Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Comunicarea didactica sau pedagogica este cea care mijloceste
realizarea fenomenului educational in ansamblul sau, indifereant de
continuturile, nivelurile, formele sau partenerii inplicati. Fata de aceasta,
comunicarea didactica apare ca forma particulara, obligatorie in
vehicularea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare
sistematic asistat.
Din perspectiva educatiei formale, comunicarea didactica constituie
baza procesului de predare asimilare a cunostintelor in cadrul
institutionalizat al unei institutii de invatamant si intre partenerii cu status-
roluri determinate:profesori-elevi/studenti.
Ambele apar ca forme specializate ale fenomenului extrem de
complex si dinamic de comunicare umana, care poate fi definit ca si relatie
prin care interlocutorii se pot intelege reciproc prin intermediul schimbului
continuu de informatii, divers codificate.
Comunicarea didactica urmareste esential indeplinirea catorva
obiective, care au ca finalitate realizarea eficienta a invatarii. Se are in
vedere realizarea obiectivelor pedagogice, transmiterea unor continuturi
purtatoare de instruire si nu in ultimul rand, stimularea implicarii afective a
elevului/studentului in actul de ivatare.
Esentiale sunt metodele pe care le gaseste pedagogul in stabilirea
unor puncte de comunicare atractive. Astfel statutul de emitator al
profesorului si de receptor al elevului devin discutabile. Analiza exclusiva a
informatiilor codificate prin cuvant si deci concentrarea pe mesaje verbale,
pierde tot mai mult teren in fata cercetarii diversitatii codurilor
utilizate(cuvant, imagine, gest, mimica)si acceptarii multicanalitatii
comunicarii(vizual, auditiv, tactil, olfactiv).
Din perspectiva acestei realitati devine tot mai evident faptul ca, si in
situatie didactica, comportamentul inerlocutor, in ansamblul sau, are
valoare comunicativa.
A comunica, ca forma de interactiune, presupune castigarea si
activarea perceptiei comunicative, care este deopotriva aptitudinala si
dobandita. Absenta acesteia sau prezenta ei defectuasa explica, de cele
mai multe ori , esecul sau dificultatile pe care profesorii, foarte bine
pregatiti stiintific in domeniul specialitatii lor, il au sistemetic in munca cu
generatiisi generatii de elevi.
A fi profesor inseamna a avea cunostinte de specialitate
temeinic(premisa necesara dar nu si suficienta), dar si a avea capacitatae
de a le "traduce"didactic sau, altfel spus, posibilitatea de a sti
"ce","cat","cum","cand","in ce fel","cu ce","cui", oferi.
2
Randamentul comunicarii didactice nu se reduce la stapanirea
continuturilor verbale. Pentru contemporaneitate, a fi pedagog inseamna,
inainte de toate, a sti sa explici, sa etalezi clar in fata elevilor un anumit
continut, sa clarifici si sa rezolvi metodic sarcini didactice, prin stapanirae a
cea ce comenius spunea:"arta de a–i invata pe toti totul". Pedagogii antici
incepeau intai de toate prin a intriga, prin provocarea nevoii de sens, fara
vreodata sa se raspunda pe deplin, astfel incat fiecare lamurire suscita un
nou secret; este o pedagogie care lasa elevul mereu insetat, constient ca
nu era demn de a cunoaste.
Alegoria stimuleaza placerea de a invata prin enigma pe care ea o
contine. Ea ar putea avea trei functii didactice:- creaza motivatia
invatarii(pentru ca initial intriga si apoi cere o rezolvare),-dramatizeaza(prin
personificare, indeamna auditoriulsa se identifice cu personaje si sa se
implice an actiune) si- prezinta o functie fatic(faciliteaza contactul si
solidarizarea locurilor).
In esenta, a comunica inseamna “a fi impreuna cu”, “a impartasi si a
te impartasi”, “a realize o comuniune in gand, simtire, actiune”.
In cercetarea si practica actuala, actul comunicarii este vazut ca o
unitate a informatiei cu dimensiunea relationala, aceasta din urma fiind si
ea purtatoare de semnificatii. Relatia, in buna masura, este cea care
contextualizeaza informatia. Spre exemplu, o informatie verbala
imperartiva (“Vino!”, “Citeste!”, ”Spune!” etc), in functie de situatie si de
relatia dintre “actorii” comunicarii, poate fi: porunca, provocare, indemn,
sugestie, ordin, sfa, rugaminte, etc.
3
Putem identifica si analiza acest fenomen complex distingand mai
multe criterii posibil de clasificat:
4
- comunicare referentiala. Vizeaza un adevar anumit(stiintific sau
de alta natura);
- comunicare operationala/metodologica. Vizeaza intelegerea
acelui adevar (felul in care trebuie operat pentru ca adevarul transmis sa
fie admis sau respins).
- comunicare atitudinala.Valorizeaza cele transmise, situatia
comunicarii si partenerul.
1. Nevoia de a spune.
Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru.
Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc.
Dacă simţim nevoia să spunem ceva semnificativ pentru noi şi nu o
facem, transmiterea informaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-un
mod mascat.
Mintea şi corpul reprezintă un sistem complex prin care comunicăm
- ele trebuie să se susţină una pe alta.
3. Nevoia de a fi recunoscut.
În orice schimb informaţional între două sau mai multe persoane,
deci în orice proces de comunicare inter-personală apare nevoia de a fi
5
recunoscut: nevoia ca celalalt să conştientizeze prezenţa mea, valoarea
informaţiei pe care o transmit, etc.
Nevoia de a fi recunoscut funcţionează în strânsă legătură cu
următoarea nevoie, aceea de a fi apreciat.
