Material Saditor Legumicol Draghici

DRĂGIDCI ELENA MARIA
PRODUCEREASENUNŢELOR
ŞI MATERIALULUI SĂDITOR
LEGUMICOL
· . (Tehnologii de producere a
seminţelor la speciile legumicole)
Editura Granada
BUCUREŞTI
2014
Editor:
Cornel Sârbu
.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

:nRĂGHICI, ELENA MARIA
; Producerea seminţelor'şi materialului săditor
' legumicol f Elena-Maria Drăghici.- Bucureşti:
1 Granada, 2014
· Bibliogr.
ISB;N 978-606-8254-41-8
i 631.53.02:635.1/.8
·
--- ··--- ---------· ·----- --- -
---
EDITURA GRANADA
Editură acreditată de CNCSIS nr. 332/2009
Bucureşti, str. Eremia Grigorescu nr. 22
Tel. 021.211.47.86/0728.478.918
http:1/www.ed itura-granada.com
CUPRINS
7
Capitolul 1
1. Producerea semin!elor si materialului saditor 9
legumicol
1.1. Stadiul actual al producerii seminţelor în România 9
1.2. Speciile legumicole admise pentru multiplicare 11
1.3. Definirea Termenilor de Sămânţă şi material 12
săditor legumicol, Soi şi Categorie biologică
1.4. Scheme de selece folosite în producerea 17
seminţelor de plante legumicole
Capitolul II
2. Cadrul legislativ privind producerea, prelucrarea, 24
controlul, certificarea calităţii, comercializarea
seminţelor şi materialului săditor
2.1. Reglementări legislative 24
2.2. Înregistrarea soiurilor de plante legumicole 25
2.3. Cadrul organizatoric de producere a seminţelor în 29
România
2.4. Contravenţii 31
Capitolul III
3. Principii generale privind Producerea seminţelor şi 32
materialului săditor legumicol
3.1. Înscrierea la multiplicare a materialului săditor 32
3.2. Condiţiile necesare pentru înfiinţarea culturilor 33
legumicole semincere
Capitolul IV
4. Certificarea seminţelor şi materialului de plantare 41
4.1. Inspeca în câmp a culturilor în vederea stabilirii 41
identităţii, autenticităţii, purităvarietate şi stării
sanitare şi eliberării ,,Actului de inspecţie în
câmp"
3
Capitolul V
5. Recoltarea semincerilor legumicoli, extragerea şi 56
condiţionarea seminţelor
5.1. Momentul optim de recoltare a plantelor 56
semmcere
5.2. Recoltarea semincerilor 58
5.3. Extragerea seminţelor 59
5.4. Condiţionarea seminţelor 60
Capitolul VI
6. Controlul calităţii seminţelor 67
6. 1. Verificarea autenticităţii purităţii varietate a 67
seminţelor şi materialului săditor în "precontrol"
şi în "postcontrol"
6.2. Verificarea indicilor de calitate a seminţelor 71
6.3. Efectuarea analizelor 76
6.4. Documentele eliberate în urma analizelor si 109
certificării seminţelor
6.5. Certificarea finală a.seminţelor şi materialului 111
săditor legumicol
Capitolul VII
7.1. Ambalarea si marcarea 114
7.2. Transportul, depozitarea si păstrarea seminţelor 117
7.3. Circulaţia şi comercializarea seminţelor şi 119
materialului săditor
Capitolul VIII
8.1. Tehnologiile de producere a seminţelor la speciile 126
rădăcinoase
Capitolul IX
Producerea seminţelor la plantele legumicole din grupa 163
cepe1
Capitolul X
bostănoase
4
Capitolul XI
verze1
Capitolul XII
solanacee
Capitolul XIII
păstăioase
Capitolul XIV
verdeţuri
Termeni utilizaţi În producerea de seminţe 279
Bibliografie 285
5
Prefată
'
Legumicultura constituie o parte importantă din

agricultura României.
În prezent există tendinţa şi interesul deosebit pentru
sectorul legumicol, permanent introducâdu-se în cultură noi
cultivare cu performanţe de producţie şi rezistenţe la boli
sau dăunători.
Unul dintre factorii de bază care condiţionează
calitatea şi cantitatea producţiei legumicole este sămânţa. În
multe situaţii unii fermieri folosesc sămânţă necertificată
pentru producerea şi comercializarea răsadurilor de plante
legumicole în scopul reducerii costurilor de producţie. Marii
fermieri cultivatori de plante legumicole fie în câmp, solarii
sau sere folosesc seminţe profesionale certificate, garantate
calitativ, în scopul asigurării unei producţii susţinute şi de
calitate:
Prezentul manual de Producerea seminţelor şi
materialului săditor legumicol - Tehnologii de producere a
seminţelor de plante legumicole - vine în sprijinul
specialiştilor pentru definirea şi cunoaşterea unor termeni
specifici, a legislaţiei, precum şi a tehnologiei de cultivare a
unor seminceri legumicoli.
Autorul
7
CAPITOLUL 1
1. PRODUCEREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI

SADITOR LEGUMICOL
l.l.STADIUL ACTUAL AL PRODUCERII SEMINŢELOR

ÎN ROMÂNIA
Până în anul 1944 atât în lume cât şi România nu s-a pus

problema producerii controlate a seminţelor. În 1957 ONU şi
FAO s-au angajat în "campania mondială pentru producerea
seminţelor" declarând anul 1961 "Anul Mondial al Seminţelor",
iar în 1.973 s-a lansat "Programul de ameliorare şi dezvoltare a
seminţelor''
În România în perioada 1940 - 1960 seminţele necesare
culturilor legumicole erau asigurate în marea majoritate din
importul din Olanda, Franţa, Germania, Bulgaria, Serbia şi doar
o parte erau produse în unele ferme ale Facultăţii de Agronomie
din Bucureşti sau în staţiunile experimentale ale ICAR şi ICHV.
.În 1952, Ministerul Agriculturii înfiinţează Întreprinderea de
Stat pentru Asigurarea Producerii şi Valorificării Seminţelor
(ISAPVS), iar în anul 1957 Institutul de Cercetări Hortiviticole
(ICHV), acestea având principalul scop de a stabili normele şi
principiile tehnice în producerea, prelucrarea şi comercializarea
seminţelor. Sarcina prioritară a ICHV-ului era producerea
seminţelor şi materialului săditor în cadrul staţiunilor
experimentale din subordine.
În 1958 s-a construit la Staţiunea experimentală Buzău primul
complex de prelucrare, condiţionare şi depozitare a seminţelor de
legume.
În 1967 s-a înfiinţat Institutul de Cercetări pentru
Legumicultură şi Floricultură Vidra (ICLF) stabilindu-se totodată
prin Legea nr. 13/1971 cadrul legislativ privind producerea,
folosirea şi controlul calităţii seminţelor şi materialului săditor
pentru producţia vegetală. ICLF Vidra a elaborat scheme cu
verigile corespunzătoare şi metodologii de lucru, pentru fiecare
specie sau grup de specii cu biologie asemănătoare.
9
Seminţele parcurgeau astfel următoarele etape: crearea şi
omologarea soiurilor; selecţia conservativă şi obţinerea
seminţelor superelită şi elită; îmnulţirea seminţelor elită şi
obţinerea se sămânţă comercială.
Instituţiile şi întreprinderile implicate în producerea, folosirea
şi controlul seminţelor de legume au fost: ICLF Vidra, Comisia
de Stat pentru Încercarea şi omologarea Soiurilor (CSIOS);
Inspecţia de Stat pentru Controlul Calităţii Seminţelor;
Inspectoratul de Carantină Fitosanitară; Întreprinderea de
Producere şi Valorificare a Seminţelor şi Materialului Săditor
Hortiviticol; fermele specializate pentru producerea seminţelor.
După 1989 s-a modificat sistemul de organizare, fermele
semincere de producţie unde se multiplica sămânţa de plante
legumicole s-au desfiinţat şi datorită faptului că suprafeţele de
cultură s-au redus foarte mult.
În prezent Inspecţia Naţionala pentru Calitatea Seminţelor
(INCS) din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si
Dezvoltării Rurale este autoritatea naţionala oficiala desemnata
pentru controlul si certificarea calităţii seminţelor şi a materialului
de reproducere (săditor), înregistrarea, supravegherea,
monitorizarea şi acreditarea unor activităţi ale producătorilor,
prelucrătorilor şi comercianţilor implicaţi profesional în domeniul
seminţelor şi materialului de reproducere.
INCS îşi exercita atribuţiile în teritoriu prin 30 de
Inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a
materialului săditor (ITCSMS) cu 1O filiale si prin Laboratorul
Central pentru Calitatea Seminţelor si a Materialului Săditor
(LCCSMS).
10
1.2. SPECDLE LEGUMICOLE ADMISE PENTRU
MULTIPLICARE
Conform ordinului MAPDR nr.1269/2006 şi Directivei

Consiliului Comunităţii Europene 61/2003/EC speciile
legumicole vizate pentru multiplicare atât în România cât şi în CE
sunt:
Allium asca/onicum - ceapa eşalotă, Shallot,; Allium cepa L.
- ceapă, Onion; Allium .fistulosum - ceapa de tuns, Japanese
bunching onion or Welsh onion;; Allium porrum L.- praz, Leek;
Allium sativum - usturoi comun, Garlic; Allium schoenoprasum
L. -ceapă de tuns, Chives; Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm.-
asmatui, Chervil; Apium graveolens L. - ţelină de peţiol şi frunze,
ţelină de rădăcină Celery; Celeriac; Asparagus of.ficinalis L. -
sparanghel, Asparagus;
Bela vulgaris L. var. conditiva Alef. - sfeclă roşie, Beetroot
including Cheltenham beet; Beta vulgaris L. var. vulgaris - sfeclă
de peţiol sau mangold, Spinach beet or Chard; Brassica oleracea
L. convar. acephala (DC.) Alef. var. sabellica L. -varză creaţă,
Curly kale; Brassica oleracea L. convar. botrytis (L.) Alef. var.
botrytis L. - conopidă, Cauliflower; Brassica oleracea L. convar.
botrytis (L.) Alef. var. cymosa Duch - brocoli, Sprouting
broccoli or Calabrese; Brassica o/eracea L. convar. capitala (L)
Alef. var. sabauda L. - varza creaţă de Savoya de Milano, Savoy
cabbage; Brassica oleracea L. convar. capilata (L.) Alef. var.
alba DC. - varza albă, White cabbage; Brassica oleracea
L.convar capitala (L) Alef. var. rubra. DC. - varză roşie, Red
cabbage; Brassica oleracea L. convar. acephala (DC.) Alef. var.
gongylodes- gulie, Kohlrabi; Brassica pekinensis (Laur.) Ruper.
-varză chinezească, Chinese cabbage; Brassica rapa L. var. rapa
- nap, Turnip;
Capsicum annuum L. - ardei, Chilii or pepper; Cichorium
endivia L. - cicoare creaţă sau cicoare de grădină, Curled-leaved
endive; scarola, lain-leaved - Cichorium intybus L. - cicoare
industriala (de rădăcini) andivă, Witloof chicory; Cichorium
intybus L. - cicoare cu frunză lată sau cicoare italiană; Large-
leaved chicory or Italian chicory; Citrullus lanatus (Thunb.)
Matsum. et Nakai- pepene verde, Watermelon; Cucumis melo L.
11
- pepene galben, Melon; Cucumis sativus L. - castravete cu fruct
semilung şi lung, Cucumber; castravete cu fruct scurt, Gherkin;
Cucurbita maxima Duchesne - dovleac de copt, Gourd; Cucurbita
pepo L.- dovlecel, Marrow or Courgette; Cynara cardunculus L.
- cardon, Cardoon, Cynara scolymus - anghinare, Globe
artichoke Daucus carota L. - morcov, Carrot; Foeniculum
vulgare Miller - fenicul, Fennel; Lactuca saliva L. - salată,
Lettuce; Lycopersicon lycopersicum (L.) Karsten ex Farw. -
tomate, Tomato; Petroselinum crispum (Miller) Nyman ex
A.W.Hill- pătrunjel, Parsley; Phaseolus coccineus L.- fasole de
Spania fasole de Spania, Runner bean; Phaseolus vulgaris L. -
fasole pitică de grădină, Dwarf French bean; - fasole urcătoare,
Climbing French bean; Pisum sativum L.- mazăre cu bob zbârcit,
Wrinkled pea; mazăre cu bob neted, Round pea; mazăre dulce,
Sugar pea; Raphanus sativus L. - ridiche, Radish, ridiche neagră,
Black radish; Rheum rhabarbarum L. - revent, Rhubarb;
Scorzonera hispanica L. - scortoneră, Scorzonera or Back
salsify; Solanum melongena L. - pătlăgele vinete, Aubergine or
Egg plant; Spinacia oleracea L.- spanac, Spinach; Valerianella
locusta (L.) Laterr. - fetică; Corn salad or Lamb's lettuce; Vicia
jaba L.- bob, Broad bean; Zea mays L. (partim)- porumb zaharat,
Sweet corn;
1.3. DEFINIREA TERMENILOR DE SĂMÂNŢĂ ŞI

MATERIAL SĂDITOR LEGUMICOL, SOI ŞI
CATEGORIE BIOLOGICĂ
1.3.1. Sămânţă şi material săditor legumicol reprezintă

orice material de reproducere, seminţe (de tomate, ardei,
castraveţvarză etc.), fructe denumite impropriu "seminţe" (de
morcov, salată, spanac etc), sau părţi de plantă (produse prin
orice metode de înmulţire), destinat multiplicării unei plante.
Conform Ordinului 1269/2006 pentru identificare sunt
utilizaţi şi următorii termenii:
material de înmulţire;
material de plantare;
Acestea reprezintă plante întregi şi părţi de plante inclusiv
componenţii plantelor altoite, destinate plantării.
12
1.3.2. Soiul (sinonim cultivar) este materialul biologic de
bază folosit la multiplicare şi reprezintă o populaţie de plante
creată sau identificată ca aparţinând unui singur taxon botanic
cunoscut, de rangul cel mai scăzut, defmit prin distinctibilitate,
omogenitate şi stabilitate.
Caracteristica de distinctibilitate a unui soi, indiferent de
specia legumicolă căruia îi aparţine, se referă la individualitatea
acestuia. Soiurile se diferenţiază între ele cel puţin printr-un
caracter important, fenotipic (talie, caracteristicile frunzelor,
forma, mărimea, culoarea, aspectul fructelor), perioada de
vegetaţie etc.
Omogenitatea este defmită de uniformitatea caracterelor luate
în considerare la descrierea soiului. Deci, în acest context, toate
plantele având aproximativ aceeaşi talie, aceeaşi perioadă de
vegetaţie, fructele au acelaşi aspect, mărime şi culoare sau pot
exista mici atipii menţionate de creatorul soiului.
Stabilitatea soiului se referă la menţinerea în urma
reînmulţirilor succesive a caracterelor sale esenţiale.
lpdivizii care alcătuiesc o populaţie de plante, în cadrul unui
soi, nu sunt identici din punct de vedere genetic existând însă şi
variaţii fenotipice mici, negative sau pozitive, uşor sesizabile de
specialişti dar expresia caracterelor dominante pe ansamblu îi
conferă soiului distinctibilitate, omogenitate şi stabilitate.
1.3.3. Factori care pot influenţa structura genetică a

soiurilor
Uneori, factorii edafici, factorii climatici, poluarea,
întreţinerea culturilor semincere, gradul de îmburuienare,
intensitatea atacului de boli sau dăunători, nerespectarea
distanţelor de izolare pot determina modificări esenţiale ale
formei plantelor cu mari repercusiuni asupra calităţii seminţelor şi
descendenţelor acestora.
În procesul ameliorării şi producerii seminţelor, urmărirea
individuală în descendenţă a plantelor elită este condiţionată de
particularităţile biologice ale speciilor, în mod deosebit de
intensitatea cu care acţionează factorii care pot provoca variaţii
ereditare. Soiurile speciilor autogame au în general o frecvenţă
13
mai redusă a variaţiilor ereditare, astfel că selecţia individuală
durează până la 3 ani. Soiurile plantelor alogame (de exemplu la
plantele legumicole din grupa rădăcinoaselor şi la unele din grupa
cepei) sunt mai puternic afectate şi de aceea, selecţia individuală
este necesară să se aplice până în faza de elită (sămânţă de bază).
Factorii principali care pot modifica starea de echilibru
genetic a soiului sunt: mutaţiile, migraţia, selecţia naturală şi
driftul genetic.
Mutaţiile sunt modificări evidente (macromutaţii) sau mai
puţin evidente (micromutaţii) în echilibrul genetic al soiului care
apar brusc sub influenţa unor factori naturali afectând în special
caracterele cantitative. În procesul multiplicării soiurilor, pentru
păstrarea uniformităţii materialului de bază, se vor identifica şi
elimina tipurile care prezintă abateri evidente pozitive sau
negative.
Migraţia constituie o cauză frecventă de modificare a
structurii genetice a unui soi prin polenizarea încrucişată între
soiuri sau varietăţi. Pentru prevenirea impurificărilor se va
respecta distanţa de izolare între soiuri de 2000 m la speciile
alogame. şi minimum 100 m la speciile autogame.
Selecţia naturală acţionează intens şi în condiţii de mediu
favorabile speciei în cazul în care nu se respectă tehnologia. Se
produc modificări asupra genotipurilor componente ale soiurilor,
cât şi asupra noilor mutaţii, modificând frecvenţa genelor şi
frecvenţa genotipurilor în fmal, structura genetică a soiului.
Cazuri frecvente de degenerare a unor soiuri din import introduse
în ţara noastră, se datorează faptului că întâlnind alte condiţii de
mediu comparativ cu cele pentru care au fost create, selecţia
naturală acţionează asupra lor cu mare intensitate determinând
accentuarea genelor de adaptabilitate şi pierderea sau slăbirea
complexelor de gene care iniţial determinau caractere valoroase.
Astfel, în procesul de multiplicare a seminţelor pentru menţinerea
neschimbată caracteristicilor unui soi trebuie să fie cunoscute
condiţiile de mediu specifice.
Driftul genetic este o altă cauză care poate determina
modificarea structurii genetice a soiului. Menţinerea unui
echilibru genetic în cadrul soiului (materialului de bază)
presupune ca în procesul producerii de sămânţă să se pornească
14
de la un număr mare de plante tipice. Alegerea unui număr mic de
plante cu caracteristici asemănătoare din câmpul de selecţie poate
duce la modificări în frecvenţa genelor şi genotipurilor. Astfel, un
număr însemnat de gene se pierd datorită îngustării bazei
ereditare, soiul evoluând spre altă structură genetică. Fenomenul
este denumit drift genetic. Evitarea acestui fenomen se poate face
prin alegerea unui număr mare de plante caracteristice, studierea
acestora şi reţinerea acelora care să nu modifice baza genetică a
soiului.
1.3.4. Factori care pot influenţa vigoarea seminţei

Vigoarea seminţelor poate fi influenţată în toate stadiile
ontogenetice. Principalii factori care pot determina modificări
morfologice şi fiziologice ale plantelor şi care în final alterează
performanţele seminţei sunt: regimul de fertilizare, factorii de
me diu, umiditatea solului, neaplicarea tratamentelor fitosanitare,
recoltarea seminţelor înainte de maturitatea fiziologică,
neefectuarea lucrărilor speciale precum reducerea numărului de
fructe pe plante (ardei, tomate timpurii, pepeni etc), eliminarea
unor ramificaţii secundare (păstârnac, ţelină etc.) sau câmitul
(bame, vinete etc).
1.3.5. Categorii biologice

Conform Ordinului MAPDR nr.350/2002, soiurile protejate
sau cele înregistrate în Catalogul oficial al României si care
sat isfac prezentele reguli si norme tehnice, se controlează şi se
certifică oficial ca sămânţă şi material săditor din categoria
Prebaza, Baza, Certificata sau se controlează ca sămânţă si
material săditor din categoria Standard.
Sămânţa şi materialul săditor produse ca specie, rară
denumire de soi, se controlează ca sămânţă si material Standard
pentru speciile care fac obiectul prezentelor reguli si norme.
Generaţiile anterioare seminţei de Prebaza pot fi supuse
controlului si vor circula cu act de garantare a autenticităţii emis
de creator sau menţinător.
15
Definirea categoriilor biologice
SămânJa amelioratorului (SA)

Provenienţă. Folosirea unor metode ştiinţifice specifice
pentru obţinerea seminţelor
Producător responsabil. Amelioratorul sau menţinătorul
Destinaţie . Producerea seminţelor de prebază
Cerinţe impuse. Satisface condiţiile minime impuse de
reglementările privind puritatea varietală pentru seminţele
de prebază.
Comercializare. Nu se comercializează.
SămânJa de prebază (SPB)

Provenienţă Sămânţa amelioratorului;
Sămânţa de prebază; toate descendenţele sau categoriile
biologice.
Producător responsabil Menţinătorul
Destinaţie. Producerea seminţelor de prebază sau bază
Cerinţe impuse. Reglementări privind puritatea varietală,
germinaţia etc., specifice seminţelor de prebază.
Comercializare. Nu se comercializează
SămânJa de bază (SB)

Provenienţă. Sămânţa de prebază
Producător responsabil. Menţinătorul
Destinaţie. Producerea seminţelor certificate
Cerinţe impuse. Reglementări specifice seminţelor de bază
Comercializare. Nu se comercializează
SămânJa certificată (C)

Provenienţă. Sămânţă de baza
Producător responsabil. Agenţi economici autorizaţi
Destinatie. Înfiinţarea culturilor de legume pentru consum
Cerinţe impuse. Reglementări specifice seminţelor de bază
Comercializare. Numai în ambalajul original al furnizorului
16
SămânJa standard (St)
ProvenienJă. Din sămânţă certificată
Producător responsabil. Agenţi economici autorizaţi
Destinaţie. Înfiinţarea culturilor destinate consumului
Cerinţe impuse. Are suficientă identitate şi puritate a soiului;
Supusă unui post control oficial prin sondaj; Satisface cerinţele
reglementărilor privind valoarea culturală şi starea sanitară a
seminţelor certificate.
Comercializare. Numai în ambalajui original al furnizorului
1.4. SCHEME DE SELECŢIE FOLOSITE ÎN

PRODUCEREA SEMINŢELOR DE PLANTE
LEGUMICOLE
Menţinerea în descendenţă atât a purităţii biologice a

seminţelor precum şi a celorlalte caracteristici calitative sau
cantitative de la Sămânţa Amelioratorului până la Sămânţa de
Bază destinată înfiinţării culturilor comerciale se realizează sub
strictă supraveghere din partea specialiştilor responsabili.
Schema generală a producerii seminţei de Bază, cuprinde
următoarele verigi: Anul I - Câmpul de alegere; Anul II - Câmpul
de selecţie; Anul III - Câmpul de Prebază; Anul V - Câmpul de
Bază. Procesul producerii de sămânţă se derulează pe parcursul a
4 sau 5 ani, în funcţie tipul speciei.
1. Câmpul de alegere
Culturile se înfiinţează cu materialul biologic provenit de la
autorul sau menţinătorul soiul ui. În timpul perioadei de vegetaţie
se aleg şi se marchează un număr suficient plantele tipice soiului,
până la 50% din totalul plantelor din cultură. Numărul minim de
plante este caracteristic speciei şi se va stabili în aşa fel încât să
nu se îngusteze baza genetică (pentru a evita driftul genetic).
Seminţele sau plantele mamă se recoltează separat şi se păstrează
separat de la fiecare plantă.
17
2. Câmpul de selecţie.
Seminţele recoltate individual de Ia plantele tipice soiului din
câmpul de alegere se seamănă sau se plantează răsadul produs
fiecare pe câte un rând. Numărul rândurilor obţinute va fi egal cu
numărul plantelor de la care s-a recoltat sămânţa. Se înfiinţează şi
un rând martor cu sămânţă provenită de la ameliorator sau
menţinătorul de soi. Se urmăresc descendenţele şi se compară cu
martorul asupra tipicităţii soiului, moment în care se elimină toate
tipurile care se abat de la tipul de baz'i al soiului respectiv.
Seminţele recoltate de la planteldin acest câmp se amestecă,
aceasta constituind sămânţa de Prebază.
3. Câmpul de Prebază
Înfiinţarea culturilor în acest câmp se face respectând
tehnologiile caracteristice speciei, se efectuează eliminarea
tuturor plantelor netipice soiului, a celor slab dezvoltate sau
atacate de boli sau dăunători. Seminţele sau plantele mamă
recoltate sunt omogenizate.
4. Câmpul de Bază este înfiinţat cu seminţe sau plante mamă
din categoria biologică de Prebază. În acest câmp obiectivul
principal este menţinerea purităţii biologice. Seminţele sau
plantele mamă obţinute sunt folosite la producerea seminţelor
Certificate.
Pentru obţinerea seminţelor de Bază sunt folosite scheme de
selecţie conservativă specifice speciei (figurile 1.1 - 1.5).
18
Figura 1.1.
Schema selecţiei conservative la tomate, ardei, vinete, salată,
spanac, pepeni, castraveţi, fasole, bob, mazăre, cimbru
..... imp dal'l<gt-Tot - plauc.e tipice

.-\..... LI
Cimp studiu dest.f'ndf'nţi

A:\TL U
!Cimp de PREBAZ...i.
.-\...T
.. LID
B.UĂ
SB!J:'"CERI
CERTIFlC.-!.TA
19
Figura 1.2.
SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA CEAPA DIN

ARPAGIC
C3rnp lltg<rt·
:tau uminte.ri
!..'""I:Ll
Câmp :Uegtre arp3gic

.'\l-1.!1
Câmp otudlu d ce.odonp

pbruo num3
.nu m
C>mp studiu dosceudtJifÎ
s minceri
.'\..'11:1.1Y
PRIRUA
PL\.';n: L-1..\L
.\.."\TI \1
1
cumnc.u
20
Figura 1.3
SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA CEAPA

SEMĂNATĂ DIRECT
C mp de alegere- •
plonr• moma
A.'\TLI
Climp de· alegere umiocui

'\Tl.ll
Cimp sEU din d cuden1i

]lUDt< momil
'.-rLm
Câmp dt uudiu des end.enri

wuinceri
.\.'\UIY
.!..'i1:1. !\"
l'REB.-\L-Î-
Plonre m:un3
.DTlY )( )(
B.-\L. )( )(
BAZA SD!f,:\"CIRI
s minceri
21
Figura 1.4.
SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA MORCOV,

PĂTRUNJEL, PĂSTÂRNAC, ŢELINĂ, RIDICID DE VARĂ
ŞI IARNĂ, SFECLĂ ROŞIE, VARZĂ ŞI GULll
Comp tir •lt!l're

plutenum!
A."\l.."LI
Câmp de :t1tgtre .srmÎ:lctri

_-\....". l1. u
Comp nu.din wcsdoop

pialu.• nwnl
A."\1.1.lli
Comp de mzdja dtsctnd<np

wniucerl
.-I..'TliY
.-\.."\1.1. n·
PRIB.ill 1 )( )(
PRIB.\1.-\
l'l•ntt mamă
.-\."\TI\"
)( )(
BAZA )( )(
Stmlntt.ri B.l.Z.\ SI .HIXCIR I
22
Figura 1.5.
SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA RI DICID DE

LUNĂ
Câlllp legen-
pbotemam>
(în prllnilm)i
Cimp alrgH -
s mincm
{in nră}
C3mp uudiu dmeodt11 i

plante n1. mă
(in primifm)
Câmp mu!iu destendenţi

umincm
(in. TU3)
.\..'\'1.>1,11
PRili..U.:i
PL\..'TI :I.LUO•
.sili
SIML'>CIRI
l
CIRTIF!C.UA
23
CAPITOLUL II
2. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PRODUCEREA,

PRELUCRAREA, CONTROLUL, CERTIFICAREA
CALITĂŢII, COMERCIALIZAREA SEMINŢELOR ŞI
MATERIALULUI SĂDITOR
2.1. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE
Producerea, prelucrarea, controlul, certificarea calităţii,

comercializarea seminţelor şi materialului săditor precum şi
înregistrarea soiurilor de plante legumicole sunt reglementate de
anumite- reguli şi norme tehnice specifice stabilite prin legea nr.
266/2002 şi Ordinele M.A.D.P.R. nr.l269/2006 pentru agenţii
economici, persoanele fizice şi juridice care desraşoară o
activitate profesională în domeniu. Prin acest ordin se
armonizează Regulile şi normele tehnice generale privind
producerea în vederea comercializării, prelucrarea, controlul şi
certificarea calităţii seminţelor de plante legumicole din legislaţia
naţională cu cea din Comunitatea Europeană. Directiva
Consiliului Comunităţii Europene 61/2003/EC din 18 iunie 2003
a completat Directivele anterioare 92/33/EEC din 28 aprilie 1992,
93/61/CEE din 2 iulie 1993 şi 93/62/CEE din 5 iulie 1993.
În prezent seminţele plantelor legumicole nu pot fi controlate,
certificate şi comercializate decât dacă sunt înscrise în
Cataloagele oficiale din ţara sau din CE sau pentru care s-a depus
o cerere de înscriere cu o descriere oficială disponibilă fie ca
soiuri ale căror seminţe pot fi certificate şi comercializate ca
sămânţă de Prebază, Bază, Certificată sau verificate ca sămânţă
Standard, fie ca soiuri care pot fi verificate numai ca sămânţă
Standard
soiurile admise vor fi introduse în Catalogul comun al
soiurilor conform Directivei 2002/55/CE.
24
Scopul reglementărilor legislative
asigurarea protecţiei utilizatorilor prm folosirea de
sămânţă de calitate corespunzătoare;
menţinerea neschimbată în decursul anilor a tuturor
caracteristicilor valoroase a unui soi sau hibrid, la nivelul
creat de ameliorator şi furnizarea de sămânţă cu potenţial
biologic corespunzător;
facilitatea unui comerţ unitar cu sămânţă;
stimularea competenţei, dotării şi răspunderii
producătorilor şi fumizorilor pentru asigurarea calităţii
seminţelor în condiţii de concurenţă;
producerea în vederea comercializării, prelucrarea,
controlul şi certificarea calităţii să se facă în concordanţă
cu legislaţia naţională şi cu reglementările internaţionale
în acest domeniu, emise de: Uniunea Europeană (UE),
Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE), Asociaţia Internaţională pentru Controlul
Seminţelor (ISTIA), Uniunea Internaţională pentru
Protecţia Creaţiilor Vegetale (UPOV) şi altele.
2.2. ÎNREGISTRAREA SOIURILOR DE PLANTE

LEGUMICOLE
În prezent, în România numai soiurile înscrise în Registrul
soiurilor şi publicate anual în Catalogul oficial al soiurilor sunt
admise pentru producerea, multiplicarea, comercializarea şi
folosirea seminţelor şi materialului săditor.
Înregistrarea unui soi în Registrul de soiuri şi publicarea lui
în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din România
se face prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor după ce s-a stabilit, în urma examinării tehnice efectuate
de Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, că
îndeplineşte condiţiile de distinctivitate, uniformitate, stabilitate
(stabilite pe baza testului DUS) şi de valoare agronomică şi
utilizare (stabilit pe baza testului VAU). Soiurile care îndeplinesc
aceste condiţii se consideră omologate, iar amelioratorul primeşte
un certificat valabil20 de ani.
Examinarea soiuri lor se face în cadrul centrelor oficiale de testare
a soiurilor, amplasate în diferite condiţii ecologice ale ţării.
25
Testarea soiurilor de legume de sera, a soiurilor de ciuperci se
efectuează în puncte de testare în cadrul întreprinderilor de sere.
Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor
(ISTIS) care este subordonat MAPDR are următoarele atribuţii:
elaborează metodologia de examinare şi de prezentare a
noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul soiurilor
şi a publicării în Catalogul oficial, în conformitate cu
reglementările interne şi internaţionale în vigoare;
examinează soiurile pentru care se cere înregistrarea;
previne înstrăinarea materialului biologic aflat în
examinare şi asigură confidenţiaJitatea informaţiilor
obţinute la cererea amelioratorului;
asigură depozitarea probelor de seminţe din soiurile
înregistrate;
efectuează verificarea anuală a purităţii varietale a
soiurilor multiplicate;
deţine Registrul de soiuri, editează şi publică anual
CataJogul oficiaJ;
asigură legătura cu organismele intemaţionaJe în
domeniul testării şi înregistrării soiurilor.
Înscrierea soiurilor pentru testare

Înscrierea soiurilor pentru examinare, în vederea înregistrării,
se face pe baza unei cereri a amelioratorului sau a
reprezentantului acestuia, însoţită de descrierea standardizată a
soiului, conform protocoaJelor Oficiului Comunitar al Soiurilor
de Plante (CPVO) sau ale Uniunii Internaţionale pentru Protecţia
Noilor Soiuri (UPOV) şi de asigurarea cantităţilor de seminţe
necesare examinării.
Soiurile modificate genetic sunt admise la testare numai după
obţinerea de către solicitant a autorizaţiei pentru introducere
deliberata in mediu.
Cererile se depun astfel:
pentru culturi de toamna, până la data de 1O septembrie;
pentru culturi de primăvara până la data de 15 februarie;
pentru culturi de sera ciclul I, pana la data de 15
octombrie;
pentru culturi de sera ciclul II, pana la data de 1 august;
26
pentru culturi în solarii, până la data de 1 ianuarie;
pentru legume de câmp, până la data de 15 ianuarie.
Testarea soiurilor
Conform Ordinului nr. 1348, din 23 decembrie 2005, pentru
aprobarea Regulilor privind testarea si inregistrarea, soiurilor de
plante agricole se pot solicita I.S.T.I.S.-ului următoarele categorii
de testări:
a) testul DUS) - pentru distinctivitate, uniformitate si
stabilitate;
b) testul VAU- pentru valoare agronomica şi de utilizare;
c) teste preliminare în vederea testării oficiale a soiurilor;
d) teste pentru verificarea coincidentei la înflorire a formelor
parentale;
e) teste privind comportarea soiurilor înregistrate sau în curs
de înregistrare în condiţii de producţie;
f) teste pentru verificarea autenticităţii şi purităţii varietate a
soiurilor multiplicate din categoria "Certificat".
Se pot solicita şi teste pentru formele parentale ale hibrizilor.
Testul DUS
Testul DUS este obligatoriu pentru toate cr eaţiile noi la care
se solicita tnregistrarea, se efectuează timp de 2 ani consecutivi
sau 2 cicluri de vegetaţie în 1-2 localităţi, după caz, conform
protocoalelor CPVO sau UPOV. Soiurile legumicole la care s-a
efectuat testul DUS într-o tara din Comunitatea Europeana acesta
este validat de I.S.T.I.S. Rezultatul testului DU S efectuat asupra
unui soi se va comunica solicitantului la sf'arşitul exarninării,
Testul VAU
Testul VAU se efectuează pentru soiuril e din speciile de
culturi de câmp autohtone şi străine, in vederea înregistrării
acestora in Registrul soiurilor. Rezultatul testului VAU efectuat
asupra unui soi se va comunica solicitantului l a sfârşitul fiecărui
an de testare. Dacă soiul nu corespunde unuia dintre criteriile de
distinctivitate, uniformitate sau stabilitate testare a se întrerupe.
Examinarea valorii agronomice
Testarea soiurilor autohtone şi străine pentru determinarea
valorii agronomice şi de utilizare durează 3 cicluri de producţie
efectivă. Testarea poate dura numai 2 ani (sau numai 2 cicluri)
27
dacă rezultatele sunt superioare soiurilor martor, în toate
localităţile de testare.
Teste preliminare
Testele preliminare se fac numai pentru creaţiile noi
(autohtone sau străine) în 1-3 Centre de Testare a Soiurilor.
Aceste teste vizează capacitatea de producţie, precocitatea,
coincidenta de înflorire şi a capacitaţii de producţie a formelor
parentale.
Teste privind comportarea soiurilor în condiţii de producţie
Testele privind comportarea soiurilor înregistrate sau in curs
de testare in condiţii de producţie se pot solicita I.S.T.I.S.-ului
acestea făcându-se în unul sau mai multe CTS. Soiurile solicitate
pentru testare vor fi comparate cu soiuri deja răspândite în
producţie.
Protecţia soiurilor este asigurată prin Legea nr. 255/ 1998
privind brevetele de invenţie care conferă titularului dreptul
exclusiv de a reproduce, multiplica, comercializa şi concesiona
soiul respectiv. După obţinerea certificatului de înregistrare a
soiului sau hibridului titularul acestuia are obligaţia de a pune la
dispoziţie Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea
Soiurilor un eşantion martor de seminţe sau material de
multiplicare, care se va conserva şi va constitui proba-etalon
pentru verificarea purităţii varietate şi a autenticităţii.
Radierea unui soi sau hibrid din Catalogul oficial se face de
asemenea prin ordinul ministrului dacă: este depăşit ca
performanţe de alte soiuri; devine necorespunzător sub aspectul
însuşirilor iniţiale; la cererea autorului sau menţinătorului; nu mai
există un menţinător; se dovedeşte că acelaşi soi este înregistrat
sub alt nume; menţinătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi
revin de a prezenta în orice moment sămânţa necesară
reproducerii soiului, conform caracteristicilor iniţiale la
înregistrare şi de a se supw1e verificării periodice de către ISTIS;
titularul certificatului de înregistrare a soiului nu achită tarifele
pentru verificarea soiului pe durata în care acesta este înregistrat
în Registrul soiurilor;
După 10 ani de la înregistrarea soiului nu se mai solicită sau
nu se mai aprobă reînscrierea.
28
2.3. CADRUL ORGANIZATORIC PRIVIND
PRODUCEREA SEMJNŢELOR ÎN ROMÂNIA
Respectarea prevederilor legale în activităţile de producere,

prelucrare, control, ce rtificarea calităţii, comercializarea
seminţelor şi materialului săditor precum şi înregistrarea soiurilor
sunt asigurate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale.
Autorităjile responsabile subordonate MAPDR care

răspund de calitatea seminjelor şi materialului săditor sunt:
1. Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor (INCS);
2. Laboratorul Central pentru Controlul Calităţii Seminţelor
(LCCSMS);
3. Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Seminţelor şi
Materialului Săditor (ITCSMS);
4. Autorităţile oficiale fitosanitare;
Autorităjile responsabile cu producerea seminJelor şi

materialului săditor legumicol sunt:
1. Menţinătorii soiurilor;
2. Multiplicatorii autorizaţi.
Producerea, prelucrar ea şi comercializarea seminţelor şi
materialului săditor se realizează de către agenţii economici,
persoanele fizice sau juridice, înregistraţi şi autorizaţi de
M.A.P.D.R., prin organele teritoriale de specialitate. Autorizaţia
pentru desfăşurarea acesto r activităţi se acordă la cerere, acelora
care dovedesc că dispun d e baza materială adecvată şi personal cu
pregătire corespunzătoar e pentru obţinerea seminţelor şi
materialului săditor de calitate conform normelor tehnice
elaborate de M.A.P.D.R.
Producerea seminjelor şi materialului săditor
Producerea seminţelo r din categoriile biologice superioare,
Prebaza şi Bază, revine doar persoanelor fizice sau juridice,
specificate ca menţinător în Registrul soiuri/ar de plante
înregistrate şi publicate în Catalogul oficial al soiurilor şi
hibrizi/ar de plante de cultură din România, editat în anul
respectiv. Conform directivei 2000/55/CE, persoanele fizice sau
29
juridice pot multiplica soiurile speciilor legumicole numai dacă
soiul este acceptat oficial în cel puţin unul din statele membre.
Agenţii economici autorizaţi pot produce sămânţa sau
materialul săditor proprietate proprie sau dobândită prin contract
sau prestare de servicii.
Prelucrarea seminţelor şi materialului săditor
Pentru prelucrarea seminţelor, in toate fazele de la recoltare
pana la comercializare, se respecta prevederile Ordinului
M.A.P.D.R.nr. 350/2002 prevăzut şi în Directiva 2000/29/CE. Pe
parcursul procesului de prelucrare a seminţelor, inspectorii
efectuează controale, prin sondaj, ori de eate ori considera
necesar. Materialul săditor se sortează, fasonează, tratează,
ambalează, lotizează, etichetează şi se depozitează de către
producător şi/sau prelucrător
Controlul calităţii şi certificarea seminţelor şi materialului
săditor este coordonată de către Inspecţia de Stat pentru calitatea
seminţelor şi materialului săditor din cadrul M.A.P.D.R., care
organizează şi controlează activitatea Inspectoratelor teritoriale şi
a Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii Seminţelor şi
Materialului Săditor.
Inspectoratele teritoriale răspund, prin actele pe care le emit,
de autenticitatea şi calitatea seminţelor şi materialului săditor
legumicol.
Comercializarea seminţelor şi materialului săditor
Sămânţa şi materialul săditor pot fi comercializate numai
daca au fost certificate oficial ca sămânţă şi material săditor din
categoriile Prebază, Bază, Certificată sau controlate oficial ca
Sămânţă şi material săditor la categoria Standard, după caz.
Sămânţa necertificata fmal trebuie sa respecte prevederile
Ordinului M.A.P.D.R. nr. 350/2002, iar materialul săditor să
respecte aceleaşi prevederi.
Conform Ordinului 1269/2006, comercializarea materialului
de înmulţire şi plantare care îndeplineşte cerinţele şi condiţiile
prevăzute în Directiva 92/33/CEE a căror soiuri sunt înregistrate
în Catalogul Comun al Soiurilor de Legume nu este supusă
restricţiilor cu privire la furnizor, aspecte fitosanitare, mediul de
cultură şi modalităţile de inspecţie. Seminţele şi materialul săditor
se vor comercializa ambalate, şi etichetate.
30
2.4. CONTRAVENŢII
Contravenţiile la normele legale privind producerea,

prelucrarea, condiţionarea, valorificarea şi controlul calităţii
seminţelor şi materialului săditor sunt constatate de către
Inspecţia Naţională de St at pentru Calitatea Seminţelor şi
Materialului Săditor care întocmeşte proces-verbal şi stabileşte
aplicarea sancţiunilor.
Persoanele împutemici te să constate contravenţiile şi
infracţiunile şi să aplice sancţiunile la normele privind
producerea, prelucrarea, controlul calităţii şi comercializarea
seminţelor şi materialului săditor legumicole sunt: inspectorii
Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor din cadrul
Direcţiei Generale de Inspecţii; directorii şi inspectorii atestaţi din
cadrul Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi
Materialului Săditor; inspectorul şef şi inspectorii atestaţi ai
laboratoarelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a
materialului săditor.
Sunt considerate contravenţii următoarele:
- producerea seminţelor şi materialului săditor în scop
comercial rară autorizaţia MAPDR.;
- introducerea în ţară de seminţe fără avizul de specialitate al
MAPDR.;
- comercializarea materialului necertificat, din loturi de la
producători neautorizaţi, din import neautorizat de
MAPDR., necorespunzător standardelor, rară
documente de calitate şi stare fitosanitară;
- neasigurarea măsurilor corespunzătoare menţinerii şi
purităţii varietate (tehnologii, recoltare, prelucrare,
condiţionare necorespunzătoare);
- depozitare şi transport rară documente;
- înscrierea unor date e ronate în documentele de atestare a
calităţii seminţelor ş i materialului săditor;
- refuzul de a prezenta organelor de control autorizate de
MAPDR documentele privind calitatea şi evidenţele
solicitate.
31
CAPITOLUL III
3. PRINCIPll GENERALE PRIVIND PRODUCEREA

SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR
LEGUMICOL
3.1. ÎNSCRIEREA LA MULTIPLICARE A

MATERIALULUI SĂDITOR
Se face pe baza solicitării agentului economic către

Inspectoratul Teritorial pentru Controlul Seminţelor şi
Materialului Săditor (I.T.C.S.M.S) prin completarea unui
formular prevăzut în anexa nr.l.l din Ordinul M.A.P.D.R.
nr.350/2002 denumit ,,Declaraţie de multiplicare".
,,Declaraţia de multiplicare" va fi însoţita de următoarele
documente:
actele de provenienţă ale seminţei;
o etichetă de pe ambalaj din fiecare lot;
contractul de multiplicare (prestări servicii);
acordul sau contractul cu amelioratorul sau menţinătorul
soiului;
convenţia (înţelegerea) cu vecinii pentru respectarea
distanţelor de izolare (în cazul speciilor alogame);
schiţa de amplasare a culturii.
Acceptul pentru înscrierea la multiplicare a soiurilor se dă de
către I.C.M.S. doar dacă conform acestor documente sunt
îndeplinite toate normele tehnice prevăzute de lege şi condiţiile
preliminare obligatorii pentru înfiinţarea culturii semincere.
Termenele de înscriere la multiplicare sunt:
1 mai - pentru culturile de primăvară;
15 iunie - pentru culturile succesive (butaşi de sfeclă
roşie, cicoare etc.)
1 noiembrie- pentru culturile de toamnă.
Declaraţia de multiplicare se completează pentru fiecare
cultură înfiinţată cu sămânţă din aceiaşi provenienţă.
32
În cazul respingerii sau amânării cererii de multiplicare,
motivele vor fi comunicate solicitatorului în termen de maximum
10 zile.
Agenţii economici autorizaţi răspund de calitatea şi
autenticitatea seminţelor şi materialului săditor şi suportă daunele
provocate beneficiarilor pentru livrarea de material
necorespunzător, iar în cazul nerespectării normelor tehnice şi
obligaţiilor legale în vigoare îşi pot pierde autorizaţia acordată.
3.2. CONDIŢllLE NECESARE PENTRU ÎNFDNŢAREA

CULnmuLORLEGUN.UCOLESENUNCERE
La înfiinţarea culturilor semincere legumicole trebuie să se

ţină cont de baza materială, amplasare, distanţe de izolare, rotaţia
culturilor, tipul de sol, epoca de semănat sau plantat şi de normele
tehnice, care trebuie să fie respectate de către producătorii de
seminţe acestea fiind urmărite şi de către inspectorii aprobatori.
3.2.1. Baza materială. Agentul economic trebuie să facă

dovada privind dotările corespunzătoare producerii şi prelucrării
seminţelor şi anume. Aceste dotări se referă la suprafaţa spaţiilor
speciale pentru producerea răsadurilor, sere, salarii, răsadniţe, la
numărul, suprafaţa şi capacitatea spaţiilor de depozitare, gama de
maşini specifice efectuării lucrărilor de înfiinţare, întreţinere şi
recoltare a culturilor semincere precum şi a utilajelor pentru
condiţionarea seminţelor.
3.2.2. Amplasarea culturilor semincere. La alegerea

terenului pentru amplasarea culturilor semincere trebuie să se ţină
cont de următoarele principii generale:
să existe posibilităţi de irigare;
să nu fi fost cultivat anterior cu specii erbicidate cu
produse triazine;
să se respecte distanţele minime de izolare prevăzute de
lege pentru fiecare specie (tabelele 3.1, 3.2, 3.3);
să se respecte condiţiile obligatorii de rotaţie în vederea
certificării (tabelul3.4);
33
soiurile cultivate să fie f'ară
permeabile, cu textură mijlocie,
neinfestate cu germeni de boli şi
exces de umiditate, dăunători,
neîroburuienate, lipsite de buruieni de
carantină sau cu seminţe greu separabile (tabelul4.7).
3.2.3. DistanJele de izolare. La înfiinţarea culturilor

semincere este obligatoriu să se vor respecte distanţele minime de
izolare (tabelele 3.1; 3.2; 3.3)
Tabelul3.1
Distanţe minime de izolare la legume la plantele
autogame
Specia Distanţa de izolare între Fa ţii. de alte specii şi varietlţi
soiuri ale aceleiaşi
varietăţi (m)
Prebază, Sămânţă Prebază Sămânţă cultivate
Bază certiticată 'bază certificat
ă
Ardei gras şi 300 100 800 500 Ardei iute
gogoşar 500 300 Ardei lung
Ardei lung 300 100 500 300 Ardei gras şi
gogoşar
800 500 Ardei iute
Ardei iute 300 100 800 500 Ardei gras, lung
şi gogoşar
Tomate 100 50 -
Vinete 300 100 -
Salat!l 300 200 -
Barne 600 300 -
Mazăre, 50 50
fasole, bob
34
Tabelul3.2
Distan e minime de izolare la legume la_plantele alo2ame
Specia Distanţa de izolare Faţă de alte specii şi varietăţi
între alte soiuri
ale aceleiaşi
varietăţi (m)
Prebază, Sămânţă >rebazll Sămânţă Cultivate Sălbatice
bază certificau bază ertificată
Ridichi 2000 1500 500 300 Ridichi de lună, Rapiţă şi
de vară, de iarnă muştar, ridiche
(între ele) sălbatică
Varză, 2000 1500 1500 1000 Varză albă, roşie, Brassica sp.,
conopidă reaţă, de frunze, IJ?aphanus sp.,
gulii, e Bruxelles, inapis sp
gulioare onopidă, gulii
între ele)
Morcov, 2000 1500 1000 600 \1orcov furajer şi Morcov
ţelină, ătrunjel de frunze sălbatic
pătrunjel ş (Daucus sp.) şi
păstâmac păstâmac
sălbatic
Castraveţi, 2000 2000 1000 600 povlecei faţă de -
pepeni ovleac şi invers;
verzi ş epeni verzi faţă
galbeni, e pepeni furajeri
dovlecei ş
dovleac
Ceapă,
praz
2000 2000 2000 2000 eapă de apă faţă
e cea de arpagic şi
-
nvers
Sfeclă 2000 1000 600 300 feclă de zahăr şi -
roşie, rurajeră
sfeclă de
peţiol
Spanac 1500 1500 - - - -
Ml!criş, 1000
ştevie
Tabel3.3
Distanţe minime de izolare la plantele care se înmulţesc
vegetativ
Specia Distanta de alte soiuri ale aceleiaşi
varietăţi sau specii (ml
Revent 400
Tarhon 50
Hrean 10
Usturoi 50
35
3.2.4. Rotaţia. Exploatarea raţională a solului la culturile
semincere impune folosirea unor asolamente şi rotaţii
corespunzătoare. La constituirea acestora trebuie să ţinem
seama, asemenea culturilor pentru consum, de proprietăţile
fizica-chimice şi biologice ale solului care sunt afectate datorită
irigaţiilor, mecanizării lucrărilor, pesticidelor şi îngrăşămintelor,
pH-ului. De asemenea, se evită cultivarea pe acelaşi teren a
speciilor din aceeaşi familie botanică (ex. butaşi de morcov
urmaţi de cultura seminceră de morcov, ceapa butaşi (plante
mamă) urmată de cultura seminceră de ceapă, salată în cultură
seminceră urmată de spanac semincer înfiinţat în toamnă sau
primăvară etc.). Rotaţia este una din măsurile atât de prevenire
cât şi de combatere împotriva bolilor sau a dăunătorilor în
culturile semincere. Astfel, nematodul Dithylenchus dipsaci este
comun pentru ceapă şi usturoi. De asemenea, o cultură de ardei
sau tomate, plasată după o cultură de vinete, poate fi afectată de
Didymella licopersici sau o cultură de ardei amplasată în
apropierea unei culturi de castraveţi, îi măreşte pericolul
infectării cu VMC. Morcovul, ţelina, ceapa, salata, fasolea sunt
infectate în măsură egală cu Sclerotinia sclerotiorum şi Erwinia
carotovora lăsând terenul infestat cu aceşti germeni.
Condiţiile obligatorii de rotaţie a culturilor semincere sunt
prezentate în tabelul 3.4.
Tabelul3.4
Conditii obli2atorii de rota_t!_e la culturile semincere
Cultura Numărul minim de ani după care
o specie poate reveni în cultură pe
aceeaşi solă
Spanac 2
Ceapă, usturoi 4
Alte culturi 3
3.2.5. Tipul de sol. Cele mai indicate soiuri pentru culturile

semincere sunt cemoziomurile Iuta-nisipoase, contraindicate fiind
soiurile grele, argiloase. în vederea obţinerii unor butaşi (plante
mamă) de rădăcinoase tipici soiului, nedeformaţi, precum şi
pentru uşurinţa recoltării acestora sunt recomandate soiurile
uşoare. Pentru speciile termofile (castraveţi, pepeni, dovlecei,
36
ardei etc.) se alegterenurile cu expoziţie sudică şi adăpostite de
curenţii reci de aer. Culturile semincere de ceapă, predispuse
atacului de mană s e vor amplasa pe terenuri aerisite.
3.2.6. Înfiinţarea culturilor pentru producerea seminţelor

la plantele legum icole
La speciile biena1e, în primul an se înfiinţează culturile pentru

obţinerea plantelo r mamă iar în anul al doilea cele pentru
producerea seminţelor;
La producerea seminţelor hibride, înfiinţarea culturilor se face
conform tehnologiei specifice:
se decalează epoca de înfiinţare a lotului de plante
reprezentând partenerul patern în 3 etape eşalonate faţă de
lotul matern pentru a asigura polenul necesar procesului
de hibridare;
se înfiinţează loturi separate de plante mamă şi plante tată
(vinete, tomate timpurii), lăsând distanţe de izolare între
acestea;
la unele specii (ardei) se plantează rânduri alternative, de
plante tată şi plante mamă în raport de 1:3.
Atât la speciil e anuale cât şi la cele bienale, numărul de plante
la hectar trebuie s ă fie mai mic faţă de culturile de consum pentru
a se regla supraf eţele de nutriţie corespunzătoare creşterii şi
dezvoltării plante lor semincere. Înfiinţarea culturilor pentru
producerea seminţelor de legume se face corespunzător schemelor
tehnologice recomandate. Datele orientative privind înfiinţarea
culturilor sunt prezentate în tabelele 3.6 şi 3.7.
37
Tabelul 3.5
xempte oe rotape ta cunurue semmcere teI!UmtCOte
Anul 1 Anul II Anutm Observatii
Soia/
Cultură Cultură Cultură Cultură Cultură
An Cultură anticipată
pt·incipală succesivă succesivă anticipată succesivă
1 Salată sau Varză butaşi Varză seminceri Mazăre s-tă Mazăre s-tă Sfeclă roşie
spanac sămânţi (VII) (VIII) (X-IX) butaşi
(lU-VI)
2 Mazăre Morcov Tomate ind. (IX sau X) Spanac sau Varză
sămânţă butaşi (IV-VIII) Spanac s-ţă s-ţă salată butaşi
(III-VI) (VI- X) sau salată (VII) (VIII) Culturile vor
3 Tomate seminceri Morcov seminceri (X) Salată Salată sau reveni pe
(V-IX) (III-VTII) sau spanac spanac s-ţă aceeaşi solă
s-ţă după:
w - 2 ani
00 4 Arpagic Gulii but. Ardei gogoşar s-ţă (V-X) Fasole s-ţă (V-VIII)
(III-VII) (VII)
plantele
Ceapă butaşi Spanac sămânţă legum icole
5 Spanac Varză but (VIII) -
din grupa
cm-vrn sămânţă (IX) (IX-VII) Varză s-ţă (VII)
verdeţuri;
6 Castraveţi Gulii s-ţă. Mazăre Morcov 1
- 3 ani alte
s-ţă (III-VII) (III-VII) butaşi
specii
7 Fasole s-ţă Ceapă Ceapă sămânţă (X) Salată Salată sau
- 4 ani
(V-VIII) sămânţă (X) (X-VIII) sau spanac spanac s-ţă plantele
s-ţă legumicole
8 Pătrunjel but (III) Pătrunjel sămânţă (VII Spanac s-ţă (IX-VII) din grupa
9 Bame (V-X) Ardei gras s-ţă (V-IX) Dovlecei s-ţă (V-X) cepei
Tabelul3.6.
Date privind producerea seminţelor la speciile legumicole anuale
(după Ciofu R. şi Drăghici E., 2004)
Schema orientativă Norma teoretică Raportul cultură
Producţia de sămânţ
Specia înfiinţarea culturii de semănat (plantat) de sămânţă seminceră: cultură
kglha
cm 1<2/ha comercială, ha
Prill semiltrat direct
Mazăre 1-10.III 12,5 150-180 1200-1600 1:8; 1:8,8
Spanac 20-30.III 37115 20-25 600-900 1:30; 1:36
Salată 20-30.ill 37/30 1,5-2,0 400-500 1:250; 1:266
Ridichi de lună 20.III-5.IV 70/25 12-15 600-800 1:50; 1:53
Fasole 25.IV-15.V 45-50 100-120 600-800 1:6; 1:6,6
Pepeni verzi 25.IV-10.V 192/150 3-5 150-200 1:40; 1:50
Pepeni galbeni 10-20. V 140/30 3-5 120-150 1:30; 1:40
w Dovlecei 10-20.V 70/40 8,00 350-500 1 :43,7; 1:62,5
\0
Castraveţi 10-20.V 70/30 6,00 200-250 1:33,3; 1:41,6
Bame 15-20.V 70/30 40 700-800 1:17 5 ; 1:20
Tomate 25.IV.-l.V. 70/30 0,25 100 1:400
industrialzare 50/35
Prin pltullarea rilsadului
Conopidă 15-25.ITI 70/40 0,3-0,35 200-250 1:666; 1:714
Tomate 25.IV.-15.V. 70/30 0,25 100 1:400
50/35
Ardei 5-15.V 70/15 1,00 100 1:100
Vinete 1-lO.V 70/30 1,00 100 1:100
Priit bulhi
Usturoi 1 20-30.IX 24/5 600-800 4000-6000 _ _L j:6,61: 7,5 ....
Tabelul 3.7.
Date privind producerea seminţelor la speciile bienale
(după Ciofu R. şi Drăghici E., 2004)
Obţinere plante mamă Cultura scminceră
Specia Data Schema Ca otita Perioada Schema de Cantitate Produc Raportul cultură
semănatului de te des- plantării plantare a aproximativă ţia des- seminceră: cultură
(plantatului) semănat ţă pl. mamă pl. mamă de material ţă comercială, ha
(plantat) /ha săditor ( a)
20.IV!lO.V
s tardive
Morcov 20.V-15.Vll 15-44/15 4-5 m 96/20-25 4,5 Uha 500-700 1:125; 1:140
s. semitardive
15-30.Vll s. timp
Pătnmjel 1-15 m 15-44-15 5-7 Toamna 96/30-35 3,0 Uha 600-800 1:120
Păst.âmac 1-15 Ill 37/15 7-8 Toamna 96/35 4,5 Uha 600-800 1:85
.1:>-
0
Sfeclă roşie 1-5.Vll 37115 20-24 m 96/25 10-12 tlha 00-1000 1:40; 1:41
Ridichi de var 15-25.Ill 30115 10-12 m 96/35 9-10 Uha 600-800 1:60; 1:66,6
şi de iarnă
Ceapă 10-20.Ill 20-34-20/ 100 X 96/15-20 6-8 Uha 400-700 1:4; 1:7 ceapă din
arpagic; 1 :50; 1:87
ceap_ă ceaei. şi de ajJă
Praz J0-15.V 30/10-15 4-6 liJ 96115 10-12 400-700 1:100; 1:116
Ţelină 1-lO.VI 30/20 0,2 m 96/30-35 9-10 Uha 500-600 1:2500; 1:3000
Varză albă 10.VI-15.Vll 70/30-40 0,3-0,4 15-30.X 96/40 4-5,5 500-600 1:1666 !
Varză roşie 20.V-10.VI 70/30-40 0,3-0,4 20-30..X 96/25 4-5 300-400 1:1000
Varza de 20.V-10.Vl 70/40 0,3-0,4 20-30. X 96/40 5 500-600 1:1666
Bruxelles
Gulie 5-15.Vll 70/40 0,5-0,8 15-30.Ill 96/35 2,5-3 tlha 500-600 - --- -- --
1:1000
CAPITOLUL IV
4. CERTIFICAREA SEMINŢELOR ŞI
MATERIALULUIDE PLANTARE
Laturile semincere pentru producerea de sămânţă destinate

comercializării, la cererea multiplicatorului, se supun inspecţiei în
câmp de către ITCSMS şi LCCSMS sau sub supravegherea
acestora de asemenea şi laturile semincere destinate necesarului
propriu de sămânţă pot fi supuse inspecţiei în câmp la solicitarea
producătorului.
În vederea eliberării ,,Actului de inspecţie în câmp"
inspectorii aprobatori verifică respectarea amplasării culturilor,
distantele de izolare şi a rotaţiei, de asemenea, dacă s-au efectuat
lucrările specifice corespunzătoare tehnologiei de producere a
seminţelor.
Normele interne pentru certificarea seminţelor şi materialului
de plan/are, reglementează modul de organizare şi tehnica
certificării, numărul de controale şi obiectivul acestora, procedura
de întocmire şi eliberare a documentelor care să certifice calitatea
biologică, culturală şi fitosanitară a materialului de plantare.
4.1. Inspecţia în câmp a culturilor în vederea stabilirii

identităţii, autenticităţii, purităţii varietale şi stării sanitare şi
eliberării "Actului de inspecţie în câmp"
Certificarea loturilor semincere legumicole se efectuează în

scopul garantării materialului de înmulţire din punctul de vedere
al purităţii varietale (autenticitate) şi stării fitosanitare.
În vederea certificării loturilor semincere inspectorii
aprobatori din cadrul Inspectoratului teritorial pentru calitatea
seminţelor şi materialului săditor efectuează controale în câmp.
Se certifică numai loturile semincere cultivate cu soiuri
înscrise în listele oficiale naţionale sau din listele UE.
Culturile şi categoriile de sămânţă care se supun inspecţiei
in câmp. Categoriile biologice care se supun inspecţiei sunt toate
41
descendentele seminţei Amelioratorului: Prebaza, Baza,
Certificata.
În metodologia de verificare în vederea certificării loturilor
semincere trebuie respectată legislaţia privind mărimea
suprafeţelor pentru control (tabel 4.1 ).
Tabelul4.1
Unităţile maxime de control în vederea certificării (ha)
Tipul Categoria biologică a

culturii Grupa de specii seminţei
Prebază Bază Certificatl
Plante Rădăcinoase (morcov 5 10 25
mamă pătrunjel, păstâmac, ţelină
sfeclă, ridichi)
Bulboase (ceapă, praz) 5 10 25
Culturi Majoritatea (tomate, ardei, 10 10 25
semincen vinete, salată, spanac etc.)
Bostănoase (castraveţi, 10 25 50
pepeni, dovlecel, dovleac)
Păstăioase (mazăre, fasole 20 50 100
bob)
Numărul controalelor în câmp este stabilit de inspectorul

aprobator, care verifică cultura ori de câte ori consideră că este
cazul, în funcţie de caracteristicile speciei. Se verifică dacă s-au
efectuat purificările biologice, tratamentele fitosanitare şi lucrările
de îngrijire conform tehnologiei.
4.1.1. Autenticitatea soiului

