Definitie

Materiale de sinteza compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietati, ce pot fi transform
ate in dispozitive medicale care sa corespunda unor parametri functionali strict impusi.

Materiale biocompatibile destinate” sa lucreze sub constrangere biologica” si prin aceasta adaptate
diverselor aplicatii (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982)

Orice substanta sau combinatii de substante, in afara de medicamente, de origine sintetica sau naturala,
care poate fi folosita pe o perioada nedeterminata, ca atare sau ca parte componenta a unui sistem
(dispozitiv) in vederea reconstituirii morfologice si / sau functionale a tesuturilor, organelor.

Catetere,

grefe vasculare

memebrane de dializa

lentile intraoculare

pacemaker

dispozitive oftalmologice

dispozitive ortopedice, stenturi

dispozitive dentare-implanturi

dispozitive ortodontice si dentare

dispozitive ortodontice si dentare

aplicatii in oftalmologie, pansamente rani

Cristalin artificial

DEZVOLTAREA INDUSTRIEI PRODUCATOARE DE MATERIALE STOMATOLOGICE

1.MATERIALE CERAMICE

2.STICLA BIOACTIVA

3.COMPUSI POLIMERICI

4.CARBON- fibra de C - glazurare sau infrastructura

5.METALE

Materiale utilizate în obţinererea implantelor

1.MATERIALE CERAMICE

2.STICLA BIOACTIVA

3.COMPUSI POLIMERICI

4.CARBON ( fibra de C.-glazurare sau

infrastructura )

5.METALE

Materialele ceramice

CERAMICA DE ZIRCONIU

CERAMICA ALUMINOASA

SAFIRBIOCERAMICA

Zirconiu-
-oxid de zirconiu

Material bioceramic

Rezistenta mai mare de 5 ori decit materialele ceramice de prima generatie

Bioinert si biocompatibil

Material de referinta pentru jonctiunea epiteliala

Avantajele materialelor ceramice

Efect toxic redus asupra ţesuturilor:

-sunt în stare oxidată

-sunt rezistente la coroziune

Nu sunt imunogene,nu sunt carcinogene

Prin structura lor facilitează procesul de osteointegrare

Safir bioceramica

Este bioinert si biocompatibil

Implantul este confectionat din alfa alumina si un cristal unic

FORME DE IMPLANTURI
DIN TITAN

Istoric

A fost descoperit la Creed, Cornwall, UK de un amator geologist, Reverend William Gregor- denumit
menachite

Mai tarziu a fost redescoperit de catre chimistul german Klaproth (1975) care l-a numit TITANIU dupa
titanii din mitologia greaca

Ti metalic put 99,9 % a fost preparat prin incalzirea Ti Cl4 cu Na 700- 800 grd C- reactia Hunter, de catre
Mattew A. Hunter

Nu a fost folosit in afara laboratorului pana in 1946, cand Kroll a demonstrat ca Ti a putut sa fie produs
comercial prin reducerea TiCl4 cu Mg- reactia Kroll

Proprietati

Metal usor, ductil, puternic , cu densitate mica, culoare alba, lucios

Rezistent la coroziune, atacul acid, clor gaz, sarurile obisnuite

Nu este solubil in apa, solubil in acizi concentrati

Cand este expus la temperaturi ridicate, formeaza un strat de oxid protector

Arde la 610 grd C si formeaza oxid de Ti

Arde in nitrogen pur- nitrit de Ti

Aplicatii medicale

Fiziologic inert, metalul este folosit in protezele articulare

-proteza sold

-echipament medical

-rezervoarele si conductele folosite in procesarea alimentelor

-instrumentele chirurgicale laparoscopice

-osteointegrare implantara

-ortopedie

TITAN PUR COMERCIAL

4 variante (diferite concentratii de O2 si Fe) cu diferite proprietati fizice si mecanice

La temparatura camerei: faza α

Retea de cristalizare HCP

La temperatura 8830 C: faza β

Retea cubica cu fete centrale BBC

Component cu aceasta faza predominent: mai casant

ALIAJE TITAN

Se adauga elemente de aliere pentru a stabiliza faza α sau β (faza β se transforma in α prin caldura)

α Ti: sudabil, dificil de obtinut, se prelucreaza la temperatura camerei

β Ti: maleabil la temperatura camerei (folosit in ortodontie)

Aliaj α + β : rezistent, usor de folosit, dificil de sudat

Ti-6Al-4V= aliaj α + β , la temp. camerei

9750 C - BBC

Forma alfa structura cristalina

titan

Structura oxidului de titan

Compozitia unor aliaje utilizate pentru implante

(conform normelor ASTM si ISO)

Proprietati mecanice ale titanului nealiat si ale unor aliaje utilizate in stomatologie

TURNAREA Ti

Ti – material gheter (absoarbe gaze,reactioneaza cu ele) si trebuie manipulat in vid;

Daca vidul nu este perfect, suprafata Ti este contaminata cu un strat superficial , cu o dimensiune de
100 µm ;(scade rezistenta)

Trebuie utilizate materiale de ambalare speciale (oxizi foarte stabili, care sa reziste la temperaturi
mari);

Turnare dificila: in vid, centrifugare, sub presiune, gravitationala;

Aliajele: pct. de topire mai mici ca Ti pur.

AVANTAJELE utilizarii titanului in implantologie

Rezistent

Uşor de obţinut

Pret acceptabil

Se acoperă cu un strat subţire de oxid care împiedică coroziunea şi permite osteointegrarea

(fen. de pasivare)

Prelucrare usoara prin mijloace conventionale şi neconventionale

Compatibilitate buna

Bine tolerat de tesuturile moi şi osoase

Activeaza complementul.

Se regaseste in ganglionii limfatici regionali.

Transportat de macrofage (mai ales ionul de vanadiu) are efect toxic asupra acestora (Wolinsky 1989;
Kohavet al. 1995; Edgerton 1996 )  modificarea starii de suprafata in scopul stabilizarii aliajului in
mediul fluidelor tisulare

Instabilizeaza echilibrul osteogeneza - resorbtie.

Difuzeaza tisular si provoaca pete de metaloza submucos şi subcutanat

Alergii

CHIMISMUL IMPLANTULUI
DIN TITAN

COROZIUNEA

UZURA

OXIZII

Chimismul suprafetei – determinat de proprietatile oxizilor si a metalelor;

Oxizii metalici dicteaza tipul de legaturi celulare si proteice de la suprafata implantului;

Oxizii superficiali – modificari constante;

Nu exista un oxid cu forma exacta.

STAREA DE SUPRAFATA
Starea unui material depinde de restul masei d. p. d. v. chimic, forma, structura,

datorita:

- dispozitiei moleculare

- reactiei de suprafata

- contaminarii

STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN

Calcitite

Cel mai vechi material de comblaj; inca utilizat pt orice tip de defect osos (parodontologie, chir. orala,
chir ortopedica)

Forme de prezentare: cement sau granular

Resorbtie rapida: 3-12 saptamini

Proprietati osteoconductive

Resorbtie rapida

Aplicare ca un cement; + accelerator de priza 2 min

Proprietati osteoconductive

Resorbtie mult accelerata, uneori

Sangerarea poate interfera priza

Nu exista risc de infectie

SiO2, Na2O, CaO, and P2O5 si sticle ceramice de tipul apatita-wollastonita.

Formeaza o suprafata bioactiva de fosfat de calciu , osteoconductiv

Resorbtie partiala sau totala

pelote 300-600 µm

Biosticle

MEMBRANE DE REGENERARE

SE FACE PRIN:

 SUTURA MUCOASEI ACOPERITOARE;

  PIONEZE / CAPSE;

 IMPLANTURI

Integrarea tisulara a implantelor orale

DEFINITIA CONCEPTULUI DE OSTEOINTEGRARE

ALBERKTSSON-1960

OSTEOINTEGRAREA

– inseamna conexiunea

structurala si functionala directa intre osul gazdei si suprafata implantului

CRITERII de SUCCES
ALE INTEGRARII IMPLANTARE
(Branemark)

Evolutia conceptului de osteointegrare

Conceptul integrarii biologice relative

integrare_in context sistemic

integrare_de etapa:

a)cicatrizare(imediata) b)postcicatrizare

BIOCOMPATIBILITATEA IMPLANTELOR ORALE este conditionata de procesul de cicatrizare astfel incat ea

poate fi considerata un caz particular al acesteia in prezenta unui corp strain (implantul dentar)

VINDECAREA TISULARA SPONTANA

Tiparul de cicatrizare este relativ acelasi pentru marea majoritatea tesuturilor din organismul uman si
presupune o cascada de evenimente celulare si moleculare.

VINDECAREA TISULARA

Factori care influenteaza vindecarea tisulara

Intinderea leziunii

Edemul

Hemoragiile

Gradul de vascularizare tisulara

Separatia tisulara

Afectiuni sistemice (Afectiunile generale cronice, afectiunile circulatorii, neuropatiile)

Varsta pacientului

Alimentatia

Preexistenta unor cicatrici keloide sau hipertrofice

Infectiile

Mediul

Conditii necesare desfasurarii proceselor de regenerare tisulara spontana

SPATIU: fagocitoza si liza tesutului necrotic

COMUNICARE(semnalizare) intercelulara: citokinele

NIVEL HORMONAL CORESPUNZATOR: tiroida

APORT SUFICIENT :vitamiune, aminoacizi, etc

IZOLAREA DE INFECTII

APORT SANGVIN optim, capaciatte de DRENAJ

INTEGRITATEA INERVATIEI ZONEI

ETAPE:

1. ETAPA RASPUNSULUI INFLAMATOR ACUT

2. ETAPA DE PROLIFERARE CELULARA SI REGENERARE TISULARA

3. ETAPA DE MATURARE SI REMODELARE

Compozitia sangelui

1. ETAPA RASPUNSULUI INFLAMATOR

2.ETAPA DE PROLIFERARE CELULARA SI REGENERARE TISULARA

• Angiogeneza

• Formarea tesutului de granulatie

Are loc in 3/5 zile

Proliferarea si migrarea miofibroblastelor (sunt responsabile pentru contractia plagii- 0,6-0,7 mm/zi
(circulara a plagii < forma rectangulara)

Fibroblastele sintetizeaza colagen III, GAG si elastina

• Reepitelizarea

celulele epitelile de la nivelul marginilor plagii migreaza

suport

bariera in calea pierderii de fluide si electoliti precum si

multiplicare si diferentiere celulara

Este initiata contractia plagii (afrontarea marginilor)

