Stelica ENE Gabriela BREBENEL Elena Emilia IANCU

manual pentru clasa a A

XII

BIOLOGIE
M inisterul Educatiei, • t 1 Cercetarii si Tineretului

Editura GIMNASIIM
C l J P R lN S

Capitolul I. GENETICA / 5
1 .1 GENETiCff MOLECULfiRfl / 5
1. G e n c tic a m o le c u la r a - s i tiin ta * v iito r u lu i / 5

1.1. Genetica-trecut, prezent, perspective / 5 2. Acizii nucleici-struetura si • >

functii ^ /8 2.1. Rolul si structura acizilor nucleici / 8 ‘ 2.2. ADN-spirala
vietii /1 3 LP. Modelarea structurii dublu catenare a ADN /1 8 2.3. Struetura si
tipurile de ARN /1 9 2.4. Functia autocatalitica si heterocatalitica / 22 3.
Organizarea inaterialului genetic / 29 3.1. Materialul genetic la virusuri si
proeariote/29 3.2* Matcrialul genetic la eucariote / 32 L.P. Evidentierea
cromozomilor uriasi la Drosophila m elanogaster/35 L.P. Evidentierea cromozomilor
prin metoda rapida de colorare cu solutie carm in-acetica/35 3.3. * Genomica / 36
4. Reglajul g e n e tic /40 4.1. * Reglajul genetic la p rocariote/40 4.2. Reglajul
genetic la eucariote / 44 Evaluare / 48

I..2. Genctica umana / 50

1. Genomul uman /' 50 ^ 1 . 1 . Complementul cromozomial uman / 50 L.P. Analiza de
cariotip / 54 L.P. * Evidentierea cromatinei sexuale la om / 56 2 . Caractere
fenotipice umane / 57 ^ 2 . 1 . Determinismul genetic al caracterelor fenotipice
umane / 51 L.P. Stabilirea spectrului genetic individual / 62 3. Diversitatea
genetica umana / 63 3.1. Genetica raselor umane / 63 4. Mutagcncza si
teratogcneza / 6 6 ^ 4 .1 . Mutagenezasi teratogcneza umana 66 4.2. Anomalii
cromozomiale asociate cancerului uman / 73

3
5. Imunogenetica / 76 5.1, Antigens. Alergii. Anticorpi / 76 6 . Consideratii
biocticc in genetica umana / 81 6 .1. Domenii de aplicabilitate in genctica umana /
8 1 Evaluare / 85

Capitolul II. ECOLOGIA UMANA / 89

1. P a r t i c u l a r i t a t i l e e c o s is te m e lo r a n t r o p i z a t e /
89

1.1. Particularitati ale biotopului si biogenezei in ecosistemele antropizate / 89

L.P. * Investigarea sistem elorantropizate/94 L.P. Analiza factorilor abiotici / 96
L.P. Determinates structurii trofice in ecosistemele antropizate / 99 1.2. *
Particularitati in ecosistemele « ale fluxului de materie si « energie c
antropizate / 1 0 1 2. * Structura si dinamica populatiilor umane /105 2.1.
Stmctura si dinamica populatiilor umane /105 L.P. * Analize statistice ale
structurii si dinamicii populatiilor / 110 3. ImpactuI antropic asupra
eeosistemelor naturale /114 3.1. ImpactuI antropic asupra ecosistemelor naturale /
114 L.P. Evidentierea impactului antropic asupra ecosistemelor / 119 4. Efectele
deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane /120 4.1. Efectele deteriorarii
ecosistemelor asupra sanatatii umane /120 5. Conservarea resurselor naturale si a
biodiversitatii /126 5.1. Conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii /126
6 . * Dezvoltarea durabila / 131 6.1. Dezvoltarea durabila/131 Evaluare/134
Bibliografie / 136

Sola: Temele evidentiate cu (*) sunt siudiuie la clasele cu 2-3 ore/ saptamdna.

4
1.1. GENETICA MOLECULAR#

G E N E T IC A t n n r r A

M O LE C U LA R A
a v i i t o r u l u i

G tn tlie o - trccut, p rtz cn l, perspective

G regor Mendel - Teoria facto rilo r e re d ita ri
Prim ul oin de stiinta care a inteles ca trasaturile ereditare nu se transm it
direct de la m am a si de la tata, la copii, ci indirect prin intermediul
factorilor ereditari (denumiti mai tarziu gene), a fost Gregor Mendel (fig. 1). M
endel a experim entat in mod deosebit pe mazare (Pisum sa tiv u m ), p la n ta c a
re se re p ro d u c e p rin autopolenizare (autogamie). Pentru aceste cercetari, el
a ales soiuri care aveau caractere d istin cte (co n trastan te) si constante,
efectuand num eroase hibridari, prin polenizare artificiala si a i incrucisata *
plantelor,

Sfi ne reamintim !
Genetica este stiinta % y ereditatii » si a v a r ia b ili ta tii- la tu ri
inseparable ale proceselor vietii. Ereditatea este proprietatea fundamentals a
vietuitoarelor care asigura transm iterea cu fidelitate a tr a s a tu r ilo r m o
rfo lo g ic e , fiziologice, de com portam ent, adica a caracterelor ereditare, de
la p a rin ti la d e s c c n d e n ti. Ereditatea are astfel un caracter
stabilizator, care asigura legatura organica dintre generatii. Variabilitatea este
forma de manifestare a diversi tatii lumii vii. Este proprietatea urm asilor de a
se deosebi de parinti cat si de frati, astfel meat fiecare individ este un unicat.
Trasaturile care se transm it constant, cu mare fidelitate, de-a lungul generatii
lor dc la parinti ia descendenti se numesc caractere ereditare.

R e a m in t i t i - v a experientele de m ono hibridare si dihibridare efectuate

de Mendel /
M eritul lui Mendel a fost introducerea notiunii de factor ere ditar - un c o rp u
s c u l de n a tu ra m a te r ia ls lo c a liz a t in nucleul celular. Mendel a
analizat statistic rezultatele incrucisarilor. determinand cu precizie frecventa cu
care apar diferitele tipuri de caracteristici, nu numai in prim a generatie filiala
ci si in a doua si a treia generatie. Organismele in care factorii ereditari
pereche sunt de acelasi fel se numesc homozigote (bob neted AA, bob zbarcit aa),
iar cei in care factorii ereditari pereche sunt diferiti, se numesc heterozigote
(Aa). La indivizii heterozigoti se manifesta doar unul din caractere si anume cel
dominant (A) iar cel recesiv (a) ramanc in stare ascunsa. Conditia ca un caracter
recesiv sa se m anifeste este aceea ca faetorul ereditar ce detennina acest
caractcr sa fie in dublu exemplar (aa). Mendel a deseoperit deosebirea dintre
structura genetica a organismelor, num ita ulterior genotip si infatisarea organ
ismelor, numita ulterior fenotip (rezultatul interactiunii dintre genotip si mediul
de viata). Studiul modului cum se com porta in descendenta hibrizii rezultati in
urma monohibridarii si dihibridarii 1-a condus pe Mendel la formularea
teorieifactorilor ereditari descoperind legile ereditatii. 1. Legea puritatii
gametilor :gametii sunt totdeauna puri din punct de vedere genetic indiferent ca
provin din indivizi heterozigoti sau hom ozigoti deoarece contin numai unul din
factorii ereditari pereche. 2. Legea segregarii independente aperechilor de
caractere. Prin combinarea probabilistic^ a gam etilor indivizilor din prim a
generatie F,, apare in generatia a doua F^ fenomenul segregarii caractere lor.
Conform acestei legi fiecare pereche de factori ereditari segrega independent de
alte perechi de factori ereditari. Rapoilul de segregare in F 2 este de 3D : Ir
pentru fiecare pereche de factori ereditari iar, in cazul a doua pcrechi de
caractere raportul dc segregare este de 9:3:3:1 (dihibridare). Mendel devine astfel
fondatorul geneticii ca stiinta, iar anul 1865 - anul publicarii rezultatelor
experientelor sale reprezinta anul aparitiei uneia dintre cele mai tinere si
fascinante stiinte. Contemporanii nu 1-au inteles pe Mendel. Cand acesta a murit. a
fost onorat pentru functiile sale sociale, dar ignorat pentru opera sa. In anul
1900 trei mari cercetatori - botanisti europeni: Hugo de Vries, Carl Correns si
Erich Tschermak, in urma unor experience efectuate independent unul de altul,
uimiti de regularitatea matematica a aparitiei unor caractere la urmasi, s-au
grabit sa-si publice rezultatele. Impecabilele lor lucrari nu mai constituiau
piioritati, ci doar confinnai’ea cercetarilor efectuate cu aproape 35 dc ani in
urma de Gregor Mendel.

Th. Morgan - Teoria croxnozonaiala a ereditatii

Mendel nu dispunea nici de cunostintc citologiee. nici de mijloaee tehnice care sa-
i pernrita detectarea factorilor ereditari. Odata cu dezvoltarea unor noi ramuri
ale biologiei (citologia - stiinta care se ocupa cu studiul celulei) se descopera
cromozomii si ulterior rolul lor in transmiterea caracterelor ereditare. La
inceputul secolului al XX-lea, Thomas Hunt Morgan (fig.2) a demonstrat ca factorii
ereditari, num iti gene . sunt localizati in cronuKomi. Th. H. M organ - laureat al
premiului Nobel, si echipa de cercetatori de la Univcrsitatea Colum bia au elaborat
teoria cromozontiala a ereditatii. Ca urmare apare o noua stiinta, citowenetica.
care studiaza ereditatea la nivel celular. Tezele acestci teorii sunt uiTnatoarele:
I. Pentru fiecare caracter exists cel putin o gemu iar fiecare gcna ocupa un anumit
loe (locus loci) in cromozom. G enelesuntdispusein cadrul caimozomului intr-
oanumitasuccesiunc: dispunerea

lineara a gene tor in cromozomi;

6
2. Genele localizate in acelasi * crom ozom au tendinta • de a se transmite
impreunS la dcscendenti (linkage): trammiterea inlantuita

a genelor dispuse in acelasi cromozom;

3. Intre cromozomii perechi se pot realiza schimburi reciproce de fragmente de ADN
(crossing-over): schitnbul reciproc de gene

intre cromozomii omologi.

Rezultatele obtinute prin experience realizate pe Drosophila melanogaster, i-au dat
o mare satisfactie lui Morgan deoarece, pe de o parte confirma teoria sa dupa care
genele se transmit inlantuit si, in acelasi timp, ofereau o exceptie fenomenul de
crossing-over, ce facea ca teoria lor ereditara sa poata explica si aparitia
diversitatii in natura. Catre anul 1933 Morgan si colaboratorii sai au alcatuit
deja primele ”harticromozomiale*.

A cizii nucfeici in c e n tra l atentiei

In anul 1928, m edicul englez F Griffith a deseoperit un fenomen de o foarte m are
importanta - transformarea genetica - caruia nu a reusit sa-i dea o explicatie
foarte clara la momentul respectiv, dar care va deveni una din m etodele ingineriei
genetice, de transfer de gene de la o specie la alta. In 1944 se publica
rezultatele unei experiente cruciale in biologie. O. T. Avery, C. McLeod si M.
McCarty, continuand experientele doctorului Griffithsdescopera ca ADN-ul extras din
pneumococi III S transform apneum ococii II R in pneumococi III S, deci ADNeste
misteriosulfactor transformator al doctorului Griffith. Ideea ca ADN este
purtatoru! informatiei ereditare a fost confirmata de multe alte experiente de
transform are genetica efectuatc pe bacterii, plante si animate. ./. Watson si F.
Crick anunta in 1953 ca au reusit, cu ajutorul razelor Roentgen, sa descopcre
structura m acrom olecuiei ADN. M odetul lor este confirm at de M. Wilkins si %
toti trei vor fi distinsi cu premiul Nobel pentru m edicina si biologie (1962),
Modelul structurii bicatenare a ADN-ului este cea mai mare descoperire din secolul
al XX-lea in domeniul biologiei. Daca in epoca aparitiei geneticii ca stiinta, la
inceputul secolului al XX-lea, factorii ereditari m endclieni erau inca nistc
unitati ipotetice deduse pe baza unor calcule statistico matem atice, in epoca
noastra, cu ajutorul m etodelor m oderne de investigate s-a patruns tot mai adanc
in intimitatea mecanismului ereditar. S-au tacut progrese in studiul bazelor
biochimice ale ereditatii, ale codului si reglajului genetic, in cunoasterea
procesului mutagen dar si in domeniul geneticii populatiilor. A luat astfel
nastertgenetica moleculara,care studiaza ereditatea la ni vel biochim ic/iind cea
mai tanara si mai moderna ram ura a geneticii. Caracteristic pentru epoca actuala
de dezvoltare a geneticii moleculare este imbinarea armonioasa a cercetarii fundam
entale cu cea aplicativa, fenomen care a facut posibila dezvoltarea medicinii,
agriculturii, zootehnici, industriei fermentative, etc. ce due la rezolvarea unor
probiemc fundamentale aleum anitatii. Inzestrata cu o forta extraordinara de a
putea sa schimbe ’’natura biologica“, genetica viitorului poate ti asemanata cu
energia atomica. D cpindc de intelepciunea omului dc a sti sa foloseasca aceasta
forta in interesul sau in dctrimcntul sau.

7
1 ftetineti » r !
• Anul 1865 - Johan M endel, num it dupa calugarie G regor M endel, publica
luerarea ’'Experiente asupra hibrizilor la plante“ , in care sunt redate
experientele de hibridare la mazare si form ulate primele legi ale ereditatii. G
regor Mendel pune bazele celei mai fertile dintre stiintele biologice ale secolului
XX - genetica clasica. Anul 1900 - a insem nat actul de nastere al geneticii ca
stiinta, cand cei trei cercetatori europeni au readus la lumina legile lui Mendel.
Anul 1909 - Johansen propune term enul de gena notiunii de factor ereditar. Anul
1910 - Th. H. M organ elaboreaza teoria crom ozom iala a ereditatii si pune bazele
citogeneticii. Anul 1944 - O. T. Avery si colaboratorii au dovedit ca ADN este
substratul ereditatii. Anul 1953 - J. D. Watson si F. H. Crick au propus modelul de
structure bicatenara a ADN*

1. Precizati trei mom ente decisive din istoria geneticii motivand alegerea
voastra. 2. Imaginati m odele de transm itere a genelor folosind doua seturi
identice de carti de joc. Puteti avea in vedere 1, 2 , . . . X caractere. 3.
Defmiti urmatoarele notiuni pe baza cunostintelor din clasa a IX-a: ereditate,
variabilitate, genotip, fenotip, hom ozigot, heterozigot, cromozomi, eariotip,
recom binare genetica.

2
f f l

HCIZII NUCLEICI - STRUCTURE SI FUNCTII

Rolul si structure ocizilor nucleic!

M isterloaul fa cto r tra n ifo rm a to r al doctorului G riffith

In 1928, bacteriologul englezJ. Griffith com unica la Cam bridge o experienta
extrem de ciudata. Lucra de la un Sfi ne reaminfim ! timp cu pneum ococi, tipul 11
si 111 , care se deosebesc intre Acizii nucleici au un rol deosebit ele prin
caracteristici biochim ice usor detectabile. De de im portant in depozitarea
informatiei asem enea, avea unele eprubete cu culturi virulente, care g e n e tic e
, ei fiin d p u rtS to rii provoaca m oartea soarecilor folositi in experiente si
alte caracterelor ereditare. eprubete cu culturi de pneumococi blanzi'\ are nu
omorau soarecii. Pe medii decultura, pncumococii virulenti formau colonii mici,
netede, de forma ”S“ (”SUde la smooth = neted). Cei nevirulenti formau colonii
zbarcite la suprafata, de forma ”R i4 (rough = aspru). Griffith a facut doua
suspensii de microbi: a) prima continea pneumococi II R nevirulenti; b) a doua
continea pneum ococi III S, virulenti.
8
El nu dorea sa ucida anim alele, ci sa prepare un vaccin. Pentru aceasta a omorat
prin caldura microbii din suspensia b., apoi a inoculat am bele suspensii unui
Pneumococi Pneumococi nevi lot de soared albi de laborator si a asteptat.
Pneumococi Pneumococi virulenti rulenti si virulentinevirulenti virulent! omorati
prin prin c; Spre su rp rin d e re a lui G riffith , ira marea majoritate a
soareeilor au murit, desi prima suspensie le adusese microbi vii dar nepericulosi,
iar a doua numai resturile microbilor virulenti. (fig. 3) Contrariat la cuim e,
cercetatorul a repetat experienta dc mai m ulte ori cu soarecele soerecete
soarecelo aoarocele moare acelasi traieste moar* * rezultat. Pentru a vedea ce m
icrob traleste a omorat soared i, el a insamantat pe medii de cultura sange din
cordul soareeilor Fig. 3 • E x p e rim e n te le lui G riffith morti. A constatat
ca pe medii crescusera si se inm ultisera pneum ococi de tip 111 S virulenti, pe
care Griffith ii stia morti si verificase ca sunt morti, Singura ex p licate a
fenomenului era ca de la cadavrele pneum ococilor 111 S a trecut "ceva" in celulele
pneum ococilor II R pe care i-a transform at in pneumococi III S virulenti. Acel
”ceva “ continea informatia ereditara care, odata ajunsa in noul organism, a
functionat si a fost transmisa urmasilor.

s s

9!

