Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0 Proiect Stilul Beletristic
0 Proiect Stilul Beletristic
Competenţe generale:
Competenţe specifice:
1.1. Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri
de texte;
1.2. Receptarea adecvată a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte
orale sau scrise;
1.4. Redactarea unor compoziţii despre textele studiate şi alcătuirea unor texte funcţionale sau a
unor proiecte;
2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate;
3.3 Argumentarea unui punct de vedere privind textele studiate;
Competenţe derivate:
Page 1 of 8
a) Cognitive:
b) Afective:
C5. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi
de comunicare.
C6. Stimularea gândirii autonome, reflexivă şi critică, prin lectura textelor.
Strategia didactică:
a. Metode şi procedee: expunerea, conversaţia, învățarea prin descoperire, explicaţia,
argumentarea, problematizarea, brainstorming, lucrul pe echipe, grupe,termenii cheie daţi în
avans, metoda bulgărelui de zăpadă;
b. Mijloace de învăţământ: fise, planșe, flip-chart.
c. Forme de organizare a învăţării: activitate individuală, în perechi, grupe
Page 2 of 8
Evenimentel Resurse
e instruirii materiale
Conţinuturi. Activităţi didactice Forme de
şi
activitate
procedur
ale
Moment
organizatori Verificarea prezenţei. Creearea atmosferei propice bunei desfăşurări
c a lecţiei
10 min
Asigurarea Se realizează prin aprecieri verbale pe tot parcursul lecţiei, vizând
participarea elevilor, calitatea exemplelor şi a argumentaţiei, calitatea Explicaţia Individual
feed-back- şi corectitudinea exprimării. Frontal
ului
Page 4 of 8
Asigurarea Se comunică tema pentru acasă. De argumentat intr-un eseu de 1-2 Expunerea Frontal
retenţiei şi a pagini că (un fragment din) romanul Ion, de Liviu Rebreanu aparţine
stilului beletristic.
transferului
2 min
Page 5 of 8
Anexa 1
Ion
― Liviu Rebreanu ―
“Sub sărutarea zorilor tot pământul, crestat în mii de frânturi, după toanele şi
nevoile atâtor suflete moarte şi vii, părea că respiră şi trăieşte. Porumbiştile, holdele de grâu şi
de ovăz, cânepiştile, grădinile, casele, pădurile, toate zumzeau, şuşoteau, fâşâiau, vorbind un
grai aspru, înțelegându-se între ele şi bucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai
biruitoare şi roditoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare,
copleşindu-l. Se simțea mic şi slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o frunză pe
care vântul o vâltoreşte cum îi place. Suspină prelung, umilit şi înfricoşat în fața uriaşului:
În acelaşi timp însă iarba tăiată şi udă parcă începea să i se zvârcolească sub picioare. Un fir
îl înțepa în gleznă, din sus de opincă. Brazda culcată îl privea neputinciosă, biruită, umplându-i
inima deodată cu o mândrie de stăpân. Şi atunci se văzu crescând din ce în ce mai mare.
Vâjâiturile stranii păreau nişte cântece de închinare. Sprijinit în coasă, pieptul i se umflă,
spinarea i se îndreptă, iar ochii i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se simțea atât de puternic
încât să domnească peste tot cuprinsul.
Totuşi în fundul inimii lui rodea ca un cariu părerea de rău că din atâta hotar el nu
stăpâneşte decât două-trei crâmpeie, pe când toată ființa lui arde de dorul de a avea pământ
mult, cât mai mult...
Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veşnic a pizmuit pe cei bogați şi veşnic s-a
înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul
i-a fost mai drag ca o mamă...”
Page 6 of 8
Anexa 2 Oglinda tablei
STILUL BELETRISTIC
2. Caracteristicile stilului:
3. Calităţi:
Claritate
Proprietatea
Corectitudine
Precizia
Puritatea
Anexa 3
Page 7 of 8
Text support
„Duminică. Satul e la horă. Şi hora e pe uliţa din dos, la Todosia, văduva lui Maxim Oprea.
Casa văduvei vine chiar peste drum de bisencuţa bătrână, pleoştită şi dărăpănată. Văduvia-i
sărăcie lucie. Femeia a dat din rău în mai rău. Ce agoniseşte un cap de bărbat într-o viaţă
întreagă, o muiere nepricepută prăpădeşte într-un an de zile, şi mai puţin. Când a împreunat
Maxim mâinile pe piept, în ogradă erau clăi de fân, în cele două grajduri nu mai încăpeau vitele,
în şură şi sub şopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belşugul. Acuma ograda-i goală
bătătură, iar în grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă şi veşnic flămândă.
Hora e în toi... Locul geme de oameni... Nucii bătrâni de lângă şură ţin umbră. Doar câteva
pete albe de raze răzbesc pnntre frunze gâdilând feţele aprinse de veselie. Zăduful aţâţă sângele
lumii. Peste Măgura Cocorilor atârnă soarele îngălbenit de necaz că mai are o postată bună până
la asfinţit.
Cei trei lăutari cântă lângă şopron să-şi rupă arcuşurile. Briceag, cu piciorul pe o buturugă,
cu cotul stâng pe genunchi, cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închişi, îşi sfârâie degetele pe
strune şi cântecul saltă aprig, înfocat. Holbea e chior şi are un picior mai scurt, iar la vioară
numai trei coarde, dar secondează cu aceeaşi patimă cu care Găvan, un ţigan urât şi negru ca un
harap, apasă cu arcul pe strunele gordunii. Din când în când Briceag se opreşte să-şi acordeze
vioara. Holbea şi Găvan atunci îşi îndoiesc meşteşugul ca să păstreze măsura. Apoi Briceag
reîncepe mai aprins, strâmbându-se uneori la Holbea, alteori la Găvan, cu deosebire când
schimbă melodia.”
Page 8 of 8