Se stabileşte pe baza actelor de provenienţa a seminţelor şi a
observării caracterelor morfologice şi însuşirilor fiziologice ale
plantelor în câmp. Caracterele morfologice şi însuşirile
fiziologice care se au în vedere la efectuarea purificărilor şi la
determinarea purităţii varietate sunt cele descrise la înregistrarea
soiului.
Categoria biologica se stabileşte la recoltare în funcţie de
descendentă, de îndeplinirea condiţiilor minime de puritate
varietală şi stare sanitară prevăzute pentru fiecare specie.
42
Determinarea purităţii speciei, soiului, liniei parentale,
hibridului, şi a componen telor culturii se efectuează în
conformitate cu "Manualul OCDE privind certificarea purităţii
varietale a seminţelor destinate comerţului internaţional.
4.1.2. Controlul culturilor în vederea stabilirii purităţii

varietale
Analiza plantelor în vede rea determinării purităţii varietate
(biologice) şi a stării fitosanitare se face diferenţiat prin recoltări
şi formarea unei probe medi i de analiză sau prin examinarea
plantelor direct în câmp. Pe baza caracteristicilor de distictibilitate
(tipicitate) plantele mamă se grupează în tipice şi netipice soiului
cultivat, bulbi sau butaşi car e au emis tulpini florifere, butaşi
ramificaţi (morcov, pătrunjel, păstârnac) bulbi dubli (ceapă).
Indiferent de procedeul ales, în funcţie de suprafaţă şi specie
se stabileşte numărul de puncte pentru recoltarea probelor, dar şi a
numărului de indivizi pentru analiză astfel:
La plantele mama de bulboase şi rădăcinoase recoltarea
probelor se face în 10-20 puncte aşezate randomizat. Din
fiecare punct, de pe două rânduri alăturate, se recoltează
eate 30-40 plante. In f uncţie de mărimea lotului semincer
este necesar a se an aliza un număr total de 400-600
indivizi.
La celelalte specii la care plantele se examinează în câmp,
determinarea se face î n 10-20 puncte, dispuse randomizat.
Numărul minim de plante analizate este: 1000 pentru
mazăre, fasole, bob; 250 pentru dovleac, dovlecel si
pepeni; 500 pentru celelalte specii.
La loturile de hibridar e, determinarea purităţii varietale a
formelor parentale, controlul numărului de flori
autofecundare in perioada castrării si a cârnitului
plantelor mamă (tom ate), se face in 10-20 puncte, în
funcţie de mărimea lo tuluanalizându-se în fiecare punct
eate 1O plante de pe 4 rânduri alăturate, analizându-se în
final 200 - 400 plante la vinete, castraveţi si pepeni şi 400
- 800 plante la ardei si tomate.
43
In loturile de bibridare, forma parentala tata trebuie să
aibă puritatea varietală 100 %, înainte de începerea
recoltării polenului şi pe toata perioada de hibridare;
Numărul de flori autofecundare la 100 plante de la
componentul matern găsit la fiecare control, sa nu fie mai
mare de 3 % la tomate si vinete, 2 % la ardei, castraveţi si
pepeni (8 flori la 100 plante pe total controale) si 1 %
flori mascule deschise in loturile mama de castraveţi si
pepem;
Pentru pepeni, la plantele componentului matern în cele 3
controale să nu fie găsit în total mai mult de 2 % flori
mascule înflorite.
Rezultatele de puritate biologică obţinute se compară cu

limitele standard minime corespunzătoare categoriei biologice
(tabelele 4.2, 4.3, 4.6 ).
Tabelul4.2
Procentul maxim de plante mamă ramificate admise la
plantare
Specia Categoria Butaşi-plante mamă

biologică ramificaţi -%
maxim
Morcov, Prebază 5
păstârnac Bază 7
Certificată 12
Pătrunjel Prebază 5
Bază 10
Certificată 15
44
Tabelul4.3
Condiţiile de puritate biologică (varietală) minimă pentru
certificarea şi aprobarea în câmp a culturilor semincere, pe
categorii biologice (la soiuri)
conform Ordinului nr.433 din 23 mai 2007
Specificare Puritatea varietală minima, %
Prebaza , Baza Certificata
Ardei 98 96
Andiva 97 95
Asmăţui 97 95
Bob 98 96
Broccoli, conopida 97 94
Cardon 97 95
Castraveţi 98 96
Ceapa, praz 97 95
Cicoare creaţă, industrială 97 95
Dovlecel 97 95
Dovleac 99 96
Fasole, mazăre 99 96
Fenicul 97 94
Fetica 98 96
Gulie 98 96
Morcov 97 95
Napi 95 93
Pătrunjel de rădăcina, frunze 96 95
Pepene galben, verde 97 94
Ridichi 97 95
Salata 97 94
Sfecla roşie, peţiol 97 95
Scorzonera 97 94
Spanac 98 95
Sparanghel 95 93
Ţelina 97 94
Tomate 98 96
Varza alba,creata, roşie, de 97 95
Bruxelles şi chinezească
Vinete 97 95
45
Controlul florilor autofecundate din lotul de hibridare se
face numai pentru genitorul matern (tabel'4.4, 4.5).
Tabelul4.4
Numărul de puncte şi numărul de plante pentru determinarea
procentul m'd efo l n' autofiecundate
Specia Suprafaţa
Sub 1 ha Intre 2-5 ha
Nr. Nr. plante Nr. Nr. plante
puncte examinate puncte examinate
Tomate 6 300 16 800
Ardei 4 400 16 800
Vinete, 4 200 10 500
pepeni şi
castraveţi
Tabelul4.5
Procentul maxim de flori autofecundate admise la controalele
efectuate
Specia Procentul de flori autofecundate (%)
Controlul 1 Controlul II Controlul III
Tomate 1,0 2,0 3,0
Ardei 5,0 7,0 8,0
Vinete 1,0 3,0 3,0
Tabelul4.6
Condiţiile de puritate biologică (varietală) minimă pentru
certificarea şi aprobarea în câmp a culturilor semincere
hibride
Specificare Puritatea varietală minima, %

Tomate hibride 96
Castraveţi hibrizi 98
Pepeni hibrizi 98
Ardei hibrizi 96
Vinete hibride 98
Alte legume hibride 98
46
4.1.3 Controlul în câmp privind starea culturală în
loturile semincere legumicole
Culturile semincere necesită o îngrijire aparte întrucât
neefectuarea combaterii buruienilor determină o sensibilizare a
plantelor, diminuarea producţiei de seminţe cu repercusiuni
asupra calităţii acestora şi îngreunarea condiţionării seminţelor
datorită unor buruieni greu separabile (tabelul 4.7). Starea
culturală este o condiţie esenţială în certificarea loturilor
semincere.
Tabel4.7
Buruieni de carantină, alte plante de cultură şi buruieni cu
seminte 2reu separabile
Buruieni
Cultura Alte plante de Greu De
cultură separa bile carantin
ă
Morcov, - Sorgum Cuscuta
pătrunjel şi halepense, sp.
ţelină Daucus sp.,
Cuscuta sp.
Ceapă, praz - Sorgum Cuscuta
halepens, sp.
Echinochloa
sp., Cuscuta
sp.
Tomate - Solanum
nigrum
Salată - Cirsium
arvense
Vărzoase Sinapis sp, Raphanus sp.; Orobanch
Brassica sp. Echinoch/oa esp.
sp.
Mazăre Măzăriche, Vicia sativa
mazăre furajeră
47
4.1.4. Controlul pentru stabilirea stării fitosanitare În
loturile semincere legumicole
Starea fitosanitară a culturii semincere constituie deasemenea,

o condiţie obligatorie care trebuie respectată în vederea certificării
loturilor semincere. Detenninarea se face concomitent cu cea
pentru puritate biologică, detenninările făcându-se la proba medie
sau în punctele stabilite. Se consideră plante atacate cele care
prezintă simptome indiferent de intensitatea atacului. Nu se admit
organisme dăunătoare de carantină;
La determinarea stării fitosanitare se iau în considerare
organismele dăunătoare specifice prezentate în tabelul 4.8,
respectiv 4.9., care prezintă pericol de transmitere prin seminţe
sau părţi vegetative.
Tabelul4.8
Lista organismelor dăunătoare care pot afecta semnificativ
calitatea materialului săditor legumicol
(selecţie conform Ordinului M.A.P.D.R. 1269/2005)
Organisme dăunătoare specifice
Insecte, acarieni
Virusuri şi
Specia şi nematozi în
Bacterii Fungi organisme
toate stadiile de
similare
dezvoltare
Allium Deliasp., Pseudomona Botrytis spp., Toate, dar în
cepa Ditylenchus s spp. Fusarium special virusul
dipsaci, oxysporum f. sp. Onionyelow
Meloidogyne sp. , Cepae, dwarf
Thysanoptera, în Peronospora
special Thrips destructor,
tabaci Sclerotium
cepivorum
Allium Deliasp., Pseudomona Altemaria porri, Toate, dar în
porum Ditylenchus s spp. Fusarium special virusul
dipsaci, culmorum, Leekyelow
Thysanoptera, Phytopthora stripe
porri, Sclerotium
cepivorum
Allium Aceria tulipae Toate, dar în

sativum Delia SJl. special virusul
48
Insecte, acarieni
Virusuri şi
Specia şi nematozi in
toate stadiile de
similare
dezvoltare
Ditylenchus Onionyelow
dipsaci dwarf
Thysanoptera,
Apium Acidia heraclei, Ervinia Fusarium Toate, dar în
graveolens Lygus spp, carotovora oxysporum f. sp. special virusul
Psila rosae, subsp. Apii, Celery mosaic
Tetranoptera, în carotovora Phoma apiicola, şi Cucumber
special Pseudomona Pythyum spp., mosaic
Frankliniella s syringae Sclerotinia
occidentalis i pv. apii scerotiorum,
Thrips tabaco Septoria apiicola
Beta Pegomya betae Phoma betae Toate, dar în
vulgaris special virusul
Beet necrotic
yelow vein
Brassica Aleyrodidae spp., Pseudomona Altemaria Toate, dar în
oleracea Aphididae, s syringae brassicae, special virusul
Heterodera spp., pv. Mycosphaerella Cauliflower
Lepidoptern dar în maculicola, spp., Phoma mosaic virus,
special Xanthomona lingam, Tospovirusuri
Frankl iniella s campestris Plasmodiophora şi Turnip
occidentalis pv. brassicae, mosaic virus
campestris Phythium spp.,
Rhizoctonia
solani
Capsicum Aleyrododae, Fusarium Toate, dar în
annuum Leptinotarsa oxysporum special virusul
deceml ineata, Cucumber
Ostrinia nubilalis, Leveillula mosaic virus,
Phthorimaea taurica, Tomato mosaic
operculella, Pyrenochaeta virus, Peper
Tetranychidae, lycopersici, mild mottle
Thysanoptera, în Phythiurn spp., virus şi tobacco
special Phytophtora mosaic virus
Frankliniella capsici,
occidentalis Verticilium albo
atrum,
Verticillium
dahliae
Citullus Aleyrodidae, Pseudomona Colletotrichum Toate, dar în
49
Or2anisme dăunătoare specifice
Insecte, acarieni
Virusuri şi
toate stadiile de
similare
dezvoltare
/anatus Aphididae, s syringae lagenarium special virusul
Meloidogyne spp., pv. Watermelon
Polyphagotarsone Jacrymans mosaic virus 2
mus latus,
Tetranichus spp.,
Thysanoptera, în
special
Frankliniella
occidentalis
Cucumi.s Aleyrodidae, Pseudomona Colletotrichum Toate, dar în
meio Aphididae, s syringae lagenarium, special virusul
Meloidogyne spp., pv. Fusarium spp., Cucumber
Polyphagotarsone lacrymans Phytium spp., gre en motte
mus latus, Sphaerotheca virus,
Tetranichus spp., fuliginea, Cucumber
Thysanoptera, in Verticilium spp. mosaic virus şi
special Squash mosaic
Frankliniella virus, Tomato
occidentalis spotted wilt
virus
Cucumi.s Aleyrodidae, Pseudomona Fusarium spp., Toate
sativus Aphididae, Delia s syringae Phytoptbora
platura, pv. cubensis,
Meloidogyne spp., lacrymans Phytium spp.,
Polyphagotarsone Rhizoctonia spp.
mus latus, Sphaerotheca
Tetranichus spp., .fuliginea,
Thysanoptera, în Verticilium spp.
special
Frankliniella
Cucurbila Aleyrodidae, Meloidogyn e Fusarium spp., Toate, dar în
pepo Aphididae, spp., Sphaerotheca special virusul
Meloidogyne spp., Polyphagota fuliginea, Cucumber
Polyphagotarsone rsonemus Vcrticilium spp. mosaic virus,
mus latus, latus, Squash mosaic
Tetranichus spp., Tetranichus virus, Zucchini
Thysanoptera, in spp., yelow mosaic şi
special Thysanopter Tospovirusuri
Frankliniella a, în special
occidentalis Frankliniella
50
Insecte, acarieni
Virusuri şi
toate stadiile de
similare
dezvoltare
Lactuca Aleyrodidae, Botrytis cinerea, Toate, dar în
sativa Meloidogyne spp., Brernia lactucae, special virusul
Thysanoptera, în Phytiurn spp., Lettuce mosaic
special virus şi Lettuce
Frankliniella ring necrosis
occidentalis
Lycopersic Aphididae, Pseudornona Alternaria solani, Toate, dar în
on Aleyrodidae, s syringae Cladosporurn special virusul
lzcopersic Hauptidia pv. tornato fulvurn, Cucumber
um rnaroccana, Colletotrichum rnosaic virus,
Meloidogyne spp., coccoides, Potato virus X,
Tetranichus spp., Didyrnella Potato virus Y,
Thysanoptera, în Jycopersici, Tobacco
special Fusarium rnosaic virus,
Frankliniella oxisporurn, Tornato rnosaic
occidentalis, Leveillula taurica, virus, Tomato
Vasates Phytophthora yelow lea[curl
lycopersici nicotianae, virus.
Pyrenochaeta
lycopersici,
Pythiurn spp.,
Rhzoctonia
solani, Sclerotinia
sclerotiorum,
Verticilium spp.
Solanum Aleyrodidae, Fusarium spp. Toate, dar în

melongena Aphididae, Leveillula taurica special virusul
Herrnitarsonemus f. sp. Cyn ara, Cucumber
latus, Leptinotarsa Rhizoctonia mosaic virus,
decemlineata, solani, Pythium Eggplant
Meloidogyne spp., spp., Sclerotinia mosaic virus,
Tetranychidae, sclerotiorum, Potato virus Y
Thysanoptera, în Verticilium spp., şi Tobacco
special mosaic virus
Frank.linielia
occidentalis,
51
Tabelul4.9
Limitele admise privind prezenţa organismelor
dăunătoare la semincerii legumicoli (Ordinul
433 din 23 mai 2007)
%admis
(maximum)
Categoria biologică:
Specia Organismul dăunător Condiţii speciale
Prebază Certifi-
şi Bază cată
Ardei Fusarium oxysporum 2 5 Cu tratarea seminţelor
IBu!boase, Erwinia carotovora Lipsă Eliminarea la sortare
ădăcinoase
Fasole Xanthomonas syringae pv. 2 5 Cu tratarea seminţei prin
phascoli 1prăfuire
Pseudomonas syringae 2 5 Cu tratarea seminţei prin
pv. phaseolicola 1 prăfuire
Coletotrichum 2 5 -
lindemuthianum
Acanthoscelides obtectus Lipsă (indivizi vii) După tratarea seminţelor
Bostănoase Pseudomonas syringae 5 5 Cu eliminarea integrală
pv. lachrymans a fructelor atacate şi
tratarea seminţelor
Colletotrichum 2 10 Cu eliminarea fructelor
lagenarium bolnave şi tratarea
seminţelor
Ceapă şi Allium virus 1 Lipsă Prin eliminarea plantelor
usturoi Erwinia carotovora Lipsă Lipsă şi butaşilor cu atac
Peronospora destructor Lipsă
Helminthosporium a/ii Lipsă
Ditylenchus dipsaci Lipsă Cu sortarea bulbilor
înainte de plantare
Mazăre Ascochytapisi 2 5 -
Bruchus pisorum Lipsă (indivizi vii) Du_j}_ă tratarea seminţelor
Vărzoase, Alternnaria brassicae 2 5 Cu tratarea seminţelor
ridichi Stemphylium brassicae 2 5
Xanthomonas campestris 1 5 -
1 pv. campestris
Ceutorthynchus assimilis 5 5 Cu eliminarea de la
plantare a căpăţănilor
atacate
Tomate Corynebacterium pv. 1 1 Pentru tomate de seră
michiganense maximum 0,5% cu
obligaţia tratării
seminţelor
52
4.1.5. Fazele şi obiectivele controlului În câmp a loturilor
semincere
Obiectivele controlului sunt diferite cu momentul aplicării,
grupa de specii sau soiuri, tipul culturii (pentru producerea
răsadurilor, obţinerea plantelor mamă, faza de seminceri pentru
soiuri sau hibrizi). Principalele faze şi obiective ale controlului
sunt prezentate în tabelul4.10.
4.1.6. Declasarea culturilor semincere

În situaţia în care cultura seminceră nu întruneşte procentul de
puritate biologică prevăzut la categori a biologică respectivă se
declasează corespunzător categoriei la care se încadrează.
Declasarea cu o categorie se face în următoarele situaţii:
răsadul folosit la înfiinţarea c ulturii semincere este de
calitate necorespunzătoare;
în cazul culturilor semincere de tomate (excepţie făcând
tomatele pentru industrializare) sau vinete răsadul folosit
nu a fost repicat (conform tehnologiei recomandate);
nu s-a efectuat transplantarea rădăcinilor îngroşate de
ridichi de lună (la categoriile biologice SB şi C);
nu s-a efectuat limitarea număr ului de fructe pe plantă în
cazul castraveţilor la 4-5 fructe , pepenilor la 2-4 fructe (în
funcţie de soi), la ardei 4-5 fructe (în funcţie de soi) etc.
dacă s-au produs amestecuri mecanice între soiurile din
categorii biologice diferite sămânţa se certifică la
categoria inferioară.
4.1.7. Respingerea culturilor semi ncere

Respingerea culturilor semincere s e poate face în următoarele
situaţii:
când indicii de puritate biologică nu sunt cei prevăzuţi
nici măcar pentru categoria biologică C,
dacă nu s-a asigurat distanţa minimă de izolare faţă de
alte soiuri din aceiaşi specie ş i faţă de speciile spontane
(vezi tabelele cu distanţele minime de izolare;
dacă culturile de Prebază şi Bază de castraveţi de seră nu
s-au produs în condiţii de cultură forţată;
53
în cazul ardeiului sau vinetelor nu s-a efectuat limitarea
numărului de fructe pe plantă şi cârnitul plantelor la
soiurile din categoria biologică Prebază şi Bază;
în cazul tomatelor hibride, dacă genitorul matern are
creştere nedeterminată s-au lăsat 2 sau 3 copiii.
Joturile de hibridare la care procentul de flori
autofecundate (la genitorul matern), depăşeşte procentul
maxim prevăzut pentru fiecare control;
loturile de hibridare la care se constată că în momentul
începerii lucrărilor de castrare, recoltare a polenului şi
polenizare, genitorii nu au puritatea biologică de 100% şi
chiar ulterior când se constată că genitorul patern este
impurificat (după fructe);
când extragerea seminţelor se face din fructe nesortate
(ardei, vinete, castraveţi etc.), iar la tomatele hibride se
extrag seminţele din fructele sub 30 mm diametru;
dacă se înfiinţează culturile de plante mamă de morcov,
pătrunjel sau păstâmac cu butaşi ramificaţii în procent
mare care depăşesc limitele admise de lege;
dacă se înfiinţează culturile semincere de ceapă cu bulbi
nesortaţi sau cu bulbii dublii care, de asemenea, depăşesc
limitele admise;
dacă se constată că la înfiinţarea culturilor semincere de
sfeclă roşie s-au folosit plante mamă nesortate şi cu
procent mare de butaşi proveniţi din seminţele
impurificate cu sfeclă sălbatică sau furajeră (rădăcinile
prezintă în secţiune transversală şi cercuri concentrice de
culoare albă);
dacă culturile nu au fost întreţinute corespunzător şi se
constată un grad ridicat de îmburuienare;
dacă nu s-au respectat distanţele minime la semănat sau
plantat corespunzătoare tehnologiilor specifice fiecărei
specii;
dacă se constată prezenţa bolilor sau dăunătorilor de
carantină.
54
4.1.8. Eliberarea "Actului de inspecţie În câmp"
"Actul de inspecţie în câmp" este documentul oficial eliberat

in urma inspecţiei culturilor pentru producerea seminţelor, pe
baza examinărilor făcute de inspectorii aprobatori şi înscrise în
"Fişa de control", precum şi a documentului privind controlul
fitosanitar de carantina eliberat de inspectorul de carantina
fitosanitara, după caz.
Numărul actului de inspecţie în câmp va fi numărul de
identitate al partidei de seminţe sau a câmpului.
55
CAPITOLUL V
5. RECOLTAREA SEMINCERILOR LEGUMICOL!,

EXTRAGEREAŞICONDIŢIONAREASEN.UNŢELOR
Calitatea comercială a seminţelor este determinată atât de

respectarea tehnologiei de cultură cât şi de deosebita atenţie la
recoltarea semincerilor, extragerii seminţelor şi condiţionării
acestora.
De la recoltarea semincerilor până la valorificarea seminţelor
se parcurg următoarele etape distincte:
stabilirea momentului optim de recoltare;
recoltarea propriu-zisă a plantelor semincere sau a
fructelor;
pregătirea semincerilor sau a fructelor în vederea
extragerii seminţ elor;
extragerea propriu-zisă a seminţelor;
condiţionarea se minţelor în vederea pregătirii pentru
valorificare.
5.1. MOMENTULOPTIM DE RECOLTARE A

PLANTELORSEMITNCERE
Este determinat de gradul de maturare al seminţelor întrucât,

în general, în funcţie de specie, la plantele legumicole apariţia
florilor, înfloritul, formarea fructelor şi seminţelor cât şi
maturarea acestora decurg e eşalonat, de aceea momentul optim
pentru recoltare se stabileşte cu multă responsabilitate.
Recoltarea înainte de momentul optim are influenţă negativă
asupra germinaţiei finale a seminţelor deoarece seminţele formate
mai târziu sunt şiştave.
Dacă se întârzie poate
recoltarea unor seminceri legumicoli, se
pierde prin scuturar e o bună parte a seminţelor care ajung
primele la maturitatea fiziologică, acestea fiind de fapt şi cele mai
valoroase. Cel mai mare pericol de scuturare există la Compositae
(exemplu la salată), Li liaceae (ceapă, praz), Umbeliferae
(morcov, păstârnac, pătrunjel, ţelină), Cruciferae (varză,
56
conopidă), Fabaceae (fasole, mazăre). În acest caz momentul
optim de recoltare se stabileşte atunci când aproximativ 1O % din
seminţele de pe fiecare plantă în parte au ajuns la maturitatea
fiziologică.
La anumite specii legumicole (exemplu tomate, castraveţi,
pepeni, dovlecei, ridichi de lună etc.) depăşirea momentului optim
de recoltare, cu mult peste maturitatea fiziologică a fructelor,
determină încolţirea seminţelor în fruct, pe plantă.
Momentul optim de recoltare se apreciază urmărind unele
caracteristici ale plante/ar semincere, fructelor sau seminte/ar.
Astfel, când se atinge maturitatea fiziologică a seminţelor:
Tulpinile jlorifere şi frunzele unor plante semincere
anuale (mazăre, fasole, ridichi de lună), bienale (morcov,
pătrunjel, ţelină, varză etc.), perene (revent, leuştean etc),
sunt uscate;
Unele fructe crapă (capsulele de ceapă, praz, bame;
păstăile de mazăre; silicvele de varză), altele capătă
culoarea sau aroma specifică ( tomate, ardei, castraveţi,
dovlecei, pepeni galbeni, morcov, pătrunjel);
seminţele au tegumentul întărit şi coloraţia specifică
speciei sau soiului, sunt pline şi mai grele.
Stabilirea momentului de recoltare a semincerilor legumicoli
are în vedere particularităţile plantelor şi pe baza acestora se
stabileşte perioada din zi ţinând cont şi de starea vremii astfel:
la speciile care prezintă pericolul de scuturare (salata,
mazărea, unele soiuri de fasole, ceapa, prazul, varza,
pătrunjelul, morcovul etc.), recoltarea semincerilor se va
face dimineaţa foarte devreme sau seara târziu (salată,
mazăre). Se evită perioadele de arşiţă din timpul zilei care
favorizează scuturarea seminţelor;
fructele plantelor sensibile la temperaturile negative, de
exemplu cele de vinete, ardei, tomate, bostănoase, trebuie
recoltate înainte de căderea brumelor, deoarece la
temperaturi scăzute acestea se înmoaie şi devin improprii
pentru extragerea seminţelor;
pentru toate speciile de plante legumicole, recoltarea nu
trebuie făcută pe timp ploios şi nici cu vânt puternic.
57
5.2. RECOLTAREASEMINCERILOR
După modul de recoltare al plantelor legumicole semincere se

disting două grupe mari:
1. Plante semincere la care se recoltează tijele jlorale sau
tulpinile plantelor, prin tăiere urmând ca extragerea seminţelor să
se realizeze prin treierat ( semincerii legumicoli din specii care
aparţin familiilor botanice: Umbeliferae (morcov, pătrunjel,
păstârnac, ţelină), Liliaceae (ceapă, praz}, Chenopodiaceae
(sfeclă roşie, spanac), Cruciferae (vărzoase, salată), Fabaceae
(mazăre, fasole, bob). Plantele semincere se pot recolta eşalonat,
manual, prin tăierea inflorescenţei împreună cu o porţiune din
tulpina florală, cu secera sau mecanizat cu combina pentru
recoltarea cerealelor păioase adaptată în acest scop;
Pregătirea semincerilor in vederea extragerii seminţelor
constă în uscarea injlorescenţelor aceasta se face fie in câmp
prin expunere la soare în grămezi sau straturi subţiri, fie în
şoproane, pe stelaje, sau hale specializate, dotate cu aparatură
pentru reglarea temperaturii şi asigurarea ventilaţiei;
Inflorescenţele de ceapă şi praz se usucă sub şoproane special
amenajate.
2. Plante semincere la care se recoltează fructele din care
apoi se extrag seminţele (speciile legumicole din familiile
Solanaceae şi Cucurbitaceae). Fructele se recoltează eşalonat, pe
măsura ajungerii la maturitatea fiziologică, sau mecanizat, când
aproximativ 80% din totalul fructelor au atins această fază
(exemplu tomatele pentru industrializare).
În vederea extragerii seminţelor se vor efectua următoarele
operaţii tehnologice:
curăţirea fructelor prin spălare, dacă pulpa şi sucul
rezultate la extragerea seminţelor se folosesc în consum;
macerarea fructelor (la vinete, castraveti, pepeni verzi).
După tocare, fructele se lasă în bazine cu apă timp de
2-4 zile, până la declanşarea proceselor fermentative
astfel, seminţele se separă uşor ca urmare a
descompunerii stratului de pectină care le acoperă. Prin
fermentare se distrug de asemenea, germenii unor boli
periculoase care se transmit prin seminţe cum sunt:
58
Corynebacterium michiganense şi VMT-ul. Macerarea
fructelor nu trebuie prelungită deoarece acizii din mediul
de fermentaţie pot fi nocivi pentru embrionul seminţelor.
Pentru reducerea timpului de macerare la 10-12 ore, se
pot folosi enzime pectoliticecare se adaugă în macerat în
cantităţi foart e mici (150- 1000 ppm).
5.3. EXTRAGEREA SEMINŢELOR
• In cazul inflorescenţelor şi fructelor uscate (ceapă, praz,

morcov, pătrunjel, mărar, salată, fasole, mazăre, bame),
extragerea seminţelor se face prin treierat cu batoze sau
combine pentru cereale, adaptate şi reglate corespunzător.
Se pot folosi şi batoze pentru seminţe mici tip "Saima".
• In cazul fructelor suculente (tomate, castraveţi, pepeni),
seminţele se extrag cu maşini şi dispozitive speciale.
După spălare (tomate) şi macerare (vinete), fructele se trec
prin "pasatrice" ( maşini prevăzute cu site, care elimină sucul şi
reţin seminţele, pieliţa şi fibrele celulozice din pulpă).
pentru tomate, la ICLF- Vidra s-a realizat o instalaţie
prevăzută cu: - spălător de fructe;
- pasatrice;
-instalaţie de spălat seminţe;
- centrifugă pentru preuscarea seminţelor;
- uscător electric rotativ.
• La ardei, se face decaparea fructelor şi scoaterea manuală
a receptacolului, iar separarea seminţelor de receptacul se
poate face prin cemere. Se evită menţinerea seminţelor pe
receptacul timp îndelungat întrucât receptaculul devine
suculent iar sucul rezultat pătează seminţele fiind
necesară spălarea ulterioară a acestora.
• La vinete,pepeni verzi, castraveti, seminţele se pot
extrage cumaşini de tip "Semlac" sau "Işalniţa", iar
separarea se face cu pasatrice.
59
Fig. 5.1. Maşină semiautomată pentru extragerea seminţelor.
Fig. 5.2. Utilaje pentru extragerea seminţelor la

tomate, castraveţi, pepeni, vinete.
5.4. CONDIŢIONAREA SEMINŢELOR
După extragerea şi separarea seminţelor de pe plantele

semincere se face condiţionarea acestora, operaţii care includ
toate măsurile necesare pentru asigurarea parametrilor de
umiditate, puritate fizică, germinaţie şi aspect.
Condiţionarea se face fie în fermele producătoare de seminţe,
fie la unităţile de colectare şi valorificare a seminţelor (sub formă
de prestări servicii pentru unităţile producătoare).
60
5.4.1.Umiditatea semi11ţelor
Uscarea se poate face în mod natur al, întinzând seminţele pe
prelate sub şoproane, sau artificial c u ajutorul instalaţiilor de
uscare până se ajunge la o umiditate de 9-14 %, în funcţie de
specie şi de tipul de ambalaj (tabelul 6.1)
Tabelul5.l
Umiditatea admisă la seminţele de plante legumicole conform
standardului în vigoare
(Specii cuprinse în Directiva Consiliului 2002/55/CE)
Umiditatea max;imă (%)
Denumirea speciilor În ambalaje În ambalaje
normale ermetice
lAllium cepa, Allium fistulosum, Allium 12 6
lporum, Allium schoenoprasum
Apium graveolens, Asparagus officinalis, 12 7
Valerianella locusta
Beta vulgaris 13 9
Brassica oleracea, Brassica rapa 10 6
Capsicum annuum Il 5
Cichorium intvbus, Cichorium endivia 12 6
Citrullus lanatus, Cucumis melo, 10 7
Cucumis sativus, Cucurbita maxima,
Cucurbita pepo
Cvnara cardunculus 12 8
Daucus carata Il 7
Foeniculum vulgare 12 7
Lactuca saliva 9 6
Lvcopersicon esculentum, Solanum Il 8
melongena
Petroselinum crispum 12 7
Phaseolus coccineus, Phaseolus vulgaris, 14 11
Pisum sativum, Vicia faba
Raphanus sativus, Rheum rhabarbarum 12 7
Scorzonera hispanica 12 8
Spinacia oleracea 13 9
Zea mays 14 10
61
Se recomandă ca uscarea să se facă lent, pentru a nu se
deteriora sistemul enzimatic al seminţelor, cu repercusiuni
negative asupra embrionului. In cazul folosirii instalaţiilor de
uscare, temperatura iniţială trebuie să fie de 24-28·c şi pe măsură
ce umiditatea seminţelor scade, temperatura se poate ridica până
la maximum 36-4o·c.
5.4.2. Sortarea se efectuează în vederea asigurării purităţii

fizice şi constă în separarea seminţelor de orice impuritate fizică
(resturi de plante sau fructe, pământ, pietre, insecte, seminţe de
buruieni, de alte plante sau soiuri, sau seminţe ce aparţin soiului
dar nu sunt capabile să dea plante normale deoarece sunt seci,
sparte, rară embrion etc.).
Sortarea se poate face în următoarele moduri:
• mecanizat - folosind diferite maşini pentru sortat şi
calibrat destinate acestui scop, prevăzute cu:
site- Sortex oscilator; Petkus.
curent de aer (Sortex pneumatic);
site şi curent de aer (Super Petcus);
dispozitive electronice prevăzute cu celule
fotoelectrice pentru sortarea după culoare a
seminţelor de mazăre, fasole şi bob (Sortex
monocromatic şi Sortex bicromatic).
• prin spălare într-un curent de apă sau scufundare în apă
- cantităţi mai mici de seminţe de tomate, ardei, vinete,
ceapă, castraveţi, pepeni, varză, pot fi sortate prin
scufundarea lor într-un vas cu apă, care se agită puternic
şi apoi se lasă să se liniştească. Seminţele mai mari şi
grele cad la fund iar cele seci, necorespunzătoare, sunt
îndepărtate o dată cu înlăturarea apei.
• prin scufundare in diferite soluţii- pentru eliminarea unor
seminţe greu separabile. Astfel, prin scufundarea într-o
soluţie de sare de bucătărie sau sare de potasiu, cu
densitatea de l -1,25g/m3, seminţele de ridichi de lună se
separă de cele de volbură (acestea cad la fund). In acelaşi
mod se pot separa seminţele de ceapă de cele de costrei.
62
• prin alegere la masă -în cazul amestecării seminţelor cu
corpuri străine de aceeaşi greutate, mărime, formă,
culoare şi seminţe greu separabile, sau cu seminţe
deteriorate la recoltare, treierat, extragere. Această
modalitate este costisitoare.
Indiferent de locul în care se efectuează condiţionarea

seminţelor, trebuie respectate următoarele reguli generale:
curăţirea prealabilă a maşinilor şi instalaţiilor folosite;
nu se introduc în selector unele după altele, seminţe din
diferite soiuri ale aceleiaşi specii;
se recomandă succesiunea seminţelor mari cu cele mici;
după fiecare partidă de seminţe, se lasă maşinile să
funcţioneze "în gol" şi se perie organele active în vederea
curăţirii lor;
imediat după condiţionare, începe pregătirea seminţelor
în vederea preluării, prin împărţirea partidei în loturi
individualizate şi omogenizate astfel încât să aibă aceleaşi
însuşiri, calităţi şi aspect.
Fig. 5.4. Precurăţitoare seminţe
63
Fig. 5.5. Selector pentru condiţionarea seminţelor mici
Fig. 5.6. Selectoare cu aer pentru condiţionarea seminţelor

mari şi medii
64
a. b.
Fig. 5.7. a. Separator după culoarea seminţelor;
b. Separatorul magnetic separă seminţele de
impurităţi (pământ, resturi vegetale), seminţe sparte (la
castraveţi, pepeni, ridichi, varză)
a.
c. d.
Fig. 5.8. Instalaţii pentru condiţionarea seminţelor (a,b, c, d)
65
a. b. c. d.
Fig. 5.9.Condiţionarea seminţelor de tomate prin
examinarea germenilor radiografiindu-le cu raze X: a.
germen normal; b. germen anormal;
c. sămânţă fără germen; d. germen imatur.
BUNCĂRULŞI ANAUZAREA UNITATEA DE

POZIŢIONAREA IMAGINII SORTAREA
SEMINŢEI SEMINTE! SEMINŢElOR
cu RAZE X
--- -
+ ?
........
Fig. 5.10. Sistem de sortare a seminţelor cu raze X
66
CAPITOLUL VI
6. CONTROLUL CALITĂŢII SEMINŢELOR

Controlul calităţii seminţelor şi materialului săditor
legumicol are în vedere atât verificarea autenticităţii, purităţii
varietale a seminţelor şi materialului săditor în "precontrof' şi în
''postcontrol", verificări efectuate de Institutul pentru testarea şi
omologarea soiurilor (I.S.T.J.S.) cât şi verificarea în laborator a
indicilor de calitate, care reflectă valoarea culturală a seminţelor,
şi stării fitosanitare.
Verificarea mentinerii soiurilor înregistrate în selectie
conservativa se face prin compararea semintelor din categoria
biologica prebaza cu proba-etalon depozitată la I.S.T.I.S. în
momentul înregistrarii. Proba etalon se menţine la J.S.T.J.S. timp
de 1O ani pentru a servi ca martor în verificarea periodică a
soiurilor înregistrate. Metodologia aplicata la testul privind
verificarea autenticitatii si puritatii varietate se elaboreaza de catre
I.S.T.I.S., pe baza reglementarilor UPOV şi a directivelor
Comunitatii Europene. Atunci cand mentinerea este efectuata intr-
un stat membru al Comunitatii Europene, altul decat cel in care
soiul a fost inregistrat, statele membre trebuie sa se asiste
administrativ in ceea ce priveste controlul.
6.1. Verificarea autenticităţii purităţii varietale a seminţelor

şi materialului săditor în "precontrol" şi în "postcontrol"
În pre- şi postcontrol se verifica daca în cursul multiplicarii
soiurile şi-au pastrat aceleaşi caractere ca la inregistrarea în
Catalogul oficial şi au puritatea biologica corespunzatoare
categoriei declarate.
Sunt supuse verificării seminţele şi materialul biologic din
categoriile biologice Prebază, Bază, Certificată, Standard sau
Comercială.
Seminţele se verifică în pre şi postcontrol cu scopul:
interzicerii utilizării la reînmulţire sau în producţia
pentru consum a loturilor de seminţe necorespunzătoare
67
din punctul de vedere al identităţii, purităţii varietate
sau a stării fitosanitare.
supravegherii activităţii agenţilor economici autorizaţi
şi acreditaţi sau în curs de acreditare care produc şi
multiplică sau prelucrează şi comercializează sămânţă
şi material săditor;
verificării funcţionării sistemului naţional de asigurare a
calităţii seminţelor şi materialului săditor;
Probele de seminţe şi material săditor destinate pre sau post
controlului sunt ridicate de un reprezentant autorizat al LCCCS
sau ICSMS, în prezenţa reprezentantului producătorului, respectiv
a agentului economic care condiţionează sămânţa.
6.1.1. Precontrolul
Verificarea se poate face în două moduri:
1. în parce/e de control în câmp, în seră sau case de vegetaţie
la plante.
Din fiecare lot de sămânţă de Bază destinat multiplicării se
însămânţează parcele de control (microculturi).
Pentru acreditarea menţinătorului sau altor agenţi economici,
aceştia au obligaţia să însămânţeze parcele de control, iar
verificarea se va face de către autoritatea oficială de certificare.
2. prin electroforeză la seminţe
Se execută în laborator la mazăre prin determinarea enzimelor
specifice şi compararea zimogramelor. La tomate, morcov, ceapă,
usturoi etc. se determină proteinele de rezervă şi se compară
diagramele specifice obţinute cu diagramele martor.
Mărimea probelor pentru precontrol prin electroforeză, este
de:
50 g sămânţă de tomate, morcov, ardei;
3 g sămânţă de ceapă (minimum 500 buc.);
500 bulbili de usturoi.
68
Fig. 6.1 Determinarea prin electroforeză a purităţii
varietale
6.1.2. Postcontrolul - Verificarea se face în parcele de

control în câmp.
Se execută pe baza metodologiei avizate de Inspecţia de Stat
pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, prin
compararea cu proba etalon din sămânţa amelioratorului sau din
sămâllţa de referinţă a soiurilor străine înregistrate.
Verificarea în microculturi a seminţelor de legume se va face
astfel:
se verifică o probă din fiecare lot de seminţe la sămânţa
de Prebază şi Bază
se verifică o probă din fiecare partidă la sămânţa
Certificată (C1) şi Standard (St).
Toate seminţele destinate exportului şi cele din import pentru
multiplicare se verifică în postcontrol.
Probele se ridică astfel:
1. din sămânfa brută câte o probă din fiecare partidă
aprobată, înaintea expedierii seminţei pentru condiţionare.
Probele se divid în două subprobe ce se vor păstra la
producător şi la ICSMS sau LCCCS, fie se va mai forma
o probă, în anumite situaţii, pentru ISTIS.
2. din sămânţa conditionată, se formează două probe una
rămâne la agentul economic responsabil cu preluarea, iar
cealaltă se trimite pentru verificare în post control la
69
ISTIS, care va reţine jumătate din probă pentru
soluţionarea, în anul următor, a eventualelor litigii.
Se va întocmi o fişă de ridicarea a probelor pentru
verificarea purităţii varietale în microculturi.
Fiecare probă sigilată va primi un număr de cod şi va fi
expediată la unul din agenţii economici stabiliţi de ISCSMS şi
ISTIS.
Masele minime de sămânţă condiţionată ce vor fi trimise
pentru postcontrol sunt trecute în tabelul 6.1.
Tabelul6.1
Man.mea probe1or m postcont ro1
Grupa sau specia Masa probei (g)
Lej!ume cu seminţe foarte mici

Ţelină, salată 10
Pătrunjel 20
Morcov, păstârnac 30
Sfeclă roşie 40
Alte legume 2
Le ume cu seminţe mici
Tomate, ardei, vinete 30-40
Varză, conopidă, gulii 30
Ridichi 30
L ume cu seminţe mijlocii
Castraveţi, dovlecei, pepeni galbeni 30
Pepeni verzi, dovleac 40
Bame 100
Legume cu seminţe mari
Fasole, mazăre, bob 500
Seminţe hibride şi forme parentale
Tomate, ardei vinete, vărzoase 5
Pepeni galbeni, castraveţi 15
Pepeni verzi, dovlecei 20
Probele se trimit la CTS Târgovişte pentru verificare în

anumite termene astfel:
1 august pentru seminţele de varză timpurie şi de vară,
ridichi de lună, salată şi spanac;
70
15 august pentru cartofii timpurii şi semitimpurii, pentru
testarea virologică şi nematozi;
20 septembrie pentru tomate, ardei şi castraveţi de seră
pentru ciclul 1;
20 decembrie, pentru mazărea de grădină şi plantele
legumicole care se înmulţesc prin răsad;
31 ianuarie, pentru restul culturilor legumicole.
La verificarea purităţii varietate in postcontrol se admit
corespunzătoare loturile de seminţe cu puritate varietală minimum
de 96% pentru hibrizi, minimum 97% pentru categoria Prebaza,
Baza si 95% pentru categoria Certificata la soiuri.
6.2. Verificarea indicilor de calitate a seminţelor
La toate seminţele plantelor legumicole destinate

multiplicării sau comercializării se efectuează analize în cadrul
laboratoarelor specializate pentru controlul seminţelor şi
materialului săditor privind indicii de calitate, indici care vizează
valoarea culturală a seminţelor.
6.2.l.Recoltarea şi alcătuirea probelor

Probele sunt cantităţi reprezentative de sămânţă extrase din
partida seminţelor condiţionate în vederea determinării
caracteristicilor lotului şi care sunt supuse analizelor.
Ridicarea probelor în scopul analizării şi certificării loturilor
de sămânţa se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Loturile de seminţe
În prezenţa delegaţilor oficiali din partea Laboratorului
pentru Controlul Seminţelor se face împărţirea seminţelor dintr-o
partidă mai mare în loturi separate, individualizate şi
omogenizate, astfel ca seminţele din lot să aibă aceleaşi însuşiri,
calităţi, aspect. Laturile pot avea o anumită greutate maximă în
funcţie de specie (tabelul 6.2), ce nu poate depăşi 5% din normele
legale.
71
Tabelul6.2
Masa lotului de seminţe
Mărimea maximă
Specia a lotului
tone
Porumb zaharat, bob 40
Bame, dovlecei, dovleac plăcintar, 20
mazăre, fasole, pepeni, sfeclă roşie
Cimbru de gradina, linte, mărar, 10
morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină,
revent, ştevie, tomate, ardei, vinete,
castraveţi, varză, salată etc.
Leuştean, loboda 5
Proba elementară
Cantitatea de sămânţă luată dintr-un singur loc al lotului şi o
singură dată constituie proba elementară (proba primară).
Numărul minim de probe elementare extrase poartă
denumirea de intensitate de sondare şi este diferit cu mărimea
lotului şi tipul de ambalaj.
Formarea probelor compuse şi de laborator

Probele elementare luate din lot s e examinează macroscopic,
iar dacă se constată ca sunt omogene se procedează la
amestecarea lor, obţinându-se astfel proba compusă. Dacă se
constată că probele elementare nu sunt omogene se execută
sondarea după omogenizarea sau fracţionarea lotului.
Masa probei compuse astfel obţinută trebuie să fie de 5 ... 8
ori mai mare decât masa minimă pe care trebuie să o aibă proba
de laborator şi de aceea se procedează la reducerea ei.
Pentru formarea probei de laborator prin reducerea masei
probei compuse se foloseşte una din următoarele metode conform
STAS 7713-81:
a) metoda divizorului mecanic;
b) metoda godeurilor dispuse la întâmplare;
c) metoda linguriţei;
d) metoda sferturi/ar.
72
Masele mtmme ale probelor de laborator expediate în
vederea executării analizelor curente, cu excepţia celor pentru
determinările privind umiditatea, autenticitatea speciei şi soiului,
masa hectolitrică şi determinarea cuscutei, trebuie să fie cele
prevăzute în tabelul 6.4 . Pentru speciile necuprinse în acest tabel,
masele minime ale probelor de laborator se stabilesc prin
asimilare cu specia indicată care are masa a 1000 boabe cea mai
apropiată.
În cazul seminţelor foarte scumpe, masa minimă a probelor
de laborator poate fi redusă, la cantitatea strict necesară pentru
efectuarea analizei, dar nu mai puţin de 2500 seminţe.
Masele minime ale probelor de laborator expediate pentru
diferite determinări sunt următoarele:
umiditatea cu ajutorul etuvei:
1 00 g pentru seminţele speciilor ce trebuie mărunţite;
50 g pentru seminţele celorlalte specii.
masa hectolitrică: 2 kg;
prezenţa cuscutei:
250g pentru ceapă şi praz;
1OOg pentru ţelină, salată, mărar, pătrunjel şi
păstârilac.
Pentru alte specii se analizează cantităţi similare
Masele minime ale probelor de laborator expediate pentru
determinarea autenticităţii si purităţii biologice în microculturi de
câmp (post control) trebuie să fie cele prevăzute în anexa B.
Extragerea probelor elementare din laturile de seminţe se
poate face:
- cu sonda tip Nobbe, pentru seminţele ambalate în saci;
- cu dispozitive automate de sondare, la seminţele aflate
într-un proces de curgere;
- cu mâna, în cazuri speciale şi la seminţele care curg greu;
- cu sonda mecanică (tip baston).
73
Tabelul6.4
Mărimea probei de laborator la principalele plante
1egmm.co1e
Mărimea minimă a
Denumirea ştiinţifică a speciei
probei de laborator (g)
A/lium cepa 25
Allium fistulosum 15
Allium porrum 20
Allium sativum 20
Allium schoenoprasum 15
Anthricus cerefolium 20
Apium graveolens 5
Asparagus officinalis 100
Beta vulgaris 100
Brassica o/eracea 25
Brassica rapa 20
Capsicum annuum 40
Cichorium intybus (andive) 15
Cichorium intybus (cicoare industrială) 50
Cichorium endivia 15
Citrullus lanatus 250
Cucumis melo 100
Cucumis sativus 25
Cucurbita maxima 250
Cucurbita pepo 150
Cynara cardunculus 50
Daucus carota 10
Foeniculum vul?,are 25
Lactuca sativa 10
Lycopersicon esculentum 20
Petroselinum crispum 10
Phaseo/us coccineus 1000
Phaseolus vu/garis 700
Pisum sativum 500
Raphanus sativus 50
Rheum rhabarbarum 135
Scorzonera hispanica 30
Solanum melongena 20
Spinacia oleracea 75
74
La sondarea sacilor (extragerea probelor) se recomandă:
- sonda de 762 mm lungime, cu
diametru! exterior de 12,7 mm şi cu
două orificii pentru seminţe mici;
- sonda de 762 mm lungime, cu
diametru! exterior de 25,4 mm şi cu
şase orificii pentru seminţe mari.
La ridicarea probelor din seminţe
aflate în vrac sau containere mari se
foloseşte sonda de circa 1600 mm
lungime, cu diametru!de 38 mm şi cu
şase sau nouă orificii.
Fig. 6.2. Diferite tipuri de sonde
Suprafaţa interioară a sondei trebuie să asigure curgerea

perfectă a seminţelor.
Sonda se introduce în poziţia închisă, apoi se deschide şi se
răsuceşte de două ori sau se agită încet, pentru a permite
seminţelor să pătrundă bine în interiorul ei.
6.2.2.Ambalarea şi expedierea probelor de laborator

Pentru majoritatea determinărilor, probele de laborator, se
ambalează şi se expediază în săculeţe de pânză sau pungi de
hârtie rezistentă.
Probele pentru determinarea umidităţii şi a gradului de
infestare cu dăunători, se ambalează separat, în vase ermetic
închise (butelii de sticlă, cutii metalice, ambalaje din material
plastic etc.). Ambalajele ce conţin probele destinate determinării
umidităţii trebuie să fie umplute complet cu seminţe.
Fiecare ambalaj va fi prevăzut cu o etichetă exterioară cu
următoarele menţiuni minime obligatorii: specia,
soiul, categoria biologică; denumirea
unităţii deţinătoare; numărul lotului,
masa şi anul recoltei; felul ambalării
lotului;
data luării probelor;
STAS 1600-81.
75
O etichetă interioară cu aceleaşi specificaţii se introduce în
ambalaj, în afară de cazul când proba este destinată unei
determinări de umiditate.
Probele de laborator trebuie să fie însoţite de un proces
verbal în două exemplare din care unul rămâne la laboratorul de
analiză. În cazul când în procesul verbal rezultă că probele nu s-
au luat în conformitate cu prevederile standardului, inspectoratele
judeţene pot dispune ridicarea altor probe.
Probele trebuie să ajungă la Inspectoratul pentru calitatea
seminţelor şi materialului săditor în 48 ore, iar cele pentru
umiditate, în 24 de ore. Probele martor se păstrează 6 luni.
Probele primite pentru determinarea umidităţii şi pentru infestarea
cu dăunători nu se păstrează.
6.3. Efectuarea analizelor
6.3.1. Examinarea seminţelor la unele specii de plante

legumicole
Analiza este necesară pentru separarea seminţelor cu
caracteristici morfologice foarte asemănătoare, cum sunt:
Cichorium endivia de Cichorium inthibus
Se foloseşte metoda colorării cu fenol pentru a determina
autenticitatea celor două specii cultivate C. inthibus (andiva) şi
C. endivia (cicoarea) precum şi gradul de impurificare reciprocă,
pe baza reacţiei diferite de colorare.
Seminţele supuse analizei se decojesc sau se secţionează în
partea mediană şi se aşează pe o hârtie de filtru îmbibată cu o
soluţie de fenol 0,5% pusă în vase Petri .
După două-trei ore, seminţele de andivă prezintă o coloraţie
brun negricioasă, în timp ce seminţele de cicoare rămân albicioase
chiar şi după 24 ore.
Cucumis melo de Cucumis sativus
Seminţele de pepene galben (Cucumis melo) se deosebesc de
cele de castraveţi (Cucumis sativus) după caracterele morfologice
şi după reacţia la lumina ultravioletă (tabelul 6.5).
76
Tabelul6.5
Recunoaşterea seminţelor de pepeni galbeni şi castraveţi
Specia Cucumis melo Cucumis
sativus
Vârful seminţei Rotunjit lngustat,
mucronat
Suprafaţa Reţea de celule Reţea de celule
(la microscop) poligonale cu laturi dreptunghiulare,
mai mult sau mai dispuse
puţin egale longitudinal
Fluorescenţa Verde albăstrui Galben intens
plantulelor de 1...3
cm la lampa de cuarţ
Allium cepa de Allium porum

Se determină autenticitatea celor două specii înrudite precum
şi gradul de impurificare reciprocă, pe baza caracterelor
morfologice ale seminţelor, tabelul 6.6.
Tabelul6.6
Recunoaşterea seminţelor de ceapă şi praz
Specia Allium cepa Allium porum

Toate cele trei feţe
Feţele laterale Una din cele trei feţe prezintă încreţituri
ale seminţelor prezintă o adâncitură în mari, sămânţa
formă de scoică având un aspect
zbârcit
Vârful seminţei Prezintă o ştirbitură Fără ştirbitură
Suprafaţa Netedă sau fm poroasă Pronunţat încreţită
seminţei
Culoarea Neagră, în general Neagră cenuşie,
seminţei lucioasă mai puţin lucioasă
Brassica şi Sinapis spp.

Se foloseşte reacţia la tratare cu hihroxid de sodiu.
77
Seminţele din grupa verzei (Brassica oleracea) pot fi
separate de seminţele de rapiţă sau muştar prin tratare cu hidroxid
de sodiu 1%.
Seminţele supuse analizei se introduc separat, una câte una in
câte o eprubetă cu diametru!de 8 mm. Cu o pipetă obişnuită se
introduc apoi în fiecare eprubetă 3-4 picături de soluţie de
hidroxid de sodiu. Eprubetele astfel pregătite se aşează în stative
şi se introduc în termostat unde se ţin circa 2 ore la o temperatură
de 25 ....30• C. În urma acestui tratament pigmenţii existenţi în
tegumentul seminal se dizolvă în soluţia din eprubete, pe care o
colorează în: roz sau roz vişiniu, în cazul seminţelor din grupa
verzei şi galben deschis, în cazul seminţelor de muştar şi de
rapiţă.
Intensitatea culorii depinde direct de cantitatea şi de
grosimea stratului de soluţie şi de aceea toate eprubetele trebuie
să aibă acelaşi diametru, iar numărul de picături din reactivul
folosit trebuie să fie acelaşi.
Sinapis arvensis (muştarul sălbatic) şi Brassica napus
Seminţele se pun echidistant pe o hârtie de filtru albă
îmbibată cu o soluţie normală de hidroxid de potasiu. Se ţin la
temperatura camerei timp de 45...60 minute, timp în care
extractul de tegument trece în hârtie. Sub influenţa razelor
ultraviolete ale lămpii cu cuarţ, extractul din seminţele de Sinapis
arvensis (muştar) dă o fluorescenţă verde gălbuie.
Seminţele vătămate de Brassica dau o fluorescenţă albastru
mată, de aceea se vor testa numai seminţele nevătămate.
Dacă se va analiza o cantitate mai mare de seminţe pentru a
se depista impurificarea cu Sinapis arvensis, proba se cerne mai
întâi printr-un ciur cu ochiuri de 1,8 mm diametru şi se analizează
numai fracţiunea care a trecut prin ciur (peste 90% din seminţele
deS. arvensis au diametru] sub 1,8 mm).
Raphanus sativus de Raphanus raphanistrum (ridichea
sălbatică)
Pentru diferenţiere se urmăresc caracterele morfologice ale
seminţelor. Seminţele de Raphanus sativus deşi sunt mai mari nu
se pot deosebi de cele de Raphanus raphanistrum. Segmentele de
fruct la Raphanus raphanistrum prezintă de obicei 12 creste
longitudinale, puternice şi sunt brusc îngustate la capete. Cele de
78
Raphanus sativus nu prezintă creste ci nervuri mai slabe şi sunt
uşor sau deloc îngustate la capete.
6.3.2. Determinarea purităţii fizice

Înainte de analizare se verifică integritatea ambalajului probei
de laborator apoi se deschide iar conţinutul se varsă într-un vas de
mărime corespunzătoare. In continuare se parcurg următoarele
etape: examinarea prealabilă a probei de laborator, omogenizarea
şi formarea probei de analiză.
Examinarea prealabilă a probei de laborator
Seminţele din probă se examinează organoleptic, în privinţa
aspectului general, luciului, culorii, prezenţei mucegaiurilor,
mirosului etc., notând toate observaţiile în fişa de analiză. Dacă se
constată că proba de laborator conţine impurităţi mari (pietricele,
pământ) care nu se pot distribui uniform în masa probei, acestea
se extrag înainte de formarea probei pentru analiză, se cântăresc
separat şi rezultatul se exprimă în procente faţă de masa probei de
laborator.
Formarea probei pentru analiză
Din conţinutul probei de laborator se extrage o probă pentru
analiză care trebuie să aibă cel puţin masa minimă prevăzută
(tabelul 6.7), fie două subprobe aproximativ egale, care împreună
să aibă cel puţin masa minimă a probei pentru analiză.
În cazul speciilor cu seminţe foarte mici, sau în alte situaţii
speciale, masa minimă prevăzută în tabelul6.7 poate fi redusă, cu
condiţia ca analiza să se efectueze pe cel 0,5 g sau respectiv, pe
cel puţin 2500 seminţe.
Când sunt folosite pentru analiză două subprobe fiecare
trebuie să fie extrasă independent. După extragerea primei
subprobe, se amestecă din nou proba de laborator şi apoi se
extrage cealaltă subprobă.
79
Tabelul 6.7.
Masa minimă a probelor de analiză pentru determinarea
purităţii fizice şi a componenţei botanice
Masa minimă a probelor
de analiză (g)
Specia
Componenţ
Puritate
a botanică
Tomate 5 15
Ardei 15 150
Pătlăgele vinete 10 100
Ceapă, praz 10 50
Ţelină, tarhon, cimbru de grădină 1 10
Morcov, salată, creson 3 50
Mărar 4 50
Andive 4 40
Măcriş, ştevie 3 30
Pătrunjel, păstâmac, lobodă, 5 50
leuştean, varză, conopidă, gulii
Spanac 25 250
Ridichii 50 250
Sfeclă roşie 50 500
Sparanghel, anghinare, bame 100 500
Castraveţi, pepene galben 100 150
Dovlecei, 100 250
Pepene verde 200 500
Pentru extragerea probei sau subprobei de analiză, se poate

folosi una din următoarele metode: metoda divizorului mecanic,
metoda godeurilor dispuse la întâmplare, metoda linguriţei,
metoda sferturilor.
Metoda divizorului mecanic implică efectuarea următoarelor
operaţii:
verificarea celor două vase ale divizorului mecanic
dacă nu au rămas resturi de la celelalte probe analizate;
introducerea seminţelor din proba de laborator în cuva
centrală a divizoruJui obţinându-se două partide.
80
Operaţia se repetă de mai multe ori pentru a obţine
astfel şi o omogenizare cât mai bună a probei;
se îndepărtează unul din vasele de captare, iar
conţinutul celuilalt se toarnă din nou în cutia de
alimentare a divizorului, după ce în prealabil s-au fixat
alte două vase de captare. Prin aceasta, proba de
laborator se înjumătăţeşte, operaţia făcându-se până
când obţinem masa minimă de seminţe prevăzută
pentru specia analizată.
Pentru omogenizarea seminţelor şi formarea probelor sau
subprobelor de analiză din speciile cu seminţele foarte mici se
foloseşte divizorul rotativ 6.1 b }.
c.. -------- - -
Fig. 6.3. Formarea probei pentru analiză
a., b. Divizor mecanic; c. divizor rotativ
81
Metoda godeurilor dispuse la întâmplare
Această metodă este utilizată în special pentru seminţele mici,
la care proba pentru analiză are masa până la 1O g, sau la
seminţele care nu se rostogolesc numai în laboratoarele care nu
sunt dotate du divizoare mecanice.
Se procedează astfel:
- pe o tavă se pun la întâmplare 6... 8 godeuri, în care
sămânţa este împrăştiată cât mai uniform. Sămânţa
căzută în şase godeuri reprezintă o probă pentru
analiză, dacă masa respectivă corespunde cantităţii
minime prevăzute
- după cântărirea acestora, dacă masa este insuficientă, se
adaugă conţinutul celui de al şaptelea şi eventual al
optulea godeu.
- se repetă întreaga operaţie, în cazul în care cantitatea de
sămânţă din cele 8 godeuri nu este suficientă, sau dacă
conţinutul a 6 godeuri depăşeşte cu mult masa minimă
necesară.
Metoda linguriJei - este utilizată în special pentru speciile cu
seminţe mici. Metoda cuprinde în următoarele etape:
- proba de laborator se pune pe o suprafaţă plană, în
formă de pătrat, se omogenizează şi se întinde cu
ajutorul a două rigle pe toată suprafaţa, uniform, în
grosime de circa 1 cm;
- cu ajutorul unei linguri cu muchia plană şi a unei
spatule, se iau cantităţi aproximativ egale de seminţe
din cel puţin 5 locuri alese la întâmplare şi din toată
grosimea stratului, astfel încât să se obţină cel puţin
masa minimă prevăzută pentru proba de analiză.
Metoda sferturilor - este utilizată pentru speciile cu seminţe
foarte mici. Această metodă constă în:
- proba de laborator se omogenizează, apoi se întinde pe
o suprafaţă plană, în strat uniform, gros de 0,5 cm şi
de formă pătrată;
- cu ajutorul unei rigle şi a unei spatule, se trag cele
două diagonale împărţind pătratul în patru sferturi,
dintre care se elimină două opuse şi se păstrează
celelalte două;
82
se repetă operaţiunea, până când obţinem o masă
apropiată de cea minimă prevăzută pentru proba de
analiză.
Separarea pe categorii de componente

Cu ajutorul unei spatule sau pensete, proba sau subproba de
analiză se separă în patru categorii de componente şi anume:
- sămânţă pură;
- seminţe de alte plante de cultură;
- seminţe de buruieni;
- materii inerte.
După caz şi pentru anumite specii este indicată folosirea unor
lupe, binoculare, diafanoscoape etc.
Cântărirea
lmpurităţile mari separate la examinarea prealabilă, se
cântăresc separat, se exprimă în procente faţă de masa probei de
laborator şi se menţionează la partida corpuri inerte.
Celelalte trei categorii de impurităţi se cântăresc separat, cu
precizia indicată în tabelul 6.8. Masa seminţei pure se determină
prin diferenţă faţă de masa probei de analiză.
Tabelul 6.8
Precizia la cântărire
Masa probei pentru Numărul de zecimale
analiză prevăzută (g) (precizia) cu care se fac
cântăririle
Mai mică de 1 4
1...9 3
10...99 2
100...999 1
100 sau peste o
La determinarea purităţii fizice se poate cântări separat orice
component, din orice categorie, a cărei prezenţă în probă şi deci
în lotul de seminţe respectiv, se consideră necesar să fie cunoscut.
83
Se cântăreşte, de asemenea separat, orice component al cărui
conţinut care este limitat prin standardele de condiţii tehnice de
calitate, sau care reprezintă 5% din probă sau mai mult.
Calculul şi exprimarea rezultatelor
Conţinutul procentual (X) al fiecăreia din cele trei categorii
de impurităţi se calculează cu formula:
X= (m 1 • lOO):m. C [%]
În care:
m 1 = masa categoriei respective de impurităţi în proba de
analiză, în g;
m = masa totală a probei de analiză, în g;
C = coeficientul de corecţie (dacă este cazul), calculat după
formula:
C=B:A ,
unde:
B = masa probei de laborator fără impurităţile
mari;
A = masa iniţială a probei de laborator.
Conţinutul procentual de sămânţă pură (P), se calculează
însumând conţinutul procentual al categoriilor de impurităţi şi
conţinutul procentual de impurităţi (I), iar totalul se scade din
100, astfel:
În care:
x 1 =conţinutul de seminţe de alte plante de cultură, în%;
x2 = conţinutul de seminţe de buruieni, în %;
x3 = conţinutul de materii inerte, în %.
Rezultatele determinării purităţii fizice se expnma cu o
zecimală şi se rotunjesc astfel: fracţiile egale cu 0,04% sau mai
mici se neglijează, iar acelea peste 0,04% se rotunjesc în sus,
astfel ca suma tuturor procentelor categoriilor găsite să fie egală
cu 100.
Categoriile care reprezintă 0,04% sau mai puţin, se
menţionează în buletin ca urme.
Dacă s-a lucrat cu două subprobe pentru analiză, diferenţa
între cele două rezultate găsite nu trebuie să o depăşească pe cea
prevăzută în tabelul 6.9, coloana 3. In acest caz, în buletin se
84
înscrie valoarea medie aritmetică a fiecărei categorii calculată
pentru cele două subprobe.
Dacă diferenţele întrec limita admisă, se analizează alte două
noi subprobe. În cazul în care şi la acestea se obţine o diferenţă
mai mare decât limita admisă, se calculează media aritmetică a
celor 4 subprobe.
În cazul în care s-a lucrat cu două probe pentru analiză
întregi, luate din aceeaşi probă de laborator, procedeul este
acelaşi, însă se folosesc diferenţele maxime admise din tabelul
6.9, coloana 4.
6.3.3. Determinarea componenţei botanice

Această determinare constă în stabilirea numărului de seminţe
de buruieni şi de alte plante de cultură dintr-o probă condiţionată.
Se va face numai pentru speciile la care conţinutul în aceste
impurităţi este limitat numeric prin standardele de condiţii tehnice
de calitate.
Nu se execută atunci când în urma determinării purităţii fizice
rezultă că numărul de seminţe de alte plante de cultură sau de
buruieni la kg sau la o anumită masă, depăşeşte de două ori limita
numerică maximă admisă prin standardele de condiţii tehnice de
calitate ale seminţelor respective. Fac excepţie probele la care
trebuie căutate obiectele de carantină, precum şi speciile la care
masa prevăzută pentru determinarea purităţii fizice este mai mică
de 4 g sau mai mare de 100 g.
Modul de lucru
Pentru determinarea componenţei botanice se va extrage din
proba de laborator o probă pentru analiză suplimentară, a cărei
masă împreună cu masa probei utilizate pentru determinarea
purităţii fizice, să reprezinte cel puţin masa minimă prevăzută în
tabelul6.7, coloana 3. Din această probă suplimentară se separă şi
se numără seminţele de alte plante de cultură şi de buruieni
extrase.
În funcţie de specie, se analizează următoarele cantităţi de
sămânţă: 250 g pentru ceapă şi praz şi 1OOg pentru ţelină, salată,
mărar, morcov, pătrunjel, păstârnac.
85
Sămânţa se cerne printr-o sită, apoi se examinează amănunţit
cu ajutorul unei lupe. Dacă nu s-a găsit cuscută în proba căzută de
pe sită, se examinează atent şi sămânţa rămasă pe sită. In cazul în
care la examinarea probei se găsesc numai resturi de capsule sau
seminţe de cuscută nedezvoltate sau pietrificate, care se s:f"arâmă
la apăsare, se va mai examina încă o probă. Dacă nici în a doua
probă nu se găsesc seminţe normale de cuscută, lotul este
considerat liber de cuscută.
6.3.4. Determinarea stării sanitare

Scopul acestei determinări este stabilirea prezenţei sau
absenţei dăunătorilor sau a infestării cu organisme patogene care
se transmit prin seminţe. Pentru determinarea stării sanitare
probele de seminţe se examinează în cel mult 48 ore de la
primirea lor. Până la examinare probele se păstrează la loc uscat şi
rece, bine aerisit, în pungi de hârtie, ferite de insecte şi rozătoare,
la temperatura de aproximativ 10°C.
Pentru constatarea prezenţei dăunătorilor în perioada rece a
anului, proba de laborator se ţine timp de 2 - 3 ore la temperatura
de 18-20°C, pentru a provoca mobilitatea dăunătorilor.
Examinarea stării sanitare a seminţelor se poate efectua:
prin determinări independente pe întreaga probă de
laborator sau pe sub probe extrase special din proba de
laborator. Proba de analiză nu trebuie să fie mai mica de
100 seminţe pure.
concomitent cu analiza de puritate, separând din proba
de analiză sau din proba de laborator corpurile străine
de sămânţă care reprezintă obiecte supuse normării
(scleroţi ai diferitelor ciuperci, larve sau adulţi de
insecte), seminţe sau fragmente de seminţe infectate.
concomitent cu determinarea genninaţiei, când
condiţiile de determinare a stării sanitare sunt aceleaşi
cu cele pentru determinarea germinaţiei.
86
Tabelul6.9
Determinarea purităţii fizice
Media aritmetică a rezultatelor a Subprobe pentru Probele pentru
două probe pentru analiză intregi din analiză analj:zil intregi
aceeaşi probă de laborator Diferenţa maximli admisă intre rezultatele
cu care s-a calculat media aritmetică
99,93...100,00 0,00...0,40 0,23 0,16
99,99...99,94 0,05...0,09 0,34 0,24
99,85...99,80 0,10... 0,11 0,42 0,30
99,80...99,84 0,15...0,19 0,49 0,35
99,75...99,79 0,20. ..0,21 0,55 0,39
99,70.. .90,74 0,25... 0,29 0,39 0,42
99,65.. .99,69 0,30... 0,31 0,65 0,46
99,60...99,64 0,35. ..0,29 0,62 0,49
99,55...99,59 0,40...0,44 0,74 0,52
99,50. ..99,54 0,45. ..0,49 0,76 0,54
99,40...99,49 0,30...0,59 0,82 0,58
99,30...99,39 0,60. ..0,69 0,89 0,63
99,20...99,29 0,70. .. 0,79 0,95 0,67
99,10...99,19 0,80. ..0,89 1,00 0,71
99,00...99,09 0,90... 0,99 1 ,06 0,75
98,75...98,99 1,00...1,24 1,15 0,81
98,50...98,74 1 ,25... 1,49 1,26 0,89
98,25... 98,49 1,50...1,74 1,37 0,97
98,00...98,24 1,75. ..1,99 1,47 1,04
97,75...97,99 2,00...2,24 1,54 1,09
97,50...97,74 2,25.. . 2,49 1,63 1,15
97,25·...97,49 2,50...2,74 1,70 1,20
97,00...97,24 2,75...2,99 1 ,78 1 ,26
96,50...96,99 3,00...3,49 1,88 1,33
96,00...96,49 3,50...3,99 1,99 1,41
95,50...95,99 4,00...1,49 2,12 1,50
95,00...95,49 4,50...4,99 2,22 1,57
94,00. ..94,99 5,00.. . 5,99 2,38 1,68
93,00...93,99 6,00...6,99 2,56 1,81
92,00...92,99 7,00. .. 7,99 2,73 1,93
91,00...91,99 8,00...8,99 2,90 2,05
90,00.. .90,99 9,00.. .9,99 3,01 2,15
88,00...89,99 10,00... 11,99 3,25 2,30
86,00...87,99 12,00...13,99 3,49 2,47
84.00...85,99 14,00...15,90 3,70 2,62
82,00...83,99 16,00... 17,99 3,90 2,76
80,00. ..81 ,99 18,00...19,99 4,07 2,88
78,00... 79,99 20,00...21,99 4,23 2,99
76,00...77,90 22,00...23,99 4,37 3,09
74,00...75,99 24,00...25,99 4,50 3,18
72,00. ..73,99 26,00... 27,99 4,61 3,29
70,00...71,99 28,00... 29,99 4,71 3,33
65,00...69,99 30,00.. .34,99 4,86 3,44
60,00. ..64,99 35,00...39,99 5,02 3,55
50,00...59,99 40,00...49,99 5,06 3,65
87
Determinarea infestării seminjelor
lnfestarea seminţelor cu insecte şi acarieni se poate prezenta
sub două forme: vizibilă şi ascunsă.
Forma vizibilă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu
de dezvoltare se pot descoperi cu ochiul liber, sau când
seminţele prezintă semne vizjbile de atac (înţepături,
orificii, rosături etc.);
Forma ascunsă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu
de dezvoltare sunt localizaţi în interiorul seminţelor, iar
prezenţa lor nu se poate stabili decât prin secţionarea
seminţelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin
radiografie.
Metode pentru determinarea formei vizibile de infestare

cu gărgăriţe a leguminoaselor
1. Determinarea prezentei gărgăriJelor adu/te vii. Pentru
examinarea probei sunt parcurse următoarele etape:
- Proba de laborator aflată în ambalajul sigilat se
cântăreşte cu precizie de 1 g.
- Se deschide ambalajul probei, iar conţinutul acestuia se
varsă pe o coală de hârtie albă;
- Se numără imediat gărgăriţele adulte vii prezente printre
boabe sau pe ambalaj, ieşite în mod natural sau
stimulate prin căldură cu aparate speciale. Numărul lor
se raportează la 1 kg.
- Pentru determinarea numărului de gărgăriţe adulte vii
existente în interiorul boabelor se procedează astfel: din
proba de laborator se cântăresc 100 g seminţe cu
precizie de 1 g şi pe o lamă de metal se sparge fiecare
sămânţă în parte. Se numără gărgăriţele adulte vii găsite
în interiorul seminţelor şi se raportează la 1 kg de
seminţe.
2. Determinarea macroscoptca a seminJelor de

leguminoase infestate cu gărgăriJe.
După omogenizarea probei de laborator se extrage proba de
analiză din care se numără rară alegere 400 seminţe. Se întind pe
o placă de sticlă şi se examinează minuţios, separându-se:
88
- seminţele cu orificii circulare, regulate, cu diametru!de
1,5-2 nun (atac de Acanthoscelides obtectus la fasole)
sau 2-3 mm (Bruchus pisorum L la mazăre), seminţe cu
2-3 orificii (Bruchus rujimanus Boh. la bob) din care au
ieşit sau în care se mai găsesc gărgăriţele;
- seminţe cu orificii circulare acoperite de tegument, ce
apar sub forma unor pete de culoare mai închisă decât
cea a tegumentului (mazăre, fasole, bob) în care se
găsesc larve, nimfe sau gărgăriţe adulte;
- seminţe pe care se găsesc înţepături slabe, cu diametru!
de 0,1-0.3 rnm (care reprezintă locul de intrare allarvei
în bob).
Se numără seminţele atacate, numărul lor se raportează la
proba de 400 seminţe iar rezultatul se exprimă în procente.
3. Determinarea formei ascunse de infestare a

leguminoaselor cu Brucllus spp. şi Acantlloscelis ohtectus
Se foloseşte metoda de separare a seminţelor infestate cu
ajutorul soluţiei de clorură de sodiu.
Se prepară o soluţie saturată de clorură de sodiu (300-
350 g clorură de sodiu dizolvată 'intr-un litru de apă
caldă, apoi răcită şi filtrată printr-un tifon curat).
Din proba de laborator se numără fără alegere 400
seminţe care se introduc într-un vas cu înălţimea de 20-
30 cm, umplut în prealabil cu soluţie de clorură de
sodiu. Seminţele sănătoase cad la fundul vasului iar cele
uşoare, între care şi cele atacate de gărgăriţe, se ridică la
suprafaţă.
Cu ajutorul unei site sau Iinguriţe se scot seminţele care
plutesc la suprafaţa lichidului şi se secţionează sau se
sparg cu atenţie pe o placă de metal pentru a constata
dacă in interior există larve, nimfe sau adulţi.
Seminţele atacate se separă şi se numără. Rezultatul se
exprimă în procente. La rezultatul determinării formei
ascunse, se însumează şi rezultatul determinării formei
vizibile de infestare.
89
4. Determinarea infestării cu acarieni a arpagicului
Forma vizibilă de tnjestare.
Proba de laborator (1 kg) se ţine la temperatura de 25-
30. C pentru a provoca mobilitatea dăunătorilor, apoi se
cerne printr-o sită.
Materialul trecut prin sită se examinează cu ajutorul
unei lupe pentru a depista prezenţa dăunătorilor. Se
examinează de asemenea fiecare bucată de arpagic sub
lupa binocular.
Forma ascunsă de infestare.

