab Tulpina
ramificata.
sunt paripenate, cu 2 - 3 perechi de foliole mari, eliptice. Frunzele
Stipelele sunt ovoid-lanceolate, mari, adeseori cu secretii nectarifere extraflorale,
fiind ca utate de afide.

Fig. 4.23. Bobul

A - tipuri de seminte (1 – bob mic; 2 - bob mijlociu; 3 - bob mare);
B - samanta (h - hil; r - radicela);
C - bob in procesul de germinatie (c - cotiledon; f - frunze primare;
r - radacina primara; e - epicotil);
D - p lantu la (s - samanta; e - epicotil; f - frunze primare inferioare);
E - planta inflorita.

sunt grupate, cate 3 - 6, in raceme. Pe o planta se formeaza 36 - 43 Florile

flori la var. minor si 37 - 49 la var. aequina , dispuse pe primele sapte etaje (peste
70%), in special pe etajele 2 - 5. Procentul de legare este cuprins intre 11 – 20%,
fiind dependent, in special, de conditiile climatice din perioada legarii (SANDA
CERNEA, 1974). Polenizarea este autogama dar alogamia este frecventa mai ales
in regiunile sudice.
(pastaile) sunt de 5 - 10 cm lungime, devenind negre la Fructele
maturitate, datorita oxidarii tirozinei existenta in pericarp. Din pastaile legate,
doar 66 - 67% ajung la maturitate; celelalte cad dupa fecundare. In pastaie sunt:3 -
5 seminte de forme si marimi diferite.

296
 Din cercetarile efectuate la Cluj-Napoca s-a constatat ca “bobusorul” da
productii mai constante decat bobul mijlociu, chiar si in anii mai nefavorabili,
datorita mai bunei fructifica ri a primelor sapte etaje de flori.
Perioada de vegetatie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50
de zile de la semanat la aparitia florilor, apoi inca 20 zile pana la formarea
pastailor si circa 60 zile de la formarea pastailor la maturitate. In anii mai secetosi
si cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetatie a bobului este mai scurta.

4.8.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Bobul necesita un climat umed si racoros, suma de grade fiind, dupa

unele date, de circa 1.800°C. Din cercetarile de la Cluj-Napoca reiese ca, pentru
“bobusor”, suma de grade a fost de 2.140 – 2.616°C, iar pentru bobul mijlociu
2.196 – 2.592°C, fiind variabila de la an la an. Plantula suporta ingheturi pana la
-5°C, iar pe parcursul perioadei de vegetatie cere temperaturi moderate. La
inflorire, temperatura optima este de 15 - 20°C. Cerintele fata de apa sunt ridicate,
bobul fiind sensibil la seceta, in special la inflorire (cad florile). Coeficientul de
transpiratie este de 400 – 1.100. In zonele secetoase intervine atacul mai accentuat
al afidelor, ducand la scaderea simtitoare a productiei.
Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reactie
neutra sau usor alcalina. La pH sub 6 planta si sistemul simbiotic sufera ,
productiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase si mai umede sunt
valorificate de bob daca sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva
numai daca apa freatica este la circa 1 m, sau intr-un regim de ploi bogat.

4.8.1.7. Zone ecologice

Zonele in care bobul intalneste aceste conditii in tara noastra sunt: Podisul
si Depresiunile Transilvaniei si subcarpatii Moldovei.

4.8.2. Tehnologia de cultivare a bobului

4.8.2.1. Rotatie

Bobul se seama na dupa orice cultura , cu exceptia leguminoaselor. In zona

de cultura de la noi se poate semana dupa cereale, in pentru fibre, sfecla sau
cartofi. Dupa bob se pot cultiva toate plantele, cu exceptia leguminoaselor.

4.8.2.2. Fertilizare

Pentru fiecare chintal de seminte, plus paiele ce revin, bobul consuma: 6

kg N, 1,5 kg P O , 4,4 kg K O, 2,1 kg CaO etc. Tinand cont de zona de cultura si
25 2
perioada de vegetatie mai lunga, bobul reactioneaza bine si la aplicarea gunoiului
de grajd. Gunoiul se aplica in doze moderate (15 - 20 tone/ha), pe soluri foarte
sa race, podzolite. Obisnuit, gunoiul de grajd se aplica numai plantei
297
premergatoare, bobul valorificand efectul ingrasamantului organic in anul al
doilea de la aplicare.
Bobul reactioneaza favorabil la fertilizarea cu fosfor si potasiu, uneori si
la azot, dupa cum rezulta din unele experiente efectuate in Anglia, Cehoslovacia,
Germania, Rusia si Romania (V. MLESNITA, 1986).
Prin aplicarea microelementelor (molibden, bor, cupru etc.), ca si la alte
leguminoase, se obtin sporuri de productie pe soluri cu carente in aceste elemente.

4.8.2.3. Lucrarile solului

Sunt aceleasi ca si cele pentru mazare si alte plante semanate in prima

urgenta.

4.8.2.4. Samanta si semanatul

Pentru semanat, puritatea semintelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar
germinatia peste 85%. Este indicat sa se faca tratamentul semintelor cu Nitragin.
Perioada de semanat este in prima urgenta, cand solul are 4 - 5°C. Astfel,
pentru germinatie se foloseste mai bine umiditatea din za pezi; plantele scapa de
atacul afidelor si ajung la maturitate mai devreme.
Densitatea la semanat este de 40 - 60 plante pe m . 2
Distanta dintre randuri influenteaza mai putin productia, putandu-se
semana in randuri apropiate (15 cm) in soluri neimburuienate sau daca se
erbicideaza , iar pe terenuri relativ imburuienate se vor adopta randuri simple la 50
- 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prasi. Mai raspandit este
semanatul in randuri simple la 50 - 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prasi.
Adancimea de sema nat este de 6 - 8 cm, in functie de textura si
umiditatea solului.
Cantitatea de samanta este de 180 - 220 kg/ha la bobusor si 250 - 300
kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

4.8.2.5. Lucrarile de ingrijire

Constau in distrugerea crustei inainte si dupa rasarire, combaterea

buruienilor si da una torilor.
Dupa ce plantele au 10 cm se fac 2 - 3 prasile mecanice completate cu
prasile manuale.
Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor
antigramineice: Treflan (3 - 4 l/ha), Eptam 6E (6 - 8 l/ha) sau Eradicane 6E (6 - 8
l/ha) incorporate in sol o data cu pregatirea terenului. Dupa rasarirea plantelor de
bob se poate aplica Dikotex (1,5 - 2 l/ha) + Fusilade (2 l/ha).
Pentru combaterea ga rga ritei ( Bruchus rufimanus ), a paduchelui negru
( Aphis fabae ) si a altor daunatori se fac tratamente in faza de ofilire a primelor
inflorescente, rezultate mai bune obtinandu-se cu Melipax 30 kg/ha etc.

298
 4.8.2.6. Recoltare

Maturizarea bobului fiind esalonata, uneori in peste 20 de zile, recoltarea

se face in doua faze: cand 2/3 din pastai sunt mature (s-au innegrit), se taie
plantele cu coase sau cu seceratori, iar dupa 2 - 4 zile (dupa uscare) se treiera .
Recoltatul se poate face si direct cu combina, cand 90% din seminte au ajuns la
maturitate. La combina se fac adaptarile necesare recoltarii bobului.
La noi in tara productiile sunt variabile, in functie de conditiile de cultura:
in zonele favorabile se obtin productii de peste 20 q/ha. Raportul seminte-vreji
este de 1:1,5. La pastrare se iau aceleasi masuri ca si la celelalte leguminoase.

4.9. LATIRUL

4.9.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.9.1.1. Importanta

Este folosit in alimentatia animalelor ca nutret verde, fan, singur sau in

amestec cu cereale, iar boabele se administreaza sub forma de nutret concentrat.
Boabele se mai folosesc si in obtinerea unor cleiuri de calitate superioara , folosite
in industriile aviatica, textila, de furnire etc.

4.9.1.2. Compozitie chimica

Boabele de latir contin in medie 24,5% proteina; 53,5% substante

extractive neazotate; 2,1% grasimi; 4,3% celuloza etc. Tulpinile si pastaile au un
continut de 7 - 10% proteina, reprezentand un furaj destul de valoros.

4.9.1.3. Raspandire

Latirul se cultiva pe circa 500 mii ha pe glob, din care cea mai mare parte
in India. La noi in tara se cultiva in zona de stepa pe cateva sute de ha, fiind
rezistent la seceta.
4.9.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Latirul face parte din tribul Vicieae , genul Lathyrus , care cuprinde
numeroase specii perene si anuale, cultivata fiind specia Lathyrus sativus L.
Originea speciei cultivate, dupa DE CANDOLLE (citat de V. VELICAN,
1972), ar fi forma spontana din Asia Mica .
La noi in tara se cultiva populatii locale, facandu-se incerca ri si cu unele
soiuri de import.

299
 4.9.1.5. Particularitati biologice

Latirul germineaza la minimum 2 - 3°C. Ra sa rirea este hipogeica .

Ra dacina este de tipul II. Tulpina este de 40 - 80 cm, ramificata, muchiata ,
aripata, taratoare. Frunzele sunt paripenate, cu o pereche de foliole lanceolate si
stipele dezvoltate. Florile sunt grupate in raceme scurte, cate 2 -3, albe sau
colorate, iar fecundatia este autogama. Fructul este rombic, de 2 - 3 cm,
comprimat, aripat, cu 2 - 5 seminte unghiulare, albe sau colorate.

4.9.1.6. Cerinte fata de clizna si so1

Latirul are pretentii moderate fata de clima, fiind putin pretentios la

temperatura si umiditate. Ca plantula suporta ingheturi de -8°C; ulterior devine
mai sensibil. Suma de grade este de circa 1.800°C. Suporta seceta, dupa care
plantele isi reiau cresterea, depasind, din acest punct de vedere, celelalte
leguminoase.
Reuseste pe aproape toate tipurile de sol, exceptand cele umede si racoroase si
cele nisipoase. Valorifica mai bine ca alte plante solurile cu un anumit grad de
sa raturare si cele calcaroase, convenindu-i reactia usor alcalina.

4.9.1.7. Zonare

La noi in tara, dupa cum s-a ara tat, latirul se cultiva in sud-estul ta rii,
valorificand zonele cele mai secetoase.

4.9.2. Tehnologia de cultivare a latirului

4.9.2.1. Rotatie

Latirul se poate cultiva dupa orice planta , cu exceptia leguminoaselor.

Amplasarea in rotatie nu constituie o problema, avand in vedere suprafetele mici
cultivate. Este o buna premerga toare pentru toate plantele, putandu-se cultiva
dupa el si graul de toamna. In India se cultiva in amestec cu graul, de care se
separa usor la treierat. (V. VELICAN, 1972).
4.9.2.2. Fertilizare
Cerintele fata de elementele nutritive ale latirului sunt similare cu cele ale
maza rii, deci fertilizarea se face dupa aceleasi reguli.

4.9.2.3. Pregatirea terenului

Cuprinde aceleasi lucrari ca si pentru alte plante semanate in prima
urgenta .

300
 4.9.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta trebuie sa aiba puritatea peste 96%, iar valoare germinativa peste
80%.
Semanatul se face in urgenta intai (la 3 - 4°C in sol), cel mai tarziu pana
la sfarsitul lunii martie.
Densitatea de semanat este de 80 - 100 boabe germinabile/m . Se 2
seamana in randuri apropiate (12 - 15 cm), la adancimea de 5 - 6 cm. Cantitatea
de sa manta este de 120 - 160 kg/ha.

4.9.2.5. Lucrarile de ingrijire

Sunt ca si cele pentru maza re, mai putin erbicidarea.

4.9.2.6. Recoltare

Recoltarea se face cand 2/3 din pastai s-au ingalbenit, in aceleasi conditii
tehnice ara tate la mazare. Productiile oscileaza intre 10 – 20 q/ha. Pentru pastrare,
se vor lua aceleasi masuri ca si la alte leguminoase.

4.10. ARAHIDELE

4.10.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.10.1.1. Importanta

Arahidele ocupa locul al 3-lea in productia mondiala de ulei, obtinandu-se peste 3

milioane tone ulei anual, cultura situandu-se dupa soia, floarea-soarelui si inaintea
bumbacului. Uleiul de arahide este folosit in alimentatie, in industria conservelor,
a margarinei, iar cel depreciat, la sa punuri etc. Uleiul de arahide are o buna
valoare alimentara (are un continut bogat in vitamina B etc.), insa la o pastrare
1
necorespunzatoare rancezeste usor. Dupa extragerea uleiului srotul si turtele se
folosesc in prepararea halvalei, ciocolatei etc., iar semintele intregi se consuma
pra jite sau in diferite preparate culinare. Ca furaj, se folosesc uneori turtele si
sroturile, fiind bogate in proteina . Tulpinile contin circa 10% proteine, fiind
folosite ca nutret grosier.

4.10.1.2. Compozitie chimica

301
 Din determina ri facute la soiurile cultivate in tara noastra, continutul
semintelor in gra simi a fost de 54 – 56%, iar cel proteic de 19 - 21% (L. POP si
colab., 1986 etc.).
Extragerea uleiului se face la rece sau la cald. Cel extras la rece, desi
cantitativ mai putin este de calitate superioara . Faina dupa presare la rece, contine
inca circa 8% ulei, 47,6% proteina , 23,0% substante extractive neazotate si 4,8%
substante minerale.

4.10.1.3. Raspandire

Pe glob, arahidele se cultiva pe 25,2 milioane ha cu 1475 kg/ha (FAO

2005), suprafata cea mai mare fiind in Asia (din care India 6,7 milioane ha, Sudan
1,9 milioane ha, China 4,8 milioane ha) si Africa (Nigeria 2,8 milioane ha). Mare
exportatoare de ulei de arahide este Senegalul, urmat de Nigeria, Sudan etc.
Europa cultiva circa 11 mii ha, in tarile sudice.
La noi in tara se cultiva pe suprafete restranse in sudul ta rii, de-a lungul
Dunarii.

4.10.1.4. Sistematica. Soiuri

Arahidele fac parte din tribul Hedysareae , genul Arachis . Specia

cultivata, Arachis hypogaea L., cuprinde doua subspecii: ssp. fastigiata Waldr.,
cu port erect (50 - 70 cm) si flori grupate la baza tulpinii principale (cultivata in
Brazilia si coastele Oceanului Atlantic) si ssp. procumbens Waldr., cu tulpina
taratoare si perioada de vegetatie mai lunga (cultivata in Peru si pe coastele
Oceanelor Pacific si Indian).
Arahidele sunt originare din zona tropicala si subtropicala a Americii de
Sud si sunt raspandite in zonele cu climat cald.
La noi se cultiva soiuri timpurii cu cerinte termice reduse. In prezent, sunt
omologate soiurile Venus (1999), Solar (1997) , Dabuleni (din 1997), Viorica (din
1997). Pentru soiurile Dabuleni si Viorica, puritatea biologica este realizata de
S.C.C.C.P.N. Da buleni, iar pentru Venus si Solar, Universitatea din Craiova.

4.10.1.5. Particularitati biologice

Arahidele (fig. 4.24). GH. BILTEANU, 1998) sunt plante anuale, cu

radacina pivotanta de tipul II, tulpina erecta sau culcata, frunze paripenate cu 2
perechi de foliole.

302
 apar la 25 - 30 zile de Florile
la rasa rire, sunt mici, galbene sau
portocalii, solitare sau grupate cate 2 -
4 in inflorescente. Planta are doua
tipuri de flori: unele ce se deschid, cu
corola vizibila la polenizare si altele ce
nu se deschid, dispuse la baza tulpinii
si pe portiunea subterana, la care
polenizarea se face cu floarea inchisa.
Fecundatia este autogama.
Dupa fecundatie baza ovarului are o
crestere rapida (5 - 20 cm), formand o
Fig. 4.24. Alune de pamant prelungire - organ numit ginofor .
A – planta; B - fructe. Acesta poarta ovarul si patrunde in sol
(circa 10 cm), unde se dezvolta fructul. La florile situate in partea superioara a
tulpinii, la care ginoforul nu ajunge cu ovarul pana la sol, fructul nu se dezvolta .
Fructul (format in sol) se acopera cu o micoriza ecototrofa, care-l protejeaza de
uscaciune.
este o pastaie indehiscenta, de forma unei gogosi de vierme de Fructul
matase, cu 1 - 5 seminte (reprezentand 65 – 75% din masa fructului). O planta
formeaza, in conditiile tarii noastre, pana la 250 de flori si 25 - 30 de fructe (care
reprezinta 5 - 15% din numa rul florilor); in zonele favorabile de cultura , poate
forma pana la 500 - 700 fructe pe planta.

4.10.1.6. Cerinte fata de clima si sol.

Arahidele au cerinte foarte ridicate fata de caldura . Temperatura minima

de germinatie in sol este de 12 - 13°C. Infloresc la 20°C, iar pe perioada de
vegetatie suporta temperaturi de 35 - 40°C. La o temperatura medie zilnica de
12°C inceteaza depunerea substantelor in bob. In perioada de vegetatie (120 zile
soiurile extratimpurii si 200 zile cele tarzii), suma de grade este de 3.000 –
4.000°C sau chiar mai mult. Cerintele la umiditate sunt mai mari pana la inflorit.
In zona subtropicala, cu evaporatie intensa , se obtin productii bune numai daca in
primele trei luni de vegetatie cad circa 500 mm precipitatii. In conditiile ta rii
noastre, cu evaporare mai redusa in mai-iunie, sunt suficiente 250 mm. Ploile
abundente reduc regimul termic, scad productia si intarzie maturizarea fructelor.
Solurile usoare sau chiar nisipoase, care permit patrunderea ginoforilor si
dezvoltarea fructelor, cu reactie neutra spre alcalina (pH 6,5 - 7,5), sunt cele mai
favorabile pentru aceasta planta.
Arahidele se cultiva in zonele tropicale si subtropicale, insa prin
ameliorare s-au creat soiuri timpurii care se maturizeaza pana aproape de paralela
44° latitudine nordica. Mai la nord sau mai la sud de zona tropicala fructele raman
mai mici si mai sa race in ulei. In tara noastra arahidele se pot cultiva numai in
zonele sudice, cu conditiile termice cele mai ridicate (Zimnicea, Turnu Magurele)
si pe nisipurile din Oltenia (in conditii de irigare).
303
 4.10.2. Tehnologia de cultivare a arahidelor

4.10.2.1. Rotatie

Arahidele se pot cultiva dupa orice planta, iar ele sunt bune
premergatoare pentru culturile (cerealele) de prima vara . Se pot cultiva pe acelasi
teren dupa 2-3 ani.

4.10.2.2. Fertilizare

Se face cu 10 - 15 tone/ha gunoi de grajd (bine descompus), la care se

adauga ingrasa mintele fosfatice si, eventual, potasice. Se poate face si fertilizarea
numai cu ingrasaminte minerale. In tara noastra, se recomanda doze de N P
50 50
anual.

4.10.2.3. Lucrarile solului.

Toamna se face aratura adanca , iar prima vara prega tirea patului
germinativ ca si pentru alte plante semanate tarziu. Ultima lucrare trebuie sa nu se
faca mai adanc de 8 - 10 cm, pentru ca ginoforii sa nu pa trunda la adancime prea
mare, fapt care ar intarzia maturizarea si ar reduce numarul fructelor formate.

4.10.2.4. Samanta si semanatul

Se folosesc seminte din anul precedent, descojite (sau fructe rupte in

doua), cu 2 - 3 zile inainte de semanat. Sema natul se face cand temperatura
solului ajunge la 14 - 15°C. Densitatea optima este de 8 - 12 plante/m , iar 2
distanta intre randuri de 50 - 60 cm, iar pe rand la 16 - 20 cm. Semanatul se face
la adancimea de 5 - 6 cm. Cantitatea de sa manta este de 35 - 50 kg/ha la
semintele mici, 60 - 70 kg/ha la semintele mari si 100 – 120 kg/ha la pasta i.
Semanatul se face cu semana tori universale, ca cea de porumb (SPC-6) sau
manual (pe suprafete mici).

4.10.2.5. Lucrarile de ingrijire

Obisnuit se fac 3 - 4 prasile, cand se executa ra rirea si 2 - 3 musuroiri,

pentru a favoriza patrunderea ginoforului. Pentru combaterea buruienilor pe cale
chimica se folosesc erbicidele Treflan (4 -5 l/ha) sau Lasso (8 - 10 l/ha),
incorporate in sol inainte de semanat, iar in perioada de vegetatie Basagran (2 - 3
l/ha) sau Flex (1 - 1,5 l/ha).
Viermii albi, care pe nisipurile Olteniei produc pagube mari (consuma
radacinile si fructele), se combat cu Lindatox 3, in doza de 60 kg/ha, incorporat
prin aratura .
Irigarea pe nisipurile din sudul Olteniei se face prin circa 8 udari cu 300 -
350 m /ha fiecare, iar pe cernoziomuri prin 3 - 5 udari cu norme de 400 - 500 3
m /ha. 3
304
 4.10.2.6. Recoltare

Se recolteaza la maturitatea deplina, inainte de venirea brumelor, prin

smulgere manuala, cu sapa si prin procedeele folosite la recoltarea cartofilor.
Urmeaza uscarea fructelor pe capre sau suporti improvizati, apoi desprinderea
fructelor cu mana sau cu batoze speciale. In tarile mari cultivatoare se folosesc
combine speciale de recoltat.
Productiile sunt foarte variabile, de la 4 - 5 q/ha la 30 - 40 q/ha in zone
foarte favorabile. La noi s-au obtinut pana la 10 - 20 q/ha. Pastrarea se face la
14% umiditate. La recoltare pa staile au un continut ridicat de apa (circa 40%),
astfel ca uscarea este obligatorie, la temperaturi de 50 - 60°C pentru arahidele de
consum si sub 50°C pentru cele de sa manta .

4.11. FASOLITA

4.11.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.11.1.1. Importanta

Fasolita a fost luata in cultura in Africa Centrala, unde se intalneste

spontan. A fost cultivata apoi in Asia Mica si Orientul Apropiat, de unde a ajuns
in Europa, fiind cultivata de greci si romani (N. ZAMFIRESCU, 1965). Fasolita
s-a cultivat in Europa pana cand a fost adusa fasolea comuna ( Ph. vulgaris ) din
America, mai productiva si cu cerinte termice mai reduse, careia fasolita “i-a
cedat acesteia numele, locul in cultura si consum, retragandu-se intr-un anonimat”
(V. VELICAN, 1972). In Europa Central - Estica se mai mentine in cultura in trei
zone: nisipurile din sudul Olteniei, masivul nisipos din estul Ungariei si nisipurile
din sudul Ucrainei (A. ZAVOI, 1968).

4.11.1.2. Compozitie chimica

Semintele de fasolita contin in medie 26,0% proteina; 1,6% grasimi;

52,0% substante extractive neazotate si 4,0% celuloza . Fasolita se remarca printr-
un continut mai sca zut de celuloza, fierbere mai rapida si digestibilitate mai mare
decat fasolea si alte leguminoase.
Are aproximativ aceleasi utiliza ri ca si fasolea, in plus se foloseste si ca
ingrasamant verde pe nisipuri sau ca furaj (pasune, masa verde, fan sau
insilozata ).

4.11.1.3. Raspandire

Pe glob a ramas in cultura in cateva zone cu conditii de clima mai aride,

unde s-a impus fata de fasole, pe circa 1,3 milioane ha, din care cea mai mare
305
parte in Asia (China cu 1,16 mil.ha) etc. . La
noi in tara se cultiva pe cateva zeci de
hectare, pe nisipurile Olteniei.

4.11.1.4. Sistematica. Soiuri

Cultivata este specia Vigna sinensis
L., ce cuprinde mai multe varietati.
Din 1976 este zonat soiul Jiana (T-
1), var. sinensis , cu talia de 40 - 60 cm,
MMB 180 g, proteina 25 - 26,4%, perioada
de vegetatie 99 - 118 zile, rezistent la boli.
S-au mai introdus in cultura soiurile Aura
(1997) si Ofelia (1998), mentinator fiind
Statiunea Dabuleni.

4.11.1.5. Particularitati biologice Fig. 4.25. Fasolita ( Vigna sinensis L.)

Fasolita (fig. 4.25, dupa GH. BIL-

EANU, 1998) are germinatia epigeica , ra dacina pivotanta profunda si puternic
ramificata, tulpina cu forme oloage sau volubile, frunzele ca la fasole dar glabre,
florile grupate cate 2 - 3, de culoare alba sau violacee. Pastaia este ingusta si
lunga (8 - 15 cm), cu 7 - 10 seminte. Fasolita are seminte cu hilul excentric, MMB
de 100 - 200 g, 6 - 12% coji si culori diferite, in functie de biotip.

4.11.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Fasolita are pretentii termice ridicate, germinand la minimum 12 C. °

Constanta termica este de circa 1960°C, in 95 - 100 zile.
Cerintele fata de sol sunt reduse, fasolita putand valorifica terenurile
sa race, nisipoase si chiar nisipurile zbura toare.

4.11.1.7. Zone de cultura

La noi sunt nisipurile Olteniei, unde realizeaza productii de peste 8 q/ha,

depasind cu 50% fasolea (L. POP si colab., 1986 etc.).
4.11.2. Tehnologia de cultivare a fasolitei

4.11.2.1. Rotatie

Nu are pretentii fata de planta premerga toare, fiind amplasata in rotatie cu

plante din zona ei de cultura .

4.11.2.2. Fertilizare

306
 Pe solurile nisipoase, fertilizarea se face cu ingrasa minte organice, circa
20 t gunoi de grajd la ha, sau cu ingrasaminte minerale (N P K ) administrate
32 32 48
pe panta inferioara a dunelor sau pe interdune. Pe duna, ingrasamintele chimice,
in anii deficitari in precipitatii (in iulie si august), au influentat negativ productia
(A. ZAVOI, 1967).

4.11.2.3. Lucrarile solului

Sunt, in general, aceleasi ca si pentru fasole.

4.11.2.4. Samanta si semanatul

Sa manta trebuie sa fie pura si cu valoare germinativa buna (peste 90%).

Semanatul se face cand solul are 12°C, in randuri simple la 50 - 70 cm, in benzi
(70/15 cm), la 5 - 8 cm adancime. Densitatea de sema nat este de 20 - 25
plante/m , folosind pentru productia de boabe 40 - 50 kg sa manta la ha. Pentru 2
furaj sau ingrasa mant verde se seamana mai des, folosindu-se 60 - 70 kg
sa manta /ha.

4.11.2.5. Lucrarile de ingrijire si recoltatul

Sunt, in general, aceleasi ca si pentru fasole. Productia de boabe ajunge la

16 q/ha, depasind mult fasolea si alte leguminoase, in zona ei de cultura
(nisipurile Olteniei).

PLANTE OLEAGINOASE
5.1. GENERALITATI

5.1.1. Importanta, suprafete, raspandire.

Speciile care poseda insusirea de a acumula sub forma de substante de

rezerva grasimi (uleiuri) au primit denumirea de plante uleioase (sau
oleaginoase).
In aceasta grupa sunt cuprinse specii apartinand la diferite familii
botanice, unele fiind arborescente (ma slinul, palmierul de ulei, cocotierul), iar

307
altele sunt anuale, ierboase (floarea-soarelui, rapita, ricinul, inul de ulei, soia,
arahidele, macul, mustarul, sofra nelul, dovleacul s.a.).
Pe glob, plantele oleaginoase se cultiva pe o suprafata ce depaseste 145 milioane
ha (inclusiv soia si arahidele).
Productia mondiala de uleiuri vegetale este de peste 56 milioane tone, din
care mai mult de 43 milioane tone se folosesc in alimentatie.
Necesarul omenirii pentru uleiurile alimentare este de circa 75 milioane
tone, diferenta urmand a fi asigurata prin grasimi animale.
In Romania s-au cultivat cu plante oleaginoase, in 1989, peste 1 milion
ha, suprafata care, in prezent, s-a diminuat (desi a crescut suprafata cultivata cu
floarea-soarelui), datorita reducerii suprafetelor cultivate cu soia.
Uleiurile vegetale sunt deosebit de importante in alimentatie, datorita
puterii calorice ridicate, a gustului, mirosului si culorii placute, a continutului in
acizi grasi nesaturati.
In industrie, uleiurile vegetale sunt folosite la fabricarea margarinei si a
diferitelor conserve, in industria sa punului, a lacurilor, vopselelor etc.
In alimentatie sunt apreciate uleiurile putin sicative, deci cele cu indicele
de iod mic, iar in industria lacurilor si vopselelor sunt valoroase, cele sicative, cu
indicele iodic mare (indicele de iod reprezinta numarul de grame de iod fixat de
100 g ulei).
In tabelul 5.1. este prezentata clasificarea uleiurilor vegetale dupa indicele
iod.
Pe langa grasimi, semintele plantelor oleaginoase au si un continut ridicat
in proteine (tab. 5.2., dupa GH. BILTEANU, 1994), fapt care confera sroturilor o
ridicata valoare furajera.
Continutul de ulei si proteine, cat si indicele de iod difera mult de la o
specie la alta si chiar de la un soi la altul si sunt influentate de conditiile
pedoclimatice si tehnologia de cultivare. Cele mai apreciate oleaginoase sunt cele
la care uleiurile se extrag usor la rece.