Factori care induc diferentierea celulara

Fenomenul continuu de regenerare care se defasoara la acest nivel

Factorii de crestere

Relatiile si conexiunile intercelulare

Campurile polarizate electric si mecanic ce exista in jurul celulelor (axoni / dendrite, membrana bazala)

3. ETAPA DE MATURARE SI REMODELARE TISULARA

CICATRIZAREA LEZIUNILOR OSOASE

REGENERARE TISULARA VS REPARATIE TISULARA

Clasificarea celulelor organismului uman se poate face si in functie de capacitatea acestora de a se

regenera :

CONCEPTUL INTEGRARII BIOLOGICE RELATIVE

(V. BURLUI)

CONCEPTUL INTEGRARII BIOLOGICE RELATIVE

STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN

Evaluarea clinica preimplantara

Etapa decisiva in stabilirea unui diagnostic corect

Permite instituirea unui plan de tratament optim, adaptat la conditiile si cerintele pacientului
Nu poate fi substituit ci doar completat de catre examenele complementare

Evaluarea clinica preimplantara

Datele generale ale pacientului

Motivele prezentarii : tulburari functionale

Antecedente generale : personale/heredo-colaterale(afectiuni cardiace, diabet, afectiuni metabolice,

boli alergice, afectiuni hepatice, tulburari de coagulare, afectiuni endocrine, etc)

EVALUAREA CLINICĂ SI PARACLINICA PREIMPLANTARĂ

IMPACTUL STATUSULUI GNERAL ASUPRA SUCCESULUI-EŞECULUI IMPLANTAR

Diabetul zaharat

Compensat

Decompensat

Displazii ectodermale
asociate ci hipo/anodonţii

Evaluarea clinica preimplantara

Antecedente stomatologice

Istoricul bolii : etiologia edentatiei, tratamentele efectuate ,raspunsul la eventualele tratamente

protetice anterioare

Evaluarea clinica preimplantara

Antecedente stomatologice

Istoricul bolii : etiologia edentatiei, tratamentele efectuate ,raspunsul la eventualele tratamente

protetice anterioare

Conditii de viata si de munca:regimul de viata, fumatul, consumul de alcool

Examenul clinic extraoral facial

Examenul clinic extraoral facial

Examenul clinic extraoral facial

EXAMENUL MUSCULATURII

Palpare profunda: static / dinamic

( evalueaza dezvoltarea,consistenta,tonicitatea, sensibilitatea)

EXAMENUL ATM

Inspectie, palpare si auscultatie in statica si dinamica

AMPLITUDINEA DESCHIDERII GURII

ZONA IMPLANTARA: creasta osoasa alveolara

Clasificarea Mitch&Judy

Clasificarea Misch/Judy

Clasa A :

- inaltime mai mare de 10-12 mm

- Latime mai mare de 5 mm

- Amplitudine mai mare de 5mm

- Angulatie mai mica de 30º(profilul crestei)

- Raport coroana / implant mai mic decat 1

Clasificarea Misch/Judy

Clasa B :

- inaltime mai mare de 10-12 mm

- Latime 2,5- 5 mm

- Amplitudine mai mare de 15 mm

- Angulatie mai mica de 20º

- Raport coroana / implant mai mic decat 1

Clasificarea Misch/Judy

Clasa C :

- inaltime mai mica de 8-10 mm

- Latime mai mica de 2,5 mm

- Amplitudine mai mare de 15 mm

 - Angulatie mai mare de 30º

- Raport coroana / implant mai mare de 1

Clasificarea Misch/Judy

Clasa D:

- Atrofie severa

ZONA IMPLANTARA: ANATOMIA SITUSULUI IMPLANTAR- evaluarea fibromucoasei

INDICII LEJOYEUX

0- fibromucoasa sanatoasa

1- inflamatie usoara

2 inflamatie medie cu inceput de mobilitate in plan orizontal

Inflamatie severa, mucoasa intens congestiva, papilomatoasa

DISTANŢA DINTRE CREASTA ALVEOLARĂ ŞI DINŢII ANTAGONISTI

Examen funcţional

!!!!!!!!parafuncţiile: bruxismul

TESTELE BIOCHIMICE SI HEMATOLOGICE

Scop: Relevarea unor aspecte care ar influenta negativ interventia prin implant.

1. Anemie

 Este inrautatită de orice manevră chirurgicală

 Determină augmentarea riscului post-anestezie

 Reprezintă caracteristica esentială a multor boli hemoragice si în special a leucemiilor

2. Defecte ale factorilor plasmatici ai coagularii

3. Defecte ale functiei si numrrului plachetelor

4. Aprecierea indirectă a functiei hepatice

Parametri:

1. Hemoleucograma
  Hb

 RBC

 WBC

2. Formula leucocitară (PMN, Ly, Mo, Ba, Eo)

3. Fe

4. Testele inflamatorii (minime)

 VSH

 Fibirinogen

5. Functia hemostatică

 Trombocite

 TP

 TS, TC, TTPA

Hematii: 4,5-5,5 mil/mm3

Hb: 12-16 g%

CHEM: 32-36 g%

FL: PMN(55 -67%), Lf (15-25%), Mo (4-8 %), Ba (0-1 %), Eo (1-4%)

FL – Importanta:

 Diagnosticul unor afectiuni hematologice

 Diagnosticul de certitudine în infectii, inflamatii

Neutropenie:

 Infectii (bacteriene, virale)

 Afectiuni hematopoietice:

 Autoimune

Neutrofilie (Nr. > 8000/mm3)

 Infectii acute:
  Localizate: pneumonii, meningită, abcese

 Generalizate: RAA, septicemie

 Inflamatii (vasculite)

 Intoxicatii (metabolice, medicamente, chimice)

 Hemoragie acută

 Hemoliză

 SMP (leucemii)

 Necroză tisulară (IMA, Necroza tumorală, bacteriană)

Limfocitoză (Nr. >4000/mm3):

 Infectii:

 Tuse convulsivă

 Limfocitoza infectioasă

 MI

 Hepatită

 TBC

 Afectiuni virale (rubeola, varicela, parotidita epidemică)

 Leucemie limfatică

 Boala Addison

 Boala Chron

Limfopenie (Nr. < 1500/mm3):

 Distructia masivă post-radioterapie, post-chimioterapie

 IC congestivă

 Scaderea productiei:

 Anemia aplastică

 Neo (B. Hodgkin)

  Imunopatii

 Infectii severe (SIDA)

 IR

 TBC

Bazofilie (Nr. >50/mm3 sau > 1%)

- Importanta:

 Pot fi primul semn al crizei blastice sau al fazei accelerate LMC

 Bazofilia persistentă poate indica SMP nesuspectat

 Diagnosticul leucemiei cu bazofile

- Apare în:

 SMP (LGC, LB, PV, metaplazie mieloidă, BH)

 AH cronică

Monocitoză (Nr. >10% sau >500/mm3):

 SMP (leucemii, PV, metaplazie mieloidă, BH)

 Intoxicatii

 Infectii (EBS, TBC)

 Colagenoze (PAR, LES)

Eozinofilie (Nr. >250/mm3):

 Boli alergice (astm bronsic)

 Boli infectioase

 Colagenoze, vasculite alergice

 Afectiuni hematologice (AP, LGC, LAM, PV, BH)

 Defecte imunologice

 Boli endocrine (Addison)

Fe seric (SIDEREMIE) - V. N.: 50-150 μg%

Importanta:

1) Diagnosticul + si diagnosticul diferential al anemiilor

2) Diagnosticul hemocromatozei si hemosiderozei

Valori scazute:

- Anemie feriprivă

- Anemii normocrome din: infectii, boli cronice (neoplasm, colagenoze)

Valorile crescute – nu pun probleme deosebite în sfera interventiilor orale, dar pot fi relevante pentru
coexistenta unor afectiuni ce ar contraindica actul chirurgical;

- Distructie eritrocitară (anemia hemolitică)

- Leziuni hepatice acute (gradul crescut este paralel cu gradul necrozei hepatice)

TESTELE PENTRU INFLAMATIE

VSH: V. N.: 0-13 mm/h (barbati), 0-20 mm/h (femei) – metoda Westergren

Importanta:

Indica prezenta si intensitatea unui proces inflamator

Cresterea VSH nu este patognomonica pentru o anumita afectiune

Urmarirea in dinamica are valoare diagnostica > o singura determinare

Monitorizarea evolutiei sau raspunsului la tratament al unei anumite boli;

Valori  ale VSH:

Neoplazii

Boli inflamatorii cronice (Colagenoze, vasculite, PAR, LES)

Boli degenerative (Ciroza hepatica)

Infectii severe

Afectiuni hematologice (MM)

FIBRINOGEN

V.N. 100-400 mg%

INVESTIGAREA HEMOSTAZEI
1. TROMBOCITE

V.N. 150.000 - 400.000/mm

FACTORII IMPLICAŢI ÎN COAGULARE

Valori  (TROMBOCITEMIE)

Neoplasme

Infectii

Inflamatii cr.

Ciroza hepatica, Pancreatita cr, Boli cardio-vasculare.

La 50% din pacientii cu o  neasteptata a nr. Tr se descopera o afectiune maligna.

TROMBOCITOPENIE (valori scazute)

DOBANDITA:

Productie scazuta (ex: Defecte nutritionale)

Infectii severe

Distructie ale plachetelor

EREDITARA

Trombastenia Glanzman

Sdr. Wiskott-Aldrich

Sdr. Ehlers-Danlos

50.000 - 150.000/mm : fara hemoragii

20.000 - 50.000/mm : hemoragii spontane minore sau sangerari post-operatorii.

<20.000 - sangerari severe.

Timpul de sangerare

Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui.

Cu un ac se inteapa usor pulpa degetului astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.

Valori normale
3-4 minute.

Cresteri patologice
Cresteri ale timpului de sangerare semnifica o predispozitie la sangerari, hemoragii.

Timp de coagulare

se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza
timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.

Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.

Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate
predispune la sangerari, la hemoragii.

Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la
coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.