S tru ctu re chim ica a a c itilo r nucleici

Acizii nucleici sunt substante chimice macromoleculare, care reprezinta cei mai
lungi polimeri din lumea vie. Pentru ca unitati le structurale ale acizilor
nucleici - monomerii - se numesc nucleotide, atunci putem spune ca m acrom
oleculele acizilor nucleici sunt polinucleotide. O nucleotida este alcatuita din
trei com ponente (fig.4) a) o baza azotatd; b) un zahar (o pentoza); c) un
acidfosforic. (P). Exista doua categorii de acizi nucleici a caror denum ire deriva
de la tipul de zahar pentozie pe eare il contin nucleotidele lor si care poate fi
dezoxiriboza - D si riboza -R (fig.5). Se deosebesc astfel: - ADN - acidul
dezoxiribonucleic, a carei m acrom olecula prezinta doua catene (lanturi)
polinucleotidice; - ARN - acidul ribonucleic, a carei molecula prezinta de obicei o
singura catena polinucleotidica. Din cele trei com ponente ale nucleotidelor, doar
bazele azotate confera specificitate in cadrul fenomenului ereditar deoarece,
pentozele si radicalul fosforic sunt comune tuturor m acromoleculelor HO-S CH

Fic. 5 • R iboza si d ezoxiriboza

9
I
a d e n in A

GUANINA

Pig. 6 • Nuclei*I p u rin ic

l ibt. 7 • Baye p u rin icc : a) A d en in a; l») G u a n in a

NH-

T IM IN A

U R A C IL

Fig.8 * N ucleul p irim id iu ic

Fig. 9 ♦ Baze pi rim idi nice

in

5‘fosfat

L.e|»5luj‘i

Ibsfodicstctice

o0

-O -C H

H H'
OH H

.Vhidroxil

Fig. 10 • L e g a tu ri fosfodiesterice 10

de ADN din lum ea vie. B azele azo tate din m acrom olecula acizilor nucleici sunt
de doua tipuri: purinicc si pirimidinice. Bazele azotate purinice au ca elem ent
esential doua cicluri condensate insum and 5 atomi de carbon (C) si 4 atomi de azot
(N)(fig. 6 ). Hie sunt adenina - A si guanina - G(fig.7). Bazele pirim idinice au
un singur ciclu cu 4 atomi de carbon (C) si doi atomi de (N) (fig. 8 ). Ele sunt:
timina -T, citozina - C si uracilul - U ( f i g .9). In tre n u c le o tid e le m
acrom oleculelor de acizi nucleici sc stabilesc legaturi intracatenare si
intercatenare. a.L egaturile dintre nucleotide in cadrul m o n o caten ei sau lan
tu lu i p o lin u c le o tid ic intracatenare - su n t le g a tu ri c o v a le n te
, fosfodiesterice pe care le realizeaza radicalul fosfat (P) cu pentozele intre al
treilea carbon (C,) al pentozei unui nucleotid si al cincilea carbon (Cs) al
pentozei nucleotidului urm ator (fig. 10). Atat in ADN cat si in ARN in cadrul
structurii prim ate (m onocatenare) nucleotidele alcatuiesc, prin radicalii lor
glucidofosforici, un adevarat schelet sau coloana de care sunt legate bazele
azotate
(fig . 11)
b. Legaturile dintre nucleotide apartinand celordoua catene polinucleotidice
intercatenare - se realizeaza intre bazele azotate purinice si cele pirim idinice.
Acestea sunt legaturi de hidrogen, de slaba cncrgie. Ceea ce este cu adevarat uim
itor in ”m odelul“ prezentat de Watson si Crick in 1953 privind structure ADN. este
faptul ca bazele purinice si cele pirim idinice sunt plasate in molecula de ADN
intr-un mod foarte precis. Totdeauna adenina este legata de tim ina prin legaturi
duble, iar citozina este legata de guanina prin legaturi triple (fig. 1 2 ): A= T
T=A C=G G=C A fost stabilita astfel legea com plem entaritatii bazelor azotate care
evidentiaza ca intr-o m olecula de ADN bicatenar (form ata din doua catene) bazele
azotate se im perecheaza specific. Acelasi lucru se intam pla si in cazul in care
ARN-ul este bicatenar cu o singura exceptie: tim ina este inlocuita cu uracilul:
Fig. 11 A= U U=A C=G G=C Observam ca exista 4 tipuri de nucleotide corespunzatoare
celor 4 baze azotate caracteristice fiecarui tip de acid nueleic(fig. 13): In ADN:
In ARN: P -D -A ; P -R -A ; P -D -G ; P -R -G ; P -D -C ; P -R -C ; P -D -T . P -R
-U . Aceste 4 tipuri dc nucleotide sunt echivalente cu 4 litere ale unui alfabet.
Alfabctul folosit de "mana evolutiei“, pentru a scrie o atat de vasta inform atie
ereditara pe ADN, pare extrem de sarac la o prima vedere -A, T, G, C, dar in
realitate posibilitatile de codificare biochimica si deci de realizare de seturi
diferite de

• I,a n t p o lim ie lc o tid ic

Fig. 12 • P unti dc h id ro g en

f f

ARN
Adenina ^ Guanina ^
Uracil

WH O M

B aza az o ta ta

Baza azotata

G ru p are

^ OH OH Riboza

G ru p are fo sfa t

H OH H Dezoxiriboza

Fig. 13 • N u cleo tid e cu h a /e p u rin ic e si p irim id in ice 11

inform atie ereditara sunt teoretic infinite. Stiind ca in m od norm al secventa de
nucleotide a macromoleculelor de acizi nucleici biologic active au ca limita
inferioara circa 3000 nucleotide, ajungand la limite superioare de ordinul de sute
de mii de m ilioane de nucleotide, ne putem expliea enormul potential de codificare
pe care il poseda acizii nucleici. La aceasta se adauga si faptul ca uniunile de
tipul A - T si C - G: a.pot sa altem eze; b.pot sa se repete de 2, 3 ori; c.pot sa
altem eze inversat A - T, urm at de T A. Cu cat sistemul are mai multe com ponente
si acestea sunt mai diferentiate, informatia este mai bogata si mai complexa. Rolul
acizilor nucleici 1. Acizii nucleici reprezinta substratul ereditatii. Ei
auinscrisa, sub forma de codificare biochimica informatia ereditara in catena
polinucleatidica. 2. Acizii nucleici asigura totodata transm iterea informatiei
genetice de la o generatie la alta. Transmiterea informatiei ereditare, de la
celula mama la celulele fiice, se realizeaza in cursul procesului de diviziune
celulara.

I ftelineti r f !
« A cizii nucleici reprezinta cei mai lungi polim eri din lum ea vie. In
organizarea si functionarea m aterialului ereditar, com plem entaritatea bazelor
azotate este proprietatea esentiala. * Secventionalizarea bazelor azotate de-a
lungul catenelor m acrom oleculelor acizilor nucleici duce la cresterea
posibilitatilor de inscriere a inform atiilor ereditare.

A PU C bTU

1. Asociati elementele din cele dou3 coloane: /. Nucleotide 1. A-D-P 2. A-R-P 3. T-

D-P 4. T-R-P 5. U-D-P 6 . U-R-P

II. Acizi nucleici

A. ADN B. ARN

I. Legaturi intre nucleotide

A. Legaturi duble de hidrogen B. Legaturi triple de hidrogen C. Legaturi esterice

II. Substante implicate intre aceste legaturi

1. Adenina '• si 5 timina 2. Citozina si guanina 3. Adenina si uracil 4. Radical
fosfat si pentoza

2. Urmatoarele afirmatii despre adenina sunt adevarate cu exceptia: A. Este o baza

azotata purinica. B. Are doua cicluri condensate insum and 5 atomi de carbon si 4
de azot. C. Este prezenta in ADN si in ARN. D. Este com plem entary cu uracilul si
timina. E. Are un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 de azot.
12
3. Macromoleculele de ADN si ARN au urmatoarele asemanari cu o exceptie: A. Se num
esc polinucleotide deoarece contin mai multe unitati numite nucleotide; B. In
nucleotidele celor doi acizi nucleici se afla 3 tipuri de baze azotate: adenina,
citozina, guanina; C. N ucleotidele de ADN si ARN contin pentoze (un zahar cu 5
atomi de carbon); D. N ucleotidele sunt legate prin legaturi electrostatice de
hidrogen; E. N ucleotidele sunt legate prin legaturi esterice. 4. Explicate care
sunt factorii care due la cresterea posibilitatilor deinscriere a informatiilor
ereditare si macromolecula acizilor nucleici.

ADN - s^lreSo vlcti!

——i i n—
mart

iim h t m m —

mi

ok —

t i »

-----------------------------------------------------------------------------------
----------------- _--------------- -

Sfi ne reamintim !
Sintetizand datele acumulate in literature de specialitate cu cele obtinute in urma
experientclor proprii, in anul 1953 Watson si Crick au propus m odelul de structura
bicatenara a ADN.

S tru c tu ra prlm ara si secundara a AD N

A D N se p re z in ta ca o s u b s ta n ta macromoleculara bicatenara alcatuita din
doua catene polinucleotidice, rasucite helicoidal, in ju r u l u n u i ax c o m u n
. D is tin g e m in m acrom olecula de ADN 2 structuri (fig. 14):

F r a g m e n t d in m o le c u la ADN F ra g m e n t de cro m o zo m cele 2 ca te

n e com plem entare b a c te r ia n fo rm a t s u n t ra su cite elicoidal d in 2 c
a te n e r a s u c ite e lic o id a l
perechi de baze pom-

a. Structura primara monocatenara

este data de secventa de nucleotide dintr-o catena care exprima m odalitatea de
incifrare, de inscriere sub forma codificata biochimic, a informatiei ereditare. b.
Structura secundara este data de structura bicatenara dubla helicata. Diametrul
dublului helix este de 2 nm ( 2 0 A) avand un pas (spira) de 3,4 nm (34 A). Fiecare
spira a dublului helix ADN cuprinde 10 nucleotide (fig. 15). Cele doua lanturi
polinucleotidice sunt antiparalele, adica la unul dintre ele, legaturile fo sfo d
ie ste ric e se re a liz e a z a in tre C 3 al d e z o x irib o z e i unei n u c le
o tid e si ■ » C. } al nucleotidci urm atoare, pe cand la nivelul c e lu ila lt
lant p o lin u c le o tid ic , le g a tu rile fosfodiesterice se realizeaza invers:
C$+ Ci

detaliu

seheletul zah^r - fosfat

detaikJ
M olecula ADN: 2 catene antiparalele si com plem entare A denina este m ereu legata
de tim ing si guanina de citozina
1 la n t = o c a t e n a p o l in u c le o t id ic a 1 la n t = o c a t e n i p o
lin u c le o t id ic e

Fig. 14 • S tru c tu ra m olcculci de ADN

13
Im p e re c h e re a in tre b a z e le a z o ta te are la b aza p rin c .r . com
plem entaritatii, cel mai de seama in organizarea si fu n ctio n a ry m atcrialului
genetic ereditar. Astfel adenina (A) este com plem entara tim in ei (T ), iar g u
an in a (G ) este c o m p lem en tara cito z in e i (C ). lm perecherile de baze se
realizeaza prin interm ediul unor punti de hidrogen: doua intre adenina si tim ina
(A = T) si trei intre guanina si citozina ( C=G )• Legaturile de hidrogen se
formeaza si se dezorganizeaza cu usurinta fara sa necesite surse energetice
speciale. Acest fapt explica modul in care se desfasoara replicarea ADN,
transcrierea informatiei din ADN sau repararea ADN etc, Structura bicatenara a ADN
prezinta de regula o mare stabilitate fizica. Ea este asigurataastfel: a. pe
verticala, de puntile fosfodiesterice intracatenare; b. pe orizontala, de puntile
de hidrogen intercatenare. Caracteristicile structurale finale ale ADN dublu
catenar sunt dictate insa de moleculele de dezoxiriboza (D) care se aseaza, cu
oxigenul inelului orientat in sus, in cadrul unei catene si orientat in jos, in
cadrul catenei complementare(fig. 16) Din cauza acestui aranjament opus al
moleculelor de dezoxiriboza Fig. 15 • S tru c tu ra in cele doua catene, si
deoarece dezoxiriboza se leaga la o pozitie secu n d arS a ADN excentrica a bazei
azotate, intreaga m olecula de ADN este obligata sa se rasuceasca, sa se
spiralizeze, rezultand Punte de hidrogen Baza azotata nu o structura dreapta
bicatenara ci una spiralata - dublu Dezoxiriboza helix, in care fiecare pereche
succesiva de baze azotate se intoarce cu 36° in directia acelor de ceasomic
(rasucire dextrogira), iar dublul helix face un tur complet de 360° la fiecare 1 0
percchi de baze. Datorita structurii bicatenare,m acromolccula de ADN poate suferi
fenomene de denaturare-renaturare si replicare(autocopiere). Denaturarea
-renaturarea ADN Prin incalzirca unei solutii in care se afla ADN , cele doua
catene com plem entare se despart si ADN-ul devine monocatenar. Daca solutia este
racita brusc j, i ADN-ul ram ane m onocatenar ADN denaturat iar, daca se raceste
trcptat, cele doua catene se atrag datorita complementaritatii bazelor azotate si
ADN-ul isi reface structura dublu-catenara -A D N renaturat (fig. 17). A m estecand
m onocatcne ADN de la specii diferite se form eaza prin renaturare partiala hibrizi
moleculari. Procedeul este folosit de oamenii de stiinta in studiul relatiilor
filogenetice dintre specii.S peciile inrudite au temperaturi apropiate de
denaturare a ADN si realizeaza o renaturare rapida si de mari proportii cand

h2 c

\ 0 ^ \ ^ N ° HjC \ o e N

ADN
(bicatenar)

Fig. 16 * S tr u c tu ra chim ica a ADN

14
2
—

incalzire

------------------------------- * —

ADN
bicatenar

li se am esteca monocatenele deoarece, secventele polinucleotidice sunt identice pe

mari portiuni. De exem plu, procentul de renaturare intre m onocatenele ADN de la
om si de la maimute este de 75%, pe cand intre m onocatene ADN de om si soarece
este de num ai 25%. Replicarea (autocopierea) ADN Este stiut faptul ca de m iliarde
de ani ADN-ul se imparte si se tot imparte numarului imens a miliarde de generatii
de celule. Cum se face ca A DN-ul nu se epuizeaza in procesul diviziunii celulare?
Raspunsul este replicatia (autocopierea) ADN. D eoarece ADN contine inform atia
genetica a celulei, sinteza sa este bifurcatie de unul din cele mai importante
evenim ente din viata replicare: separarea lanturilor prin ruperea a c esteia . S
in te za A D N , care se re a liz e a z a prin legaturilor de hidrogen interventia
unui com plex aparat enzim atic, este o reactie de tip replicativ si este unicul
caz din lumea biomoleculelor in care o substanta isi dirijeaza propria sinteza. M o
d elu l de s tru c tu ra b ic a te n a ra a A D N sugereaza modul in care poate
avea loc sinteza de ADN inaintea procesului de diviziune celulara: • In principiu,
m odelul admite realizarea unei denaturari fiziologice progresive a m acrom
oleculei bicatenare de ADN, prin desfacerea legaturilor de hidrogen. In acest
proces intervin mai m ulte enzime, Ele a c tio n e a z a p recu m c u rso ru l u n
u i ferm oar, despartind cele doua catene. Separarea este treptata, poniita din
punctul de initiere si se continua progresiv spre un punct term inus, A stfel, in
plin proces de replicare, macromolecula de ADN capata forma literei M Y“ . Punctul
de ramificare a m acrom oleculei de ADN Fig. 18 » S chcina repiicatiei ADN se
numeste bifurcatie de replicare (fig. 18). Desfacerea leg atu rilo r p ro g reseaza
p an a la ce la la lt capat al biomoleculei helicoidale. Ar urma sa apara doua
catene polinucleotidice izolate, ceea ce nu se intampla deoarece, pe m asura ce
spirala se desface si procesul avanseaza, incepe refacerea ei.

f
11

ADN
monocatenar

Fig. 17> D e n a tu ra rc a - rc n a tu ra re a ADN

15
Prin

ruperea

p u n tilo r de

N u c le o tid e le

lib e re

din

Au rezultat doua macromolecule de ADN bicatenar, fiecare avand o catena veche (care
a avut rolul de model) si o qatenS nou sintetteatg.

hidrogen, macromolecula de ADN se separa in cele doua catene complementare

citoplasm£ se ataseaza pe baza de complementaritate de catenele vechi.

Fig. 19 • R cp licarea ADN du p £ m odelul sem ico n serv ativ

• Prin desfacerea puntilor de hidrogen se separa cele doua catene com plem entare
ale dublului helix si ca urm are nucleotidele lor ram an expuse cu gruparile chim
ice libere. • D ezoxiribonucleotidele libere din citoplasm a celulara se pot asocia
succesiv, pe baza de complementaritate, cu cele incadrate deja in monocatenele ADN,
ce joaca, in acest fel, rol de matrita. In acelasi tim p intre doua nucleotide
aliniate suecesiv se realizeaza legatura ehim ica covalenta, fosfodiesterica ce
uneste grupul 3' OH al primei nucleotide cu 5' fosfatul celei dc-a 2-a nucleotide.
rezultand cate o catena polinucleotidica noua. Catenele replica raman atasate prin
punti de hidrogen de catenele matrita. • Rezulta 2 m olecule fiice de ADN, identice
cu cea initiala, care vor fi repartizate in cele doua celule fiice in timpul
diviziunii. Fiecare m olecula de ADN confine o catena veche - m atrita si una nou
sintetizata. Se poate spune astfel ca replicarea m acrom oleculei de ADN are loc
dupa m odelul ’’sem iconservativ4 4 , adica fiecare m olecula fiica de ADN
mosteneste doar una din cele 2 catene ale moleculei parentale initiate, de ADN
(fig. 19). Tipuri de ADN M odelul clasic de ADN, propus de Watson si Crick este
caracteristic zonelor cu eucrom atina si reprezinta tipul B de ADN (fig. 2 0 ). In
form a B , dublul helix ADN are rasucire dextrala si 10 perechi de baze per tur: un
tur com plet al helixului are 34 A, iar inclinatia fata de orizontala planului
perechilor de baze este zero. In alte conditii, m acrom olecula dublu-catenara de
ADN se poate afla si sub alte forme structurale: tipul A si tipul Z.
16
Forma A a duplexului ADN arc ,de asem enea, rasucire dextrala si 11 perechi de
baze/tur dc helix : pasul helixului are 28 A iar perechea de baze azotate are o
inclinatie de 2 0 ° fata de orizontala. Forma Z prezinta seheletnl glucido-fosforic
sub forma de z ig -zag ; are rasucire spre stanga,cu 1 2 perechi de
nucleotide/turde helix.

Tipuri de AD N
A B Z

Rotatia moleculei
Dreapta Dreapta Stanga

Perechi baze/pas elice

11 10 12

Diametrul molecutei(A)
23
20

18

! ■| Retineti » Replicarca ADN este unica reactie in Univers, in care o m olecula

preexistenta serveste drept model pentru sinteza a doua molecule fiice identice. Ea
este posibila datorita structurii bicatenare a m acrom oleculei de ADN.

| /(P LIC h JII

1. Cele doua catene ale moleculei de ADN sunt complementare deoarece: A. Sunt opuse
B. O baza purinica dintr-o catena se leaga cu o baz5 pirim idinica din cealalta
catena C. Cele doua catene sunt antiparalele D. Exista legaturi esterice putem ice
intre cele doua catene E. Legaturile electrostatice se desfac usor 2. Rcplicatia -
autocopierea: A. Are loc cand celula se pregateste de diviziune B. In acest proces
intervine ADN polim eraza C. Cantitatea de ADN se dubleaza D. Vor rezulta doua m
olecule bicatenare de ADN E. Are loc in tim pul diviziunii celulare 3. Asociati
notiunile din cele doua coloane:
---------------,------------------------------------------------------/.
Caracteristici ale macro-

II. Argumente care sustin aceste caracteristici

moleculei de AD N
A. Se stabilesc legaturi intercatenare intre o baza purinica si una pirim idinica
2. Catene antiparalele B. ADN-ul sintetizat are numai o catena noua 3. Catene
complem entare C. Are doua catene infasurate in ju ru l unui ax 4. Denaturare D.
Cele doua catene sunt legate prin legaturi duble si triple de hidrogen 5. Replica
este sem iconservativa E. La incalzire spre 100°C puntile de H se rup 6 .
Renaturare F. Prin racire treptata cele doua catene se atrag datorita complem
entaritatii intre bazele azotate 7. ADN denaturat G. Prin racire brusca ADN ram ane
m onocatenar H. Legaturile intre doua nucleotide succesive sunt de tip 5' - 3'
intr-o catena si de tip 3'- 5' in cealalta catena. 1. Dublu helix

17
4. Adevarat sau fals? a) in plin proces de replicare macromolecula de ADN capata
forma literei ”Y“ deoarece separarea celor doua catene este treptata pornita din
punctul de initiere pana la punctul terminus. b) Replicatia ADN se realizeaza cu
inalta fidelitate deoarece datorita com plem entaritatii, nucleotidele libere se
vor organiza form and o catena noua pe langa fiecare din cele doua catene vechi
(care functioneaza ca o m atrita).