Tabelul 5.1.
Clasificarea uleiurilor vegetale dupa indicele iod.
Cultura Indicele de iod Categoria
Perila 181 – 206
Lalemantia 162 – 203
In 168 – 192
Canepa 140 – 169 Uleiuri sicative
Mac 131 – 143
Floarea – soarelui 119 – 144
Soia 107 – 137 Uleiuri semisicative
Sofra nel 115 – 155
Susan 103 – 112
Bumbac 101 – 117
Rapita 94 – 112
308
 Arahide 90 – 103
Ricin 81 – 86 Uleiuri nesicative
Ma slin 78 – 95
Sicative – cu indicele de iod peste 140; Semisicative cu indicele de iod
100-140; Nesicative – cu indicele de iod sub 100.
Tabelul 5.2.
Continutul de ulei si proteine (% din s.u.) in semintele catorva plante oleaginoase.

Specia Ulei Proteine

Floarea – soarelui 50,8 16,2
In pentru ulei 46,5 23,4
Rapita 45,7 23,8
Ricin 52,3 17,6
Arahide 54,5 25,8

5.2. FLOAREA-SOARELUI

5.2.1. Importanta. Biologie. Ecologie

5.2.1.1. Importanta

Floarea-soarelui este una dintre cele mai importante plante uleioase

cultivate pe glob (13% din productia mondiala de ulei) si cea mai importanta
planta uleioasa pentru Romania. Uleiul extras din achenele de floarea-soarelui
este semisicativ si se caracterizeaza prin culoare, gust si miros placute, continut
ridicat in vitamine (A, D, E, K) si substante aromatice; in plus, uleiul de floarea-
soarelui se conserva foarte bine pe perioada indelungata.
Uleiul de floarea-soarelui este unul dintre cele mai bine echilibrate sub
aspectul acizilor grasi pe care ii contine. El este utilizabil atat "la rece" cat si gatit
si este bogat in acid linoleic - acid gras esential pentru alimentatia umana.
se extrage usor prin presare, randamentul normal la extractie fiind Uleiul
de circa 45%. La un hectar cultivat cu floarea-soarelui se pot obtine, la nivelul
productiilor actuale, intre 900 si 950 kg ulei, planta fiind astfel foarte economica;
ca urmare, floarea-soarelui poate asigura necesitatile tarii in ulei alimentar (si,
partial, industrial), putandu-se realiza anual si disponibilitati pentru export (V.
BARNAURE, 1991).
In afara de folosirea directa in alimentatie, uleiul de floarea-soarelui este
intrebuintat in industria conservelor si a margarinei. Uleiul mai poate fi folosit
pentru obtinerea acidului oleic necesar in industria lanii, a sapunurilor, ca
adjuvant in fabricarea pesticidelor, ca ulei fiert pentru vopseluri.
Fosfatidele rezultate in timpul procesului de extragere a uleiului permit
fabricarea pe scara larga a lecitinei, mult apreciata in industria alimentara : in
panificatie, la prepararea ciocolatei, a prajiturilor, a mezelurilor.
309
 Desi pretul sa u este destul de ridicat, prin comparatie cu uleiul de soia,
ceea ce ar limita utilizarea ca ulei industrial, proprietatile sale il fac apt pentru o
gama larga de aplicatii tehnologice (industriale). Astfel, are un indice iodic
moderat, continut ridicat in acid linoleic si concentrare sca zuta in acid linolenic,
astfel ca poate fi folosit pentru fabricarea de vopsele albe. Poate servi pentru
producerea de lacuri speciale, rasini si pentru numeroase utilizari in scopuri
energetice.
de floarea-soarelui se situeaza printre cele mai valoroase, avand Turtele
in vedere: continutul ridicat in substante proteice (45 - 55%) si bogatia acestora in
metionina ; prezenta in cantitate mare a vitaminelor complexului B; floarea-
soarelui contine mai multa riboflavina decat soia sau arahidele; are un mai bun
echilibru fosfo-calcic, comparativ cu turtele de alta provenienta. Continutul ridicat
in celuloza limiteaza folosirea lor la furajarea monogastricelor; turtele provenite
din seminte decorticate nu prezinta acest inconvenient.
Prin prelucrarea miezului de floarea-soarelui se pot obtine faina ,
concentrate si izolate proteice. Incorporarea a 8 - 15% fa ina de floarea-soarelui in
faina de grau sporeste densitatea aluatului si reduce volumul acestuia. In industria
mezelurilor, concentratele de floarea-soarelui pot fi incluse in carne in proportie
de pana la 25%; acestea pot fi folosite si in industria laptelui.
Semintele de floarea-soarelui pot fi consumate direct (seminte prajite),
modalitate de consum mai larg raspandita in SUA, ta rile scandinave, unele ta ri
mediteraneene si din Europa de Est. Soiurile destinate acestui scop prezinta
seminte mai sarace in grasimi (in jur de 30 %), coji mai groase si mai putin
aderente la miez; pe langa aminoacizi esentiali, bine reprezentati (triptofan,
izoleucina , lizina), floarea-soarelui de "ronta it" contine mai mult fier, glucide,
sa ruri minerale, vitamine (A, E, riboflavine si tiamine) si asigura in jur de 550
calorii/100 g seminte consumate.
(resturile de inflorescente) pot fi folosite ca furaj, mai ales Calatidiile
pentru oi (contin 7% proteine si pana la 57% glucide), apreciindu-se ca au o
valoare nutritiva similara cu a unui fan de calitate mijlocie (AL. VRANCEANU,
1974). Din cojile ma cinate (pericarp) se extrag alcool etilic, furfurol, sau ele pot fi
folosite pentru prepararea drojdiei furajere, un furaj proteic valoros pentru
animale si pa sa ri.
este foarte bogata in potasiu, si poate fi utilizata pentru obtinerea Tulpina
carbonatului de potasiu sau a altor produse. Tulpinile sunt inca folosite ca sursa de
caldura (local) sau in industrie, pentru fabricarea de placi antifonice.
Floarea-soarelui este si o excelenta . In tara noastra planta melifera
asigura cel mai important cules pentru familiile de albine (alaturi de salcam si tei).
La un hectar de floarea-soarelui se pot obtine 30 - 130 kg miere (sau 15 - 40 kg
miere/familia de albine) (dupa I. CARNU, GH. V. ROMAN, ANA-MARIA
ROMAN, 1982).
Din punct de vedere agricol, este important ca floarea-soarelui elibereaza
devreme terenul (sfarsit de august - inceput de septembrie), permitand o buna
pregatire a terenului pentru graul care urmeaza ; nu este la fel de favorabila ca
310
soia, dar starea structurala si de fertilitate a solului dupa floarea-soarelui este, in
general, benefica, ceea ce face ca floarea-soarelui sa fie o premergatoare buna
pentru grau.
Cheltuielile cu floarea-soarelui nu sunt prea ridicate: ingrasare cu azot si
cu fosfor moderata , cerinte mari fata de potasiu, dar restituiri abundente; costurile
pentru samanta sunt comparabile cu cele de la porumb. Floarea-soarelui se
acomodeaza , adesea, mai bine decat porumbul, pe terenuri cu soluri de calitate
medie si suporta mai bine stress-ul hidric. In plus, pentru lucra rile din tehnologia
de cultivare (semanat, prasit, recoltare etc.) floarea-soarelui nu necesita un
echipament agricol specializat (fermele producatoare de cereale paioase si
porumb, de exemplu, poseda echipamentul necesar). Totodata , calendarul
lucra rilor agricole: prega tirea terenului, sema natul, combaterea chimica a
buruienilor, recoltatul se pot realiza fara sa stanjeneasca lucrarile destinate
celorlalte culturi agricole.
Dintre inconvenientele florii-soarelui se mentioneaza: sensibilitatea la
boli, care impune restrictii foarte serioase in rotatie, fiind excluse monocultura si
revenirea pe acelasi teren mai devreme de 6 ani; dificultatile de amplasare dupa
multe plante cu care are boli sau daunatori comuni; consumul mare de apa si
elemente nutritive din sol, ceea ce impune fertilizarea culturilor postmerga toare,
prin aplicarea de doze mai mari de ingrasaminte.

5.2.1.2.Raspandire

In anul 1931, N. VAVILOV a situat originea florii-soarelui in partea de

nord a Mexicului si in statele americane Colorado si Nebraska. Descoperirile
arheologice din America de Nord au relevat prezenta de achene si portiuni de
calatidii de floarea-soarelui, indeosebi in statele Colorado si New Nexico. Dupa
unele evaluari cu carbon 14, se estimeaza ca unele resturi decoperite dateaza de la
anii 2.600 i.Ch.
Se pare ca indienii din New Mexico cultivau aceasta planta si o foloseau
in alimentatie, pentru fabricarea uleiului si pentru consumul direct al miezurilor,
ca atare sau prajite, zdrobite si amestecate cu alte fa inuri pentru a realiza turte
plate, uscate la soare.
Prin intermediul exploratorilor spanioli (probabil spre mijlocul secolului
al XVI-lea), floarea-soarelui si-a fa cut aparitia in Europa. Cultivata, in principal,
ca planta ornamentala, specia s-a raspandit repede de-a curmezisul continentului
(Franta, Italia, Europa de Nord si de Est), ca o curiozitate botanica ; la sfarsitul
secolului al XVI-lea, numeroase scrieri o semnalau in Belgia, Olanda, Elvetia,
Germania, Anglia, ca planta ornamentala.
In perioada urmatoare, cultura s-a dezvoltat, in principal, in Rusia, in
zonele cu cernoziom. Primele dovezi ale extragerii uleiului de floarea-soarelui
dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dar abia intre anii 1830 - 1840,
semintele de floarea-soarelui au fost prelucrate la scara industriala. La sfarsitul
secolului al XIX-lea cultura ocupa deja 150.000 ha (indeosebi in Ucraina si
311
Kuban), pentru a atunge 1 milion de hectare la inceputul secolului XX. In
deceniile urma toare cultura florii-soarelui a cunoscut o dezvoltare exploziva ,
devenind una dintre una dintre cele mai importante culturi agricole; s-a extins in
tarile Europei de Est si in Balcani, in Europa Occidentala ; apoi a "retraversat"
Atlanticul, pentru a deveni o cultura agricola importanta a continentului
american.
In anul 2005 (dupa FAO STAT Database) pe glob s-au cultivat cu
floarea-soarelui 23,4 mil.ha, rezultand o productie medie mondiala de 1.310 kg
boabe/ha si o productie globala de 30,67 mil.tone.
Tarile mari cultivatoare de floarea-soarelui sunt: SUA (1.044 mii ha si o
productie medie de 1.681 kg seminte/ha), Argentina (1.896 mii ha, 1.926 kg/ha),
India (3.000 mii ha, 616 kg/ha), China (1.085 mii ha, 1.705 kg/ha), Turcia (480
mii ha, 1.979 kg/ha), Franta (644 mii ha, 2.251 kg/ha), Ungaria (521 mii ha, 2.432
kg/ha), Spania (516 mii ha, 772 kg/ha), tarile fostei URSS (9.735 mii ha, din care
5.320 mii ha in Federatia Rusa si 3.668 mii ha in Ucraina).
In Romania, floarea-soarelui a fost introdusa pentru producerea uleiului,
pe la mijlocul sec. XIX in Moldova; fiind principala planta producatoare de ulei
alimentar, floarea-soarelui a cunoscut un ritm de dezvoltare fara precedent
(CR.HERA si col., 1989). Cultivarea pe suprafete mai mari a debutat in sec.XX,
cu 672 ha in 1910, ajungandu-se la 200.000 ha in 1938; dupa al doilea razboi
mondial suprafetele au crescut la 416 mii ha in 1948, 496,5 mii ha 1950 si 526,7
mii ha in perioada 1971 - 1975. In ultimii ani, suprafetele cu floarea-soarelui au
fost fluctuante, cunoscand un oarecare regres in 1990 (395 mii ha) si ajungand la
peste 700 mii ha incepand cu anul 1995, ca urmare a interesului manifestat fata
uleiul de floarea-soarelui, pe piata interna si la export. Trebuie subliniat ca
suprafetele de peste 850 mii ha cultivate cu floarea-soarelui in ultimii 5 ani (peste
1 mil. ha in 1999 si 2003),), justificate, fara indoiala , prin rentabilitatea ridicata a
culturii, prezinta un pericol real, deoarece nu se mai poate respecta intervalul de
pauza de minimum 6 ani pana la revenirea culturii pe acelasi teren, impus de
regulile fitosanitare. Judetele mari cultivatoare de floarea-soarelui sunt:
Constanta, Teleorman, Calarasi, Dolj, Bra ila, Ialomita, Olt, Timis (cu peste 50 mii
ha fiecare).
Productiile medii au crescut in ultimele decenii, in legatura directa , in
primul rand, cu calitatea materialului biologic pe care cultivatorii de floarea-
soarelui l-au avut la dispozitie: 360 kg/ha in perioada 1948 - 1958 (cand au fost
cultivate soiurile Maslinica si Uleioasa , forme slab productive); 744 - 1.100 kg/ha
in perioada urmatoare (cand au fost introduse soiurile rusesti Jdanov 8281 si
Vniimk 8931). Introducerea in cultura a soiului romanesc Record, a insemnat un
salt spectaculos de productie, la peste 1.400 kg/ha in perioada 1966 - 1970; a
urmat crearea si introducerea in cultura a hibrizilor romanesti de floarea-soarelui,
cu noi cresteri de productivitate (1.630 kg/ha in 1979 - 1981). In ultimii ani,
productiile medii s-au mentinut in jur de 1.029 - 1.323 kg/ha. In aceeasi perioada ,
productiile totale au fost de 721 - 1.557 mii tone seminte, iar exporturile au atins
104 - 365 mii tone seminte si 9-90 mii tone ulei (in anii 2000 – 2004).
312
 Pe plan mondial, in perioada urmatoare se apreciaza ca suprafetele cu
floarea-soarelui vor continua sa creasca, insa intr-un ritm mai scazut, tendinta
generala fiind de stabilizare a suprafetelor; aceasta este impusa, pe de o parte, de
restrictiile tehnologice (ponderea in structura culturilor), iar pe de alta de
performantele productive si calitative ale noilor hibrizi (dupa CR. HERA si col.,
1989).
5.2.2. Compozitia chimica

Semintele de floarea-soarelui contin 33 - 56% ulei, cu valoare alimentara

ridicata, conferita de prezenta aciziilor grasi nesaturati, reprezentati in cea mai
mare parte de acizii linoleic (44 - 75%, continut ridicat) si oleic (14 - 43%, nivel
mediu), dar si de existenta a mai putin de 15% acizi grasi nesaturati (mai ales
palmitic si stearic) si de lipsa aproape totala a acidului linolenic (urme - 2%), fapt
ce-i confera stabilitate si capacitate indelungata de conservare (tab.5.3 si 5.4, dupa
A. BONJEAN,1986).
Tabelul 5.3
Compozitia chimica a semintelor si a turtelor de floarea-soarelui (%)
Componente In achena In miez In turte
Ulei 44 - 53 58 - 69 6 - 10
Proteina bruta 15 - 22 20 - 26 30 - 35
Glucide 14,5 - 15 7,5 - 9 19 - 22
Celuloza 14 - 19 4 - 5 12 - 18
Sa ruri minerale 3,0 - 3,5 3,5 6,5 - 7,2

Tabelul 5.4
Componenta acizilor grasi din uleiul de floarea-soarelui (%)
Dupa Swern (1969) Dupa Bonjean (1986)
Acidul gras
Acid palmitic (C16) 3,0 - 6,0 6,5 – 8,5
Acid stearic (C18) 1,0 - 3,0 4,5 – 5,7
Acid arahidonic (C20) 0,6 - 4,0 0,5 – 0,8
Alti acizi grasi saturati 0,5 - 1,2 urme - 2,5
Total acizi grasi saturati 8,6 - 14,2 14,0 - 15,0
Acid oleic (C18 : 1) 14,0 - 43,0 20,0 - 25,0
Acid linoleic (C18 : 2) 44,0 - 75,0 61,0 - 68,0
Acid linolenic (C18 : 3) 2,0 Urme
Total acizi grasi nesaturati 85,0 - 91,0 85,0 - 86,0
Din punct de vedere nutritional, uleiul de floarea-soarelui are
caracteristici excelente, mai ales prin continutul ridicat in acid linoleic. Acest acid
gras polinesaturat este esential in hrana omului, deoarece organismul uman nu-l
poate sintetiza.
S-a constatat ca, in general, in climatele mai ra coroase (cum este climatul
temperat), uleiurile contin in jur de 70% acid linoleic, in timp ce uleiurile produse

313
la latitudinile cu temperaturi ridicate, contin numai 30% acid linoleic (in favoarea
cresterii continutului in acid oleic).
Uleiul de floarea-soarelui este considerat, in prezent, si un aliment care
poate participa la controlul nivelului colesterolului din sange. El nu-si pierde
caracteristicile la prajit, in conditii normale de utilizare, fiind astfel unul dintre
uleiurile alimentare principale.
Uleiul de floarea-soarelui contine cantitat i mici de fosfolipide si de ceara .
Continutul sau in steroli este inferior uleiurilor de soia si de porumb, iar
continutul in tocoferoli - antioxidanti importanti - este inferior celui din soia, dar
superior uleiului din arahide, rapita sau porumb.
Proteinele din semintele de floarea-soarelui au valoare biologica ridicata ,
in compozitia lor chimica intrand toti aminoacizii esentiali.
Turtele rezultate dupa extragerea uleiului, in cantitate apreciabila (circa
300 kg pentru o tona de sa manta) contin, in medie, 19 - 22% glucide, 6 - 10%
ulei, 15 - 20% celuloza, 5 - 10% sa ruri minerale si 30 - 35% proteine. Proportia de
proteine si compozitia acestora dau turtelor o importanta deosebita , acestea
reprezentand o sursa valoroasa de proteine pentru furajarea animalelor (bovine,
porci, iepuri, pasari) (dupa V. BARNAURE, 1991).
Compozitia chimica a turtelor de floarea-soarelui releva , ca defecte
singulare, continutul ridicat in celuloza si in cenusa , care tind sa reduca energia
metabolizabila; de asemenea, sunt carentate in lizina, dar mai bogate decat turtele
de soia in metionina si cistina. Turtele obtinute din seminte de floarea-soarelui
nedecorticate sunt calitativ inferioare; acestea nu pot fi folosite ca furaj pentru
crescatoriile intensive de animale. In acest scop se cer turte bine decorticate, cu 40
- 45% proteina bruta si doar 14% celuloza (tab.5.5., dupa A.BONJEAN, 1986).
Tabelul 5.5
Valoarea furajera a turtelor de floarea-soarelui

Turte de floarea-soarelui Compozitia din Turte de

produsul brut din seminte soia din seminte din seminte
nedecorticate semidecorticate decorticate
Substante proteice
totale (%) 30 37 40 46
Energie digestibila
(kcal/kg s.u.) 2.250 2.700 3.250 3.500

5.2.3. Sistematica. Origine. Soiuri si hibrizi

Floarea-soarelui este originara din America de Nord si apartine ordinului

Compositales ( Asterales ), familia Compositae ( Asteraceae ), subfamilia
Tubuliflorae , genul Helianthus (de la grec. helios = soare, anthos = floare).
Clasifica rile moderne ale genului Helianthus admit existenta a 68 specii,
divizate in doua grupe mari: 50 specii nord-americane (Mexic, SUA, Canada),
314
dintre care 14 apartin sectiunii annui (din care face parte specia Helianthus
annuus - floarea-soarelui) si 36 specii apartin sectiunii divaricati (din care face
parte specia Helianthus tuberosus - topinamburul); 18 specii sud-americane
cuprinse in sectiunea ciliares , majoritatea fiind arbusti tropicali.
Formele cultivate pentru seminte apartin speciei Helianthus annuus L.
var. macrocarpus (DC) Ckll. si se caracterizeaza prin: plante anuale,
monocefalice (cu o singura inflorescenta), cu foliole involucrale mai late de 8,5
mm, cu flori galbene-portocalii si cu fructe (achene) mari (dupa Al.V.
VRANCEANU, citat de V. BARNAURE, 1991).
In ultimii ani, productiile medii s-au mentinut in jur de 1.029 - 1.323
kg/ha. In aceeasi perioada , productiile totale au fost de 721 - 1.557 mii tone
seminte, iar exporturile au atins 104 - 365 mii tone seminte si 9-90 mii tone ulei
(in anii 2000 – 2004).
In etapa actuala , obiectivele ameliora rii florii-soarelui pe plan mondial
sunt: imbuna tatirea omogenitatii, in special pentru a facilita recoltarea
mecanizata; cresterea productiei de seminte la hectar si a continutului in ulei;
cresterea rezistentei la boli; cresterea rezistentei la cadere si la decorticarea
achenelor la manipula ri mecanice.

Tabelul 5.6
Zonarea hibrizilor de floarea-soarelui cultivati in Romania

Zona Agroecosistemul Hibrizii

Campia Romana si Podisul Dobrogei; Festiv, Florom 328, Select, Decor, Favorit,
cultura irigata Turbo, Romil, Performer
I
Campia vestica Select, Festiv, Florom 350, Decor Romil, Banat,
Valentino
Lunca si Delta Duna rii Select, Florom 328, Festiv, Romil
II
Campia Romana ; Festiv, Florom 328, Select, Domino, Decor,
cultura irigata Favorit Romil, Minunea
III
Podisul Dobrogei; cultura neirigata Festiv, Select, Minunea, Favorit, Romil
Campia Gavanu-Burdea Florom 328, Super, Select Romil
IV
Campia Leu-Rotunda Select Romil
Campia Jijiei Florom 328, Decor, Favorit, Romil
V
Podisul Barladului Decor, Favorit, Select, Romil
Podisul Moldovenesc Domino, Favorit, Romil, PI-2001
Piemonturile vestice Felix, Select, Festiv, Romil
VI
Podisul Getic-sudic Florom 328, Select, Favorit, Romil, Performer
Alex, Beril, Florom 249, Rapid, Sunny 1, Apetil – XF 941, Eladil – 6433-XF 4111, Nabil-6482-XF 4113.

315
 Tabelul 5.7.
Hibrizii de floarea soarelui inregistrati in Romania
Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-
Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Lupoaie Mana Putregai Pa tarea tatea de
(Tara) gistra- lor ulei prod. Zone de cultura Oroban- Plasmo- alb bruna
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Aitana 2005 medie 62 41 timpuriu 46,8 R R R R 3350 Toate zonele
(F) inclusiv de
mijloc
Alex 1996 152-165 65-69 106-113 46,2 T R 2500- Toate
( Ro) zile 3600 zonele
Almazor 2003 medie 54 40 semitim- 49,16 RT T T T 2998 Toate zonele
(F) puriu
Apetil 1997 138-160 110 113 27,0 3380- Halva-Zonele
(SUA) 125 zile 3850 specifice
Arena 1999 152-156 52-62 114- 44-48 R 2860 Toate zonele
(Cehia) 117 inclusiv cu
lupoaie
Arpad 2003 medie 53 39 timpuriu 46,4 MR MR T 2861 Toate zonele
(Serbia)
Aurasol 2004 medie 64,3 41 timpuriu 45,2 S R R R 2999 Toate zonele
(Franta) fa ra lupoaie
Banat 1997 150-175 56-65 110 47-48 T T 3300- Partea de vest si
(Novi-Sad) 3700 alte zone favor.
Beril-6424 1996 152- 65-69 107-116 46,2 T 2800- Toate zonele
XF-314 154 3600 de cultura
(SUA)
Beti 2004 inalta 51,6 44,4 timpuriu 46 T T 2985 Toate zonele
(Ro) fa ra lupoaie
Candisol 2002 mijlocie 59 42 timpuriu 46,24 S R R 3158 Toate zonele
(F
316
 Tabelul 5.7. (continuare)
Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la :
Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Capaci- Lupoaie Mana Putregai Pa tarea
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna tatea de Zone de cultura
rii (cm) % che para h. prod. Sclerotinia Phomopsis
kg/ha h.
Capella 2001 132- 39 109 46 T T 2800- Toate
(D) 134 2900 zonele
Diabol 0 2003 medie 41 semitimp. 47,9 R - T T 2991 Zonele favorab.
(F) semitardiv inclusiv lupoaie
Diabolo PR 2004 41 semitimp. 48,3 R R T T 2745 Zonele favorab.
(F) semitardiv inclusiv lupoaie
Duna 1998 160- 120- 21- T R 3000- Halva
(Olanda) 164 137 22 4000 Zone specifice
Eden 2001 135- 59- 115-118 44- T T 3245 Zone favorabile
(F) 161 62 47
Eladil 1997 153- 50 112 49- Imun 3200- Toate zonele
(USA) 164 50 3800 Inclusiv cu
lupoaie
Favorit 1992 165- 65- 49- 128- 52- RT RT R R 4000- Toate zonele
(Ro) 175 70 41 130 54 4200 Inclusiv cu
lupoaie
Festiv 1987 160- 60- 40- 124- 54- T RG R T 4000 Sudul si estul
tarii (Ro) 180 70 42 128 56,5
Fleuret 2000 147 61- 113- 46,8 2200- Toate zonele
(USA) 64 116 3570
Fleuret OR 2004 mica - 62 41 semitardiv 47,3 R R R R 3530 Toate zonele
(F) medie semitimp. inclusiv cu
lupoaie
Flora 1999 145- 66- 110- 46- 2670 Toate zonele
(USA) 163 78 114 49
Floralie 2000 150 64- 113- 45,4 2500- Toate zonele
(USA) 68 116 3500
317
 Tabelul 5.7. (continuare)

Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-

Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in tatea de Lupoaie Mana Putregai Pa tarea
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna prod. Zone de cultura
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Florena 1999 158- 59- 114- 42- 2780 Zone favorabile
(USA) 162 67 117 45
Flores 1999 146- 71- 110- 46- R R R 2775 Toate zonele
(USA) 162 80 113 48
Florina 2000 154- 58- 117- 46,1 R T T T 2000- Toate zonele
(Ro) 159 64 119 3800 inclusiv cu
lupoaie
Florom 249 1996 166- 61- 107- 50,0 3200- Toate zonele
(Ro) 189 62 116 3800
Florom 328 1986 165- 65- 38- 126- 53 R R 4500 Toate zonele
(Ro) 175 67 40 133 55
Floryd 2001 145 60- 113 47- R R 3400- Toate zonele
(Ro) 61 48 3600
Focus 2002 medie 54 40 semitardiv 45,12 T T T 3305 Toate zonele
(F) favorabile
Fly 2001 128- 66- 39 115 44,5 R R T 3300 In toate zonele
(USA) 157 61 46,6
Heliasol 2002 Inalta 57 41 110- 46,13 T T 3301 Toate zonele
(F) 160-167 116
Hysun 321 2000 145-168 58-59 112- 46,2 T 1900- Toate zonele
(Olanda) 115 3400
Huracan 2005 Inalta 60 41 semitardiv 46,4 R R R MR 3388 Toate zonele
(D) inclusiv cu
lupoaie
India 2001 144 57 39 110 45-49 T T 3000 Toate zonele
(Germania)

