Conversiunea (1)

Clasa a VIII-a

1) Precizează în paranteză, valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din enunţurile date:

 L-am chemat, dar n-a venit.
 El a primit un dar frumos.
 Scrie şi citeşte destul de bine.
 „Şi” aici, este conjuncţie.
 Şi-a văzut de drum.
 A şi venit.
 Un, doi, trei, şi!
 I-am dăruit o carte nouă.
 Din text lipseşte un „i”.
 Elevii au plecat în excursie.
 Oana-i la bunici.
 I! Ce veste am primit azi!
 Cântă destul de bine.
 Binele făcut nu se uită niciodată.
 Era un bărbat bine.
 Lui i-am dat tema.
 Lui Ştefan i-am scris un e-mail.
 „Lui” este în text pronume personal.
 „Lui, lui, copilului...”
 Cânta maiestuos.
 Are un aspect maiestuos.
 Muribundul oftă.
 Era un om suferind.
 Admiram nucul cel bătrân din faţa
casei.
 Cel de colo e vecinul meu.
 „Pe cel deal, pe cel colnic/ Trece-o
fată şi-un voinic.”
 „Cel” este articol demonstrativ.
 Dă-mi şi mie unul din cele două.
 Unul venea, altul pleca.
 „Unul” era cuvântul căutat.
 Aşa era el mereu în vizită.
 Aşa vorbeşte el ca moara hodorogită.
 „Aşa” este un cuvânt bisilabic.
 Fularul roşu îi vine bine.
 Roşul este culoarea sa preferată.
 Pixul scrie roşu.
 Bătrânul mergea greu.
 Bătrânul învăţător era adânc
emoţionat.
 Este a mea.
 Mama coase des.
 A de colo e sora mea.
 A fată i-a plăcut flăcăului.
 Profesorul l-a lăudat.
 A! Tu erai!
 „A” este prima literă din alfabet.

2) Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele date să aibă valori morfologice diferite: poartă,
lumină, frumos, nuanţat, deştept, rău.
3) Subliniază din textul următor cuvintele obţinute prin conversiune şi explică modul lor de
formare: Luni, plouase des şi mărunt şi în lungul drumului se formaseră mici băltoace în care
plumburiul cerului cădea trist. Poteca desfundată se pierdea în zare. Nicun fir de vânt nu
trecea deasupra ierburilor îngălbenite. Mersul ne era îngreunat de noroiul cleios şi în sinea
noastră ne simţeam nişte rătăciţi într-o lume ostilă.
4) Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate. Construieşte enunţuri în care
aceste cuvinte să aibă altă valoare decât cea din text. Toamna mă uit cum zboară păsările
călătoare. A dispărut verdele pădurii, iar copacii săi, cu frunzele tremurânde, par bolnavi.
5) Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele au, de, care, ce, o, să aibă câte trei valori
morfologice diferite.