4. TP - TIMP DE PROTROMBINA

V.N.  2 sec fata de M (11 - 16 sec)

Importanta:

evaluarea fct. hepatice (cel mai util test al evaluarii sintezei hepatice a factorilor coagularii)

evaluarea coagulopatiilor in asociere cu TTPA

TP prelungit:

defect al fact I (fibrinogen) , II (protrombina), V, VII, X (C. extrinseca)

leziuni hepatice severe

hipofibrinogenemie (ereditara sau dobandita)

TTPA - Timpul de tromboplastina partial activata

V.N. 25-38 sec

Importanta

screening-ul hemofiliei A, B

“cel mai fidel test screening” in tulburarile de coagulare (chiar si a defectelor mionore care rar
determina hemoragii semnificative clinic)

util in screening-ul preinterventionist doar la pacientii cu indicatii clinice specifice (de ex. suspiciune
sau hemoragie confirmata, boli hepatice)
TTPA prelungit: Defect al fact. coagularii implicati in calea intrinseca (I, II, V, VIII, IX, X, XI, XII)

TESTE BIOCHIMICE

1. GLICEMIA

V.N. 65-110 mg%

Importanta:

1. Diagnosticul DZ (OMS: glicemie a jeune > 126 mg% , minim 2 determinari sau o valoare > 200 mg%)

2. Diagnosticul hipoglicemiei

HIPERGLICEMIE

Diabet zaharat

Hemocromatoza

Sdr Cushing (diabet Ins-rezistent)

Feocromocitom

Pancreatita ac, cr

Leziuni SNC

Acromegalie

HIPOGLICEMIE

Afectiuni pancreatice

tumori extra-pancreatice

Boli hepatice

Boli endocrine

Enzimopatii (Galactozemia, Intoleranta ereditara la fructoza)

Infectii

2. UREEA

V.N. 0,2 - 0,5 g%0.

Importanta:
aprecierea gradului de lezare a parenchimului renal

evaluarea potentialului de detoxifiere hepatica (ureogeneza)

Azotemie Renala:

GNF Ac, Nefroangioscleroza

Tumori renale

Rinichi polichistic

Hidronefroza

calculi renali

TBC renal

Azotemie extra-renala:

Insuficienta cardiaca

Infectii

Diabet zaharat

Tulburari gastro-intestinale

3. CREATININA

Cel mai sensibil si specific indicator al functiei renale / ureea.

V.N. 0,5 - 1,3 mg%

Importanta: evaluarea functiei renale

Valori crescute:

Azotemia pre-renala

Azotemia post-renala

Atingere severa renala

Distrofie musculara

4. ACIDUL URIC

V.N. 3-5 mg%

Este mai putin semnificativ, valorile serice sunt extrem de labile, cu variatii de la o zi la alta

HIPERURICEMIE (valori crescute)

Productie in exces Defect de eliminare

Leucemie ac, cr IRC

Guta Nefrita

IC

5. TGP/TGO

V.N. 10-30 U/l

Importanta:

Diagnosticul diferential al afectiunilor hepato-biliare si pancreatice

determinari repetate in scopul stabilirii evolutiei spre cronicizare a hepatitelor virale.

Valori 

Atingere hepatica (virala, inflamatorie, toxica, medicamentoasa, meta)

Leucemie ac

Pancreatita

Afectiuni biliare extra-hepatice ( si  rapida)

Atentie!!

Hepatitele virale B si C

risc de contaminare a medicului stomatolog

riscul de infectare este indicat de markerii serologici

saliva poate contine Ag B, AgC sau poate fi contaminata cu sange

pot fi considerati suspecti ca transmitatori cei cu icter in antecedente (HB).

6. PROTEINELE SERICE
V.N. 65-80 g%0

Hiperproteinemie

Pierderi lichidiene (Acidoza diabetica)

Colagenoze

Inflamatii cr

Gamapatii monoclonale

Leucemii

Hipergama globulinemii

HIPOPROTEINEMII - 4 cauze:

1. Aport scazut

2.Defect de absorbtie

3.Defect de sinteza hepatica

4.Pierderi renale

7. ELECTROFOREZA

Albumine - 62%

1 globuline - 3,8% (Infectii/Alergii/DZ)

2 globuline - 7%

 globuline - 9% (Hepatita virala/DZ)

 globuline - 18% (Leucemii, limfoame)

Scopul investigatiilor de laborator - reducerea impreciziei examenului clinic si anamnestic.

Importanta acestor investigatii variaza in functie de caracteristicile ex respectiv si de situatia clinica.

Medicina moderna a invalidat dictonul lui Voltaire: “arta medicinei consta in amuzarea pacientului in
timp ce natura ii vindeca boala”.

Unii clinicieni nu cunosc inca pe deplin rationamentul ce trebuie urmat in stabilirea unui diagnostic
(sabloane, judecata empirica).

Controlul starii de sanatate costa, si multe studii recente sugereaza necesitatea unei slectii judicioase
a utilizarii investigatiilor de laborator.
EVALUAREA PARACLINICA LOCALA

TESTE DE MICROBISM ORAL

testul Snyder:>10milLB/ml saliva

Dentocult-LB,

Dentocult-SM

TESTUL LA VITAMINA C (N:20sec);

EXAMENE CITOLOGICE, STOMATOSCOPICE;

Examen anatomo-patologic, coloratiile intravitale

Examenul bacteriologic

EVALUAREA
PARACLINICA
LOCALA

Teste salivare(evaluare cantitativa si calitativa):pH; capacitate tampon, flux salivar

STUDIU DE MODEL;

BILANŢ IMAGISTIC;

ANALIZA COMPUTERIZATA

BILANŢUL IMAGISTIC PREIMPLANTAR

morfologia volumetrică a regiunii;

structura osului spongios şi compact (corticala osoasă de sprijin);

densitatea componentelor parodontale;

relaţia cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti;

starea structurilor critice din vecinătate;

starea articulaţiilor temporo-mandibulare;

patologie de vecinătate / rădăcini restante.

Evaluarea osului alveolar

analiza calitativă
analiza cantitativă

Evaluarea osului alveolar

analiza calitativă:

densitatea osoasă - evaluarea corticalelor şi a spongioasei (spaţii trabeculare).

Evaluarea osului alveolar

analiza cantitativă:

dimensiunile pe orizontală (vestibulo-orale);

dimensiunile pe verticală – înălţimea osului disponibil

grosimea corticalelor osoase;

cuantificarea densităţii osoase (computer tomografie cantitativă).

Metode radio-imagistice

radiografii cu film endobucal (intraoral);

ortopantomografia;

teleradiografia;

tomografia clasică plană;

tomografia - tehnica Scanora;

computer tomografia;

imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).

Radiografii cu film endobucal

radiografii periapicale (retrodento-alveolare);

structura osoasă trabeculară

radiografiile ocluzale (cu film muşcat);

dezavantaje:

imagini deformate

avantaje:
accesibilitate largă

preţ relativ scăzut

Ortopantomografia

evaluare:

volum osos rezidual;

relaţia cu dinţii vecini şi antagonişti;

ATM;

retracţia crestei alveolare;

relaţia cu structurile critice învecinate;

deformare şi mărire a imaginilor (şabloane de ocluzie cu bile radioopace).

Ortopantomografia

Teleradiografia

evaluare:

înălţimea osului disponibil;

înălţimea procesului alveolar;

poziţia peretelui anterior al sinusului maxilar;

traiectul canalului mandibular;

avantaje: nu deformează şi nu măreşte imaginile.

Tomografia clasică plană

evaluare:

corticale osoase;

mineralizarea osului spongios;

trama (structura) osoasă;

înălţimea şi diametrele transversale;

avantaj: fără suprapuneri osoase;

iradiere importantă.

Tehnica Scanora

radiografie prin fantă + tomografia spiralată;

Tehnica Scanora
avantaje:

imagini panoramice excelente;

tomografii radiare ale structurilor maxilo – faciale;

aduce mai multe informaţii diagnostice decât radiografiile intraorale sau OPT;

eficienţă maximă: 1 – 6 situsuri de implantare;

costuri de achiziţie, de operare, iradiere (vs. CT).

dezavantaje:

medic avizat;

cost (vs. RDA, OPT).

Computer tomografia

cea mai importantă modalitate radio – imagistică de evaluare preimplantologică;

“planificarea tratamentului”;

prelucrarea 2D şi 3D a imaginilor;

markeri radioopaci.

Computer tomografia

densitatea osoasă – clasificarea Misch:

D1 > 1250 UH

D2 850 – 1250 UH

D3 350 – 850 UH

D4 150 – 350 UH

D5 < 150 UH
tipul osos – clasificarea Lekholm şi Zarb:

tip I os compact, omogen

tip II corticală compactă, groasă; os trabecular dens

tip III corticală subţire; spongioasă trabeculară densă

tip IV corticală subţire; spongioasă rarefiată

Computer tomografia

imagini 3D: poziţia markerilor radio-opaci, anatomia suprafeţelor osoase şi dinţii restanţi.

imagini panoramice:

~ OPT clasic;

imagini secţionale în diferite planuri (coronal, sagital, oblic, radiar):

calitatea osului, mărimea implantului şi angulaţia necesară;

50, 60 sau chiar 100 de imagini radiare;

imagini axiale:

imaginile originale;

achiziţie şi prelucrare prin programe dedicate.

Computer tomografia

Computer tomografia

imagini:

printate pe un suport solid (film radiologic);

bază computerizată de date: programe dedicate – specifice:

SimPlant®, SurgiCaseTM (Materialise NV, Leuven, Belgia);

coDiagnostiX® (IVS Solutions AG, Chemnitz, Germania);

ImPlacer® (Pacific Coast Software Inc., Los Angeles, California, SUA).

Computer tomografia

iradierea pacientului este relativ redusă;

CT: 20 – 100 mrem (0,200 – 1,00 mSv)

OPT: 0,6 – 1,2 mrem (0,006 – 0,012 mSv)

RDA: 0,2 mrem (0,002 mSv)

iradiere naturală: 3 mSv/an

riscul de apariţie a unei tumori maligne fatale: între 1:20.000 cazuri şi 1:200.000 de cazuri

artefacte: lucrări metalo-ceramice, obturaţii mari de amalgam;

titanul şi aliajele de titan nu produc de obicei artefacte.

Imagistica prin rezonanţă magnetică

(IRM)

IRM câmp mediu (1 – 1, 5 T)

vs

câmp scăzut (0,20 – 0,23 T)

identifică precis:

pachetul vasculo – nervos alveolar inferior;

marginea inferioară a sinusului maxilar;

se poate caracteriza structura osoasă de interes (corticală, spongioasă);

eventuala patologie asociată.

artefacte: materiale feromagnetice.