318
 Tabelul 5.7. (continuare)

Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-

Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in tatea de Lupoaie Mana Putregai Pa tarea
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna prod. Zone de cultura
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Jupiter 2005 medie 53 40 semitardiv 49 RG R T T 3255 Toate zonele
(Ro) inclusiv cu
lupoaie
Justin 1998 150- 49- 115- 48 3006 In zonele
(Ro) 160 64 118 favorabile
Kasol 2002 Inalta 57 39 110- 46,81 S R T 3265 Toate zonerle
(Spania) 160-167 116 fa ra lupoaie
Kiskun 2003 medie 52 39 timpuriu 46,51 R R T 2883 Toate zonele de
farao (U) cultura
Kiskum 2002 inalta 53 39 timpuriu 45,42 T T T 3066 Toate zonele
ramszesz 160-167 fa ra lupoaie
(U)
Krisol 2004 medie 52,3 39,3 timpuriu R R T MR 3003 Toate zonele
(Spania) inclusiv lupoaie
Laguna 2000 132-146 61-65 112- 45,60 2500- Toate zonele
(F) 114 3600
LG 5385 2001 131- 58- 111- 49- T T 2900- Toate zonele
(F) 157 64 117 51 3200
LG 54-20 2004 medie 58,3 41,3 timpuriu S R T MR 3219 Toate zonele
(F) fa ra lupoaie
LG 56-34 2001 135- 61- 115- 44- R R 3100- Toate zonele
(F) 163 65 117 48 3200
LG 5645 2002 mijlocie 60 40 49,13 R R 3227 Toate zonele
(F)
LG 5660 2001 150 55- 114- 43- R T 3300 Toate zonele
(F) 60 117 45

319
 Tabelul 5.7. (continuare)

Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-

Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Lupoaie Mana Putregai Pa tarea tatea de
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna prod. Zone de cultura
rii (cm) % kg/ha che para h. Sclerotinia Phomopsis
h.
Lindor 2005 medie 65 39 mijlocie 39,4 R R MR MR 3256 Toate zonele
(Spania) inclusiv cu
lupoaie
Lovrin 338 2003 mica 60 38 timpuriu 45,07 T T T 2899 Toate zonele
(Ro) fa ra lupoaie
Lucinol 2004 medie 66,6 38,3 timpuriu 44,9 S R T R 3242 Toate zonele
(Franta) fa ra lupoaie
Macha 2002 mijlocie 55 39 timpuriu 44,96 R R R 3115 Toate zonele
(Franta) 111
Magic 2005 inalta 57 39 semitarziu 47,3 S R R R 3550 Toate zonele
(Ro) fa ra lupoaie
Magnum 2001 133-161 60-64 116- 47- T R 3385 Toate zonele
(Franta) 121 49
Manitou 2002 mijlocie 49 42 precoce 44,96 R R R 3070 Toate zonele
(Franta) 111 fa ra lupoaie
Masai 2002 mijlocie 54 40 timpuriu 45,19 R R R 3203 Toate zonele
(Franta) 111 fa ra lupoaie
Mateol 2004 medie 60,6 39 semitardiv 45,6 S R R R 3246 Toate zonele
(Franta) fa ra lupoaie
Mateol Ro 2005 medie 65 40 mijlocie 48,06 R R FR R 3645 Toate zonele
(Franta inclusiv cu
lupoaie
Melody 2000 161- 60- 114- 44,5 R MR T 2100- Toate zonele
(Cehia) 167 64 117 3800 favorabile
Minune 2001 145 65 38 111 43- S R T T 3200 Toate zonele
(Ro) 44 fa ra lupoaie
320
 Tabelul 5.7. (continuare)
Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-
Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in tatea de Lupoaie Mana Putregai Pa tarea
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna prod. Zone de cultura
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Mugur 2003 medie 55 39 timpuriu 45,06 R R R 2830 Zonele
(Ungaria) favorabile
Neptun 2005 inalta 59 37 semitardiv 47,0 R R T T 3323 Toate zonele
(Ro) inclusiv cu
lupoaie
Nibil 1997 150- 50- 111 47- RG 3400- Toate zonele
(USA) 174 57 49 3800 inclusiv cu
lupoaie
Nobel 2002 medie 59 40 semitardiv 48,1 R R T 3406 Toate zonele
(Franta) inclusiv cu
lupoaie
Performer 1998 166- 63- 114- 46,0 3000 Toate zonele
(Ro) 188 78 118 favorabile
Podium 2005 mica 56 41 mijlocie 50,3 R R R MR 3398 Toate zonele
(Spania) inclusiv cu
lupoaie
Podu 2005 inalta 55 38 semi- 48,0 T T MR MR 3084 Toate zonele
Iloaiei precoce
2001 (Ro)
Pixel 2000 144- 55-59 113- 46,1 R 2110- Toate zonele
(Cehia) 150 115 3550 inclusiv cu
lupoaie
PR 63 A 80 2000 154- 53- 112- 44,8 2750- Toate zonele
(USA) 156 56 113 4500
PR 63 A 90 2000 154- 56 111- 43,7 RG 2500- Toate zonele
(USA) 155 113 4400 inclusiv cu
lupoaie
321
 Tabelul 5.7. (continuare)

Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-

Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Lupoaie Mana Putregai Pa tarea tatea de
(Tara) gistra - lor ulei Oroban- Plasmo- alb bruna prod. Zone de cultura
rii (cm) % kg/ha che para h. Sclerotinia Phomopsis
h.
PR 64 A 44 2003 mare 56 40 semitardiv 46,51 R R MR MR 3127 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 A 63 2004 mare 54 40 semitardiv 45,0 R R MR MR 3445 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 A 71 2005 medie 56 39 semitardiv 44,2 R R MR M 3678 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 A 83 2001 172 62- semitardiv 42- R R 3550 Toate zonele
(USA) 176 67 116 45 inclusiv cu
lupoaie
PR 64 E 83 2005 medie 64 39 semitardiv 47,87 R R R R 3872 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 H 51 2003 mare 65 37 semitardiv 42,62 R R M-T M-T 3002 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 H 61 2002 mijlocie 69 40 semitardiv 45,7 R RM RM 3366 Toate zonele
(USA) - inclusiv cu
inalta lupoaie
PR 64 H 91 2005 medie 69 37 semitardiv 44,1 R R R MR 3391 Toate zonele
(USA) inclusiv cu
lupoaie
PR 64 A 22 2000 165- 67- 117- 45,5 M 2450- Toate zonele
(USA) 167 71 119 3800
322
 Tabelul 5.7. (continuare)
Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-
Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Lupoaie Mana Putregai Pa tarea tatea de
(Tara) gistra - lor ulei prod. Zone de cultura Oroban- Plasmo- alb bruna
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Rapid 1996 137- 50- 45- 108- 45- R R 2900- Toate zonele
(Ro) 144 59 60 114 46 3600
Rigasol 2001 135 68 44 111- 45- FR FR 2800 Toate zonele
(Franta) 112 46
Rigasol OR 2004 inalta 64 42 timpuriu 44,0 R R R R 3410 Toate zonele
(Franta) inclusiv cu
lupoaie
Rimisol 2004 medie 53 41 semitardiv 45,7 T R T 2892 Toate zonele
(Serbia
Romil 1998 150- 56-58 113- 46- T 3000- Toate zonele
(Ro) 155 114 50 3400
Romina 1998 145- 65-77 106- 42- 3390 In zonele
(Ro) 160 115 49 favorabile
Saturn 2003 medie 63 41 semitardiv 48,29 R T T 2882 Toate zonele
(Ro)
Saxo 2003 medie 63 38 timpuriu 43,18 R R T T 3001 Toate zonele
(Spania) inclusiv cu
lupoaie
Select 1983 170- 68- 40 127- 54- R R R 4200- Toate zonele
(Ro) 180 75 133 56.5 4000
Sena 2001 129- 61- 113- 45- R T 2900- Toate zonele
(Franta) 152 62 116 46 3200 inclusiv cu
lupoaie
Splendor 2000 148- 57- 110- 46,1 S R T T 2000- Toate zonele
(Ro) 151 71 112 3450
Sunko 2003 medie 53 40 mijlocie 47,59 R T T T 3142 Toate zonele
(Spania) inclusiv cu
lupoaie
323
 Tabelul 5.7. (continuare)
Anul Ina lt. MMB MH Grupa de Cont. Rezistenta la : Capaci-
Hibridul inre- plante- (g) (kg) maturit. in Lupoaie Mana Putregai Pa tarea tatea de
(Tara) gistra - lor ulei prod. Zone de cultura Oroban- Plasmo- alb bruna
rii (cm) % che para h. kg/ha Sclerotinia Phomopsis
h.
Sunny l 1996 168- 110- 107- 24- T T 2700-
(USA) 175 118 114 26 3800
Superflor 2005 inalta 55 41 medie 48,7 MR R MR MR 3296 Toate zonele
(Ungaria) retinere lupoaie
Teide 2004 mica - 59,3 40 precoce 45,7 R R R MR 3005 Toate zonele
(Franta) medie inclusiv cu
lupoaie
Timis 1999 144- 55-58 112- 45-47 MR 2600 Zonele
(Ro) 151 113 favorabile
Top 75 2002 mijlocie 54 43 timpuriu 47,03 R T R 3151 Toate zonele
(Ro) fa ra lupoaie
Trentil 1999 151- 52-58 110- 48-51 RM 2700 In zonele
(USA) 154 113 favorabile
Trevi 2002 inalta 55 40 semitardiv 45,02 R T T 3436 Toate zonele
(Franta)
Trevi OR 2004 inalta 52 40 semitardiv 45,5 R R R R 3547 Toate zonele
(Franta) inclusiv cu
lupoaie
Unisol 2005 medie- 70 40 mediu- 46,1 S R R R 3360 Toate zonele
(Franta) inalta timpuriu fa ra lupoaie
Valentino 1997 175- 56-68 117 47-51 T R 3500- Toate zonele
(Serbia) 180 4000
Venus 2002 58 42 precoce 47,19 FR R R 3059 Toate zonele
(Ro) fa ra lupoaie
Zoltan 2003 inalta 56 41 mijlocie 44,49 R R R 3173 Toate zonele
(Serbia) inclusiv cu
lupoaie
R – rezistent ; MR – mijlociu de rezistent ; S – sensibil ; T - tolerant
324
 5.2.4. Particularitati biologice
Fig. 5.1. Planta de floarea soarelui
soarelui, in conditii de capacitatea de absorbtie a substantelor nutritive din
aprovizionare cu apa in straturile rezervele solului (fig.5.2, dupa V.BARNAURE,
superficiale (A) si in conditii de
seceta (B).
325
Floarea-soarelui este o planta anuala, cu
o mare dezvoltare vegetativa, cu tulpini de 1,5 -
4 m inaltime si frunze mari (fig.5.1).
este de tip pivotant, Sistemul radicular
care atunci cand conditiile de sol
permit (fara "hardpan") poate explora
orizonturile profunde, mai bine ca alte culturi;
ajunge in sol pana la 2 m adancime si formeaza
numeroase ramificatii laterale active, pe o raza
de 75 - 150 cm de pivot. Masa principala a
radacinilor se gaseste, in general, pana la 50 - 70
cm adancime.
Pivotul ra dacinii de florea-soarelui se
caracterizeaza printr-o slaba putere de penetrare
in sol, cresterea sa fiind impiedicata de cel mai
mic obstacol (straturi compactate). De aceea,
trebuie acordata o atentie speciala lucra rilor
solului, evitandu-se mai ales formarea
hardpanului, care poate limita dezvoltarea
sistemului radicular, cu consecinte da unatoare
asupra culturii.
La inceputul vegetatiei, rada cina creste
intr-un ritm mult mai pronuntat decat tulpina, mai
ales pana in faza de 10 - 12 frunze. Ritmul de
crestere a rada cinii este influentat favorabil de
fertilizare, si indeosebi de ingrasarea cu fosfor
(efect favorabil asupra masei ra dacinilor si asupra
suprafetei de absorbtie), precum si de executarea
afanarilor adanci, pentru distrugerea hardpanului.
Planta de floarea-soarelui are capacitatea
de a se adapta, prin cresterea sistemului radicular,
la rezervele de apa din sol: inrada cinare mai
superficiala , cand straturile superioare sunt
bogate in apa si inra dacinare mai adanca in caz
de seceta, valorificand astfel rezervele de
umiditate din straturile profunde ale solului si
rezistand la seceta; printr-o inra dacinare mai buna
se amelioreaza rezistenta la cadere si sporeste Fig. 5.2. Ra dacina de floarea
1991).
de floarea-soarelui creste foarte Tulpina
incet la inceputul vegetatiei, apoi intr-un ritm intens pana la inflorit, dupa care
cresterea practic inceteaza . Tulpina este acoperita cu peri scurti si aspri, iar in
interior are un tesut medular, in care poate inmagazina apa. Ambele caracteristici
confera plantei rezistenta la seceta.
Sunt considerate mai valoroase formele care au tulpina de ina ltime
mjlocie (140 - 160 cm) si groasa (pana la 2,5 cm in diametru la 1 m inaltime),
pentru a rezista mai bine la frangere si cadere (dupa V. BARNAURE, 1991).
, in numar de 25 - 40 (corelat cu tardivitatea hibrizilor), dispuse Frunzele
altern, sunt cordiforme, cu marginea dintata, acoperite cu perisori, bine
dezvoltate, asigurand o buna asimilatie clorofiliana. Aparatul foliar se formeaza
pana la aparitia inflorescentei (38 - 50 zile de la semanat), dar cresterea intensa
continua pana la inflorit. Indicele foliar la densitatea normala a culturii, este de
3,2, in conditii de irigare putand fi de 3,8 - 4,0. Cresterea suprafetei foliare totale
este foarte rapida , incepand de la 30 zile dupa ra sa rit. Suprafata foliara maxima
este 4.000 - 7.000 cm /planta. 3
Actualmente, se intentioneaza crearea de hibrizi cu 25 - 30 frunze, cu
limbul mare si gofrat, pentru a obtine un indice al suprafetei foliare de peste 4,0,
cu petiol diferentiat ca lungime pe verticala plantei, realizandu-se astfel o
arhitectonica a aparatului foliar cu o suprafata activa mult mai mare
(V.BARNAURE, 1991).
este un calatidiu de forma unui disc (diametru l2 - 40 cm), Inflorescenta
specific compositelor, protejat de frunze modificate, involucrale (fig.5.3);
cuprinde la exterior un rand de flori ligulate, galbele-aurii (asexuate sau
unisexuate de tip femel) si numeroase flori tubuloase hermafrodite, fertile (de
regula, 1.200 - 2.000 la o inflorescenta), ce infloresc succesiv, in 6 - 8 zone
concentrice a cate 2 randuri. Diametrul calatidiului, foarte variabil genetic,
depinde in mare ma sura de conditiile de cultura (in primul rand de densitate).
Sunt valoroase formele fa ra seminte seci in mijlocul calatidiului, cu
peduncul strans curbat (corelare cu rezistenta la frangere), cu inflorescenta plata
sau usor convexa, cu 1800 - 2000 seminte bine formate.
Infloritul debuteaza dupa 65 - 70 zile de la ra sa rit (Gh. V. ROMAN si
col., 1990 - 1994) si este centripet; organele mascule (staminele) apar inaintea
celor femele (stigmatele) (fig.5.4). Inflorirea dureaza pana la 21 zile (sfarsit de
iunie-mijlocul lunii iulie, mai mult in cazul soiurilor si mai putin, chiar 7 - 8 zile,
in cazul hibrizilor (dupa GH. V. ROMAN si C. OLTEANU, 1980) si reprezinta
perioada cea mai sensibila la factorii de mediu, in special la asigurarea apei.
Ofilirea florilor ligulate indica incheierea infloritului.
Planta este autofertila, tipic alogama si entomofila ; o fecundare buna se
realizeaza daca in apropierea lanului sunt adusi stupi de albine.
este o achena de culori diferite (de la alba pana la neagra, adesea Fructul
striata), de 7,5 - 17 mm lungime, 3,5 - 9 mm latime si 2,5 - 5 mm grosime.
Achena atinge lungimea normala la circa 9 zile dupa fecundare, iar grosimea la 14
zile. Pericarpul se dezvolta si fara fecundare (de aceea se pot ga si adeseori
"seminte seci"). Sa manta propriu-zisa (miezul) reprezinta, la hibrizii din tara
326
noastra, circa 75% din greutatea fructului si isi atinge marimea si consistenta
caracteristice in 14 - 18 zile (fig. 5.5.).
Dupa fecundare, faza de umplere a achenelor se caracterizeaza, in
principal, prin procese de sinteza a lipidelor si de redistribuire a proteinelor.
Uleiurile se acumuleaza in sa manta in ritm sustinut in primele 20 - 25 zile
de formare a semintei, in timp ce proteinele se acumuleaza mai tarziu. Dupa
inga lbenirea receptaculelor, depunerea de substanta uscata , practic, inceteaza ,
constatandu-se doar schimba ri ale raportului intre acizii oleic si linoleic.
Acumularea uleiului este favorizata de temperaturile moderate, o buna
aprovizionare cu apa si un raport de nutritie echilibrat (excesul de azot
favorizeaza acumularea de proteine).
In procesul de ameliorare se sconteaza pe
obtinerea de hibrizi cu seminte mari (MMB = 80 -
85 g) si uniforme, insusiri corelate pozitiv cu
rezistenta la sistavire, al ca ror procent de ulei sa
creasca pana la 56.
. Din punct de vedere Ciclul de vegetat ie
agronomic, ciclul de vegetatie al florii-soarelui
poate fi descompus in cinci subperioade (fig.5.6,
dupa C.E.T.I.O.M., 1983) si poate fi codificat prin
stadiile reper prezentate in fig.5.7:
- perioada semanat-rasa rit (stadiile reper
A1 - A2 ) dureaza 7 - 20 zile (mai frecvent 10 - 15
zile). Germinarea semintei poate avea loc
incepand de la 4°C la nivelul patului germinativ, Fig 5.5. Sectiune longitudinala
dar procesul se desfasoara normal incepand de la prin fructul de floarea soarelui :
8°C. Aceasta faza este esentiala pentru dezvoltarea
1 - pericarp; 2 - samanta; 3 -
viitoare a culturi, deoarece, in acest interval, se
tegumentul semintei.
stabileste populatia de plante din lan (densitatea
culturii); durata perioadei este foarte variabila, fiind conditionata, in principal, de
temperatura si umiditate;
- perioada rasarit - 4/5 perechi de frunze ( B3 - B4 ) este faza in care este
decisa vigoarea plantei, in principal, prin dezvoltarea sistemului radicular. Ritmul
de formare a biomasei aeriene este inca scazut (10 kg/ha/zi substanta uscata ), iar
radicula reprezinta deja, la sfarsitul acestei perioade, 12 - 17% din substanta
uscata totala. Este perioada de definitivare a sistemului radicular, care
conditioneaza , in continuare, alimentarea cu apa si substante nutritive a plantei.
Este si perioada de formare a primordiilor foliare, apoi a celor florale (LIVIA
UNGUREAN, GH. V. ROMAN, LENUTA ARDELEAN, 1992 - 1993), proces
care poate fi afectat de unii factori de stress (in primul rand temperaturile mai
sca zute). Perioada de initiere a aparatului reproducator debuteaza foarte devreme
(la circa 18 zile dupa rasarit) si dureaza circa 7 zile;
- perioada 4/5 perechi de frunze-inceput de inflorire ( F1 ). Este faza de
crestere cea mai activa , cand ritmul formarii substantei uscate poate 200 atinge
327
kg/ha/zi. Avand o durata de 40 - 50 zile, este, de asemenea, perioada de absorbtie
maxima a elementelor nutritive.

Fig 5.6. Ritmul de elaborare a substantei uscate la floarea-soarelui

Aparitia stadiului "buton floral", de 3 cm diametru, marcheaza inceputul

perioadei sensibile a florii-soarelui la stress-ul hidric (LIVIA UNGUREAN, GH.
V. ROMAN, 1993);
- perioada inflorire-formarea achenelor ( F3 , ce dureaza 3 sapta mani). In
aceasta perioada se remarca o crestere importanta a masei calatidiului, catre care
se indreapta cea mai mare parte din substantele asimilate.
La nivelul unei inflorescente, infloritul dureaza 8 - 10 zile, iar pentru
plantele de pe o parcela 15 - 21 zile. De-a lungul intregii acestei faze, planta este
foarte sensibila la deficitul de umiditate; in final, planta are acumulate 70 - 85%
din substanta uscata totala ;
- perioada de maturare ( Mo - M4 ). Se inregistreaza putine cresteri ale
substantei uscate in aceasta perioada, caracterizata, in principal, prin procese de
translocare a substantelor de rezerva si de sinteza a lipidelor. Are loc, mai ales, o
redistribuire a asimilatelor si o migrare a rezervelor ca tre seminte. Maturitatea
fiziologica este atinsa atunci cand boabele au 28% umiditate, acesta fiind stadiul
M2 (partea dorsala a calatidiului este galbena, bracteele sunt pe 3/4 brune). Un
328
recoltat in conditii bune se poate realiza cu un continut de apa al bobului de 15%
(stadiul M3 ).
Cantitatea totala de substanta uscata elaborata pe intreaga perioada de vegetatie a
florii-soarelui variaza intre 8 si 11 tone, pentru productii de boabe ce oscileaza
intre 2.000 si 3.000 kg/ha. Ea poate atinge 15 - 20 tone, pentru productii mai mari
(sau la formele mai tardive).

Fig. 5.7. Stadii reper la floarea soarelui

329
 5.2.5. Cerinte fata de clima si sol

Floarea-soarelui este o planta la care principalele caractere morfologice si

fiziologice cum ar fi talia, diametrul calatidiului, ma rimea semintelor, durata
ciclului vegetativ etc., sunt foarte sensibile la conditiile pedoclimatice de
cultivare: temperatura, fotoperioada , disponibilitatea apei, compozitia chimica a
solului s.a.
. Sub aspectul cerintelor fata de caldura , floarea-soarelui Temperatura
este o planta mezoterma . Suma temperaturilor medii la formele semitardive
(cultivate in Romania) este de 1.450 - 1.600°C temperaturi mai mari de 7°C
(considerat pragul biologic pentru floarea-soarelui) sau 2.350°C temperaturi mai
mari de 0°C.
Semintele de floarea-soarelui incep sa germineze, izolat, la 4°C, dar
semanatul se face numai la temperaturi de minimum 7°C in sol, pentru a obtine o
rasarire rapida, viguroasa , uniforma si o inradacinare puternica . La plantele tinere
afectate de temperaturi sub 0°C (- 2°C), varful de crestere este distrus; ca urmare,
planta ramifica si formeaza mai multe inflorescente mici, cu seminte seci in
proportie foarte mare.
In intervalul de la ra sarire la aparitia inflorescentei, planta creste bine la
15 - 17°C. S-a determinat ca initierea florala este mai putin afectata de deficitul
hidric si mai mult de factorul termic; cel mai bine se petrece la temperaturi de
18°C ziua si 8 - 9°C noaptea. In perioada de inflorire si formare a fructelor,
temperaturi optime sunt cele de 22 - 24°C. La inflorire plantele de floarea-soarelui
rezista la temperaturi mai mari de 30°C, fara sa se produca avortarea unui numa r
semnificativ de flori. In perioada de umplere a semintelor, temperatura ridicata
influenteaza negativ acumularea acidului linoleic, in favoarea acidului oleic,
contribuind direct la deprecierea calitatii uleiului.
La ca ldura excesiva (mai ales asociata cu seceta) sunt afectate polenizarea
si fecundarea, scade procentul de ulei (in special continutul in acid linoleic),
creste consumul specific si global de apa (prin intensificarea respiratiei), scade
rata fotosintezei nete, este incetinit transferul de substante asimilate spre fructe.
. Floarea-soarelui consuma multa apa (650 mm Cerinte fata de umiditate
sau chiar mai mult), pe intreaga perioada de vegetatie.
Pentru a-si satisface nevoile de apa, floarea-soarelui poate utiliza intensiv
rezervele de apa acumulate in sol in sezonul rece, gratie ritmului de dezvoltare a
sistemului sau radicular. De altfel (dupa O. BERBECEL, 1967), in conditii de
stepa (Bara gan, Dobrogea, sud-estul Moldovei), productia de floarea-soarelui se
coreleaza cu precipitatiile din sezonul rece. Devine, deci, imperios necesar sa se ia
masuri de a avea rezervele de apa in sol in primavara, la nivelul capacitatii de
camp.
Consumul specific inregistrat in diferite conditii de cultura pe glob este
variabil (de la 360 la 765), dar productii mari se obtin mai ales la valorile 400 -
450, ceea ce inseamna ca floarea-soarelui are cerinte medii fata de umiditate.
330
Suporta seceta mai bine decat alte plante cultivate, fapt explicabil prin sistemul
radicular activ si profund, prin reducerea transpiratiei, prin revenirea rapida la
starea de turgescenta a frunzelor ofilite, dar productia scade in functie de
intensitatea si durata secetelor.
Floarea-soarelui prezinta o faza de sensibilitate la seceta care dureaza in jur de
40 zile, inainte si dupa inflorit (fig.5.8, dupa C.E.T.I.O.M., 1983). Consecintele
stress-ului hidric asupra productiei de seminte si asupra continutului in ulei
depind de stadiul fenologic in care este surprinsa planta: perioada de maxima
sensibilitate pentru masa semintelor este situata in stadiul de buton floral de 3 cm
si pana la sfarsitul infloritului; perioada de sensibilitate maxima pentru continutul
in ulei se situeaza de la faza de inflorire deplina si pana la inceputul maturitatii
boabelor.

Fig. 5.8. Efectul insuficientei apei in diferite stadii de dezvoltare

a plantelor de floarea-soarelui
In prezent, se considera ca, indiferent de perioada cand survine stress-ul
hidric, numa rul total de achene format pe m afecteaza mai mult marimea 2
productiei, decat valorile MMB.
In conditiile din Romania, in culturile neirigate, insuficienta precipitatiilor
in a doua jumatate a lunii iulie si in luna august (deosebit de frecventa) duce la
productii mici si la folosirea neeficienta a ingrasa mintelor.
. Floarea-soarelui este pretentioasa fata de Cerinte fata de lumina
lumina, in special dupa formarea inflorescentei. S-a determinat ca heliotropismul
frunzelor poate avea ca rezultat o crestere cu 10 - 23% a activitatii fotosintetice.
Nivelul de iluminare saturat pentru floarea-soareui este foarte ridicat (> 150.000
lucsi) prin comparatie cu alte culturi agricole (50 - 100.000 lucsi).
. Floarea-soarelui prefera solurile profunde, fa ra Cerinte fata de sol
hardpan, mediu aerate, cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa, cu mare capacitate de
inmazinare a apei, fara exces de umiditate (un drenaj bun al solului este favorabil
331
florii-soarelui), bogate in humus si elemente nutritive. Plantele de floarea-soarelui
cresc si se dezvolta bine daca solurile au reactia neutra, slab acida sau slab
alcalina (pH = 6,4 - 7,2).
Cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, solurile brun-roscate, solurile
aluviale (panza freatica sub 2,5 m), solurile brune negleizate. Se vor evita
terenurile nisipoase, cele erodate, precum si solurile acide neamendate.
Formarea componentelor de productie si a recoltei la floarea-soarelui,
factorii de influenta si masurile tehnologice ce se impun sunt sintetizate in fig.5.9
(dupa C.E.T.I.O.M., 1993).

Fig. 5.9. Formarea componentelor de productie la floarea soarelui si factorii de

influenta
5.2.6. Zone ecologice

(fig.5.10, dupa CR.HERA si col. 1989): terenurile irigate din Zona 1

Campia Romana , Podisul Dobrogei, precum si Campia Vestica, caracterizate prin
prezenta cernoziomurilor ca soluri dominante, iar din punct de vedere climatic,
temperatura, lumina si uneori precipitatiile (350 - 600 mm) corespund cerintelor
unor producti ridicate. Factorii limitativi sunt: compactarea secundara si
sa raturarea solurilor, excesul de apa in ariile depresionare, unele perioade de
arsita, care survin in fazele de inflorire si umplerea semintelor.
: Lunca si Delta Duna rii. Insusirile solurilor aluviale si Zona 2
microclimatul specific ofera conditii favorabile pentru cresterea si dezvoltarea

332
florii-soarelui. Factorii limitativi sunt reprezentati de deficitul de apa si arsitele
din partea a doua a verii.
: terenurile neirigate din Campia Romana si Podisul Dobrogei. Zona 3
Arealele respective sunt situate in partea de nord a zonei irgiate si sunt apreciate
ca mijlociu de favorabile, indeosebi din cauza deficitului de apa si prezentei
solurilor brun-roscate, in Campia Romana.
: Campia Gavanu-Burdea, Campia Leu-Rotunda si Campia Zona 4
Plenita. Conditiile au un grad mijlociu de favorabilitate pentru floarea-soarelui,
datorita prezentei vertisolurilor, a solurilor brun-roscate si a precipitatiilor care
depasesc 450 mm. Factorii limitativi sunt textura grea, eroziunea, aprovizionarea
insuficienta cu humus, fosfor si potasiu, si deficitul sau excesul temporar de
umiditate.
: Campia Jijiei si Campia Transilvaniei. Din punct de vedere al Zona 5
conditiilor naturale, aceste teritorii se afla la limita inferioara de favorabilitate
pentru cultura florii-soarelui: nivel foarte scazut de favorabilitate al solurilor,
determinat de procesele de eroziune; deficitul de apa din perioada de vegetatie
pentru arealele din Moldova; excesul temporar de umiditate, temperatura scazuta
si, in anumite sole, aciditatea solului in Transilvania.

