autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

STUDIU ISTORICO-ARHITECTURAL
CONACUL MARGHILOMAN DIN HAGIEŞTI

1. OBIECTIVUL STUDIULUI .........................................................................................................2

2. STATUTUL JURIDIC DE PROTECŢIE ......................................................................................2

3. DATE ISTORICE ..........................................................................................................................2

3.1. Moşia Hagieşti ..................................................................................................................2

3.2. Conacul.............................................................................................................................5

4. DESCRIEREA STĂRII ACTUALE..............................................................................................6

4.1. Descrierea arhitecturală ....................................................................................................7

4.2. Descrierea structurală .......................................................................................................9

4.3. Starea de degradare ........................................................................................................11

5. RESTRICŢII ŞI PERMISIVITĂŢI DE INTERVENŢIE ............................................................12

5.1. Principii generale ............................................................................................................12

5.2. Grădina ...........................................................................................................................12

5.3. Volumul general şi faţadele ............................................................................................12

5.4. Parterul ...........................................................................................................................12

5.5. Etajul şi podul .................................................................................................................13

6. BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................13

6.1. Cărţi articole ...................................................................................................................13

6.2. Documente de arhivă ......................................................................................................13

6.3. Studii şi cercetări ............................................................................................................13

1
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

1. OBIECTIVUL STUDIULUI
Scopul cercetării este de a fundamenta din punct de vedere istoric, arhitectural, urbanistic şi
memorial valorile conacului Marghiloman situat în judeţul Ialomiţa, comuna Sineşti, satul Hagieşti,
în vederea realizării intervenţiilor de restaurare, astfel încât construcţia să fie utilizată în acord cu
valorile deţinute.

2. STATUTUL JURIDIC DE PROTECŢIE

Imobilul este înscris în Lista Monumentelor Istorice (LMI)1 având următoarele coordonate: Nr.
ctr.: 2022, Cod LMI 2015: IL-II-m-A-14131, Denumire: Conacul Marghiloman; Localitate: sat
HAGIEŞTI; comuna SINEŞTI; Adresă: Str. Bisericii f.n.; datare: sec. XVII, ref. 1869-1874.

3. DATE ISTORICE
3.1. Moşia Hagieşti
De-a lungul timpului moşia Hagieşti a purtat mai multe denumiri. O carte de hotărnicie datată în
1779 nota că în „vechime s’aŭ fostŭ numitŭ Drăceştii” 2, iar în actele şi hărţile secolului al XIX-lea apare
mai mereu cu numele de Agieşti sau Agieştii. Fără a avea o datare exactă în timp, moşia începe să fie
menţionată în documentele emise al sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. În
1634 proprietarii acesteia erau vistierul Dumitru Dudescu şi fiul său Radu, care în anii următori îşi
măresc averea cumpărând mai multe terenuri aflate în vecinătate. Informaţiile despre această perioadă
sunt lacunare, apariţiile sporadice documentând în general tranzaţii ale unor terenuri, fără a exista referiri
legate de existenţa conacului sau a curţii. Este foarte probabil ca în 1703, atunci când Radu Dudescu
începe construirea Bisericii Sfântul Nicolae, aceasta să fi fost biserica de curte a familiei, existenţa unor
ansambluri de acest tip (conac şi biserică) fiind documentată de suficiente exemple3.
În 1778 Friedrich Wilhelm von Bauer, atunci când descrie în câteva cuvinte satele judeţului
Ilfov, notează pentru Hagieşti existenţa unei biserici, a unei case din piatră, a două iazuri şi tot atâtea
mori4. Cel mai probabil casa de piatră este reşedinţa boierească, aceasta fiind suficient de importantă
astfel încât să atragă atenţia unui străin.
Un an mai târziu este realizată cartea de hotărnicie a moşiei Hagieşti, document cerut de
Alexandru Ioan Ipsilanti prin care se dorea delimitarea clară a hotarelor proprietății lui Nicolae Dudescu.

1
Anexă la Ordinul ministrului culturii nr. 2.828/2015, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, Nr. 113 bis, 15.02.2016.
2
ANIC, Creditul Funciar Rural, Dosar 1193/1908, f. 51.
3
Vezi conacul stolnicului Cantacuzino de la Afumaţi, cel al lui Radu Dudescu de la Frunzăneşti sau cel al lui
Gavril Drugănescu din localitatea Drgănești.
4
Friedrich Wilhelm von Bauer, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, 1778, p. 145.
2
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

