10.

CONFLICTELE ȘCOLARE

Conflictul şcolar - este contradicţia ce apare între profesori-elevi, elevi-elevi în legătură cu

rezolvarea unor probleme educaţionale sau personale. Şcoala şi educaţia, prin esenţa lor, sunt
implicate permanent în situaţii de conflict apărute între profesori şi elevi, elevi-elevi şi
profesori părinţi. Munca cadrului didactic este orientată substanţial spre prevenirea şi rezolvare
situaţiilor de conflict.
Cu toate aceste, în şcoală, conflictele sunt prezente, iar printre cele mai dese cauze
declanşatoare ale conflictelor şcolare putem enunţa:
 Atmosfera competitivă a procesului educaţional;
 Intoleranţa scăzută la frustrare a elevilor şi profesorilor
 Abilităţi comunicative scăzute;
 Incapacitatea exprimării emoţiilor negative;
 Dorinţa de afirmare în mediul şcolar cu orice preţ;
 Invidia, antipatia reciprocă;
 Lupta pentru dominarea grupului şcolar;
 Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor;
 Utilizarea greşită a puterii de către cadrul didactic;
 Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea
prietenilor;
 Aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului fizic.
Nivelurile conflictelor şcolare
- Primul nivel – divergenţa – schimbul de cuvinte ce exprimă nemulţumirea, neplăcerea,
insatisfacţia:
- Nivelul doi – ciocnirile - acţiuni contrarii, supărarea;
- Nivelul trei – crizele – întreruperea relaţiilor, grosolănie faţă de cadrele didactice şi faţă
de elevi, dorinţa de a provoca neplăceri, traume psihice adânci;
Existenţa unor relaţii tensionate între profesori şi elevi pot duce oricând la conflicte.
Conflictele pedagogice apar acolo, unde există opinii, păreri contradictorii divergenţe de idei.
Contrazicerile apar acolo, unde are loc discordanţe între: cunoştinţe, deprinderi, capacităţi şi
calităţi personale, starea emotivă şi psihică, scopuri, metode şi mijloace de activitate, convingeri
de idei, înţelegerea şi interpretarea informaţiei, atitudini şi poziţii, aprecieri şi autoaprecieri.
Mai mulţi cercetători tratează conflictul şcolar prin şase modalităţi de manifestare:
1. Evitarea conflictului vs. implicare excesivă în conflict
2. Manifestarea în mod dur vs. blând.

1
 3. Manifestarea în mod rigid vs. flexibil.
4. Manifestarea în mod intelectual vs. emoţional.
5. Exagerare vs. minimalizare
6. Dezvăluire obligatorie – tăinuire obligatorie
În soluţionarea conflictelor şcolare rolul determinant îl are profesorul. El trebuie să fie un
pacificator care utilizează, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor educaţionale
stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale conflictului
apărut.
1. Cauzele conflictelor şcolare ce ţin de profesori;
 Lipsa de experienţă
 Probleme de comunicare
 Probleme personale
 Diferenţe de atitudine.
2. Cauzele conflictelor şcolare ce ţin de comportamentele elevilor:
 Oferirea unor slabe puncte de sprijin în rezolvarea şi depăşirea situaţiilor critice;
 Stimularea inegală a elevilor în activitate;
 Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate;
 Subiectivitate în evaluarea cunoştinţelor şi a comportamentelor afectiv-atitudinale;
 Prioritatea acordată informativului şi neglijarea aspectelor formative ale dezvoltării
personalităţii elevului;
 Slabă preocupare pentru insuccesele şcolare ale unor elevi;
 Neacceptarea exprimării unor opinii opuse, diferite de cele exprimate de profesori;
 Recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea unor probleme;
 Pasivitatea, amânarea problemelor constatate;
 Utilizarea „expresiilor şi atitudinilor ucigaşe” atunci când elevii formulează
anumite soluţii sau puncte de vedere;
 Afirmarea deschisă a neîncrederii în forţele elevului;
 Persistenţa în didacticism, tutelă, control excesiv;
 Prelungirea în clasă a propriilor nemulţumiri, cauzate extern;
 Neadaptarea la evoluţia dezvoltării elevilor, la particularităţile de vârstă şi
individuale;
 Insuficienta formare a deprinderilor de cunoaştere reciprocă, de muncă în grup, de
cooperare, de acceptare reciprocă;
 Ne antrenarea elevilor în managementul activităţii: în luarea deciziilor, în
organizarea activităţii, în coordonare etc.;
 Nu sunt discutate cu elevii regulile şi consecinţele nerespectării acestora;

2
  Utilizare redusă a variatelor reţele de comunicare cu elevii;
 Neutilizarea relaţiilor cu elevii în afara lecţiilor, în activităţi extracurriculare, cu
scopul cunoaşterii, stimulării şi consilierii acestora;
 Lipsă de interes pentru relaţiile dintre elevi: competiţia din clasă, rolul grupurilor
informale, manifestări agresive şi de intimidare între elevi;
 Slaba comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea evoluţiei elevilor şi crearea unui
parteneriat pentru soluţionarea tensiunilor apărute;
 Practicarea stilului permisiv sau a celui rigid, autocratic.
Toate aceste cauze derivate în special din aplicarea unui management defectuos în clasă
conduc la trăiri negative care se acumulează şi ajung să se exprime în conflicte deschise, în
situaţii de criză.