Fig. 5.10. Aria raspandirii in cultura a florii-soarelui in Romania

: Podisul Moldovenesc, Piemonturile Vestice si Piemontul Sudic. Zona 6

Ofera conditii putin propice culturilor de floarea-soarelui, potentialul natural fiind
apreciat ca apropiat de nefavorabil. Solurile existente in aceste areale sunt brune
luvice, luvisoluri si erodisoluri, iar clima este destul de umeda si racoroasa. Cele
mai frecvente fenomene negative sunt: aciditatea si aprovizionarea slaba a solului
cu humus si elemente nutritive, eroziunea, excesul de apa, compactarea.
333
 5.2.7. Tehnologia de cultivare a florii-soarelui

5.2.7.1. Rotatia

Premerga toarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu

recoltare timpurie (cerealele paioase de toamna si, in primul rand, graul de
toamna), precum si unele culturi recoltate toamna, cum este porumbul (cu
conditia sa nu se foloseasca la porumb mai mult de 1,5 kg Atrazin/ha si sa se faca
tratamente contra ratisoarei); rezultate bune se obtin si dupa maza re.
Sunt contraindicate ca premerga toare pentru floarea-soarelui culturile cu
boli comune si, in special, cele care contribuie la propagarea putregaiului alb
( Sclerotinia sclerotiorum ) dintre care soia, fasolea si rapita, care ocupa suprafete
mari in zonele de cultura a florii-soarelui (tab. 5.8, dupa V. BARNAURE, 1991).
Totodata , trebuie evitate ca premerga toare canepa si tutunul (din cauza atacului de
lupoaie). in cazul atacurilor puternice de putregai cenusiu, cartoful si inul sunt, de
asemenea, culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui.
Sensibilitatea ridicata a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de
comba tut pe cale chimica , manifestata prin pierderi mari de recolta, cere luarea
unor masuri drastice pentru reducerea frecventei si intensitatii atacului. Prevenirea
eficienta a bolilor se face prin evitarea cultivarii florii-soarelui pe acelasi loc un
numar cat mai mare de ani, interval de timp in care se produce o epuizare a
formelor de rezistenta a patogenului in sol (tab.5.9, dupa CR.HERA si col., 1989).
Ca urmare, cultivarea repetata pe acelasi teren este exclusa, datorita , in
primul rand, atacului de boli (patarea bruna si frangerea tulpinilor, mana ,
putregaiul alb, putregaiul cenusiu), dar si din cauza atacului de lupoaie
( Orobanche sp . ) si de dauna tori (ratisoara porumbului). Floarea-soarelui poate
reveni pe acelasi teren dupa minimum 6 ani (8 ani in conditii de irigare si pe
loturile semincere).

Tabelul 5.8.
Atacul de putregai alb si productiile la floarea-soarelui, in functie
de rotatie si fertilizare

Frecventa atacului de putregai alb (%) la fertilizarea cu: Productia

(%) N P N P Rotatia
80 60 100 60
Monocultura 29,3 44,8 62

Soia - floarea-soarelui 39,8 63,1 56

Soia-grau-porumb -
9,3 14,1 100
floarea-soarelui

334
 Tabelul 5.9

Corelatia dintre ponderea florii-soarelui in structura culturilor, frecventa atacului

de mana (simptome vizibile) si productia obtinuta

Ponderea in structura Frecventa atacului Diferenta de Productia Rotatia

culturilor de mana productie
(ani)
(%) (%) kg/ha % (kg/ha)
7 14 0,8 2.540 100
Martor
6 17 1,3 2.520 99 - 20
5 20 4,4 2.380 94 -160
4 25 8,3 2.270 89 -270
3 33 10,8 2.170 85 -370
2 50 13,0 1.960 77 -580
1 100 21,6 1.610 63 -930

Dupa floarea-soarelui se cultiva , cu rezultate bune, toate culturile

neafectate de boli comune; se pot obtine productii mari si la graul cultivat dupa
floarea-soarelui, cu conditia recolta rii florii-soarelui pana la 15 septembrie, toca rii
si incorporarii adanci a resturilor vegetale si aplicarii unor doze ceva mai mari de
ingrasaminte cu azot.

5.2.2.2. Fertilizarea

Cu fiecare tona de seminte, floarea-soarelui extrage din sol 18 - 35 kg

azot, 2,9 - 7,0 kg fosfor, 3,8 - 16,5 kg potasiu, 1,1 kg calciu, 1,8 - 2,3 kg
magneziu. Produsele secundare (calatidii, tulpini, frunze) contin, de asemenea,
cantitati apreciabile de elemente minerale, indeosebi potasiu (1,51%), calciu
(1,10%), azot (1,3%), magneziu (0,58%), sodiu (dupa CR.HERA si colab., 1998).
Consumurile sunt mai mici decat cele mentionate in literatura mai veche,
justificat de raportul imbuna tatit intre masa totala a plantei si productia de
sa manta (indicele de recolta a crescut de la 0,16 - 0,25 la 0,33 - 0,40) (V.
BARNAURE, 1991).
Absorbtia elementelor nutritive este rapida la floarea-soarelui, in legatura
cu ritmul de producere a substantei uscate in timpul primelor stadii de dezvoltare
(tab.5.10, dupa V. BARNAURE, 1991). Concentratia in elemente nutritive este,
de aceea, foarte ridicata in plantele tinere si descreste spre maturitate. GACHON
(1972) a aratat ca 66% din N, P si Ca, 75% din K si 90% din Mg sunt absorbite
intr-un interval de 2 luni, si anume de la aparitia butonului floral si pana la
inflorire.
335
 O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa
carentele de elemente nutritive din fazele initiale de crestere; daca , de exemplu,
floarea-soarelui nu este bine aprovizionata in perioada forma rii primordiilor
florale (3 - 5 sapta mani dupa ra sa rire), se formeaza putine flori si productia
ramane mica, chiar daca, ulterior, conditiile de vegetatie sunt mult mai bune.

Tabelul 5.10

Ritmul de acumulare a substantei uscate si a elementelor nutritive N, P, K la

floarea-soarelui

Absorbtia elementelor nutritive (%)

Substanta uscata acumulata
Faza de vegetatie (%) PO KO
N 25 2
Formarea calatidiilor 37 60 42 6
Sfarsitul infloritului 69 92 54 88
Inceputul forma rii semintelor 75 100 71 90

. Floarea-soarelui este o planta exigenta fata de aprovizionarea cu Azotul

azot, mijlociu pretentioasa la fosfor si foarte exigenta la potasiu. Ingrasarea de
baza trebuie gandita tinand cont de gradul de fertilitate al solului, rotatie,
cantitatile de fosfor si potasiu extrase din sol prin recolta (fig.5.11, dupa
CETIOM, 1993).

Fig. 5.11. Bilantul elementelor nutritive la o cultura de floarea-soarelui.

Pentru floarea-soarelui, atat deficitul cat si excesul de azot, in special in

fazele timpurii, au repercusiuni negative asupra proceselor de crestere si
dezvoltare si, implicit, asupra productiei de seminte si a continutului de ulei. Pe
masura ce avanseaza in vegetatie, plantele subnutrite cu azot au frunzele
336
imba tranite, de culoare galbena, iar la recoltare au calatidii mici si cu multe
seminte seci.
Bine inradacinata , planta de floarea-soarelui este capabila de a absorbi
azotul levigat in straturile mai profunde ale solului. Din acest motiv, adesea se
constata ca floarea-soarelui valorifica putin eficient azotul din ingrasa minte.
In timpul infloritului, floarea-soarelui poate absorbi cel putin 3 - 4 kg
azot/ha/zi; absorbtia tardiva de azot nu corecteaza efectele insuficientei azotului in
fazele precoce.
Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoaca scaderea accentuata a
continutului de ulei, iar pe solurile brune si brune podzolite diminueaza cu 14 -
28% productia de seminte. In toate fazele de vegetatie, excesul de azot provoaca
cresterea luxurianta si prelungirea vegetatiei plantelor in detrimentul productiei de
seminte si al continutului in ulei si, desigur, al rezistentei la atacul de boli si la
seceta.
La evitarea excesului de azot (pe toata suprafata sau in vetre) contribuie:
folosirea in prima vara de ingrasaminte chimice complexe sau nitrocalcar;
fractionarea cantitatilor de azot: o parte se administreaza la pregatirea patului
germinativ si restul in timpul vegetatiei.
Cantitatile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, in
primul rand, in functie de productiile planificate si de indicele de azot al solului
(tab. 5.11, dupa CR. HERA si Z. BORLAN, citati de V.BARNAURE, 1991).
Dozele astfel stabilite se maresc cu 10 kg/ha dupa premerga toare ca porumb,
cartof de toamna, sfecla; se maresc cu 10 kg/ha daca solul are in primavara apa la
nivelul capacitatii de camp; se micsoreaza cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tona de
gunoi administrata la planta premergatoare sau direct la cultura de floarea-soarelui
si cu circa 10 kg daca la semanat este seceta relativa (mai putin de 80 m /ha apa , 3
sub capacitatea de camp).
Azotul se administreaza o juma tate la prega tirea patului germinativ (sau
concomitent cu semanatul), sub forma de azotat de amoniu, ingrasa minte lichide
sau ingrasaminte complexe; cealalta juma tate, concomitent cu prasila I sau, sub
forma nitrica , la prasilele I si a II-a.
influenteaza puternic procentul de ulei, iar in anumite conditii Fosforul
determina si o sporire a productiei de sa manta , chiar mai accentuata decat azotul.
Floarea-soarelui nu se poate cultiva in nici un caz fa ra fertilizare cu fosfor, desi
este citata de numerosi autori ca avand o capaciate mare de folosire a fosfatilor
din sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele initiale de crestere. Pe de alta
parte, in tara noastra regimul precipitatiilor si temperatura (in cultura neirigata )
din perioada de inflorire si fructificare nu permit o valorificare superioara a
rezervelor de fosfor din sol.
Absorbtia fosforului urmeaza un ritm apropiat de cel al azotului si
depinde mai mult de explorare a solului de catre ra dacinile florii-soarelui.
Pentru floarea-soarelui cele mai indicate ingrasaminte cu fosfor sunt cele
complexe. Dintre ingrasa mintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,
superfosfatul concentrat pe soluri usor acide si superfosfatul simplu pe soluri
337
neutre si alcaline (V. BARNAURE, 1991).
Epoca de administrare este vara sau toamna, inainte de aratura de baza, cu
incorporare sub brazda . O parte din fosfor (circa 1/3 din doza ) se poate aplica pe
rand, odata cu semanatul, cel mai bine sub forma de ingrasa minte NP. Acest mod
de fertilizare favorizeaza o buna inrada cinare si crestere initiala a plantei,
conferindu-i rezistenta la seceta si facand posibile economii la cantitatea de
fosfor, de 15 - 20%.
Tabelul 5.11

Doze de azot (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui

Productia Indicele de azot

(kg/ha) 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
2.500 94 85 80 77 74 72 71
3.000 107 98 93 89 87 85 84
3.500 117 111 103 100 97 95 94

Dozele de fosfor recomandate in tehnologia actuala de cultivare a florii-

soarelui sunt prezentate in tabelul 5.12 (dupa CR. HERA si col., citat de V.
BARNAURE, 1991).
Tabelul 5.12
Doze de fosfor (kg/ha optim economic) la floarea-soarelui

Productia P-Al (ppm) (P O mg/100 g sol = P-Al - ppm x 0,23)

25
(kg/ha) 15 20 25 30 35 40 45 50
3.000 124 114 103 93 84 76 67 60
3.500 146 135 124 115 105 97 89 81

. Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care il restituie in Potasiul

proportie de 90%, prin resturile vegetale ra mase dupa recoltare.
Potasiul are influente pozitive prin utilizarea mai buna a apei de ca tre
floarea-soarelui, sporirea rezistentei la frangere, la atacul diferitelor boli. La
insuficienta potasiului, plantele de floarea-soarelui ra man mai mici si capa ta
aspect de tufa (cu internodii scurte si frunze dese). Suprafata foliara se reduce
drastic la carenta de potasiu.
Pe solurile cu mai putin de 15 mg K O/100 g sol) (soluri brune, soluri
2
podzolite si podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. In cultura irigata ,
potasiul trebuie folosit in toate conditiile.

338
 Ca ingrasaminte cu potasiu, produse industrial, se recomanda sarea
potasica , administrata toamna (sub ara tura), ingrasamintele complexe de tip NPK
(inainte sau concomitent cu semanatul).
aduce sporuri de productie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe Gunoiul de grajd
soluri carbonatate si pe cele podzolite. Se realizeaza o mai buna valorificare a
gunoiului de grajd pe ansamblul rotatiilor, daca acesta se administreaza la planta
premergatoare (porumb, sfecla, cartof - in conditii de irigare) (V. BARNAURE,
1991). Floarea-soarelui valorifica superior efectul remanent al gunoiului de grajd.
Plantele de floarea-soarelui prezinta, uneori, semne de suferinta specifice
dezechilibrului de nutritie cu , mai frecventa fiind carenta de microelemente
molibden (in prima verile ra coroase, pe solurile acide) si cea de bor (in anii cu
primpveri secetoase), carente care se combat prin incorporarea, o data cu lucra rile
solului, a 0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de
sodiu (dupa recomandarile I.C.C.P.T.Fundulea, 1990).

5.2.2.3. Lucrarile solului

Floarea-soarelui necesita un sol bine afanat, fara hardpan si structurat,

care sa permita o rasarire rapida si uniforma , o inra dacinare profunda si un control
eficient al buruienilor. Aceasta este o garantie a unei bune alimentari cu apa si
elemente nutritive a plantelor si o mai buna rezistenta la ca dere (fig. 5.12, dupa
C.E.T.I.O.M., 1983).
Cele mai frecvente consecinte ale unei pregatiri neglijente a solului pentru
floarea-soarelui sunt: stagnarea semintei in sol, care nu reuseste sa stra bata crusta
compacta de la suprafata solului; tendinta pivotului rada cinii de a se dezvolta
superficial atunci cand intalneste o zona prea compacta; concurenta cu buruienile
pana in stadiul de 5 perechi de frunze.
Lucrarea de dezmiristit se realizeaza cat mai devreme posibil dupa
recoltarea premergatoarei si este urmata de aratura adanca , efectuata pe un sol
scurs bine, evitand, pe cat posibil, patinarea care netezeste si compacteaza fundul
brazdei. Adancimea ara turii pentru floarea-soarelui trebuie sa fie de 22 - 25 cm;
lucrarea mai adanca este necesara pe terenurile puternic imburuienate sau cu
cantitati mai mari de resturi vegetale ra mase pe teren si pe solurile compactate.
In zonele mai umeda si pe solurile mai grele, imbunatatrea regimului
aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de productie de pana
la 28% (M. CROITORU, citat de V. BARNAURE, 1991).

339
 In primavara, pentru a obtine un
pat germinativ cat mai aproape de
aceste cerinte ideale, trebuie limitat
numarul de treceri pe teren cu utilajele
agricole la un minim care sa evite
tasarea excesiva. In plus, trebuie sa nu
se lucreze pe un sol insuficient scurs in
adancime; in asemenea situatii, este de
preferat, sa se intarzie cateva zile data
semanatului. La umiditate ridicata ,
tasarea produsa de rotile tractorului
determina deteriorarea insusirilor fizice
ale solului, iar utilajul cu care se
lucreaza nu realizeaza o maruntire a
solului, ci o fragmentare in felii a
acestuia, care ingreuieaza si intarzie
Fig. 5.12. Cerintele florii-soarelui fata de pregatirea patului germinativ si
. starea solului la semanat favorizeaza pierderea umiditatii din sol.
Suprafetele lucrate bine inca din
1 - un strat superficial format din bulga rasi
toamna si care la desprima varare se mici (max. 3 cm diametru), pentru a evita
formarea crustei; 2 - un strat fin ma runtit in prezinta fara resturi vegetale si nivelate
care sa fie asezata samanta; 3 - un strat
se lucreaza cu combinatorul, iar cele
profund, mobilizat si fisurat.
arate in toamna, care prezinta denivela ri
si unele resturi vegetale incomplet incorporate, se lucreaza cu grapa cu discuri
usoara in agregat cu grapa cu colti si lama nivelatoare.
Calitatea patului germinativ este asigurata de reglarea corecta a
agregatelor de lucru si de evitarea lucra rii cand solul este prea umed. Ultima
lucrare de pregatire a patului germinativ se executa cu combinatorul, in ziua sau
preziua semanatului, si nu mai devreme, pentru a nu favoriza imburuienarea
terenului inaintea rasa ririi culturii.
Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate
complexe, cu scopul de a evita numa rul de treceri prea mare (combinatoare). Prin
ultimele lucrari sunt incorporate erbicidele si ingrasa mintele.
Conservarea apei in sol constituie un obiectiv esential care trebuie avut in
vedere la prega tirea patului germinativ. Pentru aceasta, solul trebuie lucrat
superficial, printr-un numa r cat mai redus de lucrari; se va evita afanarea
excesiva, intoarcerea si ra scolirea energica a solului, prin care se favorizeaza
pierderea apei prin evaporare intr-o perioada in care aceasta este accelerata de
temperaturile in crestere si vanturile care bat cu intensitate (CR. HERA si col.,
1989).
5.2.2.4. Samanta si semanatul
Obtinerea de plante viguroase printr-o rasarire uniforma si rapida este
determinata de folosirea la sema nat a unui material semincer cu indici calitativi
340
superiori: valoare biologica si culturala ridicata (puritate fizica minimum 98%,
germinatie minimum 85%), integritate fizica, fara spa rturi sau fisuri, lipsa bolilor.
Sa manta trebuie sa fie din anul precedent si sa fie din F , in cazul hibrizilor, si sa
1
apartina unor categorii biologice superioare, in cazul soiurilor.
O atentie deosebita trebuie acordata folosirii de seminte mari si omogene;
in cazul folosirii de seminte mici, pierderile de la sema nat la rasarit pot ajunge la
25 - 40%, in anumite conditii, si nu se realizeaza o distributie uniforma a plantelor
pe teren.
O lucrare efectuata de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (si
care se justifica adesea) este alegerea semintelor la masa . Prin aceasta operatiune
sunt indepartate semintele mici, fisurate, decojite, atacate de boli (patate).
Puritatea fizica creste pana la 100% si capacitatea de germinatie peste 95%,
asigurandu-se o rasarire rapida (exploziva), uniforma (fara goluri), lanuri mai
putin atacate de boli si sporuri de productie. Semintele germinabile intacte dau
germeni normali in proportie de 95%, cele fisurate - 85%, iar cele decojite si cu
miez partial lipsa sub 75% (uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES si N. PANA ,
citati de V.BARNAURE, 1991).
de floarea-soarelui inainte de sema nat, contra bolilor Tratarea semint ei
si daunatorilor este obligatorie. Se recomanda sa se efectueze tratamente contra
manei ( Plasmopara helianthi ) cu mefenoxam (Apron XL 350 ES, 3,0 l/t de
sa manta ) sau oxadixil + carbendazim (Ostenal C 75 PUS, 4 kg/t de sa manta), la
hibrizii nerezistenti (de exemplu, Fundulea 206, Felix). Impotriva putregaiului alb
( Sclerotinia sclerotiorum ) si a putregaiului cenusiu ( Botrytis cinerea ) se fac
tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 WP, 1 kg/t de
sa manta ), tiram (Tiradin 70 PUS, 3,0 kg/t de sa manta), tiofanat metil + tiuram
(Tiramet 60 PTS, 2,5 kg/t de sa manta).
Pentru controlul dauna torilor (ratisoara porumbului - Tanymecus
dilaticollis si viermilor sarma - Agriotes sp.) se recomanda tratamente cu
carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST, 28 l/t de
sa manta ) efectuate centralizat, de specialisti, deoarece aceste produse sunt foarte
toxice (dupa AL. BARBULESCU si col., 1993). Rezultate bune s-au obtinut in
ultimul timp cu imidaclorprid (Gaucho 600 FS, 10,0 l/t de samanta) sau
thiametoxan (Cruiser 350 FS, 10,0 l/t de sa manta)
Tabelul 5.13
Influenta tratamentelor la sa manta asupra rasaririi, frecventei atacului de mana si
bolilor de putrezire si productiei la floarea-soarelui
Atac de boli Ra sarirea
Atac de mana Productia
(mii de putrezire
Tratamente (%) (%)
plante/ha) (%)
Contra manei si bolilor de
putrezire 50,4 - 51,6 0 0,6 - 1,3 92 - 95
Contra manei, bolilor de
putrezire si ratisoarei 53,4 0 1,9 100
Martor (sa manta netratata ) 44,7 7,3 9,3 45 - 75
341
 . Sema natul culturilor de floarea-soarelui incepe atunci Epoca de semanat
cand in sol se realizeaza pragul minim de 7°C la adancimea de incorporare a
semintei (si vremea este in curs de incalzire); sunt asigurate, astfel, conditii
favorabile pentru germinarea rapida si uniforma a semintelor si rasarirea
plantelor.
Calendaristic, momentul sema natului florii-soarelui este determinat de
evolutia conditiilor climatice in prima vara , perioada optima de semanat incepand,
dupa unele estimari, la circa 15 zile de la desprimavarare (GH. V. ROMAN si
colab. 1992); in prima verile secetoase se recomanda semanatul la inceputul
intervalului, iar in cele umede si reci se poate semana ceva mai tarziu.
Calendaristic, sema natul se face, de regula, intre 25 martie (zone cu
desprima varare mai timpurie) si 15 aprilie. Durata optima de sema nat in fiecare
an este de 5 - 6 zile. Intarzierea sema natului in a doua jumatate a lunii aprilie sau
inceputul lunii mai determina scaderi importante de productie.
La semanatul prea timpuriu, multe seminte pier prin mucegaire, rasaritul
se prelungeste si este esalonat (fig. 5.13, dupa GH. BALTEANU si GH. V.
ROMAN, 1986), plantele sunt debile, atacurile de mana si putregai alb sunt mai
pronuntate, productia de seminte scade si se diminueaza , de asemenea, procentul
de ulei.
Intarzierea semanatului este insotita de rasarirea neuniforma a plantelor,
datorita reducerii umiditatii din sol si de deplasarea fazei de inflorire in perioada
de seceta din a doua juma tate a lunii iulie, ceea ce determina importante scaderi
de productie. Trebuie subliniat ca in zona solului brun-roscat din Campia
Romana, scaderi drastice de recolta s-au constatat doar la intarzierea sema natului
pana in ultimile zile ale lunii aprilie (fig.5.13, dupa GH. BALTEANU si Gh.V.
ROMAN, 1986).
. In conditii bune de vegetatie, la formele existente in prezent Densitatea
in cultura in Romania, productiile cele mai mari se obtin daca la recoltare exista
45.000 - 50.000 plante/ha in cultura neirigata si 50.000 - 60.000 plante/ha in
cultura irigata . Valorile de densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul
Record, iar cele superioare pentru hibrizii cu talie mica si rezistenta buna la
frangere si ca dere. Ceilalti hibrizi cu talie mai inalta reactioneaza bine la o
densitate intermediara . Densitatile excesive duc la cadere si frangere (plante mai
inalte si mai subtiri), atac de boli (mai ales patarea bruna , dar si la putregai), la
consumuri specifice mai mari de apa si elemente nutritive, la sporirea proportiei
de seminte seci.

342
 Foarte important este ca
repartizarea semintelor pe rand la
semanat sa fie uniforma, pentru
asigurarera cresterii si dezvolta rii
armonioase a tuturor plantelor.
La sema nat se vor asigura
densitati mai mari cu 10 - 15%
(exprimate in seminte germinabile/m ) 2
fata de densitatile de recoltare.
la Cantitatea de samanta
hectar, corespunza toare densitatilor
optime, variaza, obisnuit, intre 4,0 si
5,5 kg/ha.
. In Distanta dintre randuri
conditii de cultura neirigata sau irigata
prin aspersiune, este generalizat
semanatul florii-soarelui la distanta de
70 cm intre randuri, prin care sunt
asigurate posibilitatile de combatere a
buruienilor prin prasile mecanice. In
conditii de irigare prin brazde se Fig. 5.13. Productia de seminte la floarea
soarelui, in functie de data sema natului (pe sol seamana la 80 cm distanta intre
brun-roscat din apropierea Bucurestiului).
randuri. Trebuie retinut ca, intre
diferite distante de semanat
experimentate in conditiile de la noi (70 cm, 50 cm, 70 cm/25cm), diferentele de
productie nu sunt importante; ca atare, se seama na la 70 cm intre randuri -
distanta care permite utilizarea sistemei de masini de la porumb. In climatul mai
umed din vestul Europei, culturile de floarea-soarelui sunt semanate la 60 cm
intre randuri, distanta care asigura o mai buna distribuire pe teren a plantelor.
este de 5 - 7 cm; se poate semana la 4 - 5 cm Adancimea de semanat
adancime pe soluri mai grele, umede si numai daca nu se folosesc erbicide
triazinice, care la adancimi mici de semanat vin in contact cu sa manta in curs de
germinare si provoaca pagube (efecte fitotoxice - cu atat mai mari, cu cat solul
este mai usor).
Respectarea vitezei de semanat este, de asemenea, o conditie importanta;
o viteza redusa (4,5 km/h) permite o repartitie optima a semintelor pe rand si
uniformitatea adancimii, ceea ce va asigura o ra sa rire uniforma a plantelor.

5.2.2.5. Lucrarile de ingrijire

Floarea-soarelui este foarte sensibila la concurenta buruienilor pana in
stadiul de 5 perechi de frunze. Intr-un interval de 30 - 40 zile, floarea-soarelui
trebuie, deci, sa fie protejata prin tratamente cu erbicide si prin prasit.
. Alegerea erbicidelor si a asociatiilor de erbicide depinde de Erbicidarea
buruienile prezente in parcela in care se cultiva floarea-soarelui. Principalele
343
variante de combatere a buruienilor din culturile de floarea-soarelui cu ajutorul
erbicidelor sunt prezentate in tabelul 5.14.
are un rol dublu: de a completa actiunea erbicidelor (in Prasitul
numeroase cazuri erbicidele nu asigura distrugerea completa a buruienilor) si de a
ameliora structura solului si a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Prasitul culturii
influenteaza hotarator cresterea plantelor si nivelul recoltei. Floarea-soarelui se
praseste de 2 - 3 ori mecanic intre randuri si de 2 - 3 ori manual pe rand, la
adancimea de 6 - 10 cm.
Prima prasila se face imediat ce randurile de floarea-soarelui se disting
bine si s-au format primele doua frunze adevarate. Mai intai se praseste mecanizat
si apoi se praseste manual. A doua prasila mecanica trebuie fa cuta la interval scurt
(10 - 12 zile), imediat ce apar buruienile. La interval de circa 15 zile se face a
treia prasila mecanica. Ultimul prasit se efectueaza la ina ltimea plantelor de 60 -
70 cm, intarzierea facand imposibila intrarea in lan cu cultivatorul, deoarece se
lovesc plantele (planta este foarte sensibila la rupere).
Zona de protectie la prasit creste de la 8 - 10 cm la prima prasila , pana la
14 - 15 cm la ultima (frunzele sunt rigide si se rup cu usurinta). Este indicat sa se
foloseasca la primele lucrari discuri de protectie a randurilor, plantele fiind
sensibile si la acoperirea cu pa mant. Viteza de lucru se stabileste astfel ca sa nu se
arunce pamantul pe rand: de regula, viteza I la prima lucrare si vitezele II si a III-a
la urma toarele (fig. 5.14, dupa A. BONJEAN, 1986).