Imagistica prin rezonanţă magnetică

(IRM)

Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)

Examenul radio-imagistic în cadrul algoritmului implantar

etapa diagnostică

etapa preimplantară (suprapusă parţial cu etapa diagnostică)

intraoperator

postimplantar
Etapa diagnostică

examen radio – imagistic – contraindicaţii locale:

resturi radiculare în grosimea oaselor alveolare;

unele procese inflamatorii locale;

patul osos deficitar.

OPT, radiografie intraorală, radiografie - craniu de profil;

date suplimentare: tomografia (clasică, tehnica Scanora) şi tomografia computerizată.

Etapa preimplantară

Examen radio – imagistic → răspunsuri:

care va fi localizarea fiecărui implant;

cât de gros şi de lung va fi fiecare implant;

care este unghiul de inserţie;

este calitatea osoasă suficientă (de ex. densitatea sa);

care este cel mai potrivit sistem de protezare;

care este topografia structurilor anatomice „critice”.

Etapa preimplantară

Etapa preimplantară

“se creează un model cu rezultatele dorite şi apoi se determină modul în care se poate ajunge la acest
model”;

placă ghid cu repere radioopace:

markeri mici radioopaci la nivelul crestei alveolare indică poziţia meziodistală a fiecărui implant
propus;

suprafaţa externă a plăci ghid poate fi pensulată cu o substanţă radioopacă (pastă subţire de sulfat de
bariu);

şi spaţiile aerice libere pot fi folosite ca markeri ai zonelor edentate.

Etapa preimplantară

programe dedicate (SurgiCase, SimPlant, coDiagnostiX etc.);

analiza computerizată a imaginilor dentalCT;

imagini axiale, 2D (incl. panoramice), 3D;

simularea poziţionării implantelor.

Etapa preimplantară

evaluare 3D

densitatea osoasă (clasificare Misch)

riscuri

fenestraţie

risc de coliziune

Etapa preimplantară

stereolitografie

Etapa preimplantară

SurgiGuide (Materialise NV, Leuven, Belgia);

Etapa preimplantară

suport dentar:

pacienţi cu edentaţii parţiale

mic orificiu prin mucoasă

chirurgie minim invazivă.

Etapa preimplantară

suport osos:

edentaţii parţiale şi complete;

incizie mucoperiostală

vizibilitate bună.

Etapa preimplantară

suport mucos:
pacienţi edentaţi

chirurgie minim invazivă.

Etapa preimplantară

implanturi speciale

implanturi zigomatice

Etapa intraoperatorie

RDA, CT;

IGI – “Image Guided Implantology”:

încărcarea bazei de date a pacientului într-un calculator;

analiza acestor imagini;

realizarea unui plan de tratament chirurgical

respectarea acestuia prin ghidarea în timp real a implantării

 senzori cu infraroşii, cameră video

RADIOGRAFIE DE SUBSTARCTIE

RADIOGRAFIA ORTORADIALA

DIAGNOSTIC PREIMPLANTAR

INDICATIILE APLICARII IMPLANTURILOR

Iuventoimplantologia
implantul palatin

Atrofii osoase exagerate

 Consolidarea mandibulei

Contraindicatii

1. Generale

- absolute

- relative

2. Loco-regionale:
 - afectiuni inflamatorii sau tumorale ale regiunilor SSG

3. Locale

- definitive

- temporare

Contraindicatiile locale de aplicare a implantelor sunt conditionate de:

CONDITII ANATOMICA LOCALE

Limitele zonelor implantare si anatomia zonelor implantare

Volumul osos disponibil

Starea tesuturilor orale

CONDITII LOCALE PT. PROTEZARE

* distanta intre crestele edentate

* distanta intre cresta si arcada antagonista

* limitarea spatiului protetic potential

INSERŢIA IMPLANTURILOR ORALE

Prof.Dr.Vasile Burlui

A. INSERŢIA PE CRESTĂ STABILIZATĂ

B. INSERŢIA IMEDIAT POSTEXTRACŢIONALĂ

A. INSERŢIA PE CREASTA STABILIZATĂ

1. PREGĂTIREA : GENERALĂ ŞI LOCALĂ

2. INSTALAREA BOLNAVULUI ŞI PREGĂTIREA LUI

3. PREGĂTIREA MEDICULUI ŞI A ECHIPEI OPERATORII

4. PREGĂTIREA INSTRUMENTARULUI

Antiseptizea cavitatii orale

5. ANESTEZIA

6. INCIZIA
7. DECOLAREA

8. NIVELAREA CRESTEI ALVEOLARE

9. STABILIREA SITUSULUI IMPLANTAR

10. PERFORAREA CORTICALEI CRESTALE

freză globulară- freză ascuţită

11. STABILIREA LUNGIMII DE LUCRU

freza pilot

12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE

freze de os (drilluri) cu diametre succesive

12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE

13. VERIFICAREA DIRECŢIEI

( PARALELISMULUI ) DE FORAJ

14. VERIFICAREA PROFUNZIMII LOJEI IMPLANTARE

15. FREZAJUL PROFILACTIC

16. TARODAREA SITUSULUI IMPLANTAR

17.MANIPULAREA IMPLANTULUI ÎN TIMPUL INTERVENTIEI

17. MANIPULAREA IMPLANTULUI

18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ

înşurubare

impactare

19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)

19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)

20. FIXAREA OBTURATORULUI

21. SUTURA LAMBOURILOR MUCOZALE

IMPLANTAREA ÎN DOI TIMPI CHIRURGICALI

IMPLANTAREA ÎNTR-UN TIMP CHIRURGICAL

B. INSERŢIA IMEDIAT POSTEXTRACŢIONALĂ

1. PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI LOCALĂ

2. INSTALAREA BOLNAVULUI ŞI PREGĂTIREA LUI

3. PREGĂTIREA MEDICULUI ŞI A ECHIPEI OPERATORII

4. PREGĂTIREA INSTRUMENTARULUI

5. ANESTEZIA

6. INCIZIA

7. DECOLAREA

8. NIVELAREA CRESTEI ALVEOLARE

9. STABILIREA SITUSULUI IMPLANTAR

10. PERFORAREA CORTICALEI CRESTALE

freză globulară- freză ascuţită

11. STABILIREA LUNGIMII DE LUCRU

freza pilot

12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE

Freze de os (drilluri) cu diametre succesive

Freze de os (drilluri) cu diametre succesive

13. VERIFICAREA DIRECŢIEI

( PARALELISMULUI ) DE FORAJ

14. VERIFICAREA PROFUNZIMII LOJEI IMPLANTARE

15. FREZAJUL PROFILACTIC

16. TARODAREA SITUSULUI IMPLANTAR

17. MANIPULAREA IMPLANTULUI

18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ

înşurubare
impactare

18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ

19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)

19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)

20. FIXAREA OBTURATORULUI

21. COMBLAJUL PERIIMPLANTAR

22. SUTURA LAMBOURILOR MUCOZALE

Bio-Lok Innovative Inc.

Sisteme implantare

1. Micro-Lok

2. Silhouette

Definirea tipului de implant

Implanturi de tip Branemark, endoosoase, prezentate sub formă de şurub, cilindru şi cilindru cu
şurub,autotarodante, cu hex extern şi suprafaţă de tip RBM (Resorbable Blast Media), destinate utilizării
în doi timpi chirurgicali, la nivelul crestelor alveolare vindecate

Definirea tipului de implant

Formă pe secţiune inovatoare: creşterea suprafeţei de contact şi a manierei de distribuţie a forţelor

Codificare cromatică

Principiul metodei

Se utilizează secvenţa de driluri indicată de producător

A.B.Dental Devices

Sistemul implantar A.B.Dental

Definirea tipului de implant

Implanturi de tip Branemark, endoosoase, prezentate sub diverse forme, adaptate atât aplicării imediat
post-extracţionale cât şi pe creastă alveolară sănătoasă

Principiul metodei

Se utilizează secvenţa de driluri indicată de producător în vederea creării situsului implantar

Morfologia implantară

Instrumentar specific

Tehnica aplicării

Reconstrucţia protetică

Periimplantitele

PROF.DR.VASILE BURLUI

STRUCTURA ŢESUTURILOR PARODONTALE

LICHIDUL CREVICULAR

Conţine:

elemente celulare ( leucocite, PMN, limfocite, monocite

Aminoacizi, albumine

α1,α2, β, γ globuline (anticorpi)

Fibrinogen, fibrinolizină, fracţiuni proteice ale complementului,

Glucide, sistemul lactoperoxidazei, enzime lizozomale,etc

FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE

desmodonţiu şi ligament periodontal:

1. Funcţia de structurare şi restructurare tisulară

2. Funcţia de preluare a forţelor dentare

3. Funcţia de nutriţie

4. Funcţia senzitivă şi senzorială

FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE

Osul alveolar:

1. Fixarea fibrelor ligamentului periodontal

2. Preluarea solicitărilor exercitate asupra dintelui

3. Asigurarea unui suport integru de-a lungul rădăcinii dentare (braţ de pârghie intra-alveolar)
FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE

Ligamentul supra-alveolar

1. Asigură fixarea şi menţinerea gingiei pe dinte la un nivel constant

2. Întareşte structura corionului gingival

3. Se opune tendinţelor de retracţie gingivală prin agresiuni mecanice directe

4. Asigură transmitrerea presiunilor de masticaţie din zonele active ale dinţilor prin fibrele dento-
dentare sau trans-septale (arcadă integră)

5. Barieră biologică rezistentă în timp faţă de agresiunea microbiană, extinderea inflamaţiei şi

proliferării epiteliului joncţional si sulcular în desmodonţiu.

BIOMECANICA PARODONTALĂ

Vedere generala premolar

-elemente finite tetraedrale

STRUCTURA ŢESUTURILOR PERIIMPLANTARE

Epiteliul oral

Epiteliul joncţional

Corionul gingival

Osul alveolar propriu-zis, corticala internă

Osul alveolar medular(trabecular)

Corticala externă

STRUCTURA ŢESUTURILOR PERIIMPLANTARE

Interfata os/ implant

FUNCŢIILE TESUTURILOR PERIIMPLANTARE

Preluare a fortelor dezvoltate in timpul exercitarii functiilor

Asigurarea unui suport integru de/a lungul portiunii intraosoase a implantului (bratul intraalveolar al
parghiei)

Bariera biologica

Functie senzitiva ( mecanoreceptori de la nivelul periostului si tesutului osos)

TRANSDUCŢIA SEMNALULUI MECANIC

OSUL- STRUCTURĂ VÂSCOELASTICĂ

TRANSDUCŢIA SEMNALULUI MECANIC

Tensiuni in implant

PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ

Este gingia periimplantară o entitate biologică normală?