M edtlarto slruclurii dublu cattnors q ADN-ului

M aterialenecesare : carton sau placaj, trusa traforaj, echer, com pas, culori
diferite, sarma de
cupru sau alum iniu de grosimi diferite, ace cu gamalie.

M od de lucru ,
1. Desenati pe carton sau pe placaj modelele bazelor azotate purinice ( 1 0 cm) si
pirimidinice (5 cm). 2. Decupati modelele si colorati-le: Aportocaliu; G- galben;
T- rosu; C- rosu deschis; Realizati circa 30 40 de copii pentru fiecare baza
azotata. 3. Desenati modelul dezoxiribozei ca cel din figura si stabiliti pozitiile
carbonului 3 ’ si 5' . Realizati 3 0 - 4 0 copii de culoare verde. 4. Desenati un
patrat cu latura de 3 cm, reprezentand radicalul fosfat; relizati 30 - 40 copii de
culoare albastra. 5. Stabiliti o succesiune de baze azotate pentru una din catenele
dublei elice. 6 . Pe principiul complementaritatii, stabiliti cu ajutorul
decupajelor bazelor azotate, succesiunca de pe catena complementara. 7. Legati
bazele azotate de la cele doua catene prin punti de hidrogen (doua intre A - T sau
T A si trei intre G - C sau C - G), folosind sarme cu diam ctru mai mare. 8 . L e g
a ti b a z e le a z o ta te de dezoxiriboze prin sarme mai subtiri. 9. S ta b iliti
le g a tu r ile in tre dezoxiriboza si radicalul fosforic, urmarind regula ca la o
catena aceasta legatura sa fie de la C s ’ -> C3’, iar la com plem entara de la C
3’ *> C 5.. A 10. Incercati sa imperecheati purine cu purine si pirim idine cu
pirim idine si observati grosimea machetei rezultate.
18
Structure si tlpurile de ARN
Sfi ne reaminlim !
D aca ADN reprezinta substanta m acrom oleculara cu functia primara ereditara. ARN
este implicat indeosebi in realizarea decodificarii informatiei ereditare.

S tru c tu ra AR N
Acidul ribonucleic-ARN este o substanta macromoleculara avand o structura primara
monocatenara, cu m olecula constituita,de regula, dintrun singur lant
polinucleotidic, in care in locul timinei se afla uraciluh iar in locul
dezoxiribozei se afla riboza (fig. 2 1 ). Reamintiti-va componentclc unci
nucleotide! Legaturile dintre nucleotidele succesive sunt.ca si in A D N Slegaturi
diesterice realizate intre radicalul fosfat si pentoza (riboza). La unii acizi
ribonucleici cu catena polinucleotidica mai lunga, ARN se pliaza iar partile pliate
pot fi legate prin punti de hidrogen tot pe baza de complementaritate. M oleculele
de ARN, nu pot avea dim ensiuni foarte mari, deoarece cu cat creste numarul
nucleotidelor (peste cateva mii) cu atat stabilitatea moleculei scade. S in te z a
A R N ( tr a n s c r ip tia ) se re a liz e a z a to t pe b aza complementaritatii
bazelor azotate ca si in cazul replicatiei ADN. Cele doua catene ale macromoleculei
de ADN se despart, pe intervalul care urmeaza a fi transcris, numai ca de data
accasta va actiona ARN polimeraza. Acum va transcrie numai una din catenele
moleculei de ADN. Catena de ADN care functioneaza ca matrita pentru sinteza ARN, se
numeste catena sens. ADN
ADN

Uracil

O ij^ O 9

NH2

NH2 Guanina

Fig. 2\ • S ch em a ■ m acrom olcculei d e ARN

D
g:

P m
p#
REPLICARE

DB

*P «p O '
#p

TRANSCRIERE

ADN ♦p p# p# p* «p #p
p

ADN o p# B G ■ Dt D
g ;

ADN ARN p. * v P# P SM V
p# »
ADN •p •p 11 ° ♦ •p G » •p G O •p 0
sa ° n
#p
0

mam * #P
V
© *

SG SG v :/

P^
p«

p# d h

d #p
#p

< 0^

Fig. 22 * C o m p a ra tie re p lic a re - tra n s c rie re

IH
19
Nucleotidele libere care se vor alinia pe baza complementaritatii vor contine
riboza. In dreptul adeninei de pe catena m atrita se va atasa uracilul in catena
nou sintetizata. Polim erizarea de ribonucleotide in transcriptie se desfasoara in
acelasi sens ca reactia de polim erizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul
replicatiei ADN si anum e de la 5' la 3' (flg.22).

Tipurile de A R N si Sunctiile lor

Sunt doua clase de ARN si anume: una care controleaza ereditatea la unii virus
\-ARN viral si alta care este implicata in sinteza proteinelor spec\f\ce-ARN
celular.

1, A R N viral este materialul genetic al ribovirusurilor: unii bacteriofagi, unele

virusuri vegetale
(virusul mozaicul tutunului) si unele virusuri animate (virusul turbarii, poliom
ielitei, gripal (fig.23), stomatitei veziculare etc). El se poate afla tie sub
forma monocatenara, fie sub forma bicatenara (mai rar). Replicarea ARN viral este
asigurata de celula ga/da sub actiunea unei enzime (ARN polimeraza) numita ARN
replicaza sau ARN sintetaza. ARN viral este purtator unic al informatiei ereditare
si la viroizi (au doar o m olecula m ica de ARN, fara invelis proteic) dar si la
retrovirusuri. In cazul retrovirusurilor, replicarea ARN sc realizeaza cu ajutorul
enzimei rcverstranscriptaza. Aeeasta este o ADN polim eraza care utilizcaza o m
atrita de ARN pentru sinteza unei catene de ADN. In prima etapa rezulta un hibrid m
olecular ARN - ADN. dupa care este hidrolizat ARN si ADN complementar este trecut
sub forma bicatenara. Descoperirea reverstranscriptiei a contribuit la intelegerea
mecanismelor de transformare maligna (carcinogeheza) si totodata a dem onstrat ca
inform atia genetica nu circula intr-o directie unica ADN —► ARN —► proteine, ci si
de la ARN —► ADN. 2. ARNcelular este implicat in decodificarea informatiei
ereditare si traducerea ei in secvente de aminoacizi in procesul de biosinteza a
proteinelor. Trecerea informatiei ereditare de la ADN spre proteine nu se poate
realiza direct, datorita deoscbirilor in structura celor doua tipuri de
macromolecule. Este necesara, asadar, interpunerea unor molecule adaptoare. Acestea
sunt reprezentate de diferitele tipuri de ARN:

a. ARN m - acidul ribonucleic mesager; b. A R N t - acidul ribonucleic solubil sau

de transport; c. A R Nr —acidul ribonucleic ribozomal. a. A R N mesager (ARNm) -
poarta mesajul genetic inscris in secventa sa de ribonucleotide.
ARNm este m onocatenar si are o Iungime variabila. in functie de lungim ea genei
(ADN) pe care a transcris-o. de marimea mesajului genetic purtat (fig.24 a). El se
asociaza cu ribozomii din citoplasma celulara, la nivelul carora dicteaza secventa
de aminoacizi din catena polipeptidica. Dupa ce molecula de ARNm isi indeplineste
rolul sau de mesager, el este supus hidrolizei enzimatice si depolimerizat. N eu
ram in idaza b. A R N de transfer (ARNt) este specializat H em aglutin ina pentru
aducerea aminoaeizilor la locul sintezei proteice. B istrat lipidic Proteina
matrixului M olecula este formata din 70 - 90 nucleotide. Are portiuni bicatenare,
care ii dau aspectul unei frunze de A RN polim eraza N ucleop ro teina
trifoi(fig.24b). Are doi poli functional!: unul la care se ARN ataseaza un
aminoacid, altul care contine o secventa de 3 baze azotate numita anticodon, cu
ajutorul careia ARNt rccunoaste la nivelul ribozomului, codonul din ARNm
corespunzator am inoacidului pe care il poarta. Recunoasterea codon anticodon are
loc la nivelul Fig. 23 • V iru su l g rip a l ribozomului in procesul sintezei
catenei poiipeptidice.
20
>ARNr

RIBOZOMUL
C)

Locul sin tezei pro teice

ARNr
ARN ribozom ai intra in stru c tu ra ribozom ului Fig. 24 • T ip u ri dc ARN

intra in structura ribozomilor. alaturi de proteinele ribozomale, atat la

procariote cat si la eucariote. El este sintetizat tot prin transcriere din ADN,
dupa care catena de ARNr, se pliaza form and portiuni bicatenare datorita com plem
entaritatii bazelor azotate (fig.24,c). Un ribozom este format din 2 subunitati
care vor recunoaste (tot pe baza com plem entaritatii) si vor atasa intre ele
nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm.

c.

A R N ribozomal (ARNr)

ftetineti !
Transcriptia (transcrierea) genica este procesul complex de copicre a informatiei
genetice purtata in secventa de dezoxiribonucleotide a genei (ADN) intr-o secventa
com plem entara dc ribonucleotide cu sinteza diferitelor tipuri de ARN celular.
ARNm - purtator de mesaj genetic ARNt - tra n sp o rte d ! de am inoacizi la
ribozomi A RNr com ponent al ribozom ilor • sediul sintezei proteice.

/ 4PLICNTII

1. Asociati notiunile din cele doua coloane: /. Tipuri de A R N II. Functii d eA R

N 1. ARNm A. Este material genetic pentru viroizi 2. ARNt B. Transfera am inoacizii
la ribozomi 3. ARNr C. Copiaza inform atia genetica a unci catene din m acrom
olecula de ADN 4. ARN viral D. Se autocopiaza E. Intra in alcatuirea ribozom ilor
asociat cu proteinele

21
2. ARN mesager: A. Constituie m aterialul genetic al eucariotelor B. Are
succesiunea nucleotidelor com plem entara cu a ADN-ului copiat C. Are portiuni
bicatenare D. Este intotdeauna m onocatenar E. Are o greutate m oleculara variabila
3. ARN de transfer ARNt: A. La un pol se ataseaza un anum it am inoacid B. M
olecula este monocatenarS si are lungimi diferite C. Are m olecula form ata din 70
- 90 de nucleotide D. Transporta am inoacizii la nivelul ribozom ilor E. La un pol
contine o secventa de trei nucleotide care recunoaste o anum ita secventa a ARN
ribozomal unde se aseaza pe baza com plem entaritatii 4. ARN ribozomal: A. Este
sintetizat prin transcriere din ADN B. Intra in alcatuirea ribozom ilor asociat cir
proteine C. Prin pliere formeaza portiuni bicatenare datorita complementaritatii
bazelor azotate D. Este purtator al informatiei genetice la virusuri E. Transporta
aminoacizii la ribozomi - locul sintezei proteice 5. Adevarat sau fals? A. ARN m
esager (ARNm ) are rolul de a copia inform atia genetica dintr-un fragm ent de ADN
deoarece m olecula de ARNm are portiuni bicatenare care li dau forma unei frunze de
trifoi. B. ARN de transfer (ARNt) este specializat pentru aducerea am inoacizilor
la locul sintezei proteice deoarece m acrom olecula de ARNt are doi poli fu n c tio
n a l. C. ARN este purtatorul unic al informatiei genetice deoarece ribovirusurile
si viroizii nu contin AD N .

funetio eutocotolitic& si h*t*rocotalitic 6

9 9

Sfi ne reamintim !
Informatia ereditara este inscrisa in ADN sub forma de codificare biochimica, adica
sub forma unei secvehte date de baze azotate. Ea se poate autoreproduce si poate fl
transferata prin transcriere genetica, pe baza principiului complementaritatii.
diferitelor molecule de ARN. Dintre acestea. ARN m esager este singurul purtator de
mesaj genetic si supus traducerii la nivelul ribozom ilor- sediul sintezei
proteice.

Materialul genetic indeplineste doua funtii importante: - autocatalitica -

reprezentata de rcplicatia ADN-ului; - heterocatalitica - reprezentata de
biosinteza proteica. Conform dogmei centrale a geneticii (fig.25) informatia
genetica se reproduce prin

22
replicatie si este decodificata(transform ata intr-o proteina spccifica) prin
transcriptie si translatie. 1. Functia autocatalitica consta in capacitatea m
oleculelor de ADN de a se autoreproduce cu inare fidelitate dupa modelul
semiconservativ. Reamintiti-va modul cum se realizeaza replicatia A D N !

ADN
t r a n s c r ip t ie !

Studiul ciclului celular (fig. 26) a relevat existenta unei anum ite ARN -m
constante a dinamicii cantitatii de ADN in celule. Astfel,in interfaza - prima
TRANSLATIE faza a ciclului celular - exista mai m ulte perioade: Proteine -perioada
6 7 - primul gol sintetic, cand cantitatea de ADN din celula ramane constanta; crom
ozom ii sunt m onocrom atidici, fiecare este format Fig. 25 • D ogm a dintr-o m
acrom olecula de ADN formata din doua crom onem e (2 C); cc n tra la a geneticii
-perioada S de sinteza, in care arc loc replicarea ADN care se incheie cu dublarea
cantitatii de ADN; crom ozom ii devin bicromatidici, format! din doua m acrom
olecule de ADN ce contin patru crom onem e (4 C); - perioada G2 - al doilea gol
sintetic, in care se prezerva cantitatea dubla de ADN (4C). In timpul diviziunii
cclulare - a doua etapa a ciclului celular cantitatea de ADN este variabila in
diferitelc faze ale procesului. Astfel in profaza si metafaza mitozei cromozomii
sunt bicromatidici. iar cantitatea de ADN din celula este aceeasi cu cantitatea de
ADN a celulei ce a intrat in diviziune. In anafaza, crom ozom ii redevin m onocrom
atidici prin clivarea longitudinala a celor bicromatidici migreaza spre polii
celulei si in final (la sfarsitul telofazei) rezulta doua celule fiice cu acelasi
numar de crom ozom i si ? aceeasi » cantitate dc ADN ca si T celula mama.
Diviziunea meiotica, care se desfasoara in organele reproducatoare ale organism
elor pomind de la celule diploide (2 n), determina form area celulelor haploide (n)
si reduce la jum atate numarul de cromozomi si respectiv, cantitatea de A D N f
Astfel, in tim p ce celulele somatice au o cantitate dubla de ADN celulele gametice
vor avea doar jum atate. Cantitatea de ADN sedubleazain urma singamiei gametilor si
formarii zigotului diploid. Filam ent 2. F u n ctia h etero ca ta litica nuclear
consta in faptul ca materialul genetic are duplicat Inceputul Individualizarea ca p
a c ita te a de a d e term in a sin teze d u p lic a rij^ j^ ... Filamentul crom
ozom ilor spccifice de proteine, cu o anum ita nuclear bicrom atidici secventa de
aminoacizi. despiralizat C a lita tile f iin te lo r v ii se intem eiaza in ultim a
analiza pe doua entitati: pe aceea pe care biochim istii o C 3 numesc proteina si
pe aceea pe care s IN T E R F A Z A geneticienii o num esc genii (ADN). O w Q .
Prima este unitatea de executie chimica, M IT O Z A care confera structura
corpurilor vii. Cea ft- Decoridensarea Q * crom ozom ului de-a doua este unitatea
ereditara care r ^ y dirijeaza, in egala masura, reproducerea % ^ Separarea # celor
2 unei functii si variatia ei. Una comanda, & crom atide cealalta realizeaza (Fr.
Jacob, 1972). Proteinele sunt m acrom olecule X Crom ozom i A n a fa z a formate
din aminoacizi; sunt polimcri de foarte aminoacizi. Polimerizarea aminoacizilor,
condensati r e a liz a ta la n iv e lu l rib o z o m ilo r, presupune tbrmarea de
legauiri sau punti Fig. 26 t E voiutia unui crom ozom in c u rsu i ciclului celula

23
peptidice mire gruparea carboxil (-COOH) a unui aminoacid si gruparea amino (NR,) a
altui aminoacid, cu eliminarea unei m olecule de H ,0 . Form area de punti
peptidice succesive determina polimerizarea aminoacizilor liberi. adica includerea
lor intr-o catena polip 6 ptidica. Aeeasta reprezinta structura primara a
proteinei. Uncle proteine sunt alcatuite dintr-o singura catena polipeptidica,
altele din mai multe catene polipeptidice identice, iar altele din mai multe catene
polipeptidice diferite. Dupa sinteza catenei polipeptidice, prin interactiunea
aminoacizilor sai (in anumite conditii de temperatura, de pH) prin interm ediul
unor punti de hidrogen sau a unor punti bisulfidice ( - S - S) m acrom olecula
proteica poate capata o structura secundara cu configuratii bi sau tridimensionale.
Cu toate ca la alcatuirea proteinelor participa numai 20 de aminoacizi numarul si
varietatea acestora sunt imense. Specificitatea proteinelor este data de: - numarul
dc aminoacizi si succesiunea acestora in cadrul catenei polipeptidice; - numarul de
catene polipeptidice si structura acesteia; - rolul fiziologic indeplinit etc.
Unele proteine au rol structural in viata celulei. iar altele au rol functional.
Cele mai multe proteine functioneaza ca enzime. Fiecare enzim a catalizeaza o anum
ita reactie biochimica. Aceste reactii lanturi metabolice. Prin transformari
succesive celula * se succcd intr-o ordine stricta si formeaza ? • poate produce
substante asa numitul produs final - care satisfac nevoile celulei sau organismului
si care confers organism elor anum ite caractere fenotipice.