Fig. 5.14. Recomanda ri privind lucra rile mecanice de ingrijire in cultura florii-
soarelui
a florii-soarelui, prin instalare de stupi de Polenizarea suplimentara
albine (1,5 - 2 stupi/ha) inainte de inflorire, in vecina tatea culturilor, aduce sporuri
de productie de 300 - 600 kg/ha (I. CARNU, Gh. V. ROMAN, ANA-MARIA
ROMAN, 1982).
, la avertizare, pot aduce sporuri substantiale Tratamentele contra bolilor
de productie (plus 30 - 56%).
Putregaiul alb ( Sclerotinia sclerotiorum ) este o boala care poate apa rea pe
orice parte a plantei (se manifesta ca un putregai alb), in toate fazele de vegetatie.
Pieirea plantelor si reducerea drastica a densitatii lanurilor pot conduce la scaderi
de productie foarte importante. Sensibilitatea maxima a plantelor se inregistreaza
la rasarire si la formarea calatidiului. Agentul patogen se conserva in sol sub
forma de scleroti o durata mare de timp, de ordinul a 7 - 8 ani. Contaminarea se
face la nivelul solului, umiditatea favorizand atacul (atac timpuriu frecvent).

344
 Tabelul 5.14.
Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din cultura florii-soarelui

Buruieni prezente Substanta activa Produsul comercial Doza produs

Recomandari de administrare comercial
Administrate primavara, inainte de Butilat Diizocab 80 EC 6,0 - 10,0 l/ha
semanat, cu incorporare imediata si
EPTC + antidot Eradicane 72 EC 5,0 - 8,0 l/ha Buruieni
profunda in sol, prin lucra ri cu grapa cu
monocotiledonate si unele Trifluralin Triflurom 48 EC 1,75-2,5 l/ha
discuri; solul trebuie sa fie reava n, bine
dicotiledonate anuale Pendimetalin Stomp 330 EC 6 - 8 l/ha ma runtit si fa ra resturi vegetale
Prometrin Gesagard 50 WP 1 - 2,5 kg/ha In benzi, concomitent cu sema natul
Buruieni dicotiledonate si
unele monocotiledonate Linuron Afalon 1 - 2,5 kg/ha Preemergent sau postemergent
anuale
Buruieni
Dimetenamid Frontier 720 EC 1,5-2 l/ha Preemergent
monocotiledonate si unele
dicotiledonate
Acetolaclor+antidot Guardian CE 1,75-2,5 l/ha Preemergent sau inainte de sema nat
Cicloxidim Focus Ultra 3 - 4 l/ha
Buruieni In perioada de vegetatie, cand plantele de
monocotiledonate anuale costrei au 10-30 cm ina ltime; plantele de Haloxifop-Rmetil Gallant Super 1,0 l/ha
si perene, inclusiv costrei trebuie sa fie turgescente; 10-15 zile
Sorghum halepense din Propaquizafop Agil 100 EC 0,8 - 1 l/ha dupa administrare nu se praseste (pentru a
rizomi Fenoxapropetil Furore Super 75 EW 2,5 l/ha asigura translocarea erbicidului in rizomi)

345
 In anii secetosi, atacul este mai putin amplu si daunator ; in anii cu veri
ploioase, pe solurile unde apare exces de umiditate (asa cum este solul brun-
roscat), este favorizat atacul tarziu, iar pierderile de plante pot depasi 30% (C.
GHEORGHIES, GH. V. ROMAN, 1984).
Putregaiul cenusiu ( Botrytis cinerea ) este o ciuperca care se poate
dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui, acoperind tesuturile
senescente cu o cuvertura cenusie (apare mai ales pe calatidiu, spre sfarsitul verii).
Pagubele cele mai importante se observa cel mai mult dupa inflorit. Boala se
propaga prin conidii in timpul vegetatiei si prin miceliu si scleroti de la un an la
altul (C. BA RBULESCU si col., 1993).
In cazul ambelor boli, tratamentele la samanta sunt eficiente. Daca
predomina atacul pe calatidiu, se recomanda 2 tratamente, primul in intervalul de
la diferentierea neta calatidiului, pana la aparitia florilor ligulate, al doilea la 10 -
15 zile dupa sfarsitul infloritului, folosind unul din produsele: procimidon
(Sumilex 50 WP, 1 kg/ha); benomil (Benomyl, 1,5 kg/ha); carbendazim (Bavistin
50 DF, 1,5 kg/ha); fusilazol+carbendazim (Alert, 0,6 l/ha); vinclozolin+
carbendazim (Konker, 1,25 l/ha); iprodion + carbendazim (Calidan SC, 2 l/ha).
Cultivarea hibrizilor cu rezistenta la putregaiul alb (de exemplu, Super,
Select, Festiv, Felix) este o solutie pentru limitarea infestarii.
Phomopsis ( Phomopsis helianthi ) este o ciuperca care se conserva pe
resturile de cultura infestate ramase la suprafata solului. Infestarea se face in
primavara, si, in situatia in care umiditatea persista, se poate ajunge la distrugerea
tesuturilor tulpinii si caderea in masa a plantelor (reducerea productiei,
deprecierea calitatii, pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recolta rii
mecanizate).
Boala a aparut in 1981 in judetele din vestul Romaniei si s-a extins foarte
repede, indeosebi in zonele mai umede, cu exces temporar de umiditate; pe solului
brun-roscat din Campia Romana, cu frecvente portiuni depresionare (crovuri)
boala a fost semnalata pentru prima data in 1984 (C. GHEORGHIES, GH. V.
ROMAN). Eficiente sunt masurile preventive: distrugerea resturilor vegetale,
cultivarea hibriziilor toleranti, Felix si Select, evitarea amplasarii culturilor de
floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate. In vegetatie se
recomanda doua tratamente: primul in faza de 6 - 8 perechi de frunze, al doilea la
diferentierea calatidiului, pana la aparitia florilor ligulate, folosind preparate pe
baza de fusilazol, carbendazin, vinclozolin + carbendazim,
iprodione+carbendazim (dupa recomandarile de la combaterea putregaiurilor), sau
produse continand trifumizol (Trifmine 30 WP, 1 kg/ha) sau ciproconazol +
carbendazim (Alto Combi 420 SC, 0,5 l/ha).
Mana florii-soarelui ( Plasmopara helianthi ) este o boala raspandita in
toata tara si considerata, pana nu demult, cea mai pagubitoare boala a florii-
soarelui. In prezent, importanta ei s-a redus prin masurile preventive care se iau
(extinderea cultivarii hibrizilor rezistenti - Festiv, Super, Select, respectarea
rotatiei de 6 ani, tratarea semintelor inainte de semanat). Transmiterea bolii de la
un an la altul se face prin resturile de plante ramase in sol, simptomele de atac
346
manifestandu-se inca de la inceputul vegetatiei. O mare atentie trebuie acordata
distrugerii samulastrei de floarea-soarelui si a resturilor vegetale (AL.
BARBULESCU si col., 1993).
. Cei mai importanti sunt ga rga rita porumbului Combaterea daunatorilor
sau ratisoara ( Tanymecus dilaticollis ) si viermi sarma ( Agriotes sp. ), daunatori
foarte pagubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. Atacul de ratisoara
este mai puternic in sudul si estul tarii, dupa porumb si in primaverile calde si
secetoase; viermii sarma creaza probleme pe terenurile cu incarcare mare de
paioase, pe solurile mai grele si in primaverile umede si racoroase, cand rasarirea
si dezvoltarea plantulelor se desfasoara mai lent. Sunt obligatorii tratamentele la
sa manta cu produse continand carbofuran. In anumite situatii, cand nu s-au
efectuat aceste tratamente, dar si in unele prima veri, secetoase si calde, sau cand
floarea-soarelui urmeaza dupa porumb, sunt necesare tratamente de corectie, in
perioada ra sa ririi florii-soarelui, cu bensultap (Victenon, 0,75).
. Consumul de apa al florii-soarelui este asemana tor cu cel al Irigarea
porumbului, dar planta utilizeaza mai bine rezervele de apa din sol la
desprima varare si precipitatiile din cursul vegetatiei.
Faza de sensibilitate maxima la seceta se situeaza intr-un interval de circa
40 zile (corespunzand cresterii plantelor si infloritului calatidiului), din stadiul de
buton floral (de 3 cm) la stadiul de sfarsit de inflorire. Insuficienta apei la inflorit
diminueaza numarul de seminte pe calatidiu, iar seceta in faza de umplere a
semintelor afecteaza MMB si continutul in ulei.
Pentru o productie de 3.500 kg/ha, nevoile plantei sunt de 420 mm apa, in
medie. Pana la inflorire, un disponibil de apa de 160 mm in sol + precipitatii este
suficient pentru a obtine un indice foliar nelimitant (2,5 - 3). In faza de maturitate,
trebuie urmarit sa fie mentinut un foliaj in activitate cat mai indelungata , pentru
care s-a calculat un necesar de 150 - 200 mm de apa disponibila (apa din sol +
ploi + irigare).
Perioada in care apa de irigare determina sporuri de recolta este formarea
calatidiului, inflorire si umplerea semintelor. In functie de zona si hibrid,
necesarul de apa este de 40 - 60 m /ha si zi, situat calendaristic in lunile iunie si 3
iulie. La irigarea prin aspersiune, lipsa ploilor in aceasta perioada impune
aplicarea a 2 - 3 uda ri cu norme de 400-800 m /ha, la un timp de revenire de 7-14 3
zile, in functie de textura solului (la irigarea prin aspersiune). La irigarea pe
brazde, norma de udare este de 1.000 - 1.200 m /ha la prima udare si 800 - 1.000 3
m /ha la urmatoarele. 3

5.2.2.6. Recoltarea

Maturitatea poate fi considerata atinsa atunci cand 80 - 85 % din calatidii

au culoarea bruna si bruna -galbuie (numai 15 - 20 % sunt inca galbene), resturile
de flori de pe calatidiu cad singure, florile de la baza si mijlocul tulpinii sunt
uscate. O dezvoltare uniforma a culturii si o coacere cat mai omogena sunt
conditii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. In caz contrar, unele
347
calatidii intra in supracoacere si pierderile de seminte prin scuturare pot ajunge
chiar la 1.000 kg/ha.
Perioada de recoltare se situeaza, in mod normal, in Romania (cu unele
diferente in functie de zona si climat), intre ultima decada a lunii august si
mijlocul lunii septembrie. O recoltare prea tarzie diminueaza productia prin
pierderile de boabe datorita scuturarii, bolilor, da unatorilor, pasarilor. Durata
normala de recoltare mecanizata a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 - 8 zile.
Recoltarea mecanizata a culturilor de floarea-soarelui se poate incepe de
la 15 % umiditate si trebuie sa se incheie cel mai tarziu la 9 - 10% umiditate; in
caz contrar, se produc pierderi mari prin scuturare.
Recoltarea se face cu combina pentru cerale, preva zuta cu echipamentul
special pentru recoltarea florii-soarelui si reglata corespunza tor: turatia batatorului
trebuie redusa la 450 - 700 rotatii/minut, pentru a nu decortica semintele si a nu
creste continutul de impuritati; distanta ba tator-contrabatator va fi 25 - 30 mm la
intrare si 12 - 18 mm la iesire; ventilare bine reglata, pentru a elimina semintele
seci si resturile de flori, dar fara a antrena semintele pline.
Recoltarea prea devreme a culturilor inseamna un continut ridicat de
impuritati umede, pericolul deprecierii recoltei si cheltuieli mari de uscare. Din
contra, un recoltat prea tarziu sporeste pierderile prin atacul pasarilor, ca derea
plantelor, decojirea semintelor la treierat, scuturare, dezvoltarea bolilor.
Defolierea chimica este recomandata in cazul matura rii intarziate a florii-
soarelui sau cand recolta este amenintata de atacul agentilor patogeni Botrytis sau
Sclerotinia . diquat (Reglone forte, 3,0 – 4,0 l/ha) cand 50% din plante au
calatidiile galbene cu inceput de brunificare si umiditatea semintelor a scazut la
30 - 35%; dupa 9 zile de la tratament, umiditatea semintelor scade la 15 - 17% si
se poate recolta (N. GUMANIUC si col., citat de V. BARNAURE, 1991).
Pe suprafete restranse si in anumite conditii speciale, se apeleaza la
recoltarea manuala a culturilor de floarea-soarelui. Calatidiile sunt taiate cu
secera, sunt puse la uscat si apoi sunt treierate cu combina, la stationar. Este
important de subliniat ca se reduc mult pierderile prin scuturare, dar consumul
mare de munca manuala limiteaza folosirea acestei metode de recoltare.
. Floarea-soarelui este o planta cu mare capacitate de productie, Productii
care depaseste 4.500 kg seminte/ha la hibrizii romanesti existenti in cultura .
Productiile medii in tara noastra se situeaza in jur de 1.500 kg/ha. Multe unitati
agricole cu experienta in cultivarea florii-soarelui obtin frecvent productii de
seminte de peste 2.500 kg/ha. Pe plan mondial, productiile medii in tarile mari
cultivatoare se situeaza intre 1.300 si 2.000 kg/ha.

348
 5.3. INUL PENTRU ULEI

5.3.1. Importanta. Biologie Ecologie

5.3.1.1. Importanta
Inul pentru ulei este cultivat pentru semintele sale care furnizeaza un ulei
sicativ cu multiple utilizari industriale: fabricarea vopselelor si a lacurilor (80%
din productia totala, dupa unele estimari), a linoleumului, musamalelor, in
tipografie (fabricarea cernelurilor speciale).
Turtele rezultate dupa extragerea uleiului sunt dintre cele mai valoroase
(34 - 37% substante proteice, 30% glucide, 8% lipide), fiind intrebuintate mai ales
in furajarea vacilor cu lapte si a cailor.
Tulpinile ra mase dupa treierat sunt balotate si folosite ca materie prima
pentru fabricarea celulozei si a hartiei, sau pentru extragerea caltilor. Culturile de
in pentru ulei care au format tulpini mai lungi (vreme umeda si ra coroasa) pot
furniza si o recolta de fibre, mai scurte, folosite pentru tesa turi grosiere.
Sub aspect agronomic, inul pentru ulei se situeaza printre plantele bune
premergatoare pentru celelalte culturi, si foarte bune premergatoare pentru orzul
si graul de toamna.

5.3.1.2. Compozitia chimica

Calitatea recoltei de seminte este data de continutul in ulei si indeosebi de
calitatea acestuia, exprimata prin indicele de iod . Continutul in ulei variaza intre
39 si 44% (fata de 35 - 39% la inul pentru fibra), cu un indice de sicativitate de
175 - 190 unitati iod. Uleiul de in are in compozitia sa acizii oleic (2,3 - 17,6%),
linoleic (21,6 - 69,6 %), linolenic (18,5 - 40,5 %), palmitic (6,7%) si stearic
(3,0%), ceea ce ii confera insusirile de ulei sicativ. Semintele mai contin 22 - 25%
substante proteice.

5.3.1.3. Raspandire
Cultura inului este foarte veche; prima specie cultivata a fost inul bienal
( Linum angustifolium ), specie de origine mediteraneana (C. MOULE, 1982).
Cu cateva mii de ani inainte de era noastra, specia de in cultivata in
prezent - Linum usitatissimum ) - planta anuala, mai rustica, de origine asiatica, a
inlocuit in cultura specia bienala . Utilizarea sa in vechea Caldee se pierde in
negura timpurilor; panza de in a fost gasita in mormintele antice anterioare
Babilonului. Planta a patruns foarte devreme in India si Egipt. Extinderea sa spre
Europa a fost asigurata in mare parte de ca tre fenicieni. Exista marturii care atesta
ca inul era cultivat de celti si greci.
Suprafata mondiala cu in pentru ulei se situeaza (in anul 2005, dupa
FAOSTAT Database ) la 3.146 mii ha, ccea ce reflecta o tendinta evidenta de
restrangere a suprafetelor, prin comparatie cu perioada anterioara (5.501 mii ha in
1979 - 1981 si 3.844 mii ha in 1989 - 1991). Productiile medii mondiale au fost in
ultimii ani de 725 - 861 kg seminte/ha, iar productiile globale de 1900 -2710 mii t.
349
 Circa 45% din suprafata mondiala sema nata cu in pentru ulei se afla in
Asia (India, cu 650 mii ha si China, cu 570 mii ha, sunt cele mai mari
cultivatoare de in), iar circa 38% din suprafata se afla in America de Nord
(Canada cultiva 811 mii ha si SUA 376 mii ha); ta rile fostei URSS cultiva in jur
de 200 mii ha.
In prezent, in Europa se cultiva cu in pentru ulei 380 mii ha, din care 191
mii ha in Uniunea Europeana , detasandu-se Franta cu 80 mii ha si Marea Britanie
cu 70 mii ha (1.757 kg/ha productia medie). In ta rile Uniunii Europene cultura
inului pentru ulei a progresat dupa anul 1989, ca urmare a subventiilor oferite cu
scopul de a modifica structura culturilor ca tre culturi agricole nealimentare,
suprafetele cultivate crescand de la 85 mii ha in 1988, la 551 mii ha in 1999, dupa
care au sca zut sub 200 mii ha in 2005; in acelasi interval, daca in anul 1989
Germania inul pentru ulei nu era practic cultivat, in anul 1999 se ajunsese la 200
mii ha, dupa care suprafetele au sca zut la numai 13 mii ha in 2005; iar in Marea
Britanie, de la numai 17 mii ha in 1989, s-a ajuns la 213 mii ha in 1999 si la doar
33 mii ha in 2005.
Comertul mondial cu ulei de in totalizeaza 241 mii tone (in 2004), din
care 50 mii tone exportate de SUA si 54 mii tone de Germania. Cauzele care
franeaza extinderea culturii in tarile europene sunt productiile scazute si
inconstanta acestora, precum si concurenta altor uleiuri vegetale cu utilizare ca
biocarburanti.
In Romania, suprafata cu in pentru ulei s-a mentinut timp indelungat in
jur de 80 mii ha, productiile medii osciland intre 500 si 700 kg/ha. In ultimii ani,
interesul agricultorilor pentru aceasta cultura s-a diminuat foarte mult din cauza
cererii scazute de ulei de in pe piata . Ca urmare, s-a ajuns la numai: 25,8 mii ha in
1992, cu 580 kg/ha productia medie si 15.200 tone productia totala; 1,8 mii ha in
1999, cu 1.435 kg/ha productia medie si 2.679 tone productia totala ; 1,4 mii ha in
2005, cu 1.785 kg/ha productia medie si 2.500 tone productia totala .
O serie de factori ar putea contribui, in perioada urmatoare, la extinderea
suprafetelor cultivate cu in pentru ulei: deficitul mondial de ulei si de turte de in,
precum si cererea crescanda de seminte de in si de ulei de in din Uniunea
Europeana .
5.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri
Inul cultivat apartine familiei Linaceae , genul Linum L., specia Linum
usitatissimum L. Principalele subspecii sunt: L.u. ssp.eurasiaticum Vav. et Ell. , in
care se incadreaza proles elongata , care cuprinde inuri pentru fuior cu tulpini
inalte de peste 75 cm, proles brevimulticaulia, cu inuri pentru ulei, proles
intermedia , cu inuri pentru ulei si mixte si proles prostrata , cu inuri taratoare; L.u.
ssp.mediteraneum Vav. et Ell., care cuprinde inuri pentru ulei cu tulpini sub 50
cm; L.u. ssp. transitorium Vav. et Ell., cu inuri mixte pentru ulei si fibra, in care
se incadreaza proles italica , cu tulpini inalte de la 35 la 75 cm, proles anatolica ,
cu tulpini de 30 - 35 cm si proles meridionalia care formeaza tulpini de 50 -
70 cm.

350
 Dupa N. ZAMFIRESCU (citat de V. BARNAURE, 1991), zona de
origine a inului este considerata a fi centrul si vestul Asiei, de unde s-a ra spandit
spre vest si nord; in zonele sudice a dat nastere la forme cu tulpini scunde si
ramificate, caracteristice inului pentru ulei, iar
in nord, in conditiile climatului umed si
racoros, la tipurile inalte, slab ramificate care
caracterizeaza inul pentru fuior.
In prezent, in Romania exista in
cultura 10 soiuri, in totalitate de creatie
romaneasca (tab.5.15).

5.3.1.5. Particularitati biologice

este mai slab dezvoltat, Sistemul radicular
prin comparatie cu partea aeriana si poseda o
capacitate redusa de absorbtie a elementelor
nutritive din sol. Plantele de in pentru ulei au
sistemul radicular ceva mai dezvoltat, prin
comparatie cu inul pentru fuior (fig.5.15, dupa
C. MOULE), ceea ce ii confera o mai mare
rezistenta la seceta . Sistemul radicular creste
mai intens decat partea aeriana la inceputul
vegetatiei si isi inceteaza cresterea la inflorit.

. Planta formeaza o tulpina cu Tulpina

portul erect, mai scunda (sub 60 cm) si
Fig. 5.15. Inul ramificata (uneori chiar de la baza) la inul
( Linum usitatissimum L.) pentru ulei si mai lunga si putin ramificata
(doar la partea superioara ) la inul pentru fibra;
daca inul este semanat cu o densitate mica
(cultura mai rara), axele secundare se pot
dezvolta de la subsuoara frunzelor, formand
ramificatii (fig.5. 16). Tulpina contine 30 - 40
fascicule, avand fiecare cate 30 - 40 fibre
periciclice care dau utilizarea textila a inului.
Intre cele doua tipuri se situeaza inul mixt (sau
intermediar), cu caracteristici intermediare si
care da productii satisfaca toare, atat de fibre,
cat si de ulei.
sunt mici, alungite, Frunzele
numeroase; indicele foliar la in este de 4 - 5.
Frunzele cad la maturitate, ceea ce favorizeaza
Fig. 5.16. Ramificarea tulpinii la
imburuienarea tarzie si poate crea difficultati la inul pentru ulei ( stanga ) si la inul
recoltare (in verile ploioase). mixt ( dreapta )

351
 Tabelul 5.15
Soiurile de in pentru ulei s i de in mixt existente in cultura in Romania

Rezistenta la: Soiul si anul Perioada de Talia MMB Capacitatea de Continutul

inregistrarii vegetatie(zile) seceta cadere boli (cm) (g) product ie (t/ha) in ulei (%) Zone de cultivare recomandate

Alexin (1999) 104-106 buna mijlocie buna 50 - 70 7,0 1,7 40 Sud-vest, vest si Moldova

Cristina (2003) 97-98 buna buna buna 40 - 55 6,6-7,1 1,7 39,3 Sud, Baragan, Dobrogea

Floriana (1998) 97-98 buna buna buna 40 - 55 6,6-7,1 1,7 39,3 Sud, Baragan, Dobrogea
Florinda
(1999) 103-106 buna mijlocie buna 55 - 60 7,0 1,6 39,1 Sud, Baragan, Dobrogea
Fluin (2000) 106 buna mijlocie buna 55 - 60 7,0 1,5 38,4 Sud, Baragan, Dobrogea

Geria (1991) 92-98 buna mijlocie buna 55 - 60 5,2-6,8 2,0 36 - 44 Sud, Baragan, Dobrogea

Iulia 96 (2000) 106 buna buna buna 60 - 70 7,0 1,4 41,1 Sud, Baragan, Dobrogea
Campia din vestul tarii s i Campia
Janina (1999) 102-106 buna mijlocie mijlocie 50 - 75 7,0 1,8 40,6 Dunarii, cu exceptia Baraganului si
Dobrogei
Lirina (1998) 96-110 buna mijlocie buna 60 - 65 6,8-7,0 1,5 39,9 Moldova, Dobrogea si Muntenia

Oliana (1998) 95-110 buna buna buna 55 - 65 6,8-7,0 1,5 40,2 Moldova, Dobrogea si Muntenia

352
 este o cima bipara, destul de complexa, cu 15 - 40 Inflorescenta
ramificatii. Floarea este pe tipul 5, hermafrodita si autogama. Culoarea petalelor
este foarte variabila: alba, albastra (mai frecvent), roz, violeta . Infloritul unei
culturi dureaza 15 - 20 zile, iar deschiderea unei flori cateva ore, in cursul
diminetii.
este o capsula cu 5 loji, continand maximum 10 seminte. La Fructul
maturitate, capsulele sunt mai mult sau mai putin dehiscente; la maturitate
deplina, pedunculul capsulei se rupe usor si pierderile prin scuturarea fructelor pot
fi insemnate.
este neteda, lucioasa , oblonga si comprimata , cu varful curbat, Samant a
de culoare cafenie, mai rar galbena, cu MMB de 7 - 9,5 g si MH de 64 - 75 kg.
Citoplasma celulelor embrionului si ale cotiledoanelor contine picaturi
fine de ulei bogat in acizi grasi nesaturati, care se oxideaza repede in aer (ulei
sicativ).

5.3.1.6. Cerinte fata de clima si sol

. Inul are pretentii reduse fata de caldura la inceputul Temperatura
vegetatiei, concretizate prin 1 - 4°C temperatura minima de germinat; in faza de
cotiledoane, pla ntuta este sensibila la temperaturile scazute, iar in continuare,
rezistenta creste pana in faza de “bra disor“, cand inul rezista pana la -4°C.
In perioada cresterii rapide in inaltime si pana la inflorire temperaturile
favorabile se situeaza in jur de 18-20°C. La maturitatea semintelor sunt necesare
temperaturi de 20°C, arsitele influentand negativ acumularea substantelor de
rezerva , diminuand productia si calitatea acesteia. Constanta termica pentru inul
de ulei este 1.600 - 1.800°C (temperaturi mai mari de 0°C).
. Inul pentru ulei si inul mixt sunt mai putin pretentioase fata Umiditatea
de umiditate, prin comparatie cu inul pentru fuior; necesita 100 - 150 mm
precipitatii pe parcursul vegetatiei. Consumul maxim de apa se situeaza in
perioada cresterii rapide si pana la inflorire. Insuficienta apei la apartia bobocilor
florali poate conduce la pierderi de recolta de 15 - 20% (L. COUVREUR, 1994).
Ploile care survin la inflorit impiedica fecundarea, prelungesc perioada de
inflorire si da uneaza matura rii normale a semintelor.
Vremea insorita, durata mare de iluminare favorizeaza ramificarea
tulpinilor, formarea unui numa r mai mare de capsule si seminte pe plante si
acumularea uleiului.
. Inul este pretentios fata de sol, preferand solurile cu textura Solul
mijlocie, bine structurate, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei,
fertile, cu pH de 6,0 - 7,2. Nu sunt potrivite pentru in solurile grele, cu exces de
umiditate, si nici cele prea usoare, nisipoase, erodate, prea acide sau prea
alcaline.

5.3.1.7. Zone ecologice

inului pentru ulei (fig.5.17, dupa V. Zona foarte favorabila
BARNAURE, 1991) cuprinde silvostepa vestica , sudica si a Moldovei,
caracterizata printr-o medie a precipitatiilor in perioada de vegetatie a inului de
353
200 mm, bine repartizate in timpul vegetatiei. Solurile de aici sunt cernoziomuri,
brun-roscate si brune podzolite.
se extinde in partea centrala si colinara a Campiei Zona favorabila
Crisurilor, Banatului, in zona colinara a Olteniei, Munteniei, partea centrala si
sudica a judetelor Tulcea si Constanta, Campia Jijiei, Bahluiului, lunca Barladului
si cea mijlocie a Prutului. Cantitatea de precipitatii din perioada de vegetatie este
de 150 mm, repartizate mai putin favorabil de-a lungul perioadei de vegetatie;
solurile sunt brun-roscate, brune podzolite, si pe alocuri, cernoziomuri.
Zonele de favorabilitate pentru inul mixt sunt prezentate in fig.5.18 (dupa
V. BARNAURE, 1991).

Fig. 5.17. Aria raspandirii in cultura a inului pentru ulei

Fig. 5.18. Aria raspandirii in cultura a inului mixt

354
 5.3.2. Tehnologia de cultivare a inului pentru ulei

5.3.2.1. Rotatia

Cele mai bune premergatoare pentru inul pentru ulei sunt cerealele
paioase si leguminoasele anuale - culturi care pa rasesc terenul devreme, lasandu-l
curat de buruieni, fara resturi vegetale si care permit lucrarea timpurie si in bune
conditii a solului. In aceasta categorie pot fi incluse si unele prasitoare, cu
conditia sa fie recoltate toamna mai timpuriu. Porumbul poate deveni o
premergatoare buna, daca a fost erbicidat cu doze mici de atrazin (desi inul
poseda o oarecare toleranta la efectul remanent) si daca resturile vegetale au fost
maruntite si incorporate adanc in sol. Sfecla de zahar si cartoful sunt bune
premergatoare, daca nu au fost atacate de Rhizoctonia si Botrytis .
Din cauza dezvoltarii agentilor patogeni si a fenomenului de "oboseala
solului" (avand cauze multiple si insuficient elucidate), inul pentru ulei nu poate
reveni pe acelasi teren mai devreme de 6 - 7 ani.
La randul sau, inul pentru ulei este o buna premergatoare pentru
majoritatea culturilor agricole din zonele in care se cultiva si trebuie rezervat, de
regula, ca premergatoare pentru orzul sau graul de toamna .