- Din proba de laborator (1 kg) se introduc în câte un
borcan de sticlă mici cantităţi de bulbi cu aspect
corespunzător şi separat, bulbi din impurităţi.
Borcanele se acoperă cu pânză umectată şi se introduc
într-un termostat la temperatură constantă de 25-30°C
timp de 1 oră. În cazul prezenţei acarienilor, aceştia se pot
observa mişcându-se pe partea interioară a pereţilor
borcanelor.
5. Determinarea formei ascunse de infestare cu nematozi a

arpagicului şi usturoiului
- Din proba de laborator omogenizată se ia o probă de 250
bulbi de arpagic sau căţei de usturoi, se numără fără
alegere 100 bucăţi, se taie discul, se secţionează bulbii şi
se aşează întreg materialul în cutii Petri.
- Se acoperă cu apă şi se menţin 3-4 ore la temperatura de
18-2o·c.
- Se examinează la lupă pentru a observa prezenţa
nematozilor în apă.
- Rezultatul analizei se raportează la 100 bucăţi (bulbi).
6.3.5. Determinarea umidităţii seminţelor

Prin umiditate se înţelege pierderea procentuală de masă
(greutate) a seminţelor în condiţiile stabilite prin standard.
90
Probele pentru determinarea umidităţii se vor pune în pungi
din material plastic şi nu se vor deschide decât în momentul în
care se vor analiza, pentru a evita pierderile de umiditate.
Determinarea umidităţii se efectuează la scurt timp după ridicarea
probei, după maximum 48 ore, deoarece umiditatea se poate
modifica ca rezultat al respiraţiei seminţelor.
În vederea efectuării analizei de umiditate este necesară
următoarea aparatura: o etuvă electrică termoreglabilă; balanţă
analitică sau balanţa tehnică; fiole de cântărire din metal
inox.idabil, cu capac, cu diametrul de 50-70 mm şi înălţimea de
30-40 mm; exsicator prevăzut în interior cu o substanţă
deshidratantă eficace, de exemplu: clorura de calciu, pentoxid de
fosfor, silicagel etc.
Proba formată în vederea determinării umidităţii se
pregăteşte cu atenţie pentru a se evita modificarea umidităţii
seminţelor, efectuând următoarele operaţii:
- omogenizare - lucrarea nu se face în cutii deschise, iar
după terminarea operaţiei , ambalajul se închide la loc. Se
va evita lăsarea probei în contact prelungit cu atmosfera
înconjurătoare (ambalaj deschis);
-· se elimină din probă corpurile străine mari, resturi
vegetale, frunze, bulgări de pământ etc.;
- mărunţirea seminţelor de leguminoase cu bobul mare
(fasole, mazăre) sau de dovleac şi pepene verde. Şrotul
obţinut se omogenizează amestecându-1 rapid cu o
baghetă din sticlă, apoi se introduce repede într-un
recipient ce se poate închide (borcan cu dop rodat, fiola
cu capac etc.) şi se supune determinării conform modului
de lucru.
Dacă materialul de analizat, care urmează să fie mărunţit are
o umiditate prea ridicată (peste 14%) şi mărunţirea ar implica
riscul unei pierderi de umiditate, el trebuie supus unei uscări
prealabile.
Determinarea propriu-zisă a umidităţii constă în:
- cântărirea fiolelor goale;
- în fiolele goale se pun 5 g de seminţe cântărite din
materialul pregătit şi omogenizat;
91
- se cântăresc fiolele încărcate. Toate cântăririle se
efectuează cu precizie de 0,01 g;
- fiolele încărcate cu probe se introduc descoperite,
împreună cu capacele lor, în etuva încălzită în prealabil la
temperatura indicată în tabelul 6.1O.
Tabelul6.10
Determinarea umidităţii seminţelor
Materialul supus Temperatura de Durata

analizei uscare, °C uscării
ore
Seminţe pentru însămânţare
Seminţe de plante
aromatice, de ceapă, 105±2 16
praz, ardei, ridichi,
vinete
Seminţe de legume - în
afară de ceapă, praz, 130±3 1
ardei, ridichi, vinete
Durata de timp pentru uscare se socoteşte din momentul în

care după închiderea etuvei temperatura a revenit la valoarea din
tabel.
după terminarea uscării, fiolele se acoperă cu capacele
respective, se scot din etuvă şi se introduc pentru răcire
în exicator, fără a se aşeza unele peste altele;
fiolele răcite se cântăresc din nou cu aceeaşi precizie.
Calculul şi exprimarea rezultatelor

Conţinutul de umiditate se calculează cu formula:
Umiditate= (m 1-m2): m x 100 [%]
în care:
m1 = masa fiolei cu probă, înainte de uscare, în g,
m2 = masa fiolei cu probă, după uscare, în g,
m = masa probei înainte de uscare, în g.
în cazul când s-a efectuat o uscare prealabilă, umiditatea
iniţială a materialului se calculează cu formula:
92
Umiditate = 100- (m4: m3) x (100-U) [%]
în care:
m3 = masa probei cântărite, înainte de a fi supusă uscării
prealabile, în g,
m4 =masa aceleiaşi probe, după uscarea prealabilă, în g.
U = umiditatea materialului după uscarea prealabilă, în
procente.
Rezultatele celor două detenninări paralele se calculează cu
două zecimale, iar ca rezultat final se ia media lor dacă diferenţa
între ele nu depăşeşte 0,20 g pentru 100 g produs. In caz contrar
se fac alte două determinări paralele.
Dacă şi de această dată diferenţa este mai mare decât cea de
mai sus, se calculează media aritmetică a tuturor celor patru
deterrninări, cu condiţia ca diferenţa între rezultatele parţiale să nu
depăşească 0,50 g pentru produs.
Rezultatul final se exprimă în procente cu o zecimală,
fracţiunile sub 0,05 se neglijează, iar cele egale cu 0,05 sau mai
mari se rotunjesc la O,1.
6.3.6. Determinarea masei a 1000 de seminţe (MMB)

Masa a 1000 seminţe se detennină la seminţele destinate
însămânţărilor în special numai pentru seminţele mari (mazăre,
bob şi fasole).
Fig. 6.2. Determinarea electronică a MMB şi numărului de

seminţe dintr-un gram.
93
Aparatura necesară: balanţa tehnică cu precizie de cântărire
de 0,01 g; balanţa analitică; aparat pentru numărarea seminţelor
(în lipsa acestuia numărarea se face manual).
Modul de efectuare al determinării pentru MMB
din sămânţa bună rezultată după determinarea purităţii
se numără 8 repetiţii de câte 100 de seminţe luate la
întâmplare;
se cântăreşte fiecare repetiţie cu o precizie ce depinde
de masa probei de analiză folosită la determinarea
purităţii fizice (tabelul 6.11).
Tabelul 6.11.
Precizia de cântărire pentru determinarea MMB
Masa probei de analiză (g) Precizia de cântărire (g)

Pană la 1 0,0001
De la 1 până la 10 0,001
De la 10 până la 100 0,01
De la 100 până la 1000 0,1
Peste 1000 1
Pentru determinări curente, se poate folosi o metodă mai

simplă şi anume:
- se numără la întâmplare două repetiţii a câte 500
seminţe;
- repetiţiile astfel alcătuite se cântăresc la o balanţă
tehnică, în cazul în care masa seminţelor dintr-o
repetiţie depăşeşte 1 g şi respectiv la o balanţă
analitică, dacă masa repetiţiei cântăreşte sub 1 g;
La umbelifere, seminţele duble se consideră ca doua seminţe,
chiar dacă una din ele nu e dezvoltată.
Masa a 1000 seminţe se exprimă în grame.
7.3.7. Determinarea masei hectolitrice

Masa hectolitrică se determină numai pentru seminţele de
mazăre, fasole de grădină şi bob destinate însămânţării.
94
• masa hectolitrică se înţelege masa unui hectolitru de
_..tţe, exprimată în kg. Principiul metodei constă în cântărirea
,dlltităţii de seminţe ce umple un vas cilindric cu volumul de 1
litru.
Rezultatul se exprimă în kg, cu o singura zecimală.
6.3.8. Determinarea germinaţiei

Prin determinarea germinaţiei se urmăreşte stabilirea
numărului de seminţe, exprimat în procente din sămânţa pură,
capabile să producă germeni normali, în condiţii optime de
laborator.
Analizele de germinaţie se fac la seminţele netratate şi la cele
tratate, cu specificarea în buletinul de analiză. Seminţele drajate
se pun la germinat ca atare, nespălate şi neînmuiate în prealabil.
Pentru verificarea germinaţiei se poate efectua determinarea pe
sămânţă pură, scoasă din învelişul artificial. Această verificare se
face la cererea deţinătorului de seminţe. Germinaţia reprezintă
dezvoltarea din embrionul seminţei a acelor structuri esenţiale,
care pentru specia analizată arată capacitatea embrionului de a se
dezvolta într-o plantă normală în condiţii favorabile de câmp.
La probele supuse examinării pe stratul de germinare se pot
întâlni: seminţe care au germenii normali sau anormali, seminţe
tari negerminate, seminţe proaspete negerminate, seminţe
proaspete viabile sau seminţe moarte.
Germenii normali sunt germenii care intră în procesul de
germinaţie şi care arată că au capacitatea de a continua
dezvoltarea în plante normale, în condiţii de sol de bună calitate şi
în condiţii favorabile de aprovizionare cu apă, temperatură şi
lumină.
Analizaţi pe strat artificial, germenii normali trebuie să
prezinte următoarele structuri esenţiale:
sistem radicular bine dezvoltat;
hipocotil bine dezvoltat şi intact şi/sau un epicotil fără
vătămări;
un cotiledon pentru germenii monocotiledonatelor şi
două cotiledoane pentru germenii dicotiledonatelor.
95
Se consideră tot ca germeni normali şi ge.
următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca dezvoltarea "
structuri esenţiale să fie viguroasă şi echilibrată:
germenii de cucurbitacee şi de leguminoase cu L
mare, la care rădăcina primară este vătămată, dar c...
au mai multe rădăcini adventive şi/sau laterale suficien,
de lungi şi viguroase, pentru a susţine germenii în sol;
germeni cu vătămări superficiale sau putrezire la
structurile esenţiale, limitate ca zonă şi care nu
afectează ţesuturile conducătoare;
germenii de dicotiledonate cu un singur cotiledon;
germenii cu putreziri grave cauzate de ciuperci sau
bacterii, dar numai dacă este evident că sursa de infecţie
nu este sămânţa respectivă şi poate fi detenninat că
toate structurile esenţiale au existat. Pentru verificarea
felului de infecţie se reface genninaţia cu sămânţa
tratată.
Germenii anormali sunt acei germeni care după aspectul
morfologic nu pot fi consideraţi că au capacitatea de a-şi continua
dezvoltarea în plante normale.
Se consideră anormali germenii care au următoarele defecte
când sunt analizaţi pe strat artificial:
germeni vătămaţi, germeni fără cotiledoane, cu
sugrurnări, crăpături sau Ieziuni care afectează ţesuturile
conducătoare ale structurilor esenţiale, germeni fără
rădăcină primară la acele specii la care aceasta este o
structură esenţială;
germeni deformaţi, germeni cu structuri esenţiale slabe
sau dezvoltate neechilibrat cum ar fi plumula,
hipocotilul sau epicotilul răsucite în spirală sau oprite
din creştere; muguraşi umflaţi şi radicule oprite din
creştere; cu plumula crăpată sau coleoptilul rară
frunzuliţă verde în interior; sau cu frunzuliţă care ocupă
mai puţin de Y2 din lungimea coleoptilului; germeni
apoşi, sticloşi sau fără dezvoltare ulterioară după ieşirea
cotiledoanelor;
germeni putreziţi, germenii la care oricare dintre
structurile esenţiale este atât de putrezită încât
96
dezvoltarea ei ulterioară este împiedicată în afară de
cazul în care este evident că sursa de infecţie nu este
însăşi sămânţa respectivă.
Seminţele tari. Sunt seminţele de leguminoase şi malvacee
care rămân tari la sfârşitul perioadei prescrise pentru determinarea
germinaţiei din cauza impermeabilităţii tegumentului.
Seminţe proaspete negerminate. Reprezintă seminţele care
nu au germinat, sunt sănătoase şi aparent viabile la sfârşitul
perioadei de germinaţie, indiferent dacă s-a aplicat sau nu un
tratament corespunzător pentru scoaterea lor din repausul
germinativ.
Seminţe proaspete viabile. Sunt acele seminţe proaspete
negerminate, care s-au dovedit a fi viabile în urma analizării lor
cu tetrazoliu.
Seminţe moarte sunt seminţele care, la sîarşitul perioadei de
analiză nu sunt nici tari, nici proaspete şi nu au produs germeni.
Pentru determinarea germinaţiei seminţelor , în funcţie de
specie, conform standardului de efectuare a analizei se stabilesc:
stratul (substratul) de germinaţie, temperatura, um iditatea, cerinţa
faţă de lumină şi timpul necesar pentru germinaţie.
Tipul de substrat folosit la determinarea germinaţiei şi
modul de aşezare al seminţelor
Pentru efectuarea analizei de germinaţie în funcţie de metoda
de determinare conform standardelor sunt utilizate ca strat de
germinaţie diferite materiale precum: hârtie, nisip, sol etc.
Hârtia sugativă sau hârtia de filtru trebuie s ă îndeplinească
următoarele condiţii generale de calitate: structur a să fie poroasă
şi să nu aibă defecte sau impurităţi care pot influenţa condiţiile de
lucru; să fie liberă de ciuperci şi bacterii car e pot influenţa
creşterea germenilor în timpul germinaţiei; să nu fie tratată de
producătorul de hârtie pentru eliminarea mucegaiului, deoarece
resturile de substanţe chimice pot să influenţeze
microorganismele aflate pe seminţe; să nu conţină substanţe
toxice în cantităţi care să cauzeze vătămarea rădăcinilor
germenilor; să fie din celuloză de lemn albită chimic, bumbac sau
altă celuloză vegetală purificată, în proporţie de 100%; să fie de
culoare albă; să aibă textura corespunzătoare, astfel încât
germenii să crească pe suprafaţa hârtiei şi nu în int eriorul ei.
97
e·
Fig. 6.3. Germeni anormali de mazăre (a.); fasole (b);
tomate boabe tari, negerminate, la fasole (e)
a. b. c.
Fig. 6.4. Germeni normali de mazăre (a.); fasole (b); tomate(c)
Hârtia sugativă sau hârtia de filtru se utilizează ca strat de

genninaţie astfel:
- seminţele se pun la genninat pe suprafaţa unuia sau mai
multor straturi de hârtie (TP) care se aşează în vase sau
98
cutii transparente, pe aparate Jacobsen, direct pe tăviţe de
germinaţie, în dulapuri sau camere de germinaţie;
- seminţele din fiecare repetiţie se pun la germinat separat,
între două straturi d e hârtie (BP) şi apoi se aşează pe
tăviţe de germinaţie, în dulapuri sau în camere de
germinaţie sau în cutii de metal, material plastic sau
sticlă. Hârtia va fi p liată sau rulată şi pusă în poziţie
orizontală, respectiv v erticală.
a. b.
Fig. 6.5. Probe de mazăre puse la germinat pe hârtie de filtru
(a. şi b.)
Nisipul folosit ca strat d e genninaţie trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:
particulele trebuie să aibă dimensiunea cuprinsă între
0,05 mm şi 0,8 mm;
pH- ul de 6,0...7,5;
să fie sterilizat înainte de a fi folosit ca strat de
germinaţie pentru a se distruge complet bacteriile,
ciupercile, sporii, nematozii sau seminţele străine;
să nu conţină alte substanţe care să provoace
vătămarea gennenilor în timpul germinaţiei.
Pe stratul de geminaţie (de nisip) în funcţie de metoda
standard recomandată seminţele distribuite uniform se acoperă cu
un alt strat de nisip umed de1-2 cm, netasat (metoda pe nisip- S)
sau se lasă la suprafaţă fără a se mai acoperi (metoda pe nisip-
TS)
După aşezarea seminţelor, nisipul se umectează cu o
cantitate de apă care depinde de caracteristicile acestuia şi de
mărimea seminţelor care se analizează. Pentru seminţele
99
principalelor specii trebuie determinată cantitatea optimă de apă.
Pentru Jeguminoase, nisipul trebuie umectat la 60% din
capacitatea sa maximă de reţinere pentru apă.
Solul ales trebuie să fie uşor şi să nu formeze crustă. Acesta
se sterilizează înainte de a fi folosit, pentru a se distruge
bacteriile, ciupercile şi seminţele străine. Germinaţia la sol se
foloseşte pentru a confirma aprecierea germenilor în cazuri de
dubiu şi pentru analiza probelor care produc germeni cu
simptome de fitotoxicitate atunci când sunt analizate pe hârtie sau
pe nisip.
Pentru umectare, se adaugă apă până când solul atinge
consistenţa la care bulgării formaţi prin strângere în palmă se
desfac uşor atunci când sunt presaţi între degete. Apa folosită la
umectarea stratului de germinaţie trebuie să nu conţină acizi,
alcalii, materii organice sau alte impurităţi necesitând a fi
analizată periodic pentru a se verifica dacă îşi menţine însuşirile.
Dacă se foloseşte apă distilată, aceasta trebuie aerisită pentru
creşterea conţinutului ei în oxigen. Apa deionizată (Sppm) poate
da rezultate mai uniforme şi nu cere o aerare specială.
Temperatura asigurată la germinare

Temperatura se măsoară la nivelul seminţelor puse la
germinat şi trebuie să fie cât mai uniformă în interiorul aparatului
sau în camera de germinaţie. Când analizele se fac la lumina
directă solară sau la o sursă de lumină artificială, trebuie urmărit
ca aceste surse să nu modifice nivelul temperaturii prescrise.
La temperaturile indicate în tabelul 6.13, se admit oscilaţii de
maximum +1°C, în cursul fiecărei perioade de 24 de ore.
Când sunt indicate temperaturi alternante, temperatura mai
scăzută se menţine timp de 16 ore, iar cea ridicată timp de 8 ore.
Pentru seminţele care nu se află în tare de repaus germinativ,
schimbarea treptată a temperaturii în decurs de 3 ore este
satisfăcătoare. Pentru seminţele aflate în repaus genninativ, este
necesar ca schimbarea temperaturii să se facă într-un interval mai
scurt (maximum o oră).
100
Lumina asigurată la germinare
Lumina necesară pentru determinarea germinaţiei, notată
prin literaL în tabelul 7.13, poate fi asigurată de o sursă naturală
sau artificială, având grijă ca suprafaţa tuturor repetiţiilor să fie
uniform luminată.
Sunt recomandate lămpile fluorescente albe, reci, deoarece
au o emisie relativ scăz ută în raze infraroşii.
Intensitatea luminii de aproximativ 750...1250 lucşi satisface
nevoile tuturor speciilor. Pentru seminţele care nu sunt în repaus
germinativ, este suficie ntă intensitatea luminii de 250 lucşi.
Seminţele, pentru care se prevede ca germinaţia să se facă la
lumină, se pun la germinat pe strat TP şi iluminatul se face cel
puţin 8 ore pe zi.
Când seminţele germinează la temperaturi alternante, ele se
iluminează în perioada de temperatură mai ridicată.
Tabelul6.13
Metode de lucru pentru determinarea germinaţiei
Siimânt Stratul Aprecierea
Tempera-
Nr. a de de Lumin 1 germenilor,zile Tratamente speciale
tura
crt. analizat germi-
(specia) naji_e
oc a
prima finală
(recomandări)
LEGUMfNOASE ALIMENTARE
1
Fasole
BP;S 25; - 5 9 -
20-30
2 Mazăre BP;S 20 - 5 8 -
LEGUME
1 Asm!ltui BP;TP 20-30 - 7 21 Lumina
2 Ardei BP;TP 20-30 - 7 14 Dezinfecţia seminţei
Anghi-
3
nare
BP;S 20-30 - 7 21 -
KNOl, umiditate
4 Andive TP 20-30;20 L 5 14
ridicata.
Dezinfecţia seminţei
TP;S;
5 Bame
BP
20-30 - 4 21 înţeparea seminţelor
tari
6 Ceapă TP;S 15;20 - 6 12 3 zile prer!icire
Castrave BP;S; Umiditate redusă;
7
ti TP
20-30;25 - 4 8
dezinfectia seminţei.
8 Creson TP;BP 15 - 4 10 -
Cimbru Dezinfecţia semi nţei
9 de BP;TP 20-30 L 7 21
grădină
101
Sămânţ Stratul Aprecierea
Tempera-
Nr. a de de Lumin germenilor,zile Tratamente speciale
tura
analizat
crt.
(specia)
germi-
naţie
•c a
prima finală
(recomandAri)
10 Dovlecel BP;PS 25;20-30 - 4 8 Subumectare

Prerncire 3 zile; anal iza
Il Leuştean BP 20 - 6 14
în sol
10-30; 20- Prerăcire la 5°C,7 zile;
12 Mărar TP;BP
30 - 7 21
Lumina 3 zile
13 Morcov BP;TP 20-30;20 - 7 14 Dezinfecţia seminţei
Măcriş, Prerăcire, test la IS"C
14 Ştevie de TP;TS 20-30 L 3 14
grădină
BP;TP; Prerăcire 3 zile
15 Praz
s 20;15 - 6 12
Pepene ! Inmuierea 6 ore;
16
verde
BP;S 25;20-30 - 5 14 analize la 30°C
Pepene La umiditate redusă
17
galben
BP;S 25;20-30 - 4 8
BP;TP; Lumină
18 Păstâmac
TS
20-30 - 7 21
BP;TP; 20-30; 10- Presplilare 2 ore şi
19 Pătrunjel
s 30 - 7 21 uscare; lumină
20 Ridichi BP;TP 20;20-30 - 4 6 Prerăcire 3 zile
Sparan-
21
i ghel
TP;BP 20-30; 25 - 10 21 -
Splilarea prealabilă la
22 Sfeclă BP 20 - 4 14 25°C,apoi uscare;
roşie
dezinfecţia seminţei
23 Salată BP;TP 20 - - 7 Prerăcire 7 zile
24 Spanac BP 10 - 7 21 Prerlicire 3 zile 1O"C
Spanac Splilarea în apă la 28°C;
20-30; 10- îndepărtarea pulpei şi
25 de Noua TS
30 - 5 35
analiza la 15°C
Zeelandă
26 Tarhon BP 20 - 4 10 -
27 BP;TP 20-30 - 5 14 -
28 Ţelinli TP 20-30 L 10 21 Prerlicire
Varză, Prerăcire; KN ;
29
conopidă
TP 20;20-30 - 5 10 Lumina 3 zile
Dezinfecţia seminţe
30 Vinete BP;TP 20-30;25 - 7 14 evitarea excesului de
umiditate
..
Semmficaţia abrevtenlor: S = rustp; BP = mtre două stratun de ba rtte;
A A
TP = pe hârtie; L =lumină.
102
Durata analizei de germinajie
Indiferent de stratul de germinaţie utilizat, după un timp
specific plantei analizate se începe numărarea seminţelor
germinate care se înregistrează separat pe repetiţii şi apoi se
inlătură.
Durata analizei de germinaţie este indicată in tabelul 7.13, cu
menţiunea că perioada de prerăcire necesară pentru întreruperea
repaosului germinativ nu se include în această durată.
Dacă la sf'arşitul perioadei prescrise pentru analiză se găsesc
unele seminţe care abia încep să germineze, analiza se poate
prelungi cu până la 7 zile, în funcţie de specie
O analiză poate fi determinată şi inainte de timpul stabilit,
dacă analizatorul este convins că a obţinut germinaţia maximă a
probei.
Timpul pentru prima numărare este aproximativ, dar trebuie
să fie suficient pentru a permite o apreciere corectă a germenilor.
În caz contrar, prima apreciere poate fi omisă şi se fac aprecieri
intermediare, când analizatorul decide numărarea şi indepărtarea
de pe strat a germenilor care au atins un stadiu de dezvoltare ce
permite o apreciere corectă a lor. Numărul aprecierilor
intermediare trebuie să fie minim pentru a reduce riscul de
vătămare a germenilor care nu sunt suficient de dezvoltaţi.
Germenii pot fi număraţi şi indepărtaţi la intervale mai dese,
în timpul perioadei stabilite pentru analiză, dacă proba conţine
seminţe infectate de ciuperci sau bacterii. Seminţele care sunt
evident moarte sau putrezite şi din această cauză pot să fie o sursă
de contaminare pentru germenii sănătoşi, trebuie îndepărtate la
fiecare numărare şi numărul lor înregistrat.
Determinarea germinajiei în cazul seminjelor drajate

Analiza se face cu 400 de seminţe în patru repetiţii de câte
100 de seminţe.
În unele cazuri, este necesară prelungirea duratei
determinării. Totuşi o germinaţie lentă poate fi un indiciu că
metoda de germinaţie nu este cea optimă şi de aceea este utilă o
determinare folosită ca martor, cu seminţe scoase din învelişul
artificial.
103
Dacă cotiledoanele plantelor nu sunt eliberate de materialul
de drajare, acesta se îndepărtează cu precauţie prin mărunţire.
Tratamente specialeaplicate seminţelor

La sfârşitul perioadei de germinaţie specifice fiecărei plante,
poate rămâne un anumit procent de seminţe proaspete
negerminate.
În acest caz, se poate obţine o germinaţie completă fie prin
repetarea analizei după o perioadă de păstrare uscată, fie aplicând
un tratament special care trebuie menţionat în buletinul de
analiză.
Pentru determinarea germinapei seminţelor în stare de repaus
germinativ se pot folosi următoarele metode: prerăcire; germinaţia
la temperaturi scăzute; preuscare; opărirea seminţelor; tratarea cu
azotat de potasiu (KN02); prespălare; tratamente mecanice
(frecarea sau zgârierea tegumentului); tratarea cu acid giberelinic
(GA) (Ct 9H22 06); tratarea cu Etluel (acid 2- cloretil fosfonic).
Dezinfecţia seminţelor
Seminţele pentru care dezinfecpa nu s-a efectuat la
condiţionare, pot fi dezinfectate chimic în laborator, dacă
analizatorul consideră că acest tratament determină o creştere a
germinaţiei.
In buletinul de analiză se menţionează tratamentul aplicat
seminţei înainte de determinarea germinaţiei, tratament care
trebuie să se aplice seminţei de către cultivator, înainte de
semănat. Numai cu această condiţie rezultatele determinării
germinaţiei în acest mod este valabil.
Dezinfecţia seminţei în laborator se face cu substanţele
chimice aprobate de organul central coordonator. In cazul în care
substanţa respectivă este prea toxică pentru organismul uman,
dezinfecţia în laborator se face cu o substanţă mai puţin toxică
înlocuitoare, recomandată de către specialişti.
Dezinfecţia seminţei în laborator poate fi omisă, în cazul în
care se constată că germinaţia seminţelor respective nu este
afectată de un atac de boli care se combat prin tratarea chimică a
seminţei.
104
Calculul şi exprimarea rezultatelo r pentru germinaţie
Se calculează media aritmetică a valorilor obţinute la repetiţii
rotunjindu-se la cel mai apropiat număr ntreg.
î Fracţiunile de 0,5
şi mai mari se consideră un număr întreg pentru media astfel
calculată.
În cazul în care diferenţele dintre cele trei sau patru repetiţii
nu se încadrează în diferenţa maximă admisă (tabelul 6.14),
determinarea germinaţiei se repetă.
Când se lucrează cu repetiţii mai mici de 100 de seminţe.
Rezultatele se exprimă în procente (din număr).
Determinarea germinaţiei trebuie repetată prin aceeaşi
metodă sau printr-o altă metodă în următ oarele cazuri:
a) când este evident că rezultatul nu prezintă siguranţă din
cauza condiţiilor necorespunzătoare de lucru, erorilor în
aprecierea germenilor sau nesig uranţei în numărarea şi
înscrierea germenilor;
b) când este evident că rezultatul n u poate fi sigur, datorită
repausului germinativ, fitotoxicităţii sau răspândirii
ciupercilor şi bacteriilor;
c) când facultatea germinativă determinată este cu până la
3% sub limita minimă prevăzută în standardul sau norma
tehnică de ramură de condiţii tehnice de calitate.
Ca rezultat final se ia media aritmetică a celor două

determinări, dacă diferenţa dintre ele se încadrează în tabelul
6.15.
Când diferenţa între cele două det erminări este mai mare
decât diferenţa maximă admisă, rezultatul cel mai bun va constitui
rezultatul fmal.
105
Tabelul 6.14
Diferenţele admise între rezultatele parţiale ale determinării
germinaţiei
Diferenţa maximă admisă În rezultatele

Valoarea medie a
parţiale (exprimată prin numărul de
facultăţii
seminţe raportat la 100 seminţe analizate)
germinative, %
4 repetiţii 3 repetiţii
99 2 5 4
98 3 6 5
97 4 7 6
96 5 8 7
95 6 9 8
3...94 7...8 10 9
91...92 9...10 11 10
89...90 11...12 12 11
87...88 13...14 13 12
84...86 15...17 14 13
81...83 18...20 15 14
78...80 21...23 16 15
77 24 17 15
73...76 25...28 17 16
71...72 29...30 18 16
67...70 31...34 18 17
64...66 35...37 19 17
56...63 38...45 19 18
51...55 46...50 20 19
106
Tabelul 6.15
Diferenţa admisă între două determinări de germinaţie
Diferenţa maximă admisă între

Valoarea medie a
cele două determinări
facultăţii germinative
(exprimatăprin numărul de
obţinută la două
seminţe raportat la 100
determinării %
semin e analizate
98...99 2-3
95...97 4...6
91...94 7...10
85...90 11...16
77...84 17...24
60...76 25...41
51...59 42...50
In cazul când la determinare există seminţe tari, germinaţia

totală este suma dintre facultatea germinativă şi o anumită
proporţie de seminţe tari conform tabelului 6.16
Tabelul6.16
Date de calcul al germ inaţiei totale la speciile cu seminţe tari
Pisum
Phaseolus
Speciile arvense,
vulgaris
Vicia s
Proporţia de seminţe tari care se
adaugă la facultatea germinativă 50% 100%
entru aflarea erminaţiei totale
Menţiuni în buletinul de analiză

În buletinul de anali ză se înscriu:
- facultatea germinativă,
- procentul de seminţe tari,
- procentul de seminţe proaspete viabile,
- germinaţia totală,
- metoda de analiză utilizată,
- STAS folosit pentru determinări.
107
Tabelul 6.17
Condiţiile minime de calitate ale seminţelor
ORDIN nr. 433 din 23 mai 2007
Pu ritatea Con ţin u tu l maxi Germi naţia
fizică m in seminţe di n mi nimli
Denumirea ştiioţificli a speciei minimli al te specii de (% glomerule
(%în plante (%in sa u seminţe
greutate) greuta te) pure)
Alliumcepa 97 0,5 70
Alliumfistulosum 97 0,5 65
f4 llium porrum 97 0,5 65
Allium sativum 97 0,5 65
!Allium schoenoprasum 97 0,5 65
IAptum graveolens 97 1 70
Bela vulgaris (alte subspecii) 97 0,5 70 (glomerule)
Brasslca oleracea (conopidă) 97 1 70
Brassica oleracea (altele decât 97 1 75
conopida)
Brass1ca rapa (varză chinezească) 97 l 75
Brassica rapa {nap) 97 1 80
Capsicum annuum 97 0,5 65
Cichortum intybus (partim) (cicoare 97 1 80
industrială}
Citrullus lanatus 98 0,1 75
Cucumis melo 98 0,1 75
Cucumis sai1Vlls 98 0.1 80
Cucurbita maxima 98 0,1 80
Cucurbita pepo 98 0,1 75
Cynara cardunculus 96 0,5 65
Daucus caro/a 95 1 65
Lactuca sativa 95 0,5 75
Lycopers1con esculentum 97 0,5 75
Petroselinum crispum 97 1 65
Phaseolus coccineus 98 0,1 80
Phaseolus vulgaris 98 0,1 75
Pisum sativum 98 0,1 80
Raphanus sativus 97 1 70
Rhewn rhabarbarum 97 0,5 70
Solanum melongena 96 0,5 65
Spinacia oleracea 97 l 75
108
6.4. DOCUMENTELE ELffiERATE ÎN URMA
ANALIZELOR ŞI CERTIFICĂRII SEMINŢELOR
Eliberarea, conţinutul şi valabilitatea buletinelor de

analiză
Documentele oficiale (Buletinele de analiză oficiale) sunt

documentele eliberate pentru seminţele si materialul săditor
certificate sau controlate oficial de ITCSMS si LCCSMS sau sub
supravegherea acestora.
Buletinul de analiză reflectă calitatea seminţelor la data luării
probelor din lotul respectiv.
Pentru seminţele din ambalajele sigilate sau cusute şi
etichetate, buletinul de analiză indică calitatea seminţelor din lot
iar pentru seminţele din ambalaje nesigilate sau depozitate în
vrac, arată calitatea seminţelor din probă.
Conţinutul buletinului de analiză este stabilit prin cadru
legislativ. Eliberarea acestora se face după efectuarea
determinărilor cerute.
Termenul de eliberare al buletinului de analiză este stabilit
conforln standardelor de stat privind determinarea germinaţiei şi
nu poate depăşi cu mai mult de 5 zile durata prevăzută.
Documentele eliberate de Laboratoarele pentru controlul
seminţelor şi materialului săditor pot fi:
1. Documente oficiale
A. - "Certificatul oficial de calitate a seminţei" - este
documentul oficial tipizat pentru seminţele certificate oficial,
destinat circulaţiei si comercializării acestora in România. Acest
document este tipizat de JNCS. El se imprima cu înscris negru pe
hârtie roz si cuprinde cel puţin următoarele informaţii: identitatea
si autenticitatea seminţei; puritatea varietală determinate în câmp;
condiţiile tehnice de calitate a seminţelor specifice determinate,
precizate în normele pe specii sau grupe de specii; seria şi
numerele etichetelor (vignetelor) oficiale atribuite.
Certificatul oficial de calitate a seminţei se eliberează in cazul
in care sămânţa îndeplineşte toate condiţiile prevăzute in
prezentele reguli si norme, de către:
109
Valabilitatea buletinelor de analiză oficiale este de 6 luni de
la eliberare. După expirarea valabilităţii buletinului de analiză, se
vor preleva analize parţiale, acestea vizând numai caracteristicile
susceptibile de modificare (germinaţie, umiditate).
B. - ,,Buletinul de analiză oficială" este documentul oficial
tipizat cu textul imprimat în negru pe hârtie galbenă, care se
eliberează în următoarele cazuri:
a) ca "Buletin de analiza oficiala" eliberat de autoritatea
oficiala, ITCSMS si LCCSMS sau de un laborator
acreditat, atunci când condiţiile tehnice de calitate a
seminţelor nu corespund reglementărilor si deci nu
poate fi certificata oficial sau sub supraveghere
oficiala, cu menţiunea ,,Interzisa comercializarea
pentru însămânţare";
b) ca "Buletin de analiza oficiala", eliberat de autoritatea
oficiala, ITCSMS si LCCSMS, sau de un laborator
acreditat, pentru necesarul propriu in vrac, când
condiţiile tehnice de calitate a seminţelor corespund
prezentelor norme. Buletinul va purta menţiunea
"Necesar propriu" si "Interzisa comercializarea";
c) ca ,,Buletin de analiza oficiala parţiala", eliberat de
autoritatea oficiala sau de un laborator acreditat, după
caz, in cazul reanalizării seminţei pentru toate sau
unele dintre condiţiile tehnice de calitate a seminţelor.
Daca acestea corespund normelor, buletinul va purta
menţiunea "Sămânţa admisa la însămânţare" si este
valabil numai împreuna cu Certificatul oficial de
calitate a seminţei emis anterior, sau cu documentul
corespunzător, daca sămânţa provine din import. Daca
nu corespund normelor se eliberează "Buletin de
analiza oficiala" cu menţiunea "Interzisa
comercializarea pentru însămânţare". In ambele cazuri,
se va menţiona suplimentar la denumirea buletinului
"analiza parţiala".
2. Documente neoficiale
- buletine de analiză informative - arată calitatea seminţelor
din probă sau lot,după caz, la data analizării, nu conţine decizii
110
sau concluzii asupra rezultatelor analizate, au o valabilitate
limitată, până la ambalarea oficială a lotului de seminţe.
Documentul se imprima in negru pe hârtie alba si cuprinde numai
rezultatele determinărilor solicitate, precum si menţiunile
"informativ" si "acest buletin este informativ si nu este valabil
pentru comercializare". - buletinele de analiză galbene - sunt
eliberate în cazul în care cel puţin un indicator de calitate nu s-a
încadrat standardului ori s-au solicitat analize parţiale privind
strict anumiţi indici de calitate.
Dacă starea unui lot devine necorespunzătoare, Inspectoratul
teritorial pentru calitatea seminţelor poate anula un buletin de
analiză şi va dispune efectuarea unei noi analize.
În cazul redeschiderii ambalajelor cu seminţe certificate
oficial, cu scopul tratării înainte de vânzare, acestea se recertifică,
iar pe eticheta fumizorului se va menţiona data reambalării
(resondării), substanţa de tratare, substanţa activă şi recomandarea
privind intervalul de timp în care germinaţia determinată rămâne
valabilă, respectiv dacă se indică perioada până la semănat.
În cazul seminţelor care au depăşit perioada maximă de
păstrare, corespunzător speciei, la care se costată o scădere a
germiriaţiei sub limitele legale admise, se eliberează buletine de
analiză care să dovedească casarea sau declasarea seminţelor din
lot. Valabilitatea buletinelor de analiză pentru seminţele găsite
eventual corespunzătoare la analiza în vederea casării, se
limitează la maximum 3 luni, în funcţie de starea lotului.
6.5. CERTIFICAREA FINALĂ A SEMINŢELOR ŞI

MATERIALULUI SĂDITOR LEGUMICOL
Certificarea finală a seminţelor şi materialului săditor se face

de către ITCSMS sau LCCSMS, la cererea producătorului sau
prelucrătorului, pe baza "Declaraţiei de certificare a loturilor de
sămânţa" numai la sămânţa şi materialul săditor verificat din
punct de vedere biologic in câmp, condiţionat, ambalat, închis şi
lotizat.
Certificarea seminţelor se aprobă dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii: prelucrătorul este înregistrat; lotul este
111
identificabil si omogen; poseda acordul sau contractul cu
menţinătorul de soi; cultura din care provine a fost aprobata in
câmp, cu excepţia seminţei Comerciale; rezultatele din precontrol
au fost corespunzătoare; a achitat tariful de plata corespunzător
analizelor in vederea certificării; are anexat contractul sau
convenţia pentru prestare de servicii in cazul in care proprietarul
seminţei nu deţine instalaţii de condiţionare si ambalare.
Autoritatea de certificare va elibera două tipuri de documente
oficiale: Certificatul oficial de calitate al seminţei şi Eticheta
oficiala.
1. Certificat oficial de calitate a seminţei, care se
întocmeşte în două exemplare. În cazul certificării la cerere a
necesarului propriu al agricultorilor-multiplicatori se admite, cu
respectarea celorlalte prevederi, sondarea oficială a unor loturi
distincte, în vrac şi eliberarea Certificatului de valoare biologică
şi culturală cu menţiunea "pentru necesarul propriu".
2. Eticheta oficială
Etichetele oficiale sunt eliberate şi utilizate numai de
solicitanţli certificării. Aceştia sunt obligaţi să ţină evidenţele
privind numărul, tipul, seria şi numărul de ordine al etichetelor
primite, folosite, deteriorate, pierdute sau dispărute.
Aplicarea etichetelor, vignetelor oficiale şi a plombelor se
face sub supravegherea reprezentanţilor ITCSMS sau LCCSMS,
de către agenţii economtcJ prelucrători, după obţinerea
rezultatelor analizelor oficiale sau la cerere, pe propria răspundere
a prelucrătorului, pe baza analizelor infom1ative, cu riscul ca
analizele oficiale să indice necertificarea sau declasarea, cazuri în
care se impune retragerea etichetelor şi eventual înlocuirea lor.
Din loturile condiţionate şi ambalate se vor lua probe pentru
analiza valorii culturale a seminţelor numai de către personalul
autorizat. Dacă seminţele întrunesc condiţiile de calitate conform
standardelor, se vor elibera certificatele, etichetele sau vignetele
care atestă autenticitatea şi calitatea seminţelor. Dacă nu se
îndeplinesc condiţiile de calitate conform standardului, se va
schimba destinaţia seminţelor, la consumul alimentar, furajer,
prelucrare industrială sau distrugere, după caz, operaţie
supravegheată de reprezentantul autorităţii de certificare.
112
In cazuri deosebite, (pentru cel mult unul din indicii de
valoare culturală), la solicitarea agenţilor economici autorizaţi şi
cu acordul menţinătorului, se pot da aprobări (derogări) pentru
comercializarea seminţelor. Derogarea se acorda de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Pe eticheta oficiala
şi a furnizorului se va specifica "Săm ânţă cu derogare", indicele
pentru care s-a acordat derogarea si v loarea efectiva a acestuia,
prin imprimare sau prin aplicarea unei vignete oficiale si a
furnizorului.
Prelucrătorul poate cere recer tificarea unui lot după
recondiţionare pe o noua "Declaraţie de certificare a loturilor de
seminţe". Etichetele iniţiale vor fi retr ase de autoritate si lotul va
purta acelaşi număr de referinţa sau s e va reeticheta cu unul nou,
după caz.
Declasarea seminţelor
Sămânţa poate fi declasata la o categorie (generaţie)
inferioara, după cum urmează:
a) Prebaza în:
Baza; Certificata; Certificata prima sau a doua generaţie;
b) Baza în: Certificata;
Certificata prima generatie-CI sau a doua generatie-C2;
c) Certificata prima generatie-C1 in: Certificata a doua
generatie-C2.
Declasarea de la sămânţa Amelioratorului în categoria
Prebaza se poate face de către menţinător numai pentru propria
reinmulţire.
Declasarea de la Prebaza in Baza, Certificata, Certificata
prima generatie-CI sau a doua-C2 se poate face la cerere, numai
la menţinător sau cu acceptul acestuia şi numai daca s-a efectuat
precontrolul sau postcontrolul categ oriei supusa declasării şi
rezultatele obţinute permit aceasta decl asare.
Daca declasarea se face după re condiţionarea unui lot sau
după resondare !arăcondiţionare a unor fracţiuni de lot sau după
reambalare, operaţiunile se executa sub supravegherea unui
reprezentant al autorităţii, care retrag e etichetele iniţiale sau va
aplica vignete corespunzătoare, iar închiderea ambalajelor SI
etichetarea se fac conform procedurii din prezentele nonne.
113
CAPITOLUL Vll
7.1. AMBALAREA ŞI MARCAREA
7.1.1. Ambalarea seminţelor

Seminţele destinate însămânţărilor sau păstrării, se livrează
beneficiarilor numai ambalate.
Prin normativul de ambalare a produselor destinate
consumului intern, tipul şi capacitatea ambalajelor sunt stabilite
de către organul coordonator în funcţie de caracteristicile
seminţelor.
Ambalajele se pot confecţiona din materiale (textile sau
plastice, hârtie, carton, lemn sau metal), care să nu afecteze
calitatea seminţelor şi să fie suficient de rezistente pentru a nu se
deteriora în cursul manipulării, depozitării şi transportului.
Pentru seminţele dintr-un lot se utilizează un singur tip de
ambalaj.
Masa seminţelor din fiecare tip de ambalaj care formează un
lot trebuie să fie aceeaşi.
Seminţele din categoriile biologice Prebază şi Bază din toate
speciile, seminţele de legwne cu bob mic, seminţele decuscutate,
liniile consangvinizate şi formele parentale la speciile destinate
producerii de sămânţă hibridă se ambalează numai în ambalaje
noi.
Seminţele cu bobul mare, mazăre, fasole de grădină, bob, pot
fi ambalate şi în ambalaje ce au mai fost folosite, cu condiţia ca
acestea să nu prezinte rupturi, să fi fost în prealabil curăţate şi
dacă este cazul dezinfectate.
Capacitatea şi felul ambalajelor diferă cu destinaţia
seminţelor şi dimensiunile lor.
Ambalajele mari pot fi saci sau containere de peste 1O, 20
sau 40 kg, etichetate şi sigilate. In vederea transportulUI, păstrării,
sau valorificării "en gros", sacii conţin cantităţi neto de seminţe
diferite, conform standardelor:
15 kg - tomate, lobodă, păstârnac, sfeclă roşte,
leuştean);
20 kg- anghinare, cicoare, cimbru, mărar;
114
25 kg- ardei, salată, dovlecei, dovleac, pepeni verzi;
30 kg- castraveţi, pepeni galbeni, ceapă, praz, vinete,
ţelină, pătrunjel, spanac;
35 kg- conopidă, gulii, varză, ridichi, bame;
40 kg- mazăre, fasole.
In vederea valorificării "cu amănuntul" seminţele se
ambalează în cantităţi mai mici în plicuri, cutii de carton şi pungi,
sigilate şi etichetate, cu o capacitate începând de la 2-5 g până Ia
1-2 kg. Conform standardelor, capacitatea maximă a ambalajelor
mici este de 1O kg.
7.1.2. Marcarea ambalajelor
Ambalajele se marchează fie prin imprimare directă pe

ambalaj, fie prin câte o etichetă formată din două jumătăţi
identice, din care o jumătate se introduce în ambalaj, iar cealaltă
jumătate se ataşează la exteriorul acestuia.
Etichetele trebuie să fie confecţionate din materiale
rezistente la intemperii, transport şi depozitare şi imprimate cu
caractere vizibile.
Modelele de etichete pentru marcarea ambalajelor se
stabilesc de către organele centrale ale unităţilor de producţie şi
de valorificare şi se avizează de către Inspecţia de stat pentru
calitatea seminţelor şi materialul săditor.
Pe etichete se vor înscrie cel puţin următoarele menţiuni:
denumirea unităţii care pune în circulaţie sămânţa,
specia şi soiul,
categoria biologică (sau menţiunea că este sămânţă
identificată),
unitatea producătoare (la seminţele destinate
reînmulţirilor),
numărul lotului şi anul recoltei,
masa netă sau brută,
tratat sau netratat.
Etichetele de la exteriorul ambalajelor trebuie să aibă
dimensiunile minime de Il 0/67 mm.
În funcţie de categoria biologică a seminţelor, etichetele vor
avea următoarele culori:
115
violet pentru sămânţa arnelioratorului;
albă cu diagonala violet pentru sămânţa superelită, baza
superelitei şi linii consangvinizate;
albă pentru sămânţa elită şi hibrizi simpli forme
parentale;
albastră pentru sămânţa din înmulţirea I şi hibridă;
roşie pentru înmulţirea II şi următoarele;
brună pentru sămânţa comercială;
gri pentru seminţele care nu sunt certificate final;
verde pentru sămânţa identificată şi în amestec.
Ambalajele care conţin forme parentale ale hibrizilor se vor

marca prin:
forma paternă, cu o diagonală galbenă,
forma maternă, cu o diagonală roşie,
forme care se pot folosi atât ca mamă cât şi ca tată, cu
două diagonale încrucişate, una galbenă şi alta roşie.
Marcarea pentru formele parentale ale hibrizilor poate fi
înlocuită prin utilizare de saci de culoare diferită.
Pentru formele parentale destinate însărnânţării loturilor de
hibridare se va înscrie în mod obligatoriu menţiunea mamă
androsterilă, respectiv tată restaurator de fertilitate sau tată
nerestaurator de fertilitate, genitor de amestec, după caz.
În cazul seminţelor tratate se va marca pe ambalaje sau pe
etichete denumirea produsului cu care s-a făcut tratarea şi semnul
pentru produse toxice, conform STAS 5055-66.
Ambalajele de desfacere cu amănuntul se marchează cu cel
puţin următoarele menţiuni:
denumirea unităţii care pune în circulaţie sămânţa,
specia, soiul, numărul lotului şi anul recoltei,
numărul standardului de condiţii tehnice de calitate,
masa netă şi preţul de vânzare.
116
7.2. TRANSPORTUL, DEPOZITAREA SI PASTRAREA
SEMJNTELOR
7.2.1. Transportul seminţelor
În timpul manipulării şi transportului, trebuie luate măsuri
care să împiedice deprecierea seminţelor sau ambalajelor, precum
şi amestecul cu alte specii, soiuri, categorii biologice sau loturi.
Documentele care însoţesc fiecare transport de seminţe
trebuie să fie incluse în mod obligatoriu actul de garantare a
autenticităţii sau certificatul de calitate.
Seminţele provenite din import vor circula până Ia destinaţie
în ambalajele originale şi însoţite de documentele de analiză
emise de ţara exportatoare.
Livrarea la intern se face, fie în ambalaje originale, fie în alte
ambalaje, cu certificat de calitate completat cu datele din buletinul
primit odată cu sămânţa sau din buletinul intern.
7.2.2. Depozitarea şi păstrarea seminţelor de legume

Depozitarea temporară a seminţelor se referă la recolta brută
de seminţe ăi material săditor înainte de condiţionare.
Indiferent dacă se face la producător sau la prelucrător,
depozitarea temporară trebuie făcută strict pe specii, soiuri,
categorii biologice, partide.
Depozitarea seminţelor se face în magazii sau depozite
uscate, curate, bine aerisite, dezinfectate şi deratizate în prealabil
şi în care se pot asigura condiţiile de mediu specifice speciei.
Partidele de seminţe se marchează pentru identificare, cu
etichete pe care se menţionează:
- furnizorii şi numărul de identitate al recoltei;
- specia şi soiul;
- categoria biologică;
- cantitatea;
- anul recoltei.
Depozitarea de lungă durată, se face în vederea păstrării
seminţelor, după condiţionarea acestora.
Depozitarea şi păstrarea se pot face doar din momentul când
seminţele au umiditatea corespunzătoare speciei, conform
standardelor.
117
Seminţele se pot depozita în vrac, în containere, sau
ambalaje.
Pentru a nu se afecta calitatea seminţelor, mărimea vracului,
a stivelor de saci sau altor tipuri de ambalaje, ca şi modul de
stivuire· se stabilesc în funcţie de specie, starea saminţelor şi
timpul de depozitare (de exemplu, sămânţa in vrac din siloz, nu
poate fi depozitată mai mult de o lună).
Spaţiile de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii esenţiale:
să aibă capacitate corespunzător dimensionată;
să fie dotate cu instalaţii speciale pentru crearea şi
menţinerea la parametrii constanţi a condiţiilor optime
de păstrare a seminţelor;
să dispună de boxe sau încăperi în care să se poată
regla diferit condiţiile de mediu, în funcţie de
specificul biologic al seminţelor puse la păstrat;
să fie cât mai bine izolate termic, pentru a se evita
influenţa factorilor din mediul exterior;
să aibă pereţii, podeaua, plafonul, stelajele, netede
pentru a permite o bună curăţire şi dezinfecţie.
Condiţiile de mediu care influenţează păstrarea seminţelor

sunt:
Temperatura. Se consideră optim intervalul în care procesele
metabolice sunt reduse la minim, dar rară a înceta şi cu
posibilitatea de a fi reluate ( - 40°C ... + 50°C);
Umiditatea. Cu cât seminţele au un conţinut mai mic de apă
(f'ară a se depăşi limita inferioară când procesele metabolice
încetează), cu atât se pot păstra timp mai îndelungat;
Lumina. Nu este necesară, seminţele se păstrează mai bine la
întuneric;
Aerul. Este absulut necesară ventilaţia spaţiului de
depozitare, pentru a asigura oxigenul necesar respiraţiei
seminţelor şi eliminarea gazelor nocive (dioxidul de carbon).
În condiţii de păstrare obişnuită, seminţele de legume se
păstrează bine la temperatura de 12-16°C şi miditatea atrnosferică
de 55-57 % şi în condiţiile asigurării unei aerisiri
corespunzătoare.
118
În aceste condiţii, durata în timp în care seminţele de legume
îşi menţin viabilitatea variază astfel:
mazăre,păstârnac, praz...................................1-2 ani
morcov,pătrunjel, ceapă.................................2-3 ani
tomate,ardei, salată........................................3-5 ani
castraveţi,pepeni............................................5-7ani
Imbunătăţirea condiţiilor de păstrare,poate prelungi durata
viabilităţii seminţelor. Astfel, la temperaturi de -4°C, unele
seminţe se pot păstra până la 10-15 ani.
Pe toată perioada de păstrare, se fac controale periodice care
urmăresc variaţia factorilor de mediu şi indicii de calitate ai
seminţelor.
Dacă se constată că în timpul păstrării germinaţia totală a
seminţelor dintr-un anumit lot a scăzut sub limitele indicate de
STAS, lotul respectiv se elimină din circuitul de păstrare şi
valorificare a seminţelor (uneori chiar se ard) şi se întocmesc acte
pentru scoaterea lor din inventar
7.3. CffiCULAŢIA ŞI COMERCIALIZAREA

SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR
Regulile ce trebuie respectate pentru comercializarea

seminţelor şi materialului săditor legumicol:
- producătorul sau persoana fizică trebuie să deţină
certificat de producător agricol, eliberat de organele
locale, în care să fie nominalizat produsul "sămânţă
pentru însămânţare din producţie proprie";
producătorul să poată dovedi provenienţa seminţelor;
să deţină acte doveditoare privind certificarea seminţelor
şi materialului săditor legumicol (categorie biologică,
puritatea spec1e1, germinaţia seminţelor, determinată de
un laborator de analiză a calităţii seminţelor, starea
fitosanitară);
să asigure un comerţ profesionist;
să respecte normele tehnologice de depozitare, transport
şi comercializare specifice speciei;
119
să respecte inviolabilitatea etichetelor, a ambalajelor
originale şi să păstreze marca furnizorului, dacă este
aplicată pe ambalaj;
- producătorul, dacă este autorizat, care doreşte să
reambaleze sămânţa în vederea comercializării, în
ambalaje de capacitate mai mică de cât cele în care au
fost achiziţionate seminţele, trebuie ceară acordul ICSMS
sau LCCSM şi să respecte unele reguli: să menţioneze pe
ambalaj numele prenumele, adresa de domiciliu,
denumirea populară a speciei, destinaţia produsului,
germinaţia; ambalajul nu poate fi de acelaşi model sau cu
însemnele nici unei persoane fizice sau juridice
înregistrate oficial; nu poate utiliza denumirea unui soi
înregistrat sau protejat oficial;â
- seminţele necertificate oficial nu pot face obiectul re-
vânzării prin persoane intermediare;
- să ţină evidenţa cantităţilor achiziţionate şi vândute pe
soiuri;
- să solicite anual refacerea analizelor de valoare culturală
(germinaţie), şi stare fitosanitară, dacă este cazul.
7.3.1. Circulaţia si comercializarea seminţelor la intern
7.3.1.1. Condiţiile de calitate ale materialul de înmulţire şi

deplantare
Ordinul 1269/2006 armonizat cu cel din CE (Directiva

Comisiei 93/61/CEEE reglementează condiţiile de calitate pe care
trebuie să la îndeplinească materialul de înmulţire şi de plantare
legumicol precum şi starea fitosanitară (conform cu Directiva
Consiliului 2000/29/CE.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească materialul de
înmulţire şi de plantare sunt următoarele:
materialul trebuie să aibă suficientă identitate şi
puritate varietală;
orice material care prezintă semne vizibile sau
simptome ale organismelor dăunătoare prevăzute în
legislaţie, încă din stadiul de răsad, vor fi eliminate sau
120
tratate corespunzător încă din momentul apariţiei
acestora;
in cazul bulbilor de ceapă sau usturoi materialul
trebuie să fie liber de organisme dăunătoare;
vigoarea şi dimensiunea materiaîulu i să fie
satisfăcătoare.
7.3.1.2. Documentul furnizorului pentru materi:Jhd de