După câţiva ani moșia făcea parte din dota Saftei Dudescu care se va căsători cu beizadeaua Grigore
Suţu, acesta fiind menţionat în 1785 ca proprietar5. Moşia va fi moştenită de Ioan Suţu, fiul Saftei care
o va pune gaj în contul unor împrumuturi. Imposibilitatea onorării angajamentelor asumate au
determinat creditorii să scoată la mezat moșia care va fi cumpărată în 1853 de culcerul Ioan
Cătuneanu cu suma de 2.510 galbeni. Diverse probleme întâmpinate de Ioan Cătuneanu au determinat
reluarea licitaţiei, proprietatea fiind cumpărată în 12 decembrie 1855 de maiorul Mişa Anastasievici cu
29.012 galbeni „împărăteşti” / austrieci6.
În 17 octombrie 1880 este înregistrat actul de vânzare-cumpărare al moşiei Hagieşti prin care
Ion (Iancu) Marghiloman (1815-1892) cumpără de la maiorul Mişa Anastasievici întreaga proprietate
„cu toate trupurile şi numirile ei înclinate, cu pădurea netăiată de mai mulţi ani şi îmbunătăţirile aflate
pe dânsa, liberă de ori-ce sarcini, în fine cu tóte câte stăpânesc eu astă-di şi astfel cum stăpânesc fără a
popri nimic dintr’ânsa séu a’mi reserva vre-un drept asupra-i, în preţ de lei noi (517.000) cinci sute
şeapte-spre dece mii în aur”7.
Intrată în posesia familiei Marghiloman, moşia a continuat să-şi sporească dimensiunile, iar
după moartea lui Ion Marghiloman a intrat în stăpânirea lui Mihail Margiloman (1859-1923), actul de
partaj făcut între moştenitori confirmând acest fapt8. Întreaga moşie va fi stăpânită pentru următoarele
decenii de Mihail care în 1908, atunci când proprietatea este ipotecată Primei Societăţi de Credit
Funciar Român, era „pe deplin proprietar al moşie Hagieşti”9. După moartea lui Mihail petrecută în 4
octombrie 1923, toată averea va intra în posesia soţiei acestuia Suzanei Lévé Marghiloman, cei doi
neavând moştenitori direcţi. Aceasta o va arenda până în 1945 când noul regim instalat va naţionaliza
moşia Hagieşti (cu o suprafaţă de 125,5 ha10) ca urmare a aplicării dispoziţiilor legii agrare11.
În anii 1946 moşia era folosită de diverse instituţii ale statului menţionând în primul rând
Confederaţia Generale a Muncii din România care dorea, cel puţin la nivel declarativ, organizarea unei
ferme „model în adevăratul sens raţional şi gospodăresc, spre a fi un exemplu în toată ţara”12. Balta în
suprafaţă de 25,5 ha era folosită de Direcţiunea Comericală a Pescăriilor, iar în conac fuseseră instalate
postul de jandarmi, locuinţa şefului de post şi notarul comunei13. După câţiva ani terenul şi conacul
devine sediul Cooperativei Agricole de Producţie, aici funcţionând un timp şi o şcoală de tractorişti.

5
Anca Brătuleanu, Hagieşti – un monument inedit, în „Arhitectura” nr. 3/1987, p. 46.
6
ANIC, Creditul Funciar Rural, Dosar 1193/1908, f. 52 verso.
7
ANIC, Hotărnicii. Judeţul Ilfov, Dosar 94/1091.
8
Documentul redactat în 8 februarie 1893 stabilea distribuţia averii între soţie (Irina Marghiloman) şi copii
răposatului (Elena Phérékyade, Alexandru Ioan Marghiloman, Mihail Marghiloman). ANIC, Creditul Funciar
Rural, Dosar 1193/1908, f. 35 verso.
9
ANIC, Creditul Funciar Rural, Dosar 1193/1908, f. 77. Suma împrumutată era de 750.000 lei ANIC. Creditul
Funciar Rural, Dosar 1193/1908, f. 9.
10
ANIC, Ministerul Agriculturii, Dosar 147/1945, f. 14.
11
Legea nr. 187 din 23 martie 1945. Art. 3 pct. d) preciza că vor fi expropriate „Terenurile şi toate bunurile
agricole ale absenteiştilor”, adică persoanele care nu se aflau în România la data de 23 august 1944. Suzana I.
Lévé Marghiloman părăsise ţara încă din 1924.
12
ANIC, Ministerul Agriculturii, Dosar 147/1945, f. 23.
13
Ibidem, f. 5, 18.
3
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

În 1990 conacul de la Hagieşti era în folosinţa Bibliotecii Naţionale Române, iar spre sfârşitul
anului Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Istorice Istorice (DMASI) înaintează o scrisoare prin
care îşi exprima intenţia preluării administraţiei şi începerii lucrărilor de restaurare. Se dorea relizarea
unei „Case a Monumentelor” unde să fie organizate activităţi de cercetare şi documentare „specifice
pentru zona Bărăganului”14. Solicitarea primeşte acordul Bibliotecii Naţionale a României, iar în
7.11.1990 prin ordinul Ministerului Culturii nr. 502 se hotărăşte trecerea „din administrarea Bibliotecii
Naţionale Române în administraţia Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice
ansamblul de monumente istorice şi de arhitectură din comuna Sineşti, satul Hagieşti”, definit de
Conacul Marghiloman (teren 2025 mp şi 432 mp construiţi la nivelul solului), Căminul Cultural şi
Şcoala15.
În 3.04.1991 DMASI solicită Primăriei Comunei Sineşti cedarea unei suprafeţe de teren de 2,5 ha
motivând solicitarea prin valoarea particulară a ansamblului şi existenţa unei zone cu potenţial
arheologic, definită în jurul monumentului. Cererile au fost reluate de mai multe ori, dar nu s-au
materializat în forma propusă de DMASI16. Din cele 2,5 ha solicitate Consiliul Local al comunei
Sineşti a aprobat în 29.10.2007 transmiterea în administrare a unui teren de 3.983 mp către
Ministerului Culturii – Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice (ONMI)17.
În 2009 moşia Hagieşti (159, 114 ha) este revendicată în instanţă de Vlăduca Irina
Marghiloman, născută Butculescu-Marghiloman (fiica lui Mihail Butculescu, unul din strănepoţii lui
Alexandru Ioan Marghiloman, fratele lui Mihail Marghiloman), una dintre presupusele urmaşe ale
familiei. Procesul se desfăşoară de-a lungul mai multor ani, iar în final revendicarea este respinsă.