5.3.2.2. Fertilizarea

Consumul specific al unei culturi de in pentru ulei este de 50 - 70 kg azot,

18 - 25 kg P O si 32 - 55 kg K O, pentru o recolta de o tona seminte si productia
25 2
secundara aferenta (dupa D. DAVIDESCU, 1981, citat de V. BARNAURE,
1991).
Inul este pretentios fata de aplicarea ingrasa mintelor, datorita sistemului radicular
slab dezvoltat, cu capacitate redusa de absorbtie a formelor mai greu solubile din
sol si perioadei scurte de crestere intensa, cand consuma cantitati mari de
elemente nutritive. Cerintele sunt mai mari la inceputul vegetatiei.
favorizeaza cresterea plantelor in ina ltime si ramificarea Azotul
tulpinilor; insuficienta azotului reduce gradul de ramificare si scurteaza perioada
de vegetatie, micsorand productiile. Excesul de azot, pe toata suprafata sau in
vetre, din cauza neuniformitatii administrarii ingrasamintelor, sensibilizeaza
plantele la cadere si boli, prelungeste vegetatia, creeaza dificultati la recoltare,
inra utateste calitatea uleiului. Dozele de azot optime economic, in functie de
indicele de azot al solului, sunt prezentate in tabelul 5.16 (dupa Z. BORLAN, citat
V. BARNAURE, 1991).
este necesar de-a lungul intregii perioade de vegetatie, Fosforul
influentand favorabil continutul in ulei al semintelor. Insuficienta fosforului se
manifesta printr-o dezvoltare slaba a plantelor si reducerea productiei. In tabelul
5.17 sunt prezentate dozele de fosfor recomandate, in functie de aprovizionarea
solului cu fosfor (dupa V. BARNAURE, 1991).
este indispensabil pentru o dezvoltare normala a plantelor si Potasiul
acumularea uleiului. Tabelul 5.18 cuprinde dozele de ingrasa minte cu potasiu
355
recomandate in functie de aprovizionarea solului cu potasiu.
Tabelul 5.16

Dozele optime economic de azot la inul pentru ulei, in functie de nivelul

productiilor scontate si starea de asigurare a solului

Doza optima economic de azot (kg/ha), atunci cand indicele de azot este: Recolta scontata
(kg/ha) 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
1.500 103 84 70 60 53 48 44 42 40
1.700 111 92 78 68 61 56 52 50 48
1.900 117 98 84 74 67 62 58 56 54

Tabelul 5.17

Dozele optime economic de fosfor la inul pentru ulei, in functie de nivelul

productiilor scontate si starea de asigurare a solului
Doza optima economic de P O (kg/ha), atunci cand P-Al este (ppm P): Recolta scontata
25
(kg/ha) 5 10 20 30 40 50 60 70 80
1.500 114 98 75 60 51 45 41 39 38
1.700 118 102 79 64 55 49 45 43 42
1.900 121 105 82 67 58 52 48 46 45

Ingrasamintele simple cu fosfor si potasiu se incorporeaza sub ara tura .

Ingrasamintele cu azot si ingrasa mintele complexe se aplica in primavara, la
pregatirea patului germinativ.
Tabelul 5.18
Dozele optime economic de potasiu la inul pentru ulei, in functie de nivelul
productiilor scontate si starea de asigurare a solului

Doza optima economic de K O (kg/ha), atunci cand K-Al este de (ppm K): Recolta scontata
2
(kg/ha) 40 60 80 100 120 140 180 220 260
1.500 92 79 69 63 54 49 42 37 34
1.700 99 86 76 68 61 56 49 44 41
1.900 105 92 82 74 67 62 55 50 57

5.3.2.3. Lucrarile solului

Prega tirea terenului pentru sema natul inului trebuie facuta cu foarte multa
atentie, mai mult decat pentru alte culturi, deoarece inul trebuie semanat
primavara devreme si este sema nat superficial. Sistemul de lucrare a solului
356
cuprinde o lucrare de dezmiristit dupa recoltarea culturii premergatoare, pentru
maruntirea resturilor vegetale si a buruienilor, care trebuie bine si adanc
incorporate sub aratura. Urmeaza ara tura adanca, la 20 - 25 cm. Pana la intrarea in
iarna aratura este mentinuta afanata, nivelata si curata de buruieni, prin lucrari cu
grape diferite, in functie de starea terenului. Dupa premergatoare tarzii, de regula ,
trebuie arat mai adanc pentru a asigura incorporarea resturilor vegetale.
In prima vara , dupa ce solul s-a zvantat, sunt necesare lucrari superficiale
cu grape diferite sau combinatorul, pentru a obtine un pat germinativ pregatit fin
si destul de bine tasat, propice unui rasarit rapid si uniform. Trebuie redus la
minimum numarul de treceri cu utilajele pe teren, pentru a nu compacta exagerat
solul, inca umed in adancime. Zonele compactate risca sa incetineasca sau sa
opreasca dezvoltarea radacinilor. De asemenea, un exces de lucra ri, din dorinta de
a realiza o mai buna ma runtire a patului germinativ, pot spulbera solul care va fi
predispus la formarea crustei.
Araturile care se prezinta tasate la desprima varare, se lucreaza, imediat
dupa ce solul s-a zvantat, cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, iar patul
germinativ se pregateste cu combinatorul, chiar in ziua semanatului.

5.3.2.4. Samanta si semanatul

destinata sema natului trebuie sa aiba puritatea minimum 99% si Samant a

capacitatea de germinatie minimum 85%, la aiba MMB cat mai ridicata, si sa fie
libera de cuscuta.
Inainte de semanat semintele se trateaza impotriva antracnozei
( Colletotrichum lini ) si fuzariozei ( Fusarium lini ) cu produse continand tiram
(Tiradin 70 PUS, 3,5 kg/t de samanta).
Pentru a proteja tinerele plantute de atacul puricelui inului ( Aphtona
euphorbiae Schrank.) se recomanda tratamente la sa manta cu carbofuran (Furadan
35 ST sau Carbodan 35 ST, 8 l/t de samanta).
. Perioada de semanat a inului este primavara cat mai Semanatul
timpuriu, cand s-au realizat in sol, la adancimea de sema nat, timp de 4 - 5 zile
consecutiv, temperaturi de 5°C. Semanatul in epoca optima permite valorificarea
eficienta a apei acumulate in sol in sezonul rece; planta formeaza un sistem
radicular mai profund, are timp sa creasca vegetativ si sa ramifice inainte de
venirea vremii uscate si calduroase din vara; semintele se matureaza mai devreme
si procesele de acumulare a uleiului nu sunt tulburate de arsita si uscaciunea din
lunile de vara.
Pentru culturile de in pentru ulei se recomanda densitati de 800 - 900
boabe germinabile/m la soiurile tipice de ulei si 1.000 boabe germinabile/m la 2 2
soiul Midin, la care se poate valorifica si tulpina in industria textila. La inul mixt
se recomanda densitati de 1.400 - 1.600 boabe germinabile/m pentru a avea la 2
recoltare 1.200 - 1.400 plante/m . 2
Cantitatile de samanta corespunza toare acestor densitati sunt de 80 - 100
kg/ha.
357
 Distanta dintre randuri folosita in cultura inului pentru ulei, in Romania,
este 12,5 cm; la soiul Midin si la inul mixt se recomanda distante mai mici, care
se pot realiza in conditii bune folosind sema natori special construite pentru a
semana la aceste distante. In acest fel, se realizeaza o mai buna distribuire a
plantelor pe suprafata terenului si se reduce concurenta dintre plante de pe acelasi
rand.
Semanatul se realizeaza superficial, la 2 - 3 cm adancime si cat se poate
de uniform, deoarece inul are rasarire epigeica si putere mica de strabatere.

5.3.2.5. Lucrari de ingrijire

Inul este o cultura care lupta slab cu buruienile si este usor invadata de
buruieni, pe toata perioada de vegetatie. Ca urmare, pentru reusita culturii este
obligatorie amplasarea ei pe terenuri cu rezerva redusa de buruieni si dupa
premergatoare care au contribuit la diminuarea imburuienarii. In plus, este
obligatorie administrarea unor asociatii de erbicide, inainte de sema nat si in
vegetatie, pentru controlul intregului spectru de buruieni.
Buruienile monocotiledonate (si unele dicotiledonate) se combat cu
preparate pe baza de S-metolaclor (Dual Gold 960 EC, 1,0 – 1,5 l/ha), aplicate
inainte de sema nat si incorporate in sol. Pentru dicotiledonate se recomanda
tratamente in vegetatie, cu produse foarte diferite, cum ar fi cele care contin
clorsulfuron (Glean 75 DF, 10 - 15 g/ha), MCPA (Dicotex 40 Lichid, 1,0 –
1,5l/ha) sau bentazon+Weetol (Basagran Forte, 2,0 l/ha), administrate cand inul
este in faza de “bra disor“ (pana la 14 - 16 cm inaltime), iar buruienile sunt in faza
de cortiledoane sau rozeta. Trebuie respectata cu strictete faza in care este
recomandata erbicidarea (“bra disor“), deoarece mai tarziu inul devine sensibil la
erbicid.
In solele infestate cu rizomi de costrei se administreaza propaquizafop
(Agil 100 EC, 1 - 1,5 l/ha) sau fenoxaprop-etil (Furore Super 75 EW, 0,8 - 1 l/ha),
cand costreiul are 10 - 20 cm inaltime.
In anumite situatii, in prima verile uscate si ca lduroase, dezvoltarea
populatiilor de puricele inului, impune tratamente in timpul vegetatie, in faza de
cotiledoane. Neglijarea controlului zilnic al culturilor aflate in curs de rasarire
poate avea drept consecinta compromiterea culturii. In situatii deosebite, se fac
tratamente cu dimetoat (Sinoratox PLUS, 1,6 l/ha)la un prag economic de daunare
de 25 exemplare/m . Exista cazuri cand sunt necesare tratamente pentru 2
combaterea tripsului ( Thrips linarius ), cu preparate pe baza de alfa-cipermetrin
(Fastac CE RV, 0,1 l/ha).

5.3.2.6. Recoltarea

Recoltarea culturilor de in pentru ulei este o lucrare foarte dificila, fiind

greu de efectuat, din cauza unor particularitati ale plantei de in si care cer reglarea
atenta si specifica a masinilor folosite si o organizare ireprosabila a lucrarilor.
358
 Momentul optim de recoltare este faza de maturitate galbena tarzie, cand
capsulele sunt de culoare bruna (80 - 90%), iar semintele au culoarea
caracteristica soiului si umiditatea a ajuns la 11 - 12%. Depasirea fazei atrage
dupa sine mari pierderi de capsule.
se realizeaza cu combina pentru cereale la care se fac anumite Recoltarea
relaje (si modificari) specifice: se monteaza cutitul lis (cu lama neteda), patinele
platformei se regleaza pentru o taiere cat mai joasa, transportorul melc se
monteaza in pozitia limita jos, degetele escamotabile se demonteaza, ghearele
rabatorului se inclina cu varful spre spate, turatia batatorului trebuie sa fie 900 -
1.050 rotatii/minut, distanta dintre batator si contrabatator se regleaza la 12 - 16
mm la intrare si 2 - 3 mm la iesire, se monteaza site adecvate si se regleaza la
minimum intensitatea ventilatorului, pentru a nu avea pierderi de capsule in paie.
In anumite situatii (lanuri imburuienate, cazute, maturate neuniform sau
la care, din cauza vremii ploioase, plantele au format noi lastari - proces frecvent
intalnit la in), se poate recolta si divizat: in prima faza se taie plantele cu
vindroverul, iar in faza a doua, dupa uniformizarea coacerii, se treiera cu combina
prevazuta cu ridicator de brazda .
In asemenea situatii, se recomanda tratamente cu substante cu efect
desicant, pentru a facilita lucrarile de recoltare, adica pentru a distruge buruienile
existente si inca verzi, a uniformiza coacerea. Se foloseste diquat (Reglone forte,,
2 - 3 l/ha), cand majoritatea (95%) din capsule au ajuns la maturitatea galben-
bruna , facand o pulverizare abundenta (800 l /ha), pentru a asigura patrunderea
produsului in interiorul vegetatiei.
Tulpinile ramase pe teren dupa recoltare se baloteaza. Este obligatorie o
curatire cat mai buna a terenului de resturile de tulpini, pentru a nu stanjeni
lucra rile la cultura postmerga toare.
Culturile de in mixt, precum si culturile de in pentru ulei care au format
tulpini mai lungi, propice pentru prelucrare in topitorii, sunt recoltate prin
smulgere, la sfarsitul coacerii galbene, cu combine speciale. De regula, capsulele
sunt treierate la stationar cu combina pentru cereale. Semintele trebuie
conditionate imediat dupa treierat (se incing usor), pentru eliminarea impuritatilor
si aducere la umiditatea de cel mult 9%, care permite depozitarea.
potentiale ale soiurilor existente in cultura sunt de 2.500 - Productiile
3.000 kg seminte/ha, ceea ce reprezinta 600 - 1.000 litri ulei/ha. De regula ,
productiile medii nu depasesc 800 - 1.000 kg/ha, din cauza unor deficiente
tehnologice sau a vremii nefavorabile. Exista si unitati agricole care au obtinut
1.500 - 1.700 kg seminte/ha pe suprafete mari, respectand cu strictete
recomanda rile tehnologice (Statiunea Didactica si Experimentala Belciugatele,
1977 - 1978).
Inul mixt asigura , pe langa seminte, si circa 3.000 kg/ha tulpini uscate.

359
 5.4. RICINUL

5.4.1. Importanta. Biologie. Ecologie

5.4.1.1. Importanta

Ricinul se cultiva pentru semintele sale bogate in ulei nesicativ (indicele

iod 81 - 86), utilizat in diferite industrii: a pielariei, textila, linoleumului,
cauciucului sintetic, vopselurilor, cernelii tipografice, sapunului, cat si ca
lubrefiant, in farmacie si cosmetica.
Sroturile, dupa prelucrare, pot fi utilizate in hrana animalelor.
Frunzele de ricin sunt folosite ca hrana pentru cresterea fluturilor de
matase din specia Phylosamia ricini .
Tulpinile sunt utilizate pentru pla ci aglomerate, la fabricarea hartiei sau la
extragerea fibrelor textile.
Ricinul este o buna planta melifera.

5.4.2.2. Compozitie chimica

Dupa N. ERNAKOV (citat de GH. BILTEANU, 1993), semintele contin

45,1 - 58,5% ulei, iar miezul 50,7 - 72%. Principalul acid gras este acidul
ricinoleic , care depaseste 80% din totalul acizilor grasi.
Semintele mai contin: proteine (15%), celuloza peste (18%), hidrati de
carbon (13 – 20%) (E. WEISS, 1971), cenusa (3%) (I. MINKEVICI, 1952).
Sroturile contin circa 40% substante proteice care, datorita alcaloizilor
ricina si ricinina, nu pot fi utilizate decat dupa prelucrarea prin metode speciale.

5.4.1.3. Raspandire

Suprafata cultivata cu ricin pe glob a oscilat in ultimele trei decenii intre

1,2 - 1,7 milioane hectare.
Cele mai mari suprafete cultivate sunt in India (880 mii ha) si China (220
mii ha).
Productia medie mondiala oscileaza intre 700 si 1.000 kg/ha.
In tara noastra, cea mai mare suprafata cultivata a fost de 26,3 mii ha
(1989); dupa 1990 suprafata s-a diminuat, dupa 1995 fiind sub 1.000 ha.

5.4.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Ricinul apartine familiei Euphorbiaceae , specia Ricinus communis L.,

care cuprinde urma toarele subspecii: R. c. sanguineus G. Pop, R. c. persicus G.
Pop, R. c. manschuricus Berk, R. c. zanzibarinus G. Pop.
360
 Pentru tara noastra, prezinta importanta doar primele doua subspecii.
Soiurile de ricin zonate sunt : Cristian, Dragon, Rivlas si Vlasca.
creat la SCDA Teleorman, ssp.sanguineus, avand 1-3 Soiul Cristian,
raceme secundare pe planta, cu perioada de vegetatie de 132 zile, avand rezistenta
buna la frangere si ca dere, rezistent la bolile ricinului. Are MMB de 325 g, MH de
47,6 kg si 49,3 % ulei. A realizat o productie medie 50 q/ha.
creat la SCDA Teleorman. Face parte din ssp.sanguineus Soiul Dragon,
si formeaza 1-2 raceme pe planta. Perioada de vegetatie este de 131 zile, avand
rezistenta la frangere, cadere, seceta, arsita si bolile riciniului. MMB este de 322
g, MH de 48 kg si continutul in ulei de 48,6 %. Productia medie a fost de 50 g/ha.
creat la SCDA Teleorman. Face parte din ssp. perssicus. Soiul Rivlas,
Are 1-3 raceme pe planta. Perioada de vegetatie este de 131 zile, fiind rezistent la
seceta, frangere, ca dere si boli.
Are MMB de 313,3 g, MH de 47,6 kg si continutul in ulei 49,4 %.
productia medie 50,6 q/ha.
creat la Statiunea Experimentala Draganesti, apartine Soiul Vlasca,
subspeciei persicus . Este un soi monoracemal, la care se obtin peste 97% de
recolta din racemul principal. Perioada de vegetatie este de 115 - 120 zile. MMB
– 320 - 360 g; MH – 51 - 55 kg; continutul de ulei in seminte, 52 – 54%.
Capacitatea de productie, peste 25 q/ha.

5.4.1.5. Particularitati biologice

Planta perena in zona tropicala si subtropicala, in conditiile climatului

temperat, ricinul a devenit o planta anuala, cu crestere continua , pana la aparitia
brumelor de toamna (fig. 5.19). Germinatia este epigeica.
este pivotanta , bogat ramificata , patrunzand la adancimi de 1,5 Radacina
- 3 m, cu o suprafata mare de absorbtie. Cresterea radacinii este continua, pana in
faza forma rii inflorescentei primare.
Fata de partea aeriana, rada cina reprezinta 9 – 10% din cantitatea totala
de substanta uscata (I. FAZECAS, 1971).
este dreapta , ramificata simpodial, alca tuita din 6 - 12 internodii Tulpina
pana la prima inflorescenta , numarul si lungimea acestora fiind influentate de soi
si conditiile de vegetatie.
Din mugurii tulpinali de sub racemul principal se formeaza 2 - 3
ramificatii de ordinul I, care-si formeaza 4 - 7 internodii, se opresc din crestere,
dand nastere fiecare la raceme secundare. La randul lor, ramificatiile de ordinul I
formeaza ramificatii de ordinul II, care se termina cu raceme tertiare etc.
Gradul de ramificare este direct influentat de densitatea culturii. Din masa
totala a plantei, tulpina reprezinta 35 - 45% (I. FAZECAS, 1971).
sunt lung petiolate, glabre, palmat lobate, dispuse altern pe Frunzele
tulpina. Suprafata foliara maxima (20 - 35 mii m /ha) se realizeaza in momentul 2
forma rii capsulelor pe inflorescenta primara (I. FAZECAS, 1971).
361
 Masa foliara reprezinta 9 - 12% din masa totala a plantei.
Inflorescenta este un racem compus. Ricinul este o planta Florile.
unisexuat - monoica, cu florile femele dispuse in varful inflorescentei, iar cele
mascule la baza. Inflorirea unei plante dureaza 3 - 5 sapta mani. Polenizarea se
face prin vant, dar si cu ajutorul insectelor.
Fructul este o capsula , triloculara cu 3 seminte, globuloasa, cu sau fa ra
tepi, dehiscenta sau indehiscenta. Productia de seminte este de 60 - 67%.
Semintele sunt mari, de forma ovoida pana la elipsoidala, prevazute in zona
micropilului cu o excrescenta numita caruncul. Semintele reprezinta 40 - 44% din
masa totala a plantei. MMB (la soiurile zonate) este de 300 - 500 g, MH – 45 - 55
kg. Continutul de ulei in seminte este de 50 – 60%, iar in miez de 58 – 75%.

Fig. 5.19. Ricinul:

a – planta in vegetatie; b – cresterea si ramificarea plantei

5.4.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Ricinul este o planta termofila , necesitand o suma de grade de temperatura , de-a

lungul perioadei de vegetatie de 2.500 – 3.000°C ( >0 ). °
Temperatura minima de germinatie este de 10 - 11°C. In conditiile de camp,
germinarea se produce la 12 - 13°C.
In climat temperat, favorabile sunt zonele in care temperatura medie este
de peste 20,5°C in luna iunie si de peste 23 C in lunile iulie si august (GH. °
BILTEANU, 1993).
Brumele tarzii din primavara si cele timpurii din toamna distrug plantele.
Fata de umiditate are cerinte ridicate, productii normale obtinandu-se in zonele in
care, in perioada de vegetatie, cad 200 - 300 mm precipitatii, bine repartizate (I.
FAZECAS, 1973).
362
 In zonele secetoase, recolte mari se obtin numai in conditii de irigare.
Perioada critica fata de apa este in lunile iulie-august; seceta din acest interval
diminueaza productia cu 2,5 - 3,5 q/ha (A. CA ZANARU, 1987).
Consumul specific se ridica la 417 (E. PANTANELLI, 1955, citat de GH.
BILTEANU, 1993).
Rezultate bune se obtin pe solurile fertile, permeabile, cu pH de 6,0 - 7,5.
Nu da bune rezultate pe solurile nisipoase usoare, nici pe cele prea grele, sau cele
mlastinoase si saraturate (N. ZAMFIRESCU si colab., 1965).

5.4.1.7. Zone de cultura

In conditiile tarii noastre, zona favorabila culturii este campia din sud, in
judetele Teleorman, Ilfov, Ialomita, Olt, Braila, iar pe suprafete mai reduse in
judetele Buza u si Dobrogea.
Factorul limitativ pentru ricin in tara noastra il constituie temperatura.

5.4.2. Tehnologia de cultivare a ricinului

5.4.2.1. Rotatie

Cele mai bune premergatoare sunt prasitoarele fertilizate cu gunoi de

grajd (porumbul si sfecla pentru zahar) si cerealele paioase (grau, orz). Ricinul nu
se cultiva dupa plante mari consumatoare de apa, cum sunt: floarea-soarelui,
sorgul, iarba de Sudan si lucerna.
Monocultura nu este indicata, din cauza atacului de boli (in special
fuzarioze). Dupa ricin se recomanda culturi de prima vara, deoarece paraseste
tarziu terenul.

5.4.2.2. Fertilizare

Pentru o tona de seminte si productia secundara aferenta, ricinul extrage

din sol 60 - 71 kg N, 17 - 30 kg P O si 59 - 70 kg K O (D. DAVIDESCU, 1981).
25 2
Peste 77% din cantitatea de azot si fosfor extrasa se acumuleaza in
seminte, in timp ce peste 80% din cantitatea de potasiu si calciu se acumuleaza in
organele vegetative.
Gunoiul de grajd este recomandat sa fie aplicat plantei premergatoare
(sfecla pentru zahar sau porumb), desi aplicat direct in doza de 20 - 30 t/ha
determina sporuri de productie de 15 – 27% (N. ZAMFIESCU si colab., 1965).
Dozele optime economic de ingrasaminte, in functie de recolta planificata si
gradul de aprovizionare al plantei, sunt prezentate in tabelul 5.19.

363
 Tabelul 5.19.
Dozele optime economic (D.O.E.) pentru ricin, in functie de recolta
scontata (R.S.) si de asigurarea solului cu ingrasaminte organo-minerale

R.S. D.O.E. de N, in functie de valorile N

kg/ha 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
1.400 115 97 84 75 68 63 60 57 55
1.600 124 106 93 84 77 72 69 66 64
1.800 133 115 102 92 86 81 77 75 73
R.S. D.O.E. de P O , atunci cand P – Al este de (ppm P)
25
kg/ha 5 10 20 30 40 50 60 70 80
1.400 112 95 72 57 48 42 39 36 35
1.600 117 100 77 62 53 47 44 41 40
1.800 121 104 81 66 57 51 48 45 44
R.S. D.O.E. de K O, atunci cand K – Al este de (ppm K)
2
kg/ha 100 120 140 160 180 200 220 240 260
1.400 60 60 55 51 47 45 43 41 40
1.600 76 69 64 60 57 54 52 51 49
1.800 84 78 73 65 65 63 61 59 58

Avand in vedere zona de cultivare a ricinului, cu soluri fertile, rezulta ca

dozele de azot sunt cuprinse intre 50 - 70 kg/ha, dozele de fosfor intre 60 - 80
kg/ha si cele de potasiu de 40 - 60 kg/ha.
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica sub aratura de baza , iar
ingrasamintele cu azot la pregatirea patului germinativ.
Fertilizarea la semanat, sau odata cu prima prasila, cu doze reduse de azot
si fosfor sub forma de ingrasa minte complexe, influenteaza favorabil productia.
Sporul de recolta la hectar, care se obtine la ricin prin fertilizare, in
conditiile din tara noastra, este cuprins intre 200 - 400 kg (GH. BILTEANU,
1993).
5.4.2.3. Lucrarile solului

Aratura de baza trebuie executata in agregat cu grapa stelata, la

adancimea de 25 - 30 cm, imediat ce planta premergatoare pa raseste terenul. Pana
la intrarea in iarna ara tura se marunteste, se niveleaza si se mentine curata de
buruieni cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.
In primavara, in functie de calitatea araturii, gradul de tastare al solului si
imburuienare, patul germinativ se va realiza printr-un numar minim de treceri,
ultima lucrare fiind in ziua sau preziua semanatului, cu combinatorul, la
adancimea de incorporare a semintelor.

5.4.2.4. Samanta si semanatul

trebuie sa provina din loturi semincere certificate, cu puritatea Samant a

minima de 97% si germinatia minima de 85%. Pentru prevenirea atacului de

364
fuzarioza, bacterioza si putregai cenusiu, sa manta se trateaza inainte de semanat
cu fungicide.
Perioada de semanat este cand in sol, la adancimea de 10 cm, se
realizeaza 2 - 3 zile consecutiv, dimineata la orele 8, temperatura de 10°C.
Calendaristic, semanatul poate incepe dupa 15 aprilie, in functie de conditiile
pedoclimatice. De respectarea perioadei de semanat depinde atat nivelul
productiei, cat si calitatea uleiului.
Cercetarile de la S.C.A. Teleorman (1982 - 1985) cu soiurile Smarald si
Sanguineus 401, au scos in evidenta ca productii sigure se realizeaza numai din
racemele principale, cand semanatul s-a fa cut la inceputul perioadei optime
(IOANA PRODAN, M. PRODAN, 1987).
Densitatea la sema nat, este de 80 - 90 mii boabe germinabile (b.g./ha,
astfel ca la recoltare sa se asigure 70 - 80 mii plante/ha).
Rezultatele de la Centrul Experimental Branceni reliefeaza ca o recolta
mare si stabila s-a obtinut din racemele principale, prin respectarea densitatii de
80 - 90 mii b.g./ha. Sporul de productie de 1,8 q/ha sau 3,2 q/ha obtinut la
densitati mai mici nu este sigur, intrucat la asemenea densitati, la soiul
Sanguineus 401, productia totala se formeaza din raceme secundare in proportie
de 33%. In functie de indicii de calitate a semintei, necesarul la sema nat variaza
intre 30 - 40 kg/ha.
Distanta de sema nat intre randuri este de 70 cm.
Adancimea de semanat va fi de 6 - 7 cm in cazul unei bune aproviziona ri
a solului cu apa si 8 - 10 cm in prima verile secetoase.
AL. CA ZA NARU (1987) recomanda ca optima pentru zona
cernoziomului din sud-estul tarii adancimea de 8 - 11 cm. Semanatul se realizeaza
cu sema natorile SPC-6 sau SPC-8, cu o viteza de inaintare sub 8 km/ora. Cand
recoltarea se executa mecanizat cu KKC-6, semanatul se va efectua numai cu
SPC-6 sau SPC-12.

