1 Personaj martor – cel care introduce cititorul într-o lume necunoscută, de care acesta ia act prin imaginile reflectate în conştiinţa
acestui personaj
2 Personaj actor – participarea personajului la acţiuni, fapte, situaţii în care este pus
3 Personajul-reflector este "purtatorul de cuvânt" al autorului, înzestrat cu o capacitate superioara de a simti si de a întelege.
Faptele sale sunt dezvaluite prin intermediul gândurilor, trairilor si reactiilor sale. Personajul-reflector interiorizeaza actiunea. El
poate ocupa o pozitie centrala (personaj-principal) sau marginala (personaj secundar sau episodic) în naratiune.
4
Personajul romantic:- erou exceptional in imprejurari exceptionale, - antiteza (inger-demon); titanul, geniul, - provine din toate
mediile sociale, - exprima victoria pasiunii asupra ratiunii, - defineste particularul, unicul, individualul
A/F Portretul fizic, din primul capitol5, sugerează, prin detaliile descrierii,
următoarele trăsături morale: voinţa şi ambiţia, ce conturează o distincţie
nativă
A/F Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele conturează o fire
raţională, lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitică şi un
spirit de observaţie
A/F De la început Felix nu simte nimic pentru Otilia, îi este indiferentă
A/F El înţelege că într-o societate degradată în esenţele ei morale,
dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, este lucid şi raţional
A/F Pe parcursul romanului personajul nu evoluează
A/F Nu este stăpânit de ambiţie
A/F Vine la Bucureşti din dorinţa de a studia dreptul, aspirând la o
carieră strălucită
A/F Este considerat străinul care sondează noul mediu, în care tocmai a
intrat, este iniţial uimit şi timorat6 atunci când cunoaşte noii membri ai
familiei
A/F În incipit, autorul utilizează caracterizarea indirectă: ”Uniforma
neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare
şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant.
Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina
şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar coloarea măslinie a
obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară
întîia impresie.”
A/F În relaţie cu Costache, acceptă comportamentul acestuia bizar,
înţelegându-l
A/F În raport cu Otilia, descifrează taina acesteia, deoarece o iubeşte
A/F Caracterizat de perseverenţa în atingerea scopului său
5
“faţa îi era juvenilă şi prelungă, aproape feminină” cu “şuviţe mari de păr ce-I cădeau de sub şapcă”
6TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. –
Din fr. timoré, lat. timoratus.
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR - ENIGMA OTILIEI, G CĂLINESCU