În momentul de faţă Ministerul Culturii prin Institutul Naţional al Patrimoniului (INP),

continuatorul DMASI şi al ONMI are în proprietate un teren aproape pătrat (40,5 mx50 m) de 2025 mp
dispus în jurul conacului, şi un teren de 3.983 mp, alipit primului pe laturile de sud-est, pe care îl
administrează.

14
Solicitarea era semnată de prof. dr. arh. Grigore Ionescu, preşedintele Comisiei Monumentelor Ansamblurilor
şi Siturilor Istorice şi de dr. arh. Peter Derer, director al Direcţiei Monumentelor Ansamblurilor şi Siturilor
Istorice. Adresa nr. 1478 din 1.10.1990.
15
Oridinul Ministerului Culturii nr. 502 din 7.11.1990. În iulie 1992 Consiliul Local al Comunei Sineşti
înaintează o cerere DMASI prin care solicită preluarea Şcolii şi a Căminului Cultural, motivând implicarea
sătenilor în construirea celor două clădiri. Consiliul de administraţie al DMASI analizează propunerea şi îşi
exprimă acordul de principiu pentru cedarea celor două construcţii.
16
Vezi cererea făcută în 12.10.2007 de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice (ONMI), continuatoarea
DMASI.
17
Hotărârea Consiliului Local nr. 71 din 29.10.2007.
4
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

3.2. Conacul
În lipsa unor documente care să facă precizări ferme cu privire la momentul construirii şi la cele
care privesc modificările realizate anterior sfârşitului secolului al XIX-lea, cercetarea arhitecturală și
analogiile cu exemple similare construite în aceiaşi epocă, devin suportul unor ipoteze de lucru.
În linii mari pot fi identificate patru mari etape constructive care au generat forma actualei
construcţii.
Prima dintre ele este reprezentată de pivniţă, care după toate probabilităţile a fost ridicată de
reprezentanţii familiei Dudescu, Anca Brătuleanu situând momentul construirii în prima jumătate a
secolului al XVII-lea18. Pivniţa din cărămidă cu dimensiuni de cca 31x14x5 cm are 105 mp (13,3x8,2 m)
şi înălţime maximă de 5,3 m. Acoperirea se face cu o boltă în plin cintru ranforsată de arce dublori.
Aceleiaşi etape îi sunt atribuite cele două încăperi de la parter poziţionate deasupra pivniţei şi boltite
de asemenea, cu bolţi semicilindrice.
O a doua etapă constructivă semnificativă pare să corespundă secolului al XVIII-lea când pe
laturile de est şi sud ale vechii locuinţe au fost adăugate mai multe încăperi, bolţile cu penetraţii
constituind un argument în formularea acestei ipoteze. Organizarea în plan şi sistemul de acoperire
fac, conform opiniei d-nei Anca Brătuleanu, „un strălucit exemplu al interiorului unei case boiereşti
din secolul al XVIII”19. Aceiaşi autoare, pe baza analogiilor şi a rezolvării sistemului de boltire, dar şi
faptului că biserica a fost ridicată în 1703-1704 consideră că, cel mai probabil, extinderea locuinţei s-a
petrecut la o dată apropiată de cea a edificării bisericii Sfântul Nicolae”20.
Cea de-a treia etapă este legată de numele lui Ion Margiloman care cumpără moşia, împreună cu
conacul ei, de la maiorul Mişa Anastasievici în 1880. După patru ani noul proprietar repară şi pictează
biserica şi, probabil concomitent începe ample lucrări de transformare a conacului. Anul finalizării
acestor intervenţii este 1887, dată care era înscrisă în pardoseala din mozaic din dreptul intrării21. Fosta
locuinţă a familiei Dudescu şi Şuţu este supraetajată, fiindu-i adăugată o terasă generoasă orientată
spre valea Mostiştei. Totodată faţadele sunt refăcute complet, pentru plastica exterioară fiind alese
principiile curentului academist. Transformările interioare vizează mici compartimentări şi
introducerea unor circulaţii verticale care să legau parterul de noul nivel22.
O ultimă etapă este situată la începutul anilor ’90 când asupra conacului au loc ample
intervenţii. Imediat după căderea regimului comunist, fostul sediu al Cooperativei Agricole de
Producţie (CAP) este devastat de săteni fiind furate şarpanta, tâmplăriile, pardoselile şi toate celelalte
componente de lemn. În scurt timp, zidăria a început să se crape, iar ruinarea totală a fost oprită prin