5.4.2.5. Lucrari de ingrijire

se realizeaza cu erbicidele mentionate in Combaterea buruienilor
tabelul 5.20. Buruienile rezistente la erbicide se combat prin prasile.
Culturile neerbicidate se mentin curate de buruieni prin trei prasile
mecanice si doua prasile manuale. Prima prasila mecanica se executa atunci cand
se vad bine randurile, la adancimea de 6 cm, cu o zona de protectie de 12 - 15 cm
si cu viteza redusa . Ultima prasila mecanica trebuie incheiata inainte ca bara
cultivatorului sa produca ruperea plantelor. Prasilele manuale se executa dupa
prasilele mecanice, cu atentie, pentru a preveni ranirea plantelor.
Atacul de fuzarioza se previne prin respectarea rotatiei de 4 - 5 ani si prin
tratamentele la sa manta . Putregaiul cenusiu ( Botrytis cinerea ) se combate prin
aviotratamente cu Metoben 70 PU sau Fundazol 50 WP in doza de 2 kg/ha produs
comercial.
Daunatorii mai periculosi sunt cei care ataca plantele tinere (viermii -
sarma , larvele de ca rabus, omida de camp).
365
 in anii secetosi si pe terenurile cu apa freatica la Irigarea culturii
adancime se executa in perioada de la formarea inflorescentei primare si pana la
umplerea semintelor, cand umiditatea solului trebuie sa fie de 70% din capacitatea
de camp a solului pentru apa .
Calendaristic, perioada de udare este cuprinsa , aproximativ, intre 10 iunie
si 1 august.
Tabelul 5.20.
Erbicidele recomandate la ricin
Erbicide Epoca de aplicare Do za de produs comercial
(l/ha)
Treflan 24 EC ppi 4,0 – 5,0
Eptam 6E ppi 6,0 – 8,0
Guardian ppi 1,75 – 2,5
Frontier 900 EC ppi 1,2 – 1,6
Pe terenurile infestate cu Sorghum halepense in vegetatie
Furore Super 75 postem 2,5 – 3,5
Fusilade Super postem 1,5 – 3,5
Prima udare, la aparitia racemului principal, se executa cu o norma de 600
m /ha, cand irigarea se face prin aspersiune si 1.000 m /ha, cand udarea se 3 3
realizeaza prin brazde.
Ultima udare nu trebuie sa depaseasca 1 august si se aplica numai daca
rezerva de apa a scazut, iar prognoza prevede timp secetos in continuare. Se
aplica o udare cu 400 m /ha prin aspersiune sau 600 m /ha prin brazde. Pe 3 3
terenurile irigate cantitatile de ingrasa minte se majoreaza cu 50%, iar raportul N:P
va fi de 1:1,5.
5.4.2.6. Recoltare
Ricinul se recolteaza la maturitatea deplina, cand capsulele sunt
brunificate si umiditatea semintelor este de 13 - 15%.
La soiurile cu maturizare esalonata a racemelor recoltarea se face in 2 -3
etape, recoltandu-se numai racemele mature.
Recoltarea in mai multe etape se face manual; capsulele se intind la soare
2 - 3 zile pentru uscare, dupa care se treiera stationar, cu batoze special adaptate,
pentru evitarea spargerii semintelor.
Recoltarea mecanizata se face cu combina KKC-6, in culturi tratate
anterior cu desicantul Reglone, 4 - 6 l/ha.
Aplicarea desicantului se executa atunci cand 75% din capsule au ajuns la
maturitate. Recoltarea cu KKC-6 se executa dupa 8 - 10 zile de la aplicarea
desicantului.
Sa manta obtinuta se conditioneaza si se aduce la umiditatea de pa strare de
8,5%.
Ricinul este o cultura rentabila , de la care se obtin curent recolte intre 10 -
20 q/ha care se adauga venituri suplimentare din cresterea larvelor fluturilor
(viermilor) de matase ( Phylosamia ricini - 1 kg gogosi din 13 - 15 kg frunze).
366
 5.5. RAPIT A

5.5.1. Importanta. Biologie. Ecologie

5.5.1.1. Importanta

Rapita ocupa, in prezent, un loc deosebit de important in

economia mondiala, ca sursa de uleiuri vegetale. Semintele contin 42 -
48% ulei utilizat atat in alimentatie, la prepararea unor margarine, cat si in
industrie.
La acestea se adauga multiplele avantaje fitotehnice: se seama na si se
recolteaza in afara perioadelor aglomerate; are reactie favorabila la fertilizare;
permite utilizarea completa a aceluiasi set de masini ca si la cereale; poate fi
utilizata ca excelenta premerga toare pentru culturi succesive sau pentru cereale de
toamna; ridica fertilitatea solului si impiedica eroziunea pe terenurile in panta;
este o buna planta melifera ; turtele fiind bogate in proteine (38 - 41,9%), glucide
(31,5 - 36,6%) si saruri minerale (8 - 9,8%), au o buna valoare furajera; partea
epigee a plantei (paiele) poate fi utilizata la fabricarea placilor aglomerate; poate
fi utilizata si ca nutret verde toamna tarziu si primavara devreme.
Rapita prezinta si unele dezavantaje date de: seceta din perioada
semanatului; alternanta intre inghet si dezghet in primavara si brumele din
perioada de imbobocire - inflorire.

5.5.1.2. Compozitie chimica

Soiurile cultivate in prezent in tara noastra au un continut de ulei in

seminte de 44,5 - 45,8%.
In culturile comparative de la I.C.C.P.T. Fundulea, la 16 soiuri “libere de
acid erucic” (tip “0”) si 13 soiuri libere de acid erucic si de glucozinolati (tip
“00”), continutul de ulei a fost cuprins intre 43,8 - 47,2% la primul grup de soiuri
si intre 43,3 si 48,3%, la cel de-al doilea grup (A. V. VRANCEANU, 1986).
In compozitia soiurilor actuale, acidul erucic, apreciat cu efect negativ
asupra organismului, s-a redus continuu, in prezent existand soiuri de tip “0” (zero
erucic).
Continutul de acid oleic a crescut de la 20% la peste 60%, iar acidul
linoleic: de la 13 la 21%.
Uleiul de rapita mai contine, in proportie redusa, si acizii: linolenic,
eicesenoic, palmitic si stearic.
Semintele contin si 19,6 - 23,8% substante proteice. Prezenta unor
glucozinolati cu sulf reduc din valoarea acestora. In prezent exista soiuri lipsite de
acid erucic si glucozinolati, de tip “00”.
367
 5.5.1.3. Ra spandire

Rapita se cultiva pe o suprafata de peste 27 mil. ha. Cele mai mari

cultivatoare sunt China cu 7,2 mil.ha si India cu peste 6,9 mil.ha, urmate de
Canada cu 5,1 mil. ha, Germania cu 1,3 mil.ha, Franta cu 1,2 mil.ha (FAO 2005).
. Mari suprafete cultivate cu rapita sunt in Polonia, Anglia si Danemarca
Evolutia suprafetelor cultivate si a productiei medii la hectar realizata in
Romania este prezentata in tabelul 5.21.
Este de mentionat ca , inainte de primul razboi mondial (in anul 1913)
rapita s-a cultivat pe 80,38 mii ha, iar intre cele doua razboaie mondiale (in anul
1930) s-a cultivat pe 77,32 mii ha.
Progresele realizate pe plan mondial si in tara noastra in ameliorarea
acestei plante si in utilizarea multipla a uleiului motiveaza pe deplin
reconsiderarea suprafetelor cultivate cu aceasta cultura in tara noastra .

Tabelul 5.21.
Dinamica suprafetei cultivate si a productiei medii la hectar
la cultura rapitei pentru ulei
Specificare 1980 1985 1990 2001 2005
Suprafata cultivata
(mii ha) 14,3 59,3 13,1 60 89,0
Productia medie
(kg/ha) 1317 589 831 1250 1730

5.5.1.4. Sistematica. Origine, Soiuri

Rapita apartine familiei Cruciferae , genul Brassica , ce cuprinde 34 de

specii. Pentru ulei se cultiva Brassica napus L. ssp. oleifera Metzg ( rapita colza )
si Brassica campestris L. ssp. oleifera D. C. (rapita naveta). Ambele specii au
forme de toamna si de primavara, soiurile formelor de toamna fiind mai
productive.
In India, rapita colza era cunoscuta inainte de Cristos. Literatura japoneza
mentioneaza ca rapita a fost introdusa in China si Coreea cu 2.000 de ani in urma .
In Europa, in anul 1700, singura tara cultivatoare a fost Olanda, de unde a trecut
in Germania, Polonia, Danemarca, Elvetia si Rusia.

368
 Rapita este o planta anuala (fig. 5.20).
este pivotanta , slab ramifi- Radacina
cata; pa trunde in sol la 70 - 100 cm adancime.
Masa principala de ra dacini este raspandita la
adancimi de 25 - 45 cm. Capacitatea de
solubilizare a compusilor greu solubili este
mai redusa.
este erecta, ramificata , inalta Tulpina
de 1,2 - 2 m, rezistenta la cadere; gradul de
ramificare este mult influentat de densitatea
culturii.
bazale sunt petiolate, lirate, Frunzele
penat-sectate; cele mijlocii si de varf sunt
sesile, lanceolate sau oblong-lanceolate.
este un racem. Florile Inflorescenta
sunt alca tuite pe tipul patru. Polenizarea este
predominant alogama, entomofila.
Fig. 5.20. Rapita de toamna
este o silicva cu 10 - 30 se- Fructul
A - planta; B - ramura cu silicve.
minte. Pe o planta se pot forma pana la 800 de
silicve. La maturitatea deplina silicvele se deschid usor, semintele putandu-se
scutura.
sunt rotunde, cu suprafata neregulat-reticulata. MMB - 3,5 – Semint ele
5,6 g, MH – 61 - 68 kg. Continutul de grasimi este de 37,2 – 49,6%. Germinatia
este epigeica.
a soiurilor de toamna este de 270 – 300 zile, iar a Perioada de vegetatie
soiurilor de primavara de 110 - 130 de zile.
In catalogul oficial al soiurilor de plante din Romania sunt inregistrate 24
de soiuri de rapita , dupa cum urmeaza :
Soiul Madora , de toamna, a fost creat de firma Saaten Union din
Germania. Inaltimea plantelor este de 105-125 cm, cu 6-12 ramificatii si 70-106
silicve pe planta. Soiul este semitardiv, cu o perioada de vegetatie de 265-285
zile. Are rezistenta buna la iernare si ca dere. Continutul semintelor in ulei este de
45,0-45,5 %, fara acid erucic si glicozinolati (grupa 00). Capacitatea de productie
este de cca 2900 kg/ha.
Soiul Valesca de toamna, a fost creat de firma Saaten Union din
Germania. Inaltimea plantelor este de 112-129 cm, cu 3-8 ramificatii, avand 60-97
silicve pe planta. Soiul este semitardiv (260-278 zile), cu rezistenta buna la cadere
si satisfacatoare la iernare. Continutul semintelor in ulei este de 43-44 %, fara
acid erucic si glicozinolati (grupa 00). Capacitatea de productie se situeaza intre
2600-3700 kg/ha.
Soiul Wotan , de toamna, a fost creat de firma Saaten Union din
Germania. Plantele au inaltimea de 105-120 cm. Samanta este ovoidala, cu MMB
de 4,2-5,0 g. Soiul este semitardiv (271-284 zile), cu rezistenta buna la irnare,

369
cadere si frangere. Continutul semintelor in ulei este de 41-44 %, fara acid erucic
si glicozinolati (grupa 00). Capacitatea de productie este de 2500-3200 kg/ha.
Soiul Triumf , de toamna a fost creat la USAMV Bucuresti. Plantele au
inaltimea de 125-175 cm, viguroase, cu cca 112 silicve pe planta si MMB de 4,42
g. Soiul este semitardiv (cca 270 zile), cu rezistenta buna la iernare si
cadere.Continutul in ulei este de 42,45 %, fara acid erucic si glicozinolati (grupa
00). Are capacitate ridicata de productie (2613-3417 kg/ha).
Soiul Colvert , de toamna a fost creat de firma Verneuil Semences din
Franta. Talia plantelor este de 49-55 cm, avand samanta cu MMB de 4,4-6,0 si
MH de 65-72 kg. Soiul are perioada de vegetatie de 271-278 zilse cu buna
rezistenta la iernare si scuturare. Continutul in ulei este de cca 40 %. Capacitatea
de productie este 2552-4000 kg/ha.
Soiul Amor , de toamna, a fost creat de firma RAPS GBR, din Germania.
Ina ltimea plantelor este 53-54 cm, cu samanta avand MMB de 4,6 g si MH de 65
kg. Perioada de vegetatie este de 277 zile cu buna rezistenta la scuturare disi
arsita. Continutul semintelor in ulei este de 38-39 %, facand parte din grupa 00.
Productia medie este de cca 2048 kg&ha.
Soiul Praska , de toamna, a fost creat de firma RAPS GBR, din Germania.
Ina ltimea plantelor este de cca 45 cm, cu perioada de vegetatie de cca 278 zile si o
buna rezistenta la iernare si scuturare. Semintele au MMB de 4,6 g si MH de 65
kg, cu un continut in ulei de cca 40 %, facand parte din grupa 00. Capacitatea de
productie este de cca 2000 kg/ha.
Soiul Astra , de toamna, a fost creat de forma Raps GBR din Germania.
Plantele au talia inalta, silicva de lungime medie, cu seminte mici, avand MMB de
3,9 g si MH de 63 kg. Este un hibrid semitimpuriu, rezistent la iernare, scuturare
si la atacul de Phoma. Continutul in ulei este de 41,01 %, fiind de tipul 00. A
realizat o productie medie de 1948 kg/ha.
Soiul Capitol , de toamna, a fost creat de firma Cargill din Franta. Planta
are talia inalta, cu rezistenta foarte buna la boli. Semintele au MMB de 4,1 g si
MH de 65 kg, cu un continut de 40,26 % ulei, lipsit de acid erucic. Productia
medie a fost de 1814 kg/ha soiul Dolomit, de toamna, este un soi cu polenizare
libera , crerat de firma Raps CBR din Germania. Talia plantelor este mijlocie, cu
silicva de ma rime medie si rostrul lung, cu perioada de vegetatie mijlocie si buna
rezistenta la cadere, foarte buna toleranta la atacul Phoma si Verticilium. Samanta
are MMB de 3,9 g, MH de 64 kg, cu un continut in ulei de 41,88 %, fa ra acid
erucic si continut scazut in glucozinolati. Productia medie a fost de 1889 kg/ha.
Soiul Orlando , cu polenizare libera , de toamna, a fost creat de firma Raps
GBR din Germania. Talia plantelor este medie spre inalta, cu silicva medie-lunga ,
cu ciocul scurt spre mediu. MMB este de cca 3,8 g, MH de 60 kg si continutul in
ulei de 40,67 %, fara acid erucic si continut scazut in glicozinolati. Soiul este
semitimpuriu, cu buna rezistenta la scuturare, seceta si atacul de Phoma. A
realizat 1958 kg/ha.
Soiul Bristol , de toamna, a fost creat de firma Monsanto SAS , Franta.
Ina ltimea tulpini este medie spre lunga, cu buna rezistenta la iernare. Continutul
370
semintelor in ulei este de 41,59 %, fa ra acid erucic si cu un continut foarte scazut
in glucozinolati. A realizat productii de 1144 kg/ha. Se recomanda in toate zonele
de cultura.
Soiul Contact , de toamna , a fost creat de firma Monsanto SAS, Franta.
Tulpina are inaltimea scurta spre medie. Are o buna rezistenta la iernare si
scuturare. Rezisteta bine la boli. Semintele contin 41,19 % ulei cu un continut
slab in acid erucic si glucozinolati. A realizat in medie 1134 kg/ha. Se recomanda
in toate zonele.
Soiul Dexter , de toamna , a fost creat la firma Raps GBR, Germania.
Tulpina este scurta sau foarte scurta, cu perioada de vegetatie de cca 280 kg/ha, cu
buna rezistenta la iernare si scuturare. Continutul semintelor in ulei este de 39,75
% realizand o productie medie de 1197 kg/ha. Se recomanda in toate zonele.
Soiul Doublol , de toamna, a fost creat de firma Monsanto SAS, Franta.
Plantele au ina ltimea medie, buna rezistenta la iernare si scuturare. Samanta are
un continut de 39,78 ulei, realizand o productie medie de 1114 kg/ha. Se
recomanda in toate zonele de cultura.
Hibridul Artus , de toamna, a fost creat de firma Lembke din Germania.
Perioada de vegetatie asemana toare cu Valesca. Are o buna rezistenta la iernare,
seceta si scuturare. Semintele au MMB de cca 4 g, MH de 58 kg si un continut in
ulei de 41,3 %, fara acid erucic. A realizat productii de cca 1874 kg/ha. Se
recomanda in toate zonele.
Soiul Rasmus , de toamna , a fost creat de firma Lembke din Germania.
Tulpina are ina ltimea medie, semintele cu MMB de 4 g, MH de 57 kg si
continutul in ulei de 41,6 %, fa ra acid erucic. A realizat 1767 kg/ha.
Soiul Bolero , de prima vara , a fost creat la firma Saaten Agentur din
Germania. Inaltimea plantelor este de 98 cm, cu MMB de cca 4 g si MH de 66 kg.
Perioada de vegetatie este de 95 zile, cu buna rezistenta la saturare. Continutul in
ulei este de 39,2 %, lipsit de acid erucic si glicozinolati (grupa 00). Productia
medie 1162 kg/ha.
Soiul Cyclone , de primavara , a fost creat de firma DLF Trifolium din
Danemarca. Ina ltimea plantelor este de cca 96 cm, cu MMB de cca 4 g si MH de
66 kg. Are perioada de vegetatie de cca 95 zile, cu buna rezistenta la scuturare.
Continutul semintelor in ulei este de cca 38,4 %, lipsit de acid erucic si
glicozinolati. Capacitatea de productie de cca 1125 kg/ha.
Soiul Star , de primavara, a fost creat de firma DLF Trifolium din
Danemarca.. Inaltimea plantelor este de cca 106 cm, cu samanta rotunda si MMB
de cca 4 g si MH de 67 kg. Perioada de vegetatie este de cca 96 zile, fiind
rezistent la scuturare. Contine 38,9 % ulei, lipsit de acid erucic si glicozinolati.
realizeaza cca 1150 kg/ha sa manta .
Soiul Heros , de primavara , a fost creat de firma Raps GBR, Germania.
Plantele au talia scurta spre medie. Semintele au MMB de cca 4 g, MH de 63 kg
si continutul in ulei de 39,89 %. Perioada de vegetatie este de 117 zile, cu buna
rezistenta la seceta si scuturare. Sa manta este lipsita de acid erucic. Se recomanda
in toate zonele favorabile rapitei de primavara.
371
 Soiul Hunter , de prima vara , a fost creat de firma Raps GBR, din
Germania.Perioada de vegetatie mai scurta ca a soiului Bolero, cu o buna
rezistenta la ca dere, seceta si scuturare. Sa manta are MMB de cca 4 g, MH de 61
kg si continutul in ulei de 39,6 % fara acid erucic. Are o buna rezistenta la ca dere,
seceta si scuturare. A realizat 1919 kg/ha. Se recomanda in toate zonele de
cultura.
Soiul Lambada , de primavara, a fost creat de firma GmbH & Co, din
Germania. Tulpina este scurta spre medie. perioada de vegetatie apropiata de a
soiului Bolero. Are o buna rezistenta la cadere, seceta, scuturare. A realizat 2052
kg/ha.
Soiul Olga , de prima vara , a fost creat de firma Lambke din Germania.
Planta are ina ltimea medie, cu perioada de vegetatie de 95 yile. Are o buna
rezistenta la ca dere, seceta si scuturare, Samanta are MMB de cca 4,0 g, MH de
61 kg si continutul in ulei de 38,0 %, lipsit de acid erucic. Productia medie a fost
de 2116 kg/ha.

5.5.1.6. Cerinte fata de clima si sol

Prin particularitatile biologice rapita este o planta a zonelor temperate cu

ierni blande, veri racoroase si umede. Suma gradelor de temperatura pentru
soiurile de toamna este de 2.100 – 2.500°C, iar pentru soiurile de primavara de
1.500 – 1.800°C (t > 0°).
Temperatura minima de germinatie este de 1 - 3°C. In faza de rozeta
soiurile actuale de toamna rezista peste iarna pana la -15 - -18°C, chiar fara strat
acoperitor de zapada, daca gerul nu survine brusc si solul nu a fost prea umed.
Stratul de za pada asigura o buna protectie plantelor, daca nu este prea gros si solul
este umed si neinghetat. Crusta de gheata distruge cultura. Odata cu
desprima vararea si intensificarea ritmului de crestere, rapita devine sensibila la
inghet. Alternantele intre inghet si dezghet pot produce “desca ltarea” culturii.
Brumele tarzii din perioada imbobocirii-infloririi compromit cultura.
Rapita este pretentioasa fata de apa. Coeficientul de Umiditatea.
transpiratie este ridicat, de 600 - 740.
Favorabile sunt zonele unde cad anual 450 - 650 mm precipitatii, din care
100 - 150 mm in intervalul august-septembrie.
Critice fata de apa sunt perioadele de: rasarire - formarea rozetei si
inflorire-fructificare. Intrarea in vegetatie activa , devreme in primavara-vara , si
ritmul rapid de crestere fac ca rapita sa valorifice eficient apa acumulata in sol din
timpul iernii.
Fata de sol rapita este pretentioasa , rezultate bune obtinandu-se pe Solul.
solurile profunde, permeabile, cu textura mijlocie, bogate in humus si calciu, cu
reactie neutra, cum sunt solurile aluvionare, cernoziomurile si solurile brun-
roscate de padure.
Rezultate bune se pot obtine si in zona solurilor brune-luvice, in conditii
tehnologice adecvate (P. ZAHAN, 1983; I. POP, 1985).
372
 Nu da bune rezultate pe solurile cu profil subtire sau pe acelea pe care
stagneaza apa, precum nici pe cele nisipoase sau pe cele prea acide sau prea
alcaline.
5.5.1.7. Zone ecologice
de cultura a rapitei de toamna cuprinde partea de vest si est a tarii, Zona I
podisul Transilvaniei si zonele colinare ada postite, care asigura conditii de
rasarire si de iernare a culturii, fara pierderi.
cuprinde campia de sud a tarii, in care rapita se cultiva in Zona a II-a
conditii de irigare in vederea asigura rii unei rasariri uniforme si in timp scurt, in
vederea prega tirii plantelor pentru iernare. Dupa rapita irigata pot urma culturi
succesive.
In zona foarte favorabila florii-soarelui, rapita nu va ocupa suprafete in
defavoarea acesteia.

5.5.2. Tehnologia de cultivare a rapitei

5.5.2.1. Rotatie
Bune premergatoare sunt culturile care elibereaza terenul pana la
inceputul lunii august, pentru a asigura conditii bune de pregatire a terenului si
acumularea apei necesare rasaririi. Cele mai bune premerga toare sunt: cerealele
de toamna , cartoful timpuriu, mazarea, borceagul de toamna si trifoiul rosu dupa
prima coasa. Nu se cultiva dupa soia si floarea-soarelui, pentru a preveni
extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum .
Rapita poate reveni pe acelasi teren dupa 3 ani, iar in caz de atac de Sclerotinia ,
dupa 7-8 ani.

5.5.2.2. Fertilizare
Rapita este foarte pretentioasa la fertilizare, fiind o mare consumatoare de
elemente nutritive. Pentru o tona de seminte si productia de biomasa aferenta ,
consumul specific este de 50 - 60 kg azot, 30 - 60 kg fosfor, 40 - 50 kg potasiu, 50
- 60 kg calciu, 20-30 kg sulf si importante cantitati de microelemente. Dupa D.
SOLTNER (1990), citat de GH. BILTEANU (1993), pentru 100 kg seminte, plus
partea aeriana de masa verde, rapita consuma 2 kg N, 2,5 kg P O , 10 kg K O.
25 2
Absorbtia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de
vegetatie; cele mai mari cantitati, insa , sunt absorbite in perioada de la
desprima varare si pana la inceputul fructificarii.
In figura 5.21 este redata cantitatea de elemente nutritive dintr-o recolta
de 30 q seminte si productia secundara (dupa E. RADET, citat de D. SOLTNER,
1990).
Gunoiul de grajd, aplicat direct culturii de rapita in cantitate de 20 - 30
t/ha, a determinat obtinerea de sporuri economice atat la rapita, cat si la cultura
dubla care a urmat sau la graul semanat in toamna (GH. BILTEANU si V.
BIRNAURE, 1979). In acest caz se reduc dozele de ingrasaminte chimice cu 1,0 -
1,5 kg N, 0,75 kg P si 2,0 - 2,5 kg K pentru fiecare tona de gunoi de grajd.
373
 Fig. 5.21. Cantitatea de elemente nu tritive pe care o cont ine o recolta
de rapita de 30 q seminte (plus “paiele”) si ritmul de absorbt ie a acestora.
Ingrasamintele chimice aplicate singure sunt foarte bine valorificate.
V. BIRNAURE (1979) mentioneaza ca , in diferite ta ri mari cultivatoare
de rapita , pentru productii de circa 3 000 kg/ha seminte se aplica urmatoarele doze
de azot: Suedia 120 - 140 kg; Germania 150 - 200 kg; Italia 150 kg; Franta 120 -
190 kg. Cantitatile de fosfor si potasiu variaza intre 100 - 140 kg.
In conditiile ta rii noastre, BORLAN si colab. (1983) propun pentru
fertilizarea rapitei dozele mentionate in tabelul 5.22, calculate in functie de
productia planificata si gradul de aprovizionare a solului.
Dozele de ingrasaminte pentru cultura rapitei in functie de productia
planificata si valorile cartarii agrochimice privind continutul in fosfor, potasiu si
indicele azot sunt, in general, urma toarele: azot 80 – 180 kg; fosfor 50 – 80 kg;
potasiu 60 - 80 kg.
Tabelul 5.22.
Dozele optime economic de NPK la rapita pentru ulei, in functie de recolta
scontata si gradul de asigurare a solului in ingrasa minte organo-minerale
Recolta scontata D.O.E. de N, in functie de valorile n:
(kg/ha) 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
2.000 113 102 93 85 79 73 69 65 63
3.000 138 128 119 111 104 97 94 91 89
4.000 155 144 136 128 121 115 111 107 105
D.O.E. de P O , atunci cand P – A este de (ppm P)
25
Recolta scontata
(kg/ha) 5 10 20 30 40 50 60 70 80
2.000 110 88 57 36 23 14 7,5 3,5 -
3.000 140 128 96 75 61 53 46 43 40
4.000 178 157 125 104 91 82 76 72 69

D.O.E. de K O, atunci cand K – Al este de (ppmK)

2
Recolta scontata
(kg/ha) 40 60 80 100 120 140 160 180 200
2.000 96 76 60 45 33 23 14 7 1
3.000 141 121 104 90 78 68 59 52 46
4.000 174 154 138 123 111 101 92 86 79
374
 Intreaga doza de fosfor si de potasiu si 1/3 din doza de azot se vor aplica
sub ara tura de baza , iar restul de 2/3 din doza de azot va fi data primavara
timpuriu.
In Germania, in prezent, pe largi areale, pentru recolte de 45 – 50 q/ha se
aplica doze de 180 kg/ha N, din care 90 kg pe sol inghetat si 90 kg in faza de
buton floral.
Fertilizarea tarzie pana in preajma forma rii silicvelor vizeaza marirea
masei a 1.000 boabe.
Pe solurile cu reactie acida, pentru corectarea acesteia in limitele pH 6,5 -
7,5, se aplica amendamente cu calciu.
D. SOLTNER (1990), citat de Gh. BILTEANU (1993), mentioneaza sporuri de
recolta de 2,25 - 3,70 q/ha prin utilizarea, pe unele soluri, a ingrasamintelor cu
sulf.

5.5.2.3. Lucrarile solului

Aratura se va efectua imediat dupa eliberarea terenului la adancimea de

20 - 25 cm, in agregat cu grapa stelata. In situatia cand solul este uscat si aratura
nu poate fi efectuata fara a scoate bolovani, se impune prelucrarea solului cu
grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili, urmand ca aratura sa se
realizeze dupa prima ploaie. Pana la semanat aratura se mentine curata de
buruieni, ma runtita si afanata prin lucrari cu grapa cu discuri in agregat cu grapa
cu colti.
Ultima lucrare se executa cu combinatorul la adancimea de semanat.
Daca terenul este prea afanat se tavalugeste inainte de semanat, pentru a asigura
incorporarea semintei la adancimea optima. La data semanatului terenul trebuie sa
fie bine maruntit si asezat.