Codul genetic
Informatia necesara sintezei proteinelor, care detin un limbaj de 20 de semne
(aminoacizi) este depozitata in m oleculele de ADN care detin un limbaj de 4 sem ne
(baze azotate). Pentru traducerea limbajului de 4 sem ne al nucleotidelor in
limbajul de 20 dc semne al am inoacizilor este nevoie de un "di.eti.onar “ pc care
natura l-a inventat la inceputurile vietii si care se num este "codulgeneticu (fig.
______ _ _______ 27, fig. 28). El reprezinta un sistem biochimic prin care se
stabileste relatia nuelodNd.i 2 nuclonuctootid.n ottd.i dintre acizii nucleici si
proteine si consta 1 y C A G in c o r c s p o n d e n ta d in tre fie c a re
ForsilaUnina S<vnnA TiroJuna Ci&tViUu U a m in o a c id si o s u c c e s iu n e de
3 Fonilalamna S * r in i Tiroziufc CiituinA C U nucleotide, numita codon.
Loucina LeueinA Serina Serin A ProllnA ProlinA P ro lm i P ro lin i TrcomnA TrconmA
TroonlnA TreonlnA Glot'amtnli' AsparvTg'imnS Asparcglnlnft LfeinA LizinA AcJd
*ap»*tic Acid Stop Stop Hl9tldlnA H is tid in i Loucina Loucln& lioloucirtA
Izoleucma A IzoloucinA A rglninft Argfnrnft GlrCinft G litin a Glicin;) GlicinA •'
W , W ,

Stop Triptofan ’ ArpTnln?

A G

Louclnfl LoucinA

U C A

n c-

$ *-

nu cleotid a 2
U C n A A ------ -f c -

I ” G

yT 3

c
u
C
A A

u
■

A fplR lfrt S d rlni Sorin*

'

■ —

rV..

C
A G

/"» L »

A
Valin* V illn l G Volina Valina AlanlnS AlanlnA A cid glutam ic A cid glutam ic A G
AlanlnA AlanlnA

U C

G U C A G U C A G Valina — U u A G

ie. 27 % C odul nenctic

Fig. 28 • C o rc sp o n d e n ta co d o n -am in o acizi

24
M atematic, prin aranjam ente d e 4 nucleotide luate cate 3, rezu lta4* = 64
combinatii. Din cei 64 codoni ai codului genetic : - 61 codoni codifica diferitii
am inoacizi (codoni s e n s ); - 3 sunt codoni nonsens, care nu specifica vreun am
inoacid, dar joaca un rol im portant in citirea mesajului genetic purtat de ARNm ,
intrucat ci marcheaza sfarsitul acestui mesaj genetic. De aceea se mai numesc
codoni „STOP “: UAA; UGA; UAG. Din cei 61 codoni sens, 2 c o d o n i: AUG si GUG
care codifica m etionina respectiv valina sunt si codoni cu sem nificatia de
”inceput de sinteza". Codul genetic are urmatoarele caracteristici esentiale: -
este nesuprapus - doi codoni succesivi (vecini) nu-si im prum uta nucleotide, adica
nu au nucleotide comune; - Qsic fard virgule - intre doi codoni succesivi nu exista
’’semne de punctuatie biochim ica“ reprezentate de nucleotide fara sens, citirea
informatiei genetice realizandu-se continuu; - este degenerat (redundant) - fiind
mai multi codoni decat aminoacizi, acelasi am inoacid poate fi codificat de mai
multi codoni; exemplu: serina poate fi codificata de 6 codoni (numiti sinonimi): -
este universal - in toata lumea vie aceiasi codoni codifica acelasi aminoacid; exem
plu: codonul UUU codifica fenilalanina atat la procariote cat si la eucariote.
Geneticienii au deseoperit unele mici exceptii de la universalitatea codului
genetic, datorate :robabil unor mutatii. Astfel, codonul UGA are rolul de in
genomul nuclear, dar in mitocondrii codifica aminoacidul triptofan. Codonul AU A
care codifica aminoacidul izoleucina in genomul nuclear, •a mitocondrii codifica
aminoacidul metionina.

Etapele sintezei proteice

Pe baza codului genetic are loc sinteza proteinelor in 2 faze: transcriptia -
copierea mesajului genetic din moleculele de ADN in moleculele dc ARNm; -
translatia - utilizarea mesajului genetic pentru sinteza proteinelor pe baza
codului genetic.

Transcriptia (transcrierea)
O celula poate produce mii de proteine diferite. Sinteza fieeareia dintre ele
incepe, la momentul ^portun, prin activarea genei corespunzatoare. In aeeasta prima
faza, sub actiunea enzimei ARN

de h

E n z i™ * * 1** r i m

lo n iit iir ile

CITOPLASV5A CELULEI
%

ARNm se deplaseaz^ In citoplasma c^tre ribozomi

ARNm copiaz^ informatia genetica unei srngure’ catene din tnacromolecula de ADN
TRANSCRIERE

Fig. 29 • T ra n s c rie re a in fo rm atiei genetice

t
25
polim eraza se transcric mesajul genetic din fragmentul ADN respectiv sub forma
unei m olecule de ARN m e sa g e r-A R N m (fig. 29). Procesul de transcriere
cuprinde trei faze: a. faza de initiere: enzim a A RN -polim eraza, activata de un
factor specific, se asociaza cu o secventa din ADN num ita promotor; b. faza de
alungire : se realizeaza cresterea catenei de ARM m prin form area puntilor
fosfodiesterice succesive in directia 5' -> 3', proces realizat prin aditia unui
ribonucleotid 5' fosfat la capatul 3 OH al ribonucleotidului precedent; c. faza de
incheiere: se poate realiza direct prin intalnirea unui codon "stop " in cadrul
secventei transcrise din ADN sau indirect prin interventia unui factor proteic de
terminare. La procariote se copiaza informatia genetica a mai multor gene
succesive, iar ARNm codifica mai multe proteine de care cclula are nevoie in
momentul respectiv. La eucariote se copiaza dc regula inform atia geneticS a unei
singure gene rezultand ARNm precursor. Apoi anum ite enzim e sectioneaza m olecula
ARNm precursor, separand secventele informationale (exoni) de secventele noninform
ationale (ititroni). Alte enzime leaga exonii intre ci si rezulta ARNm m atur care
va ajunge la ribozom i prin difuziune (fig.30).

Translatia (traducerea)
Are loc la nivelul ribozomilor. Este meritul lui George Emit Palade de a fi
deseoperit ribozomii ca organite celulare, la nivelul carora se face asam blarea
aminoacizilor. Pentru aeeasta el a primit prem iul Nobel in 1974. Daca ADN-ul
celulei poate fi com parat cu un institut de arhitectura care poseda planurile
alcatuirii corpului victuitoarelor, ribozomii INCEPUTUL SFARSITUL sunt adevaratii
zidari. I GENEI GENEI J Pentru ca translatia sa aiba loc trebuic ^ fR C ^ T e X O N
'IN T R O f ADN 2L . mai intai ca toti factorii implicati sa ajunga la locul
sintezei proteice.
TRANSCRIERE

ARNm PRECURSOR

gflNTRMi EXON -INTRON

2 : 3--- 2 ■ 3 ! -----1 — :— -------E L F M IN A R E A IN T R O N IL O R

ARNm M ATUR

EXON

TRANSLATIE CATENA POLIPEPTIDICA

NUCLEUL CITOPLASMA

1) ARNm recunoaste locul sintezei datorita prim elor nucleotide ale sale care form
eaza o secventa de initiere. Ea atrage cele doua subunitati ale ribozom ului care
acum se cupleaza prinzand intre ele capatul m oleculei ARNm. La eucariote, ARNm
incepe cu codonul AUG care corespunde m etio n in ei. Deei p rim u l am in o acid
al m oleculei proteice va fi m etionina care ulterior poate fi inlaturata. ) In tre
tim p , in c ito p la s m a aminoacizii sunt pregatiti pentru sinteza in 2 faze: a)
In prim a faza am inoacizii sunt activati prin rcactia cu ATP care le va dona
energie
2
♦

Fig. 30 * T ra n s c rip tie la e u c ario te

26
AA+ATP

am ' n° - - L » smtetaze

AA ~ A |4 P + P - P

AA = un am inoacid oareeare; ATP - acid adcROzintrifosforic; AM P - acid adenozinm

onofosforic: P ~ P pirofosfat; ~ - legatura ehim ica purtatoare de energie

b) Apoi am inoacidul activat se ataseaza unei m olecule de ARN de transfer (ARNt):

aminoaci 1 , A A ~A M P+A RN t —7 — 7— 7— —— ► AA - ARNt + AMP.
S liilc lc iZ t

AM P va fi „ reincdrcat“ cu energie prin fosforilare (AM P + P ~ p ------►ATP ) la

nivelul mitocondriilor, deci este „reciclahil'\ Un anum it am inoacid se ataseaza
numai la acea molecula de ARNt care la polul opus are anticodonul corespunzator,
adica un grup de 3 nucleotide complementare codonului; exemplu: ARNt care ataseaza
lizina contine anticodonul UUC. 3) Acum poate incepe etapa translatiei
(traducerii), adica sinteza propriu-zisa a proteinei. Ea presupune trecerea ARNm
printre subunitatile ribozomului ca o banda m agnetica prin dispozitivul de citire
al unui casetofon. In spatiul dintre cele dQua subunitati este loc pentru numai doi
codoni ai ARNm.

***Pentru intelegerea modului in care se ordoneazd aminoacizii in

succesiuneaprogramatd genetic, urmariti schema din fig. 31.
Ea prezinta un moment din etapa translatiei, cand deja prin ribozomi au treeut
primii 5 codoni. Amintiti-va ca informatia din ARNm este codificata in sensul 5’ —
► 3', deci ordinea nucleotidelor din ? >chem$se citeste de la dreapta la stanga: pe
schema, molecula ARNm se deplaseaza spre dreapta, iar nbozomul spre stanga. Primii
trei codoni nu mai apar in desen. Asa cum stiti primul codon al lantului
y

ARGININA
AA 7

AM INO ACID ATASAT

ARN de transport cliberat Translatia continua

ARNt

> ARN DE TRANSPORT

formand lantul polipeptidic Incepe

Translatia
ANTICODON
Serina

ARNt,

Serina
AAK

ARNm

Citirea informatiei se face in sens 5*-3'

Rilxwom In procesul de translatie este necesarS participarea urmStoarelor proteine:

1. Factori de initiere 2. Factori de elongatie - pentru inceperea translatiei -
pentru continuarea traducerii

3. Factori de terminalizare - pentru incetarea traducerii si eliberarea lantului

peptidic

Fig. 3 1 • T ra n sla tia

27
ARNm a fost AUG, iar primul am inoacid al lantului in curs de formare (A A ) este
metionina. Acum in cele doua spatii disponibile din ribozom se afla codonii UCG si
AGG, In dreptul lor au fost atrase moleculele de ARNt care poseda anticodonii
complementari AGC si UCC, iar la polul opus prezinta am inoacizii serina (AA6) si
arginina (A A ?). Cei doi aminoacizi sunt acum foarte aproape unul de altul. In
acest moment sub actiunea enzim ei peptid polimeraza, intre ei se form eaza o
legatura peptidica. Ca urmare, lantul polipeptidic s-a m arit de la sase la sapte
aminoacizi. In momentul urmator, ribozomul se va deplasa cu un codon spre capatul
3' al ARNm (spre stanga). Codonul AGG se va deplasa in ribozom in spatiul din
dreapta imprcuna cu ARNt care poarta aminoacidul arginina (AA7) legati de toti
ceilalti sase aminoacizi ai catenei in curs de formare, Acum, in spatiul din stanga
va ajunge un codon AGG care va atrage ARNt cu anticodonul UCC. A cesta are atasat
am inoacidul AA 8, care asa cum rezulta din tabclul cu codul genetic, este tot
arginina. La fel ca in momentul anterior, peptid polim eraza va determ ina formarea
legaturii peptidice intre cele doua molecule de arginina, aminoacizii din pozitiile
7 si 8 . in acelasi timp, ARNt care adusese aminoacidul serina la locul sinteza a
iesit din ribozom fara aminoacidul respectiv. M olecula de ARNt va putea acum sa
ataseze alta m olecula de serina, deci ARNt este reciclabil. Ce aminoacizi sunt in
pozitiile 4, 5 si 9? Pe masura ce ARNm este deplasat codon dupa codon, informatia
este tradusa din limbajul polinucleotidic in limbajul polipeptidic si lantul de
aminoacizi se lungeste. Deplasarea moleculei ARNm continua pana la codonul cu sem
nificatia ”stop“ care indica sfarsitul sintezei. Aceeasi molecula de ARNm trece
succesiv prin mai multi ribozomi (se formeaza poliribozomi) si pe baza ei se form
eaza mai m ulte exem plare din m olecula proteica respective Producerea unui num ar
exagerat de exem plare este prevenita prin distrugerea ARNm utilizat. Dupa ce
molecula de ARNm a iesit dintr-un ribozom, cele doua unitati ale ribozomului se
despart si se vor reuni in jurul secventei de initiere al altei m olecule de ARNm.

Retineti I

O rganism ele nu transm it urm asilor caracterc ci inform atia necesara pentru
constituirea lo r C elula ou contine

"planuldefabricatie" al viitorului organism constand in program e care determ ina

diviziunile eelulare (m itoze, lim ite, d ifercn tieri de celule, tesuturi si
organe), bio sin teza m iilo r de su b stan te speeiftce, bioritm uri, com portam
ente, etc. Din zigoti dcstul de asem anatori ca infatisarc pot rezulta: un greier.
un salcani, o vaca sau un om , in flinctie de program ul genetic pe care ll contin.
El este codificat sub form a unor lungi siruri de nucleotide din m oleculele de
ADN. U nul din procesele prin care program ul genetic este m aterializat in
structuri biologice este sinteza proteinelor.

dPLICfcTII t
1. Asociati notiunile din cele doua coloane: /. Codul genetic. Caracteristici 1. D
egenerat 2. Nesuprapus 3. Fara virgule 4. Universal //. Arguntetite A. In toata
lumea vie aceeasi codoni codifica acelasi aminoacid. B. Nu exista nucleotide in
plus intre codoni C. Doi codoni vecini nu pot avea nucleotide comune D. Acelasi am
inoacid poate fi codificat de mai multi codoni ”sinonimi"

28
/. Transcriptia II. Tipuri de organisme 1. Se copiaza inform atia genetica a unei
singure gene A. Procariote 2. Se copiaza inform atia genetica a m ai multor gene
succesive B. Eucariote 3. A RNm codifica mai m ulte proteine de care celula are
nevoie in momentul respectiv 4. ARNm precursor contine secvente inform ationale
(exoni) si secvente noninformationale (introni) 2. In fazele sintezei proteice
actioneaza enzimele: 1. Peptidpolimeraze 2. ARN - polim eraze 3. Aminoacilsintetaze
4. Ligazele 3. Care este secventa de ARNm complementara urmatoarei succesiuni de
baze azotate AGGCTATTC dintr-o catena de ADN: 1. TCGGUTAAG 2. UGCCUTAAG 3.
TCCGATAAG 4. UCCGAUAAG 4. Codonul UGA: 1. Este codon stop in genomul nuclear 2.
Codifica triptofanul in m itocondrii 3. Are sem nificatia ’’inceput de sinteza 11
4. Codifica m etionina

O R G A N IZA R EA MATERIALULUS GENETIC

M otcriolul g c iiflic ia virusuri si p recarfo ic

M a te ria lu l genetic v ira l
V iru su rile sunt entitati infectioase de nivel subcelular ale caror dim ensiuni
variaza intre 80 - 2500 M a te ria lu l g e n e tic p re z in ta o A. Ele sunt
alcatuite dintr-un invelis proteic numit an u m ita o rg a n iz a re Tn fu n ctie
dc capsida virald si un m ie z - genomul viral, reprezentat gradul de com plexitate
al sistem eior de un acid nucleic. Un astfel de virus m atur (complet) b io lo g ic
e . S is te m e le a e tu a ie se num este virion . In afara acestei stari de
existenta, nucleoproteinice se grupeaza in doua » >* virusurile se mai pot afla si
sub alte form e: categorii distincte: sisteme acelulare si - virus vegetativ -
acidul nucleic aflat liber in celulare. Din catcgoria sistem elor citoplasma
celulei g a zd a ; acelulare fac p a rte : virusurile. virotii, - provirus - acidul
nucleic integrat Tn cromozomul plasm idele si p r io n ii . S iste m e le unei
celule gazda. celulare cuprind la randul lor doua Virusurile se deosebesc esential
de toate celelalte tipuri de organizare: procarioia si sisteme biologice, prin
aceea ca miezul lor de acid nucleic eucariota. este alcatuit fie din ADN, tie din
ARN. Niciodata, in acelasi virus, nu se intalnesc am bele tipuri de acizi nucleici
asa cum se intalnesc in oricc sistcm biologic cu organizare cclulara oricat de
simplu ar fi el. Continand in virionul lor fie ADN, fic ARN, • . irusurile se
clasifica in dezoxirihovirusuri si ribovirusuri.
29

Si ne reaminiim !
Este important de retinut faptul ca, la ambele tipuri de virusi, informatia
genetica se afla codificata in miezul dc acid nucleic viral care se mai num este
crom ozom viral sau genom viral. M olecula de acid nucleic viral poate fi circular!
sau lineara, m onocatenara sau bicatenara: -A DN viral m onocatenar (bacteriofagu!
phi X 174); -ADN viral bicatenar (virusul herpetic, majoritatea bacteriofagilor-
fig.32a) -A RN viral m onocatenar (virusul gripal-fig.32b, H IV -fig.32c , virusul
mozaicul tutunului VM T) -A RN viral bicatenar (reovirusuri). Pe unicul crom ozom
viral pot exista 4 gene (fagul M S J sau 135 gene (bacteriofagul T4). M olecula de
acid nucleic viral are o lungim e variabila de la 3000 - 10000 nucleotide.
Multiplicarea virusurilor. Desi virusurile detin in acizii lor nucleici codifiCate
planurile arhitecturale ale formarii de noi particule virale, adica ale
multipliearii lor, virusurile nu se multiplica, nu se tnmultesc. Virusurile sunt
multiplicate (sunt inmultite) de celula gazda, deoarece toate virusurile sunt
paraziti absoluti de nivel genetic, dependenti total de o celula gazda fie
bacteriana, fie vegetala, fie animala. Niciodata o particula virala nu provine prin
diviziunea unei particule virale preexistente. Virusurile sunt reproduse in celula
gazda, oferind doar ”instructiuni“ (informatia ereditara) pentru a fi reproduse,
iar celula gazda asigura substantele, echipamentul enzim atic si energia necesare.
Genomul viral patruns in celula gazda, determina devierea proceselor de biosinteza
caracteristice acesteia, astfel incat celula gazda va efectua sinteze noi dupa
modelul furnizat de virionul decapsidat (numit virus vegetativ). Se sintetizeaza
acid nucleic viral, proteine virale si apoi are loc asam blarea noilor componentc
intr-un num arm are de virioni, dupa care, prin lizarea celulei gazda are loc
eliberarea noilor virioni. Replicarea materialuluigenetic viral se realizeaza tot
pe baza de complementaritate a bazelor azotate.,dar cu unele particularitati. La
dezoxiribovirusuri catena ADN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia. La
ribovirusuri catena dc ARN poate servi ca matrita pentru sinteza alteia com plem
entare, care la randul ei, devine matrita pentru sinteza ARN initial. In cazul
retrovirusurilor (virusul HIV 1, agentul etiologic al SIDA), replicarea ARN se
realizeaza cu ajutorul enzimei reverstranscriptaza. Aeeasta enzim a utilizeaza ca
matrita ARN viral pentru sinteza unei catene de ADN. Rezulta, in prim a etapa un
hibrid m olecular ARN - ADN dupa care ARN este hidrolizat, iar ADN com plem entar
este trecut sub form a bicatenara si, sub aeeasta forma, se integreaza intr-unul
din crom ozom ii celulelor im plicate in rcalizarea raspunsului imun la om,
paralizandu-i activitatea: in acest fel organism ul infectat cu HIV 1 nu mai poate
da raspunsuri imune la actiunea celor mai comuni agcnti patogeni.
glicoproteine miez de ADN capsida proteica miez viral anvelopS bistra lipidic

a)

b)
ARN

filament ---------miez de ADN capsidS

revers transcriptaza p9. p7

Fig. 32 • a) B actc rio fa^ul T4; b) V iru su l g rip a l; c) N'iriisul F ll\'

B"

30
Chiar daca sunt sistem e supram oleculare, virusurile prezinta variabilitate
genetica. In cazul dezoxiribovirusurilor se poate realiza recom binarea genetica
prin crossing - over, iar in cazul ribovirusurilor variabilitatea se realizeaza, in
special prin mutatie. Ca urmare apare o variabilitate genetica in cadrul
populatiilor virale si respectiv o adaptare a lorm arita la conditiile variabileale
mediului. De exemplu virusul gripal cu genom ARN m anifesta o atat de mare
variabilitate incat fiecare epidem ic se datoreaza unei alte tulpini virale.