3. Alte forme de mucozite (gingivite periimplantare) nedescrise încă(ulcero-necrotică, herpetică, etc)

PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ

ENTITĂŢI NOSOLOGICE

PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ

ENTITĂŢI NOSOLOGICE

PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ

ENTITĂŢI NOSOLOGICE

ETIOLOGIA PERIIMPLANTITELOR(Rosenberg)

Starea generala( diabet, iradiere, discrazii sangvine, afectiuni metabolice, etc)

Suprasolicitarea biomecanică

Infecţia

Iritaţia mecanică locală (ex: firele de sutură)

Iritaţia chimică (ex: fumatul)

Intervenţia chirurgicală intempestivă

Biocompatibilitatea materialului

Reacţii alergice

Mixtă

EVALUAREA TESUTURILOR PERIIMPLANTARE

CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE

Discomfort: jena, durere, sangerare, halena

CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE

Criterii funcţionale (Guckes&colab):

CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE

Calitatea vietii

-Impact psihologic:

Imagine corporală

Percepţia calităţii vieţii

Satisfacţia referitoare la sistemul protetic

Autoevaluraea relaţiilor personale

- Impact economic:

Costuri directe

Costuri de întreţinere

Costuri indirecte

CRITERII CLINICE OBIECTIVE

DE EVALUARE

INSPECŢIA:

- culoarea, integritatea tisulara, edem, supuraţie, fistulizare, sângerare, recesiune

CRITERII CLINICE OBIECTIVE

DE EVALUARE

INSPECŢIA:

- indici de placa:

0- absenţa plăcii

1- placa poate fi detectată doar prin raclarea suprafeţei libere a implantului

2- placa este vizibilă macroscopic

3- placă abundentă

INSPECŢIA: - indice gingival (Loe & Silness):

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

PALPAREA: instrumentar

- sonda parodontală manuală

- forţa optimă : 0,25N (gradul de penetrabilitate depinde de statusul ţeuturilor

periimplantare

- pas de avans : 1 mm

- sonda electonică :

- pas de avans: 0,2mm

!!!importanţa repetării determinărilor în 2-3 etape

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

Profunzimea pungii periimplantare (PPD) : distanţa de la vârful bontului la vârful sondei situate la
nivelul pungii periimplantare

- Instrumentar electronic de sondare (vârful sondei este sferic şi are Φ=0,5mm:

F: 0,45 N pt pungi ≥2mm

0,25 N pt pungi < 2mm

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

Factori care influenţează acurateţea determinărilor:

 Dimensiunea vârfului sondei

 Direcţia de sondare

 Statusul fiziopatologic al ţesuturilor periimplantare

 Prezenţa şi designul suprastructurii protetice

 Implant sănătos: 1,3- 3,8<4mm

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

Recesiunea ţesuturilor perimplantare(REC): distanţa de la marginea mucoasei periimplantare şi un

reper fix (marginea protezei)

Mai mult o problemă de estetică

Mai puţin un factor de predicţie al eşecului implantar

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

Gradul de ataşare (PAL): distanţa de la vârful bontului la vârful sondei situate la nivelul pungii
periimplantare

PAL= REC + PPD

- Instrumentar electronic de sondare (vârful sindei este sferic şi are Φ=0,5mm:

F: 0,45 N pt pungi ≥2mm

0,25 N pt pungi < 2mm

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

Sângerarea la sondare (indice BOP-bleeding on probing):

- Evaluarea statusului fiziopatologic al ţesuturilor periimplantare

- Valoare diagnostică crescută

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

 Indice de sângerare modificat (mBI)- (Mombelli &colab)

CRITERII CLINICE
OBIECTIVE DE EVALUARE

 Evaluarea mobilităţii implantare: clinic-evaluare calitativă

- Stabilitatea primară

- Se asociază iniţial cu acuze subiective

MOBILITATE EŞEC AL INTEGRĂRII BIOLOGICE

EVALUARE PARACLINICĂ

Evaluarea mobilităţii implantare:

EVALUARE PARACLINICĂ

Evaluarea radiologică:retrodentoalveolară, OPT, CT, µCT etc.

EVALUARE PARACLINICĂ

EVALUARE PARACLINICĂ

EVALUARE PARACLINICĂ

EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ

1. Acumularea de placă bacteriană la nivelul suprafeţei implantare: infiltrat inflamator

(Ericcson&colab, 1992, Lindhe&colab., 1992)

2. Migrarea plăcii bacteriene spre apical: semne clinice şi radiologice ale distrucţiei tisulare în jurul
implanturilor (Lindhe&colab.,1992; Jovanovic et al. 1995)

!!!! Tipul de suprafaţă implantară influenţează dimeniunile fenomenului inflamator şi a afectării

tisulare preimplantare ( ex: suprafaţa HA)

EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ

Flora bacteriană variază:

vechimea implantului

afectarea ţesuturilor periimplantare

EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ

EVALUARE PARACLINICĂ

Creşterea indicelui de supravieţuire bacteriană în comparaţie cu starea de normalitate : de 8 ori în

mucozită, de 60 ori în periimplantită, de 100 ori în parodontită

Concentraţie crescută de bacterii anaerobe gram negative

Creşterea procentuală şi detectarea mai frecventă Actinobacillus actinomycetemcomitans ,

Porphyromonas gingivalis , Prevotella intermedia , Wollinela recta, Fusobacterium nucleatum,
Candida albicans

Scăderea procentuală a tuturor cocilor şi creşterea procentului de microorganisme motile şi spirochete

Scăderea procentuală a streptococilor (de la 40-60% la 0,2-0,5%)

EVALUARE PARACLINICĂ

Evaluarea fluidului crevicular

1. Recoltare: mezial şi distal faţă de fiecre implant, înainte de înregistrarea oricărui parametru clinic,
izolare, după 3 minute : inserarea unor benzi de hărtie specială (uşoară rezistenţă), 15sec
evaluare în Periotron 8000

EVALUARE PARACLINICĂ

ANALIZA HISTOMORFOMETRICĂ A INTEFEŢEI OS-IMPLANT

DIAGNOSTICUL PERIIMPLATITELOR

TRATAMENTUL PERIIMPLATITELOR

Controlul plăcii bacteriene: îndepărtarea locală a plăcii bacteriene cu ajutorul instrumentarului de

plastic şi lustruiea suprafeţelor accesibile cu ajutorul unei spume de mare speciale

Irigarea pungilor periimplantare cu clorhexidină 0,12% sau alte antimicrobiene locale

Antibioterapie sistemică 10 zile

Ameliorarea gradului de igienă orală a pacientului

Controlul mecanic

Controlul ocluziei

TRATAMENTUL PERIIMPLATITELOR

Debridarea şi îndepăratrea pungilor periimplantare

Prelucarea suprafeţei implantare:!!!tipul de suprafaţă (HA,Ti, etc)

microabrazie (amestec de apă sterilă şi bicarbonat de sodiu)(Philip et al., 1989)

tetraciclină clorhidrică 30-60s, spălare cu ser fiziologic(Meffert,1992; Yablotsky et al., 1992)

Tratmentul chirugical

identificarea morfologiei defectului osos: condiţionează tipul de tratament chirugical:

1. Tratament corector : Pierdere osoasă orizontală şi moderat verticală(≤3mm): incizie, lambou

deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea suprafeţei
implantului(mecanic sau chimic), sutură, antibioterapie (amoxicilină şi metronidazol)

Tratmentul chirugical
 1. Tratament de regenerare tisulară ghidată : corectarea arhitecturii osoase şi regenerarea
pierderii osoase verticale:

- Îndepărtarea suprastructurii protetice cu 6-8 săptămâni îniante şi aplicarea de cape de

cicatrizare

- incizie, lambou deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea suprafeţei

implantului(mecanic şi chimic),prelucrarea suprafeţei osoase a defectului, material de
comblaj, membrană de regenerare tisulară, sutură, antibioterapie (amoxicilină şi
metronidazol)10 zile.

- Îndepărtrea membranelor după 4-6 luni

Tratmentul chirugical

1. Tratament de regenerare tisulară ghidată : corectarea arhitecturii osoase şi regenerarea

pierderii osoase verticale:

- menţinerea suprastructurii protetice

- incizie sulculară , lambou deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea

suprafeţei implantului(mecanic şi chimic),prelucrarea suprafeţei osoase a defectului, material
de comblaj, membrană de regenerare tisulară, sutură, antibioterapie (amoxicilină şi
metronidazol)10 zile.

- Îndepărtrea membranelor după 4-6 luni

Tratmentul de contenţie:

DISPENSARIZARE: LA FIECARE 3 LUNI

- Indicele de placă

- Inflamaţia ţesuturilor moi

- Modificările nivelului ţeutului osos.

BIOMATERIALE

Definitie

Materiale de sinteza compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietati, ce pot fi

transformate in dispozitive medicale care sa corespunda unor parametri functionali strict impusi.

Materiale biocompatibile destinate” sa lucreze sub constrangere biologica” si prin aceasta adaptate
diverselor aplicatii (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982)
Orice substanta sau combinatii de substante, in afara de medicamente, de origine sintetica sau naturala,
care poate fi folosita pe o perioada nedeterminata, ca atare sau ca parte componenta a unui sistem
(dispozitiv) in vederea reconstituirii morfologice si / sau functionale a tesuturilor, organelor.