înmulţire şi de plantat
Acest document însoţeşte materialul de înmulţire ş1 de
plantat şi va conţine următoarele informaţii:
indicaţia "Calitate CE", aceasta numai de la data
aderării României la Comunitate; şi " Reguli şi norme
România sau Ro" până la data aderării.
indicaţia privind codul statu ui: Ro;
indicaţia privind autoritatea oficială responsabilă sau
codul: INCS şi ITCSMS sau LCCSMS;
numărul de înregistrare sau acreditaTe;
numel:.: furnizorului;
număn:; serial al ambalajului;
data emiterii documentului furnizorului;
nu:nărul de referinţă al lotului de seminţe (în
conformitate cu prevederile Directivei Consiliului
2002/55/CE;
denumire«. ştiinţifică şi populară a speciei;
denumirea soiului;
cantitatea.
7.3.1.3. Circulaţia seminţelor necertificatefinal
Circulaţia timpurie a seminţelor se refera la seminţele

aprobate în câmp, dar uecertificate final.
Seminţele din categoriile biologice Prebaza, Baza, Certificata
(CI) şi Comerciala pot circula ca necertificate final, cu eticheta
gri.
Sămânţa necertificata fmal poate fi: sămânţă bruta, ambalata
sau vrac in containere sau mijloace de transport curate, închise,
sigilate, etichetate oficial şi însoţită de un document oficial;
121
s:-mânţa condiţionată, neambalată sau ambalată :;-i eticl.Jeta.tă J::lr
înaintea obţinerii rezultatelor certificării finale; sămânţa
necondiţionata, ambalată sau vrac în containerc sau în mijloact; de
transport închise, sigilate, etichetate oficial produsa într-un judeţ
şi care se prelucrează în alt judeţ, trebuie să fie însoţită de actul de
inspecţ!e în câmp, în original, contractul încheiat între
beneficiarul seminţei şi agricultorul-multiplicator, iar beneficiarul
(agentul economic multiplicator) va depune "Declaratia pentru
certificare a loturilor de sămânţă" la ITCSMS sau LCCSMS unde
se prelucrează sămânţa.
Seminţele necertificate final care se produc şi se prelucrează
în acelaşi judeţ, sub aceeaşi autoritate oficiala, vor circula cu
adeverinţa de transport şi Actul de inspecJie în câmp.
Loturile de sămânţă care au făcut obiectul unui contract de
export şi au rămas în tară, vor circula pe baza certificatului oficia!
de calitate a seminţei precum şi a etichetei tip OCDE, daca nu se
recurge la deschiderea ambalajelor.
'i .3.1.4. Condiţii de comercializare la intern a seminfelor

certificate
Semb.ţele certificate se comercializează numai ?..mbalate,
închise, sigilate şi etichetate oficial şi însoţit.; de :tocumente
oficiale.
Pot fî comercializate:
a) seminţe de selecţie din generaţii anterioare seminţelor
de Baza;
b) seminţe brute, neprelucrate, comercializate pentru
condiţionare, sub rezerva, ca identitatea lor sa fie
garantata.
Seminţele şi materialul săditor condiţionat vor fi însoţite de
documente, în termenul de valabilitate care atestă calitatea şi
anume:
la livrarea en gros: certificatul de calitate eli bera. de
furnizor în care sunt trecute informaţiile privind
categoria biologică, starea fitosanitară, cantitatea
livrată, numărul de ambalaje, numărul lotului,
numerele de arine ale etichetelor de pe ambalaje. În
122
acest c1z etichetele oficiale ţin loc de document
oficial.
la livrarea cu amănuntul, eticheta oficială ţine loc de
document oficial, iar eticheta furnizorului este
certificatul de calitate.
7.3.1.5. Condijii pentru comerjul international cu ·eminţe

ş,: material sădito.r
Seminţele şi materialului săditor importat se comen m!b:ează
numai după obţinerea acordului Inspectoratului teritoria1 pentru
calitatea seminţelor şi materialului săditor sau a Labora:wmbi
Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului săditor
Fac excepţie seminţele şi materialul săditor destinate unnr
scopw-i ştiinţitice (experienţe, ameliorare, conservare gen ·:!ii.::a) şi
în scop de testare in vederea înregistrării sau brevetării.
Seminţele şi materialul săditor importate trebuie să fie însotite
de documentele de identitate şi calitate prevăzute ch::
reglementările ar anizaţiilor internaţionale, OCDB (Org;_mizaţl
de CoL erţ şi nezvoltare Economica), ISTA (A.sociaţia
bt erna.ţivnală perr.m Testarea Seminţelor) sau CE, de ce':ti ficatul
tip CE sau d;' <"er tificatul EUR l, pentru ţările din Conmnitatea
Europeană. li.spe ctoratele de carantină fitosanitară vamală
contr0lează ;1 verifică la intrarea în ţară documentele însoţitoare
şi anume:
certificat ul. fitosanitar eliberat de autorităţile din ţara
de origine, ver ificând totodată dacă acestea garanteazi,
că produsul respectiv este liber de organisme de
cara."ltină dăunătoare plantelor;
dacă etichetarea ambalajelor care conţin seminţe sau
material săditor sunt aplicate corespunzător şi sum
co11forme cu documentele însoţitoare.
Pentru e···port, documenteie însoţitoare specifice, sum ii.:-el eaşi
ca cele precizate pentru import, eliberate de ISCSMS, precum şi
de organele de carantină fitosanitară.
Sistemele OCDE se aplică numai seminţelor care figurează în
listele oficiale naţionale ale ţărilor care participă la aceste sisteme.
Seminţele trebuie produse, condiţionate, sondate, controlate,
123
certificate, încercate în postcontrol, analizate, ambalate şi
etichetate, conform regulilor şi directivelor specifice sistemului.
Etichetele au diferite culori în funcţie de categoria biologică a
seminţelor şi la una din extremităţi au imprimată o dungă neagră,
pe care se imprimă în limba franceză sau engleză, referirea ta
sistemul OCDE.
Pe etichetele seminţelor exportate în ţările comunitare va fi
inscripţionată şi menţiunea "Reguli şi norme C.E" în limba
engleză ("Rules and standards C.E'').
Certificatul OCDE se eliberează pentru garantarea purităţii
biologice şi va însoţi lotul de seminţe ambalat, destinat
comerţului internaţional.
Certificatul (buletinul) de analiză internaţional tip ISTA
cuprinde rezultatele analizelor de laborator în conformitate cu
regulile ISTA.
In România, autorităţile acreditate pentru eliberarea acestor
certifk:ate sunt ISCSMS şi respectiv LCCCS.
Comercializarea seminţelor în ţări neafiliate sistemelor
OCDB sau CE se face astfel:
- exportul - pe baza contractelor întocmite în conformitate
cu legislaţia în vigoare în ţara noastră;
- importul, pe baza unui contract care poate ;prevadă
condiţii mai puţin restrictive faţă de nc1 ..nele r-::rnâneşti.
7.3.1.6. Directivele Comunităţii Europene (C.E.) privind

comercializarea seminJelor în Jările Uniunii Europene
Conform Directivelor nr. 70/458/CEE categoriile biologice

supuse controlului în vederea comercializării în ţările Comunităţii
Europene sunt următoarele: Prebaza, Baza, Certificata,
Certificata, Comercială şi Standard.
Pentru certificarea varietală sau controlul seminţelor destinate
comerţului internaţional se utilizează "Sistemele OCDE" iar
ambalajele vor fi închise (sigilate) si marcate oficial.
Importul seminţelor în ţările comunitare se poate efectua pe
baza echivalentei stabilite de Consiliul Europei, pentru terţe ţări,
privind inspecţiile în câmp ale culturilor semincere şi controlul
124
oficial al seminţelor, efectuate de autorităţile naţionale din ţările
respective.
Autorizaţia acordată în urma înregistrării unui agent
economic în vederea producerii, prelucrării şi /sau comercializării
seminţelor, poate fi retrasă temporar sau definitiv de autoritatea
care a eliberat-o, dacă se constată că au fost încălcate obligaţiile
ce îi revin conform legii sau dacă nu mai desfăşoară activităţile în
domeniu timp de 3 ani consecutivi.
125
CAPITOLUL VIII
8.1. PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SPECIILE

RĂDĂCINOASE
8.1.1. PRODUCEREA SEMINŢELOR LA MORCOV

Daucus carota L. convar. sativus (Hoffm) Hajek
Familia Apiaceae (Umbeliferae)
Morcovul (Daucus carota ssp. sativus)

Familia Umbeliferae (Apiaceae)
Tipul plantei. Morcovul este plantă bienală, alogamă,
autosterilă, care formează în anul întâi rădăcina îngroşată şi o
rozetă de frunze, iar în anul al doilea tulpinile florale.
Întrucât morcovul cultivat se încrucişează foarte uşor cu
morcovul sălbatic, iar în descendenţele seminale domină specia
sălbatică, se impune pentru culturile semincere asi gurarea unei
distanţe de izolare de cel puţin 2000 m între soiuri şi plantele
sălbatice.
Descrierea plantei semincere. Tulpina floriferă s;;; formează
in anul al II-lea şi poate creşte până la înălţimea de ' .2-1,5 m în
funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Aceasta este ramificată,
striată, pubescentă, goală în interior, la baza frunzelor se formează
ramuri laterale terminate cu inflorescenţe.
Florile sunt mici, hermafrodite, predominant protandre, la
care polenul se maturează înaintea stigmatelor. Sunt grupate în
inflorescenţe de tip umbelă compusă (figura 8.1 )
Uneori, spre marginea inflorcscenţei pot apărea flori
androsterile (mascule, femeie sau rară sex). Înflorirea începe în
iunie, cu florile din umbela situată în vârful tulpinii principale
apoi se deschid şi florile din umbelele situate pe ramificaţii k de
ordinul doi, trei şi patru. Florile încep să se deschidă. de la
marginea umbelei, dimineaţa, în jurul orelor 9 - 10, stam i nele se
ofilesc după amiaza. O umbelă simplă înfloreşte în 4-8 zile, iar
deschiderea florilor din întreaga umbelă durează 10-20 zile, prin
aceasta se justifică eşalonarea formării şi maturării seminţelor.
126
Polenizarea se realizează cu polen străin în special adus de insecte
sau prin autofecundare cu polen de la alte inflorescenţe ale
aceleiaşi plante (geitenogamie). Fructele, denumite impropriu
"seminţe", sunt dicruiopse, elipsoidale sau ovoide, cu 5 coaste
principale şi 4 coaste secundare. Coastele principale sunt
prevăzute cu două rânduri de peri setiformi, scurţi, divergenţi.
Coastele secundare formează muchii ghimpoase. Gh1mpii de pe
coastele secundare sunt lungi, la bază uşor lăţiţi iar la în formă de
ancoră.
J'J
'f
a.
b. c. d.
Fig.S.l . Ciclul agrobiologic la morcov (a)- după Wien, 1997;
plantă seminceră de morcov (b); umbela compusă (c)şi
umbela simplă (d)
127
a. b.
Fig. 8.2.Seminţe de morcov: a. necondiţionate şi b.
condiţionate
Facultatea genninativă este scăzută (65-70%) şi se păstrează

3-4 ani. Masa a 1000 seminţe este 1,0-1,5 g, iar numărul de
seminţe într-un gram 500-600 bucăţi. Seminţele încolţesc încet, în
circa 20 - 25 zile de la semănat.
Tehnologia clasică de obţinere a seminţelor de morcov

prin transplantarea rădăcinilor plante mamă
ANUL 1 - OBŢINEREA PLANTELOR MAMĂ DE

MORCOV
Distanţa de izolare între soiuri trebuie să fie de minimum

50 m pentru evitarea impurificării prin amestecurile mecanice.
Rotaţia culturii. Se cultivă pe sole care au fost ocupate în
anul precedent cu plante legumicole (solanacee, vărzoase sau
cucurbitacee) care au fost fertilizate organic. Întrucât plantele
mamă de morcov se obţin în culturi succesive se pot cultiva fie
după seminceri de salată, spanac sau mazăre fie după o cultură
legumicolă timpurie care eliberează terenul la timp. Sunt
contraindicate solele care au fost cultivate cu rădăcinoase,
bulboase sau lucernă
Pregătirea terenului. Toamna se eliberează terenul de

resturile culturii anterioare, se face nivelarea de exploatare,
fertilizarea de bază cu 200-300 kg/ha superfosfat simplu sau 100-
150 kglha superfosfat concentrat şi 150-250 kglha sulfat de
128
potasiu (dozele de îngrăşăminte chimice se administrează în
funcţie de sol şi de cartarea agrochimică) apoi arătura adâncă la
28-30 cm. Se va cultiva în primăvară o specie cu perioadă scurtă
de vegetaţie astfel încât terenul să fie eliberat până la sfârşitul
lunii mai sau începutul lunii iunie.
Pregătirea terenului în vederea înfiinţării culturii de morcov
plante mamă se face ca pentru culturile succesive. Astfe, după
eliberarea terenului de resturile culturii anterioare se fertilizează
cu circa 100 kglha azotat de amoniu, 1 50 kglha superfosfat şi sare
potasică. Dacă solul este prea uscat se aplică o irigare de
aprovizionare după care se execută arătura superficială Ia 18-20
cm adâncime, cu plugul cu grapă. După mărunţirea solului, cu
circa 5-6 zile înainte de semănat se va face erbicidarea (tabel 8.1 )
Tabel8.1
Combaterea buruienilor În culturile semincere de morcov
(după Miron Valentin)
Doza
Momentul de
Produsul 1 sau Buruieni controlate
aplicare
kglha
Stomp 330 CE 6-8 prem Me, unele De anuale
Linurex 50 se 1,5-2,0 preem Me, De anuale
Prometrex 50 Se 3,0-4,0 preem Me,De
Gesagard 500 FW 3,0-4,0 preem+ Me,De
postem
Gramoxone 20 es 1,5 postem * Me,DC
Fusilade Super 1,0-2,0 postem Me anuale şi perene,
(Sorgum halepense
din rizom)
Malon 1,5 preem+ Me, De (eODEX
postem 2005)
* după răsănrea burmemlor, înamte de răsăr1rea cultunt...
Me- buruieni monocotiledonate;
De- buruieni dicotiledonate
preern - înainte de semănat cu 4-5 zile, fără încorporarea erbicidului sau
imediat după semănat;
postem - în timpul perioadei de vegetaţie când plantele au 4-5 frunze
adevărate
129
Semănatul se face în funcţie de timpurietatea soiului destinat
reîrunulţirii, în aşa fel încât plantele mamă să aibă la recoltare
circa 70-75 zile pentru soiurile timpurii şi cel mult 85 zile pentru
soiurile tardive, perioadele fiind între:
- 1-15 iunie pentru soiurile târzii;
- 10-20 iulie pentru soiurile semitimpurii;
- 20-30 iulie pentru soiurile timpurii.
Schema de semănat pentru obţinerea rădăcinilor-plante mamă
este prezentată în figura 8.3
+---- 104 cm _ ,
.;-----150 cm
Fig. 8.3 Schema de semănat a culturii de morcov pentru
producere de plante mamă
Se va semăna la adâncimea de 1-2 cm folosind o cantitate de

sămânţă de 1-1,5 kglha.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie se vor efectua următoarele

lucrări de îngrijire: 4-5 udări, prima udare se va aplica după
semănat, prin aspersiune, pentru asigurarea uniformităţii la
răsărire; combaterea buruienilor prin efectuarea a 3-4 praşile
mecanice şi manuale sau prin erbicidare (tabelul 8.1 ); răritul
plantelor la 2-3 cm, dacă este cazul; o singură fertilizare fazială la
începutul depunerii substanţelor de rezervă folosind 75-100 kg
azotat de amoniu, circa 150 kg/ha superfosfat şi 100-125 kg/ha
sare potasică; combaterea bolilor şi a dăunătorilor (tabelele 8.2 şi
8.3); combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai frecvente boli
ale aparatului foliar întâlnite în culturile de morcov sunt
cercosporioza, altemarioza, făinarea, mana, arsura bacteriană a
frunzelor, nanismul pestriţat şi ale rădăcinilor, putregaiul umed al
rădăcinii sau putrezirea moale bacteriană şi putregaiul alb.
Dăunătorii care produc pagube destul de importante culturilor de
130
morcov sunt: musca morcovului (Psila rosae), buha
semănăturilor (Agrotis segetum), nematozii (Meloidogyne ha/pa,
Ditylenchus dipsaci, Protylenchus pratenisis). Se combat prin
rotaţia culturilor, igienă culturală, prin eliminarea plantelor gazdă
din flora spontană, eliminarea plantelor cu simptome de atac. La
pregătirea soluţiilor pentru tratamente, se va adăuga Aracet 0,2%.
Purificarea culturii constă în eliminarea tuturor plantelor care au
format tija florală şi a celor care ""''"1"11'"'
Fig. 8.4. Cultură de morcov pentru rădăcini plante mamă
Recoltarea se face semimecanizat prin dislocarea rădăcinilor.

Sortarea rădăcinilor - plante mamă se face cu multă atenţie
eliminând toate rădăcinile crăpate sau ramificate, cele foarte mari
sau mici şi reţinând doar rădăcinile caracteristice soiului. Se vor
depozita doar rădăcinile de dimensiune medie deoarece cele
foarte mari emit mai greu rădăcini adventive, întârziind pornirea
în vegetaţie sau existând chiar posibilitatea să nu mai pornească
în vegetaţie. Astfel, pot apărea goluri în cultura seminceră.
Rădăcinile foarte tinere şi de dimensiune mică se deshidratează în
timpul depozitării. La un hectar de cultură de morcov-butaşi se
obţin circa 350 000- 500 000 bucăţi plante mamă, în funcţie de
soi.
Păstrarea peste iarnă se face în silozuri special amenajate. Pe
tot parcursul iernii silozurile se vor supraveghea atent controlând
zilnic nivelul temperaturii din interior. Aceasta trebuie menţinută
aproape constant între 2- 6'C.
131
Tabel8.2
Combaterea agenţilor patogeni În culturile semincere de
morcov
Produse recomandate
Observaţii şi
Organismul dăunător Denumire produs şi
recomandări
doza (kg sau 1 1 ha
Alternaria porri Ronilan- 0,5 1-2 tratamente la
(EU.) Saw Povral- 1,0 semnalarea
f. sp. dauci Dithane M 45-2,0 atacului
(alternarioza morcovului) Sancozeb - 2,0
Polyram DF - 2,0
Bravo 500- 3,0
Folpan 50 - 2,5
Merpan 50 - 2,5
Erysiphe umbelliferarum Afugan- 0,5 2-3 tratamente la
(de Bary) Bumper- 0,15 semnalarea
Făinarea Morestan- O,1 atacului
Karathane - 4,0
Kumulus DF - 0,5
Topas- 0,25
Tilt- 0,15
Systhane 12- 0,3
Cercospora carotae Dithane M 45 - 2,0 Tratament la
(cercosporioza) Sancozeb- 2,0 semnalarea
Polyram DF - 2,0 atacului
Erwinia carotovora Se va respecta o
(Joens) Holl. (putregaiul rotaţie a
umed al morcovului, - culturilor de 3-4
ţelinei şi pătrunjelului de ani;
radacină Se vor îndepărta
din culturile
semincere
plantele atacate.
Sclerotinia sclerotiorum Rovral, Ronilan Tratamentul se
(Lib.) de Bary)- Sumilex- efectuează prin
putregaiul alb 1kg/tonă de rădăcini prăfuire înainte
plante mamă de depozitarea
rădăcinilor-
plante mamă
132
Tabel8.3
Combaterea dăunătorilor În culturile seminere de morcov
Produse recomandate
Observaţii şi
Organismul dăunător Denumire produs şi doza
recomandări
(kg sau 1/ ha
Coropişniţa Sintogrill 5 G - 50 kg Se aplică pe sol înainte
(Gryliotalpa grillotalpa de plantare, cu
Latr.) Gryllosil 5 G- 50 kg incorporare uşoară
Sintogrill 5 G 30 kg Se aplică pe sol după
semănat cu
Gryllosil 5 G- 30 kg incorporare uşoară
Limaxul cenuşiu Mesurol 4G - 3-6 kg Seara în zonele de
(Deroceras agreste L) Optimal 4G - 15 kg atac, pe sol fuă
încorporare
Musca morcovului Dizol3 PP- 1 ,15% Se vor efectua1-2
(Psila resae F.) Confidor 70 WG - 0,02% stropiri foliare,numai
la loturile de plante
mamă, la apariţia
adulţilor
Nematodul culturilor de Insecticidele sunt Se va sorta foarte bine
morcov (Meloidogine contraindicate din cauza materialul de plantare
hapla Chitw) toxicităţii şi a remanenţei şi se va respecta
îndelungate asolamentul de 3-4
ani.
Anul al IT-lea - Obţinerea seminţelor de morcov
DistanJa de izolare. Între soiurile de morcov se va asigura o

distanţă de izolare de minimum 2000 m, iar între soiurile de
morcov cultivat şi morcovul sălbatic de 1500 m.
Rotajia culturii. Plantele rădăcinoase nu trebuie să revină pe
aceeaşi solă decât după minimum trei ani, iar pentru culturile
semincere de morcov plantele legumicole care au fost fertilizate
în anul precedent cu îngrăşăminte organice (tomate, ardei, vinete,
castraveţi), leguminoasele sau cerealele.
Pregătirea terenului. În toamnă, se eliberează resturile terenul de
culturii anterioare, se nivelează, se fertilizează c u circa
100 kg s.a./ha P205 şi 80 kg s.a./ha K20, apoi se ară adânc.
Primăvara devreme se mărunţeşte solul, se fertilizează c u circa
20-40 kg s.a./ha P205 şi 50-70 kg s.a./ha K2 0. Plantarea s e poate
133
face pe teren modelat în brazde cu lăţimea de 50 cm sau
nemodelat (figurile 8.5 şi 8.6). Se deschid rigole la distanţa de 96
cm cu ajutorul cultivatorului echipat cu organe active tip daltă.
Plantarea se face primăvara devreme folosind rădăcinile-plante
mamă caracteristice soiului, sortate pe categorii de mărime pentru
a asigura uniformitatea culturii. Butaşii se introduc în rigolele
deschise, cu coletul la nivelul solului, la 20-25 cm distanţă între
plante. Rădăcinile se tasează bine de jur împrejur, apoi se face o
bilonare uşoară la 5-6 cm. Numărul de plante semincere la un ha
este de 48.000-50.000.
Fig.8.5 Schema de plantare a rădăcinilor plante mamă de

morcov pe teren modelat pentru obţinerea seminţelor
Fig.8.6 Schema de plantare a rădăcinilor plante mamă de

morcov pe teren nemodelat pentru obţinerea seminţelor
134
a. b.
Fig.8.7 Secţiune prin rădăcina de morcov plantă mamă- (a.)

calitativ corespunzător; (b) necorespunzător
Fig. 8.8. a. Plantă tânără de morcov; b. plantă la care a

început emiterea tijei florale; c. plantă seminceră; d. aspect
din cultura seminceră; e. plante semincere înflorite; f.
recoltarea mecanizată în vederea extragerii seminţelor.
135
Pentru efectuarea lucrărilor de combaterea bolilor şi
dăunătorilor în cultură după plantarea a 10-12 rânduri se lasă un
rând neplantat rezultând astfel un culoar de trecere de 1,80-1,92
m. Intervalele pot fi cultivate cu specii cu talie joasă.
O altă variantă de înfiinţare a culturii semincere de morcov
practicată la ICDLF- Vidra este plantarea rădăcinilor - plante
mamă la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 20-25 cm între
plante pe rând cu lăsa rea culoarelor de trecere pentru efectuarea
tratamentelor fitosanitare, în funcţie de lăţimea de lucru a
utilajului de stropit. D e menţionat că prin folosirea acestei scheme
de plantare producţia de seminţe este mai mare nefiind afectată
calitatea seminţelor din punctul de vedere al vigorii şi
germinaţiei.
Lucrările de întreţinere aplicate culturii semincere de morcov
după plantare sunt: f ertilizarea cu circa 100 kg/ha azotat de
amoniu, după apariţia rozetei de frunze; 3-4 praşile mecanice între
rânduri şi 2-3 praşile manuale pe rând; 4-5 irigări în vegetaţie, 2-3
până la apariţia inflorescenţelor, următoarele două înainte de
înflorit şi la formarea seminţelor; combaterea bolilor şi
dăunătorilor.
Lucrările speciale aplicate obligatoriu în culturile semincere
de morcov sunt:
bilonarea p lantelor semincere după apariţia tijelor
florale, de c el puţin două ori pentru susţinerea tulpinii
florale. Lucrarea se efectuează până la înflorirea
plantelor.
purificarea biologică a culturii de cel puţin 3 ori (la
formarea rozetei, de cel puţin 2 ori înainte de înflorit).
Această lucrare constă în eliminarea plantelor slab
dezvoltate, a celor netipice soiului, a celor care au emis
tije florale mai devreme sau mult mai târziu, a celor
atacate de b oli sau dăunători, în special, cele atacate de
cuscută (de şi nu mai este considerată o plantă de
carantină) c ât şi a plantelor corcite (se recunosc prin
apariţia în mijlocul umbelelor a unor flori de culoare
roşie sau roz-violet).
eliminarea tuturor plantelor de morcov sălbatic pe o
rază de minimum 1500 m.
136
înlăturarea tuturor inflorescenţelor de ordinele IV şi V,
acestea produc în general seminţe mai mici, cu vigoare
şi germinaţie slabă datorită faptului că la recoltarea
semincerilor de multe ori nu ajung la maturitate.
Lucrarea nu este obligatorie, aceasta fiind însă destul de
costisitoare şi se efectuează numai pe suprafeţe mici.
Recoltarea semincerilor, pe suprafeţe mici, se poate face în

două reprize. Inflorescenţele de ordinul I şi IT se recoltează
primele, când seminţele s-au brunificat, apoi inflorescenţele de
ordinele III şi IV.
Recoltarea se efectuează prin tăierea tulpinilor florale cu
secera, aşezarea acestora în snopi, în picioare, iar după uscare
separarea seminţelor se face cu ajutorul unor combinei pentru
treierat cerealele păioase. Alimentarea combinelor se face
manual. După separare, seminţele se condiţionează aducându-le la
parametrii corespunzători standardelor în vigoare.
O altă variantă de recoltare este aplicarea unor desicanţi
pentru a usca partea vegetativă (germinaţia seminţelor nu este
afectată), apoi treieratul se efectuează direct din câmp.
Producţia de seminţe este de 800-900 kg/ha.
Tehnologia de cultură prin metoda de iernare a plantelor

mamă în câmp
Pentru obţinerea seminţelor din categoria biologică

"Certificată" se poate aplica şi tehnologia de iernare a plantelor
mamă în câmp. Această tehnologie se aplică numai în zonele
vestice sau sudice ale ţării unde pericolul de îngheţ este mai mic.
Plantele mamă care iernează în câmp pentru a rezista îngheţului
trebuie să aibă un diametru la colet de circa 8-12 mm. Prin
aplicarea acestei metode pierderile pot fi 20-30%. Această metodă
impune pentru verificarea autenticităţii soiului înfiinţarea unui lot
de control de circa 1000 m2 , primăvara devreme, anterior culturii
semincere.
Pregătirea terenului se face la fel ca la culturile de plante
mamă.
137
Semănatul pentru înfiinţarea culturii semincere se face
diferenţiat, în funcţie de timpurietatea soiului astfel:
soiurile tardive între 10-15 august;
soiurile semitirnpurii 20-25 august;
soiurile timpurii 1-15 septembrie.
Schema de semănat este de 70, 80 sau 96 cm între rânduri şi
8-10 cm între plante pe rând. Adâncimea de semănat este de circa
2-3 cm.
Fig. 8.9. Aspectul rădăcinilor de morcov plante mamă ce

pot ierna În câmp
Lucrările de îngrijire constau în combaterea buruienilor prin
erbicidare "pre" sau "post emergent", 2-3 udări, fertilizarea
fazială la formarea rozetei cu circa 100 kglha îngrăşăminte cu
azot.
Lucrările speciale se referă la purificările biologice care
vizează eliminarea plantelor netipice soiului şi a celor care au
emis tulpini florale în primul an.
În anul al doilea, în primăvară, se controlează cultura şi
înainte de reluarea vegetaţiei se va efectua răritul plantelor la 20
cm sau completarea golurilor cu butaşi rezultaţi din rărire.
Lucrările de îngrijire comune constau în: combaterea
buruienilor prin 1-2 praşile mecanice şi o erbicidare înainte de
138
apariţia tijelor florale cu Afalon 2 kg/ha + Fusilade 3 l/ha sau
Prometrex 50 SC 2-3 1/ha sau Linurex 50 WC 1,5-2 kg/ha; 2-3
udări, prima la creşterea tijelor florale, a doua înainte de înflorire
iar a treia după înflorire; trei fertilizări faziale, prima înainte de
reluarea vegetaţiei administrând 25-30 kg s.alha azot şi 70-90 kg
s.a./ha fosfor, a doua la după apariţia inflorescenţelor aplicând
circa 35 kg s.a/ha azot şi 50 kg s.a potasiu şi a treia înainte de
înflorire cu aceleaşi doze ca şi la a doua fertilizare; combaterea
bolilor şi dăunătorilor (tabelele 8.2, 8.3).
Lucrările speciale, recoltarea, extragerea seminţelor şi
condiţionarea sunt aceleaşi ca la cultura seminceră clasică
prezentată mai sus.
Producţia de seminţe este de 700-750 kg/ha.
Tehnologia obţinerii seminţelor de morcov prin iernarea

plantelor mamă în câmp, dislocarea rădăcinilor în primăvară
şi replantarea acestora
Perioada de înfiinţare a culturii de plante mamă este aceeaşi

cu cea prezentată anterior însă pe o brazdă cu lăţimea de 94 sau
104 · cm se seamănă câte 4 rândurechidistante sau în benzi.
Lucrările de îngrijire generale şi speciale sunt caracteristice
culturii de plante mamă din anul I.
În anul II, în primăvară, rădăcinile plante mamă se dislocă, se
sortează şi se replantează pe un alt teren pregătit corespunzător
culturii semincere. Plantarea se face în rigolele deschise la 70 cm,
80 sau 96 cm şi la 20-25 cm între plante pe rând. Metoda are
avantajul că rădăcinile plante mamă sunt sortate pe categorii
eliminând în acest mod toate plantele netipice. Prin această
metodă pierderile de butaşi plante mamă sunt mai mici, iar
rădăcinile rămase se pot valorifica întrucât în această perioadă
rădăcinile nu sunt încă lignificate.
Producţia de seminţe este de 500-700 kglha seminţe
condiţionate.
139
Tehnologia de obţinere a seminţelor hibride de morcov
Tehnologia de cultură este asemănătoare culturii pentru

obţinerea seminţelor certificare cu unele particularităţi.
Obtinerea butasilor plante mama de morcov

Butaşii plante mamă se produc prin semănat direct in câmp
(în cultură succesivă), formele parentale se seamănă în loturi
separate la 50 m distanţă pentru a preveni impurificările
mecanice.
Obţinerea seminţelor
Distantele de izolare sunt de 2000 m între soiuri obligatoriu şi
faţă de morcovul salbatic.
Cultura seminceră se înfiinţează primavara.
Schema de plantare este urmatoarea: forma tată se plantează
înaintea formei mamă cu 15-30 zile. Forma mama este protandră.
Se plantează în câmp 2 rânduri din fonna paternă (în două
etape) şi după 15 sau 30 zile forma maternă. Pentru a asigura o
polenizare bună se instalează în cultură circa 5 stupi cu albine.
Lucrările de îngrijire generale şi speciale sunt asemănătoare
culturii semincere pentru cultura seminceră de morcov soiuri. Se
vor palisa rândurile marginale de plante mamă. Rândurile cu
plante tată se vor elimina din cultură înainte de recoltarea
înflorescenţelor de plante mamă.
Fig. 8.10. Cultură seminceră pentru obţinerea hibrizilor de

morcov
140
r--------------------- -------------------------------------
-
Fig. 8.11. Cultură seminceră pe ntru obţinerea hibrizilor de

morcov
Tabelul8.4
Influenţa distanţei de plantare asupra producţiei de seminte
la morcov Jacobson s i Globerson, 1980
Seminte din
Distanta intre
Productii umbelele
randuri
rima re
Pe planta (g) Pe hectar %
80x40 5,7 178 25

80x7,0 8,8 157,7 37
40x7,0 3,5 125,3 50
20x70 3,4 240,8 51
Producţia de seminţe hibride variază între 200-250 kg/ha
141
PRODUCEREASEN.ITNŢELORLAPĂTRUNJELUL
PENTRU RĂDĂCINĂ
(Petroselinum crispum Mill.)- FamiliaApiaceae (Umbeliferae)
Tipul plantei. Specie bienală, alogamă.

Descrierea plantei semincere
Tulpina floriferă apare în anul al doilea şi poate atinge
înălţimea de 1-1,5 m, este cilindrică, uşor muchiată, striată, uneori
fistuloasă, ramificată chiar de la bază.
Florile sunt hermafrodite, mici, alb verzui sau alb gălbui,
grupate în inflorescenţe de tip umbele compuse. Înfloresc în
iunie-iulie. Polenizarea este entomofilă.
Fructul impropriu numit ,,sămânţă" este o pseudodiachenă, la
maturitate se desface în două semifructe numite mericarpe,
rămânând prinse de o prelungire a axei florale. Fructul bifurcat la
bază, având formă ovală, prezintă trei-cinci coaste longitudinale
fine.
Fig.8.12. Plante semincere şi seminţe de pătrunjel de

rădăcină
Culoarea seminţelor este verde cenuşiu iar mirosul

caracteristic. Masa a 1000 seminţe este 1,2-1,8 g, iar numărul de
seminţe într-un gram 700-850 buc. Facultatea germinativă variază
între 60-70 % şi se menţine circa 2-3 ani.
142
Tehnologia obţinerii seminţelor de pătrunjel cu
transplantare
Metoda se practică în special pentru obţinerea seminţelor din

categoriile biologice Prebază sau Bază.
Obţinerea plantelor mamă (anul 1)
Pregătirea terenului în toamnă constă în încorporarea a 80 kg
s.a/ha fosfor şi 75 kg s.alha potasiu. În primăvară terenul se
mărunţeşte foarte bine. Trebuie menţionat că pătrunjelul este mai
sensibil faţă de erbicide comparativ cu morcovul. Se poate
erbicida după semănat cu Afalon 50 PU- 1,5 kg la hectar sau
Gesagard 50 PU 2-2,5 kg la hectar în 300-450 litri de apă sau cu
circa 2-3 zile înainte de răsărirea plantelor cu Gramoxone 20 CS,
3-4 litri la hectar în 450 litri de apă dacă au apărut buruienile.
Semănatul se poate face în urgenţa I (1-15 martie) sau cel
târziu până la 15 aprilie, pe teren modelat sau nemodelat, figura
8.13.
+-----150 cm
Fig. 8.13 Schema de semănat pe teren modelat a culturii de

pătrunjel pentru obţinerea de plante mamă în varianta cu
transplantarea rădăcinilor
Cantitatea de sămânţă utilizată pentru semănat este de 5-6 kg

la hectar, iar când folosim semănători de precizie de 1,5 kg la
hectar Se seamănă pe teren modelat sau nemodelat.
Lucrările de îngrijire ce se aplică culturii sunt: praşile
manuale sau mecanice de 3-4 ori; plivitul o dată sau de două ori,
pe suprafeţe mici; răritul plantelor la 4-6 cm când plantele au 2-3
frunzuliţe adevărate; fertilizarea suplimentară cu 100-150 kg la
hectar azotat de amoniu de două ori, în mai şi iunie, iar la ultima
fertilizare se adaugă şi 50-100 kglha sare potasică; se aplică 3-4
'•
143
!
udări cu circa 400 m 3/ha; combaterea bolilor şi dăunătorilor.
Dintre bolile pătrunjelului de rădăcină amintim: pătarea albă a
frunzelor, făinarea, cercosporioza, mana, mucegaiul violet şi
putregaiul moale.
Recoltarea plantelor mamă se face în luna octombrie.
Rădăcinile se sortează, se reţin doar cele caracteristice
soiului, neramificate şi sănătoase. Se obţin circa 200000-
400000 butaşi la un hectar.
Cultura seminceră de pătrunjel (în anul a/II-lea). Plantarea
buta5ilor se face toamna, începând din decada a doua a lunii
octombrie, la distanţa de 96 sau 70-75 cm între rânduri şi 15-20
cm între plante pe rând (figura 8.14).
Fig. 8.14. Schema de plantare a pătrunjelului pentru

obţinerea de seminţe În varianta cu transplantarea
rădăcinilor
Lucrările de întreţinere generale şi speciale sunt aceleaşi ca şi

la cultura seminceră de morcov.
Recoltarea semincerilor de pătrunjel se face prin tăierea cu
secera a tijelor florale, când seminţele din prima inflorescenţă s-
au maturat şi culoarea brună. Toate operaţiile de extragere a
seminţelor sunt identice cu cele de la morcov.
Producţia este de 600-800 kg /ha seminţe condiţionate de
pătrunjel.
Tehnologia obţinerii seminţelor de pătrunjel fără

transplanta re
Metoda se aplică pentru obţinerea seminţelor din categoriile

biologice Bază şi Certificate.
144
Obţinerea plantelor mamă
Pregătirea terenului şi înfiinţarea culturii se face la fel ca în
tehnologia cu transplantare a plantelor mamă. Schema de semănat
este diferită şi anume pe terenul modelat se seamănă trei rânduri
la distanţa de 40 c m şi 4-5 cm între plante pe rând la adâncimea
de 2-3 cm (figura 8.15).
-l-----150 cm
Fig. 8.15. Schema de semănat a culturii de pătrunjel plante
mamă
Norma de sămânţă este de 4-5 kglha. După semănat se face o

tăvălugire uşoară.
Lucrările de îngrijire generale şi speciale sunt aceleaşi ca la
metoda cu transplantarea butaşilor.
în anul al doil ea, în primăvară, rândul din mijloc se elimină
de asemenea, se vor rări plantele pe rând la 15-20 cm (figura
8.16).
+----150cm
Fig. 8.16 Schema culturii semincere de pătrunjel după

rărirea plantelor mamă
145
Plantele rezultate din rărit se folosesc pentru completarea
eventualelor goluri sau se pot valorifica. Astfel, schema rezultată
în cultura seminceră va fi de 80+70 cm între rânduri şi 15-20 între
plante pe rând.
Lucrările de îngrijire generale şi speciale sunt aceleaşi ca la
metoda cu transplantare.
Recoltarea plantelor semincere se face prin t ăierea tijelor
florale, iar după uscarea acestora se treieră în vederea separării
seminţelor.
După condiţionarea seminţelor rezultă o cantitate de seminţe
de 400-600 kg/ha.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA PĂSTÂRNAC

(Pastinaca sativa L.) - FamiliaApiaceae (Umb eliferae)

Descrierea plantei semincere.
Tulpina floriferă se formează în anul al doilea, atinge înălţimea
de l ,5-2 m este ramificată (figura 8.17.a.), acoperită cu perişori de
culoare verde-gălbui la început şi brun roşiatic l a maturitatea
seminţelor. Florile sunt de culoare galben-verzui dispuse în
inflorescenţe de tip umbelă. Polenizarea este entomofilă.
Înflorirea are loc la circa 45-50 zile de la plantarea radăcinilor
plantelor mamă şi durează 35-40 zile.
Fig. 8.17. Plantă seminceră de păstârnac (a); seminţe de

păstârnac (b)
146
Fructele, im propriu numite "seminţe" sunt dicariopse
oval turtite, aripate de culoare brun deschis, cu miros
caracteristic. "Sămânţa" are 4 dungi de culoare brun-închis
şi 6 dungi de culoare mai deschisă (figura 8.17.b.). Masa a
1000 seminţe este 2,2-4,7 g, iar numărul de seminţe într-un
gram 180-250 b uc. Facultatea germinativă a seminţelor este
redusă variază între 60-70 % (deoarece maturarea fructelor
este neuniformă ) şi durează cel mult 2 ani.
Obţinerea plantelor mamă. Tehnologia de cultură pentru

obţinerea plantelor mamă se aseamănă cu cea a rnorcovului şi
pătrunjelului cu unele deosebiri. Se seamănă trei rânduri pe
modelatură la 40 cm între rânduri şi 4-5 cm între seminţe pe
rând. Norma teoretică de însămânţare este de 5-6 kglha seminţe.
Fig.8.18. Rădăcini plante mamă de păstârnac

necorespunzătoare pentru a fi plantate în cultura seminceră
Lucrările de îngrijire comune şi speciale sunt aceleaşi ca la

morcov şi pătrunjel. Se fertilizează cu 100 kglha azotat de
amoniu, 200-250 kglha superfosfat şi 50-70 kg/ha sare potasică.
Recoltarea plantelor mamă se face în luna octombrie. Sortarea se
face direct din câmp reţinând doar butaşii de dimensiuni medii,
tipici soiului.
La un hectar se obţin circa 200.000-250.000 butaşi sortaţi.
147
Obţinerea seminţelor În anul al II-lea. Lucrările de
recoltare a butaşilor, sortare şi pregătire a terenului pentru plantat
se fac în aceeaşi perioadă. Plantarea butaşilor se face în rigolele
deschise la 80 cm. Distanţa între plante pe rând este de 30 cm.
După plantarea a
10-12 rânduri se
lasă culoare
pentru efectuarea
tratamentelor
---150cm fitosanitare.
Fig. 8.19. Schema de plantare a păstârnacului în cultura

seminceră
Lucrările de îngrijire generale şi speciale sunt asemănătoare

culturilor de morcov şi pătrunjel. Semincerii se recoltează în luna
iulie, prin tăierea tijelor florale cât mai aproape de punctul de
ramificare. Se lasă în picioare, în snopi la uscat după care se
treieră cu combina special reglată. Producţia este de 600-800
kglha seminţe condiţionate.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA ŢELINA PENTRU

RĂDĂCINĂ
(Apium graveolens L. conv. rapaceum)-

Famiiia Apiaceae (Umbeliferae)
Descrierea plantei semincere. Tulpina floriferă apare în anul
al II-lea de viaţă este înaltă de 80-100 cm, puternic ramificată,
striată, glabră, mai mult sau mai puţin fistuloasă. Frunzele sunt
serat sectate lung peţiolate, lucioase, de culoare verde cu gust şi
aromă specifică, iar la suprafaţa solului fonnează o rozetă de
frunze bogată.
148
Fig. 8.20. Plante semincere de felină
Florile sunt mici hermafrodite, de culoare albă, grupate în

inflorescenţe de tip umbelă compusă, compacte. Înflorirea începe
după 50-60 de zile de la plantarea plantelor mamă. Polenizarea
este entomofilă. Fructele, impropriu denumite seminţe, sunt
dicariopse mici, cu lungime de 1,5 mm, iar lăţimea şi grosimea de
0,5-0,75 mm (figura 8.21).
Fig. 8.21.- Seminţe de felină
Într-un gram se găsesc 3500-5000 bucăţi seminţe, de culoare

verde-cenuşiu. Masa a l 000 seminţe este 0,3-0,6 g. Seminţele de
ţelină incolţesc greu şi îşi păstrează facultatea germinativă timp
de 3-4 ani.
149
OBŢINEREA PLANTELOR MAMĂ- ÎN ANUL 1
Cele mai bune premergătoare pentr u cultura de plante mamă
sunt Jeguminoasele anuale, tomatele, ardeii, vinetele, cartofii;
bune premergătoare sunt cerealele, varza, conopida. Nu se cultivă
după ceapă, castraveţi sau după alte rădăcinoase.
Răsadul se produce în spaţii semicalde sau reci. Semănatul se
face la sf'arşitul lunii martie cel târziu în prima decadă a lunii
aprilie. Se seamănă des folosind 2-3 g seminţe la 1 m2 • Pentru
obţinerea răsadului necesar unui ha cultură de ţelină plante mamă
este necesară o cantitate de circa 80-1 00 g seminţe şi o suprafaţă
de răsadniţă de circa 25-30 m2 • Răsadul se poate repica direct pe
strat, în răsadniţe reci la distanţa de 5 cm, în cuburi nutritive cu
latura de 5 cm sau în palete alveolare. Vârsta răsadului la plantare
trebuie să fie de 60-65 zile.
Pregătirea terenului se face ca la cultura de morcov plante
mamă. Se plantează răsadul fasonat (rădăcinile scurtate la 2-3 cm
lungime şi vârful rozetei defrunze la 1/3) şi mocirlit. Plantatul se
face manual sau mecanic,la începutul lunii iunie, câte două
rânduri la 30 cm distanţă şi20 cm între plante pe rând, pe brazde
cu lăţimea de 50 cm (figura 8.22).
Fig. 8.22. Schema de plantare a răsadului de ţelină pentru

rădăcină În vederea obţinerii rădăcinilor-plante mamă
Lucrările de întreţinere constau în: completarea golurilor după

4-5 zile de la plantare cu răsad reţinut din rezerva de 10%;
menţinerea terenului afânat şi curat de buruieni prin efectuarea a
3-4 praşile mecanice între rânduri şi 2-3 praşile manuale între
plante pe rând sau erbicidarea după circa 3 săptămâni de la
plantare când plantele sunt bine înrădăcinate, cu Afalon 47 PU
0,5 - 1,5 kg 1 ha sau Gesagard PU 2,5 k g 1 ha în 450- 600 litri apă
150
sau Afalon 1 kg şi Fusilade 1,5 l itri/ha când buruienele au 2-3
frunzuliţe; menţinerea umidităţii constante a solului prin
efectuarea a 6-8 udări la un interval de 8-12 zile, cu norme de 250
m3/ha în primele faze de creştere,iar în perioada de depunere a
substanţelor de rezervă cu norme d e 300-350 m3/ha; fertilizarea
fazială cu azotat de amoniu 80 kgl ha, aplicat în două etape, la 3-4
săptămâni de Ia plantare şi în p erioada de creştere intensă a
rădăcinilor când se adaugă şi 100-120 kg /ha sare potasică.
Combaterea bolilor se va face preventiv sau la semnalarea
atacurilor de: septorioză, rugină, mană, făinare, cercosporioză,
putregaiului alb al rădăcinii, p utregaiului coletului, virusul
mozaicului castraveţilor etc.
Prima purificare biologică se face la plantarea răsadului. În
perioada de vegetaţie se mai fac cel puţin
două purificări biologice, la formarea
rozetei şi în perioada de formare a
rădăcinilor. Se elimină din cultură toate
plantele care au aspect necorespunzător
soiului cultivat, cele care au emis tulpini
tlorale, cele slab dezvoltate sau puternic
atacate de boli sau dăunători.
Fig. 8.23. Rădăcină - plantă mamă de
telină
Plantele mamă de ţelină de rădăcină se recoltează de la
jumătatea lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie. Se
înlătură frunzele, se curăţă rădăcinile de pământ, se sortează şi
apoi se depozitează.
Se obţin circa 50-70000 butaşi plante mamă la 1 ha cultură.
Obţinerea seminţelor de ţelină în anul al TI-lea. Înfiinţarea

culturii semincere se face la încep utul lunii martie, iar terenul se
pregăteşte la fel ca la cultura seminceră de morcov. După
scoaterea butaşilor din siloz se efectuează sortarea acestora
reţinând doar butaşii de mărime mijlocie. Se plantează în rigolele
deschise la 96 cm şi Ia 30-35 cm între rădăcini pe rând. După 10-
1 2 rânduri se lasă culoarele pentru efectuarea lucrărilor de
combatere a bolilor şi dăunătorilor. Lucrările de îngrijire precum
151
şi purificările biologice sunt asemănătoare culturii de morcov.
Recoltarea umbelelor de ţelină se face în două reprize, întâi cele
de ordinul I şi II, apoi cele de ordinul N şi V. Se lasă la
postmaturat, iar apoi se treieră. După condiţionarea seminţelor de
ţelină şi dacă tehnologia de cultură a fost respectată, iar anul
climatic a fost favorabil se poate conta pe o producţie de circa
500-600 kg seminţe/ha.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SFECLA ROŞIE
(Beta vulgaris L. var. conditiva)

Familia Ch enopodiaceae
Tipul plantei.Specie bienală, alogamă.

Descrierea plantei semincere. Florile sunt actinomorfe
hermafrodite, pentamere, grupate câte 2-4 (1O) în glomerule
reunite în spice. Înflorirea are loc în iunie-iulie. Pe o plantă se
găsesc în medie 1 0.000-20.000 flori. Deschiderea florilor pe o
plantă durează de l a 3 săptămâni la 45 zile. Înflorirea începe din
partea de jos a ramurilor către partea superioară. Polenizarea se
realizează cu ajutorul vântului şi insectelor. Fructele false
lignificate, în număr de 2-4 până la 1O, concresc spre partea
inferioară alcătuind un fruct compus numit
glomerul care în practica
legumicolă este impropriu
numit "sămânţă" de sfeclă
(figura 8.24).
Masa a 1000 seminţe
este 20-40 g, iar numărul de
seminţe într-un gram
20-50 buc. Facultatea
germinativă este de 90-95 %
şi se menţine 3-4 ani.
Fig. 8.24. Seminţe de
sfeclă roşie
152
Relaţiile cu factorii de mediu. Faţă de celelalte rădăcinoase
este o specie mai pretenţioasă la căldură. Temperatura minimă de
gerrninaţie este de 4-5°C, la aceste valori de temperatură plantele
răsar în circa 40 de zile, iar cea optimă de 20-25°C când plantele
răsar în 4-5 zile. Temperatura minimă şi maximă pentru
vemalizarea plantelor tinere este cuprinsă între 0°C şi l5°C insă
cea mai mare rată tiind ia l2°C. În câmp, plantele tinere supuse
unor temperaturi de l2°C timp de 60 zile au emis tlja florală in
procent de 50%. Crostwaite şi Jckins (1993) subliniază că ia
plantele tinere mugurele apical diferenţiază foarte uşor în tije
florale. Temperatura optimă de vegetaţie este de 16-23°C.
Plantele tinere rezistă la temperaturi uşoare de -5...--Q°C, dar în
faza de frunze cotiledonare sunt sensibile şi la temperaturi de -
l...-2°C care pot dăuna culturii. Rădăcinile nu rezistă la
temperaturi sub 0°C, ceea ce impune ca recoltarea să se facă până
la venirea îngheţului. Temperaturile sub 5°C menţi nute o perioadă
mai lungă în perioada răsăririi determină vernalizarea şi aparitia
tulpinilor florale în primul an de cultură. Jn perioad::t :.i t>
acum ulare a su bstanţelor de rezervă în rădăcini sunt favorabde
temperaturile d; 20-23°C.
Cerinţele sunt moderate faţă de lumină. Sfecla roşie este o
plantă de zi lungă, însă în condiţii de iluminare ce sub 1O ore-
rădăcinile nu se îngroaşă.
Pretenţiile !a e încolţire,
ţă d umiditatea
de solului sunt r idicate în faza de
înma3azinare a creştere a substanţelor de rezervă in rădăcini, de
tulpinil o.• şi Sfeclade formare a fructeior.
11orale
roşie preferă mobilizate soiurile mijlocii bogate în humus,
adânc, cu reacţie la alcalină de 7-7,5. Reacţionează bine
fertilizarea cu gunoi de gra jd foarte bine descompus admin istrat
în anul de cultură.
Obţiner.zplantelor mamă În anul I
Pregătirea terenului se face ca pentru cultura plantelor mamă

de morcov. Semănatul se fac e în perioada 25 mai-20 iunie (pentru
u până la 1-1O iulie (pentru soiurile
soiurile tardive) sau cel târzi
timpurii). Se seamănă câte două rânduri la 35 cm pe brazde cu
153
lăţimea la coronament de 50 (pe terenuri nisipoase) sau 3 rânduri
la 37-40 cm pe brazda lată de 104 cm, la adâncimea de 3-4 cm
(fig. 8.25 a şi b).
a.
b.
Fig.8.25. Scheme de semănat pentru obţinerea rădăcinilor
plante mamă de sfeclă roşie
Se folosesc 15-18 kg semin ţe la un ha cultură de plante mamă.

Lucrările de îngrijiresunt asemănătoare culturii de morcov
plante mamă, eliminând toate plantele care au emis tulpini
florifere în anul I.
Fig.8.26. Cultură de sfecl ă roşie plante mamă anul 1
Recoltarea plantelor mamă de sfeclă roşie se face în

octombrie, înainte de apar iţia primelor brume sau a îngheţului la
154
sol. Se obţin circa 200.000-250.000 butaşi la 1 ha cultură.
Rădăcinile tipice soiului, sănătoase, curăţate şi sortate se
păstrează în depozite, pivniţe sau silozuri în pământ. Temperatura
optimă de păstrare este de 2-4°C, iar umiditatea aerului de 80-
90%.
Obţinerea seminţelor de sfeclă roşie - anul al ll lea.
Primăvara, înainte de plantare, se face o nouă sortare a
rădăcinilor-plante mamă. Se reţin pentru plantare numai
rădăcinile plante mamă de dimensiuni medii, sănătoase şi cu
mugurele tenninal viabil. Scoaterea din siloz şi alegerea
rădăcinilor plante mamă pentru plantat se face cu o zi înainte de
plantarea în câmp. Plantatul se face manual, la începutul lunii
martie, în rigolele deschise cu cultivatorul echipat cu rariţe la
distanţa de 96 cm. Distanţa dintre plante pe rând este de 25-35
cm.
Rădăcinile se acoperă cu pământ imediat după plantare pentru
a evita deshidratarea acestora.
Lucrările de îngrijire, purificările biologice se fac la fel ca la
cultura de morcov.
Fig. 8.27. Cultură seminceră de sfeclă roşie a şi b.
Recoltarea tijelor florale se face la începutul lunii august, prin

tăiere cu secera, într-o singură trecere, când seminţele s-au
brunificat. După postmaturarea acestora în câmp, seminţele se
extrag prin treierare cu combine special adaptate.
După condiţionare se obţin circa 800-1000 kg/ha seminţe.
155
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA RIDICPJLE llE
LUNĂDE VARA, ŞI DE iAR }>-
(Raphanus sativus convar. sativus şi
Raphanus sativus convar. niger)
Familia Brasicaceae (Cruciferae)
Tipul plantei. Ridichile de lună sunt specii anuale iar ridichiie

de vară şi iarnă sunt bienale. Sunt plante alogame.
Descrierea plantelor semincere. Tulpina floriferă este erectă,
înaltă până la 100 cm, cilindrică, bogat ramifi-cată, acoperită cu
peri rigizi. Florile sunt hermafrodite, de culoare albă sau alb cu
reflexe violacee, grupate în raceme laxe. Fructul este o silicvă
indehiscentă, cilindrică, uşor turtită lateral, cu vârful ascuţit, de 3-
6 cm lungime şi 2 cm lăţime. Interiorul silicvei este spongios,
lacunos, în care se găsesc seminţele, globuloase, de culoare brună
(fig. 8.28).
Fig.8.28. Plante semincere, silicve şi seminţe de ridichi de

lună
156
Masa a 1000 seminţe este 7-10 g, iar numărul de seminţe într-
un gram 100-150 buc. Facultatea germinativă este de 80-85% şi
durează 4-5 ani.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA RIDICHILE DE LUNĂ,

DE VARĂ ŞI DE IARNĂ
Tehnologia de producere a seminţelor este diferită la

ridichile de lună care sunt plante anuale de ridichile de vară şi de
iarnă care sunt bienale.
Producerea seminţelor la ridichile de lună
Objinerea plantelor mamă
Se are în vedere respectarea distanţei de izolare aceasta fiind

de cel puţin 50 m între soiuri.
În toamnă, la pregătirea de bază a terenului se administrează

circa 350-400 kg/ha superfosfat şi circa 150 kg/ha sare potasică,
în funcţie de starea de aprovizionare a solului. Se încorporează în
sol prin arătura adâncă la 28-30 cm. Terenul se poate pregăti încă
din toamnă pentru ca semănatul ridichilor de lună să se facă
primăvara cât mai devreme, începând din prima decadă a lunii
martie, în două sau trei etape, la intervale de 4-5 zile. Primăvara la
pregătirea patului germinativ se administrează circa 100-150 kg/ha
azotat de amoniu.
Se semănă pe teren modelat câte 7 rânduri pe brăzdă la
distanţa de 12,5 cm între rânduri la adâncimea de 1,5-2 cm (figura
8.29). Sunt necesare circa 10-12 kg seminţe la ha. După semănat
se poate erbicida cu Ramrod 65 PU 6-8 kg/ha în 450-600 1 apă.
Acesta are remanenţă de 6-8 săptămâni.
157
Fig. 8.29. Schema de semănat a plantelor mamă de ridichi de
lună
Lucrările de îngrijire aplicate culturii de plante mamă sunt:

1-2 udări cu norme de 200 m3/ha, dacă este cazul; combaterea
bolilor şi dăunătorilor.
Înainte de recoltarea plantelor-mamă terenul se udă pentru
uşurarea lucrării. Recoltarea se face prin smulgere, eşalonat, când
rădăcinile ajung la forma şi dimensiunea caracteristică soiului.
Se obţin circa 250.000-300.000 plante-mamă la 1 ha cultură
care vor putea acoperi o suprafaţă de 3-4 ha cultură seminceră.
Obţinerea seminţelor de ridichi de lună. Se va urmări
respectarea distanţei de izolare de 2000 m între soiuri.
Terenul se prt;găteşte începând cu decada a doua a lunii
aprilie şi constă în mărunţirea solului, fertilizarea cu 200-250
kglha azotat de amoniu, 350-400 kg/ha superfosfat şi 100 kg/ha
sare potasică, erbicidare, modelarea terenului în brazde cu lăţimea
de 94 sau 104 cm.
Recoltarea plantelor-mamă se execută în ziua plantării, se
sortează eliminând toate plantele care sunt atipice soiului şi se
transportă la locul plantării (fig. 8.25). Plantarea se face în aceiaşi
zi, imediat după recoltare sortare şi fasonare aşezând butaşul
vertical, cu cotetul la nivelul solului. Se trage pământ în jurul
butaşului, se tasează pentru un contact mai bun cu solul şi pentru
ca rădăcinile să-şi reia cât mai repede funcţiile şi să pornească în
vegetaţie (fig. 8.3
Fig. 8.30. Momentul optim de transplantare a rădăcinilor

de ridichi de lună pentru înfiinţarea culturii semincere
Organic Secd Alliance · \\\•.-..,"-.s::eda lhancc.org
158
Fig. 8.31. Replantarea butaşilor plante mamă sortaţi
Schema de plantare este de 80 cm între rânduri şi 20-25 cm

între plante pe rând (figura 8.32.)
l X ------ 80 cm ----X \ l X ----- 80 cm ----X \
Fig. 8.32. Schema de plantare a butaşilor de ridichi de lună

în vederea obţinerii seminţelor
Lucrările de îngrijire a culturii semincere se referă la:

completarea eventualelor goluri; praşilele mecanice şi manuale
pentru menţinerea terenului rară buruieni; irigarea culturii de circa
4 ori, prima udare se face imediat după plantare, a doua când
încep să apară tijele florale, a treia înainte de înflorit, iar a patra
la formarea seminţelor (doar în condiţii de secetă excesivă);
combaterea bolilor şi a dăunăt.orilor; purificarea culturii de 2 ori -
la înflorire şi la formarea fructelor - eliminând toate plantele slab
dezvoltate, care nu corespund fenotipic soiului, cele bolnave.
De asemenea, se verifică şi se înlătură pe o rază de 1500 m
toate speciile de ridichi sălbatice sau muştar (din genurile
Raphanus şi Sinapis).
Recoltarea semincerilor de ridichi de lună se face atunci când
majoritatea silicvelor au culoarea galben-maronie.
Lucrarea se execută manual, prin tăiere cu secera, nu prin
smulgere pentru a evita la treierat amestecul seminţei cu pământul
rămas pe rădăcini. Treieratul se face după 2-3 zile de la tăierea
159
tijelor florale. Recoltarea semincerilor se poate face prin
treierarea direct din cultura seminceră numai dacă în prealabil s-a
aplicat un desicant pentru uscarea părţii vegetative şi care să nu
afecteze facultatea germinativă a seminţelor.
Fig. 8.33. Recoltarea infloresccnţelor şi extragerea

seminţelor
Producţia este de 600-800 kg/ha seminţe condiţionate.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA RIDICHILE DE VARĂ

ŞI IARNĂ
Înfiinţarea culturilor de ridichi de vară şi de iarnă plante-
mamă pot urma după salată, spanac, ceapă verde, mazăre verde,
cartofi timpurii.
Pregătirea terenului este asemănătoare culturii morcovului
plante-mamă. Se poate administra la pregătirea terenului 300-350
kg /ha su perfosfat, 100-15O kglha sare potasică, 100-15O kg/ha
azotat de amoniu, în funcţie de fertilitatea solului.
Semănatul se face pe teren modelat, în perioada 1-1O iulie
pentru ridichile de iarnă şi 15-25 iulie pentru cele de vară, în
funcţie de soi şi zonă de cultură. Se seamănă câte două rânduri la
30 cm pe teren modelat în brazde de 50 cm la coronament sau
câte 4 rânduri la 30 cm distanţă, pe terenul modelat la 94 sau 102
cm. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 2-2,5 cm.
Cantitatea de sămânţă necesară pentru un ha de cultură pentru
plante-mamă este de circa 10-12 kg.
160
Lucrările de întreţinere: în cazul în care nu s-a efectuat
erbicidarea după semănat se va face în faza de 3-4 frunze adevărate
cu Grametrin 25 PU, 2,5 - 3 kg în 450 1 apă sau cu Afalon 1,5
kg/ha în 400 l apă; răritul când plantele au 2-3 frunze, la 6-10 cm
pentru ridichile de vară şi 10-15 cm pentru cele de iarnă; prăşitul
de 3-4 ori mecanizat între rânduri şi manual între plante pe rând;
se asigură umiditatea constantă a solului prin aplicarea a 3-5 udări
cu norme de 150-400 m 3 la ha; combaterea bolilor şi dăunătorilor;
purificarea culturii vizează în special îndepărtarea plantelor care
au format tije florală, a celor netipice soiului, slab dezvoltate sau
Recoltarea plantelor-mamă se face la sfârşitul lunii octombrie
(pentru ridichile de vară) sau începutul lunii noiembrie (pentru
ridichile de iarnă). După sortare se· face însilozarea rădăcinilor în
silozuri semiîngropate sau Ia suprafaţă, special amenajate.
Producţia de plante-mamă este de 350.000-400.000 butaşi! ba la
ridichile de vară şi 200.000-250.000 butaşi/ ha la ridichile de
iarnă.
în anul al-II-lea, cultura seminceră de ridichi de vară se
înfiinţează primăvara, în perioada 10-15 martie. Cultura
seminceră de ridichi de iarnă se poate înfiinţa şi toamna în
perioada 20 octombrie-!O noiembrie.
Pregătirea terenului este asemănătoare culturii semincere de
morcov. Înainte de plantare, butaşii-plante mamă se scot din siloz
şi se sortează. Se plantează câte două rânduri pe brazdă la 70 cm
şi 25 cm între plante pe rând, pe brazda lată de 94 cm sau 104 cm
(figura 8.34.). Tehnica de plantare este aceiaşi ca şi la morcov.
lX ----70 cm -----X \ l X ------- 70 cm ---X \
Fig. 8.34. Schema de plantare a butaşilor de ridichi de vară

şi iarnă În vederea obţinerii seminţelor
Lucrările de îngrijire aplicate culturii semincere de ridichi de

vară şi de iarnă sunt aceleaşi ca şi la cultura seminceră de ridichi
de lună.
161
Recoltarea semincerilor se face dimineaţa, manual, prin tăiere
cu secera, când silicvele au culoarea galben-maroniu. După uscare
se treieră cu combina special adaptată, modificată şi reglată
corespunzător.
Se obţin 600-800 kg/ha seminţe condiţionate.
162
CAPITOLUL IX
PRODUCERE A SEMINŢELOR LA PLANTELE