M aterialul genetic la P ro cariote

Organizarea Procariota caracterizeaza bacteriile si algele albastre verzi (numite
si cianobacterii), Toate aceste forme prezinta structura cclulara cu dim ensiuni
cuprinse intre 1 $i 1Onm. O celula bacteriana este alcatuita din citoplasma,
delimitate de membrana plasmatica, protejata la exterior de un perete celular. In
celula se distinge o regiune centrala care reprezinta nucleoidul. Nucleoidul nu
este separat fata de citoplasm a printr-o structura m embranara. astfel ca el nu
poate fi socotit un nucleu adevarat. Corespondentul nucleoidului este cromozom ul
bacterian de forma circulara. El reprezinta suportul fizic al unicului grup de
inlantuire a genelor (aproxim ativ 2000 - 3000 gene). Ca urmare toate genele de la
bacteria mam a se transm it in bloc la bacteriile fiice. Cromozomul are o lungime
de 1000 de ori mai mare decat diam etrul celulei. contine o m acrom olecula de ADN
circulara cu aproximativ 40-50 buclc si superrasuciri (circa 400 pcrechi nucleotide
/ bucla) care sunt mcntinutc prin interm ediul unor m olecule de A RN (fig. 33),
Crom ozomul bacterian este atasat de m embrana plasmatica a celulei bacteriene prin
interm ediul unei structuri derivate din aeeasta, carc este numit mezozom. In afara
crom ozom ului circular bactcrian (suportul grupului principal de gene), se pot
afla in citoplasm a celulei bacteriene, una sau mai multe structuri ereditare
aditionale. Aceste structuri extracrom ozom iale, separate fizic de crom ozom ul
principal, au fost denum ite plasmMe. Plasmida este o molecula circulara de ADN
bicatenar care reprezinta 1% din cromozomul bacterian principal. Ea reprezinta un m
inicromozom ce poarta 6 - 8 gene P 6 « » te N fem b ran a calulA r si care se rep
lica in d ep en d en t de cro m ozom ul p fc ra m a O c a principal. Ca exem ple de
plasm ide pot fi considerate 'dc tonil de sex (factoml F) sau factond de rezistenta
la antibiotice (factond R). Plasmidele pot fi transferate 2.5 M de la o celula la
alta, pot suferi mutatii, pot fi pierdute >au pot fi redobandite de catre celula
bacteriana, ADN D atorita acestor procese, o populatie bacteriana dtxaoml ^
cromozomul prezinta o mare heterogenitate, ceea ce reprezinta un bacterian 1-----
1M avantaj selectiv pentru adaptarea la mediu a bactcriilor. S e o b s e rv a c ro
m o z o m u l circular atasat da Studiul plasmidelor a trezit interes deosebit din
partea membrana plasmatica cercetatori lor mai ales cand s-a constatat ca ele detin
30,^ Intr-o Invaginaro = mezozom genele de rezistenta la antibiotice - m arkeri
genetici foarte im portanti si foarte usor de d e celat prin antibiograme, In
ultimul timp studiul plasm idelor bacteriene 1. Cromozomul circular suscitat un
interes mai mare, cand s-a constatat ca bacterian ■ > 2. Bude ele pot fi folosite
in experiente de inginerie genetica 3. Superrfisudrl vehiculi cu ajutorul carora
pot fi introdusi in celula b a c te ria n a , g en e dc la e u c a rio te . P la sm
id e le reprezinta un elem ent esential in tehnoJogia ADN Fig. 33 • C ro m o zo m u
l b a c te ria n recombinat.
31
1 ftetinefci r t !
La virusuri, genomul este reprezentat de un singur crom ozom de form a circulara
sau lineara pe care sunt dispuse genele intr-o anum ita ordine. Cromozomul viral
este reprezentat de o m acrom olecula dc ADN sau o m acrom olecula dc ARN. * La
bacterii crom ozom ul are forma circulara si este reprezentat de o m acromolecula
de ADN bicatenar care-si pastreaza structura cu ajutorul unor m olecule de ARN.

1. Asociati notiuniie: J— J
/.

----

Sisteme de organizare

II. Materialulgenetic
1. Crom ozom circular ce contine ADN si > > ARN 2. Crom ozom ce contine ADN 3. Crom
ozom ce contine ARN -------------------------------------------------X - - -----—

A. Ribovirusuri B. Dezoxiribovirusuri C. Bacterii

II. Material genetic

A. Crom ozom viral B. Crom ozom bacterian C. Plasmid

II Caracteristici
1. M ezozom 2. Factorul F 3. 1% 4. 2000 - 3000 gene 5 .3 - 200 gene 6 . Bucle si
superrasucuri

2. Explicati replicarea materialului genetic la retrovirusuri. 3. Explicati

procesul de variabilitate la virusuri si bacterii. 4. Motivati de ce virusurile nu
au un metabolism propriu.

M aterialul genetic la eucariote

Sfi ne reamintim !
Eucariotele sunt organisme a
caror celule poseda nueleu tipic Tnvelit in membrana nucleara. Materialul genetic
la eucariote se afla in nuclcul celular dar si in citoplasma mai precis in
mitocondrii, cloroplaste,etc.

1. La nivelul nucleului materialul ereditar este organizat intr-o substanta numita

cromatina . Cromatina este forma interfazica a cromozom ilor.

adica a structurilor caracteristice ce apar evident la eucariote doar in timpul

diviziunii nucleare. La eucariote crom ozom ii au o arhitectura foarte com plexa,
fiind alcatuiti din 13- 15% ADN. 12-13% ARN crom ozom ial; 68-72% proteine
histonice si nonhistonice, mici cantitati de lipide. ioni de M g2" §i Ca2". Com
ponenta cea mai im portanta a crom ozom ului eucariotic este ADN. El poate fi
impartit in doua categorii: secvente unice de nucleotide in care sunt incluse
genele si secvente repetitive, reprezentate de una sau mai multe fractii de ADN, in
care anumite secvente de nucleotide se repeta de un num ar variabil de ori (de la
10 2 - 10 6 ori). Acest ADN repetitiv este de obicei noninform ational, adica nu
contine gene stru c tu ra l, ci indeplineste alte roluri, mai ales in reglajul
genetic, diferentierea cclulara si evolutia materialului genetic. In cromozomii
eucariotelor, secventele de nucleotide repetitive sunt intercalate cu secvente
unice, nonrepetitive. Cromatina prezinta doua stari functional© altern ativ e si
reversibile: eucromar;>;j si

heterocromatina.
32
p re z in ta proprietati de colorare norm ale cu c o lo ra n ti b a z ic i si un c
ic lu de condensare standard (condensare in Cromatide Cromozom metafazic d iv iz iu
n e si d e c o n d e n s a re in interfaza). La nivelul eucromatinei se a fla s e c
v e n te u n ic e de A D N . * Cromatina Eucrom atina reprezinta partea activa
genetic in tran scrierea crom atinei interfazice, la nivelul ei aflandu-se cea m ai
m are p a rte din p r o te in e le Nucleosomu! n o n h isto n ic e c are c o n d
itio n e a z a Format dintr-un octamer histonic functionarea materialului ereditar
in Tnconjurat la exterior replicare sau in transcriere. de un segment din ADN
alcatuit din 140 Heterocromatina are un ciclu perechi de nucleotide atipic de
condensare. Ea reprezinta dispuse sub forma a dou3 inele la varful si la baza crom
atina care este condensata si in octamerului LegStura dintre doi nucleosomi
Proteine histonice interfaza cand apare sub form a de se realizeaza printr-o
cesventa HjA. H jB. crom ocentri. La nivelul ei replicarea de ADN de cateva zeci de
nucleotide ADN este intarziata si este inactiva in unite prin interme ■ ■ 5 diul
unei proteine tra n s c r ie r e . D aca e u c ro m a tin a histonice Ht c u p rin
d e g e n e le m a jo re , ADN heterocrom atina prezinta mai ales functii
reglatoare. Crom atina eucariotelor este un lant flexibil alcatuit din unitati care
se Fig. 34 4 M a te ria lu l gcnetic la e u c ario te repeta si care se numesc
nucleosomi (fig.34). Fiecare nucleosom are forma unui cilindru turtit format dintr-
un octamer de proteine histonice (H 2A, H 2B, I \v H 4 luate cate doua) inconjurat
la exterior de un segment de ADN alcatuit din 140 perechi de nucleotide* Acestea
form eaza o pereche de inele la varful si la baza cilindrului. Legatura dintre doi
nucleosomi se realizeaza cu ajutorul unei secvente de cateva zeci de nucleotide
care se gasesc unite cu un alt tip de histone H.r Din com plexarea ADN cu histonele
rezulta complexul nucleohistonic, care alcatuieste fibra de cromatina. Nucleii si
cromozomii eucariotelor contin asem enea fibre de cromatina al caror diametru este
de 100 300 A. Fiecarui crom ozom eucariot ii corespunde o singura fibra de crom
atina nucleohistonica si deci, asem anator crom ozom ului procariot, o singura m
olecula dublu catenara de ADN. Crom atina nuclcului in terface ca si crom atina
crom ozom ului in diviziune contine si variate proteine nonhistonice. Nonhistonele
sunt foarte heterogene. Ele prezinta specificitate de specie si dc tesut. N
onhistonele apar ca activatori specifici ai genelor eucariote. Prin fosforilarea
nonhistonelor crestc rata de transcriere. Descoperirea ca atat cromatina
interfazica cat si cromozomii in timpul diviziunii, prezinta aceeasi structura
nucleosomala fundamentala, demonstreaza continuitatea organizatorica a materialului
genetic de-a lungul intregului ciclu celular. De fapt cromozomii nu dispar in
interfaza. Individualizarea lor in profaza diviziunii este un aspect de fenotip
crom ozom al realizat in vederea desfasurarii cu mare exactitate a evenimentelor
distributive ale ciclului celular, adica repartizarea aceleiasi informatii
ereditare in celulele fiice prin distributia unui num ar egal de cromozomi in
aceste celule. Pregatirea celulei pentru diviziune presupune atat dublarea
cantitatii de ADN cat si a substantelor asociate, adica a Tntregii cantitati de
cromatina.Fiecare cromozom este deja dublu la inceputul mitozei
33

E ucrom atina
sau meiozei, asa ca acum o celula diploida din punctul b - cromozom submetacentric
de vedere al numarului de crom ozom i, este tetraploida c - cromozom subtelocentric
din punct de vedere al cantitatii de crom atina.Acum d - cromozom acrocentric 3
fiecare crom ozom este format din doua crom atide. Ele 4 sunt identice din punct de
vedere al informatiei subtiri, paralele si unite prin tr-o zona num ita centroraer,
Cromatidele reprezinta de fapt cromozomii-fii care inca nu s-au despartit. La
inceputul profazei cromozomii devin vizibili la m ie ro s c o p u l o p tic d e o a
re c e se s p ira liz e a z a , mgrosandu-se si scurtandu-se. Ei ajung in metafaza
la o condensare m axim a. Acum ei au num arul, form a si Fig.35 • T ip u ri de crom
ozom i marimea caracteristiee fiecarei specii si aeeasta proprietate constituie un
important caracter taxonom ic. Prin distrugerca fusului de diviziune, cromozomii se
vor dispersa din planul ecuatorial al celulei putand fi fotografiati la microscop.
Decupand im aginile si ordonandu-le in perechi num erotate in ordinea
descrescatoare a marimii se obtine cariotipul speciei respective. Pozitia centrom
erului este un caracter m orfologic constant, un criteriu de elasificare a crom
ozom ilor (fig.35). 2. In citoplasma celulelor eucariote s-a evidential existenta
unui material genetic propriu reprezentat de ADN din organitele celulare (ADN
mitocondrial, ADN cloroplastic) numit ADN
a - q ro m p z o m m e ta c e n tr ic

extranuclear.
Acest ADN poseda unele insusiri particulare, ADN extranuclear se replica dupa
modelul semiconservativ, dar nu in perioada S (de sinteza) a ciclului celular, ci
independent de ADN nuclear. El se deosebeste de ADN nuclear al speciei respective
prin greutatea moleculara si raportul A -r T / G 4 *C ceea ce face ca si viteza cu
care se realizeaza denaturarea-renaturarea sa fie diferita, Datorita acestor
deosebiri nu sc pot obtine hibrizi molecular! intre ADN nuclear si cel
extranuclear. C om parativ cu ereditatea controlata de genele nucleare (ereditatc m
endeliana) care se caracterizeaza prin aceea ca genele de la cei doi parinti, tata
si mama, contribuie in mod egal la formarea constitutiei genetice a urm asilor
(eredilate biparentala), ereditatea citoplasm atica sau nemendeliana se
caracterizeaza mai ales prin transmiterea la descendenti a trasaturilor genetice
mateme (ereditatc uniparentala - materna). Acest lucru se datoreaza faptului ca in
marca majoritate a cazurilor numai gametul femel poseda atat nucleu cat si
citoplasm a, in timp ce gametul mascul poseda in general numai nucleu.

I Retineli « r !
• Totalitatea genelor nucleare, num ite cromogene, fonneaza genomul. * Totalitatea
genelor citoplasm atice, num ite plasmagene fonneaza plasmonul. Crom ogenele im
preuna cu plasm agenele alcatuiesc genotipul. O rganism ele eucariote prezinta
diviziune m itotica si meiotica, care asigura reproducerea echilibrata a
materialului genetic, precum si posibilitati imense de diversificare aprogram elor
genetice si deci de asigurare a variabilitatii genotipice.

n
34

^PLICNTII

1. Evidentiati principalele caracteristici de superioritate ale cromozomului

eucariot prin comparatie cu cel procariot. 2. Care sunt principalele componente ale
cromozomului metafazic ?
3. Aft'gctTraspunsurile corectc: a. nucleosomul este unitatea structurala a
nucleoidului; b. nucleosomul este unitatea structurala a moleculei de ADN; c.
nucleosomul este unitatea structurala a cromatinei; d. nucleosomul este unitatea
structurala a plasm idului. 4. Asociati notiunile din cele doua coloane : 1
.cromozomi putem ic condensati; a. uneste cele doua cromatide; a b, format din
proteine histonice; 2 .centromer; c. metafaza; 3.nucleosom; 4 cromozomi
monocromatidici. d. o singura m acrom olecula de ADN
*

Cvidentiereo cromozomilor uriosi w w lo Drosophila melanogaster

Materiale necesare : lame si lam ele m icroscopiee, ac
spatulat, solutie carm in-acetica, lampa de spirt, hartie filtru, larve de
drosofila in stadiul III (inainte de impupare). M od de lucru. Se folosesc larve de
stadiul III, de Drosophila, femele, care sunt mai mari decat cele mascule. *^
Glandele salivare sunt plasate in partea anterioara a corpului larvei legate de
armatura bucala, care apare ca un punct negru. S C A IC Printr-o m iscare de sm
ulgere se detaseaza aeeasta parte *®r Crom ozom i uria$i * « < anterioara a
corpului care se pune intr-o picatura de carm inacetic in care sta circa 3 min. Se
aplica lamela. Se aplica hartia de filtru. Se preseaza putem ic cu degetul mare
pentru etalare. Se inlatura excesul de carmin, Se exam ineaza la microscop.
•V

Descried si desenati ce observati!