5.5.2.4. Samanta si semanatul

trebuie sa provina din anul insa mantarii, sa aiba puritatea Samant a

minima de 97% si germinatia minima de 85%.
Sa manta se trateaza cu Rapco T (6 kg la 100 kg samanta) sau cu alte
7
produse ca Ronilan 50 WP Sumilex WP, Rowral 50 WP (1 kg/t).
Perioada de semanat in sudul tarii este 5 - 15 septembrie, iar pentru estul,
vestul si nordul tarii, 1 - 10 septembrie (I. PICU si A. TIANU, 1983; P. ZAHAN,
1983; I. POP, 1985). Semanatul mai devreme, in toamnele cu precipitatii,
favorizeaza o crestere avansata a plantelor pana in iarna, cu inceput de alungire a
tulpinii, determina scaderea rezistentei la iernare si disparitia unui numar mai
mare de plante sau a tulpinilor florifere principale.
In Germania, rapita colza se seamana intre 15 - 25 august.
Rapita de prima vara se seama na timpuriu, in prima urgenta.
Densitatea plantelor la recoltare, in majoritatea tarilor cultivatoare, este de
70 - 80 plante/m . 2
D. SOLTNER (1990), citat de GH. BILTEANU (1993), recomanda ca la
375
recoltare densitatea sa fie intre 50 - 80 plante/m . 2
P. VOLIOUD (1992) mentioneaza ca , in Elvetia, cele mai mari recolte se
realizeaza cu 30 - 50 plante/m . 2
In tara noastra, la sema nat, se asigura 100 - 150 boabe Semanatul.
germinabile/m , pentru, a avea la recoltare 80 - 110 plante/m . La aceste densitati 2 2
se asigura o coacere mai uniforma , datorita reducerii gradului de ramificare a
plantelor, micsorandu-se, astfel, pierderile prin scuturare. Cantitatea de sa manta
este de 6 - 10 kg/ha, in functie de umiditatea solului, textura si calitatea pregatirii
patului germinativ. (In Germania se utilizeaza pentru sema nat cantitati de sa manta
de numai 3,5 - 4 kg/ha).
Semanatul se realizeaza cu semana torile pentru cereale, la distanta intre
randuri de 12,5 cm. La aceasta distanta culturile lupta mai bine cu buruienile, nu
necesita prasile, sunt mai rezistente la ca dere si se pot recolta mecanizat in
conditii bune.
Adancimea de sema nat este de 2,5 - 3,5 cm, in functie de umiditatea
solului si textura.

5.5.2.5. Lucrari de ingrijire

se realizeaza cu erbicidele Combaterea chimica a buruienilor

mentionate in tabelul 5.23. Erbicidele volatile Treflan, Balan, sau Ro-Neet sunt de
preferat, deoarece combat foarte bine samulastra de grau sau orz si numeroase
specii de buruieni anuale, inclusiv Sorghum halepense din seminte. Se aplica
preemergent si se incorporeaza prin dubla discuire (N. SARPE, 1987).
Speciile monocotiledonate anuale si perene (costrei din rizomi) pot fi
comba tute prin aplicarea in vegetatie (postemergent) a erbicidelor selective ca:
Fusilade forte 1 – 1,3 l/ha, Pantera, Targa super, Leopard 1,5 l/ha, Select super,
Aramo 1,5 l/ha, Agil 1,0 l/ha, Galant super 1,0 l/ha.
Puricii de pamant ( Phyllottreta sp .) se Combaterea daunatorilor.
combat prin tratarea semintelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.
Pa duchii cenusii ( Brevicornye brassicae ) se combat cu Sinoratox 35 CE
sau Carbetox 37, in doza de 1,5 1/ha.
Gargarita tulpinilor ( Ceutorrhynchus sp. ) se combate prin 3 tratamente cu
Sinoratox 35 CE, 3 l/ha. Intervalul de pauza este de 14 - 21 zile.

Tabelul 5.23.
Combaterea chimica a buruienilor din cultura de rapita
Dozele de produs comercial in functie de continutul solului in humus
Erbicide 2 – 3% 3 – 4%
Treflan 24 EC 3,5 – 4 4,0 – 5,0
Balan (180 g/l benefin) 6,0 – 7,0 7,0 – 8,0
Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6,0 – 7,0 7,0 – 8,0
Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3,5 – 4,0 4,0 – 5,0
Lasso (480 g/l alaclor) 4,0 – 5,0 5,0 – 6,0
376
 Gandacul lucios al rapitei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10
CE - 0,075 l/ha prin doua tratamente, cu interval de pauza de 7 - 10 zile, sau cu
Sumicidin 20 CE 0,025% in perioada infloritului.
este necesara in sudul tarii. Se aplica o udare in toamna cu 300 - Irigarea
400 m apa/ha, pentru stimularea rasa ririi plantelor si a formarii rozetei de baza 3
pana la intrarea in iarna. Primavara sunt necesare uda ri la inceputul lega rii
primelor silicve cu 400 - 500 m /ha si la incheierea infloritului cu 500 -600 m /ha. 3 3
Udarile tarzii favorizeaza ca derea plantelor si atacul de afide.

5.5.2.6. Recoltare. Productii

este dificila din cauza scuturarii usoare a semintelor. Se Recoltarea

executa mecanizat, in doua faze, sau direct cu combina de cereale.
Recoltarea in doua faze se executa cand plantele au culoare galbena, iar
semintele au inceput sa se brunifice si au umiditatea, de 25 - 30%. Taierea
plantelor se realizeaza cu vindroverul, la “miriste” inalta de 20 - 25 cm. Dupa
cateva zile, in care semintele isi desavarsesc maturitatea si umiditatea scade la 12
- 14%, plantele se treiera din mers cu combina, ta ind miristea sub brazda de
rapita , la combina fa candu-se modificarile necesare pentru prevenirea pierderilor
si a spargerii sau descojirii semintelor.
Recoltarea directa cu combina va fi efectuata la 5 - 7 zile dupa aplicarea
desicantului Reglone, 2 - 3 l/ha si a 150 - 200 l apa, in faza cand silicvele au
devenit galbene-liliachii si a inceput colorarea semintelor. In momentul
declansarii recoltatului, umiditatea semintelor trebuie sa fie in jur de 16%.
Lucrarea se executa seara, dimineata si in cursul noptii.
Semintele sunt imediat precuratite si uscate la umiditatea de 9 – 10%.
Cand nu poate fi asigurata uscarea imediata, depozitarea se va face in straturi de 5
- 10 cm, necuratite de silicve si se vor lopa ta pana la sca derea umiditatii la 10%.
obtinute sunt cuprinse intre 2.000 – 4.000 kg/ha. Productia Productiile
medie de rapita in Europa, in ultimii ani, a fost in jur de 2.800 kg/ha.
Raportul intre productia de seminte si paie este de 1:1,5 - 2,0.

377
 5.6. MUS TARUL

5.6.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Mustarul alb , mustarul negru si mustarul vanat sunt specii Importanta.

cultivate pentru semintele lor care contin 30 - 40% ulei nesicativ (indicele iod 92 -
120), mucilagii (circa 20%), substante de natura proteica (circa 25%), heterozide
(circa 2%), substante minerale si altele.
Uleiul este utilizat cu precadere in industria alimentara , pentru fabricarea
conservelor, a margarinei etc.
Turtele rezultate dupa extragerea uleiului sunt utilizate la prepararea
mustarului alimentar, iar faina (“ farina sinapis ”) se utilizeaza in medicina .
Mustarul avand perioada scurta de vegetatie este o buna premergatoare
pentru culturile de toamna.
Suprafata mondiala ocupata cu mustar este de circa 0,5 mil. Raspandire.
ha, cu o productie de 5,4 q/ha.
Suprafata cultivata cu mustar in tara noastra oscileaza intre 1.000 - 5.000
ha, iar productiile medii sunt cuprinse intre 5,4 si 8,6 q/ha.
In cultura sunt urmatoarele specii de mustar: Sistematica. Soiuri.
- mustarul alb - Sinapis alba L. (sin. Brassica alba Boiss);
- mustarul negru - Sinapis nigra L. (sin. Brassica nigra L. Koch);
- mustarul vanat - Sinapis juncea L. (sin. Brassica juncea Czen.);
- mustarul de Abisinia - Brassica carinata.
Pentru tara noastra , cea mai ra spandita specie este mustarul alb si pe
suprafete mai restranse mustarul negru si cel vanat (fig. 5.22).
Cultivate, in prezent, sunt soiurile locale Galben de Craiova pentru
mustarul alb si De Timisoara la mustarul negru.
Temperatura minima de germinatie este Cerintele fata de clima si sol.
de 1 - 2°C. In faza tanara, plantele rezista pana la -5°C.
Apa . Fata de umiditate mustarul este pretentios, perioadele critice fata de
apa fiind imediat dupa semanat si in perioada formarii semintelor. Seceta
determina scaderea accentuata a productiei si reducerea continutului de substante
grase din seminte.
Lumina . Fata de lumina mustarul se comporta ca planta de zi lunga, de
aceea in zonele nordice creste continutul de ulei din seminte.
Solul . Mustarul este mai pretentios fata de sol. Cele mai bune rezultate se
obtin pe solurile cu reactie neutra pana la slab alcalina, cu textura luto-nisipoasa ,
bogate in humus si calciu.
Zone favorabile sunt: Ba raganul, Campia Dobrogei, Campia Burnasului si
Campia Olteniei. GH. BILTEANU (1993) apreciaza ca zona favorabila
mustarului alb in tara noastra toate regiunile unde se seamana cereale.
Mustarul negru da cele mai bune rezultate in zona de silvostepa.

378
 Mustarul vanat se cultiva mai mult in estul tarii (MALE STEFANIA,
1986).
randuri rare si de 500 - 550 plante/m2, cand se seama na la 12,5 cm (MALE
STEFANIA, 1986).In functie de metoda de semanat, cantitatea de sa manta
variaza intre 7 - 15 kg/ha.
Adancimea de semanat este de 2 - 3 cm.
Culturile insamantate in randuri rare se intretin Lucrarile de ingrijire.
prin 1 - 2 prasile mecanice si plivitul pe rand.
Combaterea chimica a buruienilor, cat si combaterea da una torilor se
realizeaza cu aceleasi substante si in aceleasi doze mentionate la cultura rapitei.
In perioada infloririi se vor efectua tratamente cu produse selective si se
vor lua ma suri de protejare a albinelor.
Momentul optim de recoltare este atunci cand plantele sunt Recoltarea.
inga lbenite, iar semintele sau intarit si au culoarea caracteristica . Intarzierea
recoltarii se soldeaza cu mari pierderi prin scuturare mai ales la mustarul negru si
vanat la care silicvele se deschid usor.
Pentru uniformizarea coacerii se poate utiliza desicantul Reglone, la fel ca
la rapita.
Recoltarea se realizeaza cu combina reglata corespunza tor pentru
prevenirea pierderilor sau strivirea semintelor.
Productiile obtinute oscileaza intre 16 - 20 q/ha.
Umiditatea de pa strare a semintelor este sub 10%.

5.7. SUSANUL

5.7.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Susanul (fig. 5.23) este o planta anuala, ierboasa, din familia Pedaliaceae
( Sesamum indicum L.), cultivata pentru semintele sale bogate in ulei (55 - 65%)
semisicativ, cu indicele iod de 103 - 112. Uleiul de susan, extras la rece, este de
calitate superioara, fiind utilizat in alimentatie, in industria conservelor, la
fabricarea margarinei si in farmacie. Turtele pot fi utilizate la prepararea unor
produse de cofetarie sau ca furaj concentrat.
Semintele decojite si ma cinate sunt folosite la fabricarea halvalei de
calitate superioara .
Suprafata ocupata in agricultura , pe plan mondial, este de circa 7 mil. ha.
Cele mai mari suprafete se ga sesc in Asia (India cultiva 2,0 mil. ha, China 0,7
mil. ha si in Africa (Sudan 1,5 mil. ha).
In tara noastra cultura susanului ar fi posibila numai in sudul ta rii (N.
ZAMFIRESCU si colab., 1965), Aceasta datorita faptului ca necesita multa
caldura (suma de grade din cursul vegetatiei este de 2.500°C) si insolatie.
Semintele germineaza la 15°C, iar temperatura medie optima in timpul vegetatiei
este de 22 - 24°C. Este o planta de zi scurta , cu o perioada de vegetatie de 75 -
120 zile. Pentru tara noastra prezinta importanta soiurile timpurii (75-85 de zile).
379
 5.7.2. Tehnologia de cultivare a susanului

Cele mai bune premerga toare pentru susan sunt leguminoasele, plantele
prasitoare si cerealele de toamna, dupa care terenul ra mane relativ curat de
buruieni, susanul avand un ritm lent de
crestere in primele faze de vegetatie.
Fertilizarea se realizeaza cu doze
moderate de ingrasa minte chimice, usor
solubile, cu azot si fosfor in doze de 50 -
60 kg/ha.
Perioada de semanat este la
inceputul lunii mai, cand se realizeaza in
sol 15°C. Se seamana 7 - 8 kg
sa manta /ha, la distante intre randuri de 35
- 50 cm. Adancimea de sema nat este
mica , de 2 - 3 cm. In cursul vegetatiei se
executa 3 prasile mecanice intre randuri
si 1 - 2 prasile manuale pe rand.
Coacerea este neuniforma si, de aceea,
recoltarea demareaza cand au inceput sa
se brunifice fructificatiile inferioare.
Plantele ta iate ra man in brazde pana la
brunificarea restului de capsule, cand se
treiera cu combinele de cereale echipate

si reglate corespunza tor pentru seminte Fig. 5.23. Susanul

mici.
Productiile medii sunt de 5 - 12
q/ha.

380
 5.6.2. Tehnologia de cultivare a
mustarului

Mustarul este pretentios Rotatia.

fata de planta premerga toare, cultura reusind
pe terenuri curate de buruieni, dupa
prasitoare si cereale paioase.
Nu se cultiva in monocultura si nici
dupa mac si crucifere, datorita bolilor si
dauna torilor comuni. Nu trebuie cultivat nici
dupa fasole, soia si Floarea-soarelui din
cauza bolii comune putregaiul alb (produs
de Sclerotinia sclerotiorum ).
In asolament mustarul revine pe
acelasi teren dupa minimum patru ani.
Mustarul reactioneaza Fertilizarea.
favorabil la ingrasamintele chimice usor
solubile, mai ales in anii cu precipitatii
suficiente de-a lungul perioadei de vegetatie.
Fig. 5.22. Mustarul alb:
Fosforul , aplicat in doze de 40 - 60
A - ramura cu silicve; B - varful
kg/ha, favorizeaza formare unui numar mai
unei plante.
mare de seminte in silicve si grabeste
maturarea.
Azotul , in doza de 40 - 50 kg/ha, favorizeaza cresterea rapida in prima
parte a perioadei de vegetatie, fapt ce asigura sporuri importante de productie.
Aplicarea superfosfatului se face sub ara tura de baza, iar cea a
ingrasamintelor cu azot in primavara, la pregatirea patului germinativ.
Gunoiul de grajd se administreaza plantei premergatoare.
Aratura de baza se executa la adancimea de 22 - 25 cm Lucrarile solului.
cu plugul in agregat cu grapa stelata. La intrarea in iarna terenul trebuie sa fie bine
maruntit si nivelat, prin lucra ri cu grapa cu discuri.
In primavara, patul germinativ se realizeaza cu combinatorul.
Sa manta trebuie sa aiba o valoare utila minima Samant a si semanatul.
de 90%.
Epoca de semanat pentru mustarul alb este primavara timpuriu (epoca I.),
iar pentru mustarul negru, mai sensibil la inghet, in epoca a II-a. Prin respectarea
epocii de semanat se evita influenta nefavorabila a temperaturilor ridicate din
perioada fructificarii.
Distanta intre randuri depinde de gradul de imburuienare a terenului. In
parcelele curate de buruieni se seamana la 12,5 cm intre randuri, in timp ce pe
solele imburuienate se recomanda distante de 40 – 50 cm, pentru a putea efectua
prasile.
Densitatea este de 120 - 130 plante/m , cand semanatul se executa in randuri 2
rare si de 500 - 550 plante/m2, cand se seamana la 12,5 cm (MALE STEFANIA,
381
1986).In functie de metoda de sema nat, cantitatea de samanta variaza intre 7 - 15
kg/ha.
Adancimea de semanat este de 2 - 3 cm.
Culturile insamantate in randuri rare se intretin Lucrarile de ingrijire.
prin 1 - 2 prasile mecanice si plivitul pe rand.
Combaterea chimica a buruienilor, cat si combaterea da una torilor se
realizeaza cu aceleasi substante si in aceleasi doze mentionate la cultura rapitei.
In perioada infloririi se vor efectua tratamente cu produse selective si se
vor lua ma suri de protejare a albinelor.
Momentul optim de recoltare este atunci cand plantele sunt Recoltarea.
inga lbenite, iar semintele sau intarit si au culoarea caracteristica . Intarzierea
recoltarii se soldeaza cu mari pierderi prin scuturare mai ales la mustarul negru si
vanat la care silicvele se deschid usor.
Pentru uniformizarea coacerii se poate utiliza desicantul Reglone, la fel ca
la rapita.
Recoltarea se realizeaza cu combina reglata corespunza tor pentru
prevenirea pierderilor sau strivirea semintelor.
Productiile obtinute oscileaza intre 16 - 20 q/ha.
Umiditatea de pa strare a semintelor este sub 10%.

5.7. SUSANUL

5.7.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Susanul (fig. 5.23) este o planta anuala, ierboasa, din familia Pedaliaceae
( Sesamum indicum L.), cultivata pentru semintele sale bogate in ulei (55 - 65%)
semisicativ, cu indicele iod de 103 - 112. Uleiul de susan, extras la rece, este de
calitate superioara, fiind utilizat in alimentatie, in industria conservelor, la
fabricarea margarinei si in farmacie. Turtele pot fi utilizate la prepararea unor
produse de cofetarie sau ca furaj concentrat.
Semintele decojite si ma cinate sunt folosite la fabricarea halvalei de
calitate superioara .
Suprafata ocupata in agricultura , pe plan mondial, este de circa 7 mil. ha.
Cele mai mari suprafete se ga sesc in Asia (India cultiva 2,0 mil. ha, China 0,7
mil. ha si in Africa (Sudan 1,5 mil. ha).
In tara noastra cultura susanului ar fi posibila numai in sudul ta rii (N.
ZAMFIRESCU si colab., 1965), Aceasta datorita faptului ca necesita multa
caldura (suma de grade din cursul vegetatiei este de 2.500°C) si insolatie.
Semintele germineaza la 15°C, iar temperatura medie optima in timpul vegetatiei
este de 22 - 24°C. Este o planta de zi scurta , cu o perioada de vegetatie de 75 -
120 zile. Pentru tara noastra prezinta importanta soiurile timpurii (75-85 de zile).
382
 5.7.2. Tehnologia de cultivare a susanului

Cele mai bune premerga toare pentru susan sunt leguminoasele, plantele
prasitoare si cerealele de toamna, dupa care terenul ra mane relativ curat de
buruieni, susanul avand un ritm lent de
crestere in primele faze de vegetatie.
Fertilizarea se realizeaza cu doze
moderate de ingrasa minte chimice, usor
solubile, cu azot si fosfor in doze de 50 -
60 kg/ha.
Perioada de semanat este la
inceputul lunii mai, cand se realizeaza in
sol 15°C. Se seamana 7 - 8 kg
sa manta /ha, la distante intre randuri de 35
- 50 cm. Adancimea de sema nat este
mica , de 2 - 3 cm. In cursul vegetatiei se
executa 3 prasile mecanice intre randuri
si 1 - 2 prasile manuale pe rand.
Coacerea este neuniforma si, de aceea,
recoltarea demareaza cand au inceput sa
se brunifice fructificatiile inferioare.
Plantele taiate ra man in brazde pana la
brunificarea restului de capsule, cand se
treiera cu combinele de cereale echipate

si reglate corespunzator pentru seminte Fig. 5.23. Susanul

mici.
Productiile medii sunt de 5 - 12
q/ha.

5.8. SOFRANELUL

5.8.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Sofranelul - Carthamus tinctorius L, fam. Compositae - se cultiva pentru

achenele sale bogate in ulei (37 - 42%) semisicativ, cu indicele iod cuprinse intre
140 - 152 . Uleiul este de buna calitate, dietetic, avand un continut ridicat de acid
linoleic (peste 74%), acid oleic (21%) si acizi saturati (3%). Turtele a valoare

383
biologica ridicata si un continut de peste 35% proteine. Florile sunt folosite drept
coloranti alimentari.
Sofranelul valorifica bine solurile mai slab fertile, erodate cat si pe cele
slab alcalinizate din zonele secetoase.
Suprafata cultivata pe glob este de circa 1,1 – 1,2 mil. ha. Cele mai mari
suprafete sunt in Asia (peste 0,8 mil. ha) si America de Nord si Centrala (circa 0,3
mil. ha).
In tara noastra sofra nelul poate fi extins pe solurile mai sarace din zonele
mai secetoase, unde poate realiza recolte superioare florii-soarelui.
In catalogul de soiuri sunt recomandate soiurile CW 1221 si CW 4440,
create de firma Saaten Agentur din Germania.
Hibridul de sofranel CW 1221 are inaltimea de 46-47, iar achenele albe
cu coaja dungata. MMB este de 43-45 g, iar MH de 41-42 kg. Hibridul este
semitardiv, cu perioada de vegetatie de 103-10m6 zile. Continutul achenelor in
ulei este de cca 32,13 %. A realizat o productie medie de 1175 kg/ha si se
recomanda pe terenuri slab fertile si zone aride.
Hibridul de sofranel CW 4440, are talia mijlocie –mare, de 46-47 cm,
perioada de vegetatie de 103-104 zile. Achenele au MMB de 44-45 g, MH de 41-
42 kg si continutul in ulei de 29,26 %.
A realizat o productie medie de 1100 kg/ha.
Sofranelul este o planta anuala, ierboasa, cu o Particularitati biologice.
perioada de vegetatie de 125 - 130 zile (fig. 5.24).
Ra dacina este pivotanta. Tulpina este erecta, corimbos ramificata, glabra ,
lucioasa acoperita cu frunze pana sub inflorescenta. Pe o planta se pot forma 14 -
60 calatidii, fiecare format din 25 - 60 de flori. Fructul este o achena piriforma, cu
4 muchii; MMB – 24 - 40 g. Germineaza la 2 - 3°C. In faza de rozeta rezista pana
la 3 - 5°C. Este rezistent la seceta .

5.8.2. Tehnologia de cultivare a sofranelului

Cele mai bune premergatoare sunt cerealele pa ioase si plantele prasitoare,

cu exceptia celor atacate de nematozi (sfecla, ovaz) sau de bolile comune (tutun,
cartof).
in cultura neirigata , se realizeaza cu N 45 – 60, P 50 - 60 Fertilizarea,
kg/ha iar in conditii de irigare dozele se ma resc la N 100 - 150, P 60 - 80 kg/ha.
Azotul se recomanda a fi aplicat fractionat, la semanat si in vegetatie, inainte de
imbobocit. Fosforul se aplica sub ara tura de baza. Dozele de ingrasaminte pot fi
reduse prin aplicarea in benzi, odata cu sema natul.

384
 Samant a si semanatul.
Pentru semanat, sunt admise loturile
de samanta cu germinatia minima de
90% si puritatea 99%.
Perioada de sema nat este
primavara timpuriu, cand in sol se
realizeaza 5°C.
Semanatul se realizeaza cu
semanatorile SPC-6 (SPC-8, SPC-
12), la 45 - 50 cm distanta intre
randuri si la adancimea de 4 - 6 cm.
Densitatea la recoltare, de
200 mii plante/ha, se realizeaza
folosind la semanat o cantitate de
sa manta de 12 - 14 kg/ha.
Lucrarile de ingrijire
constau in 2 - 3 prasile mecanice si

combaterea buruienilor cu Fig.5.24. Sofranelul

urmatoarele erbicide (N. SARPE,
A - planta; B,C – inflorescente.
1987): Eradicane 6 E + Patoran (6 - 8 l + 4 – 6 kg/ha) au Treflan + Patoran 4 - 5 +
4 – 6 kg/ha). Erbicidele Eradicane, Treflan sau altele similare (Alirox, Diizocab,
Sutan GE etc.) se aplica inainte de semanat cu 6 - 7 zile si se incorporeaza prin
dubla discuire, iar erbicidul Patoran se aplica imediat dupa semanat. Pentru
combaterea costreiului din rizomi se vor folosi unul din erbicidele: Fusilade super
(2 - 3 l/ha), Gallant (2 - 3 l/ha) sau Targa (2 - 3 l/ha). Aplicarea lor este
postemergenta , cand plantele de costrei crescute din rizomi au 15 - 35 cm.
se executa la maturitatea deplina , cand frunzele s-au uscat si Recoltarea
umiditatea achenelor a scazut sub 13%, cu combinele de cereale. Dupa recoltare,
semintele se conditioneaza si se usca la 9%.
Productiile realizate in tara noastra sunt de pana la 20 - 25 q/ha in conditii
de neirigare si pot ajunge la peste 45 q/ha in cultura irigata .

385
 BIBLIOGRAFIE

1.Axinte M., [i colab.1986 - FITOTEHNIE - Lucr\ri practice - partea a I-

a, C.M., al Inst.Agronomic Ia[i.
2. Axinte M., [i colab.1984 - FITOTEHNIE - Lucr\ri practice - partea a
II-a, C.M., al Inst.Agronomic Ia[i.
3.B`lteanu Gh.,2001 - FITOTEHNIE -, vol.II, Ed.Ceres.
4.B`lteanu Gh., 2003 – FITOTEHNIE, vol.I Ed. Ceres, Bucure[ti.
5. Ceapoiu N. [i colab.,1975 – Graul, Ed.Academiei,
6. Dr\ghici L. [i colab., 1975 –Orzul, Ed.Academiei.
7.Ga[par I., Butnaru G., 1985 – Triticale – o nou\ cereal\,
Ed.Academiei.
8.Moule C.,1982 – Les Cereales, La Maisonroustique, Paris.
S 9.Mog\rzan Aglaia, Morar G., tefan M. ,2004 – Fitotehnie, Edit. „Ion
s Ionescu de la Brad” Ia i
9.Muntean Leon, Borcean I., Axinte M., Roman Gh, 2003 –
s Fitotehnie, Ed.Ion Ionescu de la Brad, Ia i.
10.Muntean L.,1995 – Mic tratat de Fitotehnie, vol. I – Cereale [i
leguminoase pentru boabe, Ed.Ceres.
11. Muntean Leon, Borcean I., Axinte M., Roman Gh, 2001 –
Fitotehnie, Ed. “ Ion Ionescu de la Brad” , Ia[i.
12. Mure[an T. [i colab., 1975 – Cultura porumbului, Editura Ceres.
13. Olaru C.,1982 – Fasolea, Ed.Scrisul Romanesc, Craiova.
14.Salontai Al., [i colab., 1988 – Certificarea [i controlul calit\]ii
semin]elor [i materialului s\ditor la culturile de camp. Ed.Dacia, Cluj-
Napoca.
15.Vrinceanu Viorel, 2000 – Floarea-soarelui hibrid\, Editura
Academiei.
16. Zamfirescu N., 1977 –Bazele biologice ale produc]iei vegetale,
Ed.Ceres,
Alte publica]ii

- CEREALE SI PLANTE TEHNICE (revist\).

- CERCET|RI AGRONOMICE IN MOLDOVA.(revist\)
- LUC|RI {TIIN}IFICE - Publica]ii anuale al Universit\]ilor
Agronomice din Ia[i, Buc., Cluj-Napoca,Timi[oara,Craiova.
- ANALELE ICCPT-FUNDULEA.
- AGRONOMY JOURNAL- USA
- RIVISTA DI AGRONOMIA-Italia
- ANUARUL STATISTIC AL ROMANIEI
- BULETIN FAO

TEME
T-1 Particularitatile biologice ale cerealelor
T-2 (Pr.) Parametrii semanatului la mazare, fasole, soia
386