18
Anca Brătuleanu, op. cit., p. 46.
19
Ibidem.
20
Ibidem, p. 47, nota 13.
21
În 1987, anul apariţiei articolului Ancăi Brătuleanu inscripţia era vizibilă, acum dispărând cel mai probabil în
urma intervenţiilor făcute la începutul anilor ’90.
22
Anca, Brătuleanu, Curţi domneşti şi boiereşti în România. Valahia veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea,
Bucureşti, Simetria, 1997, p. 74, fig. 133.
5
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

intervenţiile demarate de DMASI. În 17 iunie 1991 conacul Marghiloman trece din administrarea
Bibliotecii Naţionale a României în cea a DMASI. Procesul verbal de predare-primire întocmit cu
această ocazie menţiona că o parte a zidurilor erau ruinate, că planşeul peste etaj şi şarpanta din lemn
lipseau, iar tâmplăriile şi finisajele erau distruse complet. În document apare şi o scurtă referire legată
de învelitoarea clădirii care, chiar dacă dispăruse, era din ardezie. Informaţia este confirmată de una
dintre fotografiile păstrate în arhiva INP23. Mai apăreau referiri cu privire la pardoseala parterului şi
etajului care erau din parchet (la data recepţionării aceasta dispăruse, dar probabil mai puteau fi citite
urme ale finisajelor), dar şi că tâmplăria era din lemn de stejar. Totodată se preciza că „la parter şi la
etaj se menţin zone cu picturi în culori de apă, atât la pereţi cât şi la bolţi şi tavane”24.
Imediat după preluarea conacului se începe realizarea proiectului de consolidare şi
refuncţionalizare, DMASI propunând dezvoltarea unui centru cultural care să aibă în prim-plan
activităţi educative, de cercetare şi documentare.
Operaţiunile de consolidare au urmărit refacerea capacităţii portante a structurii deteriorate fiind
propuse soluţii în acord cu practica teoretică şi constructivă a epocii unde betonul armat şi cimentul
erau cheia tuturor problemelor. Au fost introduse plăci de beton şi grinzi la fiecare nivel, zidurile şi
bolţile au fost reţesute şi injectate cu lapte de ciment, ultimele fiind şi suprabetonate. La nivelul
etajului zidurile interioare au fost demolate şi au fost realizate alte compartimentări fiind propuse
camere de cazare. Soluţia a modificat radical organizarea funcţională specifică locuinţelor boiereşti de
la sfârşitul secolului al XIX-lea, introducând forme noi atipice unei structuri istorice. Intervenţiile au
generat modificări ale finisajelor interioare şi exterioare. Pictura policromă, care anterior decora
camerele parterului şi etajului, a dispărut aproape în totalitate, rămând doar în holul central al
parterului pe o suprafaţă mai mică de 20 mp. Tencuieleile istorice au fost înlăturate fiind înlocuite cu
unele noi.
Lipsa fondurilor a făcut ca şantierul să se desfăşoare cu greutate. Abandonarea şi reluarea
lucrărilor au generat degradarea sau dispariţia materialelor deja montate. Într-o notă întocmită în anul
1999 de directorul Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului arh. Mihai Opreanu se precizează
că lucrările erau executate într-un procent de 80%. La scurt timp şantierul este din nou abandonat şi
sunt furate centrala termică, conductorii electrici şi în bună măsură ţevile sistemului de încălzire.
Acestor distrugeri li se adaugă cele provocate de apele pluviale care s-au infiltrat prin geamurile sparte
şi prin zona de nord-est unde acoperişul a fost smuls de o furtună.

4. DESCRIEREA STĂRII ACTUALE

Conacul este amplasat în satul Hagieşti, localitate aflată la cca 35 de km faţă de centrul
capitalei. Este accesibil din drumul european E 85 care leagă Bucureştiul de Moldova. Este amplasată

23
Proces verbal de predare-primire din 17.06.1991.
24
Ibidem.
6
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

pe un promontoriut al văii Mostiştea, într-un peisaj dominat de lacurile Cătruneşti, Boteni şi Hagieşti.
Legătura cu drumul comunal 402 care străbate satul se face printr-un drum de pământ aflat în domeniul
public al comunei Sineşti. În dreptul conacului se remarcă o declivitate de aproximativ 1,2 m care se
accentuează pe măsură ce se înaintează spre lacul Hagieşti, diferenţa de nivel înregistrată fiind de cca
15 m25.

4.1. Descrierea arhitecturală

Configuraţia volumetrică şi plastica arhitecturală exterioară
În linii mari volumul conacului este generat de o prismă dreptunghiulară căreia i se adaugă pe
toate laturile decroşuri, trei dintre acestea (laturile de nord, vest şi sud) fiind transformate la etaj în
terase generoase. Volumul principal are în plan formă pătrată, lungimea laturii fiind de cca 18,5 m, iar
înălţimea la cornişă este de 9,2 – 10,4 m26. Acoperirea se face cu o şarpantă pe scaune cu o pantă de
aproximativ 200 (40%), structura din lemn fiind sprijinită pe o carcasă din beton. Înălţimea maximă a
acoperişului este de 4,3 m. Volumul învelitorii este străpuns de lucarne dreptungiulare şi coşuri de
fum, unele dintre coșuri având doar rol decorativ. Terasa nordică, cea mai generoasă a casei, împreună
cu cea vestică sunt protejate de un acoperiş susţinut de stâlpi turnaţi din fontă. Soluţia accentuează
calităţile arhitecturale ale volumului, generând o siluetă deschisă spre peisajul văii Moştiştei.
Faţadele refăcute în 1887 de Ion Margiloman se raportează la elementele de limbaj specifice
arhitecturii academiste, curent bine văzut de reprezentanţii marii boierimi. Evidenţierea socului, a
cornişei, separarea registrelor celor două niveluri, simetria, ritmul şi pilaştrii angajaţi sunt elemente
care definesc liniile compoziţionale ale faţadelor. Acestora li se adaugă structura bosajului care
subliniază colţurile şi golurile volumului.