Cvidenliereo cromozomilor prin metotfo ropidi de colorore cu solutie cormin-ocetlcA

Materiale necesare: sticla cu dop rodat si cilindrii gradati de diferite capacitati
( ’ 00 pana la 1000 ml), vase Erlenmeyer, baloane de sticla, palnii de sticla,
lampi de spirt, sticle de ceas sau cristalizatoare mici (25 m l), fiole de sticla,
lame si lamele m icroscopice, hartie de filtru, pensa, ace spatulate, microscop.
Dintre substante sunt necesare: acid acetic glacial, carmin, acid clorhidric nor
mal (HC1 82,5 ml la 1000 ml apa distilata). Ca material biologic se pot folosi
bulbi de ceapa, seminte de eeapa, cariopse de secara, orz etc. Mod de lucru. 1.
Prepararea fvcatorului: apa acetica (45 ml acid acetic glacial + 55 ml apa
distilata). 2. Prepararea colorantului: carm in- acetic 2% (apa acetica 100 ml + 2
g carmin pulbere). Se am esteca intr-un balon de sticla, se lasa sa fiarba circa 30
min. apoi se raceste, se filtreaza si se pastreaza in sticle brune cu dop rodat. 3.
Pregatirea materialului biologic: se pun bulbii de ceapa cu discul (tulpina
adevarata) in pahare cu apa la incoltit sau seminte de ceapa, cariopse de orz,
secara etc. la germinat in cutii Petri, pe hartie de filtru um ectata cu apa. Cand
radicelele au 1 cm lungim e se tree intr-o sticla de ceas sau o capsula de sticla
cu solutie de carmin acetic 2 % la care se adauga cateva picaturi de acid
clorhidric normal (9 parti solutie carm in acetic + 1 parte acid clorhidric
normal). Se incalzeste la flacara unei
35
lampi dc spirt (5 minute radicelele de ceapa si 10-14 minute cele de cereale),
evitand fierberea. Prin acest tratament se realizeaza concomitent fixarea (omorarea
celulelor si pastrarea nealterata a morfologiei constituentilor citoplasm atici),
hidroliza (inm uierea tesuturilor prin distrugerca partiala a lamelelor
celulozopectice dintre celule) si colorarea cromozomilor. 4.
Efectuareadepreparatemicroscopice p ro asp ete, prinm etoda squash(a strivi, a
zdrobi): pe o lama microscopica se aseaza o radiccla de la care se detaseaza numai
zona meristematica din varf (circa 3 mm) cu un ac spatulat. Se pune o picatura de
carmin- acetic 2% (fara HC1) si se aplica deasupra o lamela. Apoi cu un bat de
chibrit se bate usor pentru a etala celulele intre lama si lamela, astfel incat sa
fie un strat uniform celular. Se face in acelasi timp o buna etalare a
cromozomilor. 5. Observarea preparatelor: - Desenati celule aflate in diferite
faze: - Precizati in ce faza se afla cele mai multe celule; - A legeti celulele in
care metafaza se vede ce! mai bine si desenati cromozomii care pot fi vdzuti mai
dar. Scrieti sub desene cefel de cromozomi sunt, avand in vederepozilia
centromerului.

G tn o m ica*
~.
AC reamintim !
In mod traditional, term enulde genom se refera la setul haploid de crom ozom i din
nucleul celular al organism elorpluricelulare.

Genomica - obiect de studiu

Astazi notiunea de genom s-a extins de la m aterialul nuclear eucariot la aparatul
genetic al o rg a n ite lo r celu lare (genom ul m ito co n d rial, genomul
cloroplastic) precum si la cromozomii procariotelor si virusurilor. Cu studiul
genomurilor se ocupa genomica .

Genomica este stiinta care se ocupa cu dezvoltarea si aplicarea noilor tehnici si

proceduri de carfare, secventiere si analizd computerizatd in studierea genomurilor
integrate ale organismelor.
Genomica are trei ramuri distincte. a .Genomica structuralcr. $e ocupa cu cartarea
genetica, cartarea fizica si secventierea de genomuri integrale; b . Genomica
functionala: studiaza functiile genelor si a secventelor necodificatoare la nivelul
intregului genom; c ^Genomica comparata : se ocupa cu studii com parative privind
organizarea genom urilor diferitelor specii pentru cunoasterea functiilor fiecarui
genom si a proceselor evolutive pe care le-au suferit genomurile.

Metode f l tehnici de studiu

Tehnicile de prelucrare si analizare a acizilor nucleici si a altor biom olecule au
numeroase aplicatii si sunt de m arc viitor. Ele sunt foarte com plexe si de aceea
ne limitam la o prezentare a principiilor pe care se bazeaza cateva dintre ele.
Tehnologia A D N - ului recombinat Aeeasta tehnologie grupeaza tehnicile care
permit sinteza chimica a genelor sau izolarea genelor unor orgamsme, urmata de
insertia (transferul) acestora in genomul unor celule apartinand altei specii.

Sinteza genelor:
Daca $e cunoaste succesiunea de aminoacizi dintr-o proteina, se poate realiza, pe
baza codului genetic, sinteza de ARNm corespunzatoi\ iar apoi sinteza genei
respective (ADN). Pe aeeasta cale se poate produce gcna pentru orice proteina.

36
Izolarea genelor unor organisme:
Pentru aeeasta se utilizcaza enzim e endonucleaze de restrictie extrase de la
diferite specii de bacterii unde au fost identificate peste 150 de asemenea enzime.
Fiecare dintre ele recunoaste o anum ita secventa de nucleotide din m olecula de
ADN, La acest nivel, enzima num ita si restrictaza actioneaza hidrolizand legatura
fosfodicstcrica si taie ADN in asa fel incat lasa niste prelungiri m onocatenare
ale fragm entelor de A D N . Aceste prelungiri, care contin secvente com plem
entare, se numesc ’’capete lipicioase4 *din cauza ca ele se asociaza instantaneu.
Fragmentele de ADN rezultate sub actiunea endonucleazelor de restrictie se mai
numesc restricte. Ele sunt supuse electroforezei si ca urmare, vor m igra in campul
clectroforetic, dupa Incarcatura lor electrica. Imaginea obtinuta este o
electroforegrama, care sta la baza hartilor de restrictie.

Transferul genelor de la o specie la alta.

Sinteza unei gene sau izolarea unei gene reprezinta indiscutabil o victorie pe plan
stiintific, dar ea ram anc fara ecou practic, daca gena nu este introdusa intr-o
celula unde sa functioneze. Gena straina functioneaza numai daca este integrata in
materialul genetic al ’’celulci gazda“ . In general celulele au mijloace prin care
sa recunoasca si sa distruga ADN strain cu ajutorul unor enzim e de restrictie
(endonucleaze). Deci pentru a transfera o gena, trebuie gasita o calc pentru a
'Insela" vigilenta celulei tinta. Acest aspect se poate obtine asociind gena cu un
vector. Vectorul este o structura genetica pe care celula o recunoaste si o
accepta, un fel de ”cal troianu. Plasm idele si virusurile indeplinesc aeeasta
conditie si de aceea sunt folosite ca vectori.

Urma ridfig, 36 si identificatiprincipalele etape ale trunsferului de gene!

Se actioneaza cu aceeasi enzim a de restrictie si y 3 ' y asupra vectomlui, care
din circular va deveni linear. El va a v e a la c a p e te s e c v e n te m o n o c
a te n a re , complementare cu ale genei ce urmeaza a fi transferata .Gena si
vectorul vor fi amestecate in prezenta enzimei ADN ligaza, sub actiu n ea careia se
restabilease legaturile fosfodiesterice taiate de endonucleaza de restrictie.
Vectorul si gena form eaza acum o structura genetica noua, un ADN - recombinat, pe
care il introducem intr-o cultura de bacterii. Pentru ca nu toate bacteriile "au
acceptat cadoul‘f c incorporand ADN recombinat, se aplica in continuare tehnici de
eliminare a c e lu le i# necontaminate. Organismele care au primit gene de la alte
specii se numesc organisme transgenice. Procesul de in tro d u c e s in celula
bacteriana a unui plasm id recom binat si dc replicare a acestuia in descendenta,
cu m entinerea si functionarea genei straine in celula bacteriana, de-a lungul
generatiilor celulare, se numeste clonare molecularct. Din randul vehiculelor
(carausilor) genei de interes face parte si "cromozomul artificial dedrojdie M C '-
c e l mai util construct molecular pentru transferul de gene um ane in celulele de
drojdie. A ceste celule sunt utilizate preferential ca gazda pentru ca este un
eucariot si are toata ”m asinaria“ de transcriptie si translatie de tip eucariot.
YAC contine o regiune corespunzatoare centromerului si cele doua capcte ale c ro m
o zo m u lu i te lo m e re le .G e n a de in tere s se

- l i i

fragmferit*de: ADN* u’ m anlSiat' dfe't fragment de plasmid cu gena inserata

apropierea capetelor sudarea prin ligazd

‘ bacterie

bacteria cu hibrid supravietuie^te

bacteria f5ra hibrid moare

Ft i«. 3 6 f T ehnica tra r.s te ru lu i dc

37
Om Fragment de AND uman

Izolarea genei care determine sinteza hormonului de crestere

i r ?
r

0 * 0

Bactene (Escherichia coli) Izolarea vectorului:

insereaza intre centroiner si j telomer. Colectia totala de fragm ente de ADN uman
introduse in celulele bacteriene sau de drojdie, constituie o ”hibliotecd

genomica Umanau.
Rezultatele practice ale transferului de gene nu s-au lasat m ult asteptate. Unul
dintre cele mai spectaculoase este obtinerea insulinei prin inginerie g e n e tic a
. A c e st h o rm o n se o b tin e a , in m od traditional, din pancreasul de
bovine si porcine. In prezent exista deja bacterii din specia Escherichia coli
rcprogramate genetic prin transferul genei pentru insulina umana. Celula bacteriana
are ritmuri foarte rapide de diviziune. Odata introdusa gena pentru insulina in mod
stabil in celula bacteriana, aeeasta se va replica cu fiecare diviziune a celulei
bacteriene. A stfel, intr-o cultura bacteriana aflata intr-un bioreactor (vas de
cultura in care se realizeaza cresterea in d u strials a bacteriilor) num arul de
exem plare ale acestei gene poate ajunge la cateva m iliarde. T ran scrise in m o
lecu lele de A RN m purtator de mesaj genetic pentru insulina um an!, aceste m
iliarde de exem plare ale genei vor asigura sinteza unor cantitati industriale de
insulina umana * in celulele bacteriene. Insulina umana produsa pe aeeasta cale s-a
num it hum ulina. Utilizarea ei are avantajul ca sunt eliminate accidentele
imunologice. U lterior s-a reusit tran sferu l in bacteria Escherichia coli a
genelor pentru horm onul de crestere (fig .3 7 ), pentru angiotenosina 11 (reglator
al tensiunii arteriale) sau pentru interferon (proteina ce mobilizeaza mecanismele
de aparare antivirala la om si animale). T reb u ie su b lin ia t si faptul ca in g
in eria genetica a permis sa se obtina date foarte importante despre structura si
functia genelor.

Deschiderea vectorului

ln$ertia genei la vectors^?

Introducerea
vectorului sau a

nhibridului" in celulS

J
I

A*

Multipiicarea bacteriilor

Cultura industrial de bacterii- productia ( de hormon de crest’eri

u
Tratarea copiiior cu deficit
de hormon i de crestere
3’

Extragerea si purificarea produsului

Fig. 37 • O b tin e re a S T H din b a c te rii m o dificafe genetic

ADN polimeraza Taq

+ a m o rs e ( ©

□>

In e ^ lz ira d e n a tu ra re h lb r id a re a m o rs 6 □

n i

Taq adau9*

[JJ

3 d & z o x in u c ld d tid e

, «

1
« □

In c ilz ir o D o n a tu ra ro

. ? jj j

J 1

Repetare c iclu

1 1 IB
O

PCR - Reactia de polim erizare in lan t (Polym erase Chain R eactio n )

AtnpUficarea ADN

PCR p e rm ite o ra p id a a m p lific a r e a secventelor s de ADN,* chiar atunci

cand materialul de initiere este un ADN putem ic degradat dar care Fig. 38 • T eh n
ica a m p lificarii ADN trebuia utilizat in studii de antropologie moleculara si
paleogenetica (ADN recuperat din oasele fosile, din mumii, din tesuturi
formolizate). Prin reactia polim erizarii in lant putem obtine orice cantitate de
ADN pornind chiar de la o singura molecula.
38

0111001.01, C E O
Pentru reactia polim erizarii Tn lant sunt necesare: Victim a -A D N polimeraza
rezistenta la te m p e ra tu ri in a lte (T aq) e x tra sa f Proba (dc la locul
crim ei) dintr-o bacterie care traieste in ape term ale (Therm us aquaticus)\ - M
atrita ADN ce urm eaza a fi amplifieata; - Primerii sau am orsele doua
oligonucleotide sintetizate ”in vitro “ - alcatuite din lanturi m onocatenare
foarte scurte. Ele trebuie sa form eze h ib riz i m o le c u la ri la c a p e te le
moleculei de ADN care urmeaza a fi amplificat. Aici se initiaza activitatca Fig. 3
9 * Id e n tific are a ADN ADN polimerazei. Se introduc in reactor: proba de ADN,
cele 4 nucleotide ADN trifosforilatc, cele doua amorse si ADN polimeraza. Se
incalzeste amestecul pana cand ADN se denatureaza (la temperaturi de peste 100°C se
rup legaturile slabe de H, rezultand ADN m onocatenar). Se raceste amestecul si ADN
ramane denaturat. Primerii se vor atasa, formand hibrizii m oleculari la capetele
celor doua catene acum separate. Sub actiunea ADN- polimerazei fiecare catena
serveste ca matrita pentru sinteza catenei complementare. Ca urmare cantitatea de
ADN s-a dublat. Se repeta operatiile. La fiecare ciclu, incalzire - racire,
cantitatea de ADN se dubleaza (fig.38). Exista aparate care fac aceste operatii
autom at Identificarea ADN incepe prin aplicarea unor enzime dc restrictie. Ele vor
taia m olecula de ADN in fragmente de diferite dim ensiuni. Se stie ca ADN uman
coniine portiuni noninformationalc extrem de variabile, diferite de la o persoana
la alta. Din aeeasta cauza, ADN de origini diferite va produce fragmente de
restrictie de lungimi diferite (FR). Amestecul de fragmente obtinut este plasat pe
o pelicula de gel. Pelicula este asezata intr-un camp electric. Datorita gruparilor
fosfat incarcate negativ, fragmcntele m igreaza prin gel spre anod (electroforeza):
cele mai mici, mai repede si mai departe, cele mai mari, mai incet si mai aproapc.
Pe pelicula dc gel se formeaza o succesiune de benzi (ca In codul de bare de pe
marfuri). In gel, benzile sunt invizibile. Pentru a fi puse in evidenta, se im
pregneaza pelicula cu coloranli specifici pentru ADN. De exem plu bromura de etidiu
face ca ADN sa devina fluorescent in lumina ultravioleta. Configuratia benzilor
ditera de la o persoana la alta, ca o "am prenta“ ADN. Ea este idenlica la gemeni
si foarte asem anatoare la rudeie apropiate, Aeeasta metoda poate ser\'i la
identificarea persoanelor in medicina judiciara (fig.39). Determinarea succesiunii
nucleotidelor din ADN poate fl realizata cu ajutorul sondelorgenetice. Acestea sunt
fragm ente m onocatenare de ADN sau ARN cu succesiunea nucleotidelor cunoscuta. Ele
contin nucleotide m arcate radioaetiv sau chim ie. M arcarea fadioaetiva se
realizeaza prin incorporarea unor izotopi radioactivi n P sau tritiu ( 3H) in
anumite nucleotide. Sonda genetica se aplica peste un filtru care a absorbit ADN
denaturat din benzile separate prin electroforeza. Peste filtru se aplica la
intuneric, un film fotografic. Daca ADN cercetat contine secventa com plem entara
sondei, se form eaza un hibrid m olecular la nivelul uneia din benzi: pe
radiogratie va aparea in dreptul benzii respective o linie; astfel se poate afla
daca ADN cercetat contine sau nu o anumita secventa (fig. 40).

39
Cu ajutorul sondelor genetice pot fi diagnosticate mutatii, infectii virale
incipiente, cancer in stadiu incipient etc. De asem enea devine posibila stabilirea
loeusului diferitelor gene in cromozomi.

ADN de explorat

S e ctio n a re AD N cu o n ilm e de restrictie

xxxxxx
Fragment?

restrictie(F R ) S e p a ra re prin electro fo re zd g e l d e a g a ro z &

| R ctin e ti!
Anul 1990 a deschis era Genomicii cu proiecte sim ple de descifrare a secventei de
nucleotide a unor sistem e prim itive precum virusurile, apoi la b a c te rii, p e
n tru ca u lte rio r, sa se tre a c a la descifrarea si fm alizarea in 1 1
februarie 2 0 0 1 a celui mai am bitios p ro iect stiin tific al lum ii contcm
porane - Proiectul genomului uman.

itific a rc a pozitiei proboi nibridizato

p e film f o t o g r a f i c

/4P L IC M II

1. Descrieti succesiunea operatiilorprin care, pomind de la un fir dc par gasit la

locul unei fapte penale, poate fi identi ficata persoana care a comis-o. 2. O
celula contine mai multe tipuri de ARNm, in funetie de sintezele proteice aflate in
curs. Cum poate fi identificat si extras un anum it ARNm din acest amestec cu
ajutorul unei sonde genetice?

Fig. 40 * U tapeie tchnicii de m a rc a re ra d io a e tiv a ______

4
A tglojul genetic le precoriete*
Teorja operonului Celula vie desi are dimensiuni infime, are o activitate Sfi ne
ream in iim ! de m are e fic ie n ta ,sin te tiz a n d o anum ita su b stan ta in C
e lu la e s te u n ita te a cantitatea, la locul si in momentul potrivit
necesitatilor sale s tr u c tu r a la , f u n c tio n a la si » > metabolice.
genetica a organism elor vii. De exem plu in celula bacteriei Escherichia coli, se
gasesc intre 3000 si 6000 de substante chimice diferite. Toate aceste substante
sunt produse de celula bacteriana exact in cantitatile de care are nevoie la
momentul respectiv si cu consum minim de energie. Aeeasta inseamna ca nu toate cele
3000 de gene ale bacteriei functioneaza concomitent, ci ele intra in activitate sau
isi intremp functionarea in corelatie cu necesitatile celulei. Aeeasta inseamna ca
activitatea celulelor este autoreglata genetic. G eneticienii francezi Jacob si
Jaques Monod de la Institutul Pasteur din Paris au elaborat in 1960 teoria
reglajului genetic al activitatii celulare pe baza cercetarilor efectuate la
organismele procariote. Pentru aeeasta realizare ei au fost distinsi cu premiul
Nobel.

40
Teoria reglajului genetic al sintezei proteinice la bacterii este cunoscuta si sub
denum irea de teoria operonului. Aeeasta teorie pom este de la premisa ea in
cromozomul bacterian exista un operonunitate de transcriptie alcatuita din gene
structurale , operator si promoter,dispusc in nemijlocita continuitate, pe un
acelasi segment crom ozom al. Genele structurale contin inform atia genetica pentru
sinteza unor proteine sau a altor biomolecule necesare realizarii structuri lor si
functionarii celulei. 5 Operatorul ocupa un sector din cromozomul bacterian situat
inaintea genelor structurale. Jacob si Monod au dat num ele de operator unui
asemenea sector din crom ozom ul bacterian deoarece de el depinde functionarea sau
nefunctionarea genelor structurale. Promotorul este situat inaintea genei
operatoare si are rolul de a initia transcrierea genelor structurale prin asociere
cu ARN polim eraza. Jacob si M onod au evidentiat ca functionarea normala a
operonului este c o n d itio n a l si de un alt elem ent genetic gena reglatoare. A
eeasta este situata in crom ozom ul bacterian la o anumita distanta fata de
regiunea crom ozom iala a operonului. In secventa sa de nucleotide gena reglatoare
contine inform atia genetica care dirijeaza sinteza unei proteine num ita represor.
Represorul are 2 conformatii reversibile care ii dau posibilitatea sa fie activ sau
inactiv, blocand sau permitand operonului sa functioneze prin asocierea sa cu
operatorul. De aceea reglajul genetic este de doua tipuri: inductibil si represibii
j

Sistemul inductibil
In sistemul inductibil represorul este sintetizat in forma activa. Reglajul
inductibil intervine in sinteza enzim elor catabolice, Putem evidentia ca exemplu
operonul lactozei. Lactoza reprezinta substanta carc trebuie catabolizata. Pentru
catabolizarea ei sunt necesare 3 enzime care sa tatalizeze etapele intermediare,
succesive ale acestui lant metabolic.Daca in mediul de cultura nu exista lactoza,
bacteria nu are nevoie de enzimele care sa transforme acest substrat.Represorul

ij

•» .» a ft

i i i i i i i it i i ■ > /

. . .