LEGUMICOLE DIN GRUPA CEPEI
Plantele legumicole din grupa cepei aparţin în totalitate

genului Allium, familia Liliaceae.
În cultură, ponderea cea mai mare o au următoarele specii
legumicole: ceapa comună Allium cepa L., usturoiul comun -
Allium sativum L. ssp. vulgare, prazul -Allium porrum L.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA CEAPA COMUNĂ

(Allium cepa L)
Tipul plantei. Este o specie bienală, alogamă.
Cerinţe privind creşterea şi dezvoltarea plantelor. Ceapa
fiind o specie bienală cerinţele plantei faţă de factorii de mediu
(temperatură, lumină şi umiditate), hotărâtori formării bulbilor-
plante mamă, diferenţierii florale, înfloririi, polenizării şi formării
seminţelor sunt diferiţi şi trebuie analizaţi în funcţie de fenofaza
parcursă.
Faza de germinare a seminţelor.
Temperatra minimă de germinaţie a seminţelor de ceapă este
de 3-4°C). La această temperatură plantele răsar în 25-30 zile
(Bălaşa M.,l980, Indrea D şi Apahidean S. 1997, Horgoş A.
2003, Ciofu Ruxandra 2003). La temperatura de 13°C răsar în 14
zile, iar la 20-25°C în 5-10 zile. Temperatura optimă de
germinaţie este de 18- 1 9°C (Randy Seli 1993). La temperaturi de
peste 28°C seminţele germinează greu şi în procent foarte redus.
Suma gradelor de temperatură necesare pentru răsăritul
plantulelor de ceapă este de 219 (Wien, 1997, citat de Burzo şi
colab., 2000). Temperaturile de vemalizare între 2-l5°C nu au
efect în faza de sămânţă.
Faza juvenilă - durează de la răsărire până la formarea
unui număr minim de 12 frunze. Iniţierea frunzelor se
realizează la temperaturi de 2°C, iar ritmul de creştere al frunzelor
în limitele 6-20°C (Brewster şi colab. 1977, citaţi de Burzo şi
163
colab. 2000). Plantele cresc vegetativ şi se dezvoltă normal la
temperaturi mai scăzute, minime de 4-5°C şi optime de 13-24°C.
Ceapa semănată direct pentru obţinerea de bulbi-plante mamă are
o fază bruscă în perioada juvenilă, de diferenţiere fiorală, care se
sfărşeşte când s-a format tulpina falsă sau un anumit număr de
frunze, în funcţie de soi. Arzeena Hamir (2000), Dale J. (2005)
precizează importanţa cunoaşterii tipului soiului, de zi scurtă sau
de zi lungă, cu scopul stabilirii momentului optim de înfiinţare a
culturii. Soiurile de ceapă de zi scurtă pot fi vemalizate la
temperatura de 9°C dacă aceasta persistă timp de 20 zile, iar cele
de zi lungă necesită minimum 30-40 zile (Shshida şi Saito, 1976,
citaţi de Brewster, 1997). Soiurile intermediare vemalizează în
condiţii de temperatură minime din timpul nopţii de 15-20°C
(Robinowitch, 1990).
Faza de formare a bulbilor. În această perioadă are loc
migrarea substanţelor de rezervă din frunze către baza acestora
rezultând bulbul. Procesele de creştere vegetativă şi de formare a
bulbilor sunt condiţionate de temperatură şi fotoperioadă. Există o
corelaţie directă între numărul de frunze din rozetă, mărimea
frunzelor şi dimensiunile finale ale bulbului. Astfel, cu cât
numărul frunzelor din rozetă este mai mare, iar frunzele mai bine
dezvoltate cu atât bulbul este mai mare. Creşterea şi maturizarea
bulbilor se face la temperaturi mai ridicate între 25-30°C, iar la
peste 30°C formarea bulbilor este mult accelerată, aceştia rămân
mici, ca urmare a încetinirii şi chiar opririi proceselor de depunere
a substanţelor de rezervă în bulbi. Temperaturile scăzute în
perioada acumulării substanţelor în bulb întârzie formarea
acestora, obţinându-se bulbi neuniformi, mici, cu o capacitate de
păstrare scăzută.
Uniformitatea bulbilor este determinată de uniformitatea
materialului biologic din care provine (sămânţă sau arpagic) sub
influenţa factorilor de mediu (Stefănescu E, 2000, Teză de
doctorat).
Trebuie avut în vedere că iniţierea mugurilor floriferi nu are
loc în bulb decât dacă a ajuns la o anumită dimensiune.
Perioada de dormanfă a bulbilor. Această perioada este
diferită în funcţie de soi. Dormanţa poate fi cauzată de migrarea
substanţelor inhibitoare de creştere din frunze către bulbii maturi
164
(Komochi 1990). Stow (1976) citat de Brewster (1997) a
identificat inhibitori în frunzele de ceapă ajunse la maturitate şi a
precizat că defolierea în acest stadiu scurtează dorrnanţa. Acidul
abscisic, ca inhibitor al activităţii de creştere, a fost identificat în
procent de 10-20%. În perioada păstrării scade activitatea
inhibitoare din bulb crescând apoi activitatea cytochininei, a
giberelinei şi auxinei (Isenberg, 1974 citat de Brewter 1997).
Reluarea vegetaţiei hulhilor-plante mamă. Bulbii de ceapă
rezistă la temperaturi de -1O ...-14oc. Plantaţi în toamnă şi bine
înrădăcinaţi pot rezista la temperaturile negative din timpul iernii.
Procentul e pornire în vegetaţie creşte de la temperaturi de peste
0°C până la maxim 10-20°C în funcţie de soi (Miedema, 1997) şi
scade pe măsură ce temperatura creşte peste 25°C (Abdalla şi
Man, 1963; Miedema, 1994).
Faza de diferenţiere a injlorescenţelor

Arpagicul folosit la producerea plantelor mamă trebuie să
aibă dimensiunea fie 7-14 mm (calitatea I) sau 14-20 mm
(calitatea a II-a). Bulbii plante mamă folosiţi la înfiinţarea
culturilor semincere trebuie să aibă minimum 4 cm diametru
(circa 40g).
În general, pentru obţinerea plantelor mamă, arpagicul se
păstrează în depozite în care se asigură temperaturi de 2-5°C sau
de peste l8°C. Culturile semincere se înfiinţează în general în
toamnă însă în cazul unor soiuri sensibile la temperaturi scăzute
sau a culturilor semincere din categoriile biologice superioare
(prebază) bulbii-plante mamă se păstrează în depozite, iar
plantarea se face în primăvară cât mai devreme. În cazul acestora,
temperatura din depozit trebuie să fie de peste 5°C.
Roland şi colab. (1999) precizează că arpagicul cu diametru!
de 10 mm păstrat la 8-l3°C timp de o lună pot forma tulpini
fiorale.
Bulbii de arpagic păstraţi la 9-13°C emit tije florale în procent
mai mare faţă de cei păstraţi la 3-5 °C. De asemenea, bulbii de
arpagic de dimensiuni mari (peste 20 mm) emit mai multe tije
florale comparativ cu cei de dimensiuni mai mici (sub 20 mm).
Păstrarea arpagicului la temperaturi de 28-31 oc previne formarea
165
inflorescenţelor însă aceasta depinde de stadiul de iniţiere al
inflorescenţelor. Pentru stoparea diferenţierii inflorescenţelor
pentru bulbii de arpagic păstraţi la 9-13°C ar fi necesar un
tratament de 5 luni de păstrare la 28°C şi de doar 2 luni pentru cei
depozitaţi în condiţii de 3-5°C. Eficienţa tratamentului s-a dovedit
benefică la bulbii mici de circa 15 g faţă de bulbii de 108 g.
Inducţia florală este stopată în cazul păstrării bulbilor-plante
mamă la temperaturi de 28-31°C, plantele fiind devenalizate în
procent foarte mare (Aura, 1963, soiul Finnish).
În culturile de plante mamă de ceapă este foarte importantă
alegerea perioadei de înfiinţare a culturii pentru ca bulbii de
arpagic să nu fie expuşi vemalizării în câmp.
Bulbii (plantele mamă) de ceapă nu au nevoie de vemalizare
pentru dezvoltarea tijelor florale însă vemalizarea stimulează
înflorirea (Messiaen şi colab.,1993 citaţi de Burzo şi colab.,
2000).
La bulbii plante mamă, vemalizarea este un factor
determinant pentru inducţia şi emiterea tijelor florale (Stef'anescu
E, 2000, Teză doctorat). Temperaturile cuprinse între 5 şi l5°C
duc la diferenţierea şi formarea tulpinilor florale (Lachman şi
Michelson, 1960). În culturile semincere din câmp, în generaL în
luna aprilie sunt întrunite condiţiile de temperatură de 12-15 °C
timp de 9-12 ore pe zi, acestea determinând şi apariţia tulpinilor
flora1e. Nevernalizarea suficientă determină formarea unor tije
florale slab dezvoltate şi a unor seminţe dimensiuni mici (Roland
şi colab. 2005). La temperaturi constante de l0°C inflorescenţele
apar în medie după 31O zile (Brewster, 1982).
În funcţie de soi, de mărimea bulbului şi de condiţiile
climatice un bulb poate produce de la 1 la 12 tije florale însă la
majoritatea soiurilor numărul tijelor florale este 3 la 6. Acestea
sunt fusiforme, fistuloase, goale în interior, înalte de 70-80 cm.
166
Tabelul 9.1
Influenţa condiţiilor de păstrare a mărimii bulbilor de
arpagic asupra procentului de emitere a tijelor florale
(Butnaru H.,1970, citat de Horgoş A., 2003)
Calitatea Frecvenţa plantelor

Condiţii de păstrare
arpa2icului înflorite
Temperaturi variabile, în 1 0,0
depozit necondiţionat termic II 20,1
III 60,7
Temperaturi constante, de 1 0,0
20°C 11 7,1
III 19,2
Temperaturi variabile, dar cu 1 0,0
tratament termic premergător II 6,6
plantării primăvara (35°C 111 13,0
timp de 20 zile
Faza de înflorire, polenizare şi formarea seminjelor. Florile

sunt mici, albe, hermafrodite, dispuse în cime globuloase.
Inflorescenţa tânără, până la deschidere, este protejată la exterior
de o bractee membranoasă alb-verzuie. Numărul florilor în
inflorescenţă variază între 100 şi 1000. Deschiderea florilor
durează circa 1 O zile în condiţiile de temperatură de 18°C şi doar
5 zile la 30°C (Currah,1986). Înflorirea are loc în lunile iunie-
iulie şi durează circa 10-18 zile. O singură floare poate fi
polenizată timp de 5-6 zile de la anteză. Polenul, uscat la 5%
umiditate, se poate conserva cu bune rezultate încă 25-30 zile la
18°C (K wan şi colab. 1969).
După polenizare, fecundarea ovulelor are loc în circa 12 ore şi
este completă în 3-4 zile (Robinowith, 1990). Creşterea rapidă a
temperaturii şi fotoperioadei pot influenţa accelerarea antezei
astfel se reduce numărul de flori în inflorescenţă (Brewster,
1997). Cele mai mari seminţe se formează în condiţiile de 35°C
ziua şi 18°C noaptea, iar cei mai mari embrioni dezvoltaţi
167
observat în condiţiile de temperatură de 24°C ziua şi l8°C
noaptea (Chang şi colab. 1976).
Fiind o plantă alogamă, polenizarea se realizează în special de
către insecte.
b.
Fig. 9.1. Jnflorescenţe ceapă (a.); Seminţe ceapă (b.)
Sămânţa este mică, de formă triedrică, neregulată, cu

tegumentul tare, zbârcit, de culoare neagră (figura 9.10).
Masa a 1000 seminţe este de 2,7-3,6 g. Un gram conţine 250-
280 de seminţe. Facultatea germinativă este de 60-90 % şi
durează 2-3 ani. Seminţele de ceapă cu umiditatea scăzută la circa
6 %, păstrate la temperatura de 4°C îşi pot păstra facultatea
germinativă ridicată până la 17 ani. Cercetările efectuate au
demonstrat că prin păstrarea seminţelor de ceapă la temperaturi
scăzute se reduce perioada de vegetaţie. Pragul termic de
congelare al seminţelor este de -6,5±2,3°C (Gray şi Steckel,
1983). Normele pentru comercializarea seminţelor de ceapă
prevăd ca geminaţia minimă să fie de 70%, puritatea fizică
minimă de 97%, iar conţinutul maxim de seminţe din alte specii
de plante de 0,5%.
Ceapa prezintă particularitatea că după încolţirea seminţelor,
la suprafaţa solului, nu apare vârful cotiledonului, ci mijlocul
acestuia sub forma unui cot. Vârful cotiledonului rămâne în sol,
legat de sămânţă. Pe măsură ce plantula creşte, se îndreaptă şi
apare la suprafaţa solului cu tegumentul seminţei din care a
răsărit, iar semănătura de ceapă pare a fi presărată cu seminţe de
culoare neagră. Pe tot parcursul acestei etape, umiditatea solului
trebuie menţinută la 80-85% din capacitatea de câmp. Dacă se
seamănă superficial, pe un sol care formează crustă la suprafaţă,
168
plăntuţele nu pot străpunge stratul de sol şi datorită creşterii
continue a cotuluradicula poate să fie smulsă (dezrădăcinată). Şi
în cazul semănatului prea adânc se poate crea o situaţie
asemănătoare.
Cerinţele faţă de condiţiile de cultură. Datorită faptului că
sistemul radicular este superficial, pretenţiile faţă de apă sunt
ridicate mai ales în faza de creştere a plantelor şi de formare a
bulbilor când trebuie menţinută în sol o umiditate de circa 75-
80% din capacitatea de câmp. După ce bulbii au ajuns la mărimea
normală, ceapa nu mai are nevoie de apă. Cu circa 4-5 săptămâni
înainte de recoltare, umiditatea solului şi a aerului trebuie să fie
cât mai scăzute. Excesul de umiditate prelungeşte perioada de
vegetaţie, favorizează instalarea bolilor şi scade capacitatea de
păstrare peste iarnă a bulbilor. Insuficienţa apei în faza de creştere
a bulbilor reduce dimensiunea acestora.
Sistemul radicular superficial impune cultivarea cepei pe
soiuri fertile, cu structură bună, permeabile, cu reacţie neutră sau
alcalină (pH de 6,5-7,5). Se evită terenurile grele, reci, acide,
foarte îmburuienate sau cu exces de umiditate.
Este sensibilă la fertilizările excesive cu azot. În asolament se
va cultiva după specii care au fost fertilizate cu îngrăşăminte
organice. Nu suportă fertilizarea cu gunoi de grajd nedescompus
în anul de cultură, iar fertilizarea cu îngrăşăminte cu azot în
perioada de vegetaţie sensibilizează plantele şi scade capacitatea
de păstrare a bulbilor. Se recomandă ca fertilizările să se facă cu
doze de îngrăşăminte moderate întrucât ceapa este sensibilă la
concentraţiile mari de săruri.
Ceapa poate fi cultivată în toate zonele ţării. Culturile
semincere reuşesc bine în zonele cu primăveri lungi, umede (150
mm în lunile martie-iunie) şi potrivit de calde iar în perioada
maturizării bulbilor timpul să fie uscat, cu mult soare la recoltare.
Temperatura medie anuală să fie între 9-10°C, izoterma verii între
20-21°C şi între 190-200 zile rară îngheţ.
Producerea materialului săditor la ceapă
Ceapa cultivată prin semănat direct (ceapa ceaclama) şi prin

răsad sunt plante bienale astfel, plantele-mamă se obţin în anul 1,
169
iar seminţele în anul al II lea. Ceapa cultivată prin arpagic se
comportă din punct de vedere tehnologic ca specie trienală astfel,
în primul an se obţine arpagicul, în anul al doilea plantele-mamă,
iar în anul al treilea seminţele.
Foarte bune premergătoare sunt: tomatele, ardeii, vinetele,
castraveţii, pepenii, varza, iar bune premergătoare sunt mazărea,
fasolea, cerealele. Ceapa nu se va cultiva după usturoi sau praz şi
nu va reveni pe acelaşi teren decât numai după 4-5 ani.
Producerea arpagicului
Se aleg terenuri plane, uşoare, care nu formează crustă,
neînburuienate, nefertilizate cu gunoi de grajd. Toamna terenul se
fertilizează cu circa 80 kg P205 şi 100-125 kg K20 la hectar şi
care se încorporează în sol, o dată cu arătura adâncă, iar
primăvara înaintea însămânţării se aplică 80 kg/ha azotat de
amoniu. Se seamănă pe teren modelat (figuralO.l.), în perioada
10-20 martie, câte 7-10 rânduri pe brazdă la distanţa de 12,5-15
cm şi la adâncimea de 1,5-2 cm. Se folosesc 70-100 kg seminţe la
ha. Înainte şi după semănat se face o tăvălugire uşoară a solului.
Se erbicidează cu Mecloran 4 kg/ha, Goal sau Satecid 8 kg/ha,
înainte de răsărire.
a. 1 ! !!! ! ! ! \ 1 !!! !!!! \
b. /! !! ! ! ! ! !!!\ /!!!! ! ! ! ! ! !\
Fig. 9.2. Schema de semănat a arpagicului pe teren modelat:

a.- 7 rânduri pe brazdă; b.- 10 rânduri pe brazdă
Lucrările de îngrijire care se efectuează în timpul perioadei de

vegetaţie sunt: plivitul manual de 1-2 ori pentru eliminarea
buruienilor care nu au fost distruse de erbicide; 2-3 irigări cu
norme de 250-300 m3/ha, în perioada de creştere vegetativă;
tratamente preventive pentru combaterea manei (cu Ridomil
0,25%, Aliette 0,2%, Turdacupral 0,5%, la care se adaugă un
liant); tăvălugirea culturii înainte de recoltare cu 2-3 săptămâni
170
pentru oprirea creşterii vegetative şi accelerarea depunerii
substanţelor de rezervă din frunze în bulbişori (lucrarea este
necesară în special în anii cu umiditate mare în această perioadă).
Înainte de recoltarea arpagicului (cu 6 respectiv cu 3
săptămâni) se aplică 2 tratamente cu Ronilan 2 kglha, pentru a
mări rezistenţa la păstrare.
Recoltarea se face: manual; semimecanizat prin dislocare
mecanizată şi adunarea bulbilor manual; sau mecanizat când
dislocarea şi adunatul bulbilor se execută în totalitate cu combine
specializate. Recoltarea se poate începe atunci când un sfert din
vârful frunzelor a început să se îngălbenească. După recoltare, se
lasă la uscat la soare, apoi se adună şi se sortează. Sortarea
arpagicului se face mecanizat, pe trei calităţi, astfel: calitatea 1,
bulbi cu diametru!de 7-14 mrn, calitatea a Il-a bulbi cu diametru!
de 14-20 mm şi calitatea a III-a cei cu diametru! peste 20 rom.
După calibrare se ambalează în lădiţe şi se însilozează în depozite
speciale, în care se menţine temperatura de l-2°C sau la 19-20°C
şi o umiditate relativă a aerului de 50-70 %. Cercetările efectuate
au demonstrat că păstrarea arpagicului la temperaturi cuprinse
între 3-l7°C determină apariţia tulpinilor florale în procent mare
chiar·şi la cel de calitatea 1 sau a 11-a, iar păstrarea la temperatură
ridicată împiedică iarovizarea, evitându-se astfel apariţia fuştilor.
Uneori deşi arpagicul a fost păstrat la temperaturi ridicate
formează tulpini florale. Apariţia acestora este favorizată de
coborârea accidentală a temperaturii în depozit la 14- l6°C sau
dacă după plantarea arpagicului în câmp, temperatura coboară şi
se menţine o perioadă mai lungă, până la atingerea parametrilor
favorabili iarovizării. Din această cauză şi plantarea arpagicului
pentru bulbi nu trebuie să se facă primăvara prea devreme. Pentru
prevenirea acestui fenomen, cu 15-20 zile înainte de plantare se
practică un tratament termic astfel, arpagicul se menţine la
temperatura de 25-35°C timp de circa 10 zile, după care
temperatura se coboară şi se menţine la 18-20°C, până în
momentul plantării.
Verificarea materialului înainte de plantare se face prin
efectuarea unei secţiuni longitudinale prin bulb care să permită
observarea organelor de înmulţire (primordiile tulpinilor florale)
gata formate. Bulbii a căror muguri nu au format astfel de organe
171
de înmulţire, nu s-au iarovizat. Aceştia se pot iaroviza în câmp,
dacă condiţiile de temperatură şi ceilalţi factori de mediu sunt
favorabili acestui proces. În lipsa acestor condiţii, în situaţia în
care plantarea s-a făcut după ce vremea s-a încălzit, bulbii nu mai
emit tulpini florale şi nu mai fructifică.
Pierderile cantitative în timpul păstrării peste iarnă la arpagic
se ridică la 25-30% din masa iniţială.
Producţia brută de arpagic obţinută în fermele legumicole
specializate este de 10-12 t/ha şi de 8-9 t/ha arpagic condiţionat la
calitatea 1 şi a-II-a.
Obţinerea bulbilor plante-mamă de ceapă prin plantarea
arpagicului
În toamnă după eliberarea terenului de resturile culturii
anterioare, se face fertilizarea de bază cu superfosfat şi sare
potasică, se efectuează arătura adâncă la 28-32 cm. În primăvară,
după mărunţirea arăturii se fertilizează, se erbicidează cu Treflan
24 EC 51/ha sau Dual 500 EC 3-4 1/ha şi se încorporează în solia
6-8 cm adâncime imediat după aplicare, se modelează terenul în
brazde înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm. Se poate
folosi şi Goal 2 X PL 1 1/ha sau Stomp 5-6 1/ha aplicat după
plantare, până la apariţia plantelor.
Pentru înfiinţarea culturii de ceapă plante-mamă se foloseşte
numai arpagic de calitatea 1 şi a-II-a. Plantarea se face mecanizat,
câte 4 rânduri pe brazdă la 28 cm între rânduri sau în benzi a câte
2 rânduri, cu distanţa dintre rânduri de 25 cm şi între benzi de 35
cm, iar pe rând la 5-6 cm, asigurând o densitate de 800-850000
plante/ha. Se plantează 500-600 kg/ha arpagic de categoria I-a,
sau 700-800 kg/ha arpagic de categoria a Il-a.
Lucrările de întreţinerea culturii de plante-mamă constau în:
combaterea buruienilor prin prăsit mecanic de 2-3 ori şi manual,
cel puţin o dată, dacă este cazul sau prin erbicidarea cu unul din
produsele: Gesagard 50 WP 3 kglha sau Afalon 47 WP 2 kg/ha,
Goal 2 X PL 11/ha, Galigan 240 EC 1%, când plantele au peste 3-
4 frunze, Fusilade Super 1 1/ha se recomandă numai pentru
buruienile monocotiledonate anuale şi perene; fertilizările faziale
se fac când plantele au 3-4 frunze adevărate, cu azotat de amoniu
şi sare potasică şi la începutul formării bulbului; în caz de secetă
se aplică 2-3 irigări. Nu se mai irigă cu circa 3-4 săptămâni
172
înainte de recoltare); combaterea bolilor (tabel 9.2) şi a
dăunătorilor.
Tabelul9.2
Combaterea bolilor în cultură la ceapă
Boala 1 Produse de combatere Observaţii

Agenţii patogeni
Mana cepei Ridomil Gold Plus (0,3%) Primul tratament se
(Peronospora Ridomil Gold MZ (0,25%) va efectua când
destructor) Planet (0,25%) temperatura este
Patafol (0,2%) peste 10°C.
Acrobat MZ (0,2%) Următoarele
Mikal M0,35 tratamente se
Previcur 607 SL+ Dithane efectuează la
M 45 (0,15%+0,2%) intervale de circa 10
Folpan 80 0,15 zile sau după fiecare
Bravo 500 0,2 ploaie sau după
aplicarea udării prin
aspersiune
Alternarioza cepei şi Rovral (0,1%) Dithane
prazului A/ternaria M 45 (0,2%) Novozir
porri (Eli.) et Neerg. MN 80(0,2%) Apare frecvent în
Mancozeb 800 (0,2%) anii cu precipitaţii
Vondozeb {0,2%) abundente
Polyram DF (0,2%)
Folpan 80 (0,2%)
Bravo 500 (0,2%)
Mycoguard 500 (0,2%)
Folpan 50 ( 0,25%)
Putregaiul bacterian al Se va respecta rotaţia
bulbilor de ceapă Starner 20 (0,1 %) de minimum 4 ani
Erwinia carotovora
(Jones) Holland
Dăunătorii de sol, larvele cărăbuşului de mai (Melolontha

melolontha) cu Endosin 10 G (20 kg/ha), coropişniţele
(Gryllotalpa gryllotalpa), viermii sârmă (Agriotes sp.) larvele
muştei cepei (Delia antiqua) se combat folosind Diazol 60 EC
(0,15%), Sinoratox 35 CE (0,15%) sau Condifor 20 SL (0,075%).
Tripsul comun (Thrips tabaci) se combate la semnalarea atacului
prin tratamente, cu Sinoratox 35 CE - 0,15 %, Fastac 10 EC-
173
0,03%, Actellic 50 EC (0,15%) sau Talstar 10 EC - 0,05 %.
Gărgăriţa cepei (Ceuthorrhynchus suturalis) se combate prin
prăfuire la sol cu Lindatox 3 PP 30 kglha sau prin stropiri la
apariţia adulţilor de 1-2 ori cu Sinoratox 35 CE 0,15 %, sau
Onevos 33 CE 0,25 %, Thiodan 35 EC 0,2%, Ekalux S 0,1%,
Fastac 10 EC 0,03%. Păduchele verde al cepei (Myzus
ascalonicus Donc.) cu unul din produsele: Mospilan 20 SP
0,0125%, Polythirin 20 EC 0,015%, Actara 25 WG 0,02%,
Condifor 20 SL 0,4% Talatar 10 EC 0,04% sau Pirimor 25 WG
O,1%. La pregătirea soluţiilor pentru tratamentele fitosanitare se
va adăuga Aracet 0,15 %, Nu-Film 0,075% sau Detersin pentru
fixarea pe frunze a soluţiilor.
Obţinerea plantelor-mamă de ceapă prin semănat direct
Este metoda cea mai simplă de obţinere a plantelor-mamă de

ceapă în primul an de cultură. Cultura se poate înfiinţa toamna
târziu sau primăvara în prima urgenţă. Pregătirea terenului în
toamnă se face diferenţiat în funcţie de perioada de înfiinţare a
culturii. Dacă
înfiinţarea culturii
se face în toamnă,
terenul se
pregăteşte din
timp, cu atenţie
pentru a realiza un
pat germinativ cât
mai bun.
Fig. 9.3. Cultură
de ceapă plante
mamă
Fertilizarea de bază se face în funcţie de starea de

aprovizionare a solului. Arătura se grăpează imediat după
efectuare şi apoi terenul se modelează în brazde cu lăţimea la
coronament de 104 cm, iar semănatul se face în ultima decadă a
lunii noiembrie. Dacă se seamănă primăvara devreme, arătura
174
adâncă de toamnă se mărunţeşte, se fertilizează cu 30-35 kg N, 50
kg P2 05, şi 50 kg K20 s.a la hectar şi se pregăteşte patul
germinativ. Terenul se modelează în straturi cu lăţimea la
coronament de 1 04 cm şi se aplică o tăvălugire uşoară. Se
seamănă la adâncimea de 2-3 cm, 2 benzi a câte 2 rânduri la 20
cm, iar între benzi la 45 cm. După semănat se va efectua o
tăvălugire uşoară. Putem semăna câte două rânduri la 30 cm pe
terenul modelat la 50 cm lătime la coronament. Cantitatea de
sămânţă necesară pentru semănatul unui hectar este de circa 6-8
kg la semănatul în toamnă şi de circa 5-7 kg când semănatul se
execută în primăvară. Se pot folosi la semănat şi seminţe drajate,
iar în acest caz cantitatea de sămânţă este mai mică (4-5 kg/ha),
acestea sunt distribuite mai uniform. Semănatul se face fie cu
semănători de precizie.
Tabelul9.3
Tratarea seminţelor de ceapă prin mijloace chimice

Agentul Metoda de
Produsul Doza
patogen tratare
Sclerotium Ronilan, 50g/kg Prăfuire cu
cepivorum Tiuram 75 50g/kg urnectare, se
adaugă aracet
0,5%
Benlate 2g/kg
Botritis al/ii Tiuram 75 4glkg Prăfuire sau
Tiramet 60 4g/kg "slurry"
PTS
Lucrările de întreţinere aplicate culturii constau dintr-o

erbicidare care se face la 3-4 zile după semănat până la răsărirea
seminţelor, cu unul din produsele: Ramrod 65 PU, 6-8 kg/ha,
Stomp 33, 5-6 1/ha, Dual 500 EC, 31/ha completat cu Basagran
480 EC, 3-5 1/ha când plantele de ceapă au 2-3 frunze adevărate.
În cazul în care până la răsărirea plantelor se formează crustă, se
face o grăpare uşoară a terenului. Se efectuează 3-4 praşile
mecanice şi manuale. Răritul manual la distanţa de 4-5 cm se face
când plantele au 2-3 frunze adevărate. Se aplică 1-2 fertilizări în
175
vegetaţie, când plantele au 1-2 frunze adevărate (la circa 5-6
săptămâni de la răsărire) şi la formarea bulbului cu circa 40-50 kg
N, 30-40 kg /ha P205 şi 30-40 kglha K20. Umiditatea solului se
asigură prin 6-8 udări, cu norme de 300-350 m3/ha, ultima udare
se face cu 3-5 săptămâni înainte de recoltare. Tratamentele pentru
combaterea bolilor şi dăunătorilor sunt identice ca la cultura prin
arpagic. Înainte de recoltarea plantelor mamă (cu 6 respectiv cu 3
săptămâni) se aplică 2 tratamente cu Ronilan 2 kg/ha, pentru a
asigura rezistenţa la păstrare a bulbilor. Bulbii trataţi cu Ronilan
nu se vor utiliza în consum decât după trecerea perioadei de
remanenţă de cel puţin 3 săptămâni.
Se efectuează 2-3 purificări biologice în timpul perioadei de
vegetaţie.
Recoltarea se face în luna august, manual, semimecanizat sau
mecanizat. Plantele mamă se sortează pe dimensiuni. Se elimină
toate plantele-mamă mici care au sub 40 g, dar şi cele peste 130 g.
Bulbii cu diametru) de 3 cm, emit un număr mic de tije florale,
slab dezvoltate, iar butaşii foarte mari, cu diametru! peste 10-12
cm emit un număr mare de tije florale, dar pot pieri în câmp peste
iarnă.
De asemenea, se înlătură butaşii dublii, cei bolnavi sau tăiaţi.
b.
Fig. 9.4. Bulbi plante mamă corespunzători pentru plantarea

în culturile semincere- a. bulbi întregi; b. în secţiune
176
Fig. 9.5 Secţiune printr-un bulb dublu
Obţinerea plantelor mamă la ceapa prin răsad (ceapa de apă)
Pregătirea terenului din toamnă şi din primăvară se face în

acelaşi mod ca şi pentru celelalte culturi producătoare de plante-
mamă de ceapă. Pentru obţinerea răsadului de ceapă se seamănă
la jumătatea lunii martie în răsadniţe reci sau direct pe brazde în
câmp 15-20 g seminţe /m2 din care vor rezulta circa 1500-1600
răsaduri. Norma de sămânţă este de 3,5-4 kg/ha, iar pentru a
produce răsadul pentru un ha de cultură este necesară o suprafaţă
de răsadniţă de 300-400 m2 . Răsadul nu se repică, se poate planta
când acesta are 2-3 frunze adevărate, o înălţime de 12-15 cm şi o
grosime la bază de 4-5 mm, practic după 45-50 zile de la semănat.
Cultura de ceapă de apă plante-mamă se înfiinţează în câmp
în perioada 10-20 mai. Răsadul se scoate din brazde sau din
răsadniţe în ziua plantării, St! sortează, se fasonează (se scurtează
rădăcinile la 5-6 mm şi o treime din lungimea frunzelor) şi se
mocirleşte.
Plantarea se face manual cu plantatorul, în rânduri, pe terenul
modelat în brazde cu lăţimea la coronament de 104 cm, două
benzi a două rânduri la 20-25 cm, iar pe rând la 6-7 cm distanţă şi
la adâncimea la care a fost pe brazdă după care se udă. Se pot
planta pe brazde modelate la 50 crn lăţime, câte două rânduri la
30 cm şi 5-7 cm între răsaduri pe rând.
Ca lucrări de întreţinere aplicate culturii se practică:
completarea golurilor la cel mult 4-7 zile de la plantat, cu răsad de
aceeaşi vârstă şi calitate cu cel folosit la plantare; 2 praşile
177
manuale şi mecanice; o fertilizare fazială după 5-6 săptămâni de
la plantare; 8-1O irigări cu norme de udare de 300-400 m 3/ha;
combaterea bolilor şi dăunătorilor se face la fel ca la plantele-
mamă de ceapă prin arpagic sau prin semănat direct .
Recoltarea plantelor-mamă poate începe după 15 septembrie,
când frunzele s-au îngălbenit pe 113 din lungimea lor iar tulpinile
se înmoaie la colet.
Obţinerea seminţelor de ceapă
Indiferent de modul de producere al plantelor-mamă - prin

arpagic, prin semănat direct sau prin răsad - lucrările în vederea
obţinerii seminţelor sunt aceleaşi.
Înfiinţarea culturilor semincere de ceapă se poate efectua atât
toamna cât şi primăvara în prima urgenţă.
Toamna, pregătirea terenului în vederea plantării bulbilor de
ceapă constă în eliberarea terenului, nivelarea de întreţinere,
fertilizarea cu îngrăşăminte chimice (350 kg/ha superfosfat şi 150
kglha sare potasică), arătura adâncă, mărunţirea solului. Înainte
de plantare, se deschid rigole la 96 cm, cu ajutorul cultivatorului
echipat cu rariţe, la adâncimea de 10-12 cm. În rigolele deschise
bulbii se plantează pe rând la distanţa 1 0-20 cm, în funcţie de soi
şi mărimea acestora, în luna octombrie, în aşa fel încât până la
venirea îngheţului plantele să fie bine îmădăcinate. Soiurile care
emit un număr redus de tije florale se vor planta mai des de
asemenea, şi bulbii între 4 şi 5 cm. După fiecare 8 rânduri
plantate se lasă două rigole neplantate, care pot fi cultivate în
primăvară cu alte culturi cu talie joasă, de preferat cu plante-
mamă de ceapă deoarece şi tratamentele fitosanitare sunt aceleaşi
(figura 9.6. a şi b).
178
8.
v 5o-+
Fig. 9.6. Schemele de plantare a plantelor mamă (a şi b)

pentru producerea de sămânţă
Se poate folosi şi schema de plantare a butaşilor plante-mamă

la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 10-15 cm între plante pe
rând cu lăsarea culoarelor pentru tratamentele fitosanitare.
Folosind această schemă de plantare a bulbilor-plante mamă de
ceapă şi ţinând cont de numărul mare de tije florale se are în
vedere corelarea cu necesarul de îngrăşăminte.
Lucrările de îngrijire constau în: prăşitul manual şi mecanic
de 2-3 ori; erbicidat cu 3 kglha Gesagard 50WP sau 1 Vha Goal
sau 1,5 Kg/ha Afalon când plantele au rozeta de frunze bine
formată; fertilizarea cu 250 kg/ha azotat de amoniu în faza de
creştere a tulpinilor florale; 2-3 udări, în perioada creşterii
tulpinilor florale, înainte de înflorit şi în perioada formării
seminţelor; tratamentele fitosanitare, în special pentru mană, se
efectuează de câte ori este nevoie, după fiecare ploaie chiar dacă
cu o zi înainte s-a efectuat tratamentul sau după fiecare udare;
bilonarea plantelor o dată sau de două ori pentru susţinerea tijelor
florale (ultima oară înainte de înflorire. Când se produc seminţe
din categoriile biologice superioare (prebază sau bază), pentru a
evita căderea tijelor florale ale plantelor, pe rândurile marginale
ale benzilor se instalează spalieri cu o sârmă. O lucrare deosebit
de importantă este purificarea culturii care se execută repetat
îndepărtând astfel toate plantele necorespunzătoare.
179
Recoltarea inflorescenţelor se face dimineaţa, atunci când
circa 10% din capsulele intlorescenţelor sunt crăpate şi se observă
seminţele de culoare neagră. Lucrarea se execută manual, prin
tăierea tijei florale la 1 0-15 cm sub nivelul inflorescenţei.
In:florescenţele tăiate se încarcă în remorci căptuşite în prealabil
cu folie de polietilenă sau prelate apoi se transportă spre
uscătoarele special amenajate în vederea defmitivării maturării
tuturor seminţelor.
Operaţia de uscare este deosebit de importantă întrucât efortul
depus cu producerea seminţelor se poate pierde doar printr-o
proastă conducere a procesului de uscare. Cantităţile mici de
intlorescenţe se pot usca pe prelate, sub şoproane, ferite de
umezeală, apoi se treieră cu ajutorul unei combine.
Producţia este de 400-700 kg/ha seminţe condiţionate de
ceapă.
PRODUCEREA 1\-IATERIALULUI SĂDITOR DE

USTUROI
Biologia plantei. în sol planta are o tulpină scurtă, compactă,

de forma unui disc. Pe partea inferioară a discului se formează
rădăcinile fasciculate, iar pe partea superioară, la noduri, apar
frunzele. În axila frunzelor se dezvoltă muguri care se
tuberizează, formând buJbili denumiţi popular "căţei" şi care la un
loc formează bulbul de usturoi sau "căpăţâna". Un bulbil este
alcătuit dintr-o tulpină mică în formă de disc, un singur mugur
vegetativ fixat pe disc înconjurat de o frunză cărnoasă, îngroşată.
Pus în condiţii prielnice poate da naştere unei noi plante de
usturoi, Fiecare bulbil este îmbrăcat la exterior într-o tunică
(frunză) protectoare subţire, pergamentoasă, de culoare albă sau
roz. Un bulb de usturoi este alcătuit din 8-20 bulbili, aşezaţi
concentric sau în spirală pe discul acestuia. Bulbilii de la periferia
bulbului au faţa externă convexă, iar cea internă ± concavă.
Bulbilii interni sunt mai puţin curbaţi şi prezintă. muchii care
delimitează suprafeţele de contact dintre ei. La exterior bulbul
este acoperit de mai multe foiţe subţiri, membranoase, mate, de
180
culoare albă-argintie, iar bulbilii sunt înveliţi separat într-o foiţă
mai groasă, tare lucioasă şi de culoare albă, cenuşie, roz sau
violacee.
Frunzele sunt lineare, au nervura mediană proeminentă pe
partea inferioară. Faţa superioară a limbului are aspectul unui
jgheab. Teaca frunzelor este cilindrică, subţire şi lungă. Fiecare
frunză străpunge teaca celei anterioare, dirijându-şi limbul
alternativ, într-un singur plan, în formă de evantai. Prin
suprapunerea tecilor se formează o tulpină falsă, mult mai rigidă
şi mai dezvoltată ca la ceapă. După încetarea apariţiei de frunze
noi tulpina falsă îşi pierde turgescenţa, devenind rigidă.
Usturoiul în condiţiile ţării noastre nu formează seminţe,
înmulţirea acestuia se face pe cale vegetativă, prin bulbili. Unele
soiuri (din ssp.sagittatum) emit tulpini florifere, înalte de 40-100
cm, dar în locul florilor formează bulbili aerieni. Aceştia, după
plantare, formează bulbi cu un singur bulbil în primul an, iar în
anul al doilea produc bulbi normali cu mai mulţi bulbili. În
regiunile cu climat cald, usturoiul înfloreşte normal, în anul al
doilea de viaţă, formează fructe şi seminţe. Seminţele sunt
alungite, tri-muchiate, de culoare neagră.
Producerea materialului săditor

Se aleg terenuri plane sau uşor înclinate, uşoare şi fertile,
permeabile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină (pH=6,5-7,5) şi
care se pot iriga. Nu sunt recomandate soiurile prea uşoare sau
cele compacte (grele).
Foarte bune premergătoare sunt leguminoasele anuale,
tomatele, ardeii, vinetele, iar bune premergătoare sunt vărzoasele,
bostănoasele. Cultura de usturoi nu va reveni pe acelaşi teren sau
după culturi de ceapă decât după 3-4 ani pentru a preveni atacul
de nematozi.
Înfiinţarea culturii pentru obţinerea materialului de înmulţire
se face toamna sau primăvara.
Lucrările de pregătire a solului în toamnă sunt asemănătoare
culturii plantelor-mamă de ceapă şi constau în: fertilizări cu fosfor
(300-350 kg/ha superfosfat) şi potasiu (100-150 kg/ha sulfat de
potasiu); arătura adâncă la 28-30 cm; mărunţirea solului;
181
modelarea în cazul plantării din toamnă. Plantarea în toamnă se
face în septembrie-octombrie, plantele trebuie să fie înrădăcinate
până la venirea îngheţului, iar cea de primăvară până la jumătatea
lunii martie. Materialul de plantare se recomandă să fie tratat
înainte de înfiinţarea culturii cu Furadan 35 ST, în concentraţie de
0,5-0,75% (1-1,5 1 la 600-800 kg bulbili) sau Nemafos 46 EC
O,1% sau Vydate 24 L 0,2%. Se plantează 4 rânduri pe brazdă la
28 cm între rânduri şi 3-4 cm între plante pe rând. Adâncimea de
plantare este de 4-5 c m toamna şi 3-4 cm primăvara. Cantitatea de
bulbili necesară pen tru un ha de cultură este de 600-800 kg/ha
pentru soiurile de usturoi de primăvară şi de 1000-1200 kg pentru
soiurile usturoi de toamnă.
Lucrările de de
întreţinere aplicate culturii sunt: prăsitul mecanic
2-3 ori şi începutul
manual de 1-2 ori; fertilizarea suplimentară la
formării irigarea de bulbilor cu 150-200 kg/ha Complex III;
2-3 ori bulbului; în perioadele secetoase în faza de formare a
combatere a bolilor se face ca şi la ceapă; combaterea
dăunătorilor - musc a usturoiului (Suillia lurida) cu Sinoratox 35
CE 0,15% sau Ca rbetox 37 CE 0,3%. Nematodul bulbilor
(Ditylenchus dipsaci Kiihn) prin selectarea riguroasă a
materialului de plantat, tratarea bulbilor de usturoi înainte de
plantare prin vacuum-infiltraţie într-o soluţie de Nemafos 46 EC
0,15% sau Vidate 24L 0,2%.
Recoltarea usturoiului se face prin smulgere, când tulpina
falsă s-a inmuiat la bază, se lasă 3-4 zile la soare pentru uscare
apoi se adună se sortează diminând bulbii care au format căţei
puţini şi mici, precum şi pe cei atacaţi de boli sau dăunători.
Soiurile de usturoi de toamnă se recoltează în luna iunie, iar
cele de primăvară în luna iulie.
Producţia obţinută poate fi varia în limite destul de largi, de la
4-6 t/ha la 8-12 tlha.
] 82
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA PRAZ
(Allium porrum L sinonim cu Allium ampeloprasum L.
f. porrum Rgl.)
Tipul plantei. Este o specie bienală, alogamă.

Descrierea plantei semincere. În primul an de viaţă planta
formează în sol o tulpină mică, de forma unui disc foarte mult
turtit. În apexul discului se află un mugur, din care se va dezvolta
în anul al doilea de viaţă tulpina floriferă. Tulpina floriferă este
erectă, cilindrică, netedă, fistuloasă, plină în interior, înaltă de 70-
120 cm, fiind îmbrăcată 1/3- 1/2 din înălţimea ei de tecile
frunzelor.
Frunzele sunt dispuse distich şi alcătuite din teacă şi limb.
Teaca este cilindrică, lungă, albă, iar limbul liniar-lanceolat.
Frunzele sunt acoperite cu un str at gros de pruină, care le imprimă
o culoare verde albăstruie.
Inflorescenţa este o umbelă falsă, globuloasă, de 5-12 cm
diametru, conţine 800-3000 flori. La baza inflorescenţei se află un
spat univalv, albicios sau liliachiu, membranos. Florile sunt mici,
de culoare roz-violaceu.
Seminţele sunt
mici, de formă
neregulată, triedrice,
cu tegumentul negru,
zbârcit (figura 9.7.),
au facultatea
germinativă de 70-
80% şi o pot păstra
2-3 ani.
Fig. 9.7. Seminţe de praz
Obţinerea plantelor-mamă
Distanta de izolare între soiurile de plante-mamă de praz
trebuie să fie de minimum 50 m.
Rotaţia culturii. Cultura nu trebuie să revină pe aceeaşi solă
decât după 4 ani. Foarte bune premergătoare sunt leguminoasele
anuale, tomatele ardeii, v inetele. Prazul este o foarte bună
183
premergătoare pentru alte culturi legwnicole deoarece lasă în sol
cantităţi mari de materii organice.
Pregătirea terenului. Cultura se înfiinţează prin răsad.
Terenul destinat înftinţării culturii se pregăteşte aproape la fel ca
pentru cultura de ceapă de apă plante-mamă, cu deosebirea că se
pot aplica circa 25 t/ha de gunoi de grajd bine descompus.
Răsadurile se produc în răsadniţe semicalde sau reci,
începând din ultima decadă a lunii martie până în decada a doua a
lunii aprilie. Se seamănă rar, folosind 5-8 g seminţe la m2 sau 3-4
kg pentru obţinerea răsadului necesar unui ha de cultură plante-
mamă. La plantare, răsadul trebuie să aibă vârsta de 50-60 zile şi
3-4 frunze adevărate. Înainte de plantare, răsadul se smulge din
răsadniţă, se sortează, se fasonează, la fel ca răsadul de ceapă şi se
mocirleşte. Nu se smulge răsad, decât atât cât este necesar pentru
plantare în ziua respectivă. Răsadul se plantează cu circa 3-4 cm
mai adânc decât a fost în răsadniţă. Plantatul se face manual sau
mecanizat.
În câmp se poate planta la jumătatea lunii iunie. Se modelează
terenul în brazde de 50 cm şi se plantează două rânduri la 30 cm
şi 10-15 cm între plante pe rând.
Lucrările de întreţinere aplicate culturii de praz plante-mamă
sunt: completarea golurilor; prăşitul manual şi mecanic de 2-4 ori;
fertilizarea suplimentară de 2 ori, prima la circa 4 săptămâni de la
plantare, cu doze de 80-100 kg/ha azotat de amoniu, iar
următoarea la 4-5 săptămâni după prima; necesarul de apă se
asigură prin irigarea culturii de câte ori este nevoie, circa 6-7
udări cu norme de 300-350 m3 Ia ha, mai ales în lunile iulie şi
august; combaterea bolilor şi dăunătorilor; purificarea culturii
prin eliminarea tutw-or plantelor netipice soiului, a celor bolnave
sau slab dezvoltate.
Recoltarea plantelor-mamă se face înainte de venirea
îngheţului, spre sfârşitul lunii octombrie. Plantele se dislocă cu
cazmaua sau furca pe suprafeţe mici şi cu dislocatorul pentru
rădăcinoase, după care se adună, se scutură de pământ, se sortează
riguros, apoi se însilozează în poziţie oblică, în şanţuri special
amenajate afară, acoperite cu pământ..
Obţinerea seminţelor de praz. Cultura seminceră de praz este
asemănătoare cu cea de ceapă. Se asigură un spaţiu de izolare de
184
cel puţin 2000 m între soiurile de praz. Plantele-mamă se
plantează primăvara devreme, în rigolele deschise la 96 cm, la 10-
15 cm între plante pe rând, aproximativ la aceiaşi adâncime (5-6
cm) cât au fost în pământ în anul producerii lor.
Cultura seminceră poate fi înfiinţată şi în toamnă, însă
plantelt:-mamă trebuie să fie bine înrădăcinate în momentul
apariţiei îngheţului la sol. De asemenea, plantele-mamă pot
rămâne în cultură, nerecoltate în toamnă, însă purificările
biologice se fac foarte riguros. Cultura rămasă peste iarnă în
camp, pentru producere de seminţe, se răreşte în primăvară,
eliminând câte un rând alternativ, lăsând totodată şi intervalele
libere pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare. De asemenea,
se elimină şi toate plantele slab dezvoltate. Fiecare plantă-mamă
de praz emite câte o singură tulpină florală.
Toate lucrările de îngrijire, purificările biologice, recoltarea
semincerilor, uscarea şi extragerea seminţelor se fac la fel ca la
cultura seminceră de ceapă.
185
CAPITOLUL X
PRODUCEREASEMITNŢELORLAPLANTELE
LEGUMICOLEDIN GRUPA BOSTĂNOASE
În această grupă sunt cuprinse plante legumicole anuale din
familia Cucurbitaceae. Cele care prezintă o importanţă mai mare
pentru consum sunt: castraveţii (Cucumis sativus L.); dovleceii
(Cucurbita pepo L var. oblonga Wild); pepenii verzi (Citrulus
vulgaris Schard); pepenii galbeni (Cucumis melo L.).
Plantele legumicole din această grupă au cerinţe climatice şi
agrotehnice apropiate: sunt pretenţioase faţă de căldură şi lumină,
au o perioadă de vegetaţie scurtă, sistemul radicular superficial,
necesită soiuri îngrăşate cu gunoi de grajd şi se cultivă prin
semănat direct.
Producerea seminţelor la soiurile de castraveţi

Tipul plantei. Plantă legumicolă anuală, alogamă.
Descrierea plantelor semincere. Florile sunt unisexuate,
axilare, planta este monoică. Florile mascule apar în număr mare
pe tulpina principală şi în număr mai mic pe ramificaţiile
secundare. Florile femeie sunt solitare sau grupate şi prezintă
particularitatea că se formează în număr mai mare pe ramificatiile
secundare (figura 10.1. a). De aceea, la soiurile cu înflorire mixtă,
trebuie să se facă lucrarea tehnologică de ciupit care constă în
ruperea vârfului tulpinii principale şi chiar al ramificaţiilor
secundare, pe măsură ce apar, pentru a stimula apariţia lăstarilor
şi pentru a dintre florile femeie şi mascule.
.ţ
a. b.
Fig. 10.1. Floare femelă (a) şi seminţe la castraveţi (b)
186
Expresia sexuală a florilor de castraveţi este determinată
genetic (S. Yamasaki, N. Fujii, H. Takahashi, H. Mizusawa, S.
Matsuura, 2004) dar, poate fi şi puternic modificată de anumiţi
factori de mediu (temperatură, intensitate luminoasă şi
fotoperioadă), agrotehnici (cum ar fi lipsa apei) sau chimiei.
Aplicarea tratamentelor chimice sunt utile în practica seminceră
fie pentru producerea de hibrizi F1 din linii parentale monoice, fie
pentru menţinerea purităţii liniei ginoice sau pentru producerea de
hibrizi F 1 ginoici. În primul caz se recurge la efectul de
demasculinizare cu Ethrel (în soluţie apoasă de 250 ppm)
administrată în 2 tratamente, la apariţia primei frunze adevărate şi
la apariţia celei de-a cincea. Tratarea plantelor semincere se face
cu scopul de a împiedica formarea de flori mascule şi de a le
constrânge la polenizare încrucişată cu plantele liniei ca plante
mascule.
Un efect analog, feminizant, se pare al avea borul în soluţie în
concentraţie de 4 ppm. În acest caz se obţin flori mascule
funcţionale la plantele ginoice asigurându-se astfel o
autooolenizare satisfăcătoare.
"lil câmp, înflorirea are loc din iunie pana m septembrie.
Polenizarea este entomofilă, mai rar anemofilă.
Fructul este o melonidă cu forma, mărimea, culoarea, aspectul
suprafeţei caracteristică soiului sau hibridului. Sămânţa este de
culoare aibă, turtită, aJungită şi ascuţită la ambele extremităţi.
MMB este de 22-40 g, masa hectolitrică de 48-50 kg, iar într-un
gram intră 25-45 seminţe. Facultatea germinativă este de 75-95%
şi durează 4-6 ani.
Distanfa de izolare. Se va asigura distanţa de izolare între
soiuri de 2000 m, iar între categoriile biologice ale aceloraşi
soiuri 200 m.
Rotaţia culturii. Foarte bune şi bune premergătoare pentru
culturile semincere de castraveţi sunt plantele legumicole
ferti]izate cu gunoi de grajd (vărzoase, solanacee, cartofi),
leguminoasele (mazărea, fasolea). Nu vor reveni pe aceeaşi solă
decât după minimum 3 ani.
Pregătirea terenului în toamnă constă în: desfiinţarea culturii
anterioare; nivelarea de întreţinere; fertilizarea de bază cu circa
187
300 kg/ha superfosfat şi 75 kg/ha sare potasică; arătura adâncă la
28-30 cm.
În primăvară, înainte de înfiinţarea culturii cu circa 7-1O zile,
se efectuează o lucrare de mărunţire a solului cu grapa cu discuri,
se administrează circa 200 kg/ha îngrăşămintele cu azot, 50-100
kg/ha sulfat de potasiu şi 150 kg/ha superfosfat. Se erbicidează cu
Balan 8-10 1/ha, Nabu EC 1,5-3 1/ha sau Benefex 6-8 1/ha.
Terenul se modelează în brazde cu lăţimea de 104 cm.
Cultura seminceră de castraveţi se înfiinţează prin semănat
direct în câmp atunci când temperatura solului la adâncimea de 8-
1O cm s-a stabilizat în jurul valorii de l2°C, ceea ce ar corespunde
calendaristic cu începutul lunii mai. Semănatul se face pe terenul
modelat, câte 2 rânduri pe brazdă la 70 cm şi 15-20 cm între
seminţe pe rând, la adâncimea de
2-3 cm. Soiurile viguroase se seamănă câte un singur rând pe
brazda lată de 50 cm şi la 20-30 cm distanţă între plante pe rând
(figura 11.1 a şi b). Se folosesc circa 4-5 kg seminţe la ha.
a
Fig. 10.2. Schema de semănat a culturii de castraveţi pentru
producere de seminţe; a- pentru soiuri cu vrejul scurt; b.-
pentru soiuri viguroase
Deoarece castraveţii sunt sensibili la curenţii de aer se creează

perdele de protecţie semănând din 8 în 8 brazde câte două rânduri
de porumb.
188
Lucrările de îngrijire sunt următoarele: udarea pentru
asigurarea răsăririi uniforme dacă este cazul, rărirea sau
completarea golurilor cu seminţe umectate, tratamentul cu Ethrel
când plantele au 3-4 frunze normale pentru a stimula apariţia
timpurie a unui număr mai mare de flori femeie; praşile manuale
şi mecanice superficiale; combaterea bolilor şi a dăunătorilor
(tabelele 10.1 şi 10.2); fertilizările faziale cu 200 - 250 kg/ha
îngrăşăminte cu azot şi 50-75 kg/ha sulfat de potasiu, la începutul
înfloritului; ciupitul tulpinii principale după a cincea frunză
adevărată pentru favorizarea dezvoltării lăstarilor de ordinul 2 şi 3
(lucrarea nu se face la plantele tratate cu Ethrel); 3 purificări
biologice, prima purificare înainte de înflorit, a doua când primele
fructe sunt la maturitatea tehnologică, iar a treia când fructele au
ajuns la maturitatea fiziologică.
Tabelul 10.1
Combaterea dăunătorilor în culturile semincere de
bostănoase
Concentraţia
Dăunătorul Produsul Observaţii
%
Tetranychus Demitan20 0,05
urticae Koch. - se 0,08
Păianjenul roşu Neoron 500 0,1
comun EC Omite 0,05
57EC 0,05
Sanmite 20 0,04
WP
Torque 55 SC
Nissorun 10
WP
Delia p/atura Confidor 70 0,07 Apare
Meig.
1
WG 0,07 frecvent pe
-Musca Mospilan 20 0,05 terenurile
plantulelor SP Lasser24 fertilizate cu
SL gunoi de
grajd
189
Tabelul 10.2
Combaterea bolilor în culturile semincere de bostănoase
Boala - Agentul patogen Produsul- concentraţia Observaţii

-Pătarea unghiulară Dithane M45 (0,2%)
Pseudomonas lacrymans Mancozeb 800 (0,2%)
(Smith et Bryan) Carsner Champion (0,3%)
Alcupral(0,5%)
Vondozeb(0,2%)
Bouillie Bordelaise(O,75)
Făinarea - Sphaerotheca KaratlJ.ane (0,1%) Boala apare In

fuliginea (Schlech.) Salm. Kumulus S (0,3%) condiţii de secetă.
fsp. cucurbitae Jacz., Thiovit Jet (0,4%) Se vor alterna
Erysiphe cichoracearum Rubigan (0,03%) fungicide
De Candole.fsp. Tilt, Bumper, Sanazol sistemice
cucurbitacearum Poteb. - Mirage F (0,25%) cu fungicide
de contact
Altemarioza - Alternaria Bravo 500, Rover 500, Intervalul între

cucumerina (Ellis et Mycoguard 500, Dithane tratamente este de
Everhar) Elliot M45, Novozir MN 80, circa 10 zile. În
Vondozeb, (0,2%) condiţii
Polyram DF (0,25%) favorabile se vor
Polpan, (0,25%) reduce la 6-7 zile.
Mirage F (0,05%)
Cladosporioza - Benomil, Topsi n M,

Cladosporium Bavistin, Derosal,
cucumerinum Ellis et Goldazim (0,050,1%)
Arthur, Dithane M45 (0,2%)
Novozir MN 80 (0,2%)
Mancozeb 800, (0,2%)
Euparen Multi
Bravo(0,25%)
Rover 500 (0,25%)
Antracnoza Colletotrichum Aceleaşi produse ca
lagenarium (Pass.) Eli. Et pentru Cladosporioză
Hals.
Recoltarea fructelor se face când acestea au aJuns la

maturitatea fiziologică, au mărimea şi nuanţa de culoare
caracteristică soiului. Fructele recoltate se adună în grămezi şi se
190
lasă la macerat circa 3-4 zile eventual acoperite cu paie, folie de
polietilenă sau alte resturi vegetale. Se acordă o atenţie deosebită
în acest moment deoarece fructele rămase mai mult timp la
macerat pot încolţi în fruct. Extragerea seminţelor se face cu
ajutorul pasatricei. După separare seminţele se spală şi se pun la
uscat pe prelate la soare sau pe uscătoare special amenajate prin
care circulă un curent de aer rece. Melson şi Sharples (1983) au
remarcat existenţa pe tegumentul seminţelor de castraveţi a unei
substanţe inhibitoare asupra germinaţiei. Prin spălarea seminţelor
cu apă timp de 2 ore se poate înlătura această substanţă
inhibitoare care reduce procentul de germinare al seminţelor. Cu
toate că în literatura de specialitate se menţionează că seminţele
de cucurbitacee prezintă o germinaţie mai scăzută dacă sunt
semănate în anul obţinerii acestora, în condiţii de laborator
procentul de seminţe gerrninate s-a dovedit a fi foarte ridicat.
Seminţele se consideră uscate atunci când umiditatea acestora
este de cel mult 14%.
Producţia este de 200-250 kglha seminţe condiţionate.
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE DOVLECEL COMUN

(Cucurbita pepo L var. oblonga Wild)

Descrierea plantelor semincere. Florile sunt unisexuate,
mari, cu corola galbenă (figura 5.18). Plantele sunt monoice.
Florile mascule apar înaintea celor femeie, sunt grupate câte 2-3
la subsuoara frunzelor. Polenizarea se realizează alogam,
entomofil. Pentru a preveni polenizările încrucişate se asigură
între soiuri o distanţă de 2000 m.
Fructul este o melonidă, alungită şi mai îngroşată spre punctul
pistilar, de culori diferite care se dezvoltă extrem de rapid în
primele faze de creştere. Pulpa fructului este fragedă, suculentă la
maturitatea de consum, perisabilă, apoi devine aţoasă, tare, coaja
se îngroaşă, se întăreşte, culoarea la maturitatea fiziologică fiind
în funcţie de soi galbenă portocaliu sau galbenă maroniu.
Seminţele sunt comprimate, elipsoidale, cu tegumentul tare de
culoare albă (figura 5.19), unele forme fiind lipsite de tegument.
MMB este de 90-150 g, masa hectolitrică de 50-55 kg, într-un
191
gram intră 7-11 seminţe. Au o facultate germinativă de 75-95% şi
se păstrează 6-8 ani. Seminţele având un conţinut ridicat în ulei se
alterează uşor de aceea trebuie păstrate în anumite condiţii de
temperatură şi umiditate.
a. b.
Fig. 103. Floare masculă (a) şi femelă (b) la dovlecel
a.
Fig. 10.4. Seminţe de dovlecel comun (a) şi dovlecel patison (b)
Obţinerea seminţelor la dovlecelul comun

Distanfa de izolare. Se va asigura distanţa de izolare între
soiuri de 2000 m iar între categoriile biologice ale aceloraşi soiuri
200m.
Rotaţia culturii. Se cultivă după aceleaşi plante
premergătoare ca şi castraveţii, pe terenurile desţeleoite şi pe cele
fertilizate cu cantităţi importante de îngrăşăminte organice bine
descompuse. Nu vor reveni pe aceeaşi solă decât după minimum
3 ani.
192
Pregătirea terenului în toamnă şi î n primăvară se face la fel
ca la cultura castraveţilor. Cultura seminceră se înfiinţează prin
semănat direct. Semănatul se va face numai după ce temperatura
in sol va fi de peste 12-l4°C, calendaristic intre 20 aprilie-10 mai,
în funcţie de zonă.
Se seamănă câte 1-2 seminţe la un loc la distanţa de 70 cm
intre rânduri şi 40-45 cm între seminţe pe rând. În cazul soiurilor
cu vrej hmgse seamănă la distanţa de 70 cm între rânduri şi 60-70
cm între seminţe pe rând (figura 1O. 5. a şi b). Se foloseşte
cantitatea de 3-4 kg seminţe la ha.
a. b.
Fig. 10.5. Schema de semănat a culturii de dovlecel pentru
producere de sem inţe
a- pentru soiuri cu vrejul scurt; b.- pentru soiuri viguroase
Lucrările de îngrijire sunt: răritul când a apărut prima frunză

adevărată, 1-2 praşile manuale şi 2-3 praşile mecanice, muşuroitul
plantelor odată cu prăşitul manual; 4-5 irigări; fertilizarea înaintea
începerii fructificării; combaterea bolilor şi a dăunătorilor (tabele
10.1 şi 10.2), răritul fructelor (se lasă maximum 3 fructe în
funcţie de soi); purificarea biologică a culturii de 3 ori, la înflorit,
la formarea primelor fructe şi la maturitatea fiziologică a
fructelor.
Recoltarea fructelor se face la maturitatea fiziologică a
acestora când au mărimea, culoarea şi fo rma caracteristică soiului.
Extragerea seminţelor se face manual, prin tăierea :fructului în
jumătate şi scoaterea placentei cu seminţe. Seminţele se lasă la
macerat una cel mult doua zile, apoi s e spală şi se pun la uscat.
Seminţele se consideră uscate când au umiditatea de 16%.
Producţia este de 350 - 500 kg/ha seminţe condiţionate.
193
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE PEPENI VERZI
(Citrulus vulgaris Schard)
Tipul plantei. Plantă legwnicolă anuală, erbacee, monoică,
alogamă.
Descrierea plantelor semincere. Tulpina este târâtoare,
cilindrică, acoperită cu peri fini, deşi, de culoare albă, lungă de 1-
2 m. De la noduri pornesc lăstari laterali mai scurţi decât cei din
care s-au format. Florile sunt solitare, cele mascule sunt
asemănătoare celor de castraveţi iar cele femeie sunt mai mari
decât cele mascule au gineceul de forma şi aspectul caracteristic
soiului şi se găsesc în număr mai mare pe ramificaţiile de ordinul
3-4-5. Polenizarea este entomofilă. Fructul este o rnelonidă, mare
de circa 1,5-6 kg, globuloasă sau elipsoidală, netedă şi glabră.
Forma şi culoarea fructului sunt caracteristice soiului, verde de
diferite nuanţe, verde-albicios, verde-dungat, rnarmorat etc.
Mezocarpul este suculent, dulce, de diferite culori, roz. roşu,
galben etc.
Sămânţa este turtită, ascuţită la un capăt şi rotunjită la
celălalt, destul de variată ca mărime, greutate şi culoare, figura
10.6. MMB este de 30-150g,
într-un gram intră 7-35 seminţe.
Seminţele ajung la maturitatea
fiziologică completă în anul al
doilea sau al treilea de la
recoltare, iar în cultură se
folosesc seminţele cu o vechime
de 2-3 ani.
Facultatea germinativă este
de 70-90% şi se păstrează 5-6
ani.
Fig. 10.6. Seminţe de pepene verde
Distanţele de izolare între soiuri şi categoriile biologice ale

aceluiaşi soi sunt la fel ca şi la castraveţi.
Rotaţia culturii. Pepenele verde se cultivă prin semănat direct
în câmp având ca foarte bune premergătoare mazărea, fasolea,
varza, ceapa sau cartofii.
194
Pregătirea terenului. Toamna, după eliberarea terenului, se
vor aplica doar îngrăşăminte chimice, 200 kg /ha superfosfat şi
150 kglha sare potasică. Primăvara se va fertiliza cu 200 kglha
azotat de amoniu, 100 kg/ha sulfat de potasiu şi 150 kg/ha
superfosfat. Cu circa 1O zile înaintea semănatului se erbicidează
cu Balan 8 l/ha. Semănatul se face când în sol temperatura este de
peste 12-14°C, calendaristic în ultima decadă a lunii aprilie sau
prima decadă a lunii mai. Se seamănă pe teren nemodelat la 1,5-2
m distanţă între rânduri şi 1,2-1,5 m între plante pe rând, la
adâncimea de 4-5 cm. Pentru crearea unui microclimat favorabil
de cultură se recomandă asigurarea unor perdele de protecţie prin
semănarea a două rânduri de porumb sau sorg la un interval de
10-12 m.
Lucrările de întreţinere aplicate culturii sunt: completarea
golurilor cu seminţe umectate; prăşitul manual şi mecanizat;
muşuroirea şi acoperirea vrejilor în 2-3 locuri cu pământ pentru a
nu fi întorşi de vânt dar rară a acoperi vârfurile de creştere; 2-3
udări, acestea sunt necesare mai ales în perioadele de secetă
prelungită, în perioada de creştere vegetativă, până când vrejii se
întind şi acoperă solul pe intervalele dintre rânduri, la creşterea
fructelor şi la formarea seminţelor; combaterea bolilor şi
dăunătorilor (tabele 10.1 şi 10.2); limitarea numărului de fructe pe
plantă, lăsând numai 4-5 fructe care au caracteristicile soiului şi
sunt bine dezvoltate; purificarea culturii de 2-3 ori, înainte de
înflorit, imediat după formarea primelor fructe iar ultima la
maturitatea fiziologică a fructelor, înainte de recoltare.
Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce fructele au ajuns la
maturitatea fiziologică, se recunosc după cârcelul uscat, iar
fructele nu mai au luciu. Fructele recoltate se încarcă de pe teren
şi se transportă la locul de extragere a seminţelor. Fiecare fruct se
taie, se reţin doar acele fructe care au coaja, miezul şi seminţele
caracteristice soiului. Se lasă la macerat 2-3 zile apoi se extrag
seminţele cu ajutorul pasatricei. Seminţele astfel separate se spală
şi pun la uscat.
195
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE PEPENI GALBENI
(Cucumis melo L.)
Tipul plantei. Plantă legumicolă anuală, erbacee, monoică,

alogamă.
Descrierea plantelor semincere. Florile sunt unisexuate, mici, de
culoare galbenă. Florile mascule sunt grupate câte 3-4 la baza
frunzei, apar înaintea celor femeie iar cele femeie sunt solitare,
axilare şi apar în număr mare pe ramificaţiile secundare.
Poleniza.rea este entomofilă. Fructul este o melonidă,
caracteristică de la un soi la altul prin formă, mărime, culoare,
aspectul cojii, aromă şi gust
Sămânţa este a1b-gălbuie sau portocaliu deschis (figura 10.7.). Un
fruct poate conţine circa 400-600 seminţe, există de fapt o corelaţie
directă între numărul de seminţe şi mărimea fructului (Mc Gregar,
1976). Mărimea seminţelor este diferită în funcţie de soi, într-un
gram intră 20-25 seminţe. Nerson şi colab, 1988, au arătat că
seminţele mari din acelaşi lot, care au MMB între 30-50 g produc
plante care răsar mai repede şi sunt mai uniforme în cultură
comparativ cu seminţele care
au MMB între 20-25 g.
Conservarea seminţelor de
pepeni galbeni la temperatura
de 1o·c şi 45% U.R,
determină menţinerea facutăţii
genninative numai 4 ani.
Facultatea germinativă este de
75-90% şi în condiţii normale
de păstrare durează 5-6 ani.
Fig.10.7. Seminţe de pepene

galben
Distanţele de izolare între soiuri şi categoriile biologice ale

aceluiaşi soi sunt la fel ca şi la castraveţi.
Rotajia culturii. La pepenele galben se recomandă aceleaşi
premergătoare şi acelaşi mod de pregătire a terenului ca şi la
196
castraveţi, cu deosebirea că se administrează doze mai mici de
gunoi de grajd, circa 15 tlha.
Pregătirea terenului. Semănatul în câmp se face după ce în
sol se realizează temperaturi constante de peste l4°C, începând
din prima decadă a lunii mai. Se seamănă un rând pe brazdă, câte
2-3 seminţe la cuib, la distanţa de 30 cm între seminţe pe rând la
adâncimea de 3-4 cm (figura 1 0.8).
..,_ 150 cm
Fig. 10.8. Schema de semănat a culturii de pepene galben

pentru producere de seminţe
Se foloseşte o cantitate de 1,5-3 kg seminţe la ha.