Configuraţia spaţial-planimetrică
Subsolul, partea cea mai vechea a casei, are formă dreptunghiulară (13,3 x 8,2 m) şi este
accesibil printr-o scară, într-o singură rampă, amplasată de-a lungul laturii vestice. Acoperirea
spaţiului se face cu o boltă semicilindrică ranforsată de trei arce dublouri cu o grosime de o cărămidă
şi jumătate (cca 50 cm). Pe pereţii de vest ai pivniţei şi ai culoarului de acces sunt vizibile două firide,
decorate la partea superioară cu o arhivoltă. Înălţimea maximă a spaţiului este de 5,3 m, aerisirea fiind
posibilă prin patru răsuflători poziţionate la nord şi la sud. În momentul de faţă aerisirile dinspre nord
au fost obturate, cel mai probabil la sfârşitul secolului al XIX-lea, de extinderea terasei dispuse spre
lacul Hagieşti. Coridorul de acces, aeste acoperit cu o boltă cu arc plat (săgeata este de cca 70 cm), iar
spre latura sudică, în apropierea intrării, ultima travee a fost acoperită cu o „bolţişoară” care sprijină pe
un profil metalic cu dimensiuni aproximative de 10x20 cm.

25
Ion Stan, Studiu hidrologic preliminar privind alimentarea cu apă potabilă din sursă proprie a Conacului
„Marghiloman” Hagieşti, comuna Sineşti, jud. Ialomiţa, SC Mineral & Aqua SRL, p. 2, ms.
26
Diferenţa de înălţime este generată de declivitatea terenului.
7
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

Pe latura de nord, corespunzător terasei, subsolul a fost extins, în momentul de faţă acesta fiind
accesibil printr-o scară balansată construită cu ocazia intervenţiilor realizate în anii ’90 ai secolului trecut.

Parterul, refăcut şi extins de mai multe ori de-a lungul timpului, are o formă pătrată căreia i-au
fost alăturate extensii pe fiecare latură. Accesul principal se face printr-un vestibul amplasat pe latura
de vest. În continuarea acestuia, definind un ax compoziţional se găsesc două încăperi generoase (cca
45 mp şi 37 mp). Prima este acoperită cu o boltă cilindrică, iar a doua (spre est) este caracterizată de o
boltă cu muchii intrate și penetrații. Continuitatea vizuală a celor două încăperi se realizează prin
intermediul unei uşi şi a doua ferestre, buiandrugul acestora fiind realizat dintr-un profil metalic
similar celui care se găseşte deasupra rampei subsolului. Acestă observaţie subliniază ideea
intervenţiilor semnificative realizate la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar şi faptul că pictura a fost
adăugată după aceste transformări. Afirmaţia este susţinută de continuitatea stratului de vopsea
regăsită pe feţele pereţilor perpendiculari.
De o parte şi de alta a acestui ax sunt dispuse camere cu suprafeţe mai mici27. Două dintre ele,
aflate pe latura nordică a încăperii ce face legătura cu vestibulul accesului principal, sunt acoperite cu
bolţi semicilindrice, iar celelalte cu bolţi cu penetraţii. Sistemul diferit de acoperire a spaţiilor sugerează
ideea unor etape constructive distincte, cea mai veche fiind asociată bolţilor în plin cintru.
Zonele corespunzătoare teraselor de la etaj sunt acoperite de planşee drepte, realizate din beton
armat. Spre nord se găsesc mai multe spaţii anexă. Colţul de nord-vest este compartimentat pentru mai
multe grupuri sanitare, iar spre est se află un spaţiu de tranziţie care conduce spre subsolul tehnic şi
spre grădină, legătura cu curtea fiind posibilă printr-o scară din beton armat. Celelalte două spaţii, de
pe vest şi sud sunt folosite ca zone de acces, intermediind trecerea dintre exterior şi interior.

La nivelul etajului modificările realizate în urmă cu două decenii au generat transformări

substanţiale. Dacă spre exterior imaginea a rămas aporape similară celei de la sfârşitul secolului al
XIX-lea, la interior schimbările au fost însă drastice. Dorinţa realizării unor spaţii de cazare cu
suprafeţe echivalente şi afirmaţia inginerului N. Gospodinov care nota că la etaj „...40% din pereţi
prezintă zone de colaps şi precolaps” şi că „la intersecţile pereţilor exteriori cu cei interiori se observă
desprinderi însoţite de deplasări”28 au generat decizia demolării pereţilor interiori şi
recompartimentarea în funcţie de noile cerinţe. A rezultat o împărţire atipică structurilor istorice, fără
legătură cu vechea configuraţie a spaţiilor, dar care oferea un răspuns plauzibil intenţiilor pe care
DMASI le avea la acea dată.
Accesul la etaj se face printr-o scară lată, în două rampe, amplasată în colţul de sud-vest.
Aceasta ajunge într-un hol larg, care în linii mari se suprapune spaţiului principal de la nivelul