Rp
In absenta substratului (substanta A ..materia prim2“) represorul (RB ) este activ
si operonul nu functioneaza

R
............................ I
............................... .... i * ' • « i i n

p
¥
i • i . i
o
i . . i . .

SA
.

sB

sc

.....................; " v " " •

ARNmA

ARNmB
*

ARNmC

SiRP<-

(Ea

eb

„ * + + A -------► B -------► C -------► D

Cand In mediu apare substratul (substanta A) represorul este inactivat (Rp.i.)

operonul functioneaza §i substratul este prelucrat (inductie).

Fig. 41 • S istem ul inductibil 41

operonului lactozei fiind sintetizat in forma activa, este capabil sa se cupleze cu
operatorul si sa -1 blocheze(fig.41 a). Daca in mediu apare substanta care trebuie
catabolizata (lactoza), interaetioneaza cu represorul activ si il inactiveaza. A
sadar substratul nutritiv devine inductor(fig.41 b). Represorul nu mai actioneaza
asupra operonului, genele structurale incep sa functioneze si se realizeaza sinteza
enzim elor catabolice care vor cataboliza lactoza. Functionarea genelor decurge
atata timp pana cand scadeconcentratia substratului, moment in care represorul,
ramas singur, devine din nou activ, actionand asupra genei operatoare, blocheaza
acti vitatea intregului operon. Procesul se reia la o noua concentrate a
substratului.

Sistemul represibil
In sistemul represibil, represorul este sintetizat in forma inactiva. Reglajul
represibil intervine in sinteza enzim elor anabolice ffig.42). Evidenticm spre
exemplificare operonul izoleucinei (fig.43). A m inoacidul izolcucina se poate
sintetiza pornind de la am inoacidul treonina. Pentru transformarea treoninei
(produs initial) in izolcucina (produs final) sunt necesare 4 etape intermediare

ARNmA ARNmR ARNm

C oR p®

Produs final Retroinhibitie enzimatica Represie

Fig.42 • S istem ul repr<?$ibii

succesive si 5 enzime (proteine fu n c tio n a l) care actioneaza succesiv. Aceste

5 enzime (E p E^, Er E4, Es) sunt sintetizate de 5 gene structurale (S p S2, Sv S4,
S.). Trebuie subiiniat ca represonil operonului izoleucinei este sintetizat in
fonna sa nativa ca represor A inactiv, Ca urmare operatoml ramanc liber. In aceste
conditii este permis accesul ARN polimerazei la cele 5 gene structurale care vor fi
transcrise intr-un ARNm. care poarta mesajul genetic pentru cele 5 enzim e, fiecare
enzim a catalizand cate una din cele 5 etape din calea m etabolica, care transform
a treonina in izolcucina. in cazul in care s-a sintetizat o cantitate suficienta de
izolcucina (produs final) se impune stoparea sintezei sale. Celula bacteriana are
doua posibilitati prin carc se poate realiza blocarea sintezei izoleucinei:
represia enzimatica si retroinhihitia enzimatica. Represia enzimatica, Deoarece
represorul operonului izoleucinei este sintetizat ca represor inactiv, pentru a fi
blocata functionarea operonului, represorul trebuie convertit din forma sa inactiva
in forma sa activa. Pentru aeeasta, insusi produsul final izolcucina sc asociaza cu
represonil inactiv si-1 transforma in represor activ. Sub aeeasta fonna el se
eupleaza cu operatoml blocandu-1 si astfel nu
42
R etroin h ib itie en zim a tic a

R ep resie enzim atica

Fig. 43 • O p e ro n u l izoleucinei

mai perm ite accesul enzimei ARN polim eraza la genele structurale. Ca urmare ele
nu vor mai fi transcrise. Deci operonul trece de la starea sa fu n ctio n a l! in
starea represala. Retroinhihitia enzimatica inhibitie prin produs final. Produsul
final (izolcucina) se eupleaza cu m oleculele enzimei treonindczam inaza (prim a
din cele 5 enzim e care transform a treonina in izolcucina), o inactiveaza si ca
urmare se blocheaza intreaga cale metabolica. Cand izolcucina va fi epuizata din
celula, este reactivate treonindezaminaza care reia calea metabolica de sinteza de
izolcucina sau este reluata functionarea operonului prin reconversia represorului
din starea activa in starea sa inactiva.

f t e *t i f i et ti!
Principalul nivel la care are loc reglarea activitatii genice la procariote este
cel al transcriptiei genice. Elem ental decisiv al naturii inductibile sau
represibile a unui operon este forma initiala activa sau pasiva a represorului.

dPLICfcTII
1. Mentionati principalele componente ale operonului si rolul lor in sinteza
proteica. 2. O cultura de bacterii Escherichia coli este tinuta pe o perioada de o
zi intr-un mediu lipsit de lactoza si de treonina. Care este starea de functionare
a celor doi operoni - operonul lactozei si o p ero n u l izoleucinei. 3. Imaginati
o m olecula de ARN sintetic folosita ca m edicam ent pentru a bloca sinteza unei
proteine nedorite.G anditi-va la un hibrid m olecular ARN-ARN. Cum ar putea
compromite medieamentul actiunea A R N mrespectiv? 4. S electati ra sp u n su l
corect: a) represorul actioneaza la nivelul operatorului; b) operatorul este
reprezentat de genele structurate; c) in sistemul inductibil represorul nativ este
inactiv; d) prin represie enzimatica este inactiva ultim a enzima a lantului
metabolic.
43
fteglejul genetic la eucariote
La eucariote, organizarea diferita a materialului genetic impune m eeanism e de
reglaj diferite si m ult mai com plexe $d ne reominiim ! decat cele de la
procariote. La o rg an ism ele eu cario te, La nivelul celulelor eucariote exista 2
meeanisme de crom ozom ii an o structura mult reglaj al activitatii genice: mai com
plexa, in alcatuirea lor - reglaj genetic pe term en scu rt determina variatii in
trand A D N , A RN , p ro tein e in c o n c e n tr a tia si ) y a c tiv ita te a in
tr a c e lu la r a a histonice si nonhistonice, ioni de
enzimelor,proteineloi\ADN,ARN,hormonilor,etc. magneziu si calciu etc. - reglaj
genetic pe termen lung - implica fenomene de diferentiere din cadrul dezvoltarii
ontogenetice de la celula ou pana la organism ul complet dezvoltat.

Reglajul genetic pe term en scu rt

Reglajul genetic pc termen scurt se realizeaza, in esenta ,ca si la procariote ,1a
nivel transcriptional. Genele eucariote nu sunt organizate in operoni. Fiecare gena
are promotorul sau. Astfel,fiecare gena este transcrisa individual de catre ARNm,
care poarta mesajul genetic pentru o singura catena polipeptidica. Reglarea
genetica a procesului de sinteza proteiea se realizeaza la cinci nivduri diferite
de-a lungul intregii cai (fig.44):
ADN t r a n s c r i p t ie

W ! ^

Nivelul transcrierii (transcriptiei) genice : este nivelul cel mai im portant si

reprezinta selectarea precisa a unor gene care vorfi transcrise (ADN-ARNm); are loc
sinteza de ARNm precursor, care include in structura sa atat secvente inform
ationale (exoni) eat si secvente noninformationale (introni): controlul acestui
nivel este pozitiv , rcalizandu-se cu ajutorul unor proteine activatoare ,
codificate de un num ar redus de gene si produse in numar relativ mic.

p re c u rso r

Nivelul prelucrarilor posttranscriptionale : sub actiunea unor enzime se

sectioneaza
» s

m olecula de ARNm precursor si se separa s e c v e n te le in fo rm a tio n a le de

cele noninform ationaie; sub actiunea altor enzime J t sunt legati exonii intre ei;
rezultatul este sinteza ARNm matur. Nivelul tnembranar: presupune selectia
moleculelor de ARNm matur care vor trece prin porii membranei nucleare in
citoplasma. Nivelul translatiei: are loc selectarea ARNm ce va fi utilizat ca m
esager de catre ribozom i; rezultatul translatiei este sinteza catenelor
polipeptidice la nivel ribozomal.
Fig. 44 • Ro<»larea sintezei p ro teic e la e u c a rio te

Nivelul prelucrarilor posttranslationale:

sunt selectate m olecule de A RN m m atur

44
migrate in citoplasm a ce vor fi degradate; dupa sinteza catenelor polipeptidice au
loc prelucrari ale acestora supuse si ele unui control celular spre a asigura
implinirea functiilor lor specifice de proteine structurale sau fu n c tio n a l
(enzime, hormoni). M ecanism ele m oleculare intime ale reglajului genetic la
nivelul trascriptional prezinta inca multe necunoscute .Ele sunt influentate de: -
proteinele histonice si nonhistonice; - heterocromatinizarea cromozomiala; - m
etilarea si acetilarea bazelor azotate sau a proteinelor histonice; - actiunea unor
hormoni; - prezenta elementelor genetice transpozabile etc.
% '

30 nm eucromatina (cromatina slab condensate)

700 nm heterocromatina

j (cromatina condensata)

700 nm cromozom metafazic

Fig. 45 • C ro m a tin a e u c a rio te lo r

Un rol important in regiarea activitatii genetice a eucariotelor il au proteinele

histonice si nonhistonice
In nucleul celulei eucariote, A D N este perm anent com plexat cu histonele formand
fibra nucleohistonica sau fibra de cromatina. Deci, histonele joaca un rol
structural de stabilizare a structurii fibrei de cromatina. Histonele indeplinesc
si un rol reglator. Ele functioneaza ca niste represori generali ai tuturor genelor
eucariotelor. Prin aeeasta. cucariotele se deosebesc de procariote, la care fiecare
operon are un represor specific (gena reglatoare). Intrarea in functie a genelor
eucariote este asigurata de proteinele nonhistonice. Astfel, 0 proteina
nonhistonica este capabila sa recunoasca 0 anum ita secventa de nucleotide din m
olecula de ADN, care de obicei este represata de histone. Dupa recunoasterea
secventei genei, proteina nonhistonica legata de aeeasta sufera procesul de
fosforilare. Proteina nonhistonica devine astfel m ult mai incarcata negativ decat
sectorul de ADN respectiv, Ca urmare proteina histonica devine mult mai atrasa de
proteina nonhistonica decat dc ADN. Se formeaza un com plex histona nonhistona,
care se desprinde de ADN. In acest fel ADN eliberat dc histone poate fi transcris.
Dupa transcrierea ADN, nonhistonele se defosforileaza si se desprind din complexul
cu histone. Histonele se asociaza din non eu ADN si gena se represeaza din nou,

Un mecanism de reglare a activitatii genetice la eucariote este

heterocromatinizarea cromozomiala
Cromatina eucariotelor se poate prezenta in doua sta ri fiz ic e a lte rn a tiv e
si r e v e rs ib ile ( f ig .45 ): eucromatina - cromatina decondcnsata a nuclcului
interfazic si heterocromatina - cromatina condensata. proprie migrarii crom ozom
ilor din celula mama in celulele fiice. In starea condensata crom atina este
nefunctionala, stare in carc nu au loc nici replicarea mascul normal nici
transcriptia genelor. Un mecanism de reglare a xy activitatii genetice la eucariote
este heterocromatinizarea unuia din cei doi crom ozom i X de la femele care Fig 46
9 C ro m a tin a ?c\ua!£ d e te rm in a a p a r itia c ro m a tin e i s e x u a le
sau a corpusculului Barr in nucleii interfazici ai celulelor (fig.46). in acest
fel, atat la barbat cat si la femcie, functioneaza numai genele de pe un singur
cromozom.
%

Metilarea si acetilarea intervin in reglarea activitatii genelor la eucariote

Prin metilarea citozinei intr-o secventa genica, acea secventa genica nu mai poate
fi transcrisa cat este metilata. M etilarea citozinei este asociata cu inactivarca
genelor. Acetilarea unei histone
45
realizeaza inearearea negativa a acestei proteine astfel ca se elibereaza legatura
ei cu ADN. Ca urmare poate avea loc transcrierea ADN. Putem spune ca acetilarea
este un mecanism de activare a genelor.

Reglajul genetic prin hormoni la nivelul transcriptiei

Hormonii, ca semnale din afara celulei actioneaza asupra unor receptori moleculari
de la nivelul membranei celulare; este generat un m esaj chimic cu efecte, fie
asupra unor sistem e enzim atice, fie asupra unor gene, Exista celule tinta
specifice in care patrund hormonii si la nivelul ADN din nucleul acestora
conditioneaza functionarea anum itorgene, declansand adevarate cascade de reactii
metabolice, prin activarea in serie a transcriptiei diferitelor gene, atat la
plante (horm onii infloririi, hormonii de crestere) cat si la animale. De exem plu,
prolactina aetiveaza la nivelul glandelor mamare, genele care codifica sinteze
proteinelor specifice din lapte.

Reglarea activitatii genelor la eucariote se poate realiza si prin transpozoni

Transpozonii au o proprietate unica aceea de a exista pentru o anum ita perioada
intr-un anum it situs, m obilizandu-se si ocupand un alt situs in acelasi cromozom
sau in alti cromozomi. Transpozonii pot fi transcrisi in ARN. Acesta serveste ca
matrita pentru sinteza de ADN. Produsii ADN de reverstranscriptie se numesc
retrotranspozoni. Cand acestia sunt integrati in cadrul unei secvente genice ei pot
suprim a activitatea genei sau pot produce mutatii genice.

Regla]ul genetic pe term en lung

Citodiferentierea este un m ecanism com plex de reglare pe termen lung a
activitatii genice la eucariote, dar si de specializare structurala si functionals,
a celulelor eucariote in cazul organism elor pluricelulare. Orice organism
pluricelular isi incepe dezvoltarea ontogenetica (individuals) de la stadiul de
celula - ou sau zigot, Zigotul intra in diviziuni m itotice succesive (asa numitele
diviziuni de clivaj) prin activitatea unor gene numite protooncogene. Celulele
rezultate dau nastere la embrion. in stadiul em brionar de 2 ,4 , 8 , 16 celule, cm
brionul (blastula) prezinta o integralitite redusa. Celulele numite blastom ere pot
fi separate si pot evolua de sine statator, totipotenta, generand fiecare un
embrion. Incepand cu stadiul de 32 sau 64 celule embrionul manifesta o mai mare
integralitate a celulelor sale. Blastom erele izolate din astfel de em brioni nu
mai pot evolua ca embrioni independents in cursul dezvoltarii em brionare, celulele
rezultate prin diviziuni de clivaj, sufera un proces de determ inare primara, adica
o specializare grosiera a celulelor in ectoderm, endoderm si mezoderm, dupa care
are loc o diferentiere fina - citodiferentierea propriu zisa prin: -abolirea totala
a diviziunii celulare (in cazul neuronilor); -ritm normal de diviziune cclulara (la
tesutul hematopoietic); -instalarea unui ritm rcdus de dezvoltare (muschi, ficat);
-m oartea celulara program ata genetic (apoptoza), (fig. 47) etc. Reglajul genetic
a! diferentierii celulare se realizeaza la diferite niveluri si im plica pe de o
parte variatia cantitatii de ADN in ontogenie si filogenie si pe de alta parte
reglarea transcriptiei si translatiei. Reglarea transcriptiei si translatiei se
realizeaza, in citodiferentiere, prin activarea sau represia genelor, intr-o anum
ita ordine cronologica,conform programului genetic din nucleu si sunt efecte ale
interactiunilor nucleu-citoplasm a sau ale interactiunilorcu mediul. Aceste
diferentieri sunt conditionate de modul in care diferitele componente moleculare
(ARN, proteine) din citoplasma zigotului sunt distribuite in blastomere. S-a
demonstrat, de asemenea, existenta in nucleul celulelor eucariote a unor gene
homeoticc. Produsii acestor gene, in mod normal, asigura ca fiecare celula sa-si
interpreteze c o re d pozitia ocupata in embrion si sa se diferentieze normal.Daca
genele homeotice sufera mutatii .celulele se diferentiaza normal, dar in locuri
neobisnuite. nenaturale
46
dand nastere la mutante cu organc norm al conform ate ,dar incorcct localizate
(picioare in locul antenelor la Drosophila m. etc).Cu toate ca prin diviziunea
zigotului fiecare celula primeste o garni tura completa de crom ozom i, deci
aceleasi gene, datorita specializarii lor, difcritele celule produc diferite tipuri
de mesageri si de proteine. Fiecare celula nu traduce decat fragm ente, cu toate ca
ea cuprinde intregul program. Celula nu executa decat anum ite instructiuni, in
procesul dezvoltarii ontogenetice intre celulele vecine circula mesaje chim ice.U n
asem enea mesaj face ca o anum ita celula aflata intr-o anumita pozitie fata de
celelalte sa-si aetiveze programul genetic potrivit si sa se specializeze ?n
directia potrivita.in fiecare linie de celule, anum ite segm ente ale m esajului
sunt activate sau inhibate tocmai prinjocul circuitelor de reglaj.

ri

fte tin eti!

* La eucariote, se distinge o reglare pe termen scurt si o reglare pe term en lung.

* Reglarea pe termen scurt este reprezentata: a) de m odificari in activ itatea sau
in concentratia intraeelulara de enzim e, de hormoni; b) de fluctuatii in
intensitatea sintezei ADN, ARN si proteinelor. * Reglarea pe termen lung im plica
fenom ene legate de diferentierea cclulara in cadrul dezvoltarii ontogenetice
aorganism ului.

/IPLIC kTII
1. Descrieti principalele etape ale reglajului genetic la nivelul transcriptiei si
translatiei informatiei genetice la organismele eucariote. 2. Prezentati
particularitati structurale si functionale ale cromatinei inactive. 3. Descrieti ?
mecanismele si * factorii care favorizeaza transcriptia genica. 4. Asociati
notiunile din cele doua coloane: 1. Contine histone putem ic acetilate 2, Este
activa 3. Se realizeaza transcriptia 4. Este putem ic condensata 5. Se coloreaza
mai palid

Fig. 47 * A p optoza E tape; a) limfocit norm al; b) scaderca raportului nucleo-

citoplasm atic §i inceputul com iensarii crom atiniene; c) aparitia de convolulii
pe suprafata celulei si formarea de m ase crom atiniene granulare mari: d) eolapsul
cm m atinian pe fata interna a mem branci nucleate; e) transfonnarea nuclcului
Tntr-o ..gaurd neagra f) fragm entsrea nucleilor; g) forniarea eorpilor apoptoliei.