Modele şi strategii de rezolvare a situaţiilor conflictuale din clasă

Pentru a face faţă unei situaţii de conflict (de exemplu, marea majoritate a elevilor dintr-o
clasă sunt gălăgioşi şi refuză să lucreze), profesorul dezvoltă una dintre următoarele strategii:
1) strategii de evitare
2) strategii de diminuare (moderare)
3) strategii de putere (de coerciţie)
4) strategii de compromis
5) strategii de rezolvare negociată a problemei
Multe dintre situaţiile conflictuale profesor-elevi pleacă de la încălcarea regulilor şcolare.
Iată de ce la aplicarea sancţiunilor de către profesor, se impun câteva recomandări:
 profesorul trebuie să stabilească foarte clar, de la început, care sunt regulile, limitele de
toleranţă admise şi sancţiunile aplicate în cazul încălcării lor;
 să încurajeze şi să recunoască explicit comportamentele dezirabile;
 să intervină operativ în caz de încălcare a unei reguli, denunţând şi numind abaterea
comisă;
 să creeze condiţii de dialog, de discuţie cu cel care a încălcat regula;
 să caute să înţeleagă motivele transgresării regulilor;
 să recurgă la pedeapsă doar atunci când comportamentul indezirabil este persistent
şi nu lasă loc alternativei;
 pedeapsa trebuie să fie cât mai apropiată în timp de actul de încălcare a regulii
 aplicarea pedepsei nu trebuie făcută în momente de furie, pentru că riscă să fie injustă,
exagerat de mare şi neadaptată situaţiei (de exemplu, situaţia în care se pedepseşte tot
colectivul clasei pentru o faptă comisă de 2-3 elevi);

3
  pedeapsa trebuie însoţită de o discuţie asupra circumstanţelor, asupra regulilor ce au
fost încălcate, precum şi a consecinţelor viitoare dacă se va repeta greşeala;
 pedepsele nu trebuie să fie umilitoare;
 când pedepseşte, profesorul trebuie să facă distincţia între act şi autor, pentru a evita
extinderea aprecierii referitoare la încălcarea punctuală a regulii la întreaga
personalitatea elevului.
Literatura de specialitate oferă o serie de modele care pot sprijini cu succes profesorul în
demersul său de gestionare / rezolvare a situaţiilor conflictuale din sala de clasă şi de respectare
a regulilor Iată câteva modele:
 Modelul Canter. Acest model solicită ca profesorul să se manifeste pozitiv în toate
situaţiile, să formuleze reguli şi aşteptări clare, să-i ajute pe elevi să conştientizeze consecinţele
încălcării regulilor şi să utilizeze stimulările adecvate.
 Modelul Fred Jones. În acest model, accentul este pus pe motivaţia elevului şi pe
comportamentul acestuia în sala de clasă. Sunt prezentate o serie de proceduri pentru
îmbunătăţirea eficienţei profesorilor în gestiunea comportamentelor perturbatoare ale elevilor,
astfel:
1. Profesorul poate utiliza limbajul trupului pentru a stopa comportamentul nedorit
2. Folosirea sistemului de stimulente
3. Sprijin instrucţional pozitiv.
4. Elaborarea unui plan privind disciplina în clasă, sistemul de reguli şi sistemul de
stimulente.
 Modelul Kounin se concentrează pe disciplina preventivă, adică presupune utilizarea
unor tehnici şi strategii apte să prevină apariţia unor probleme de comportament. Ideile lui
Kounin includ: efectul de undă, atenţia distributivă, controlul simultan, menţinerea interesului şi
a implicării.
 Modelul consecinţelor logice presupune ca elevul să se autoevalueze şi să prevadă
consecinţele încălcării regulilor şcolare

Medierea conflictelor şcolare

Medierea este procesul prin care părţile aflate în conflict îşi soluţionează conflictul în
mod paşnic, recurgând la o terţă persoană care este neutră. Această persoană neutră,
nepărtinitoare este mediatorul.
Pentru o soluţionare constructivă a conflictelor, adversarii trebuie să respecte câteva reguli:
 să se concentreze asupra problemei şi nu asupra învinovăţirii celuilalt;
 să-şi exprime cu acurateţe sentimentele şi dorinţele;
 să respecte celelalte puncte de vedere şi să încerce să le înţeleagă;