27
Cea mai mică are cca 24 mp şi cea mai mare 31 mp.
28
N. Gospodinov, Raport tehnic asupra stării monumentului „Conac Marghiloman Hagieşti” cu verificarea
protecţiei antiseismice, p. 2, ms.
8
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

parterului. În axul spaţiului, spre vest se află o scară mică, închisă într-o carcasă de beton, care leagă
etajul de mansardă. Perimetral zonei centrale sunt dispuse celulele de cazare (suprafaţa curentă a
camerelor este de14-18 mp, iar camera cea mai mare, orientată spre sud are 26 mp), băile (cca 3 mp)
fiind alipite spaţiului principal. Acoperirea spaţiilor se face cu o placă de beton armat, susţinută de
grinzi dese care sunt indiferente zidurilor de compartimentare.
Terasa de nord, cea mai importantă a casei, are o suprafaţă de 34 mp, susţinerea acoperişului
făcându-se prin intermediul a 6 stâlpi de fontă, elemente structurale şi decorative specifice sfârşitului
de secol XIX. Parapeţii de protecţie montaţi probabil în 1887, realizaţi tot din metal, au dispărut în
ultimele decenii. Spre exterior terasa se închide cu un profil înalt de cca 20 cm realizat din piatră de
calcar fasonată.
Terasa vestică (17 mp) este caracterizată şi ea de doi stâlpi metalici încadraţi de o pereche de
stâlpi rectangulari din zidărie de cărămidă tencuiţi şi compuşi dintr-o bază, un fus decorat cu nuturi
orizontale şi un capitel simplu. Balconul sudic (13 mp), neacoperit, are un un soclu (montant) de
secţiune pătrată realizat din piatră de care era fixată balustrada metalică. Cel de-al doilea soclu a căzut,
fiind vizibil în faţa intrării de pe latura sudică.

La nivelul podului, cu ocazia ultimelor intervenţii, au fost amenajate mai multe încăperi care
trebuiau să adăpostească spaţii tehnice (spălătorie, călcătorie, depozite rufe), iar într-o fază ulterioară a
proiectului urmau să fie transformate în spaţii de cazare. Accesul este posibil prin scara amplasată în
axul holului central de la nivelul etajului, care ajunge într-un spaţiu central cu o înălţime maximă de
2,5 m. Suprafaţa utilă a podului este definită de un pătrat cu latura de cca 10,5 m, zidurile perimetrale
fiind susţinute de grinzi puternice care sunt vizibile de la nivelul etajului. Partea superioară este
închisă de o placă din beton cu grosime de 12 cm, iar peste este montată şarpanta din lemn de
răşinoase.

4.2. Descrierea structurală

În linii mari construcţia are un subsol parţial, parter, un etaj şi podul, în acesta din urmă fiind
amenajate câteva spaţii cu rol tehnic. În plan are formă pătrată (18,5x18, 5 m), pe fiecare latură fiind
dispuse asimetric mici rezalituri. Înălţimea la cornişă este cuprinsă între 9,2 – 10,4 m, diferenţa fiind
dată de declivitatea terenului.
La interior, clădirea este organizată în jurul unui spaţiu central desfăşurat de la est la vest,
definit de două încăperi cu suprafeţe mari. De jur împrejur sunt dispuse celelalte camere care au forma
apropiată de pătrat. Schema de compartimentare a parterului se regăseşte şi la nivelul etajului,
continuitatea zidurilor celor două niveluri fiind întreruptă o dată cu demolarea pereţilor nivelului
superior. Organizarea etajului se face în jurul holului central care este înconjurat de băile şi
depozitările celulelor de cazare, spaţiile secundare fiind delimitate de pereţi subţiri de
compartimentare (cca 17-20 cm).
9
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