Abilitatea materialului de a declansa

un raspuns favorabil din partea tesutului gazda,

servind scopului propus

SUCCESUL IMPLANTAR DEPINDE DE :

1.Materialul de implant

2. Relatia intermoleculara

3. Prezenta unor agenti de legatura fixati pe suprafata implantului

Designul implantului

Modalitatea de fixare

Starea de suprafata

7. Caracteristicile implantului legate de locul de insertie si scopul aplicarii

Reactia organismului

Relatia cu tesuturile invecinate

Tehnica chirurgicala si reactia

Materialul implantar

MATERIALE-a.constituiente de organ

b.constituente de tesut

-substanta de baza

-carrier

-membrane de bariera

-tinte de fixare

BIOMATERIALE
UTILIZATE

ÎN

IMPLANTOLOGIE

DEZVOLTAREA INDUSTRIEI PRODUCATOARE DE MATERIALE STOMATOLOGICE

1.MATERIALE CERAMICE

2.STICLA BIOACTIVA

3.COMPUSI POLIMERICI

4.CARBON- fibra de C - glazurare sau infrastructura

5.METALE

Materiale utilizate în obţinererea implantelor

1.MATERIALE CERAMICE

2.STICLA BIOACTIVA

3.COMPUSI POLIMERICI

4.CARBON ( fibra de C.-glazurare sau

infrastructura )

5.METALE

Materialele ceramice

CERAMICA DE ZIRCONIU

CERAMICA ALUMINOASA

SAFIRBIOCERAMICA

Zirconiu-
-oxid de zirconiu

Material bioceramic

Rezistenta mai mare de 5 ori decit materialele ceramice de prima generatie

Bioinert si biocompatibil
Material de referinta pentru jonctiunea epiteliala

Safir bioceramica

Este bioinert si biocompatibil

Implantul este confectionat din alfa alumina si un cristal unic

Safir brut/safir forma prelucrata

Avantajele materialelor ceramice

Efect toxic redus asupra ţesuturilor:

-sunt în stare oxidată

-sunt rezistente la coroziune

Nu sunt imunogene,nu sunt carcinogene

Prin structura lor facilitează procesul de osteointegrare

Compusii polimerici

AVANTAJELE UTILIZARII POLIMERILOR

Stabilitate chimica (excelenta rezistenta la coroziune)

Densitate redusagreutate redusa

Forme de prezentare variabile:paste, fluide, fibre, tesaturi

Conformare la temparetura mediului

Pot fi modificati prin:

Ramforsare (lamele de Ti sau fibre de carbon)

Plastificare

Modificarea suprafetei

resorbabilitate

BIOCOMPATIBILITAEA POLIMERILOR

POATE FI MODIFICATA PRIN:

Prezenta polimerilor cu greutate moleculara redusa

Aditivi

Contaminari accidentale

Impuritati ale aditivilor

Produsi de degradare a polimerilor sau aditivilor

IN VIVO:

Agresiuni enzimatice

Oxidoreductie

Hidroliza

Decarboxilare

Sterilizarea le modifica propriet

FORME DE IMPLANTURI
DIN TITAN

FORME DE PREZENTARE:

IMPLANTE COMPACTE

- blocuri

- netisulare

- folii

- fire monofibrilare

2. IMPLANTE POROASE

- spuma rigida sau nu

- texturi filamentare

- folii

- fire monofibrilare

Istoric

A fost descoperit la Creed, Cornwall, UK de un amator geologist, Reverend William Gregor- denumit
menachite
Mai tarziu a fost redescoperit de catre chimistul german Klaproth (1975) care l-a numit TITANIU dupa
titanii din mitologia greaca

Ti metalic put 99,9 % a fost preparat prin incalzirea Ti Cl4 cu Na 700- 800 grd C- reactia Hunter, de catre
Mattew A. Hunter

Nu a fost folosit in afara laboratorului pana in 1946, cand Kroll a demonstrat ca Ti a putut sa fie produs
comercial prin reducerea TiCl4 cu Mg- reactia Kroll

Proprietati

Metal usor, ductil, puternic , cu densitate mica, culoare alba, lucios

Rezistent la coroziune, atacul acid, clor gaz, sarurile obisnuite

Nu este solubil in apa, solubil in acizi concentrati

Cand este expus la temperaturi ridicate, formeaza un strat de oxid protector

Arde la 610 grd C si formeaza oxid de Ti

Arde in nitrogen pur- nitrit de Ti

Aplicatii medicale

Fiziologic inert, metalul este folosit in protezele articulare

-proteza sold

-echipament medical

-rezervoarele si conductele folosite in procesarea alimentelor

-instrumentele chirurgicale laparoscopice

-osteointegrare implantara

-ortopedie

TITAN PUR COMERCIAL

4 variante (diferite concentratii de O2 si Fe) cu diferite proprietati fizice si mecanice

La temparatura camerei: faza α

Retea de cristalizare HCP

La temperatura 8830 C: faza β

Retea cubica cu fete centrale BBC

Component cu aceasta faza predominent: mai casant

Forma alfa structura cristalina

titan

ALIAJE TITAN

Se adauga elemente de aliere pentru a stabiliza faza α sau β (faza β se transforma in α prin caldura)

α Ti: sudabil, dificil de obtinut, se prelucreaza la temperatura camerei

β Ti: maleabil la temperatura camerei (folosit in ortodontie)

Aliaj α + β : rezistent, usor de folosit, dificil de sudat

Ti-6Al-4V= aliaj α + β , la temp. camerei

9750 C - BBC

Compozitia unor aliaje utilizate pentru implante

(conform normelor ASTM si ISO)

Proprietati mecanice ale titanului nealiat si ale unor aliaje utilizate in stomatologie

TURNAREA Ti

Ti – material gheter (absoarbe gaze,reactioneaza cu ele) si trebuie manipulat in vid;

Daca vidul nu este perfect, suprafata Ti este contaminata cu un strat superficial , cu o dimensiune de
100 µm ;(scade rezistenta)

Trebuie utilizate materiale de ambalare speciale (oxizi foarte stabili, care sa reziste la temperaturi
mari);

Turnare dificila: in vid, centrifugare, sub presiune, gravitationala;

Aliajele: pct. de topire mai mici ca Ti pur.

AVANTAJELE utilizarii titanului in implantologie

Rezistent

Uşor de obţinut

Pret acceptabil

Se acoperă cu un strat subţire de oxid care împiedică coroziunea şi permite osteointegrarea

(fen. de pasivare)
 Prelucrare usoara prin mijloace conventionale şi neconventionale

Compatibilitate buna

Bine tolerat de tesuturile moi şi osoase

Activeaza complementul.

Se regaseste in ganglionii limfatici regionali.

Transportat de macrofage (mai ales ionul de vanadiu) are efect toxic asupra acestora (Wolinsky 1989;
Kohavet al. 1995; Edgerton 1996 )  modificarea starii de suprafata in scopul stabilizarii aliajului in
mediul fluidelor tisulare

Instabilizeaza echilibrul osteogeneza - resorbtie.

Difuzeaza tisular si provoaca pete de metaloza submucos şi subcutanat

Alergii

CHIMISMUL IMPLANTULUI
DIN TITAN

COROZIUNEA

UZURA

OXIZII

Chimismul suprafetei – determinat de proprietatile oxizilor si a metalelor;

Oxizii metalici dicteaza tipul de legaturi celulare si proteice de la suprafata implantului;

Oxizii superficiali – modificari constante;

Nu exista un oxid cu forma exacta.

Structura oxidului de titan

Calcitite

Cel mai vechi material de comblaj; inca utilizat pt orice tip de defect osos (parodontologie, chir. orala,
chir ortopedica)

Forme de prezentare: cement sau granular

Resorbtie rapida: 3-12 saptamini

Proprietati osteoconductive
Resorbtie rapida

Aplicare ca un cement; + accelerator de priza 2 min

Proprietati osteoconductive

Resorbtie mult accelerata, uneori

Sangerarea poate interfera priza

Nu exista risc de infectie

SiO2, Na2O, CaO, and P2O5 si sticle ceramice de tipul apatita-wollastonita.

Formeaza o suprafata bioactiva de fosfat de calciu , osteoconductiv

Resorbtie partiala sau totala

pelote 300-600 µm

Biosticle

MATERIALE XENOGENE

de la specii diferite,

=cu compozitie genetica diferita-derivate de origine bovinasiretea inerta pt regenerare,

ngulare sau in combinatie cu os autogen

Componenta organica eliminata total

AVANTAJE:

-non imunogenic

-prezumtiv sigur pt eliminarea infectiilor trans -specii

MEMBRANE DE REGENERARE

CARACTERISTICILE MEMBRANELOR UTILIZATE ÎN REGENERARA TISULARĂ GHIDATĂ ÎN

IMPLANTOLOGIE SUNT (VERT SI COLAB):

1. BIODEGRADAREA=este caracteristică materialelor polimerice solide care se “distrug” ca

urmare a degradării macromoleculare cu disperrsie in vivo, dar fără a fi eliminate din organism.

2. BIORESORBŢIA= se referă la polimerii solizi care se pot degrada şi ulterior absorbi in vivo(se
elimină pe căi naturale prin degradare, filtrare sau metabolizare).Materialele polimerice
bioabsorbabile se pot dizolva în fluidele circulante făra clivaj al lanţurilor polimerice sau scădere a
masei moleculare.

3. BIOCOMPATIBILITATEA= este abilitatea materialului de a genera un răspuns adecvat din

partea gazdei, în funcţie de domeniul de aplicare

ROLUL MEMBRANELOR DE REGENERARE :stabilizare iniţială a cheagului

-menţinător de spaţiu pentru materiaul de comblaj şi – sau cheagul de sănge

-„tissue exclusion”- dezvolatrea diferenţiată a celor 2 tipuri de ţesuturi epitelial şi osos.