4. Nevoia de a fi Apreciat.
Este nevoia de a avea sentimentul că sunt importanţi pentru
persoanele cu care stabilesc relaţii de comunicare. Vedem întotdeauna
ceea ce nu a făcut celalalt, nu şi ceea ce a făcut.
Aceste părti negative, repetate de mii si mii de ori sterilizează
relaţiile, slăbesc încrederea în forţele proprii, în capacităţile noastre de a
realiza ceva.
5. Nevoia de a influenta
Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o
schimbare de opinii, credinţe, comportamente, atitudini.
6
communicational are directie lineara, etapele prezente le conditioneaza
automat pe cele viitoare, fara reciprocitate. Tendinta actuala este
orientatea mai ales asupra cercetarii comunicarii orale.
Comunicarea verbala/orala este considerate mai importanta datorita
capacitatii sale persuasive si manipulatoare.
In procesul de trecere a limbiii de la cea interna la cea externa sau
de transformare a gandirii verbale in cuvinte pot fi identificati o serie de
stimuli de natura interna sau externa.
De natura interna identificam: perceptia despre lume si propria
persoana; deprinderile comunicationale; atitudinile personale datorate
educatiei, instructiei, profesiei.
7
3.Comunicarea nonverbala (CNV)
8
- ascultarea sa fie autentica-profesorul sa fie sincer interesat de
problema/subiectul abordat;
- ascultarea sa nu fie evaluativa - profesorul nu trebuie sa faca
judecati de valoare in functie de propriile atitudini si convingeri, in termini
de “bine” sau “rau”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau
“nepotrivit” etc;
- profesorul nu trebuie sa foloseasca etichete din dorinta de a
integra elevul intr-o categorie.
9
trebuie sa tina cont de urmatoarele sugestii pentru a adresa corect
intrebari elevilor: sa foloseasca intrebari care nu contin fraze lungi, sa
foloseasca cuvinte preferate de elevi, sa reformuleze intrebarea atunci
cand elevul nu a inteles si nu sa o repete, san u reactioneze la fiecare
raspuns cu o noua intrebare.
Oferirea de feed-back este o abilitate care sustine comunicarea
dintre professor si elev.
Furnizarea de informatii.
Profesorul-consilier identifica pe parcursul orelor de consiliere si
orientare care sunt cunostintele, atitudinile si abilitatile pe care le au elevii.
In functie de acuratetea informatiilor dobandite, profesorul ofera informatii
noi, corecte. Informatiile trebuie transmise intr-o maniera care duce la
intelegerea acestora.
Cateva recomandari cu privire la furnizarea informatiilor: profesorii
trebuie sa foloseasca un limbaj comun cu cel al elevului; sa transmita
numai informatiile care sunt corecte; sa invete elevul sa caute singur
informatii sis a le evalueze singur; sa analizeze sis a modifice impreuna
informatiile incorecte pe care elevii le detin, oferind argumente pe carte
acestia sa le inteleaga si sa le accepte ;
10
elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea se
realizeaza impreuna cu elevii.
Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a
continutului informational cat si a starii emotionale transmise de elev.
Reflectarea de elevului sentimental ca este ascultat si ca ceea ce exprima
sau traieste este important.
Scopul fundamental al reflectarii este mai ales cel de validare a
trairilor emotionale ale elevilor. Scopurile reflectarii sunt: sa verifice
intelegerea celor relatate de interlocutor; sa-I comunice interlocutorului
intelegerea si acceptarea neconditionata si sa stabileasca o relatie bazata
pe incredere.
11
Non-verbale
-a nu privi interlocutorul in ochi;
-a zambi sarcastic sau batjocoritor;
-a te incrunta;
-a casca in fata elevilor;
-a folosi un ton ridicat;
-a vorbi prea repede sau prea incet;
-a te uita frecvent la ceas;
-a te uita pe geam, pe pereti;
-a gesticula exagerat.
12
Ca o concluzionare componentele de baza ale cadrului didactic
sunt: comunicativitatea, empatia, invatarea, conducerea-analiza,
planificarae, proiectarea, organizarea, indrumarea, dirijarea, evaluarea si
decizia, valorizrea continutului, cercetarea si inovarea practicii scolare,
cunoasterea elevului, creativitatea.
In educatie se tinde spre formarea unor oameni conformisti, cu
stereotipii numeroase si marcante, considerandu-se ca este de preferat sa
asiguri o educatie cat mai completa decat sa dezvolti o gandire originala si
creativa. Ori, in invatamant pedagogul, inainte de toate, trebuie sa fie
creativ.
Trebuie sa anticipeze care sunt nevoile, dorintele actuale ale
elevului in cazul domeniului studiat. Empatia, flexibilitatea, sociabilitate,
comunicativitatea tin de aptitudinile pedagogice pe care trebuie sa le aiba
pedagogul incercand sa depaseasca stereotipia cu care, la randul lui, a
fost format. De el depind buna desfasurare a orelor, prin cautarea de
metode noi, interactive, stimulante, incitante de a capta elevii.
Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea unui mesaj
faciliteaza retinerea unei mari cantitati de informatii din cele propuse si, in
acelasi timp, sporeste atractivitatea si varietatea actului comunicativ. Se
inlatura astfel procesul monotoniei si se faciliteaza procesul atentiei.
Creativitatea pedagogica se dezvolta in primul rand datorita
motivatiei, dorintei ca, la randul lui, pedagogul sa-si actualizeze informatiile
pe care aceasta ezplozie a descoperirilor de orice fel le ofera societatea
actuala.
13