Structura de rezistenţă este rezultatul mai multor etape constructive, ultima dintre ele, începută
în 1990, aducând modifcări importante concepţiei iniţiale. Au fost introduse plăci din beton armat,
grinzi, stâlpi şi buiandrugi, fiind făcute totodată injectări şi suprabetonări ale bolţilor existente.
Fundaţiile sunt continue şi sunt cu 10-15 cm mai groase decât zidurile. Adâncimea de fundare
este de 1,2 m, nefiind evidenţiate urme ale tasărilor diferenţiate. În zona intersecţiilor zidurilor
adâncimea de fundare creşte, ajungându-se în cazul zidurilor exterioare ale parterului la 1,7 m29. În
cazul subsolului adâncimea de fundare atinge cota de 6,5 m.
Subsolul este compus din ziduri groase (cca 80 cm), iar acoperirea se face cu o boltă în plin
cintru ranforsată de arce dublouri cu grosime aproximativă de 50 cm. La nivelul parterului zidurile au
aceeaşi grosime cu cele ale subsolului, iar acoperirea se realizează cu bolţi cilindrice şi cu penetraţii cu
grosimi de o carămidă sau o cărămidă jumătate30. Ultima intervenţie a propus adăugarea unei plăci
continue din beton armat ranforsată de mai multe grinzi. La nivelul etajului zidurile exterioare au cca
50 de cm grosime, iar cele portante adăugate după 1990 au 25-30 de cm. Zidurile de compartimentare,
corespunzătoare băilor şi depozitărilor, sunt de jumătate de cărămidă. Pentru acoperirea spaţiilor s-a
ales varianta unei plăci de beton susţinută de grinzi (30x50 cm), soluţie care a înlocuit planşeul din
grinzi de lemn. Scara care face legătura cu podul este închisă într-o carcasă din beton. În pod zidurile
adăugate sunt de o cărămidă, partea superioară fiind închisă de încă o placă de beton armat.
Şarpanta este pe scaune fiind realizată din lemn de brad. Secţiunile panelor şi popilor sunt de
12x12-15x15 cm, iar căpriorii, cu capetele exterioare ornamentate, au secţiuni de cca 12x12 cm. Popii,
contravântuiţi superficial, sunt aşezaţi pe placa etajului şi a podului.
Cărămizile care definesc zidurile sunt în principiu de două tipuri. Cărămida veche, vizibilă la
subsol şi la unii pereţi de la parter are 31x14x5 cm rosturile de mortar fiind de 3-3,5 cm, iar cărămida
nouă are dimensiuni de 25x12,5x5 cm şi rosturi de 1-1,5 cm. Încercările de laborator realizate de
institutul PROCEMA SA au apreciat marca cărămizilor vechi la C50, pe cele noi la C75, iar mortarul
la M1031.
Configuraţia generală este neomogenă, situaţie rezultată ca urmare a multiplelor etape
constructive care au impus reţeseri, adăugiri sau demolări32. Aceste deficienţe constatate cu ocazia
realizării intervenţiilor începute după 1990 au fost eliminate prin armarea zidăriei şi tencuirea cu
mortar de ciment.

29
Nicolae Gospodinov, op. cit., p. 1.
30
Nicolae Mihăilă, Barbu Gociman, Radu Agent, Memoriu tehnic. Rezistenţă, p. 2, ms.
31
Nicolae Gospodinov, op. cit., p. 3.
32
Ibidem, p. 2.
10
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

4.3. Starea de degradare

În general construcţia se prezintă într-o stare bună, fiind identificate în special degradări ale
finisajelor. La nivelul pereţilor exteriori se constată exfolieri ale stratului de vopsea, cristalizări ale
sărurilor, iar pe materialele din piatră sunt vizibile colonii de muşchi şi licheni. Local sunt vizibile
desprinderi ale tencuielilor, în special în zona răsuflătorilor de pe faţada nordică şi desprinderi ale
tinciului ornamental care evidenţiază bosajele de colţ.
În categoria elementelor distruse trebuie menţionate toate tâmplăriile care, după spargerea
geamurilor, au început să fie furate sau să se degradeze ca urmare a acţiunii apelor meteorice.
La nivelul acoperişului sunt înregistrate cele mai multe degradări. O suprafaţă importantă din
tabla învelitorii (cca 70 mp corespunzătoare colţului de nord-est) a fost smulsă de vânt, astereala
rămânând neprotejată. Apele meteorice infilitare prin acoperiş au antrenat desprinderi ale tencuielilor,
interioare şi exterioare, accelerând totodată procesul de cristalizare a sărurilor din structurile de beton
armat, această situaţie fiind vizibilă foarte bine pe intradosul plăcii care acoperă terasa nordică. Tot la
nivelul acoperişului se observă deteriorări ale coşurilor de fum de pe care s-a desprins tencuiala, dar şi
unele cărămizi.
Coloniile de muşchi, alge şi licheni sunt vizibile pe toate piesele de piatră (moloanele de piatră
care marchează limitele exterioare ale balcoanelor, treptele de marmură din faţa intrărilor) , prezenţa
biocrustelor ducând la deteriorarea stratului suport.

La interior degradările sunt mai evidente, fiind cauzate în principal de factori antropici.
Distrugerile au fost provocate în bună măsură de furturile de materiale înregistrate în principal imediat
după Revoluţia din 1989, dar şi de intervenţiile de „restaurare” demarate câţiva ani mai târziu. Cei doi
factori au generat pierderea unor cantităţi semnificative din materialul istoric. Astfel au dispărut
şarpanta, piesele de metal care decorau partea superioară a acoperişului, parapetele din fier forjat ale
balcoanelor, uşile, ferestrele, pardoselile (lemn şi piese ceramice), dar şi o bună parte a zidurilor care
au fost demolate şi refăcute în anii 1991-1998. Cu ocazia acestor intervenţii a fost distrus, în bună
parte decorul pictat din camerele parterului şi etajului. Cea mai mare parte a suprafeţelor a fost
retencuită rămânând încă vizibilă doar o parte a picturii holului central de la parter (o suprafaţă totală
de aproximativ 20 mp). Instalaţiile au fost montate fără a ţine seama de decorul parietal, traseele
electrice traversând fără reţinere pictura. Distrugeri generate de furt s-au petrecut şi în ultimii ani când
au fost smulse din pereţi ţevile sistemului de încălzire şi conductorii electrici.
Factorii antropici au fost dublaţi de cei atmosferici, apele meteorice acţionând asupra coeziunii
finisajelor. Infiltraţiile prin acoperiş şi prin golurile tâmplăriilor au introdus cantităţi semnificative de
apă în interior. La nivelul etajului şi parterului sunt vizibile desprinderi ale stratului de glet, cristalizări
masive de săruri şi burduşiri locale ale tencuielilor. La subsol se poate observa acţiunea agresivă a
apelor pluviale care se infiltrează prin rosturile bolţii cilindrice, antrenând desprinderea mortarului
dintre rosturi.
11
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