Culturile se pot proteja împotriva vânturilor, prin semănarea
unor perdele de protecţie din porumb, sorg sau chiar de fasole
urcătoare.
Lucrările de îngrijire ce se aplică culturii sunt: răritul la 30
cm; irigări, praşile, cârnitul tulpinii principale şi ciupirea
ramificaţiilor când pe acestea s-au format 3-4 frunze; limitarea
numărului de fructe pe plantă la 3-4, reţinând doar fructele bine
formate, însă ca acestea să se dezvolte normal vârful lăstarilor se
cârneşte la 2-3 frunze deasupra ultimului fruct; fertilizări faziale;
combaterea bolilor şi a dăunătorilor; purificarea culturii se face se
face ca pentru pepenii verzi.
Recoltarea se face la maturitatea fiziologică, când fructele au
culoarea şi marmoraţia caracteristică soiului, se desprind uşor şi
în jurul pedunculului apar crăpături uşoare. Dacă se depăşeşte
momentul optim de recoltare, fructele pot crăpa. După recoltare
fructele se sortează şi se extrag seminţe doar din cele
caracteristice soiului.
Fiecare fruct se taie şi se extrage placenta cu seminţe. Acestea
se pun la macerat până a doua zi apoi seminţele se spală şi se pun
la uscat.
197
CAPITOLUL XI
Producerea seminţelor la plantele legumicole din grupa

verzei
În această grupă sunt cuprinse plante legumicole din familia

Brassicaceae (Cruciferae) care din punct de vedere botanic sunt
varietăţi şi forme ale speciei Brassica oleracea L.
Legumele cu pondere mare în cultură în ţara noastră sunt:
- varza albă Brassica oleracea L. convar. capitala (L.) Alef. var.
capitata L. f alba;
-varza roşie Brassica oleracea L. convar. capitala (L.) Alef. var.
capital L.f rubra;
- conopida Brassica oleracea L. convar. botrytis L Alef. var
botrytis;
- gulia Brassica oleracea L. convar. acephala var. gongylodes L.
Producerea seminţelor la varza de căpăţână

(albă, roşie şi creaţă)
Tipul plantei. Sunt plante legumicole bienale, alogame.

Descrierea plantelor semincere. În anul I la plantele
semincere de varză se formează mugurele central, activ, cu
creştere închisă, mugurii laterali sunt inactivi. În anul al Il-lea,
cea mai mare parte a mugurilor devin activi diferentiindu-se în
muguri floriferi. O parte din mugurii laterali, plasaţi spre baza
tulpinii rămân dorminzi, în stare !atentă, şi pot deveni activi
numai dacă se îndepărtează mugurele central şi o parte din cei
Jaterali de pe tulpina de deasupra zonei unde sunt plasaţi. Din
aceştia se formează numai organe vegetative şi doar aceia care au
o poziţie superioară pe tulpina principală diferenţiază în tulpini
florale.
Tulpina floriferă foarte ramificată se formează în anul al
doilea şi poate atinge o înălţime de 0,90-1,5 m (tigura 11.1).
198
a. b. c.
d.
Fig. 11.1. Plantă seminceră de varză Înflorită (a.) şi uscată
(b); silicve (c); ciclul agrobiologic la varză (d)
Florile sunt mici, hermafrodite, tipice cruciferelor, dispuse

într-un racem. Sunt scurt pedunculate, caliciu] este constituit din 4
sepale verzi, corola din 4 petale galbene dispuse în cruce, cu
androceul cu 6 stamine, gineceul cu ovarul şi stilul lung.
Stigrnatul este receptiv la începutul antezei imediat după
deschiderea corolei, când anterele nu sunt mature. Pe o plantă se
pot forma 3000-4000 flori. Înflorirea are loc în perioada mai-
iunie. O floare durează trei zile iar primele flori care se deschid
sunt cele de la baza racemului. Deschiderea tuturor florilor dintr-o
inflorescenţă durează 15-40 zile, iar înfloritul unei plante 25-60
zile (Poaşcă C., Badea 1., 1987). În perioade răcoroase şi umede,
înfloritul durează mai mult decât pe timp secetos.
Polenizarea este entomofilă. Toate speciile de Brassica
oleraceea sunt între ele complet compatibile şi prin încrucişare
rezultă o mare variabilitate de forme intermediare. Frecvenţa de
199
polenizare naturală încrucişată inter şi intravarietală este
întotdeauna foarte ridicată de 95% la broccoli, 91% la brojbă,
83% la varza creaţă, 73% la varza de căpăţână şi 72% la varza de
Bruxelles (Watts, 1968). De aceea, pentru loturile semincere
distanţa de izolare între soiurile sau speciile de vărzoase trebuie să
fie de minimum 2000 m.
Fructul este o silicvă, ce cuprinde în interior 10-15 seminţe,
sferice, de culoare brună, netede sau fin striate (figura 11.2). În
funcţie de soi o plantă poate forma circa 1400 silicve .
Masa a 1000 de
seminţe este de circa
3,8 g iar într-un
gram intră 250-400
seminţe. Facultatea
germinativă este de
85-90%. Durata de
păstrare a acesteia
este de 4-6 ani.
Fig. 11.2. Seminţe de varză
Producerea plantelor mamă de varză
Distanţa de izolare trebuie să fie de minimum 50 m între

soiuri sau categoriile biologice ale aceluiaşi soi.
Rotaţia culturilor. Vor reveni pe solele pe care au fost
cultivate cu vărzoase abia după minimum 3 ani. În anul 1,
plantele-mamă se obţin în culturi succesive şi pot urma după
seminceri de spanac, salată, mazăre sau alte culturi care
eliberează terenul devreme.
Producerea răsadului, pregătirea terenului şi înfiinţarea

culturii
Momentul semănatului se stabileşte în funcţie de
timpurietatea soiului. Astfel, soiurile târzii se seamănă între 20-30
mai, cele semitimpurii între 1-1O iunie, iar cele timpurii între 1-15
iulie sau 10-15 august (în funcţie de zona de cultură şi condiţiile
200
climatice ale anului). Pentru producerea răsadului necesar unui ha
de cultură sunt necesare circa 350-400 g seminţe şi o suprafaţă de
circa 200 m2 • Răsadul se produce prin semănat rar, pe straturi
amenajate în câmp astfel încât la plantare răsadul să aibă circa 30-
35 zile.
O particularitate deosebit de importantă constă în faptul că
răsadurile îmbătrânite în câmp (datorită lipsei accentuate de apă şi
a temperaturilor ridicate, întârzierii plantării în câmp) sau dacă
după plantare au loc perioade de stagnare pronunţată a creşterii,
plantele din cultură nu mai formează organe comestibile normale
şi au o tendinţă evidentă de a emite tulpini florifere creându-se
astfel pericolul de degenerare a plantei, în sensul că generaţiile
următoare nu vor mai forma organe comestibile corespunzătoare,
trecând direct la formarea organelor de reproducere, tulpini
florale, flori, fructe şi seminţe.
Înainte de plantare răsadurile se fasonează, se îndepărtează
circa 113-1/2 din limbul frunzelor şi se mocirlesc.
Pentru varza timpurie cultura se înfiinţează în perioada 10-15
august când aplicăm metoda iemării plantelor în faza de căpăţână
bine formată şi 10-15 septembrie când plantele iernează sub
formă de rozetă.
Se plantează câte două rânduri pe brazdă la 70 cm şi 20-25
cm între plante pe rând în cazul primei metode. Plantele vor ierna
în stadiul de minimum 5-6 frunze. S-a constatat însă că
producţiile cele mai mari de seminţe s-au obţinut când plantele au
avut 10-12 frunze (Poaşcă C. şi Badea I. 1987). Trebuie să se
realizeze o corelare între data semănatului şi a plantării în câmp
întrucât plantele mamă produse prea devreme sau cele insuficient
dezvoltate nu au o rezistenţă foarte bună peste iarnă. Pentru
soiurile semitimpurii şi cele târzii înfiinţarea culturii de plante-
mamă se face între 15-25 iulie respectiv 1-10 iulie pe terenul
modelat în brazde de 104 cm. Se plantează la 70 cm între rânduri
şi 25-30 cm pentru soiurile timpurii sau semitimpurii şi 30-40 cm
pentru cele târzii (figura 11.3 a, b şi c).
201
a. b.
c.
Fig. 11.3. Schema de plantare a soiurilor timpurii sau
semitimpurii (a.) şi a celor târzii (b.) de varză
Răsadul se plantează mai adânc decât la locul de producere al

răsadului în răsadniţă, adâncimea de plantare fiind până sub
punctul de inserţie al primelor frunze adevărate de pe tulpina
plăntuţelor.
Lucrările de îngrijire efectuate în culturile de plante-mamă
constau în: completarea golurilor, praşile mecanice şi manuale,
udări pentru asigurarea umidităţii a solului, fertilizări faziale cu
100-150 kg/ha azotat de amoniu şi 60-80 kglha sare potasică,
combaterea bolilor şi dăunători1or şi purificări1e biologice.
Plantele-mamă se recoltează în toamnă, înainte de apariţia
îngheţului, prin smulgerea plantelor tipice soiului care au format
normal şi complet organele comestibile. Totodată se face o
selecţie riguroasă a materialului semincer.
Obţinerea seminţelor la varza albă
Distanţa de izolare. Minimum 2000 m între soiuri şi 500 m

între categoriile biologice ale aceluiaşi soi.
202
Rotajia culturilor. Bune premergătoare sunt plantele
legumicole bostănoase, solano-fructoase, bulboase şi păstăioase.
Nu vor reveni pe aceeaşi sală decât după minimum 3 ani.
Pregătirea terenului, producerea răsadului, şi înfiinjarea
culturii.
Metodele de obţinere a seminţelor de varză sunt diferite în
funcţie de soi. Astfel, pentru varza timpurie, aşa cum am
menţionat, se practică două metode de producere a seminţelor:
- cu plante mamă care iernează în câmp în stadiul de
căpăJână bine formată;
- cu plante mamă care iernează fn câmp deschis în stare de
rozetă.
Pentru obţinerea seminţelor din categoriile biologice de
prebază şi bază este obligatorie practicarea primei metode, cu
toate că pierderile datorate îngheţului de peste iarnă pot ajunge la
50-70 % (soiurile de varză timpurie fiind mai puţin rezistente la
temperaturile negative din iarnă comparativ cu varza de toamnă).
Pentru obţinerea seminţelor din categoria biologică
Certificată se poate practica a doua metodă de plantare a răsadului
şi iemare în câmp sub formă de rozetă.
Culturile semincere de varză se înfiinţează toamna, în luna
octombrie. Terenul se modelează în brazde cu lăţimea la
coronament de 50 cm, se plantează câte un rând pe fiecare brazdă,
revenind astfel între rânduri distanţa de 96 cm. între plante pe
rând se asigură o distanţă de 25-30 cm pentru soiurile de varză
timpurie (când reînmulţim soiuri din categoriile biologice
superioare şi plantele iemează în stadiu de căpăţână), 30-35 cm
pentru soiurile semitimpurii şi 35-40 cm pentru cele târzii (figura
11.4).
Fig. 11.4. Schema de plantare a plantelor mamă la semincerii

de varză pentru obţinerea seminţelor
203
Plantele mamă se pot planta şi la 70-75 cm între rânduri şi 30-
40 cm între plante pe rând, în funcţie de soi.
Se plantează în rigole astfel încât căpăţânile să fie la nivelul
solului. Se trage pământ în jurul plantei, se tasează uşor solul din
jurul rădăcinilor, apoi se acoperă total cu pământ căpăţânile. Până
la venirea îngheţului se face o bilonare astfel încât căpăţânile de
varză să fie acoperite cu un strat de pământ gros de 10-15 cm sau
chiar 20 cm. Din 1O în 1O rânduri se lasă culoare pentru
efectuarea tratamentelor.
În unele cazuri, plantele-mamă de varză timpurie se
însilozează peste iarnă cu rădăcini cu tot şi se replantează în
primăvară.
Lucrările de îngrijire a culturilor semincere de varză se referă
atât la lucrările cu caracter general, praşile mecanice şi manuale,
irigări, combaterea bolilor şi a dăunătorilor (tabelele 11.1 şi 11.2),
cât şi la lucrările cu caracter special. Astfel, la semincerii plantaţi
din toamnă, primăvara cât mai devreme căpăţânile se descoperă
de pământ, se elimină frunzele putrezite şi se crestează pentru a
uşura ieşirea tijelor florale. Culturile semincere de varză timpurie
înfiinţate în toamnă, indiferent de metodă, cât şi cele de varză
semitimpurie şi târzie (din categorii biologice superioare) se
palisează. Se instalează spalieri cu două rânduri de sârme printre
care se dirijează tulpinile florale. Pe suprafeţe mari se practică
muşuroirea plantelor de 2-3 ori.
În cazul verzei de toamnă, cultura seminceră se bilonează şi
se pa1isează doar rândurile marginale.
După apariţia tijelor florale, se recomandă îndepărtarea
tuturor lăstarilor slab dezvoltaţi de la baza tulpinii, înainte de
deschiderea florilor. De asemenea, se elimină şi vârfurile
ramurilor florifere care au boboci florali pe ele când s-au format
deja silicvele de la baza inflorescenţelor. Se fac purificări
biologice repetate, se elimină toate plantele care nu corespund cu
caracteristicile soiului cultivat, cele bolnave sau slab dezvoltate.
Pentru evitarea impurificărilor se elimină pe o rază de 2000m
toate plantele cultivate sau sălbatice din familia Cruciferae.
204
Tabelul 11.1
Combaterea bolilor şi dăunătorilor in culturile semincere de
vărzoase
Agentul Doza
Produsul
pato2enl Boala %
Xanthomonas Charnpion, Funguran OH, 0,3
camestris Dithane M45, Novozir MN,
(Dawson. Mancozeb 800, Vondozeb, 0,2
Nervaţiunea Alcupral 0,5
neagră a Bouillie Bourdelaise 0,75
frunzelor
Peronospora Ridomil Gold MZ, 0,25
Brassicae Gaum Curzate Manox MN 80,Bravo 500,
Mana Mycoguard 500, Dithane M45,
Novozir MN, Mancozeb 800, 0,2
Vondozeb, Winner M 80
Alternaria Rovral, Sumilex 0,1
hrassicae Tiuram 0,3
Sace. Merpan 50, Captan 50, 0,25
Pătarea neagră a Bravo 500, Mycoguard 500, 0,2
frunzelor Polyram DF, Dithane M 45
Xanthomonas Champion, Funguran OH, 0,3
campestris Dithane M45, Novozir MN,
Dawson Mancozeb 800, 0,2
Nervaţiunea Vondozeb 0,5
neagră a Alcupral 0,75
frunzelor Bouillie Bourdelaise
205
Tabelul 11.2.
Combaterea bolilor şi dăunătoritor în culturile semincere de
vărzoase
Dăunătorul Produsul
Limaxul cenuşiu (Agrolimax areste Produse pe bază de
L.) metaldehidă
Produse pe bază de
metiocab
Ploşniţa roşie Ekalux S - 0,1%
(Eurydema ornatum L.) Thionex 35 EC- 0,2%
Actellic 50 EC - O,15%
Onefon 90 SP - O,15%
Puricele negru (Phyllotetra atra F.); Onefon 90 SP - O,15%
Păduchele cenuşiu (Brevicoryne Sevin 85 PS- O,15%
brassicae); Ploşniţa neagră Thionex 35 EC - 0,2%
(Euryderma oleracea L.); Gărgăriţa Thiodan 35 EC - 0,2%
seminţelor (Ceuthorrynchus Zolone 35 EC - 0,2%
assimilis Payk.); Gărgăriţa albastră
(Baris chlorizans Ger.); Gărgăriţa
galicolă (Ceuthorrynchus
pleurostigma Marsh.;
Gărgăriţa tulpinilor
(Ceuthorrynchus quadridens
Pantz); Gândacul lucios al rapiţei
(Melif{etes aeneus F);
Buba verzei (Mamestra brasicae Thiodan 35 EC- 0,2%
L.);
Molia verzei (Plutella maculipennis Thionex 35 EC- 0,2 /o
Curt.)
Întrucât maturarea silicvelor este eşalonată, aceasta face

dificilă alegerea momentului de intervenţie pentru efectuarea
recoltatului tijelor florale. Deoarece nu este prea mare pericolul
de diseminare naturală, în general, se aşteaptă maturarea completă
a tuturor silicvelor, când acestea capătă culoarea galben brun iar
primele silicve maturate încep să se deschidă. În cazul unei culturi
foarte dese, recoltarea semincerilor se poate face mecanizat, cu
206
combina, printr-o singură trecere, dimineaţa, pentru a reduce
diseminarea spontană.
Recoltarea semincerilor de varză se efectuează în majoritatea
cazurilor manual, printr-o singură trecere. Se poate efectua şi în 2-
3 etape (pe suprafeţe mici sau la categoriile biologice Sămânţa
Amelioratorului sau Prebază, când o parte din silicvele situate la
baza plantelor se îngălbenesc, iar seminţele au ajuns la
maturitatea fiziologică, pentru ca pierderile să fie cât mai mici.
Tulpinile florale se taie sub nivelul punctului de ramificare şi se
lasă la postmaturare sub şoproane (la umbră), pe uscătoare special
amenajate, bine ventilate, pentru a reduce pierderile de sămânţă.
După uscare semincerii se treieră cu combina reglată
corespunzător.
Producţia de seminţe condiţionate este de 300-400 kg/ha la
soiurile timpurii de varză albă, 500-600 kglha la soiurile
semitimpurii şi târzii.
Producerea seminţelor la varza roşie

Tehnologiile de cultură pentru producerea plantelor mamă
(anul]) cât şi pentru obţinerea seminţelor (anul II) se aseamănă cu
cea seminceră de varză albă pentru soiurile târzii.
Producerea seminţelor la conopidă şi brocolli

Descrierea plantelor semincere. Conopida deşi este o specie
bienală, datorită condiţiilor de climă din ţara noastră şi prin
aplicarea unei tehnologii specifice putem obţine sămânţă chiar în
primul an. "Căpăţâna falsă" se formează prin depunerea
substanţelor de rezervă în pedunculii florali. Aceştia, în funcţie de
soi, au culoarea albă, .alb-crem sau alb-verzui, fie roşu-violaceu
sau galben-portocaliu.
207
a. b. c.
Fig. 11.5. Planta seminceră de conopidă uscată (a); silicve
(b); seminţe (c)
După un anumit interval de la formarea căpăţânii false apar

tijele florale (figura 11.5 d). Acestea sunt ramificate şi ating
înălţimea de 60-80 cm. Florile au corola galbenă, tipică
cruciferelor. Înflorirea şi maturarea silicvelor se realizează de la
partea bazată către vârful plantei. Fructele sunt silicve.
Seminţele sunt mici, aproape sferice, cu tegumentul neted,
lucios, de culoare brun închis (figura 5.14c). Masa a 1000 seminţe
este de circa 2,5-3,0 g iar într-un gram intră în funcţie de soi 350-
450 seminţe. Facultatea germinativă a seminţelor este relativ mică
60-80% şi se păstrează 3-4 ani.
Influenţa factorilor de mediu
Din cadrul grupei conopida este specia cea mai pretenţioasă
faţă de căldură. Plantele tinere rezistă la temperaturi de
-4...-5°C, însă căpăţânile false formate nu suportă temperaturi
negative de O ...-1°C. Temperaturile de 16-17°C detennină
formarea şi creşterea căpăţânilor false, iar cele de 18-22°C
apariţia tulpinilor florifere în condiţii optime.
În unele primăveri răsadurile de conopidă produse în spaţii
calde la temperaturi de 8-l2°C apoi plantate în câmp sunt
vemalizate, datorită temperaturilor scăzute, favorizând apariţia
tulpinilor fiorale în fază mai timpurie 0f oinea, 1973 citat de Gr.
Radu, 1980). De asemenea, expunerea răsadurilor la temperaturi
scăzute o perioadă mai mare de timp, favorizează emiterea de
208
tulpini florale în fază timpurie, căpăţânile false rămânând mici,
simptome care se manifestă şi la temperaturi de peste 25°C.
Voinea (1973), citat de Horgoş (2001) recomandă pentru zonele
din sudul şi vestul ţării unde există pericolul apariţiei în
primăvară a temperaturilor ridicate, ca răsadul pentru culturile
comerciale să se producă la temperaturi de 15-20°C însă nu şi
pentru înfiinţarea culturilor semincere.
Pentru obţinerea seminţelor este obligatorie vernalizarea
plantelor după perioada juvenilă. Momentul care indică sfârşitul
fazeijuvenile are loc când planta formează un număr minim de 21
frunze putând ajunge la 98, în funcţie de soi (Wurr şi colab.
1982). Răspunsul maxim la vernalizare este între 7°C şi 1 ooc
(Wiebe (1972) însă la unele soiuri de conopidă temperaturile sub
de 9°C şi peste 2l°C nu se produce vernalizarea (Wurr şi colab.,
1993) Soiurile de conopidă reacţionează diferit în funcţie şi de
provenienţa geografică a soirilor (Wiebe, 1975). Unele soiuri
cresc normal la tropice la temperatura de 25°C, iar după formarea
a circa 40 frunze stagnează. Aceste soiuri au o perioadă juvenilă
scurtă, iar inducţia florală are Joc după 1-2 săptămâni de
temperaturi scăzute (Sadik şi Ozbun, 1967).
Experienţe efectuate de Wien (1997) pe soiul de conopidă
White Boron indică că plantele cu vârsta de 14 zile, vernalizate
timp de 2 săptămâni la 10°C şi cultivate apoi în condiţii de
temperatură diferite, 21°C ziua şi l6°C noaptea sau 31°C ziua şi
21oc noaptea, apariţia tulpinilor florale şi înflorirea are loc mai
devreme în primul caz (fi 11.6).
Fig. 11.6. Aspectul plantelor expuse la diferite temperaturi de

creştere şi vernalizare, soiul Wbite Boron (după Wien)
a. - plante vemalizate timp de 2 săptămâni la 1 ooc şi expuse la în tipul
creşterii la temperaturi de 21°C ziua şi 16°C noaptea;
b. - plante crescute la temperaturi de2l °C ziua şi l6°C noaptea;
c. -plante crescute la temperaturi de31°C ziua şi 21°C.
209
Conopida este foarte pretenţioasă faţă de lumină mai ales în
perioada diferenţierii tulpini lor florale.
Are de asemenea pretenţii mari atât faţă de umiditatea solului
cât şi faţă de cea atmosferică mai ales în perioada creşterii
pedunculilor florali şi diferenţierii tulpinilor florifere.
Culturile semincere se vor amplasa pe terenuri argilo
nisipoase, uşoare, permeabile, bine aprovizionate cu elemente
nutritive, cu reacţie neutră sau uşor alcalină (7,2-7,8). Soiurile
nisipoase sau foarte grele cât şi cele excesiv de umede au o
influenţă negativă atât asupra creşterii plantelor mamă în primele
faze cât şi asupra dezvoltării tijelor florale.
PRODUCEREA LA SEMINŢELOR DE CONOPIDĂ

Distanţa de izolare. La amplasarea culturilor semincere de
conopidă se va avea în vedere asigurarea distanţelor de izolare
între soiuri şi între varietăţi, distanţă care va fi de cel puţin
2000m.
Rotaţia culturilor. Conopida va reveni pe sole cultivate cu
specii din aceeaşi familie botanică abia după 3 ani. Bune
premergătoare sunt bostănoasele, leguminoasele şi solano-
fructoasele.
Pregătirea terenului în toamnă constă în: fertilizarea cu 25-
30 t!ha îngrăşământ organic, 300-400 kg!ha superfosfat şi 180-
200 kg/ha sulfat de potasiu; arătura adâncă la 28-30 cm. În
primăvară se mărunţeşte arătura se administrează 150-200 kg!ha
azotat de amoniu, se erbicidează cu Treflan 24 EC 3,0.5,0 l/ha,
sau Triflurex 24 EC 3,0.5,0 Vha, care se încorporează în sol cu
grapa cu discuri apoi se modelează terenul în brazde late de 104
cm. Se poate efectua erbicidarea şi după modelarea terenului,
înainte de plantare, cu unul din produsele: Dual Gold 969 CE 1,2
l/ha, Stomp 330 CE 5,0 1/ha, sau Devrinol 50WP 3,0-4,0 1/ha.
Producerea răsadului. Răsadurile se produc în spaţii calde,
semănatul se face în perioada 10-20 ianuarie pentru soiurile
semitardive şi între 20-30 ianuarie pentru soiurile timpurii. Se
folosesc circa 200 - 250 g seminţe pentru obţinerea răsadului
necesar unui ha de cultură seminceră de conopidă. Repicatul se
face în cuburi nutritive cu latura de 5-7 cm, în ghivece Jiffy pot,
Jiffy seven sau în palete alveolare. La plantare vârsta răsadului
210
trebuie să fie de 45-50 zile. Răsadul se sortează şi se elimină toate
plantele netipice soiului sau slab dezvoltate.
Înfiinţarea culturii. Plantarea în câmp se face în perioada 15-25
martie pentru soiurile semitimpurii şi 25 martie-5 aprilie pentru
cele timpurii cel târziu până pe l O aprilie. se plantează câte două
rânduri la 70 cm distanţă între rânduri şi 30-40 cm între plante pe
rând, pe terenul modelat (figura 12.4).
y
30--10 cm
70 cm
'------104 cm _j 1
+-----150 cm J_
Fig. 11.7 Schema de plantare a plantelor mamă de conopidă
Lucrările de îngrijire a culturii semincere constau în:

completarea golurilor, praşile manuale şi mecanice, fertilizări
faziale, udări, 2-3 purificări biologice, combaterea bolilor şi a
dăunătorilor (tabelul 11.1 şi 11.2). Prima purificare se face în faza
de răsad, a doua în perioada creşterii vegetative a plantelor, iar a
treia înainte de înflorire. Se elimină toate plantele netipice soiului
cât şi cele care au emis mai devreme sau mai târziu tulpinile
fiorale.
Fig. 11.8 -Plante semincere de conopidă şi brocolli
211
Fig. 11.9- Plante semincere de conopidă şi brocolli
Recoltarea semincerilor de conopidă se face în luna august.

Toate operaţiile privind recoltarea semincerilor sunt asemănătoare
cu cele de la varză. Recoltarea se face dimineaţa, prin tăierea
tulpinilor florale şi transportul acestora în vederea uscării şi
extragerii seminţelor, variantă aplicată în special culturilor
semincere de Prebază. De menţionat că seminţele de conopidă
sunt predispuse scuturării mai mult decât la varză, întrucât
silicvele de la baza plantelor ajung mai repede la maturitate, iar
deschiderea acestora se face de la baza pedunculului. în cazul
aplicării desicanţilor recoltatul se extragerea seminţelor se face cu
ajutorul combinei.
PARTICULARITĂŢI PRIVIND PRODUCEREA

SEMINŢELOR lllBRIDE LA CONOPIDĂ ŞI ALTE
VĂRZOASE
Toate speciile de vărzoase fiind plantele alogame (cu fecundare

încrucişată) hermafrodite, produc în aceeaşi floare atât gameţi
femeii cât şi masculi. Însă, cu toate că polenul produs este
funcţional, el nu are capacitatea să crească în stilul propriu şi, ca
urmare, nu se realizează fecundarea. Acest fenomen este denumit
autoincopatibilitate, iar rolul esenţial este de a preveni
consangvinizarea (fecundarea între gameţi, cu genotipuri identice)
şi de a favoriza încrucişarea între indivizi neînrudiţi.
212
- - - -- -- --- ---------- ---
În cazul speciilor vărzoase, reacţia de incopatibilitate apare

datorită faptului că polenul germinează înainte de a ajunge pe
stigmat.
Pok.•:: .:·r-=
J,
'-\' :."0) 8s,5,Yf-c- (' ,x\:- ·,)
B' , l V s3 o J ';
- r.._ ·----' ·-X;, ) 'ni _.
' ,(,
\ r'l
,.....\ ',c' ' (U \ '1 1\;-
\
1\ ) U
l
. 1!li11
··
·· -?9 0 //;; ''\ - l)to/ \
cY \J ) ( Ci :J ) ( & \ /) 3.
...__ _ _ j 1. \ ; 2. \.._
Fig. 11.10. - Sistemul genetic gametofitic pentru controlul
fecundării. Reacţia polenului şi pistilului în cazul împerecherilor
incompatibile - 1. incompatibile; 2 -semicompatibile şi 3 -
compatibile; Semnele din grăunciorii de polen şi din pistil
reprezintă produsele proteice specifice care determină reacţia
anticorp-antigen (după T Crăciun)
Producerea liniilor consangvine
În condiţii naturale, polenizarea speciilor autoincompatibile

cu polen propriu nu poate avea rezultat datorită faptului că
tuburile polinice incompatibile cresc mai puţin, comparativ cu
cele compatibile astfel, în această competiţie reuşesc tuburile
polinice mai active, compatibile.
Din acest motiv fenomenul pseudocompatibilităţii se poate
realiza numai prin polenizări controlate, manuale, în anumite
condiţii de lumină, temperatură şi umiditate, precum şi în
prezenţa unor substanţe de creştere.
S-a constatat că polenul de pe aceeaşi plantă sau polenul de la
o altă plantă dar cu acelaşi genotip este pseudocompatibil când se
transferă deliberat pe stigmatele proprii din flori aflate în stadiul
de mugure. În momentul când stigmatul devine receptiv, partea
213
superioară a învelişului mugurelui se elimină pentru a permite
polenizarea manuală controlată. Întrucât vărzoasele sunt
autosterile, castrarea nu mai are rost, iar după polenizarea cu
propriul polen inflorescenţele se izolează pe plantă în pungi de
tifon sau hârtie pentru a fi protejate de polen compatibil, iar tijele
florale se susţin cu tutori pentru a nu se rupe. Dacă polenizarea s-
a făcut în seră, pungile se înlătură după 1-2 săptămâni, iar dacă s-
a efectuat în câmp acestea sunt lăsate pentru a proteja silicvele de
atacul insectelor sau păsărilor.
Autopolenizările controlate efectuate toamna creşte nivelul
pseudocompatibilităţii, iar temperaturile mai scăzute induc mai
multă autocompatibilitate.
La speciile vărzoase prin utilizarea unor procedee adecvate s-
au obţinut linii consagvinizate. Liniile consangvine cu o
homozigoţie relativă de 87-95% rezultă după 3-4 autopolenizări
acestea fiind destul de uniforme fenotipic.
Datorită incompatibilităţii aceste linii au o vigoare redusă.
Pentru a restaura vigoarea, pierdută în procesul consangvinizării,
diverse linii care în hibridările prelabile au dovedit o capacitate
combinativă generală şi specifică ridicată se încrucişază în scopul
obţinerii seminţei hibride comerciale F1.
Semănatul liniilor consangvinizate se face eşalonat, în trei
ll.ll).
- -:-,.,
Fig. 11.11 Semănatulliniilor consangvinizate
Plantarea în câmp se face eşalonat. Liniile consangvine se

plantează în rânduri alăturate (fig. 12.8 şi 12.9).
214
%Înflorire
Număr zile după planta:re
Fig.11.12 Plantarea liniilor consangvinizate În cele trei etape.
Lucrările de îngrijire constau în: combaterea buruienilor, a

bolilor şi dăunătorilor, irigări, purificările biologice atât la
plantele formă tată cât şi la plantele formă mamă, asigurarea
polenizării cu ajutorul albinelor.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA GULll

Brassica oleracea L. var. gongylodes L.
Tipul plantei.Plantă Iegumicolă bienală, alogamă.

Descrierea plantelor semincere. Varietatea gongylodes are
două forme: minor care include plantele cu tulpina mai scundă şi
partea comestibilă de dimensiuni mai mici şi o perioadă de
vegetaţie scurtă de 55-70 zile fiind denumite în cultură
"gulioare"; şi major care cuprinde soiurile mai viguroase, cu
partea comestibilă mai mare cu perioada de vegetaţie mai lungă
de circa 120-140 zile, denumite "gulii".
Gulia este o plantă bienală care formează în primul an partea
comestibilă şi în al doilea an cresc tulpinile florale ce vor forma
flori şi seminţe. Gulioarele se comportă ca plante anuale.
Tulpinile florale sunt înalte de circa 0,7-1,0 m, ramificate spre
partea superioară şi se formează în anul al doilea la gulii. Fructele
sunt silicve. Seminţele sunt mici, sferice, se deosebesc de cele de
215
varză prin mărime şi prezenţa a două şănţuleţe foarte puţin
pronunţate.
Fig. 11.13. Plante semincere de gulii
Tegumentul seminal este

reticu lat. Masa a 1000 seminţe
este de circa 4,5-5,0 g, iar
numărul de seminţe într-un
gram este de 200-220 buc.
Facultatea germinativă a
seminţelor este de 75-90% şi se
menţine circa 3-4 ani.
Fig. 11.14. Seminţe de gulii
Obţinerea plantelor mamă

Răsadul se produce pe brazde reci, se seamănă rar, soiurile
târzii între 1-10 iunie şi soiurile timpurii între 15-30 iulie.
Cantitatea de sămânţă folosită pentru producerea răsadurilor, atât
pentru gulioare cât şi pentru gulii este de 500-800 g.
Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de circa 30-35 zile.
Soiurile târzii (guliile) se plantează între 15-25 iulie, pe teren
modelat în brazde cu lăţimea la coronament de 104 cm, câte două
rânduri pe brazdă la 70 cm şi 30-35 cm între plante pe rând
(figura 12.12 a.). Soiurile timpurii (gulioarele) se plantează între
25-30 august, câte patru rânduri pe brazdă (figura 1 1.15).
216
a. b.
Fig. 11.15. - Schema de plantare pentru obţinerea plantelor
mamă la gulii (a.) şi gulioare (b.)
Lucrările de îngrijire şi purificările biologice la gulii sunt

asemănătoare culturii de varză albă de căpăţână pentru plante-
mamă.
Gulioarele şi guliile se recoltează prin smulgerea plantelor, în
cursul lunii octombrie până la venirea brumelor când plantele
mamă au părţile comestibile de dimensiunile caracteristice
soiului. Totodată se face şi o purificare biologică, se elimină toate
plantele netipice sau bolnave. Plantele-mamă se însilozează până
în primăvară.
Obtinerea seminJelor la gulii

Terenul se pregăteşte la fel ca la cultura seminceră de varză.
Plantarea se poate face pe teren modelat sau nemodelat în
intervalul 15-30 martie. Pe teren modelat gulioarele se plantează
câte două rânduri la distanţa de 70 - 80 cm pe modelatura de 104
cm, iar între plante pe rând la 20-25 cm (figura 12.13). Pe teren
nemodelat se plantează rânduri echidistante la 75 cm şi 20-25 cm
între plante pe rând. Pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare
se vor lăsa culoare de trecere pentru utilaje după 10-12 rânduri
plantate.
Guliile se pot planta atât pe teren modelat la 70 sau 80 cm
între rânduri şi 30 -35 între plante pe rând (figura 11.16). Pe teren
nemodelat se deschid rigolele echidistante adânci de 10-15 cm, la
75 cm între rânduri şi 30-35 cm între plante pe rând. La fel ca şi
la gulioare se vor lăsa culoarele pentru efectuarea tratamentelor
fitosanitare.
217
a.
b.
Fig. 11.16. Schema de plantare pe teren modelat a plantelor

mamă de gulioare (a.) şi gulii (b.) pentru obţinerea
seminţelor
@?2
t O-Stl c.m
Fig. 11.17. Schema de plantare pe teren nemodelat a plantelor
mamă de gulioare (20-25 cm) şi gulii (30-35 cm) pentru
obţinerea seminţelor
Lucrările de îngrijire comune şi purificările biologice se fac

ca şi la cultura seminceră de varză.
Semincerii se pot recolta în luna august în 2-3 etape sau prin
tăierea cu secera a tijelor florale o singură dată şi aşezarea in
picioare în snopi la uscat. Extragerea seminţelor se face prin
treierare cu ajutorul combinei special reglată.
Producţia de seminţe condiţionate poate fi de 300-400 kglha
pentru gulioare şi de 500-600 kglha pentru gulii.
218
CAPITOLUL XII
PRODUCEREASEMITNŢELORLAPLANTELE
LEGUN.UCOLEDINGRUPASOLANACEAE
Speciile cu ponderea cea mai mare în cultură sunt:
- Tomatele Solanum lycopersicum L. (Lycopersicum esculentum

Mill sau Lycopersicum lycopersicum Karast.)
- Ardeii Capsicum annuum L.
- Vinetele Solanum melongena
Particularităţile morfologice ale semincerilor de tomate

Tipul plantei. În condiţiile ţării noastre se compotă ca o
plantă anuală, autogamă.
Descrierea plantei semincere. Rădăcina principală este
pivotantă, iar pe aceasta se formează numeroase ramificaţii
laterale care explorează un volum mare de sol. În funcţie de
regimul de temperatură, ritmul de creştere al rădăcinilor este
rapid, la plantele tinere, în condiţii normale de temperatură
acestea cresc cu 2-7 mm pe zi. În funcţie de tipul de sol sau de
modul de pregătire al terenului, masa principală a rădăcinilor se
dezvoltă între18-45 cm, dar unele ramificaţii pot ajunge chiar
până la 1 m adâncime, orizontal pot cuprinde o rază de 50-80 cm
în circa 5 săptămâni de la înfiinţarea culturii. Tomatele cultivate
prin răsad prezintă un sistem radicular mai puţin profund, dar cu
mai multe ramificaţii laterale comparativ cu cele înfiinţate prin
semănat direct. Majoritatea ramificaţiilor laterale sunt răspândite
în stratul de până la 25 cm adâncime.
Plantele copilite, prezintă sistemul radicular de 2-4 ori mai
redus faţă de cele necopilite. În anumite condiţii de umiditate
atrnosferică pot apărea şi pe tulpină rădăcini adventive.
În perioada creşterii vegetative tulpina este erbacee şi erectă,
iar spre sfârşitul perioadei de vegetaţie are tendinţa de a se
lignifica. Soiurile cu creştere determinată (var.validum) au tulpina
semilignificată, erectă, înaltă de 40-50 crn, la care apare în parea
apicală a tulpinii o inflorescenţă sau o ramificaţie sterilă prin care
219
se opreşte creşterea în lungime a tulpinii determinând astfel,
ramificarea puternică, plantele având aspectul unor tufe. Lăstarii
laterali (copilii) sunt fertili, iar la unele soiuri formarea şi
maturarea fructelor este aproape simultană.
La soiurile cu creştere nedeterminată (var. vulgare),
mugurele apical este permanent activ, creşterea este continuă,
lungimea tulpinii poate ajunge la 2,5-3 m sau mai mult. Ţesutul
mecanic de susţinere este slab dezvoltat, de aceea tulpinile
plantelor trebuie susţinute. Din mugurii axilari plasaţi la baza
frunzelor se formează lăstari ce poartă denumirea de copiii, iar pe
aceştia se formează inflorescenţe, frunze şi lăstari secundari.
Frunzele sunt verzi, peţiolate, cu limbul imparipenat sectat,
cu foliole diferite ca fonnă şi mărime, dispuse alternativ.
Suprafeţele foliolelor pot fi netede sau gofrate. Lungimea
frunzelor variază între 20-30 cm la soiurile cu creştere
determinată şi între 40-45 cm la hibrizii sau soiurile cu creştere
nedetenninată.
Tulpina, ramificaţiile şi frunzele sunt acoperite cu peri
glandulari, care la atingere secretă solanina ce are un miros
caracteristic şi care îndepărtează unele insecte, inclusiv albinele.
a. b. c.
Fig. 12.1. Secţiune prin floarea de tomate (a); stamine (b);
ovar fecundat (c)
Florile sunt hennafrodite, grupate în inflorescenţe de tip

cimă (axul inflorescenţei se tennină totdeauna cu o floare) simplă
sau compusă, amplasate extraaxilar (pe intervalul dintre noduri).
Floarea este pe tipul 5 (5 sepale, 5 petale, 5-1O stamine), ovarul
este format din 2-3 carpele. Petalele sunt concrescute la bază şi
fonnează un tub scurt. Staminele sunt concrescute cu corola, iar
220
anterele sunt unite sub formă de con care acoperă pistilul.
Stigmatul poate avea o poziţie sub nivelul staminelor, la acelaşi
nivel sau deasupra (figura 12.2).
.
Fig. 12.2. Diferite poziţii ale stigmatului faţă de nivelul
anterelor
Datorită acestei conforma1ii florale, în momentul deschiderii

florii, polenuJ se scutură pe stigmat. Polenizarea este directă, însă
la circa 3-1O % din florile unor soiuri cu stilul lung ce depăşeşte
nivelul starninelor se produce polenizarea încrucişată.
Deschiderea florilor are loc eşalonat, începând de la baza
inflorescenţei. De aceea, în
aceeaşi inflorescenţă se găsesc
simultan fructe, flori şi boboci
florali. Fecundarea are loc după
minimum 5-10 de ore după ce
polenul a ajuns pe stigmat. În
condiţii nefavorabile de mediu
fecundarea nu are Joc, iar florile
nefecundate se usucă şi cad.
Fig. 12.3. Anomalie la floarea
de tomate
221
Fructul este o bacă de formă, mărime şi culoare variabile în
funcţie de soi. Numărul fructelor pe plantă este diferit cu soiul.
Fructele, în funcţie de sopot avea două, trei sau mai multe loje
seminale. Lojele seminale conţin ţesut placentar, în care se află
seminţele. Seminţele sunt prinse pe o masă gelatinoasă (placenta).
Extrase din fruct, seminţele se separă destul de greu de această
masă mucilaginoasă. Seminţele sunt m1c1, lenticulare,
comprimate, de culoare gălbui cenuşiu, acoperite cu perişori fini.
Mărimea seminţelor este corelată
cu numărul acestora din fruct.
Într-un fruct, în funcţie de soi, se
găsesc 150-300 seminţe, masa
medie a 1000 seminţe variază de
la 2,5-3,5 g. Într-un gram intră
200-350 seminţe, iar dintr-un
fruct se pot extrag circa 0,5-1 g
seminţe.
Fig. 12.4. Seminţe de tomate
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE TOMATE TIMPURll

PENTRU SOIURILE CU CREŞTERE NEDETERMINATĂ
Distanţa de izolare. Aceasta trebuie să fie de minim 50 m faţă

de alte soiuri sau categorii biologice de tomate pentru a preveni
eventualele impurificări mecanice, la înfiinţarea culturii sau la
recoltare.
Rotaţia culturii. Cele mai bune culturi premergătoare sunt
lucerna sau trifoiul în primul an de la dezţelenire, cerealele,
mazărea sau fasolea. Bune premergătoare sunt bulboasele sau
rădăcinoasele. Contraindicate sunt speciile din aceiaşi familie
botanică, tomate, ardei, vinete, cartof dar şi alte culturi erbicidate
anterior cu triazine. Tomatele pot reveni pe aceeaşi solă după 3
am.
Pregătirea terenului. Toamna după desfiinţarea culturii
anterioare se face nivelarea de exploatare şi fertilizarea de bază
conform cartării agrochimice astfel: pentru soiurile slab
222
aprovizionate se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 70-100
kg P20s s.a /ha, 75-100 kg K 2 0 s.a. /ha; pentru soiurile mediu şi
bine aprovizionate se administrează 20- 40 t/ha gunoi de grajd,
35-70 kg P205 s.a /ha, 50-75 kg K20 s.a. /ha;
Încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice în sol se
efectuează odată cu arătura adâncă la 28-30 cm.
Primăvara, când terenul permite, se execută o grăpare a
arăturii cu scopul păstrării rezervei de apă din sol. Cu circa 10-12
zile înainte de înfiinţarea culturii terenul se fertilizează. Pe
soiurile slab aprovizionate se administrează 35-50 kg azot s.a./ha,
35-70 kg fosfor s.alha şi 50 kg potasiu s.a. /ha.
Pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Tretlan 3-4
1/ha sau Patoran 1,5 kglha, acestea se vor încorpora în sol cu
grapa cu discuri în cel mult 20-30 minute de la administrare sau
după pregătirea patului germinativ, înainte de semănat, se poate
aplica Dual500 CE 3-41/ha sau Sencor 70 PU 0,3 kg. Se folosesc
doze mai ridicate pe soiurile proaspăt fertilizate cu îngrăşăminte
organice şi pe cele bogate în argilă.
Modelarea terenului se face în brazde înălţate, cu lăţimea la
coronament de 94 sau 104 cm.
Înjiinjarea culturii Se face cu vârsta de 45-50 zile produs în
sere înmulţitor. Cantitatea de seminţe necesară pentru înfiinţarea
unui ha de cultură este de circa 250 g seminţe de tomate. Înainte
de semănat, sămânţa se dezinfectează în apă caldă, la 51 oc timp
de 30 minute, apoi cu Tiuram 75 PU, 3g la 1 kg sămânţă.
Epoca de plantare este condiţionată de temperatura solului. Se
pot planta în câmp atunci când în sol la adâncimea de 1 O cm
temperatura este de circa l2°C ceea ce corespunde calendaristic
în zonele de sud cu decada a doua a lunii aprilie, iar în celelalte
zone cu prima decadă a lunii mai.
Plantatul se face manual sau mecanizat în câte 2 rânduri pe
brazdă la 70 cm distanţă între rânduri şi 25-30 cm între plante pe
rând. Pentru asigurarea prinderii răsadurilor se va iriga cu norme
mici de 150 m3/ha pentru a evita răcirea solului.
Lucrările de întrejinere cu caracter generaL Se vor efectua
următoarele lucrări: completarea golurilor, irigarea culturii,
praşile manuale şi mecanice, fertilizări faziale, susţinerea
223
plantelor, combaterea bolilor şi dăunătorilor şi lucrări cu caracter
special.
Completarea golurilor
După circa 3-5 zile de la plantare se vor completa golurile, cu
răsad din acelaşi soi, de aceeaşi vârstă şi calitate.
Irigarea
În cursul perioadei de vegetaţie se vor aplica 6-8 udări în
funcţie de condiţiile meteorologice, precipitaţii şi temperatură.
Praşile mecanice şi manuale
Se execută de 2-3 ori pentru a asigura solului o bună aeraţie
şi totodată pentru distrugerea eventualelor buruieni necontrolate
de erbicidul aplicat.
Fertilizarea fazială
Se efectuează cu îngrăşăminte minerale solide sau foliare.
Dozele orientative de îngrăşăminte minerale administrate pot fi
60 kg s.a azotat de amoniuJba în două reprize a câte 30 kg circa
40 kg s.a superfosfat/ha şi 50 kg s.a sare potasicălha. După
legarea fructelor din primele inflorescenţe, la un interval de 15
zile, se vor aplica îngrăşăminte foliare pentru asigura m1 nivel
optim de nutriţie. Îngrăşămintele cu azot se vor aplica în perioada
creşterii vegetative, iar cele cu fosfor şi potasiu în perioada
fom1ării şi maturării fructelor.
Susţinerea plantelor
Se pot folosi tutori individuali pentru fiecare plantă, sau
spalieri cu 1-2 sârme instalaţi înainte de înfiinţarea culturii.
Combaterea bolilor şi a dăunători/ar (tabelele 12.1 şi 12.2).
Lucrările de întreţinere cu caracter special sunt: purificările
biologice, copilitu, limitarea numărului de inflorescenţe.
Purificările biologice. Se fac 3-4 purificări biologice - după
plantare, la înflorit, la apariţia primelor fructe coapte şi înainte de
recoltare - îndepărtând plantele netipice soiului cele slab
dezvoltate sau atacate de boli sau dăunători.
Copilitul. Se aplică pe măsură ce copilii s-au format şi au 5-
1O cm ori de câte ori este nevoie.
Limitarea numărului de injlorescenţe. Se efectuează prin
câmitul plantelor după 4 inflorescenţe lăsând 1-2 frunze deasupra
ultimei inflorescenţe.
224
Tabelul12.1
Combaterea bolilor la tomate
Produsul recomandat
Boala sau Recomandări şi
dăunătorul Denumire produs 1 con. observaţii
%
Mana Acrobat MZ - 0,2%
Se fac 2-3
(Phytophthora Ripost 0,2%
tratamente cu
infestans) M Dithane M45, 0,2%
produse sistemice
Merpam 50, 0,2%
sau de contact. Se
Ridomil MZ 72, 0,25
recomandă ca
Curzate 0,25 ; Manox
udările să se facă
0,25
pe brazde.
Planet0,25
Pătarea frunzelor Dithane M 45 0,2%
şi băşicarea Alcupral 0,2%
fructelor Sancozeb 80 WP 0,4- SEfacl-2
(Xanthomonas 0,5% tratamente cu
campestris pv. Vondozeb 80 WP 0,2% produse sistemice
vesicatoria) Champ Super 0,3% sau de contact în
Pătarea pustulară Mancozeb 0,2% funcţie de agentul
(Pseudomonas Champion 0,2% patogen.
syringe pv. Equation 0,2%
tomato) Bouillie Bordelaise 0,04%
Pătarea brună Rovral 50 WP 0,05
(Alternaria dauci Polyram DF 0,2%
f. sp. solani) Bravo 500 SC 0,25
Merpam 50 0,2%
Captadin 0,2%
Dithane M 45 0,2%
Septorioza Benlate 50 WP 0,05% Tratamentele se
(Septoria Derosal 50 WP 0,05% aplică la
lycopersici) Topsin M 70 WP 0,05% avertizare.
Pătarea cafenie Fundazol 50 WP 0,05%
(Cladosporium Novozir MN 80 0,2%
fulvum) Polyram DF 0,2%
Antracnoza Mancozeb 0,2%
(Colletotrichum Rover 500 0,2%
atramentarium)
225
Tabelul 12.2
Combaterea dăunătorilor la tomate
Produsul
recomandat
Boala sau
Denumirea Nr. tratamente
dăunătorul
produsului/
Coocentratia %
Gândacul din Eka1ux EC O,1% Se fac 2-3 tratamente
Colorado Victenon 50 WP În prima parte a
(Leptinotarsa 0,05% perioadei de vegetaţie.
decemlineata) Fastac 10 EC 0,02% În perioada de
Omida fructelor Supersact 1O EC recoltare.
(Helicoverpa 0,03%
armiJ[era)
Păduchele verde al Supersect 0,03% Se fac 1-2 tratamente
solanaceelor Talstar0,04%
Fastac 0,02%
Recoltarea fructelor
Se efectuează eşalonat pe măsura maturării fructelor se
sortează riguros oprind pentru extragerea seminţelor doar fructele
caracteristice soiului, foarte bine maturate fiziologic, fără urme de
atac de boli sau dăunători. Se recomandă ca timpul de la recoltare
la extragerea seminţelor să fie cât mai scurt pentru a evita
fenomenul de încolţire a seminţelor în fruct fapt ce afectează
germinaţia seminţelor. Se evită de asemenea, extragerea
seminţelor din fructele supramaturate întrucât poate exista
posibilitatea ca o parte din seminţele extrase din aceste fructe să
fie deja încolţite în fruct.
Extragerea seminţelor. Se efectuează mecanizat cu
pasatricea ceea ce permite ca după extragerea seminţelor sucul
obţinut să fie valorificat. Întrucât seminţele proaspăt extrase se
separă foarte greu de masa mucilaginoasă se lasă la macerat
câteva ore, în funcţie de temperatura mediului. La temperaturi de
15-20 oc macerarea poate dura 10-12 ore, iar la de peste 30 oc
seminţele se spală imediat după extragere pentru a preveni
încolţirea acestora apoi se pun pe o prelată la uscat, la soare sau
226
pe uscătoare special arnenajate prin care circulă aer rece. După
uscarea seminţelor urmează operaţiile de condiţionare şi lotizare.
Producţia de seminţe, în funcţie de soi, este de 80-100 kg/ha.
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA SOIURILE DE

TOMATE VARĂ-TOAMNĂ CU CREŞTERE
DETERMINATĂ SAU NEDETERMINATĂ
Verigile tehnologice privind amplasarea culturii, distanţele de

izolare, pregătirea terenului în toamnă şi în primăvară sunt
asemănătoare culturii timpurii pentru producerea seminţelor de
tomate.
ÎnfiinJarea culturilor semincere de tomate vară-toamnă prin
semănat direct in câmp este practicată în special pentru
multiplicarea soiurilor de tomate pentru industrializare. Se va
acorda o atenţie deosebită pregătirii patului germinativ.
Semănatul se face cu sernănători de precizie, în două-trei etape.
Prima etapă de semănat se stabileşte când temperatura solului la
adâncimea de 5 cm este de 12-14 °C, determinată la amiază,
temperatură care se menţine la acest nivel timp de 3-4 zile. A
doua etapă de semănat va începe atunci când plantele din prima
etapă au răsărit şi sunt în faza de "cruciuliţă" (frunzuliţele
adevărate sunt perpendiculare pe cele cotiledonare).
Se seamănă câte două rânduri pe brazdă la 50 cm şi 30-35 cm
între seminţe pe rând (figura 13.1) folosind o normă de sămânţă
de 0,6-0,8 kg seminţe de tomate la un ha.
1 \ 1 \
Fig. 12.5. Schema de semănat soiurile de tomate de vară
toamnă pentru industrializare
ÎnfiinJarea culturilor semincere de tomate vară-toamnă prin

răsad este practicată pentru obţinerea seminţelor la soiurile cu
creştere determinată destinate pentru consumul proaspăt. Răsadul
folosit trebuie să aibă vârsta de 40-45 zile şi va fi produs în sere,
solarii, răsadniţe semicalde sau reci. În cazul în care răsadul nu se
repică semănatul se face în rânduri la distanţa de 8-1O cm şi 4-5
227
cm între seminţe pe rând fiind necesară o cantitate de 300 g
sămânţă pentru obţinerea răsadului necesar unui ha de cultură
2
seminceră fiind necesară o suprafaţă de răsadniţă de 250-300 m •
De asemenea, răsadul poate fi produs prin semănat direct în palete
alveolare, iar plantarea în câmp făcându-se mecanizat. Perioada
optimă de înfiinţare a culturii semincere este între 1 şi 25 mai.
Înainte de plantarea în câmp a răsadului se face prima purificare
biologică eliminând răsadurile care prezintă alte caracteristici
decât cele ale soiului ales. Se îndepărtează de asemenea, toate
răsadurile slab dezvoltate sau bolnave. Se plantează câte două
rânduri pe brazdă la 50 cm şi 35-40 cm între plante pe rând.
Soiurile mai viguroase se plantează câte un rând pe brazda cu
lăţimea de 50 cm la distanţa de 30 cm între plante pe rând (Fig.
12.6.).
a. /- ! . !_ ,
b. 1 \ 1 \ 1 \
Fig. 12.6. Schema de plantat pentru soiurile de tomate de

vară-toamnă: a. două rânduri la 50 cm pe braza de 104 cm;
b. un rând pe brazada lată de 50 cm.
Lucrări de întrefinere
lrigarPa. Pentru culturile înfiinţate prin semănat direct se
asigură umiditatea corespunzătoare pentru o răsărire uniformă
prin irigări prin aspersiune folosind norme mici de udare de 150-
200 m 3/ha. De asemenea, la culturile înfiinţate prin răsad prima
udare se efectuează la plantarea acestuia în câmp. În cursul
perioadei de vegetaţie se vor asigura 7-8 udări cu norme de 400
m 3Iba folosindu-se irigarea prin brazde sau prin picurare.
Asigurarea desimii plantelor. În cazul culturilor înfiinţate
prin răsad, plantele pierite se înlocuiesc cu răsad reţinut în
rezervă, din acelaşi soi, calitate şi categorie biologică. În cazul
culturilor semincere pentru industrializare înfiinţate prin semănat
direct eventualele goluri se înlocuiesc cu plante obţinute di n
răritul culturii când acestea au 3-4 frunze adevărate.
228
Palisatul copilitul şi limitarea numărului de fructe pe plantă.
Se va efectua numai la soiurile cu creştere nedeterminată
conducându-se cu o tulpină principală şi 2 copiii preflorali.
Sistemul de susţine se va instala similar culturii timpurii. În cazul
soiurilor cu creştere nedeterminată se va efectua limitarea
numărul de inflorescenţe pe plantă.
Combaterea buruieni/ar. Culturile semincere de tomate
trebuie menţinute curate de buruieni Pentru aceasta, se
efectuează erbicidări cu erbicide selective sau 2-4 praşile
mecanice şi manuale. Prin praşile se asigură totodată af'anarea şi
aerarea solului.
Fertilizările faziale. Se efectuează diferenţiat în funcţie de
gradul de fertilitate al solului. Astfel, pe soiurile bine şi foarte
bine aprovizionate se fac 2 fertilizări faziale: la legarea primelor
fructe din inflorescenţă cu 35-40 kg/ha azot s.a., 20 kglha P205 şi
15 kg/ha K20; la legarea fructelor din inflorescenţa a treia cu 25
kg/ha azot s.a., 30 kg/ha P 205 şi 25 kg/ha K20;
Pe soiurile mediu aprovizionate se vor aplica două fertilizări
faziale în aceleaşi momente ca şi pe soiurile bine aprovizionate,
dar cantităţile de îngrăşăminte vor fi circa 25% mai mari.
Sunt recomandate fertilizările foliare cu microelemente.
Lucrările privind combaterea bolilor şi a dăunătorilor,
purificările biologice, recoltările, sortarea fructelor, extragerea
seminţelor, macerarea, spălarea, condiţionarea seminţelor sunt
similare culturii timpurii de tomate.
Producţia de seminţe este de 80-100 kg/ha, în funcţie de soi.
PRODUCEREA SEMINŢELOR HIBRIDE DE TOMATE
Principalele verigi tehnologice de producere a seminţelor

hibride de tomate sunt în general aceleaşi ca şi la producerea
seminţelor pentru soiurile de tomate.
Se aleg terenuri fertile, lipsite de curenţi de aer.
Se asigură o distanţă de izolare de 5-1 O m între soiurile
parentale şi 100 m faţă de alte soiuri.
229
Producerea răsadurilor. Soiurile parentale se seamănă în
aceleaşi condiţii de cultură. Soiul patern se seamănă în trei etape:
prima etapă cu o săptămână înaintea soiului matern, a doua etapă
la 1O zile după soiul matern, iar a treia etapă la l O zile după a
doua etapă. Soiul matern se seamănă în perioada 15-20 martie,
integral. Data semănatului se stabileşte în aşa fel încât plantatul în
câmp să se facă în jurul datei de 1O mai.
Pentru semănatul soiului patern sunt necesare 150 g seminţe,
iar pentru soiul matern 300 g. Pentru a identifica răsadul la repicat
se folosesc ghivece diferite. De exemplu, răsadurile din forma
paternă se repică în cuburi nutritive de 717, iar cele din forma
maternă în palete alveolare cu latura de 4 cm.
ÎnfiinJarea culturii. Soiul matern se plantează în sole
separate de soiul patern la distanţa de 5-1O m între parcele (figura
12.3). Se poate planta şi intercalat, 8 rânduri din soiul matern şi 2
rânduri soiul patern. În acest caz, obligatoriu soiul matern se va
palisa pentru a-1 diferenţia de soiul patern. Plantarea în câmp se
face după data de 1 O mai pentru a asigura condiţii optime de
creştere şi dezvoltare a plantelor. Se plantează întâi soiul patern,
eşalonat în două trei etape, la aceleaşi intervale de timp la care s-a
efectuat şi semănatul. Soiul matern se plantează în totalitate, la
circa 8-10 zile după plantarea soiului patern.
Tabelul 12.3
Etapele de semănat pentru soiul patern şi matern
Etapa 1. Etapa 2 Etapa 3

Semant soiul patern Semant soiul patern Semant soiul patern
Semant soiul
matern
Schema de plantare pentru soiul patern şi matern este aceeaşi,

70 cm între rânduri pe brazdă şi 30-35 cm între plante pe rând
(figura 12.7).
230
sDoiarlulide1Si-1ce8aaÎelll' ln:
-
-
-----'7
EJ
SolmfDma el'
---------------- 1
Fig. 12.7. Plantarea În câmp a soiului matern şi a celui patern

patern
a. ) \._
b.
Fig. 12.8. a. Schema de plantat pentru forma maternă şi
paternă la tomatele hibride în câmp; b. plantarea formelor
parentale În seră- pentru hibrizii din seră
Imediat după înfiinţarea culturii se repartizează suprafaţa cu

soiul matern pe muncitori, pentru a avea responsabilitatea calităţii
seminţei produse. Pentru un muncitor se repartizează 800-1000
plante la genitorii cu creştere nedeterminată sau 500-600 plante la
cei cu creştere determinată.
Lucrări de întreţinere a culturii. În cursul perioadei de
vegetaţie lucrările de întreţinere (completarea golurilor, udările,
praşilele, instalarea sistemului de susţinere pentru genitorii
materni cu creştere nedeterminată) sunt asemănătoare cu cele
aplicate la tomatele timpurii. Pentru genitorii materni cu creştere
231
determinată se instalează un sistem de susţinere pe spalier cu o
singură sârmă sau se folosesc araci.
Fertilizarea fazială se face în următoarele momente: la
formarea fructelor din inflorescenţa întâi aplicând 35 kg s.a./ha N
pentru a asigura creşterea vegetativă a plantei; la formarea
fructelor din inflorescenţa a doua (30 kg s.a.lha N şi25 kg s.a /ha
K20 pentru fructificarea şi formarea seminţelor).
Combaterea bolilor şi a dăunătorilor precum şi purificările
biologice la soiurile parentale se efectuează în aceleaşi fenofaze
ca şi la tomatele timpurii cu specificarea că nu se va începe
hibridarea până în momentul asigurării unei purităţi de 100% a
ambilor genitori, matern şi patern.
La genitorul matern cu creştere nedeterminată copilitul se va
efectua ori de câte ori este nevoie conducându-le doar pe tulpina
principală. La plantele genitorului matern cu creştere determinată
se lasă numai două sau trei ramificaţii. Plantele genitorului patern
nu se copilesc dar se elimină fructele formate pentru a stimula
înflorirea permanentă a plantelor, în vederea asigurării polenului
necesar hibridării plantelor genitorului matern.
Purificările biologice vor urmări îndepărtarea plantelor
netipice care prezintă abateri de la tipul normal al soiului şi cele
slab dezvoltate sau bolnave.
Cu o zi 'inainte de efectuarea polenizărilor de la soiul patern
se recoltează florile plantelor bine dezvoltate, numai din etajele 1-
IV, când acestea sunt complet deschise (unghiul de deschidere al
florilor este mai mare de 90') în vederea extragerii polenului. Nu
se adună florile care au polenul îmbătrânit sau imatur. Florile
adunate se pun la uscat pe foi pergament, în strat foarte subţire, la
o temperaură de 25-30'C. Temperaturile mai mari de 30' C reduc
viabilitatea polenului. Operaţia de uscare durează 10-15 ore, iar
staminele se întăresc însă fără a deveni sf'arâmicioase. Anterele
uscate extrase din flori se pun în cutii de ebonită sau din plastic şi
se agită puternic pentru eliberarea polenului. Polenul astfel extras
se introduce în tuburi subţiri de sticlă sau plastic cu diametru de
3-5 mm şi lungi de 2 crn apoi se închid cu un dop de vată.
232
:tt.l l'-t pet::lle
antere t'C
OYa.r , i"epaie
a b
.·\spectul tlori1 .-\. pectul fh.'l'll
înruute de p(•let uzare (htpil poletlizare
Figura 12.9. Alcătuirea florii de tomate
Fig. 12.10. Etapele recoltării polenului; a. Detaşarea florilor

mascule; b. Detaşarea corolei cu stamine; c, d. păstrarea şi
uscarea polenului (www.seedalliance.org)
Castrarea şi polenizarea la genitorul matern incep odată cu

deschiderea primelor flori şi se execută simultan. Castrarea
florilor este lucrarea de îndepărtare a staminelor şi se face în
momentul când petalele au o deschidere faţă de axul florii cuprins
între 25' - 45'. La un unghi mai mare de 45' floarea se
autopolenizează şi obligatoriu trebuie înlăturată. De reţinut faptul
233
că la genitorul matern înainte de începerea operaţiei de hibridare,
în fiecare dimineaţă, se înlătură florile deschise La 90• faţă de axul
florii, La care nu s-a efectuat polenizarea controlată. Operaţia de
bibridare constă în aplicarea polenului recoltat de la soiul tată pe
stigrnatul florilor soiului mamă. Pistilul florii materne se
introduce uşor în tubul din sticlă plin cu polen până ce pe stigmat
se prind grăunciori de polen. La floarea polenizată se ciupeşte
vârful unei sepale pentru a recunoaşte fructul hibridat.
Polenizarea se poate face până cel târziu Ja începutul lunii august
pentru ca fructele să aibă timp să ajungă la maturitatea
fiziologică.
castrntă
Fig. 12.11. Operaţia de polenizare (www.seedalliance.org)
Câmitul genitorului matern se face după a V-a inflorescenţă

lăsând deasupra ultimei inflorescenţe 1-2 frunze.
234
Lotul matern hibridat este controlat zilnic de către specialist
pentru a verifica dacă au rămas flori necastrate şi nepolenizate sau
flori trecute şi neîndepărtate. De asemenea, în perioada efectuării
hibridărilor se determină de către inspectorul aprobator procentul
maxim admis de flori autofecundate, la primul control de l%, la
al doilea de 2%, iar la al treilea de 3%. în cazul în care se
depăşesc respectivele procente
inspectorul aprobator are
obligaţia legală să respingă de
la certificare lotul de hibridare.
Recoltarea fructelor se
efectuează eşalonat pe măsură
ce au ajuns la maturitatea
fiziologică. Nu se vor recolta
fructele la care sepala nu este
ciupită (acele fructe provin din
flori autopolenizate). Prin
sortare se elimină fructele
deformate, atacate de boli sau
dăunători precum şi cele care
au diametru!mai mic de 3 cm.
Fig. 12.12. Fructe de tomate hibridate (cu sepala ruptă)
Extragerea, uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor

hibride se face la fel ca la producerea seminţelor de la soiurile de
tomate. Din 350-400 kg fructe de tomate se obţin circa 1 kg
sămânţă hibridă.
Producţia totală de sămânţă condiţionată este de circa
60-80 kglha.
235
e f
Figura 12.13 - Extragerea seminţelor la tomate:
a. zdrobirea fructelor; b. separarea seminţelor;
c. macerarea; d. spălarea seminţelor;
e. şi f. uscarea seminţelor
(După Opena, R.T., Chen, J.T., Kal b, T., Hanson,P., 2001)
236
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE ARDEI
(Capsicum annuum L)
Particularităţile morfologice ale semincerilor de ardei
Tipul plantei - anuală, autogamă.