4
  să coopereze pentru găsirea soluţiilor care să mulţumească ambele părţi implicate.
Soluţionarea conflictelor prin mediere este o procedură larg răspândită. Acest model
urmează aceleaşi principii ca şi celelalte proceduri de mediere: se bazează pe voluntariat, soluţia
este negociată cu multă răspundere şi este înregistrată în scris. Mediatorul profesor sau elev
trebuie să aibă o serie de calităţi pentru a face faţă unei astfel de sarcini, respectiv:
 Imparţialitatea (un mediator este neutru, obiectiv şi nepărtinitor);
 Ascultare
 Respect
 Demn de încredere
 Ajută oamenii să colaboreze
Medierea realizată de colegi nu-şi propune să descopere cine are dreptate şi cine greşeşte:
elevii sunt încurajaţi să se concentreze pe ceea ce s-a întâmplat înainte de conflict şi să înveţe
cum să meargă mai departe împreună.
Etapele procesului de mediere a unui conflict
I. Introducere
1. Salutul
2. Explicarea scopurilor
3. Numirea principiilor
4. Explicarea procesului de mediere—Mediatorul explică următorii paşi ai procesului:
- Prezentarea punctelor de vedere;
- Căutarea soluţiilor şi încercarea de a găsi înţelegere;
- Înregistrarea în scris a acordurilor
5. Explicarea regulilor de discuţie

II. Desfăşurarea procesului de mediere

1. Prezentare. 2. Rezumare. 3. Întrebări. 4. Discutarea intereselor.5. Căutarea soluţiilor
6. Crearea unui acord.
 Partenerii de conflict notează fiecare mai multe variante de soluţionare a
conflictului.
 Variantele sunt citite cu voce tare şi sunt înregistrate de mediator;
 Variantele sunt evaluate în comun şi se subliniază cele care sunt realiste,
echilibrate şi cu care ambele părţi ar putea fi de acord.
 Părţile cad de acord asupra soluţiei.

5
 CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

1. Cât de mulţumit sunteţi de locul actual de muncă ?

2. Cum apreciaţi relaţia cu managerul instituţiei?
3. Vă ajută managerul în rezolvarea problemelor ?
4. Care sunt cele mai frecvente conflicte ?
5. Cât de des apar situaţii conflictuale în şcoală ?
6. În ce măsură sunteţi implicat în conflicte ?
7. Sunteţi consultat de manager în luarea deciziilor ?
8. În ce măsură se implică managerul în rezolvarea conflictelor ?
9. Dacă aveţi un conflict v-ar plăcea să se implice managerul ?
10. Consideraţi că situaţiile conflictuale sunt influenţate de comportamentul managerului?

6
 CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. Îţi place să fii elev în clasa ta ?

2. Cum apreciezi relaţia ta cu colegii?
3. Cât de des organizaţi activităţi comune în afara şcolii ?
4. Poţi să te bazezi pe colegii tăi dacă ai o problemă ?
5. Cât de des aveţi situaţii de conflict în clasă ?
6. În ce măsură eşti implicat în conflicte ?
7. Cât de uşor poţi rezolva conflictele apărute ?
8. Vă ajută profesorii în rezolvarea conflictelor ?
9. Cum ai dori să te ajute profesorii în rezolvarea conflictelor?
10. De cine depinde ca în clasa ta să nu apară conflicte?

7
 CHESTIONAR PENTRU ELEVI - II

1. În colectivul din care fac parte, elevii cei mai conflictuali sunt în număr
de _______.
2. În colectivul meu, elevii cei mai violenţi (bătăuşi) sunt în număr
de______.
3. Mi se întâmplă să mă cert cu un coleg:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
4. Mi s-a întâmplat să lovesc un coleg din clasă:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
5. Mi s-a întâmplat să fiu lovit de un coleg din actualul meu colectiv:
a) niciodată; b) rareori; c) deseori.
6. Intru în conflict cu colegii mei atunci când ei: (alege maximum trei răspunsuri şi notează-le cu
1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/frecvenţei lor):
(1) îi critică, ameninţă sau agresează pe prietenii mei
(2) mă agresează (se leagă de mine) fără motiv
(3) sunt cei mai slabi la învăţătură
(4) îmi critică înfăţişarea
(5) râd de rezultatele mele
(6) îmi critică familia (părinţii, fraţii…)
(7) manifestă aroganţă (sunt îngâmfaţi)
(8) spun minciuni
(9) sunt favorizaţi de profesori
(10) alte motive________________.
7. În general, după un conflict (ceartă, neînţelegere) cu un coleg de clasă (alege maximum trei
răspunsuri şi notează-le cu 1, 2, 3 în ordinea descrescătoare a importanţei/frecvenţei lor):
1. ne împăcăm cerându-ne şi acceptând scuze
2. nu mai vorbim unul cu celălalt timp îndelungat
3. ne ameninţăm unul pe celălalt
4. ajungem la bătaie
5. solicităm ajutorul altor colegi/prieteni
6. solicităm ajutorul dirigintelui sau altui profesor
7. solicităm ajutorul părinţilor
8. altă variantă_________________