5. RESTRICŢII ŞI PERMISIVITĂŢI DE INTERVENŢIE

5.1. Principii generale

 Intervenţiile care privesc diverse elemente componente cu valoare artistică (pictura murală din
holul central, piesele din piatră şi stâlpii metalici) vor fi făcute de specialişti sau experţi atestaţi de
Ministerul Culturii şi Patrimoniului în domeniul corespunzător pieselor pe care intervin.
 În cazul intervenţiilor care urmăresc sistematizarea verticală a terenului sau săpături realizate la
nivelul subsolului, prezenţa unui arheolog care să supravegheze lucrările este obligatorie.

5.2. Grădina
 Zona verde din vecinătatea palatului va fi reamenajată în acord cu principiile peisagistice ale
reşedinţelor boiereşti existente la sfârşitul secolului al XIX-lea. Arborii existenţi (frasini, cireşi, castani
etc.) se vor păstra.
 Se va lua în considerare plantarea unei livezi.
 Este permisă construirea unor clădiri anexe în vecinătatea conacului dacă prin aceasta nu este
afectată imaginea de ansamblu a acestuia (nu există suprapuneri evidente ale conacului şi
construcţiilor propuse, arhitectura şi materialele se înscriu în liniile arhitecturii existente).
 Parapetul de zidărie care prelua diferenţa de nivel a terenului din zona de nord-vest a conacului
va fi decopertat, restaurat şi pus în valoare (vezi fotografie 1978).

5.3. Volumul general şi faţadele

 Volumul general şi faţadele îşi vor păstra caracteristicile principale. Intervenţii sunt posibile în
toate zonele unde materialul istoric a fost înlocuit (învelitoare, şarpantă, tâmplării, tencuieli, profiluri
şi ornamente – cu respectarea caracteristicilor actuale).
 Parapetele din fier forjat ale balcoanelor şi ornamentele de metal poziţionate la partea superioară
a acoperişului vor fi refăcute având ca suport documentaţia istorică (fotografii realizate în 1978, 1986
şi proiectul întocmit în 1991 de DMASI aflat în arhiva INP – şef proiect Daniela Zerva).
 Piesele din piatră (moloanele de piatră care delimitează spre exterior balcoanele şi logiile,
piesele de fixare a parapetelor balconului de pe faţada sudică şi treptele de marmură vizibile în faţa
conacului) şi stâlpii metalici vor fi restaurate.

5.4. Parterul
 Pictura existentă se va restaura. Urmărind documentaţia istorică (fotografiile realizate de d-na
Anca Brătuleanu) se propune realizarea unor sugestii cromatice care să completeze imaginea picturii
realizate la sfârşitul secolului al XIX-lea.

12
autor: Petru Mortu studiu istorico-arhitectural | Conacul Marghiloman din Hagieşti

 Există posibilitatea recompartimentării zonei orientate spre nord, acolo unde erau prevăzute
spaţiile tehnice şi grupurile sanitare.

5.5. Etajul şi podul

 Sunt posibile intervenţii majore (recompartimentare, desfiinţare ziduri, desfacere totală sau
parţială a plăcilor şi a grinzilor – doar cu acordul inginerului de rezistenţă), situaţia actuală fiind
rezultatul operaţiunilor de consolidare şi refuncţionalizare începute în 1991.

6. BIBLIOGRAFIE

6.1. Cărţi articole

von Bauer, Friedrich, Wilhelm, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, 1778.
Brătuleanu Anca, Hagieşti – un monument inedit, în „Arhitectura” nr. 3/1987, pp. 46-48.
Brătuleanu, Anca, Curţi domneşti şi boiereşti în România. Valahia veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea,
Bucureşti, Simetria, 1997.
Florescu, G., Carte de hotărnicie a moşiei Agieşti din judeţul Ilfov, plasa Dâmboviţa-Mostiştea, comuna
Hagieşti-Măriuţa, cătunul Hagieştii, proprietatea domnului Mihail I. Margiloman, Bucureşti, 1901.
Lahovari, George Ioan, Brătianu, C.I., Tocilescu, Grigore C., Marele dicţionar Geografic al României
alcătuit şi prelucrat după dicţionarele pe judeţe, III, Bucureşti, Socecŭ, 1898.

6.2. Documente de arhivă

ANIC, Creditul Funciar Rural, Dosar 1193/1908.
ANIC, Hotărnicii. Judeţul Ilfov, Dosar 94.
ANIC, Ministerul Agriculturii, Dosar 147.

6.3. Studii şi cercetări

Ion Stan, Studiu hidrologic preliminar privind alimentarea cu apă potabilă din sursă proprie a
Conacului „Marghiloman” Hagieşti, comuna Sineşti, jud. Ialomiţa, SC Mineral & Aqua SRL, p. 2, ms.
Gospodinov, Nicolae, Raport tehnic asupra stării monumentului „Conac Marghiloman Hagieşti” cu
verificarea protecţiei antiseismice, p. 2, ms.
Mihăilă, Nicolae, Gociman, Barbu, Agent, Radu, Memoriu tehnic. Rezistenţă, p. 2, ms.

13