Descrierea plantei semincere. În condiţiile ţării noastre
ardeiul este o plantă anuală, erbacee, iar în regiunile de origine
este bienală sau perenă.
Rădăcina principală este pivotantă, ramificatiile secundare se
dezvoltă până la circa 30 cm adâncime.
Tulpina este la început erbacee, apoi se lignifică, ramifică
simpodial, putând atinge înălţimi de 0,40- 1,0 m, în funcţie de
varietate, soi şi sistemul de cultură. Ramificatiile tulpinii se frâng
foarte uşor, de aceea lucrările de întreţinere trebuie făcute cu
multă atenţie.
Frunzele sunt întregi, oval-alungite, lung-peţiolate. Forma şi
mărimea frunzelor sunt corelate cu forma şi mărimea fructelor.
Florile sunt hermafrodite, dispuse solitar sau câte două la
punctele de ramificare a tulpinii principale şi lăstarilor, corola este
de culoarea albă. Deşi este o plantă autogamă, polenizarea
realizându-se la începutul deschiderii florilor există totuşi
posibilitatea ca un procent redus de flori să fie polenizate cu polen
stăin, în special la soiurile din varietatea microcarpum. De aceea,
este obligatoriu ca distanţele de izolare între soiurile aceleiaşi
varietăţi să fie de 100 m, între varietăţi de 300 m, iar între ardeiul
iute şi celelalte varietăţi cel puţin 800 m.
Fructul de ardei este o bacă, conică, tronconică (ardei gras,
lung, iute, de boia), sferic turtită (ardei gogoşar) sau sferică (ardei
iute), goală în interior, cu suprafaţa netedă şi lucioasă. La
maturitatea fiziologică pot avea în funcţie de soi culori variate,
galben, alb-gălbui, roşu de diferite intensităţi, violet închis sau
deschis.
Seminţele sunt mici, tari, de culoare galbenă, fixate în
interiorul fructului pe un receptacul. Culoarea seminţelor gălbuie
albicioasă indică fie o condiţionare necorespunzătoare fie o
vechime a seminţelor mai mare de 3-4 ani, mai ales când pe
culoarea de fond a seminţelor apar şi pete negricioase.
237
Fig. 12.14. Seminţe de ardei
Masa a 1000 de seminţe este 4-8 g, iar într-un gram intră

circa 130-270 seminţe în funcţie de varietate.
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE ARDEI
Distallţe de izolare. Pentru culturile semincere de ardei

distanţele de izolare sunt prezentate în tabelul 12.4.
Tabelul 12.4.
Distanţe minime de izolare la ardei
Specia Distanţa de
izolare între Faţă de alte specii şi varietăţi
soiuri ale
aceleiaşi
varietăţi ( m)
Prebază Sămânţă Prebază, Sămânţă
Bază certificată bază certificată Cultivate
Ardei gras 300 100 800 500 Ardei iute
şi gogoşar 500 300 Ardei lung
Ardei 500 300 Ardei gras
lung 300 100 şi gogoşar
800 500 Ardei iute
Ardei iute 300 100 800 500 Ardei gras,
lung şi
gogoşar
Rotaţia culturii. Culturile semincere de ardei dau rezultate

foarte bune dacă sunt înfiinţate după lucerniere proaspăt
desfiinţate. Se cultivă după culturi legumicole semincere care au
fost fertilizate cu gunoi de grajd (vărzoase, dovlecei, castraveţi
238
etc.) sau după mazăre sau fasole. Se va urmări dacă planta
premergătoare a fost erbicidată cu un erbicid cu remanenţă mare
în sol şi lipsit de selectivitate faţă de ardei. Nu se cultivă pe sole
care au fost cultivate solano-fructoase decât după minimum 3 ani.
Alegerea terenului se face conform cerinţelor plantei. Se aleg
terenuri cu expoziţie sudică, plane, nivelate, pe care să nu bălteasă
apa, cu pânza de apă freatică la cel puţin 2 m adâncime. Solul să
fie fertil, penneabil, cu pH-ul s·otului de 6-6,6. Se evită soiurile
grele, impermeabile, exesiv de umede, pe care stagnează apa, cele
foarte îmburuienate sau infestate cu boli şi dăunători.
Pregătirea terenului. În toamnă se execută: desfiinţarea
culturii anterioare; nivelarea de exploatare; subsolajulla 35-50 cm
adâncime; fertilizarea cu 30-40 tlha gunoi de grajd bine
descompus (lucrare destul de costisitoare), 300-350 kg/ha
superfosfat, 150-200 kg sare potasică; arătura adâncă la 28-32 cm.
În primăvară se execută grăparea, pentru a preîntâmpina
pierderea apei din sol şi pentru a uşura efectuarea celorlalte
lucrări, urmată de fertilizarea cu circa 150 kg/ha azotat de
amoniu,l20 kglha superfosfat şi 150 kg/ha sulfat de potasiu.
Administrarea azotului se va face în funcţie de starea de
aprovizionare a solului.
Erbicidarea se face cu circa 6-8 zile înainte de înfiinţarea
culturii cu Treflan 24 EC - 3-4 llha, Dual 500 EC 3-4 1/ha sau alt
erbicid recomandat. Modelarea terenului se face în brazde cu
lăţimea de 50 cm, 94 sau 104 cm în funcţie de schema folosită.
Înfiinjarea culturii. Aceasta implică două operaţii distincte şi
anume: producerea răsadurilor şi plantarea.
Producerea răsadurilor se va face în unitatea care se va
înfiinţa cultura pentru a preîntâmpina eventualele impurificări
mecanice şi pentru a păstra autenticitatea soiurilor. Pentru
semănatul în vederea producerii răsadului necesar înfiinţării unui
ha de cultură semincară de ardei este nevoie de 1 kg sămânţă
autentică, însoţită de certificatul de calitate în care este menţionat
soiul, valoarea culturală, categoria biologică etc.
Răsadul necesar înfiinţării culturilor semincere de ardei se
produce în sere sau răsadniţe calde, în funcţie de varietate.
Ardeiul gras se seamănă la sfârşitul lunii februarie sau în prima
decadă a lunii martie, iar ardeiul lung şi gogoşar între 10-20
239
martie. În cazul plantării mecanizate a răsadurilor semănatul se
poate face direct în palete alveolare. Răsadurile sunt bune de
plantare când au 7-8 frunze formate şi butoni florali. Vârsta
răsadului la plantare trebuie să fie de 40-50 zile de la răsărire.
Răsadul se va scoate din răsadniţă în ziua plantării, se rnocirleşte
şi se elimină primul boboc floral.
Se plantează câte două rânduri pe brazdele cu lăţimea la
coronament de 94 cm sau 104 cm (figura 13.10) când temperatura
în sol determinată la amiază timp de 3-4 zile se menţine peste 12·
C, calendaristic în perioada 5-15 mai pentru ardeiul gras şi 15-25
mai pentru ardeiullung şi gogoşar.
X X X X
\_1 \ 1 \ 1
a. Ardei gras şi lung 70-80 cm x 20 cm
X X X X
\ 1 \ 1 \ 1
Ardei gogoşar 70- 80 cm x 20-25 cm

Fig. 12.15. Scheme de plantare la ardei pe teren modelat la 94
sau 104 cm; a- ardei gras; b. ardei gogoşar
După plantare răsadul se udă cu norme mici de apă, 200-250

3
m apă la ha.
Lucrările de îngrijire după plantare constau în: completarea
golurilor la 3-5 zile de la plantare cu răsaduri din acelaşi soi, de
aceeaşi vârstă şi calitate, urmată de o udare de prindere. Se fac
circa 9-10 udări prin aspersiune sau pe rigole la intervale de 12-15
zile, la început cu norme mici de 300-350 m 3 apă la ha apoi cu
circa 400-450 rn3 apă la ha. Utilizarea irigării prin picurare este
mult mai eficientă comparativ cu celelalte metode cunoscute.
Sunt necesare 2-3 praşile manuale superficiale, 4-5 praşile
mecanice şi 3 fertilizări faziale în timpul perioadei de vegetaţie,
prima la circa 15 zile de la plantare, a doua la 20 zile după prima,
iar a treia după 25-30 zile de la ultima. Se pot utiliza îngrăşăminte
240
foliare de tip F în amestec cu substanţele folosite la tratamentele
fitosanitare; combaterea bolilor şi a dăunătorilor se va face cu
unul din produsele recomandate.
Dacă nu s-a înlăturat bobocul floralla plantarea răsadului este
obligatoriu şă se elimine primul fruct întrucât acesta prezintă
defecte evidente, cu abateri care depăşesc limitele de variabilitate
a soiului.
Combaterea bolilor şi a dăunătorilor (tabel 12.5.). Bolile des
întâlnite la ardei sunt: făinarea, produsă de Leveillula taurica,
putrezirea bazei tulpinii produsă de Didymella lycopersici; mana
produsă de Phytophthora capsici; Dăunătorii specifici ardeiului
deşi atacă fructele nu sunt transmişi prin seminţe. Pagube pot
produce: păduchele verde al piersicului (Mysodes persicae),
sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilaris), omida capsulelor
(Chloridea armigera), păianjenul roşu (Tetranychus urticae).
Purificarea culturii se face obligatoriu de 2-3 ori, pe măsură
ce fructele au ajuns la maturitatea de consum. Se înlătură toate
plantele atipice soiului cele slab dezvoltate sau bolnave.
Limitarea numărului de fructe pe plantă este o lucrare care se
face diferenţiat în funcţie de varietate şi soi. Astfel, la ardeiul gras
la soiurile cu fructul foarte mare (Uriaş de California, Export) se
reţin 3-4 fructe pe plantă în funţie de vigoarea plantelor, iar la
restul soiurilor cu fructe medii sau mici se lasă 4-5 fructe. La
soiurile de ardei lung se lasă 5-7 fructe iar la ardeiul gogoşar 3-5
fructe. Cârnitul vârfurilor de creştere şi îndepărtarea florilor
întârziate, lucrarea se execută după limitarea numărului de fructe
pe plantă pentru a favoriza o dezvoltare mai bună a fructelor
rămase şi a grăbi ajungerea la maturitatea fiziologică înainte de
căderea brumelor timpurii din toamnă.
241
Tabe1ull2.5.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor la semincerii de ardei
Produsul recomandat
Boala/diunătorul Con. Recomandări şi observaţii
Denumirea
%
Pătarea frunzelor şi Dithane M45 0,2 Se fac 1-2tratarnente. Primul
băşicarea fructelor WP 0,2 tratament se face la începutul
(Xanthomonas Sancozeb 80 0,2 înfloririi, iar următoarele la
campestris pv. WP 0,05 intervale de 7+1O zile în
vesicatoria) Vondozeb 80 0,1 funcţie de condiţiile
Pătarea pustulară WP 0,15 climatice, metoda de irigare
(Pseudomonas Rovral50 WP şi rernanenţa produselor.
syringe pv. Sumilex 50 În perioada august-
tomato) WP septembrie, atacul agenţilor
Putrezirea Calidan SC patogeni se suprapune.
receptaculului şi a Pentru combaterea simultană
seminţelor se pot utiliza amestecuri de
(Alternaria pesticide: Dithane M45
capsiciannui) +Rovral sau Afugan.
Putregaiul cenuşiu Sancozeb 80 WP+ Systhane
(Botrytis cinerea) 12 E.
Făinarea Systhane 12 E 0,05
(Leveillula Topas 100EC 0,035
taurica) Afugan 30 EC 0,05
Verticilioza rropsin M70 WP 0,25 Primul tratament foliar se
(Vertici!lium !Bavistin 50 WP 0,25 aplică la 15 zile după
dahliae ) rundazol 50 WP 0,25 plantare, iar următoarele
două la intervale de 15 zile.
Păduchele verde al Sinoratox 35 CE 0,15 In prima parte a perioadei de
piersicului (Myzus Ekalux SEC 0,1 vegetaţie.
persicae) Supersect 10 EC 0,03 În perioada de recoltare.
Mospilan 20 SP 0.0125
Omida capsulelor Diazoş60EC 0,15 1-2 în perioada de
(Helicoverpa Fastac 1 O EC, 0,03 fructiiicare.
armiKara) SuiJersect 10 EC 0,03 În perioada de recoltare.
Păianjenul roşu Neoron 500 EC 0,1 La semnalarea dăunători lor
comun Omite57 EC 0,1 şi la refacerea infestărilor.
(Tetranychus Nissorun 5 EC 0,08
urticae)
Păianjenul lat
(Polyphagotarsone
mus latus)
242
Recoltarea fructelor pentru sămânţă se face atunci când
fructele au ajuns la maturitatea fiziologică ca dimensiuni şi
culoare caracteristică soiului. Fructele se recoltează manual în 2-3
etape cu grijă pentru a nu rupe ramificaţiile tulpinii.
Extragerea seminţelor se face manual prin tăierea fructului
scoaterea receptacului cu seminţe şi separarea pulpei. Seminţele
se desprind de receptacul prin frecare uşoară. Operaţia de separare
a seminţelor de pe receptacul se execută la un interval scurt de la
tăierea fructului pentru ca seminţele să-şi păstreze culoarea galben
deschis, nefiind astfel necesară spălarea seminţelor. Dacă
seminţele rămân 4-5 ore pe receptacul sau de pe o zi pe alta
receptaculul se înmoaie şi colorează seminţele în roşu-portocaliu
fiind necesară spălarea cu atenţie a seminţelor pentru separarea de
resturile vegetale şi revenirea culorii.
La ardeiul iute extragerea seminţelor se face mecanizat.
Pe vreme frumoasă seminţele se pun la uscat pe prelate, la
soare sau pe uscătoare prin care circulă curenţi reci de aer, pentru
aducerea umidităţii seminţei la 12-14%. Seminţele se
condiţionează cu ajutorul unor selectoare echipate cu site
corespunzătoare.
După condiţionare se iau probe, se egalizează sacii, se
etichetează apoi se depozitează corespunzător până la emiterea
certificatului de calitate al seminţei lotizate şi valorificării
aceasteia.
Producţia de seminţe condiţionate este de 80-100 kg/ha.
Producerea seminţelor hibride de ardei
Pentru obţinerea seminţelor hibride de ardei se respectă

aceeaşi tehnologie de cultură ca şi la producerea seminţelor la
soiurile de ardei cu unele deosebiri privind producerea
răsadurilor, înfiinţarea culturii şi lucrările speciale de hibridare.
243
Staluma cu dot
SOC! [>01 '!1- .
Sttlul Stillllllte
Perctde
oramltu
:calmul On1lepe
placentii
Pedtcd
a (GroonleoF. l91if>)
Fig. 12.16. - a.Structura florii la ardei; b. Poziţia anterelor

faţă de stigmat (www.seedalliance.org
Producerea răsadurilor
Soiurile parentale se seamănă în sere, răsadniţe sau salarii
calde în prima decadă a lunii martie. Soiul tată se seamănă în trei
reprize: prima cu 1O zile înaintea soiului mamă, a doua odată cu
soiul mamă, iar a treia la 10 zile după a doua. Din necesarul total
de răsaduri 113 îl reprezintă soiul tată iar 2/3 soiul mamă.
Cantitatea de sămânţă pentru producerea răsadurilor este diferită
şi anume: 300-350 g seminţe din soiul tată şi 600-650 g din soiul
mamă. Pentru a preveni amestecul celor două soiuri se recomandă
ca repicatul răsadului să se facă diferit. Astfel soiul mamă se
repică fie pe pat nutritiv fie în palete alveolare iar soiul tată în
cuburi nutritive de 5x5x5 cm.
ÎnjiinJarea culturii
Plantarea răsadului se face pe brazde cu lăţimea la
coronament de 94 sau 104 cm în câte două rânduri la 70 cm şi 20
-25 cm între plante pe rând (figura 1 2.17). Soiurile parentale se
plantează alăturat (pentru uşurarea lucrării de hibridare), 2-3
brazde (4-6 rânduri) cu soiul mamă în alternanţă cu o brazdă
(două rânduri) din soiul tată (figura 12.18). Pentru prevenirea
amestecului se plantează întâi rândurile cu soiul tată apoi
rândurile destinate soiului mamă.
244
=x x x -----=x-
\_1 \ 1 \ 1
Fig. 12.17 Schema de plantare a răsadului pe brazda

pentru soiul matern şi patern
Fig. 12.18. Plantarea soiului matern în alternanţă cu

soiul patern În vederea obţinerii seminţelor hibride de ardei
După încheierea lucrării de plantat şi pentru a avea garanţia

efectuării tuturor lucrărilor de îngrijire şi hibridare se repartizează
suprafeţele pe muncitori. Astfel, unui muncitor i se repartizează
circa 800-1 000 plante respectiv 100-120 m2 •
Lucrările de întreţinere. Se execută aceleaşi lucrări de
îngrijire ca şi la producerea seminţelor la soiurile de ardei, în plus
se vor efectua lucrări de purificarea formelor parentale, recoltarea
polenului, castrarea florilor la soiul mamă, polenizarea florilor
mamă, limitarea numărului de fructe pe plantă şi cârnitul.
Purificările biologice la soiurile parentale se fac cu multă atenţie
înainte de a începe lucrările de hibridare. Se îndepărtează toate
plantele netipice soiuri lor, cele slab dezvoltate sau afectate de boli
sau dăunători.
Recoltarea polenului de la soiul tată se face cu câteva ore
înainte de polenizare, numai de la florile bine dezvoltate şi
deschise cu polenul ajuns la maturitate. Polenul colectat de la mai
multe flori se amestecă.
Castrarea florilor de la soiul mamă se efectuează când florile
sunt în faza de boboc, cu puţin timp înainte de a se deschide. Cu
ajutorul unei pensete se desfac cu multă grijă petalele şi se extirpă
rând pe rând toate staminele cu filament cu tot apoi, cu vârful
pensetei se aplică polen pe stigmat. Florile polenizate se protejază
faţă de seceta atmosferică prin înfăşurarea acestora în puţină vată
astfel, prevenind şi impurificările prin polenizări naturale,
necontrolate. Lucrările de polenizare se vor efectua ziua între
245
orele 10-15. În zilele cu insolaţie puternică nu se efectuează
polenizări întrucât seceta atmosferică mare influenţează negativ
calitatea lucrării.
La plantele din soiul mamă se efectuează cârnitul vârfului de
creştere imediat după terminarea lucrărilor de polenizare pentru a
impiedica formarea ulterioră a altor flori.
Recoltarea, extragerea şi condiţionarea seminţelor se face
la fel ca la producerea
seminţelor pentru
soiurile de ardei.
Randamentul de
extragere este de 6-8
kg seminţe/tona de
fructe la ardeiul gras şi
gogosar şi de 10-12 kg
seminţe/tona de fructe
la ardeiul lung, iute şi
de boia.
Fig. 12.19. Fructe de ardei hibridate (recunoaşterea se face

după sepalele rupte imediat după polenizare)
Producţia de seminţe hibride este de circa 80 kg/ha.
246
PRODUCEREA SEMINŢELOR LA PĂTLĂGELE VINETE
(Solanum melongena)
PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE ALE

SEMINCERILOR DIN GRUPA SOLANACEE
Tipul plantei - anuală, autogamă.

Descrierea plantei semincere. Rădăcina pivotantă mult
rarnificată în stratul superficial al solului la adâncimea de 5-40
cm. Tulpina este erectă, înaltă de 50-80 cm, ramificată, la început
erbacee iar după circa 65-70 zile se lignifică, netedă sau cu spini.
Frunza este lung-peţiolată, ovată sau lanceolată, cu marginea
ondulată sau sinuat-lobată, de culoare verde sau verde cu nuanţe
violacee, cu nervuri proeminente prevăzute uneori cu spini. La
baza frunzelor se formează una sau două flori sau lăstari.
Florile pot fi solitare sau
grupate câte 2-3 la un loc, la
baza frunzelor. Corola are
culoarea violet, apar după
circa 55-70 zile de la
răsăritul seminţelor.
Polenizarea este directă, iar
după circa 30 zile de Ia
polenizarea florilor se
formează fructul bun pentru
consum.
Fig. 12.20. Seminţe de pătlăgele vinete
Fructul este o bacă cărnoasă, mare, de diferite forme în

funcţie de soi, cilindrică, piriformă, mai mult sau mai puţin
sferică. Lungimea fructului variază între 20-30 cm, 5-15 cm
grosime, cu o greutate de 80-150 g. Sunt netede, lucioase, la
maturitatea de consum colorate în funcţie de soi în negru-
violaceu, alb, alb cu dungi violacee sau verzi, verde deschis sau
verde cu dungi violacee.
247
La maturitatea
fiziologică luciul
dispare, iar
culoarea
fructelor este, în
funcţie de soi,
galben-albicios
sau galben-
maroniu.
Fructul ajunge la
maturitate
fizologică la 70-
90 zile de la înflorit. La maturitatea de consum pulpa este de
culoare deschisă, cu seminţele moi de culoare albicioasă, iar la
maturitatea fiziologică pulpa capătă un gust iute, seminţele devin
tari, de culoare brună. La majoritatea soiurilor, seminţele se
formează în treimea inferioară a fructelor. Într-un fruct se pot
forma până la 1000 seminţe, acestea sunt mici, turtite, de culoare
galben-cenuşiu. Masa a 1000 seminţe este de 3,0-4,5 g, iar într-un
gram intră 200-300 seminţe. Facultatea germinativă este de peste
85% şi se menţine în medie peste 5 ani.
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE VINETE
Distanţe de izolare. 300 m pentru categoria prebază şi 100 m

pentru bază.
Rotaţia culturii. Pătlăgelele vinete ocupă acelaşi loc în
asolament cu tomatele şi ardeii. Cultura nu va reveni pe aceeaşi
solă decât după trei ani.
Alegerea terenului. Se aleg terenuri plane, sau cu o pantă
uşoară, cu expoziţie sudică, bine nivelate, permeabile, cu
posibilităţi de irigare, bogate în elemente minerale, cu pH-ul între
6,5-7. Se evită soiurile grele, reci, pe care stagnează apa, cele
foarte îmburuienate sau infestate de boli şi dăunători. De
asemenea, se evită terenurile care au fost erbicidate cu Gesagard
sau Afalon întrucât pătlăgelele vinete sunt sensibile faţă de aceste
248
erbicide, dar se pot cultiva foarte bine pe terenurile după
desţelenirea lucernei.
Pregătirea terenului. Toamna se efectuează următoarele
lucrări: distrugerea resturilor vegetale ale culturii premergătoare,
nivelarea de întreţinere, fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi
de grajd semidescompus, 400 kg/ha superfosfat şi 250 kg/ba
sulfat de potasiu, acestea se încorporează în sol printr-o arătură
adâncă la 28-30 cm.
În primăvară se efectuează o discuire imediat ce solul s-a
zvântat pentru a evita pierderile de apă. Cu circa 10-12 zile
înainte de înfiinţarea culturii se fertilizează cu 300 kglha azotat de
amoniu, 200 kg/ha superfosfat şi 100 kg/ba sulfat de potasiu.
Erbicidarea se face cu Balan în cantitate de 8 l/ha încorporat
imediat în sol cu grapa cu discuri. Terenul se modelează în brazde
cu lăţimea la coronament de 94-104 cm.
Înfiinţarea culturii. Cultura seminceră se înfiinţează prin
răsad produs în spaţii calde. Se seamănă des des urmând ca în
faza de 1-2 frunze sa fie repicat sau direct în palete alveolare, în
prima sau a doua decadă a lunii martie. Cantitatea de sămânţă
necesară la semănat în vederea obţinerii răsadului pentru un ha de
cultură este de 600-800 g. La plantare răsadul trebuie să aibă 6-7
frunze adevărate, iar tulpina să ou fie lignificată. Înainte de
plantarea răsadului în câmp se efectuează o purificare bilorgică
foarte atentă. Se plantează doar acele răsaduri care corespund
soiului, calitativ, ca habitus, formă, culoare a frunzelor,
pubescenţă etc, neatacate de boli sau dăunători.
Plantarea în câmp se face manual sau cu maşina de plantat
răsaduri la începutul lunii mai când temperatura solului se
menţine mai mult timp peste 12-14°C. Se plantează pe teren
modelat în câte 2 rânduri pe brazdă la 70 cm şi la 45 cm între
plante pe rând (figura 12.21).
;::.X ......;X:::._ ---!:X -- X:_

\ 1 \ 1 \ 1
Fig. 12.21. Schema de plantare a culturii semincere de vinete

(pentru soiuri)
249
Pătlăgelele vinete sunt foarte sensibile la transplantare,
lucrarea este bine să se facă în zilele noroase sau chiar după o
ploaie.
Lucrări de îngrijire aplicate culturii. Pe parcursul perioadei

de vegetaţie sunt necesare unnătoarele lucrări de îngrijire
comune şi speciale: completarea golurilor; asigurarea umidităţii
solului prin udări pe brazde pe tot parcursul perioadei de vegetaţie
efectuând 8-12 udări; 2-3 praşile manuale superficiale totodată
făcându-se şi muşuroirea plantelor şi 3-4 praşile mecanice;
fertilizările faziale de 2-3 ori; combaterea bolilor şi dăunătorilor
(tabelul 12.6).
Tabelul 12.6.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor la semincerii de pătlăgele
vinete
Produsul recomandat
Recomandări şi
Agentul patogen Conc.
Denumirea observaţii
•;o
Pătarea brună Dithane M 45 WP 0,2 Primul tratament se
(Alternaria dauci f. Rovral50 WP 0,05 aplică la apariţia
sp. solam) Calidan SC 0,15 bobbocilor ilorali, iar
Putregaiul cenuşiu următoarele la
(Botrytis cinerea) intervale de 7-10 zile
în funclie de evoluţia
condiţiilor climatice,
metoda de irigare şi
remanenţa
produselor.
Putrezirea fructelor Dithane M 45 WP 0,2 Produsele se
(Phytophtora Vondoueb 80 WP 0,2 alternează în funcţie
nicotianae var. Sancozeb 80 WP 0,2 de agenţii patogeni
parasitica) enlate 50 WP 0,05 prezenţi în cultura şi
Pătarea brună a perosal 50 WP 0,05 spectrul de acţiune.
frunzelor şi
fructelor
(Ascochyta
hortorum)
Verticilioza Topsin M70 WP 0,25 Primul tratament
(Verticillium Bavistin 50 WP 0,25 foliar se aplică la 15
dahliae) Fundazol 50 WP 0,25 zile după plantare, iar
următoarele două la
intervale de 1 5 zile.
250
------ - ------
Produsul recomandat
Recomandări şi
Agentul patogen Conc.
Denumirea observaţii
•!o
Păduchele Sinoratox 35 CE 0,15 La semnalarea
solanaceelor Femos 50 DP 0,05 daunătorului.
(Macrosiphon
euphorbiae)
Păianjenul roşu Neoron 500 EC 0,1 La semnalarea
comun Nissorun 5 EC 0,08 atacului.
(Tetranychus Andalin 25 EC 0,06 La 8-10 zile de la
urticae) primul tratament.
Păianjenul lat Omite 57 EC 0,1 La semnalarea

(Polyphagotarsone Neoron 500 EC 0,1 dăunători lor.
mus latus) La 10 zile de la
tratamentul
precedent.
Gândacul din EkaluxEC 0,1 La semnalarea
Colorado Victenon 50 WP 0,05 apariţiei larvelor din
(Leptinotarsa Sumithion 50 EC 0,1 prima generaţie.
decemlineata) Novodor 48 TM 4 Uha La l 0-12 zile de la
Omida fructelor primul tratament La
(Helicoverpa apariţia larvelor din
armigera) generaţie a doua (4 1
produs se dizolvă în
300-500 1 apă).
La refacerea
infestărilor.
Lucrările speciale aplicate în culturile semincere de pătlăgele

vinete sunt: purificarea culturii se efectuează de 2-3 ori, în
perioada de creştere vegetativă şi început de fructificare,
următoarea când primele fructe au ajuns la maturitatea de
consum, iar ultima la începutul maturităţii fiziologice a fructelor.
Se îndepărtează toate plantele netipice soiului cele slab dezvoltate
şi cele bolnave. Limitarea numărului de fructe pe plantă este o
lucrare obligatorie, se lasă doar 2-4 fructe pe plantă, în special din
primele formate. Cârnitul plantelor şt îndepărtarea florilor
întârziate.
Recoltarea se face când fructele au ajuns la maturitatea
fiziologică. Se aleg doar fructele sănătoase, caracteristice soiului
de calitatea a-I-a sau a II a. După detaşarea fructului de pe plantă
251
se înlătură prin tăiere codiţa foarte lignificată cu o parte din pulpă
din zona în care nu sunt formate seminţe. Fructele astfel tăiate se
lasă în grămezi 3-4 zile pentru macerare apoi se trec prin
pasatricea echipată cu site corespunzătoare. După separarea
seminţelor acestea se spală şi se pun Ia uscat.
În funcţie de soi producţia de seminţe condiţionate poate fi de
80- 11O kg/ha.
PRODUCEREA SEMINŢELOR IDBRIDE DE

PĂTLĂGELE VINETE
Pentru producerea seminţelor hibride de pătlăgele vinete

tehnologia de cultură este asemănănătoare cu cea de producere a
soiurilor de pătlăgele vinete însă implică efectuarea unor lucrări
suplimentare. Acestea se referă la producerea răsadurilor,
înfiinţarea culturii precum şi la aplicarea lucrărilor de hibridare.
Producerea răsadurilor. Semănatul des pentru soiul tată se
face cu circa o săptămână înaintea soiului mamă în spaţii calde, în
prima decadă a lunii martie. Repicatul se face în cuburi nutritive
de 7x7x7 sau palete alveolare cu latura de 4,5 cm sau direct pe pat
nutritiv la 8 cm între rânduri şi 6 cm între plante pe rând.
Pentru producerea răsadului necesar unui hectar de lot de
hibridare circa 113 din acesta va fi reprezentat de soiul tată, iar 2/3
de soiul mamă. Sunt necesare circa 120-150 g seminţe din soiul
tată şi 320-350 g seminţe din soiul mamă.
ÎnfiinJarea culturii. Înainte de plantare se face o purificare
biologică Ia răsaduri atât la soiurile tată cât şi la soiurile mamă.
Răsadurile se plantează în câmp în prima decadă a lunii mai.
Soiurile parentale se plantează în parcele separate, dar în
apropiere pentru uşurarea lucrării de hibridare. Pentru garantarea
lucrărilor de hibridare se repartizează câte 1500-1800 plante
pentru un muncitor. Hibridările încep în prima decadă a lunii
iunie şi pot dura până la sfărşitul lunii iulie. Castrarea şi
polenizarea se execută in faza de boboc nedeschis dar cu
stigmatul şi staminele ajunse la maturitate. Reco\tarea staminelor
de la soiul tată se face cu o zi înainte de efectuarea lucrării de
polenizare. Acestea se usucă la soare circa 10-12 ore iar
extragerea polenului se face prin agitarea cutiilor de ebonită.
252
Castrarea bobocilor florali de la soiul mamă constă în desfacerea
acestora cu grijă şi îndepărtarea tuturor staminelor. Se hibridează
numai florile sit uate în primul şi al doilea etaj rar şi al treilea.
Polenizarea propriu-zisă constă în luarea grăunciorilor de polen
de cutia de ebon ită cu ajutorul unui beţişor cu un tampon de vată
la capăt şi apl icarea lor pe stigmatul florii castrate. Pentru
garantarea fecun dării florilor polenizarea se poate repeta şi a doua
zi. Se polenizea ză cel mult 6-8 flori pe o plantă, din care doar
circa 4-5 leagă şi ajung la maturitatea fiziologică. Florile care
apar după al treilea etaj sau cele slab dezvoltate se elimină încă
din faza de boboc.
Lucrările de hibridare la pătlăgelele vinete nu se execută în
jurul prânzului, în zilele foarte călduroase sau în cele cu vânt
puternic sau ploaie.
Lucrările de îngrijire a lotului de hibridare şi lucrările speciale
sunt aceleaşi ca şi la producerea seminţelor la soiurile de pătlăgele
vinete.
Recoltarea fructelor hibride se face când acestea au ajuns la
maturitatea fiziologică. Extragerea şi condiţionarea seminţelor se
face la fel ca pentru soiurile de pătlăgele vinete.
Producţia de seminţe hibrite poate fi de 80-120 kg/ha.
253
CAPITOLUL XIII
PRODUCEREASENITNŢELORLAPLANTELE
LEGUMICOLEDIN GRUPAPĂSTĂIOASE
Principalele plante legumicole incluse în această grupă sunt:
fasolea de grădină (Phaseolus vulgaris L.), mazărea (Pisum sativum
L.), bobul (Vicia faba L) din familia Fabaceae (Leguminosae) şi
bamele (Hibiscus esculentus L.) din familiaMalvaceae.
Descrierea plantelor semincere
Tipul plantei. Plantă legumicolă anuală, autogamă.

Descrierea pla11telor semi11cere. Soiurile din cadrul
convarietăţii nanus (fasolea pitică) au tulpina erectă, lignificată la
bază, înaltă de 30-50 cm, cu numeroase ramificaţii (nevolubile),
cele din cadrul convarietăţii communis (fasolea urcătoare) au
tulpina volubilă de 3-4 m lungime, puţin ramificată. Florile sunt
de culoare albă sau roz-violaceu, solitare sau grupate în raceme
scurte. Culoarea florilor este corelată cu culoarea seminţelor
astfel, la flori albe corespund seminţe cu tegumentul de culoare
alb iar la cele roz şi violacee le corespund seminţe cu tegumentul
colorat în nuanţe deschise sau închise. La Phaseolus vulgaris
convar. nanus inflorescenţa este terminată şi de aceea tulpina şi
ramificatiile ei au o creştere definită, iar la Phaseolus vulgaris
convar. communis inflorescenţele sunt axilare, tulpinile având o
creştere nedefinită 13.1 .
Fig. 13.1. Seminceri de fasole
254
Înfloritul incepe dimineaţa, de la orele 6, se intensifică spre
orele 7-8 şi scade apoi către orele 10. Florile care s-au deschis nu
se mai închid. Pe acelaşi racem, primele care înfloresc sunt florile
de la bază şi apoi cele dinspre vârf. În cadrul unui racem înfloritul
durează 10-15 zile.
Polenizarea naturală se produce de obicei seara înainte ca
florile să se deschidă. Stigmatul ajunge la maturitate înaintea
polenului şi este gata să-I primească cu 24 de ore inainte de
crăparea anterelor. La câteva zile de la polenizare corola se
scutură. În unele cazuri incrucişarea spontană la fasole se produce
destul de des, mai ales în zonele sudice ale ţării, caracterizate
printr-un climat secetos şi călduros în timpul înfloritului. În aceste
condiţii alogamia poate ajunge până la 5% (Olaru, 1982).
Unele observaţii efectuate de Barrons, pe mai multe soiuri de
fasole de grădină, cu flori albe şi cu flori violet, au arătat că prin
semănatul ia o distanţă de circa 1 m procentul de hibrizi este de
8,26%, iar la distanţa de 8,1 m procentul de hibrizi naturali se
reduce la 2,63%. De asemenea, unele forme ale speciei Phaseolus
multiflorus se polenizează încrucişat, procentul atingând 27%.
Polenizarea este directă in procent de 85-95%,. Înflorirea are
loc de la bază spre vârf, iar la unele soiuri din cadrul convar.
nanus este simultană.
Fructul este o păstaie dehiscentă cu forme, mărimi şi culori
diferite. În funcţie de soi, păstăile pot fi drepte sau curbate,
cilindrice sau turtite, late sau înguste, groase sau subţiri, cu
suprafaţa valvulelor plană sau gâtuită, unele au vârful ascuţit.
Culoarea păstăilor înainte de maturitatea fiziologică poate fi în
funcţie de soi: verde, galben, roşu, violet închis.
Seminţele pot fi sferice, eliptice, cilindrice, reniforme sau alte
forme intermediare între aceste tipuri principale, de culoare albă
(în special la soiurile pitice), galbenă, roz, roşie, neagră, cafenie
cu diferite nuanţe sau pestriţă. Numărul de seminţe într-o păstaie
variază între 5 şi 10 bucăţi, masa a 1000 seminţe (MMB) între
250 şi 500 g, iar facultatea germinativă de 80-95% şi se menţine
3-5 ani.
Influenţa factorilor de vegetaţie
Datorită originii ei tropicale, fasolea manifestă cerinţe ridicate
faţă de căldură şi umiditate. Este o plantă pretenţioasă faţă de
255
căldură. Pentru germinare seminţele de fasole de grădină din
convar. nanus are nevoie de o temperatura minimă de 9-l0°C, iar
convar vulgaris de 12-l4°C. La temperaturi de sub 8°C seminţele
nu germinează (White şi Montes, 1993), iar la la temperaturi de
15-l6°C seminţele răsar în 5-7 zile (Korban şi colab., 1981).
Temperatura optimă de germinare pentru ambele convarietăţi este
de 22-25°C. La temperatura de 28°C seminţele răsar foarte repede
(Laing şi colab.,1984). În functie de soi (White şi Montes, 1993),
rata de germinare a seminţelor este foarte mare la temperaturi de
29-34°C.
Tabelul13.1
Temperaturile minime, optime şi maxime în funcţie de faza de
vegetaţie
Temperaturi
extreme pe
Faza de dezvoltare
care le
suportă
Tipul Creştere La formarea
plantei Germinaţie
veg_ctativă boabelor
Temperatura (0C\ mini- maxi-
me me
Favo optimă optimă optimă
minimă
rabilll ziua noaptea ziua noaptea
P. vulgaris 10-12 15-16 22-25 18-19 23-28 18-19 2-3 32
var. nanus
P.vulgaris peste
convar. 12-14 15-16 22-25 18-19 23-28 18-19 1-2 35
communis
Temperaturile optime de creştere, înflorire, fructificare şi

maturarea seminţelor sunt de 23-28°C ziua şi 18-l9°C noaptea.
Olaru (1982) şi Reichel (1992) menţionează că valorile de
temperatură de sub 10°C determină întârzierea întloritului şi
fructificării, iar brumele uşoare pot distruge plantele.
256
Tabelul 13.2
Influenţa temperaturii din sol asupra duratei de răsărire
(Olaru, 1982)
Temperatura medie zilnică Timpul de răsărire al

din sol (0C) fasolei (zile)
14-16 12-13
16-18 10-11
20-21 8
23-14 6
Tabelull3.3
Influenţa temperaturii asupra duratei perioadei de vegetaţie
la fasole (după Olaru, 1982)
Temperatura medie a aerului Durata perioadei de

În 24 ore În timpul perioadei vegetaţie
de vegetaţie (zile)
22,4 73
19,6 91
18,5 99
17,3 106
16,6 lll
Durata de iluminare exercită o influenţă asupra plantelor de

fasole de la răsărire şi până la fructificare. Timpul şi intensitatea
de iluminare se concretizează în aspectul morfologic al plantei,
care în cele din urmă are influenţă asupra numărului de muguri
florali. Fasolea este o plantă de zi scurtă, dar există variaţii
importante în comportarea faţă de lumină, ca rezultat al adaptării
soiurilor de fasole la condiţiile de cultură specifice diferitelor
}atitudini geografice. Soiurile de fasole se împart în trei tipuri: de
zi scurtă (îşi grăbesc înflorirea atunci când sunt crescute la 8-12
ore zilnic); neutre (nu reacţionează la lungimea sau scurtarea
timpului de iluminare); de zi lungă (scurtarea timpului de
iluminare determină o întârziere a înfloririi cu 2-7 zile). Reacţia
este foarte evidentă la soiurile de zi scurtă. Cultivarea acestor
257
soiuri în condiţii de zi lungă (16-18 ore) determină o întârziere a
înfloririi cu 20-50 zile comparativ cu cele cultivate în condiţii de
zi scurtă (8-12 ore). În condiţiile de zi lungă soiurile de zi scurtă
îşi schimbă aspectul morfologic al tufei. Astfel, soiurile urcătoare
au aspectul unor tufe, iar la soiurile pitice pot apărea tulpini
urcătoare. De aceea la cultivarea unui soi nou trebuie cunoscute
condiţiile de cultură pentru care a fost creat.
Faţă de lumină pretenţiile sunt ridicate.
Cerinţele faţă de apă sunt mai mari în perioada mai ales în
perioada înfloritului şi formării păstăilor. Lipsa apei din sol mai
ales în perioada premergătoare înfloririi afectează creşterea în
lungime a tulpinii şi numărul de ramificaţii iar în perioada
înfloritului în masă şi a formării păstăilor inhibă creşterea în
greutate a acestora. Lipsa apei duce la obţinerea unor păstăi de
dimensiuru mici care afectează în final calitatea seminţelor.
Excesul de umiditate provoacă îngălbenirea frunzelor, oprirea
creşterii şi căderea florilor.
Faţă de sol nu are cerinţe mari. Preferă soiurile mijlocii
(nisipo-lutoase, luto-n isipoase), permeabile, af'anate, bogate în
elemente nutritive, cu reacţie neutră (pH 5,8-6). Se vor evita
soiurile reci sau cu exces de umiditate. Nu suportă fertilizarea cu
gunoi de grajd în anul culturii. În soiurile grele, activitatea
bacteriană din nodozităţi de pe rădăcinile plantelor este mult
redusă. Se evită terenurile erbicidate cu Atrazin.
Salinitatea solului poate afecta germinaţia seminţelor
(Cachorro şi colab,I994).
Zonele foarte favorabile pentru producerea seminţelor de
fasole sunt Câmpia de Vest a ţării, în jurul râurilor Mureş, Timiş,
Criş şi Someş şi în Câmpia Romană în jurul râurilor Jiu, Olt,
Argeş, lalomiţa, Buzău, lunea Dunării, şi zona de sud a Moldovei.
În aceste zone, se întrunesc condiţiile favorabile de temperatură şi
umiditate. Temperatura medie lunară a lunii iunie este 20°C în
care suma temperaturilor egale cu 10°C sau mai mare variază
între 2700 şi 3000°C, iar precipitaţiile sunt de peste 180 mm în
perioada de primăvară şi de peste 175 mm în vară.
258
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE FASOLE DE
GRĂDINĂ
Distanţa de izolare. Pentru evitarea impurificărilor biologice

sau mecanice a soiurilor de fasole se asigură o distanţă de izolare
de 100 m intre soiuri. Între diferitele categorii biologice ale
aceluiaşi soi se lasă o distanţă de 4 metri care se însămânţează cu
o specie de talie înaltă (porumb sau sorg).
Rotaţia culturii. Pentru înfiinţarea culturii semincere de
fasole de grădină se aleg solele pe care au fost cultivate solanacee,
bostănoase, vărzoase, culturi care au fost fertilizate cu
îngrăşăminte organice. Poate reveni pe aceiaşi sală după cel puţin
3 ani.
Pregătirea terenului. în toamnă se eliberează terenul de
resturile culturii anterioare, se face o nivelare de întreţinere, se
fertilizează cu 400-450 kglha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare
potasică. Arătura de bază se face la adâncimea de 28-30 cm.
Primăvara devreme se efectuează o mărunţire a solului cu
grapa cu discuri. Cu circa 1O zile înainte de înfiinţarea culturii se
fertilizează cu 200-250 kg/ha azotat de amoniu. Pentru
combaterea buruienilor monocotiledonate sau a unor
dicotiledonate anuale din cultura seminceră de fasole se
erbicidează cu produse recomandate speciei, înainte de semănat
cu Triflurex 24 EC 3,0-5,0 Vha, cu încorporare în sol la 8 cm, sau
Dual 500 EC 3-5 1/ha, Eptam 6 E 4-6 1/ha fără încorporare etc.
Terenul se modelează în brazde cu lăţimea la coronament de 94
sau 104 cm.
infiintarea culturii semincere. Semănatul se face atunci când
în sol la adâncimea de 5 cm se înregistrează o temperatură
constantă de 12-14"C, calendaristic după 25 aprilie în zonele de
sud şi după l mai în zonele colinare. Se recomandă ca semănatul
să se facă eşalonat, la interval de circa 1O zile atunci când se
seamănă suprafeţe mari, pentru ca pierderile la recoltare să fie ·cât
mai mici.
Schema de semănat se alege în funcţie de caracteristicile
soiului. Astfel, soiurile pitice se seamănă 3 rânduri pe strat la 35
cm între rânduri sau în rânduri echidistante la 45 cm şi 4-5 cm
între seminţe pe rând. Soiurile urcătoare se seamănă în cuiburi (2
259
sau 3 seminţe la cuib), la 90 cm între rânduri şi 40-45 cm între
cuiburi pe rând. Norma teoretică de sămânţă este de 100-120
kg/ha pentru soiurile pitice şi 60-80 kg pentru cele urcătoare.
Lucrări de îngrijire aplicate culturii semincere. Se
efectuează lucrări de prevenire sau distrugere a crustei în perioada
răsăririi; 3-4 praşile mecanice, iar dacă este cazul o praşilă
manuală pe rând. Combaterea buruienilor se poate face prin
erbicidare cu Flex 1,0-1,25 1/ha sau Pivot 100 LC sau Pivot 100
LC-RV 0,5-0,75 l/ha; instalarea sistemului de susţinere a
plantelor la soiurile urcătoare, imediat după răsărire; fertilizarea
fazială cu circa 80-100 kg/ha azotat de amoniu, înainte de înflorit;
3-4 udări, la îmbobocit, la legarea păstăilor şi la formarea
boabelor; purificarea culturii se face de 3 ori, prima în faza de
frunze cotiledonare pentru eliminarea plantelor afectate de
bacterioză, a doua la înflorit iar a treia la maturitatea fiziologică a
păstăilor. Lucrările de purificare biologică a culturii au ca scop
eliminarea tuturor plantelor netipice soiului cât şi a celor puternic
Combaterea bolilor şi dăunătorilor care se transmit prin
seminţe. Cele mai periculoase boli sunt: antranoza produsă de
Colletotrichum lindemuthianum, bacterioze produse de
Xanthomonas phaseoli, Pseudomonas phaseolicola, putregaiul
umed al tulpini lor şi păstăilor produs de Scerotinia sclerotiorum.
Pentru combaterea gărgăriţei se fac cel puţin tratamente în
perioada îniloritului, primul când 10 % din plante sunt înflorite
iar al doilea după 10-12 zile.
Recoltarea semincerilor. Se face la atunci când păstăile au
căpătat culoarea galben-maroniu deschis, pentru soiurile cu
păstăile dehiscente şi la maturitatea fiziologică la soiurile cu
păstăile indehiscente. Recoltarea se face prin tăierea plantelor
semincere cu secera, dimineaţa pe rouă. Plantele semincere
recoltate se lasă pe câmp 2-3 zile să se usuce apoi se treieră cu
combina reglată şi modificată pentru a evita spargerea boabelor.
Recoltarea semincerilor se poate face şi direct cu combina special
adaptată după ce în prealabil s-a efectuat un tratament cu
substanţe desicante dar care să nu afecteze germinaţia seminţelor.
Producţia de seminţe condiţionate este de 600-800 kg/ha.
260
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE MAZĂRE DE
GRĂDINĂ
Descrierea plantelor semincere

Tipul plantei. Plantă legumicolă anuală, autogamă.
Descrierea plante/ar semincere. Tulpina este fistuloasă, uşor
muchiată, simplă sau ramificată, glabră, de culoare verde, lungă
de 30-80 cm (fig. 5.29). La începutul perioadei de vegetaţie
tulpina este erectă, apoi se culcă pe sol. Frunzele sunt alterne,
compuse, din 2-3 perechi de foliole, terminate cu un cârcel
ramificat, rezultat din ultima sau ultimele foliole metamorfozate.
La baza fiecărei frunze se găsesc două stipele mari. În cultură sunt
soiuri de tip "afila" la care foliolele sunt transformate în cârcei şi
care au o rezistenţă mai ridicată la cădere.
Florile sunt albe, solitare (la soiurile timpurii) sau grupate
câte 2-5 în raceme (la soiurile tardive) şi apar la baza frunzelor.
Primele inflorescenţe apar la nodurile 5-1O de la baza tulpinii (la
soiurile timpurii) sau începând cu nodurile 15-20 (la soiurile
tardive). Înfloresc în mai-iunie. înflorirea are loc la temperaturi de
17-l8°C şi în prezenţa unei cantităţi suficiente de apă în sol. În
condiţii de zi scurtă, sub 1O ore, înflorirea nu are loc sau întârzie
iar planta are aspectul unei tufe joase. Înflorirea începe de la bază
spre vârful tulpinii. Deşi la mazăre polenizarea este autogamă, în
anii secetoşi, insectele pot provoca polenizarea încrucişată, de
aceea trebuie păstrată o distanţă de izolare între soiuri de cel puţin
100 m.
Fructul este o păstaie, dehiscentă la maturitate, în care se
găsesc 3-8 seminţe. Păstaia diferă în funcţie de soi ca formă,
mărime şi culoare. Seminţele la maturitatea fiziologică variază cu
soiul şi pot fi sferice, colţuroase până la cubice, cu tegumentul
neted sau zbârcit, de culoare galbenă, verde, verde-albăstruie etc.
În funcţie de soi, numărul de seminţe într-un gram poate fi de
1-3, iar MMB între 200 şi 250 g. Facultatea germinativă a
seminţelor este de 90-95% şi se menţine 3-5 ani.
261
Fig. 13.2.-Seminceri de mazăre

În general, mazărea nu este pretenţioasă faţă de căldură însă
temperaturile prea ridicate inhibă creşterea. Seminţele pot încolţi
la 3-4°C, iar peste 4,5°C răsar în decurs de 8-10 zile.
Plantele răsărite suportă temperaturi de --6...-8°C şi pentru
această caracteristică, unele soiuri pot fi semănate chiar din
toamnă. Soiurile cu bobul zbârcit nu rezistă decât până la minus
2-3°C. Temperatura optimă de creştere este de 18-24°C, iar
temperatura peste 35°C, corelată cu seceta, influenţează negativ
creşterea şi fructificarea (tabelull3.4).
Pentru a fructifica normal, soiurile de mazăre au nevoie de
550-1100°C temperatură activă (de peste 4,5°C).
Faţă de umiditate are pretenţii destul de mari. în condiţii de
secetă plantele se dezvoltă încet, rămân scunde, înfloresc
devreme, iar producţiile de seminţe sunt mici. Excesul de
umiditate duce la o creştere vegetativă puternică, sensibilizează
plantele, întârzie înfloritul în detrimentul producţiei de seminţe.
Temperaturile scăzute şi umiditatea optimă favorizează producţia
şi calitatea seminţelor.
Cultura seminceră de mazăre se amplasează pe terenuri
însorite. Pe terenuri umbrite plantele se alungesc şi formează un
număr redus de flori. Acest fenomen se poate întâlni şi în cazul
262
semănatului prea des astfel, rezultă un număr mare de plante la
unitatea de suprafaţă iar plantele se umbresc. Mazărea este o
plantă de zi lungă iar în condiţii de zi scurtă, sub 8-10 ore lumină,
nu înfloreşte. În ceea ce priveşte intensitatea luminii trebuie
menţionat că mazărea vegetează în condiţii normale la o
intensitate destul de redusă de l 000-2000 lucşi.
Tabelul 13.4
Cerinţele faţă de temperatură la mazăre
Pisum satÎVum
Pisum sativum
Varietatea var.
var. medulare
1 temperatura glaucospermum
(bob zbârcit)
(bob neted)
Temperatura pentru germinare
- minimă (0C) 2-3 6-9
- maximă (0C) 25 28
- optimă COC) 18-20 18-20
Temperatura pentru creştere vegetativă
- minimă (0C) 10-12 12-14
- optimă (0C) 18-24 18-24
- maximă (0C) 25-28 25-28
Temperatura pentru înflorire
- minimă (0C) 10-15 12-14
- maximă (0C) 28 28
- optimă (0C) 18-25 18-25
Temperatura pentru maturarea
seminţelor
- optimă (0C) 26-28 26-28
Temperaturi extreme
In faza de germinare (0C) -35 -20
In faza de răsărire (0C) -6....-8 2-3
In faza de înflorit (0C) 30 30
La formarea seminţelor(OC) 35 35
Preferă soiurile mijlocii sau cu reacţie uşor alcalină (6,5-7,5),

cu apa freatică la 3-4 m adâncime, neîmburuienate. Nu suportă
terenurile grele, umede şi nici fertilizarea cu gunoi de grajd în
anul culturii. În asolament se va cultiva în anul al 2-lea sau chiar
al 3-lea după aplicarea îngrăşămintelor organice.
263
Producerea seminţelor la mazăre
Distanta de izolare. Se asigură distanţa de izolare între

soiuri şi între categoriile biologice ale aceluiaşi soi de
mmtmum 50 m pentru a preîntâmpina eventualele
impurificări mecanice.
Rotatia culturilor. Nu vor reveni pe aceeaşi solă decât
după minimum 3 ani. Foarte bune premergătoare sunt solano-
fructoasele sau cucurbitaceele.
Pregătirea terenului. Culturile semincere de mazăre de
grădină, în funcţie de soi, se seamănă direct în câmp toamna
sau primăvara. Toamna, la pregătirea terenului se va
administra la fertilizarea de bază 200 - 300 kg/ha superfosfat
şi 100-150 kglha sare potasică ce vor fi încorporate în sol prin
arătura adâncă la 28-30 cm. Dacă cultura se va înfiinţa în
toamnă terenul se va grăpa şi se va semăna în rânduri
echidistante la 12,5 cm, la adâncimea de 3-4 cm, folosind
180-220 kg seminţe la ha.
Înfiinţarea culturii. Perioada optimă de semănat în
toamnă este cu puţin până la venirea primelor îngheţuri.
Semănatul se poate face şi în ferestrele iernii, în mustul
zăpezii (februarie), dacă terenul este pregătit din toamnă şi se
poate intra pe teren. În primăvară, începând cu prima decadă
a lunii martie şi cel târziu până în prima decadă a lunii aprilie,
se poate semăna în câmp la un interval de 1O zile pentru a
eşalona recoltatul. omnlc tan.l1vc B • vor Stlnirrl1Ll. 111 ben zi de
5 rânduri, la 20 crn distanţă şi 40 cm între benzi. se foloseşte
pentru semănat o cantitate de 140-180 kg sămânţă la ha.
Lucrările de întreJinere aplicate culturii semincere se
referă la:
combaterea buruienilor în vegetaţie se poate face cu
unul din produsele recomandate: Butoxone M 40, 2,0 -
2,5 Vha, Pivot 100 LC, Pivot 100 LC-RV 0,5-0,75 Vha,
Basagran CS 2-3 1/ha când plantele de mazăre au cel
mult 1 0-12 cm înălţime;
asigurarea umidităţii solului în perioadele critice se fac
2-3 udări, imediat după răsărire (în anii secetoşi),
înainte de înflorit şi la legarea boabelor.
264
tratamente pentru combaterea bolilor: pentru arsura
bacteriană (Pseudomonas pisi), în special în anii cu
precipitaţii abundente cu Dithane M45 0,2% sau
Sancozeb 0,2%; mană (paronospora pisz) aplicat la
apariţia primelor simptome, cu Ridomil MZ 72 0,25%,
Aliette 0,2 %; antracnoză (Ascochyta pisi) numai la
culturile semincere, la formarea păstăilor, cu Dithane
M45 0,2%, Sancozeb 0,2%, Benlate sau Bavistin 1%.
tratamente pentru combaterea dăunătorilor: tripsul
mazărei (Kakothrips robustus) in anii călduroşi şi
secetoşi cu Sinoratox 35 EC 0,2%, Ekalux S 0,1%;
gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum), primul tratament
se face când circa 25% din plante sunt înflorite iar al
doilea la un interval de 1O zile de la primul cu Carbetox
37 CE 0,4%, Sinoratox 35 CE 0,15% sau Ekalux S
O,10%; gărgăriţa frunzelor de mazăre (Sitona lineatus),
care produce pagube la plantele tinere mai ales în anii
călduroşi şi secetoşi cu Carbetox 37 CE 0,4%, Ekalux S
0,1%;
purificările biologice se fac două ori, una la începutul
înfloritului iar a doua în timpul înfloritului, elirninând
toate plantele netipice soiului, cele atacate de boli sau
dăunători precum şi smulgerea din cultura seminceră a
mazării sălbatice, care se recunoaşte după culoarea
liliachie a florilor. Plantele de mazăre sălbatică se vor
scoate din cultură întrucât dacă se smulg şi rămân pe
teren seminţele formate pot impurifica lotul la recoltare.
Recoltarea semincerilor de mazăre se poate face când primele

păstăi de la baza plantei au ajuns la maturitatea fiziologică.
Lucrarea se execută prin cosire, dimineaţa devreme, pentru a evita
pierderile prin scuturare. De asemenea, recoltarea se poate face şi
mecanizat, cu combine adaptate şi reglate corespunzător.
Producţia de seminţe condiţionate este de 1200-1600 kglha.
265
PRODUCEREA SEMINŢELOR DE BAME
(Hibiscus esculentus L.)
Bamele sunt foarte pretenţioase faţă de căldură.