COMPLICATIILE TEHNICILOR DE REGENERARE

CARE UTILIZEAZĂ MEMBRANE :

inflamaţie persistentă

1.persistenţa infecţiei

2.exfolirea materialului de augmentare

3.expunerea precoce a membranei şi infecţia

4.pierderea ţesutului regenerat consecutiv încărcării implantului

5.pierderea implantului

FIXAREA MEMBRANELOR

SE FACE PRIN:

 SUTURA MUCOASEI ACOPERITOARE;

 PIONEZE / CAPSE;

 IMPLANTURI

STAREA DE SUPRAFATA

Starea unui material depinde de restul masei d. p. d. v. chimic, forma, structura,

datorita:

- dispozitiei moleculare

- reactiei de suprafata

- contaminarii
STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN

SABLAREA

Avantaje:

*evitarea impuritatilor

Nu exista riscul desprinderii stratului

superficial acoperit

SUPRAFATA UNUI IMPLANT ACOPERIT CU HIDROXIAPATITA

AVANTAJE

asociaza prorietatile biomecanice ale Ti cu

biocompatibilitatea HA

DEZAVANTAJE

Impuritatea cristalina si cristalografica a stratului de HA; Legatura implant –HA= slaba (biomecanic
si chimic)

Sterilizarea implantului: hidroxil apatita este o suprafata rugoasa propice atasamentului bacterian

Pierdere osoasa la nivel cortical: hidroxil apatita este rugoasadeclanseaza un raspuns inflamator
care initiaza resorbtia osoasa; designul gatului implantului este lust

MODALITATI TEHNOLOGICE de aplicare a

Hidroxilapatitei

PLASMA SPRAY

(vaporizare de HA in plasma,

sub vid)

IMPLANTUL
CILINDRU STABILIZAT CP

IMPLANTUL
CILINDRU STABILIZAT

Istoric :

Implantul lama este uul din primele implanturi utilizate

Linkow este autorul designului implantului lama

In anii urmatori a fost imbunatatit conceptul realizarii si utilizarii implantelor lama:

-retentie suficenta inca de la inserare

- Rezistenta la infundare, dupa incarcarea ocluzala

- Toleranta tisulara (aliaj de titan) ( HEINRICH, CHERCHEVE, PASQUALINI, LOBELLO, FAGAN )

Istoric :

Implant unitar

Tehnica operatorie empirica

metodologie nedefinita

-fibro-integrare

*Scoala suedeza de implantologie impune conceptele osteointegrarii si a protezarii pe implanturi

osteointegrate.

*Rezultatele sunt spectaculoase in masura incat orienteaza cercetarea spre dezvoltarea implantelor
cilindrice din titan, insurubate si « ingropate » (enfouis) in os cateva luni, inaite de a fi incarcate
ocluzal.

Aplicarea conceptelor moderne implantelor lama

Studii experimentale si clinice realizate de LUM, LINKOW, SISK et COMMISSIONNAT

demonstreaza ca regulile osteointegrarii printr-un procedeu chirurgical in 2 etape sunt aplicabile
implantelor lama.

De ce implante lama ?

Actualmente , implantele cilindru cu filet sau impactate aplicate dupa o metodologie

riguroasa, in urma realizarii osteointegrarii prezinta o mare fiabilitate.

De ce implante lama ?

Pentru ca anatomia situsului implantar poate fi o contraindicatie pentru aplicarea implantelor

cilindrice

(sinus, canal dentar, creasta ascutita).

Experienta clinica Experienta clinica a demonstrat ca implantele cilindrica cu lungima mai mica de
10mm nu dau rezultate satisfacatoare pe termen lung
Yves COMMISSIONAT si Francis POULMAIRE au imaginat un design de implant lama si au definit
protocolul chirurgical si protetic care respecta regulile implantologiei moderne

LES IMPLANTS CYLINDRIQUES STABILISES CP

IMPLANTUL
CILINDRU STABILIZAT

PROTOCOLE CHIRURGICAL

Confectionarea si detasarea unui lambou de grosime totala

Marcarea situsului implantar (freza de marcaj si subler)

Realizarea situsului implantar: discuri cu irigare interna, de diametre si grosimi crescatoare

Securitatea in realizarea situsului implantar este maxima, deoarece situsul initial nu va fi realizat pina
la profunzimea maxima, si este rectiliniu; este limitat mezial si distal de orificiile de marcaj.

Largirea finala de realizeaza cu un disc de grosime 12/10 mm si raza variabila, in functie de inaltimea
lamei.

Unghiurile anterioare si posterioare sunt realizate cu freze de finisat, calibrate ca dimensiune.

Joja directionala din titan , la dimensiunile lamei, este inserata la nivelul situsului implantar.

Prezinta un orificiu central, care are dubla functie:

-controlul final al osteotomiei

-realizarea unui foraj central calibrat, corespunzator gatului implantului

Infundarea lamei se realizeaza utilizand o piesa port –implant, prin impactare usoara.

Lama se insera la nivelul lojei creat e in os, prin frictiune, cu marginea superioara a gatului implantului
plasat la nivelul crestei si limita superioara a corpului implantului situandu-se la 1mm sub limita
crestei

Sutura etansa a mucoasei

Se recomanda realizarea unei compresiuni usoare, de cateva minute

Perioada de asteptare pina la definitivarea osteointegrarii este identica ca pentru implanturile

cilindrice

PROTOCOL CHIRURGICAL

CONCLUZII
implanturile cilindru au indicatii prioritare, atunci cand conditiile anatomice nu se opun

desi nu fac parte din arsenalul terapeutic de rutina, in Europa, utilizarea lamelor largeste posibilitatile
terapeutice in implantologie

lamele CP fac parte din arsenalul terapeutic al implantologiei moderne

sunt rezervate implantarii in sectorul posterior, inferior si superior, pentru creste osoase ascutite sau de
inaltime redusa

Lucrari protetice agregate pe implanturi dentare

Particularitati in protezarea pe
implanturi

Decalogul Suprastructurii protetice

1. Necesitatea unui numar suficient de implante in raport cu amplitudinea edentatiei

2. Suprafata de interfata a inplantelor trebuie sa fie bine dimensionata.

3.Implantele orale trebuie sa fie uniform distribuite la nivelul segmentului de arcada edentat.

4.Inainte de incarcarea ocluzala implantul oral trebuie sa aiba semnele si conditiile unei integrari
biologice cat mai perfecte

5. Transferul datelor clinice cat mai corect in laborator

6. Modelajul corect cat mai profilactic al puntii pe implante

7.Executia corecta a substitutului protetic implanto-purtat

8.Verificarea clinica a aparatului gnatoprotetic si adaptarea acestuia

9. Fixarea definitiva

10.Dispensarizarea atenta si sustinuta a pacientului cu punte pe implante orale osteointegrate

1. Necesitatea unui numar suficient de implante in raport cu amplitudinea edentatiei

2. Ca şi în terapia protetică convenţională este obligatorie respectarea legii polinomului. Edentaţie

bilatrerală clasa III Kennedy cu o singură modificare care urmează a fi restaurată prin două
aparate gnatoprotetice conjuncte cu agregare dentoimplantară.

Legea polinomului este aplicată pentru protezarea convenţională, aplicarea implantelor având ca efect
ameliorarea vectorului de instabilitate sau chiar desfiinţarea sa.
. Suprafata de interfata a implantelor trebuie sa fie bine dimensionata. Implantele orale pentru a
rezista din punct de vedere biomecanic au nevoie de o lungime si un diametru corespunzator, pentru ca
suprafata de interfata a acestora sa substituie suprafata desmodontala a organelor odonto-parodontale
pierdute prin edentatie

În cazul puntilor pe implanturi trebuie respectata legea lui ANTE :”Suprafata parodontala a dintilor stalpi
trebuie sa fie cel putin egala sau mai mare decat suprafata parodontala a dintilor de inlocuit.”

4.Inainte de incarcarea ocluzala implantul oral trebuie sa aiba semnele si conditiile unei integrari
biologice cat mai perfecte

Exista o serie de criterii de succes minim propuse de Albrektson:

un implant individual este imobil atunci cand este testat clinic;

examinarea radiografica nu dezvaluie nici o transparenta in jurul implantului;

dupa primul an de la aplicarea implantului , resorbtia osoasa observata radiografic trebuie sa fie mai
mica de 0,2 m/ an;

performanta implantului individual este concretizata de absenta semnelor si simptomelor urmatoare:

durere, infectii, neuropatii, parestezii sau perforarea canalului dentar inferior;

5. Transferul datelor clinice cat mai corect in laborator

Etapele amprentarii:

In functie de design-ul implantelor se realizeaza portamprente sectionate sau nu. In cazul amprentarii cu
ajutorul portamprentei nesectionate portiunea amprentata nu este protejata de bontul implantului
ramanand solidara acestuia pe pot parcursul procedurii.

6. Modelajul corect cat mai profilactic al puntii pe implante

Modelarea ocluzala a puntii pe implante se inscrie si in profilaxia parodontala, care atunci cand este
incorect executata va avea ca rezultat suprasolicitarea implantului si depasirea capacitatii de rezistenta
osoasa, finalizandu-se cu aparitia fenomenelor de mobilitate implantara.

7.Executia corecta a substitutului protetic implanto-purtat

Convergenţa perspectivelor conceptuale: biomecanic, morfologic, biologic, funcţional, estetic şi

psihologic.

Succesul protezării este asigurat de:

machetarea corectă a componentelor metalică şi fizionomică

turnarea componentei metalice

controlul defectoscopic al calităţii execuţiei tehnologice

modelajul îngustat al suprastructurii

morfologie cuspidiană atenuată.

. Fixarea definitiva

Fixarea definitivă nu este precedată de cimentare provizorie, suprastructura protetică necesitând

precizie mare de realizare.

Se recomandă folosirea următoarelor cimenturi pentru fixare:

cimenturile ionomere de sticlă

cimenturile cu răşini acrilice, diacrilice (RDC), adezive

Avantajele acestor tipuri de cimenturi:

aderenţă foarte bună la suprafeţele metalice oxidate

timp de lucru îmbunătăţit (aproximativ 10 minute)

calităţi biologice deosebite pentru dinţii stâlpi în cazul suprastructurii cu sprijin mixt dentoimplantar

cimentul diacrilic autofotopolimerizabil prezintă un sistem bifazic în care iniţierea polimerizării se face
prin fotopolimerizare iar în profunzime se realizează autopolimerizabil.