Temperatura minimă de germinaţie este de l5°C însă pentru
creştere, fructificare şi formarea seminţelor trebuie să se
asigure temperaturi optime de 28-35°C. Sunt foarte
pretenţioase faţă de lumină şi umiditate pe tot parcursul
perioadei de vegetaţie. Se cultivă pe terenuri mijlocii, fertile,
bine afânate, ca lde şi pe!Tileabile.
Tipul plantei.Plantă legumicolă anuală, autogamă.

Descrierea plantelor semincere. Tulpina florală este înaltă
de 0,7-1,5 m, erectă, simplă sau puternic ramificată,
pubescentă, l ignificată spre bază verde sau cu nuanţe
violacee. Florile sunt mari, dispuse solitar la baza frunzelor,
cu corola galbenă, la bază brună sau violacee. Fructul este
o capsulă, mu chiată, piramidală sau conică, lungă de 20-25
cm, cu 5-1 O lojă seminale,
brună, cu pereţii puternic
lignificaţi la maturitatea
fiziologică. Sămânţa este
mică, de formă sferică
neregulată, glabră, cu
tegumentul de culoare
cenuşiu-verzui.
Fig. 13.3. Seminţe de bame
266
Fig.l3.4. Plantă seminceră de bame (a); capsule de bame' (b)
Distanja de izolare. Minimum 500 m între soiuri şi 50 m între

categoriile biologice ale aceluiaşi soi.
Rotajia culturii. Vor reveni pe aceeaşi solă dup minimum 3 ani.

Foarte bune premergătoare sunt plantele legumicole verdeţuri şi
solano-fructoasele.
Pregătirea terenului În toamnă terenul se fertilizează în funcţie

de starea de aprovizionare a solului, administrând circa 25-30 t/ha
îngrăşăminte organice, 300-350 kg/ha superfosfat şi 150-200
kg/ha sare potasică care se încorporează prin arătura la 28-30 cm.
Primăvara, terenulse mărunţeşte şi cu circa 10-12 zile înainte de
semănat, se erbicidează cu Treflan 24 EC 3,5 -4,0 l/ha sau Balan
19 EC 5-6 1/ha, se fertilizează cu circa 100-150 hg/ha
îngrăşăminte cu azot. Se modelează în brazde cu lăţimea la
coronament de 104 cm.
267
Înfiinţarea culturii. Cultura se înfiinţează după ce temperatura
solului se menţine constant câteva zile peste 14-15°C,
calendaristic în perioada 15 -25 mai. Se seamănă pe terenul
modelat câte două rânduri pe brazdă la 70-80 cm şi 15-20 cm sau
30-35 cm (pentru soiurile cu ramificare puternică) între plante pe
rând la adâncimea de 3-5 cm. Se folosesc 8-1O kg seminţe la ha.
Lucrările de îngrijire aplicate culturii semincere. Răritul

plantelor pe rând se efectuează la apariţia primelor frunze
adevărate, la distanţa de 30-35 cm. Se fac 2-3 praşile mecanice şi
manuale pentru af'anarea solului. Se asigură umiditatea constantă
în sol, prin irigări, pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Se
aplică două fertilizări faziale cu azotat de amoniu, una înainte de
înflorit a doua în perioada fructificării. Combaterea bolilor şi
dăunătorilor se efectuează pentru ascohitoza (Ascochyta
abelmoschl) care afectează fructele. Se fac tratamente la
semna1area atacului, cu Topsin M 1%, Benlate 1,0% sau Bavistin
1%. Pentru făinare (Erysiphe abelmoschi) se fac 3-4 tratamente cu
Morestan 0,5%, Karathane 1,0%, sau Afugan 0,5%.
Se fac 3 purificări biologice inainte de înflorit pentru
eliminarea plantelor netipice soiului. La ultima purificare se face
şi cârnitul plantelor pentru limitarea numărului de fructe pe plantă
la 10-14 fructe.
Recoltarea fructelor se face eşalonat pe măsură ce fructele au
ajuns la maturitatea fiziologică.
Extragerea seminţelor din capsule se face cu combina special
pregătită.
Producţia de seminţe variază între 700 şi 800 kg/ha.
268
CAPITOLULXIV
PRODUCEREASENUNŢELORLAPLANTELE
LEGUMICOLEDIN GRUPA VERDEŢURI
PRODUCEREASENUNŢELORLASALATADE
CĂPĂŢÂNĂ
Tipul plantei. Salata este o plantă anuală, erbacee, autogamă,
dar există posibilitatea ca la un procent de 2-6% din plante (în
funcţie de soi) polenizarea să se facă încrucişat. Cercetări
efectuate la soiurile de salată Dena, Salma, Zefir şi Selena
(Stef'anescu Elena, 2000), au evidenţiat manifestarea
cleistogamiei (polenizarea se realizează înaintea deschiderii
florii).
Descrierea plantelor semincere. Se cultivă trei varietăţi de
Lactuca sativa L. convar. incocta Helm:
- var. capitala L - salata de căpăţână;
var. crispa L. (var. secalinna Alef.) - salata de frunze;
- var. aurescens Alef- salata aurie;
convar. saliva, var. longifolia Lam. (var. romana
Garsault) - marula care formează căpăţâni mult alungite.
Frunzele de salată au formă, mărime şi culoare caracteristică

soiului, putând fi scurt-peţiolate, cu suprafaţa gofrată, marginile
netede sau dinţate. Tulpina florală este ramificată, începe să se
formeze după circa 50-65 zile de la semănat (figura 14.1.) şi poate
atinge înălţimea de 1-1,2 m.
Ramificarea tulpinii florale este
caracteristică soiului cultivat, plantele pot
ramifica mai aproape de solia 15-20 cm sau
la peste 30 cm (fig. 14.2.). Florile sunt
hermafrodite, dispuse în inflorescenţe.
Fructul de salată, impropriu denumit
sămânţă, este o achenă mică, de culoare albă,
argintie, neagră sau cafenie în vârf prevăzut
cu un papus (figura 14.3.).
Fig. 14.1. Plantă seminceră de salată
269
Masa a 1000 seminţe este de circa 0,8 - 1,2 g, masa
hectolitrică este de 440-480 g, iar într-un gram intră circa 900-
1000 seminţe. Facultatea germinativă a seminţelor (fructelor) se
salată este de 65-82 % şi durează circa 4-5 ani.
Fig. 14.2 Fig. 14.3.

Plante semincere se salată Seminte de salată

Toate varietăţile de salată sunt puţin pretenţioase faţă de
temperatură. Temperatura minimă de germinare este de circa 2-
30C, iar cea optimă de 15-20°C. La 5-l0°C seminţele răsar în
circa 6-1O zile de la semănat dacă solul este suficient de bine
aprovizionat cu apă. Temperaturile de 30-35°C inhibă germinaţia
seminţelor, determinând intrarea acestora în dormanţă (Ikuma şi
Thimann (1964), Gray (1977), Burzo şi colab. (2000).
Unele soiuri de salată nu răsar sau răsar cu dificultate în
condiţii de întuneric (când sunt semănate la adâncimea normală).
Borthwick şi colab. (1940), citaţi de Janick (1989) au determinat
influenţa spectrului de lumină asupra germinaţiei la soiul de salată
Grand Rapids şi au arătat că lungimea de 650 nm a influenţat
favorabil procentul seminţelor germinate în timp ce la 730 nm
germinaţia a fost inhibată. Din punct de vedere practic, circa 1%
din radiaţiile solare penetrează solul la o adâncime mai mare de
2,2 mm (Wooley şi Stoller, 1978). Din acest punct de vedere,
soiurile de salată fotosensibile se seamănă la adâncimea 5-6 mm
270
şi în cazul producerii răsadului la circa 2 mm sau chiar la
suprafaţa solului.
Salata este o plantă de zi lungă care în condiţii de zi scurtă
formează un aparat foliar bogat şi căpăţâni mari ce trec repede în
faza de tulpini florale.
Vemalizarea la salată variază de la soi la soi unele fiind chiar
insensibile.
La salată vemalizarea se realizează în perioada germinării
seminţelor şi răsăririi plantelor. Prince (1980) citat de Burzo şi
colab. (2000) arată că pentru vernaliazare sunt necesare 13 zile cu
temperaturi coborâte după 3 zile de la începerea germinării
seminţelor de salată. Expunerea seminţelor în curs de germinare
la temperaturi de 4°C timp de 5-20 zile determină formarea
tulpini florale cu 3-5 zile mai devreme faţă de martor (Knot şi
colab.,l937). Vemalizarea poate avea loc şi în timpul formării
seminţelor pe plantă dacă sunt expuse la temperaturi coborâte
(Wiebe, 1989).
Temperatura optimă de creştere şi dezvoltare normală a
plantelor este de 14-l8°C şi pentru formarea căpăţânilor de 12-
l40C. În faza de rozetă cu 5-6 frunze plantele rezistă la -5 ...-
60C, iar în faza de căpăţână temperaturile de -2...-3°C sunt
dăunătoare. Temperatura joacă un rol determinant în inducţia
florală iar la unele soiuri temperaturile de peste 20-25°C provoacă
apariţia prematură a tulpinilor florale. Polenizarea şi fructificarea
sunt afectate de valorile de temperatură. Temperatura
condiţionează obţinerea unor seminţe de calitate (Wurr şi
colab.,l986). Numărul seminţelor din inflorescenţe este influenţat
atât de condiţiile de temperatură ridicată cât şi de cele scăzute. În
condiţii de temperatură de 30°C ziua şi 20°C noaptea rezultă atât
producţii mici de seminţe şi de dimensiuni reduse faţă de culturile
semincere de salată care parcurg în perioada de înflorire şi
formare a seminţelor temperaturi de 25°C ziua şi 15°C noaptea
(Gray şi colab. 1989). Condiţiile de temperatură de 20°C ziua şi
10°C noaptea au prelungit durata de maturare a seminţelor însă
producţia de seminţe a fost cu 63% mai mare faţă de
temperaturile de 25°C ziua şi l5°C noaptea. Steiner şi Opoku-
Boateng (1991), citat de Wien (1997) a constatat o reducere a
masei seminţelor şi a numărului de seminţe formate pe plantă în
271
condiţiile de temperatură ridicată. Temperatura ridicată pe
parcursul formării şi maturării seminţelor determină o vigoare
scăzută a acestora dar creşte capacitatea de germinaţie în
condiţiile de semănat în câmp din primăvară. Gray şi colab.
(1988) arată că seminţele produse în condiţiile de temperatură de
20°C ziua şi 10°C noaptea şi-au pierdut germinaţia la temperaturi
de 30°C.
După parcurgerea etapei vegetative, în funcţie de soi şi tipul
salatei, plantele suferă modificări morfologice evidente şi anume
tulpina se alungeşte mult, ramifică, apărând în final
inflorescenţele. Unul din factorii determinanţi în inducţia florală
la salată este şi fotoperioada iar din acest punct de vedere soiurile
reacţionează diferit. Waycott (1993) grupează soiurile de salată în
trei categorii:
soiurile americane de tip Iceberg emit tijele florale în
condiţiile unei durate de 1 0-13 ore de iluminare zilnică;
soiurile de salată europene sunt foarte sensibile la
emiterea tijelor florale odată cu creşterea duratei de
iluminare. Aceste soiuri cultivate în condiţii de zi scurtă
sunt mult mai sensibile faţă de soiurile adaptate pentru
cultura din vară (Krug,1986);
soiurile aproape neutre Ia fotoperioadă (Ryder, 1988).
Thompson P.A. (1999) precizează că toţi factorii de mediu
acţionează asupra calităţii germinaţiei seminţelor.
Faţă de umiditate este pretenţioasă, mai ales în timpul răsăririi
şi formării căpăţânilor. Insuficienţa umidităţii din sol însoţită şi de
temperaturi ridicate duce la apariţia tulpinilor florale prematur
influenţând astfel numărul şi calitatea seminţelor (Izzeldin şi
colab. 1980). Excesul de umiditate este dăunător ducând la
îmbolnăvirea plantelor putrezirea şi pieirea lor.
Salata preferă soiuri bogate în materie organică, cu pH
cuprins între 6-7. Nu suportă soiurile acide.
PRODUCEREA SEMINŢELOR
Distanţa de izolare. La înfiinţarea culturii se asigură între
soiuri o distanţă de izolare de 200 m. De menţionat că
impurificările biologice (prin polenizare directă) sunt foarte
reduse sau inexistente în schimb se pot produce impurificări
272
mecanice după formarea papusului prin vânt. De aceea la alegerea
izolării în spaţiu dintre soiuri se va ţine cont de direcţia vântului
dominant.
RotaJia culturilor. Bune premergătoare sunt culturile
prăşitoare care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice
(solanacee, cucurbitacee, vărzoase) sau cele de mazăre şi fasole.
Nu se cultivă pe aceiaşi solă decât după minimum 2 ani.
Pregătirea terenului în toamnă se face în funcţie de soiul ales
pentru reînmulţire. Unele soiuri au o rezistenţă mai bună la
temperaturile negative din iarnă şi pot fi cultivate din toamnă, iar
altele sunt foarte sensibile şi se seamăna primăvara devreme.
Astfel, în funcţie de soiul cultivat se va face şi pregătirea terenului
în toamnă.
Pentru culturile semincere de salată care se înfiinţează toamna
pregătirea terenului se face începând din a doua decadă a lunii
septembrie şi constă în: desfiinţarea culturii anterioare; nivelarea
de întreţinere; fertilizarea, cu circa 3 t/ha gunoi de grajd bine
descompus, 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică;
arătura adâncă la 28-30 cm; mărunţirea arăturii cu grapa cu
discuri; modelarea terenului în brazde cu lăţimea la coronament
specifică utilajelor din dotare;
Pentru culturile semincere care se înfiinţează primăvara, în
toamnă terenul se pregăteşte la fel ca la culturile semincere care
se însămânţează toamna, dar arătura adâncă se lasă nemărunţită.
În primăvară solul se mărunţeşte, se administrează 200 kg/ha
azotat de amoniu, se erbicidează cu Balan 6-8 1/ha şi se
modelează în brazde.
ÎnfiinJarea culturii semincere se face tomna (pentru soiurile
rezistente la temperaturi negative, Polul Nord sau Silvia) între
1-15 octombrie prin răsad nerepicat cu vârsta de 30-35 zile,
produs pe brazde reci sau în palete alveolare, fie prin semănat
direct în câmp în perioada 20 septembrie-O! octombrie. În ambele
situaţii, până la venirea îngheţului plantele trebuie să formeze o
rozetă de 3-4 frunze bine dezvoltată. Data semănatului se va alege
în funcţie de condiţiile clirnatice ale anului sau de prognoza meteo
deoarece în toamnele lungi există pericolul ca plantele să formeze
căpăţâna, iar sub această formă nu rezistă peste iarnă în câmp.
273
Înfiinţarea culturii semincere in primăvară se poate face prin
semănat direct sau prin răsad, în perioada 15-30 martie. Cantitatea
de sămânţă folosită pentru semănatul direct este de 2-2,5 kg şi
poate scădea la circa 1 kg dacă se folosesc semănători de precizie.
Pentru producerea răsadului necesar unui ha de cultură seminceră
este necesară cantitatea de 1,0-1,5 kg.
La culturile înfiinţate in toamnă se seamănă sau se plantează
3 rânduri pe brazdă la 40 cm între rânduri şi 20-30 cm între
seminţe sau plante pe rând. În primăvară rândul de la mijloc se va
elimina unele plante fiind folosite la completarea golurilor, iar
restul se pot valorifica după formarea părţii comestibile.
Primăvara culturile semincere de salată se vor înfiinţa pe teren
modelat, prin semănat sau plantat, câte două rânduri pe brazdă la
distanţa de 70 sau 80 cm între rânduri şi 20-30 cm între plante pe
rând.
Lucrările de îngrijire ale culturii semincere sunt: răritul
plantelor de 2 ori pentru culturile semănate direct, prima dată la
10-15 zile de la răsărire, lăsând 8-1O cm distanţă între plante, iar
al doilea la circa 15 zile de la primul rărit la 20 sau 30 cm;
completarea golurilor pentru cele înfiinţate prin răsad; fertilizarea
fazială imediat după primul rărit cu 100 kg/ha azotat de amoniu,
200 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sulfat de potasiu; 3-4 irigări,
prima după semănat, a doua la circa 20 zile după prima, iar
celelalte două înainte de înflorit respectiv la formarea seminţelor;
praşile manuale şi mecanice; combaterea bolilor şi dăunătorilor; 3
purificări biologice, prima când plantele sunt în faza de căpăţână,
a doua în momentul apariţiei tijelor florale; iar a treia la înflorirea
deplină; crestarea căpăţânilor pentru uşurarea emiterii tijei florale
(lucrarea se execută doar la soiurile cu căpăţâna foarte îndesată,
se face cu multă atenţie pentru a nu răni vârful de creştere).
Recoltarea semincerilor de salată se face în momentul când
50% din seminţe au ajuns la maturitate. Tijele florale se taie cu
secera cât mai aproape de punctul de ramificare pentru a avea cât
mai puţine resturi vegetale în masa de seminţe treierate. Lucrarea
se execută dimineaţa pentru a evita scuturarea seminţelor. Tijele
florale se aşează în picioare în snopi, iar după uscare se treieră.
Producţia este de 400-500 kg seminţe condiţionate.
274
PRODUCEREASEN.UNŢELORLASPANAC
(Spinacia oleraceae L. var. spinosa Moench)
Tipul plantei. Plantă legumico!ă anuală, erbacee, alogamă,

dioică. În condiţii de mediu normale raportul între plantele femeie
şi mascule este de 1:1.
Descrierea plantelor semincere.
Formează o rozetă de frunze mai mult sau mai puţin
compactă. Frunzele sunt cărnoase, au limbut ovat sau lanceolat,
cu suprafaţa netedă sau puţin încreţită. Tulpina floriferă este
glabră, erectă, striată, fistuloasă, simplă sau ramificată, înaltă de
50-70 cm. Florile sunt unisexuate, plantele sunt dioice. Plantele
femeie faţă de cele mascule formează frunze mai mari, rozete
bogate iar tijele florale apar mai târziu. La plantele mascule tijele
florale apar înaintea celor femeie, florile rămân deschise şi
asigură polenul necesar polenizării florilor femeie pe toată
perioada. (figura 5.35).
a. b.
Fig. 14.4- Plantă seminceră femelă (a) şi masculă (b) la
spanac
275
Plantele înfloresc în lunile mai-iunie. Este o plantă
alogamă, cu polenizare entomofilă.
Fructul este pseudoachenă sferică, sau colţuroasă, cu 3-4
spini denumită impropriu sămânţă. Masa hectolitrică este de 500-
600 g la seminţele sferice şi 350-450 g la cele colţuroase, iar într-
un gram intră 110-120 seminţe sferice şi 85-90 seminţe
colţuroase. Facultatea germinativă este mică de 50-70% şi se
păstrează 4-5 ani.
Injluenţafactorilor de vegetaţie
Seminţele încolţesc la temperatura de 2-3°C, plantele suportă
temperaturi negative putând ierna în câmp. Temperatura optimă
de creştere este de 14-l8°C. La temperaturi prelungite de l9°C
ziua şi 11oc noaptea în perioada de creştere vegetativă determină
o inhibare a emiterii tulpinilor florifere (Rappaport şi Wittwer,
1956, citat de Burzo şi colab. 2000). Temperaturile ridicate
influenţează apariţia prematură a tijelor florale. Ca şi la salată
vernalizarea nu este obligatorie pentru inducerea tijelor florale.
Nu este pretenţios faţă de lumină, putând creşte vegetativ la o
intensitate de 4000-5000 lucşi. Este o specie de zi lungă. Are
cerinţe mari faţă de umiditatea solului şi atmosferică. Excesul de
umiditate provoacă pătarea şi putrezirea frunzelor, iar seceta
contribuie la obţinerea unor frunze mici, fibroase şi grăbeşte
apariţia tijelor florale. De asemenea, primăvara în anii foarte
secetoşi lipsa umidităţii în atmosferă şi în sol cât şi temperaturile
peste 20°C în faza de formare a rozetei de frunze determină
apariţia unui număr mare de plante mascule în detrimentul
plantelor femeie. Dacă în această fază nu se aplică o irigare
procentul de plante mascule din cultura seminceră poate fi foarte
mare, în unele cazuri ajungându-se la doar 30% plante femeie,
ceea ce ar afecta dramatic producţia de seminţe şi calitatea
acestora. Spanacul preferă soiurile adânci, permeabile, neutre
(6,5-7,5), bogate în elemente nutritive, în special în azot. Soiurile
prea uşoare care pierd repede umiditatea nu sunt indicate pentru
cultura seminceră de spanac şi nici cele grele şi reci în care
plantele cresc încet şi astfel intră cu vegetaţia în perioada cu zile
lungi. La culturile înfiinţate în toamnă fertilizarea excesivă cu
azot sensibilizează plantele la ger datorită creşterii luxuriante a
276
frunzelor şi scăderii concentraţiei sucului celular în elemente
minerale.
DistanJa de izolare: 1500 m.
Rotajia culturii. Poate reveni pe aceeaşi so1ă după minimum
2 ani. În cazul în care cultura anterioară a fost infestată de
fusarioză este bine ca această specie să revină pe acelaşi teren
după 3 ani. Bune premergătoare sunt castraveţii, tomatele sau
varza.
Pregătirea terenului în toamnă constă în fertilizarea cu 400
kg/ha superfosfat. Acesta se încorporează în sol prin arătura
adâncă la 28-30 cm.
Culturile semincere de spanac se înfiinţează frecvent în
toamnă. Imediat după arat se efectuează mărunţirea solului apoi
modelarea terenului în brazde late de 104 cm.
Pentru culturile semincere care se vor înfiinţa primăvara în
prima urgenţă, se poate pregăti terenul tot din toamnă sau cu 5-6
zile înainte de semănat, Se mărunţeşte arătura, se aplică circa 100
kg/ha azotat de amoniu, se erbicidează cu Ro-neet 6 l/ha care se
încorporează în sol apoi se modelează terenul.
ÎnfiinJarea culturii semincere în toamnă poate începe din a
doua decadă a lunii septembrie până în prima decadă a lunii
octombrie astfel încât semănăturile trebuie să intre în iarnă cu
rozeta de frunze bine formată. Primăvara semănatul se face
începând din prima decadă a lunii martie până cel târziu în ultima
decadă a lunii martie.
În situaţia în care din cauza temperaturilor negative
prelungite, sau datorită alternanţelor de temperatură, foarte
scăzute şi foarte ridicate din iarnă, parte din plante pier. Dacă
golurile sunt foarte mari, spanacul se poate reî nsămânţa în
primăvară.
Se seamănă câte 3 rânduri pe brazdă la 40 cm în toamnă (unii
tehnologi recomandă câte 4 rânduri pe brazdă) şi câte două
rânduri la 70 cm în primăvară. Adâncimea de sem ănat este 3-4
cm la semănatul în toamnă şi de 2-3 cm în primăvară. Se foloseşte
o normă de 15-18 kg seminţe la ha pentru semănatul din toamnă
şi 8-1O kg/ha pentru cel din primăvară.
277
Lucrările de îngrijire aplicate culturii sunt:
2-3 irigări, primele pentru răsărire şi formarea rozetei
de frunze (în caz de secetă, pentru culturile înfiinţate în
primăvară), iar a treia imediat după înflorirea plantelor
femeie;
răritul se efectuează astfel: se elimină total rândul (sau
rândurile) din mijloc şi se valorifică frunzele de spanac.
Pentru rândurile marginale rămase dacă plantele sunt
foarte dese se efectuează într-o primă etapă o bucbetare
a plantelor la 5-1O cm, iar după înfloritul plantelor
femeie se face o rărire a plantelor la 10-15 cm;
1-2 praşile mecanice, la ultima praşilă manuală, care se
va efectua după înflorit, se el imină, prin smulgere, toate
plantele mascule uscate;
combaterea bolilor şi dăunătorilor;
2 purificări biologice, prima în faza de rozetă când
plantele au 4-5 frunze, iar a doua la apariţia tulpinilor
florale. Se elimină astfel toate plantele netipice soiului,
cele slab dezvoltate, dar şi cele care au emis prea
devreme sau prea târziu tijele florale.
.
Fig. 14.4.-Plante femeie şi mascule de spanac -

Organic Seed All.iancc · W\\ \;-_seedalliauce_org
Recoltarea semincerilor. Semincerii se recoltează când 1/3-

1/2 din plante încep să se îngălbenească, seminţele sunt tari şi au
culoarea verzui-cafenie. Tijele florale se taie cu secera şi se
aşează în snopi în picioare. După uscare se treieră cu combina.
278
------ --- - ------ - ----"

TERMENI UTILIZAŢI ÎN PRODUCEREA DE SEMINŢE
(ordinul 1269/2005)
Termen Definirea termenilor de s}>ecialitate utilizaţi

Procedură prin care autoritatea naţional ă desemnată
prin lege, ISCSMS, supraveghează şi monitorizează,
Acreditare
recunoaşte că un organism sau o pe rsoană este
competentă să efectueze activităţi specifi ce.
Persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul
Agent Agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale să
economic realizeze producerea, prelucrarea şi comercializarea
seminţelor şi materialului sădhor.
Persoană fizică sau juridică autorizată care
înfiinţează culturi semincere pe teren propriu
Agricultor
(proprietate, arendă, închiriere) şi execută lucrările
multiplicator
tehnologice specifice în vederea producerii de
sămânţă sau material săditor.
Persoană juridică sau fizică, care a creat sau
identificat prin metode ştiinţifice un soi. Pot fi:
institutele sau staţiunile de cercetări agricole,
institutele de învăţământ superior de profil agricol şi
Ameliorator
alte institute, producători privaţi, spe cializate în
acest scop, fmne străine sau agenţii ale acestora,
asociaţii între instituţii de cercetare, producători
privaţi şi firme străine etc.
Planta la care fecundarea se realizează între gameţi
Alogamă formaţi pe indivizi diferiţi. Sinonim: Plantă cu
fecundare străină
Totalitatea caracteristicilor şi însuşirilor morfo-
biologice proprii unui soi, care corespund cu cele
Autenticitatea
descrise în literatura de specialitate sau în actele pe
soiului
baza cărora s-a făcut omologarea (în cazul soiurilor
noi)
Autenticitatea Totalitatea caracteristicilor şi însuşirilor , prin care o
speciei specie se poate identifica în mod cert
Plantă care se autofecundează în mod natural (care
Autogamă
se polenizează în mod natural cu polen p ropriu)
Separarea seminţelor pe cale mecanică, după
Calibrare dimensiuni şi mărime.
279
Termen Definirea termenilor de specialitate utilizaţi
Material biologic certificat (plante, fructificaţii,
seminţe, tuberculi, bulbi, butaşi etc.), destinat pentru
semănat sau plantat, produs pe baza unei metodici şi
tehnologii ştiinţifice. În procesul de producere a
Categorie seminţelor, categoriile biologice sunt defmite ca: SA
biologică - sămânţa amelioratorului; SPB - sămânţa de
prebază; SB - sămânţă de bază; SC - sămânţa
certificată: C1, C2, hibrizi comerciali F1, material
săditor legumicol selecţionat şi autentic; c -
sămânţă comercială; St - sămânţa standard.
Act oficial care însoţeşte orice cantitate de material
vegetativ introdus de peste graniţă şi care garantează
Certificat
lipsa patogenilor, dăunătorilor şi buruienilor înscrise
fitosanitar
în lista de carantină sau a bolilor, dăunătorilor şi
buruienilor de care ţara importatoare se fereşte.
Stabilirea categoriei biologice pe baza controlului în
Certificarea
câmp şi analizelor de laborator şi eliberarea actelor
seminţei
conform normelor în vigoare.
Oferirea spre vânzare, expunerea spre vânzare,
vânzarea, posedarea în vederea vânzării şi orice
tranzacţie prin care dreptul de proprietate al
seminţelor este transferat de la o persoană la alta sau
Comercializare prin care seminţele sau materialul săditor sunt
transferate de la o persoană la alta printr-un contract
potrivit căruia acestea vor fi folosite pentru a
produce seminţe sau pentru a obţine recoltă pentru
orice utilizare.
Totalitatea speciilor (plante cultivate sau spontane)
Componenţa ale căror seminţe se găsesc într-o probă de analiză.
botanică Componenţa botanică se exprimă prin numărul de
seminţe la kg sau gravimetric în procente.
Complex de operaţii tehnologice în vederea aducerii
Condiţionare seminţei la condiţiile de calitate stabilite prin
standarde, norme interne sau convenţii între părţi.
Prezenţa pe învelişul seminal a diferiţilor agenţi
Contaminare patogeni sau saprofiţi, care nu se găsesc în relaţii
intime cu acesta.
280
---· --

Operaţiile prin care se stabilesc la culturile destinate
producerii de sămânţă: autenticitatea seminţei,
Controlul puritatea biologică, tipicitatea, gradul de
culturilor contaminare şi infectare cu agenţi patogeni, gradul
de îmburuienare etc., în vederea certificării
seminţelor
Cultivar Sinonim: Soi, hibrid.
Orice organism de origine animală care provoacă
diferite tipuri de vătărnări plantelor, părţilor de
Dăunător plante. În grupa dăunătorilor sunt incluse: insectele,
.. nematodele, rozătoarele,
acar1enn, păsările
dăunătoare am-iculturii etc.
Procedură prin care un furnizor dă o declaraţie că un
produs, proces sau serviciu este conform cu
Declaraţia
condiţiile specificate în prezentele reguli şi norme
furnizorului
prin documente proprii (certificat de calitate sau
eticheta fumizorului).
Procedură prin care multiplicarea seminţelor şi
Declaraţia de
materialului săditor solicită ICMS - ului înscrierea la
multiplicare
multiplicare.
Trecerea seminţei de la o categorie superioară la alta
Declasare
inferioară.
Persoana fizică sau juridică care îndeplineşte
Furnizor condiţiile preliminare legale să desfăşoare în mod
autorizat profesional cel puţin una din următoarel e activităţi:
producere şi/ sau preluare şi 1 sau comercializare.
Heterogenitat
Neuniformitatea indicilor de calitate a unui lot de
ea lotului de
sămânţă în unul sau mai multe din punctele sale.
seminţe
Prezenţa în ţesuturile seminale a diferiţilor patogeni
Infectare sau saprofiţi care se găsesc în relaţii intime cu
acestea.
Prezenţa în ţesuturile seminale a diverselor
Infectare microorganisme patofite sau saprofite care se
aparentă manifestă la exterior sub diferite forme (pete,
picnidii, peritecii, putreziri etc.).
Prezenţa în interiorul seminţelor a diverselor
Infectare
microorganisme patofite sau saprofite care nu se
ascunsă
manifestă sub nici o formă la exterior.
281
Prezenţa în/printre seminţe a diferiţilor dăunători vii,
Infestare
aflaţi în diferite faze de dezvoltare.
Inspector Persoana recunoscută de autoritatea desemnată ca
acreditat având competenta să îndep1inească inspecţia în
(aprobator) scopuJ certificării.
[nspector Funcţionar al Autorităţii de Certificare care
oficial inspectează culturile destinate producerii de sămânţă
(aprobator) pentru certificare.
Inspecţia
Inspecţia realizată de responsabili oficiali.
oficială
Listă oficială Cuprinde soiurile de plante agricole omologate

de soiuri sau pentru a fi cultivate pe teritoriul României şi
hibrizi specificarea menţinătorului.
Anumită cantitate de sămânţă (variabilă în funcţie de

Lot de
specie), omogenizată şi individualizată dintr-o
sămânţă
anumită partidă de sămânţă
Părţi ale plantei şi tot materialul plantei incluzând
Material de
portaltoiul destinat pentru înmulţire şi pentru
înmulţire
producţia de legume
Plante întregi şi părţi de plante, inclusiv componenţii
Material de
plantelor altoite, destinate plantării pentru producţia
plantare
de legume
Suprafaţă de teren ocupată de o cultură destinată
Lot semincer
producerii de sămânţă
Persoana juri dică sau fizică indicată în registrul de
stat ca responsabilă de menţinerea unui soi cu
caracteristicile avute la data înscrierii în registrul de
Menţinător
stat. Poate fi amelioratorul soiului sau persoana
autorizată căreia amelioratorul i-a transferat acest
drept printr-otranzacţie legală.
Specii de bacterii şi ciuperci care se dezvoltă pe
Microorganis ţesuturile se minţelor în timpul transportului şi
me de depozit păstrării pe o perioadă de timp mai scurtă sau mai
lungă
282
Omogenitatea Proprietatea unui lot de sămânţă de a prezenta, în
seminţei orice punct al său, indici de calitate asemănători
Cantitate de sămânţă din acelaşi soi (linie, hibrid), de
Partidă de aceeaşi provenienţă şi categorie biologică, recoltată
sămânţă de pe o anumită suprafaţă de teren care a primit
lucrări agrotehnice asemănătoare.
Persoană instruită, testată şi recunoscută de către
Persoană autoritate de acreditare ca având competenţă să
acreditată efectueze activităţi specifice şi ca urmare să semneze
documente, rapoarte în domeniul respectiv.
Plantă cu caractere şi însuşiri ereditare valoroase de
la care se recoltează pentru înmulţire seminţe sau
Plantă mamă
părţi vegetative (tuberculi, rădăcini, bulbi, butaşi
etc.)
Operaţia prin care se aplică o plombă, capsă sau
sigiliu unui ambalaj care conţine seminţe, în aşa fel
Plombate încât substituirea parţială sau totală a conţinutului să
nu poată fi făcută rară urme sau distrugerea plombei,
capsei sau sigiliului. Sinonim: Sigilate
Grupul de indivizi înrudiţi, dar diferiţi d.p.d.v.
genotipic, aparţinând unei specii şi care ocupă un
anumit areal, se reproduc în acelaş i mod, au aceleaşi
Populaţie variaţii ereditare şi au suferit aceleaşi acţiuni ale
locală selecţiei. La speciile autogame repr ezintă un amestec
de mai multe linii pure homozigote; la speciile
alogame reprezintă un amestec de heterozigoţi în
pemianentă schimbare.
Complexul de fenomene fiziologice şi biochimice
care au loc în unele seminţe, după maturitatea de
Post-maturaţie
recoltare şi în urma căruia seminţ ele devin apte să
germineze normal în condiţii obişnuite.
Cantitate reprezentativă de sămânţă extrasă în
Probă
vederea determinării caracteristicilor lotului.
Probă pentru Porţiunea din proba de laborator care se supune
analiză analizelor.
283
Termen Defmirea termenilor de specialitate utilizaţi
Probă rezultată din amestecarea şi omogenizarea
Probă
probelor elementare. Sinonim: probă omogenizată
compusă
Probă de Probă extrasă din proba compusă care se trimite
laborator laboratorului pentru analize.
Probă Cantitatea de sămânţă luată dintr-un singur loc al
elementară lotului şi o singură dată. Sinonim: Probă primară
Probă primară Sinonim: Probă elementară
Locul de cultură de pe care a fost obţinută o anumită
Provenienţă
partidă de sămânţă
Operaţiunea de eliminare din loturile de producere a
Purificare
seminţei a tuturor plantelor netipice soiului, liniei
biologică
sau hibridului respectiv.
Conţinutul procentual de sămânţă pură faţă de masa
Puritate fizică totală a probei analizate.
însuşirea germenilor de a ieşi la suprafaţa unui strat

Putere de
acoperitor (de nisip, pământ) într-un anumit număr
stăbatere
de zile.
Inlocuirea periodică a seminţelor şi materialului
Reînoirea
săditor cu seminţe şi material săditor cu însuşiri
seminţelor şi
biologice şi culturale superioare, care se încadrează
materialului
în standardele, normele interne sau alte reglementări
săditor
în vigoare.
Cuprinde toate soiurile de plante agricole omologate
Registru de
pentru a fi cultivate pe teritoriul României şi
stat
specificaţia menţinătorului.
Sondator Funcţionar al Autorităţii de certificare care
recoltează seminţele înscrise pentru certificare.
oficial
Persoana juridică sau fizică cu drept de proprietate
Titular asupra soiului omologat destinat reproducerii,
comercializării etc.
284
BffiLIOGRAFIE
1. Aardra Kachroo, Mikhail E. Nasrallah and June B.

Nasrallah, Self-lncompatibility in the Brassicaceae, The
Plant Cell, Voi. 14, S227-S238, May 2002.
2. Alison, A., Powell şi Matthews, S., 2003, Rapid evaluation
of storage potential of seed peas, ISHS Acta Horticulture 83:
Symposion on Seed problems in Horticulture.
3. Alterton, J.C., Craigon, J şi Basher, E.E., 1990, Flowering
and bolting in carrot. Juvenility, cardinal temperatures and
thermal time for vemalization, Joumal of Horticultural
science, nr. 65, pag. 423-429.
4. Ambăruş Silvica, 1999, Perfecţionarea unor vengt
tehnologice privind îmbunătăţirea tehnologiei de producere a
seminţelor la ardei, Teză de doctorat.
5. Apahidean, Al.S., Apahidean, Maria, 2001, Legumicultură
specială, Editura Academicpres, Cluj-Napoca.
6. Ashworth, Suzanne, Seed to Seed. Seed Saving and
Growing Techniques for Vegetable Gardeners U.S.A. 2002.
7. Bassett, M. J. 1986. Breeding Yegetable Crops. Avi
ublishing, Westport.
8. Baker, Larry, Hendricks, J. Scott; and Jones, Rick.
"ASGROW Onion Crop Management Report, Factors
Affecting Onion Bulb Quality." Asgrow Seed Company.,
North Central States Station, 1984
9. Bălaşa, M., 1973, Legumicultură, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
10. Beii,G.E., McDonald,M.B., Danneberger, Jr., T.K.,
Martin, St. S.K., 1998, Sources of Variation in Computer
Imaging of Electrophoretic Gels, Crop Science voi. 38, pag.
523-526.
11. Bennett, Mark, A., 2000, The use of biologicals to enhance
vegetable seed quality, Department ofHorticulture and Crop
Science
The Ohio State University.
12. Benjamin, L.R., Garry, A.Mc., Gray, D., 1997, The Root
Vegetables: beet, carrot, parsnip and Turnip, The
Physiologyes ofVegetable Crops, 1997, pag. 553-580.
285
13. Bennett Mark A. 2008, Seed Enhancements, Department of
Horticulture and Crop Science, The Ohio State University.
14. Benoit, F., Custerman, N., Claus, A., 1981, Reduction of
bolting in self-blanching celery, celeriac, andive and chinese
cabage, Acta Horticulture, nr. 122, pag. 121-131.
15. BerarV. 1998, Legumicultură, EdituraMirton, Timişoara.
16. Biddle, A.J., King, J.M., 2003, Effect of harvesting on pea
seed Quality, ISHS Acta Hot1iculture 83.
17. Black, M., Bewley J.D. şi Halmer P., 2006. The
Encyclopedia of Seeds: Science, Techno!ogy and Uses.
CAB International.
18. Bratu Elena, Costache M., Roman Tr., Costache C-tin,
Bolile şi dăunătorii culturilor de ardei, Editura Agris-
Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
19. Bratu Elena, Costache M., Roman Tr., Costache C-tin,
Bolile şi dăunătorii culturilor de ceapă, usturoi şi praz,
Editura Agris-Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
20. Butariu, H. şi colab., 1992, Legumicultură, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti.
21. Budoi Gb., Agrochimie, vol.Il, Îngrăşăminte, tehnologii,
eficienţă, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,
2001.
22. Burzo 1., Toma S., Voican Viorica, Amăriuţei Alexandrina,
Şelaru Elena, Popescu V., Crăciun C-tin, 2000, Fiziologia
plantelor de cultură, voi. 4., Fiziologia legumelor şi a
plantelor floricole, Editura Ştiinţa.
23. Ceauşescu, 1., Legumicultura generală şi specială, 1984. Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
24. Chandel, R.S., Thakur, R.K., Bhardwaj, Pathania, N.,
2004, Onion seed crop pollination: a missing dimension in
mountain horticulture, ISHS, Acta Horticulture 631.
25. Chira Elena, Badea Rodica, Tudor Mihai, 2005, Cultura
morcovului, ICDLF- Vidra.
26. Chilom Pelaghia, 2002, Legumicultură generală, editura
Reprograph, Craiova.
27. Ciofu Ruxaodra, Drăghici Elena, 2002, Ghid de
producerea seminţelor de plante legumicole, editura Atlas
Press (Genicod), Bucureşti.
286
28. Ciofu Ruxandra, Drăghici Elena, 2003, Producerea
seminţelor şi materialului săditor legumicol, editura Atlas
Press (Genicod), Bucureşti.
29. Ciofu, Ruxandra şi colab.,2003, Tratat de Legumicultură,
ed. Ceres.
30. Colesnic, Margareta,2002, Producerea seminţelor la varză,
Teză de doctorat.
31. Coons, J.,M., Kuehl, R.,O., şi Simons, N.R.,
1990"Tolerance of ten lettuce cultivars to hight temperature
combinated with NaCI during germination, Journal of the
American Society of Horticultural Science, nr. 115, pag
1004-1007.
32. Copeland, L.O.; McDonald, M.B. 2001, Principles of seed
science and technology. New York, 659, Chapman & Hali.
4th ed. 409 p.
33. Costache M., Tomescu Ana, Costache C-tin, Roman Tr.,
2005, Bolile şi dăunătorii culturilor de tomate, Editura
Agris-Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
34. Costache M., Roman Tr., Costache C-tin, 2005, Bolile şi
dăunătorii culturilor de rădăcinoase: morcov, pătrunjel
pentru rădăcină, păstârnac, ţelină şi sfecşă roşie, Editura
Agris-Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
35. Costache M., Roman Tr., Costache C-tin, Bratu Elena,
2005, Bolile şi dăunătorii culturilor de pătlăgele vinete,
Editura Agris-Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
36. Costache M., Roman Tr., Costache C-tin, Gheorghe
Marinescu, 2005, Bolile şi dăunătorii culturilor de
castraveţi, pepeni, dovlecei şi dovleci, Editura Agris-
Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
37. Costache M., Roman Tr., Costache C-tin, 2005, Bolile şi
dăunătorii culturilor de crucifere: varză, conopidă, gulii şi
gulioare, Editura Agris-Redacţia Rev. Agricole, Bucureşti.
38. Conner, J. K., Rush, S. ,1996, Effects of Oower size and
number of pollinator visitation to wild radish, Raphanum
raphanistrum", Oecologia, Voi. 105, nr. 4, pag 509-516.
39. Crosthwait, S.K., Jenkins, G.,I., 1993, The role of leaves in
the perception of vemalizing temperature in beet, Journal of
Experi,ental Botany, nr. 44, pag 801-806.
40. Currah, Lesley, 1986, Studie son Flowering and
Pollination in Onion, Ph D Thesis, Uni. Of London.
287
41. Davidescu, D., Davidescu,Velicica, 1992, Agrochimie
horticolă. Editura Academiei Române, Bucureşti.
42. Deunff, Z.Le, 2004, Pea seed development and evolution of
its ability to germinate, ISHS Acta Horticulture 253.
43. Dobrescu, A, Delian, Elena, Drăgbici, Elena, 2000,
Efectul biostimulator al câmpului magnetic asupra
germinării seminţelor de mazăre, Lucrări ştiinţifice,
Agronomie, seria XLITI.
44. Doru, Gabriela, 1970, Mazărea şi fasolea, Editura Ceres,
Bucureşti.
45. Drăgbici, Elena, 2000, Legumicultură generală, editura
Granada, Bucureşti.
46. Drăghici, Elena, 2002 Legumicultură, editura Granada,
Bucureşti.
47. Drăghici, Elena M., 2004, Legumicultură, editura
Elisavaros, Bucureşti.
48. Drăghici Elena Maria, 2006, Producerea seminţelor şi
materialului săditor legumicol, editura Atlass Press,
Bucureşti. reeditare 2008, 236 pag., ISBN 973-7767-01-2.
49. Elena Maria Drăghici, 2009, Producerea seminţelor şi
materialului săditor la speciile legumicole, Editura Atlas
Press.
50. Dabrowska B, 1994, Preliminary studie son the influence of
soil type on seed vigor of tomato early cultivars and line,
Plant Breeding, Abstract,vol. 64, nr. 12, pag. 1804.
51. Duman, lbrahim, Diizyaman, Eftal, Esiyok, Dursun,
Vural, Hiiseyin, Erkan, Semih, 2005, lmproving
Productivity of Open-pollinated Processing Tomato
Cultivars, Hort Science, Volumul40, Nr. 6.
52. Dumitrescu, M., Bălaşa M., Raicu Cristina, Lemeni V,
Zăvoi A.,1977, Tehnologia producerii seminţelor şi a
materialului săditor la plantele legumicole, Editura Ceres,
Bucureşti.
53. Dumitrescu M., Scurtu L. Stoian L., Glăman Gh..,
Costache M., Diţu D., Roman Tr., Lăcătuş V., Rădoi V.,
Vlad C., Zăgrean V., 1998, Producerea legumelor, Ed.
Artprint, Bucureşti.
54. Eenink, A.H., 2003, Seed Dormancy in lettuce: influence of
temperature on induction and expression of seed dormancy
288
and studie son the inheritance, ISHS Acta Horticulture 111,
Symposion on Vegetable and Flower seed Production.
55. Glăman, Ghe. Şi colab., 1997, Memorator Horti-viticol, Ed.
APTPRINT, Bucureşti.
56. Glăman Gbe., Ambăruş Silvica, 1999, variabilitatea unor
caractere la soiul de pepene galben Ogen, Hortimform, nr. 6.
5 7. George, R. A. T. 1985. Vegetable Seed Production.
Longman Press, Essex.
58. Grassbaugh, Elaine M., Bennett, Mark A., 2005, Factors
affecting vegetable stand establishment, Seed Biology,
Scientia Agricola, Department of Horticulture and Crop
Science,The Ohio State University.
59. Gutterman, Y., 2002, Germinability of seeds as a functiom
of the materna} environment, ISHS Acta Horticulture 83:
Symposion on Seed Problems in Horticulture.
60. Hanisova, A., Krekulc, J .., 1975, Tratment to shorten the
development period of celery (Apium graveolens L.) Journal
ofHorticultural Science, nr. 50, pag. 97-104.
61. Havey, Michae, 2001, Genetic Analyses of Seed Yield in
Onion, Joumal Of The American Society For Horticultural
Science.
62. Hartman, H.T., kester, D.E., Davis, F.T., 1997, Plant
propaation - Principles and practices, Pretice Hali, Geneve.
63. Hiscock, S.J., Dewey, F.M., Coleman, J.O.D., aud
Dickinson, H.G. (1994). Identification and localization of
an active cutinase in the pollen of Brassica napus L. Planta
193,377-384.
64. Horgoş Arsenie, 1999, Legumicultură specială, Editura
Mirton, Timişoara.
65. Horgoş Arsenie, 2003, Legumicultură specială, Editura
Agroprint, Timişoara.
66. Hoza, Gheorghiţa, 2001, Legumicultură, Editura
Elisavaros, Bucureşti,
67. Hoza, Gheorghiţa, 2004, Legumicultură, aplicată, Editura
INVEL Multimedia,Bucureşti.
68. Ind rea, D., Apahidean S. , 1995, Ghid practic pentru cultura
Jegumelor, Editura Ceres, Bucureşti.
69. Jalink, H., R. van der Schoor, Birnbaum, Y.E., Bino,
R.J., Seed chlorophyll content as an indicator for seed
maturity and seed quality, ISHS, Acta Horticulture 504.
289
70. Jeffrey H. McCormack, 2004, Tomato seed production.
71. Hadavizadeh, A., George, R.A.T., 2004, The effect of
mother plant nutrition on seed yield and seed vigor in pea
(pisum sativum L) cultivar Sprite, ISHS Acta Horticulture
253: IV International Symposion on Seed Research in
Horticulture.
72. Kalloo, G., Bergh, B.O., 1993, Genetic lmprovement of
Vegetable Crops, Program Press, Oxford.
73. Kamachi, S., 1990, Bulb dormancy and storage physiology
Onion and Allied Crops, CRC. Press, Boca Raton, Florida,
pag. 89-lll.
74. Kretschmer, M., 2004, lnfluence of different storage
condition on germination of spices seeds, ISHS Acta
Horticulture 253.
75. Krug, H., 1991, Gemuseproduktion, Berlin.
76. Lada,R., Stiles, A., Surette, M.A., Sturz, A.V., Blake,
T.J., Caldwell, C., Novak, J., 2004, Effect of various
temperature regimes on germination and role of salicylates
in promoting germination at low temperature, Can Journal
Plant Sci. nr. 82, pag. 443-450.
77. Lamborn, E., Ollerton, J., 2000, Experimental assessment
of the functional morphology of inflorescence of Daucus
carota (Apiacae); testing the "fly catcher effect", 2000,
Functional Ecology, nr. 14., pag. 445-454.
78. Lăcătuş, V., Badea Rodica, 2005, Fertilizarea legumelor
cultivate în câmp, Editura Agris-Redacţia Rev. Agricole.
79. Lord, E.,M., şi Russell, R.D. (2002). The mechanisms of
pollination and fertilization in plants. Annu. Rev. Cell Dev.
Biol. 18, 81-105.
80. Lovoto, A., Montanari, M., 2003 The viability of carrot
and chicory seed as affected by desiccant sprays, ISHS Acta
Horticulture 111.
81. Liptay, A., 2004, Extraction procedures for potimal tomato
seed quality, ISHS Acta Horticulture, 253.
82. Liptay, A., Moore, L.A., 2004, Hight temperature damage
encountered by tomato fruits and their seeds when the fruits
are exposed directly to the sun and not covered by plant
foliage, ISHS Acta Horticulture, 253.
290
83. Miron, Valentin, Reţete de de erebicidare a culturilor de
plante legumicole, Editura Agris-Redacţia Rev. Agricole,
Bucureşti.
84. Fors, r·
A., 1962, Journal Food Science, 27, nr. 4, 90.
85. Janick, J.,J. 1986, Horticultural Science, 41 ' edn W.H.
Freeman & Co., New York.
86. Maier., 1., 1969, Cultura legumelor, Ed. Agosilvică,
Bucureşti.
87. Marcos-Filho, J., 2005, Fisiologia de sementes de plantas
cultivadas (Seed physiology of cultivated 663 plants),
Piracicaba, FEALQ.
88. Mazer, A.M., Poljakoff-mayber, The germinstion of seeds,
Pergamon Press, Great Britain, 1980.
89. Mansour, N.,S., şi colab., 1998, Comercial Vegetable
Production Guides, College of Agricultura] Sciences,
Oregon State University.
90. Miller, B. McDonald, 1995, Genetic Purity: From Protein
Electrophoresis to RAPDs, Department of Horticulture and
Crop Science, The Ohio State University, Proceedings ofthe
Fiftieth Annual Corn and Sorghum Industry Research
Conference.
91. Năstase, O, şi colab., 1978, Producerea seminţelor de
legume, Ed. Agrosilvică.
92. Neagu, 1., Marin, 1975, Ameliorarea plantelor horticole,
Editura Ceres, Bucureşti.
93. Nieuwhof, M., Jansen, R.C., 1994, Effect of nitrogen
fertilization on nitrate content of radish (Raphanus sativus
L), Plant Breeding, Abstract, voi. 64, nr. 9, pag 1312.
94. Oancea, J., 1996, Tratat de Agricultură, Ed. Ceres.
95. Olaru, C-tin, 1982, Fasolea- biologia şi tehnologia culturii,
editura Scrisul românesc.
96. O'NeiU, S.D. (1997). Pollination regulation of flower
development. Abstract, Annual Review of Plant Physiology
and Plant Molecular Biology, Voi. 48: 547-574.
97. Opena, R.T., Chen, J.T., Kalb, T., Hanson,P., 2001, Seed
Production of Open Pollinated Tomato Lines, International
Quide, nr. 1O.
98. Petrov, Hr., Doikova, M., Popova, D., 2003, Studie son the
quality of eggplant seed, ISHS Acta Horticulture 111.
291
99. Poaşcă , C., Gapşa, FI., Badea Rodica, 1990, Tehnologia
producerii seminţelor de tomate, ICLF-Vidra, Bucureşti.
100. Popescu, V., şi colab., 1994, Acţiunea unor bioregulatori de
natură steroidică asupra seminţelor şi materialului săditor de
legume. Probleme actuale de genetică, biotehnologie şi
ameliorare, Chişinău.
101. Popescu V, 1995, Curs de legumicultură generală, Centrul
de multiplicare UŞAMV, Bucureşti.
102. Popescu V, 1996, Legumicultură, voi. l, Ed. Ceres,
Bucureşti.
103. Popescu, V., şi colab., 2001 , Producerea materialului săditor
pentru legume, pomi şi viţa de vie, editura M.A.S.T.,
Bucureşti.
104. Pressman, E., Negbi, M, 1980, The effect of day lengh on
the response of celery to vernalisation, Journal of
Experimental Botany, nr. 31, pag. 1291-1296.
105. Quagliotti, L., 1967, Efects of different temperatures on
stalk development, flowering habit, and sex expresion in the
carot. Euphytica, nr. 16, pag. 83-103.
106. Ralls J.W.,l960,, Joumal Agr. Food Chem., 8, nr 2, p. 141.
107. Price, H.L., and Drinkard, A.W. (1908). Inheritance in
tomato hybrids. Va. Agric. Exp. Stn. Bull. 177, 15-53.
108. Rabinowitch, H. D., and J. L. Brewster (eds.). 1990. Onions
and Allied Crops. CRC Press, Boca Raton.
109. Randy SeU (1993) A role for auxin in gravity's negative
control of morfogenesis in cucumber seedlings, ISHS Acta
Horticulturae 588, II International Symposium on Cucurbits.
11O. Renard, H.A., 2004, lnfluences of light on the germination
and first growth intwo vegetable species: Allium cepa and
Rphanus sativus, ISHS Acta Horticulturae 253,Intemational
Symposion on Seed Research in Horticulture.
111. Rick, C.M. (1995). Tomato - Lycopersicon esculentum
(Solanaceae). In Evolution of Crop Plants, J. Smartt and
N.W. Simmonds, eds (London: Longman Scientific &
Technical), pp. 452-457.
112. Sanchez, Ana, Maria, Bosch, Maurice, Bots,Marc,
Nieuwland, Jeroen, Sanders O. C., 2001, Precision Seeding
for Vegetable Crops. IDL.
292
113. Ştefănescu, Elena, 1999, Particularităţi ale înfloririi şi
fructificării la soiul de salată Dena, Anale ICLF - Vidra, voi
XN.
114. Ştefănescu, Elena, 2000, Cercetări efectuate la soiul de
varză timpurie De Vidra pentru fundamentarea tehnologi ei
producerii de sămânţă, Anale ICLF- Vidra, voi XV.
115. Ştefănescu, Elena, 2000, Teză de doctorat, Cercetări
privind perfecţionarea metodelor de producere a seminţei de
ceapă trienală (Allium cepa L) în procesul selecţi ei
conservative.
116. Feron, Richard, Mariani,Celestina, 2004, Pistil Factors
Controlling Pollination, The Plant Cel/16 .
117. Stan, N., 1999, Legumicultură, voi. I, Editura "Ion Ionescu
de la Brad"Iaşi.
118. Stan, N., 2001, Legumicultură, voi. II, Editura "Ion Ionescu
de la Brad"Iaşi.
119. Sugiyama, M., Sakata, Y., Kitadani, E., Morisbita, M.,
Sugiyama, K.,2004, Polen storage for production of
seedless watennelon (Citrullus lanatus) using soft X
irradiated pollen, ISHS Acta Horticulturae 588: !l
International Symposium on Cucurbits.
120. Tbomas, T.H., Gray, D., Biddington, N.L., 2002, The
influence of the position of the seed on the mother plant on
seed and seedling performance, ISHS Acta Horticulture,
Symposion on Seed Problems in Horticulture.
121. Tbompson, P.A., 2003,Temperature relations of
gennination, ISHS Acta Horticulture 83.
122. Tokumasu, S., 1971, Effect of dry and wet storage upon
donnancy in Cruciferous vegetables, Journal ofthe Japanese
Society ofHorticultural Science nr. 40, pag. 23-28.
123. Yamasaki,S., Fujii, N., Takahasbi, H., Mizusawa, H.,
Matsuura, S., 2004, Molecular approach to the study of sex
detennination in cucumber plants, ISHS Acta Horticulturae
588: IT International Symposium on Cucurbits.
124. Steven D. Tanksley, 2004, The Genetic, Development al,
and Molecular Bases of Fruit Size and Shape Variation in
Tomato, The Plant Cel/16.
125. Valeriu Zanoschi, C. Toma, 1985, Morfologia şi anatomia
plantelor cultivate, Ed . Ceres.
293
126. van der Knapp, E., Lippman, Z.B., and Tanksley, S.D.
(2002). Extremely elongated tomato fruit controlled by four
quantitative trait loci with epistatic interactions. Theor.
Appl. Genet. 104,241-247.
127. van der Knaap, E., and Tanksley, S.D. (2003). The
making of a bell pepper-shaped tomato fruit: ldentification
of loci controlling fruit morphology in Yellow Stuffer
tomato. Theor. Appl. Genet. 107, 139-147.
128. Velicica Davidescu, 1987, Caracteristicile agrochimice ale
solurilor cu vocaţie pentru cultura legumelor în câmp şi in
spaţii protejate, Lucrări ştiinţifice, Seria B, XXX, Bucureşti.
129. Voican, V., Voican, Ana-Viorica, 1982, Efectul condiţiilor
de lumină asupra creşterii şi dezvoltării tomatelor de seră,
Lucrări ştiinţifice, Seria B, XXV, Bucureşti.
130. Warren, Jabe şi Bennett, Mark, 2001, Effectiveness of
Pseudomonas aureojaciens AB254 in controlling Pythium
ultimum on tomato seed, Fifth National Symposium on
Stand Establishment, OARDC Horticulture and Crop
Science Series 668.
131. Westmareland, D., Montan, C.1996, The influence of
dark central florets on insecr atraction and fruit production
in Queen Ane' Lace (Daucus carota L.) American Midland
Naturalist, nr. 135, pag. 122-129.
132. Wiebe, H.J., 2004, Effects of low temperature during seed
development on the mother plant on bolting of vegetable
crops, ISHS Acta Horticulture 253.
133. Wien, H.C., 1997, The physiology ofvegetable crops, CAB
International.
134. Weges, R., Karssen, CM., 2003, The influence of
desiccation following prtreatment on germination of lettuce
seeds, ISHS Acta Horticulture 215, Seed Reserch in
Horticulture
135. Williams, J.T., Hanson, J., 1974, The potential of vigour
testing for long-term seed storage, Journal of Horticultural
Science, nr. 49, pag. 395-40 L
136. Wooley, J.T., şi Stoller, E.W., 1978, Light penetration and
light induced seed germination in soil, Plant Physiology,
nr.61, pag. 597-600.
xxx Anuarul F.A.O, 2007.
294
xxx Îndrumări tehnice pentru lucrătorii din agricultură- producţia
vegetală, 1991, MAIA, Centrul de material didactic.
xxx CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a
fi utilizate în România, 2005, MAIA, Bucureşti.
xxx Ordinului MAAP nr. 350/2002. Ordinului MAAP
nr.381/2002.
xxx Ordinul MAPDR nr. 1.269/2005. - Ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea, controlul
calităţii şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi
plantare legumicol, altul decât seminţele, M. Of. nr. 14 1 6
ian. 2006.
xxx Ordinul MAPDR nr. 1.266/2005. - Ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale pentru aprobarea
Regulilor şi nonnelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, certificarea calităţii şi comercializarea
cartofului pentru sămânţă, M. Of. nr. 14 1 6 ian. 2006.
xxx Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul
şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a
materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de
plante.
xxx · 432/2007 - ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale privind modificarea şi completarea Ordinului
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.269/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice
privind producerea, controlul calităţii şi/sau comercializarea
materialului de înmulţire şi plantare legumicol, altul decât
seminţele (Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 371
din data de 31 mai 2007).
xxx 433/2007 - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale privind modificarea şi completarea Ordinului
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.366/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice
privind producerea în vederea comercializării, controlul şi
certi:ficarea calităţii şi 1 sau comercializarea seminţelor de
legume(Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 369 din
data de 30 mai 2007)
xxx 583/2007- Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale privind stabilirea unui grad de standardizare pentru
295
pasapoartele fitosanitare utilizate pentru ci rculatia anumitor
plante, produse vegetale sau alte obiecte in Comunitate si
stabilirea procedurilor detaliate de eliberar e a pasapoartelor
fitosanitare, conditiilor si procedurilor detaliate de inlocuire
a acestora
xxx Regulamentul (ce) or. 217/2006 al comisiei din 8 februarie
2006, de stabilire a normelor de aplicare a Directivelor
66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE,
2002/57/CE ale Consiliului în ceea ce pr iveşte autorizaţia
acordată statelor membre de a permite comercializarea
temporară a seminţelor care nu îndeplinesc cerinţele
referitoare la facultatea germinativă minim ă
xxx www.seedprocessing.nl
296

Material Saditor Legumicol Draghici

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Material Saditor Legumicol Draghici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DRĂGIDCI ELENA MARIA

.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Legumicultura constituie o parte importantă din

1. PRODUCEREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI

l.l.STADIUL ACTUAL AL PRODUCERII SEMINŢELOR

Până în anul 1944 atât în lume cât şi România nu s-a pus

Conform ordinului MAPDR nr.1269/2006 şi Directivei

1.3. DEFINIREA TERMENILOR DE SĂMÂNŢĂ ŞI

1.3.1. Sămânţă şi material săditor legumicol reprezintă

1.3.3. Factori care pot influenţa structura genetică a

1.3.4. Factori care pot influenţa vigoarea seminţei

1.3.5. Categorii biologice

SămânJa amelioratorului (SA)

SămânJa de prebază (SPB)

SămânJa de bază (SB)

SămânJa certificată (C)

1.4. SCHEME DE SELECŢIE FOLOSITE ÎN

Menţinerea în descendenţă atât a purităţii biologice a

..... imp dal'l<gt-Tot - plauc.e tipice

Cimp studiu dest.f'ndf'nţi

SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA CEAPA DIN

Câmp :Uegtre arp3gic

Câmp otudlu d ce.odonp

SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA CEAPA

Climp de· alegere umiocui

Cimp sEU din d cuden1i

Câmp dt uudiu des end.enri

SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA MORCOV,

Comp tir •lt!l're­

Câmp de :t1tgtre .srmÎ:lctri

Comp nu.din wcsdoop

Comp de mzdja dtsctnd<np

SCHEMA SELECŢIEI CONSERVATIVE LA RI DICID DE

C3mp uudiu dmeodt11 i

Câmp mu!iu destendenţi

2. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PRODUCEREA,

2.1. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE

Producerea, prelucrarea, controlul, certificarea calităţii,

2.2. ÎNREGISTRAREA SOIURILOR DE PLANTE

Înscrierea soiurilor pentru testare

Respectarea prevederilor legale în activităţile de producere,

Autorităjile responsabile subordonate MAPDR care

Autorităjile responsabile cu producerea seminJelor şi

Contravenţiile la normele legale privind producerea,

3. PRINCIPll GENERALE PRIVIND PRODUCEREA

3.1. ÎNSCRIEREA LA MULTIPLICARE A

Se face pe baza solicitării agentului economic către

3.2. CONDIŢllLE NECESARE PENTRU ÎNFDNŢAREA

La înfiinţarea culturilor semincere legumicole trebuie să se

3.2.1. Baza materială. Agentul economic trebuie să facă

3.2.2. Amplasarea culturilor semincere. La alegerea

3.2.3. DistanJele de izolare. La înfiinţarea culturilor

3.2.5. Tipul de sol. Cele mai indicate soiuri pentru culturile

3.2.6. Înfiinţarea culturilor pentru producerea seminţelor

La speciile biena1e, în primul an se înfiinţează culturile pentru

Laturile semincere pentru producerea de sămânţă destinate

4.1. Inspecţia în câmp a culturilor în vederea stabilirii

Certificarea loturilor semincere legumicole se efectuează în

Tipul Categoria biologică a

Numărul controalelor în câmp este stabilit de inspectorul

4.1.1. Autenticitatea soiului

4.1.2. Controlul culturilor în vederea stabilirii purităţii

Rezultatele de puritate biologică obţinute se compară cu

Comp tir •lt!l're