Clasificarea mijloacelor gnatoprotetice sprijinite pe implanturi

Aparate gnatoprotetice conjuncte

1. Unidentare –sprijin monoimplantar

2. Pluridentare-monolit

-segmentata

-segmentata+imbricata

Sprijinul-implantar

-mixt:implantar si dentar

3 cementate

4 insurubate
Clasificarea mijloacelor gnatoprotetice sprijinite pe implanturi

Aparate gnatoprotetice Adjuncte

- pe implanturi singulare

- pe implanturi solidarizate

Sprijinul -implantar

-mixt:implantar si dentar

Conceperea planului de tratament gnatoprotetic prin mijloace gnatoprotetice sprijinite implantar

Decapusonarea si conformarea tisulara

IDENTIFICAREA IMPLANTURILORPOSIBILITATI CLINICE:

capul implantului vizibil in cavitatea orala

transparenta obturatorului prin mucoasa

mucoasa integra, normal colorata

MIJLOACE CLINICE de identificare:

Repozitionarea placii ghid

Palpare cu sonda

Palpare digitala

Tipuri de incizii pentru

decapusonarea implanturilor:Incizii de mucoasa:

-bisturiu circular

bisturiu obisnuit

freza zirconiu

freza metalica

laser

Incizia circulara

-se palpeaza orificiul corespunzător şurubului de cicatrizare

-cu bisturiu circular (coroborat cu diametrul implantului-subdimensionat cu 0,1-0,2 mm) se
indeparteaza capuşonul mucoperiostal din dreptul şurubului de cicatrizare

-vindecarea mucoperiostului este mult mai rapidă

-evitarea expunerii suplimentare a osului

Incizia liniara- Unii autori recomanda a se face incizia liniara şi decolarea mucoperiostală în vederea
îndepărtării obturatorului numai în situaţia în care se constata radiologic existenţa unei lize osoase
care circumscrie implantul sau os in exces

Incizia utilizand

laserul

Raspunsul tisular la laser:

Sectionare

Transmisie

Reflexie

Amprentarea campului protetic implantar pentru protezarea conjuncta

I Protezarea prin aparat gnatoprotetic conjunct fixat prin cementare

a) prin bonturi paralele cu si fara cape de transfer fara cape de amprentare si fara analoage de
implant

b)prin bonturi neparalelizate-cu implant analog cu si fara cape de transfer, fara cape de amprentare

c)prin bonturi paralelizate sau neparalelizate cu cape de amprentare cu analoage de implant

c. Amprenta pe bonturi paralelizate sau neparalelizate cu cape de amprentare cu analoage de implant

II. Protezarea prin aparat gnatoprotetic conjunct fixat prin insurubare

-amprenta cu cape de transfer si analoage de implant

Portamprente perforate

Amprentare “open tray” (pick up)

Bonturi de transfer solidarizate (splinted)

Confectionarea modelului de lucru

Turnarea modelului

- cu masca gingivala

- fara masca gingivala

Inregistrarea relatiei centrice si montarea in articulator

Machetarea aparatului gnatoprotetic conjunct

Principii privind designul aparatului gnatoprotetic supraimplantar

Verificarea clinica a scheletului

aparatului gnatoprotetic conjunct supraimplantar

Verificarea clinica a aparatului gnatoprotetic supraimplantar finit

Se verifică:

rapoartele ocluzale

închiderea joint-ului implanto – protetic (limita cervicală situată supragingival sau juxtagingival)

verificarea raportului punţii cu creasta edentată

conservarea spaţiului papilar

refacerea punctelor de contact

respectarea morfologiei feţelor laterale şi ocluzale ale dinţilor

Fixarea aparatului gnatoprotetic finit

- prin cimentare

- prin insurubare

Fixarea definitiva prin cimentare

Se recomandă folosirea următoarelor cimenturi pentru fixare:

cimenturile ionomere de sticlă

cimenturile cu răşini acrilice, diacrilice (RDC), adezive

Avantajele acestor tipuri de cimenturi:

aderenţă foarte bună la suprafeţele metalice oxidate

timp de lucru îmbunătăţit (aproximativ 10 minute)

calităţi biologice deosebite pentru dinţii stâlpi în cazul suprastructurii cu sprijin mixt dentoimplantar

cimentul diacrilic autofotopolimerizabil prezintă un sistem bifazic în care iniţierea polimerizării se face
prin fotopolimerizare iar în profunzime se realizează autopolimerizabil.

Amprenta campului protetic implantar pentru protezarea over-lay

A. Pe structuri implantare sau dento-implantare individuale

B. Pe structuri implantare sau dento-implantare solidare (amprenta cu analog de implant si cape de

transfer)

2. bara Dolder

Confectionarea modelului

Inregistrarea relatiei centrice si montarea in articulator (cu raportul inregistrat prin macheta de ocluzie)

Machetarea si confectionarea sistemului conjunct

A. sistem conjunct individual-capse

-telescoape

B. Sistem conjunct solidar

Machetarea si confectionarea supraprotezei amovibile

Verificarea si fixarea definitiva a sistemului

PUNTEA CEMENTATA

PUNTEA INSURUBATA

PROTEZAREA PROVIZORIE in implantologie

TENTATIVA

de PROIECT

PLANULUI de TRATAMENT
Protezarea provizorie in implantologie

Etapa “cheie “in cazul restaurarilor protetice pe parcursul evolutiei cunostitelor teoretice si practice

Realitatea clinica ii confera functii esentiale de control si gestiune a parametrilor ocluzali parodontali si
estetici-functionali

Modalitate de tranzitie de la starea de invaliditate la stadiul de functional

E o etapa privilegiata si obligatorie in obtinerea homeostaziei elementelor ssgt

Integrarea biologica a viitoarei proteze congruenta piesei protetice-nebiologica prin modalitatea

,conceptul de realizaresi materalele din care e confectinata proteza-cu elementelebiologice de suport

E necesara trio-ului pacient practician medic_valoare terapeutica sursa de date clinicecare ii permit sa se
conformezecelor mai mari exigenteale pacientuluisi practicianuluicompenseaza infirmitatea estetica si
functionala

Durata de viata a acestei protezeeste limitata in timp si gradul de elaborare depinde de obiectivele si
durata tratamentului

Cerintele de realizare a protezelor provizorii in implantologie:

Realizare facila

Sa permita modificari prin adaugare sausustractie realizabile in cabinetul dentar

Sa fie estetice stabile din punct de vedereal culorii

Rezistenta la fortele ocluzale

Sa fie compatibile cu alte materiale dentare sa nu realizeze o conductie termica brutala

Materiale utilizate in vederea realizarii protezelor provizorii in implantologie sunt alese dupa
urmatoarele criterii:

proprietati:mecanice-rezistenta , fizico chimice, biologice ,estetice

Elaborarea protezei polimerizarea,posibilitati de retus la nivelul marginilor

ELABORAREA PROTEZEI PROVIZORII

asperizarea marginilor

pensulare cu adezivi pentru potamprente

Comportamentul-interactiunea cu saliva ,absorbtia hidrica interactiunea cu materialele de cimentare
imbatranirea(alterarea propr.)

Materialele folosite pot fi rasini autopolimerizabile ,rasini acrilice ,rasini diacrilice compozite

Asa cum reiese din practica curenta si din datele din literatura de specialitate rezulta:

Oricare ar fi tipul de polimerizare aceasta nu e niciodata completa

Prezenta monomerului rezidual produce reactii tisulare

exotermia rc de polimerizare trebuie controlata atat pentru a limita variatiile dimensionale adaptarea
marginala cat si pentru a evita reactiile pulpo-dentinare

Proprietatile mecanice diminua in timp(

abs hidrice in mediul bucal)

Modificarile de culoare aparute in timp datorate produsilor de aditie(amine tertiareutilizate ca

activatori)

PROTEZARE PROVIZORIE

Măşti Scutan

Aparate gnatoprotetice parţial amovibile acrilice

 Protezarea de URGENŢĂin implantoRezolva situatii limita cand considerentele personale ale

pacientulu ide maxima urgenta fizionomie fonatie _ fracturi coronare_ extactii in zona ant a
arcadei..

Echilibrarea

si menţinerea ocluziei

Protecţia

substructurilor preparate(dt si implant)

Modalitati de protezare de urgenta in implantologie

Coroanele preformate –se coleaza la nivelul dintilor vecini pot fi din rasini policarboxilice-rezistenta
particulara ,luciu-calitati estetice Fvsa se inscriein continuitatea celorlalte fete fara sa fie necesare
retusuri in sens m-d sa respecte pct de contact cu dintii vecini

Proteza adjuncta

acrilica

Masti Scutan(dt- implant)

Protezarea imediata(precoce)in implantologie-dt si implanturi- cu incarcare imediata

Protezarea provizorie(tranzitorie)in implantologie se realizeaza in laboratorul de tehnica dentara si e

impusa de imposibilitatea tehnologica a laboratorului sau materiala a pacientului de realizare a protezei
finale in scurt timp

Proteza de temporizare in implantologie amana din considerente biologice protezarea definitiva pana in
momentul in careptri examene clinice si paraclinicese decretaza stabilitatea elementelor campului
protetic /pana cand laboratorul poate furniza proteza definitiva Temporizarea se face in functie de
gradul de afectarea elementului biologic :scurta durata 7zile medie 14-21 zile lunga 21 -30 -61zile

Proteza de stabilizare in implantologie contribuie prin insasi conceptul metoda de realizare si

materialele utilizate la mentinerea stabilitatii elementelor sistemului stomatognat

Situatiile clinice care impun aplicarea protezelor provizorii in implantologie:

Necesitatea recuperarii urgente a unor functii-estetica ,fonetica

mentinerea sau refacerea functiilor ssgt

Exista mai multe metode de realizare a protezelor provizorii:fie exclusiv de catre medic, fie in colaborare
cu laboratorul de tehnica dentara.

Prima metoda: piesa protetica e realizata imediat postoperator atat pe dinti restanti preparati cat si pe
implanturi

1. Metoda a II-a:in edentatia totala cu oferta osoasa insuficienta sau de o calitate

slaba,implanturile nu se incarca imediat, pentru a sustine lucrarea provizorie fixa.

3.A III-a metoda: folosirea unor lucrari protetice

acrilice confectionate in laboratorul de tehnica

dentara care prin rebazare sunt adaptate la noua

configuratie a campului protetic, rezultata dupa

inserarea implanturilor dentare.

IMPLANTURILE

TRANZITORII

Proteza fixa temporara imediat dupa

aplicarea implantelor

In unele cazuri elimina proteza mobila care

Poate influenta osteointegrarea implantelor sau

Consolidarea grefelor

Faciliteaza vindecarea

Permit o protezare estetica si functionala

Maxilar > 5 implanturi

Mandibula > 4 implanturi

Edentatii reduse 2-3 implanturi

1,5-2,5 mm distanta fata de

implantele conventionle

IMPLANTELE MODULATE TRANZITORII

Componentele chirurgicale ale sistemului M.T.I

capa de transfer

- implant analog

- capa plastic

- armatura titan

Componentele protetice ale sistemului M.T.I.

REPOZITIONAREA CRANIO-MANDIBULARA

La pacientii cu edentatii partiale, la care exista malrelatii cranio-mandibulare putem folosi gutiere de
repozitionare cranio-mandibulara prevazute cu indentatii.

La pacientii cu edentatii totale sau subtotale se folosesc pentru repozitionare protezele totale.