A. Eucromatina B. Heterocrom atina

47
€V]/ 4

UdR€

1. Ce s-ar intampla cu diametrui moleculei de ADN daca, in cadrul structurii

secundare, ar avea loc imperecheri de tipul purina - purina si pirimidina-
pirimidina? 2. Care perechi de baze azotate confera mai putina stabilitate
macromoleculei de ADN? Explicati de ce? 3. Realizati grafic (intr-o reprezentare
liniara) structura bicatenara a unui dublu helix ADN pornind de la urmatoarea
secventa de nucleotide de pe una din catenele sale: 3*ACGTTTAGGCTCAAGGTA - 5 \ 4.
Redati prin desene succesive urmatoarele situatii: a. desfacerea puntilor de
hidrogen dintre prim ele 7 perechi de nucleotide ale moleculei de ADN rezultate,
pornind de la capatul 3 ’ spre capatul 5 ’; b. succesiunea de nucleotide din
catenele celor doua m olecule de ADN rezultate in urma procesului de replicare a
ADN-ului initial; c. succesiunea de nucleotide din A RN mce rezulta prin
transcriptie pornind de la catena initiala a ADN-ului; d. succesiunea de aminoacizi
din catena polipeptidica sintetizata pe baza informatiei din ARN . 5. Ce diferenta
exista intre A R N mprecursor si A R N mmatur? 6. Precizati in ce stare se afla
represorul in sistemul de reglaj inductibil? Dar in sistemul de reglaj represibil?
Explicati modalitatile de activare sau inactivare a acestora. 7. O mutatie
determina modificarea secventei de nucleotide a unui codon. Consecinta acestui
fenomen poate fl: a. inversarea ordinii de transcriere; b. imposibilitatea copierii
codonului respectiv; c. schim barea compozitiei macromoleculei proteice; d. m
odificarea codului genetic. 8. Alcatuiti fragmentul de AD N ce determina sinteza
unei catene polipeptidice cu urmatoarea succesiune de aminoacizi: Metionina —
prolina - leucina - triptofan - serina - treonina . 9. Explicati de ce AD N n i nu
poate fi purtator de informatie genetica ci doar purtator de mesa j genetic? 10. In
macromolecula de ADN: a. bazele azotate se leaga de riboza; b. nucleotidele
succesive sunt legate prin punti de H 2; c. intre citozina si guanina sunt trei
punti diesterice; d. o baza purinica se eupleaza cu una pirim idinica. 11. O
molecula de ADN are 1500 nucleotide. Daca 500 nucleotide contin timina, cate
nucleotide contin guanina in molecula respeetiva? a. 1 0 0 0 nucleotide; b* 500
nucleotide;
48
250 nucleotide; d. 1500 nucleotide.
c.

12. Selectati varianta corecta privind codul genetic: a. pentru fiecare am inoacid
exista trei codoni sinonimi; b. exista trei am inoacizi corespunzatori pentru
fiecare codon; c. exista trei tipuri de ARN pentru fiecare aminoacid; d. exista
trei baze azotate in fiecare codon. 13. Alegeti raspunsul corect la urmatoarele
afirmatii: a. operatorul face parte din genele structurale; represorul actioneaza
la nivelul operatorului; c. operatorul contine informatia necesara sintezei
represorului; d. la nivelul operatorului actioneaza enzima ARN-polimeraza.

b.

14. Referitor la replicatia ADN sunt adevarate urmatoarele: a. se realizeaza pe tot

parcursul ciclului celular; b. rezulta doua m olecule bicatenare de ADN; c. fiecare
dintre m oleculele rezultate contine o catena veche si > » una noua; d. se
realizeaza sub actiunea enzim ei ARN - polimeraza. 1 5 .0 molecula de ADN bicatenar
contine 2000 nucleotide. 30% din acestea contin timina in catena 3 ’—►5 ’ iar 10%
in catena complementara. Stiind ca 20% din nucleotidele catenei 5 ’ —* 3 ’ contin
guanina, stabiliti: A. numarul total de nucleotide ce contin citozina; B.
distributia bazelor azotate in nucleotidele catenei 5 ’ —► 3’ C. num arul de
nucleotide ce contin guanina din catena 3 1 —► 5’ 16. Sinteza unei proteine este
determinate de un segment de ADN bicatenar alcatuit din 1200 nucleotide. Stabiliti:
j A. numarul codonilor din A R N -ul m esager ce a copiat informatia; B. numarul am
inoacizilor din m acrom olecula proteica; C. num arul nucleotidelor cu guanina,
stiind ca 30% din totalul lor contin timina. 17. Consideram, ipotetic, ca o gena la
eucariote este formata din 6 exoni, fiecare avand cate 15 perechi de nucleotide.
Intronii genei prezinta fiecare cate 30 perechi de nucleotide. Determinate • > A.
numarul total de perechi de nucleotide al genei; B. numarul de codoni al A RN
mprecursor si matur; C. numarul am inoacizilor din m olecula proteica sintetizata
pe baza informatiei din gena. 1 8 . 0 fibra de cromatina dintr-o celula eucariota
este formata din 800 molecule de proteine histonice si o molecula de ADN ce contine
37 900 nucleotide. Determ inate A. numarul total de nucleosomi din fibra de crom
atina; B. numarul total de nucleotide din inelele de ADN nucleosomic; C. numarul
total de perechi dc nucleotide din ADN internucleosomic.

49
1 2

. . GENETICA QHflNfl

i f

G E N O M U L

U M A N

C o m p l« m « iitu l

c ro m e z o s n io l

u m an

Sfi ne ream in tim ! M etafaza este stadiul cel mai propicc al studiului cro m o zo
milor. deoarece acum acestia ating gradul maxim de condensate si de spiral izare,
prezentand m orfologia cea mai constanta. Astfel, un cromozom metafazic tipic
prezinta doua crom atide libere pe toata lungim ea lor. acestea fiind unite numai
ia nivelul centromerului. Cele doua crom atide m etafazice ale crom ozom ului stmt
idenlice intre ele atat m orfologic cat si genetic, m olecular si functional. C e n
tro m e ru l d e lim ite a z a pe fiecare cro m atid a doua brate cromozomiale.

Originea si evolutia genomului uman

Complementul cromozomal uman este un produs al unui proces transm utational care a
avut loc la diferite stadii ale dezvoltarii mamiferelor. S p ecia um ana a e v o lu
a t p aralel cu m aim u tele antropoide, prin meeanisme genetice de duplicate,
inversie. translocate etc. Interesanta este teoria privind originea si evolutia
speciei umane, avand la baza remanieri cromozomale de tipul translocatiei
robertsoniene (fuziune centrica). Avand in vedere ca m aim utele actuale ( fam ilia
Pongide) au 48 de crom ozom i iar specia umana are 46 cromozomi deductia logica
care se impune este urmatoarea: din stramosul comun al maimutelor antropomorfe al
omului a derivat specia umana in urma unei translocatii reprezentata de fuziunea a
doi crom ozom i, aparuta acum circa 10-15 m ilioane de ani. Aeeasta rem aniere crom
ozom ala a w senerat un ritm extrem de rapid al evolutiei care a facut ca in circa
1 - 2 milioane de generatii sa se contureze specia umana cu atributele sale
actuale.

Crom ozom ii umani

Crom ozom ii reprezinta com poncntclc nucleare in care sunt localizate moleculele
de ADN, purtatoare de gene. Fiecare crom ozom este purtatorul unci m olecule de
ADN. In anul 1956 doi cercetatori J.H. Tjio si A Levan au deseoperit ca in celulele
somatice umane exista 46 cromozomi (2n - 46) din care 44 sunt cromozomi autozomi si
doi sunt cromozomi heterozomi (sexuali) notati cu XX la femeie si XY la barbat.
***Ce tip de determinism cromozomal al sexului se intdlneste la specia umanei? Cei
46 cromozomi prezenti in toate celulele somatice diploide, constituie complementul
croniozomial al genom ului uman. A cesta este alcatuit din doua seturi haploide, de
cate 23 de crom ozom i, unul de origins m aterna si adus dc gametul femel la
nivelul zigptului, iar celalalt de origine paterna si adus de catre gametul mascul.
Asadar in cadrul fiecarei perechi de cromozomi. unul dintre acesti omologi este de
origine m aterna si unul de origine paterna. Deoarece crom ozom ii umani sunt
foarte variabili in ceea ce priveste dim ensiunile si forma, s-a simtit nevoia unui
sistem de clasificare. Un astfel sistem de clasificare este sistemul Denver dupa
num ele localitatii din statul Colorado SUA in care a lucrat grupul de geneticieni
care 1-au propus. La baza acestui sistem de clasificare a crom ozom ilor umani au
stat urmatoarele criterii:
50
a. dimensi-unile crom ozom ilor (foarte mari* mijlo-cii, mici, foarte mici) b.
forma crom ozom ilor (metacentrici, submetacentrici); c. prezenta satelitilor.
Dispunerea crom ozom ilor unei celule diploide, ordonati pe perechi si grupe in
functie de dimensiuni, forma, plasarca centromerul ui, etc reprezinta cariotipul
speciei respective (fig.48). Cariotipul uman normal grupeaza cele 23 perechi de
cromozomi in 7 grupe notate cu litere m ari:A ,B 5C,D,E,F,GGrupa A - cuprinde crom
ozom ii din perechile 1-3; sunt crom ozom ii cei mai mari si au centromerul aproape
median (sunt metacentrici); Grupa B - cuprinde crom ozom ii din perechile 4-5; sunt
cromozomi mari cu centrom erul submedian (submetacentrici); Grupa C - cuprinde
cromozomii din perechile 6 -12; sunt crom ozomi m ijlocii ca lungime cu centromerul
submedian (submetacentrici); Grupa D - cuprinde crom ozom ii din perechile 13 - 15;
au dimensiuni medii cu centrom erul dispus excentric (acrocentrici) si prezinta
sateliti; Grupa E - cuprinde crom ozom ii din perechile 16-18; sunt relativ scurti
si au centrom erul fie median (16) fie submedian (17 si 18); Grupa F - cuprinde
crom ozom ii din perechile 19-20; sunt scurti si aproape metacentrici; Grupa G -
cuprinde crom ozom ii din perechile 21 -22; sunt foarte scurti si acrocentrici.
Cromozomii sexului X si Y sunt foarte diferiti ca marime. Cromozomul X face parte
din grupul celor mijlocii ca dimensiuni si este subm etacentric. Mai precis are dim
ensiunea si m orfologia autozom ilor din grupa C. Crom ozom ul Y este foarte scurt,
este acrocentric si seamana cu cromozomul 22 prezentand dimensiunile si m orfologia
autozom ilor din grupa G. Pentru identificarea cromozomilor umani s-au folosit
metode clasice de colorare, mctode de marcare radioactiva diferentiata, sau
tehnicile de bandare. Tchnica de bandare a fost aplicata in 1970 de T. Casperton si
colaboratorii cu cele mai bune rezultate. Aeeasta consta in tratarea crom ozom ilor
51
deletie
B

r e g i u n e a 2p

banda 4

X
11

E A

16
G

17

n 18
if

cromozomul 2 normal
Fis*. 50 • R e s tru c tu re re cro m o z o m ia la

m etafazici cu un florocrom (quin q crin a) si observarea in lumina fluorescenta.

In acest fel la nivelul fiecarui cromozom poate fi identificata o J ig 49 • C ro m
o z o m ii u m an i evidontiati p rin succesiune specifica de benzi intense si mai
putin te h n ica b a n d a rii intense (fig.49). Acestea au fost num ite benzile Q.
Ulterior prin folosirea altor tehnici de bandare - colorare cu solutie Giem sa, s-
au identificat benzile G cu aceeasi localizare cu a benzilor Q, apoi benzile R (de
reversie) cu dispozitie inversa fata de benzile Q si G, benzile C (centromerice)
localizate in regiunile din jurul centromerului sau benzile T (telomerice).
Bandarea cromozomilor se bazcaza pe afmitatea diferitelor regiuni cromozomiale
pentru un anumit colorant. Pe cromozomi altemeaza benzile intunecate cu cele
luminoase. Numarul de benzi este identic in cei doi cromozomi omologi. Benzile au
dispozitie specifica fiecarei perechi dc cromozomi si in cariotipul uman nu se
schimba, fiind la fel in orice fel de celula sau tesut. Benzile au mare importanta
deoarece pe de o parte,permit identificarea cromozomilor omologi, iar pe de alia
parte recunoasterea restructurarilor cromozom iale (fig.50) si a m aladiilor
ereditare.
21

W H
22

H artile genetice*
Harta cromozomiala consta in reprezentarea grafica (in forma liniara) a unui grup
linkage sau
cromozom in care pozitia genelor sau a markerilor genetici este indicata in functie
de distantele relative dintre ele. In cazul in care distanta dintre doi loci
oarecare este data prin frecventa crossing-overului intergenetic, se obtine o harta
genetica . In cazul in care genele sunt localizate pe baza observatiilor m
icroscopice si a analizei recom binarilor genetice se obtine o harta citologica
Hartile com plete, se numesc hard citogenetice. Alcatuirea hartilor cromozomiale pe
baza fenomenelor de linkage, de crossing-over, de aranjare lineara a genelor in
cromozomi a fost propusa de C.B. Bridges (unul din colaboratorii lui M organ) in
anul 1920. In harta se inscriu alelele m utante (recesive, dominante). Fiecare
locus este indicat de simbolul abreviat al alelci mutante, precum si de o cifra,
care este obtinuta prin Insumarea valorilor crossing-over-lor pentru toate
intervalele cunoscute situate in stanga fata de pozitia data (fig.51 ).In general
hartile genetice se alcatuiesc m ai usor la organism ele cu un num ar mic de grupe
de linkage. Hartile au im portanta esentiala in cunoa^terea organizarii m
aterialului genetic si in intelegerea m ecanismelor genetice.
52
C a ra c te ris tic i D im ensiunca Num Sr de m oleculc diferite dc ADN NumSr'
total de m olecule de ADN per celula Proteine asociate N um ar de gene D ensitate
genica ADN repetitiv T ranscriptia Introni Procent de ADN codificator K eeom bm
area 3000 Mb

G e n o m n u c le a r

G enom n iito c o n d ria l 16,6 kb o m olecule circulara de ADN cateva mii in cea
mai m are parte neasociat cu proteine 37 1/0,45 kb foarte putin AD N repetitiv
transcriptie continua a mai m ultor gene absenti • aproxim ativ 93 % nu exista

23, la fem eie (X X )24, in celulele b&rbatufui (X Y ), toate liniare 23 in

celulele haploide46 in celu lele diploide cateva clase de histone si num eroase
clase de nonhistone 30 000 40 000

1 /3 0 - 1 /6 0 k b o m are fractie de ADN repetitiv cea mai m are parte a genelor

sunt transcrise individual prezenti in m ajoritatea genelor 2- 3% cel putin o data
la fiecare set de crom ozom i om ologi in cursul m eiozei M endelian - pentru
genele X lincate si din autozom i, patern pentru genele din crom ozom ul Y

Pattern de ereditate

exelusiv m atem

P a rfic u la rita tile genom ului uman

- A proxim ativ 99% din A D N -ul celular uman nu este transcris in proteine; -
Subunitatile proteinelor heterom eriee sunt conditionate de gene situate In crom
ozom i diferiti; - Genele im plicate in etapele succesive ale unui proces metabolic
sunt situate in crom ozom i diferiti; - in genomul uman exista pseudogene gene cu
structura similara cu cea a genelor structurale dai; care in urma unor mutatii au
devenit inactive; -O gena poate fi am plificata, uneori de sute de ori, ca singurul
mijloc de aparare al organismului in fata unei agresiuni exterioare; -U n ele gene
se ex p rim a d o ar in cursul diferentierii embrionare, altele se exprima de-a
lungul intregii ontogcncze si se numesc gene de intretinere.
Normal Ochl ro$ii 1=x Mutant Ochi albi

Aripi normale

20 ■ ct

Aripi tSiate

Ochi normali Ochi ro§ii

28

Ochi rugo§i Ochi vjerm ilion

Aripi normaie
A ripi sCurt6

Ochi normali

Ochi barafi

P roiectul genom ului uman

Proiectul ”Human Genome “ a dem arat in 1990 din necesitatea de a coordona
activitatea unor echipe num eroase si eom plexe de genetieieni in vederea
realizarii unui ansamblu de prelucrari extrem de fine si de sistem atizare a
tuturor inform atiilor • privind ADN-ul uman.
j

Peri^ori normali

Peri§ori at^rnafi

Hg. 5 1 • H a rta genetica a p e re c h ii n r.i (X) de crom ozom i dt; la m clan o

g a stc r

53
Scopul prim ar al PGU a fost acela de a secventia genomul uman in intregim e, pana
in anul 2005, fiind bine stabilite directiile de actiune si durata lor: planul
initial de 5 ani, finalizat in 1995 a avut ca scop construirea unei harti de linkaj
si a unei harti fizice bazata pe analiza bibliotecilor YAC.Planul pentru urmatorii
5 ani este identificarea genelor pentru alcatuirea unei harti de transcriptie. PGU
inglobeaza de fapt doua proiecte: - primul este centrat asupra structurii genomului
uman si vizeaza cartografierea genelor in cromozomi; - al doilea explica functiile
tuturor genelor com ponente in com paratie cu unele organism e model: Escherichia
coli, Drosophila etc.

£2 ftctift& H i t S
Utilizarea tehnicilor de colorare a crom ozom ilor umani a perm is aprofundarea
studiului ereditatii um ane si a deschis o noua direetie In studiul ereditatii si
anum e in genetica moleculara.

ir

Utilizati copii alefigurii alaturate si realizati cariotipul uman urmarind etapele:

decupati im aginea fiecaruia din cei 46 cromozomi; ordonati-i apoi dupa lungime (de
la cei mai mari mici) construiti perechi de cate doi crom ozom i omologi asezati
perechile de crom ozom i in grupe A (l-3 ) B(4-5) C (6-12) F( 19,20) G (21,22)
reprezentand autozom ii si alaturati apoi cei 2 heterozom i la grupele
corespunzatoare dim ensiunilorsi formei lor.

Anolisti d t coriolip
Prin cariotip se inlelege o aranjare sistematica a cromozomilor unei celule
mitotice sau meiotice implicdnd numarul, forma, mdrimea sau orice alta
caracteristica care poate f i reprezentativa pentru complementul cromozomial al
unei varietdti celulare, individ sau specie.
,

4P

Stadiul de diviziune cel mai adecvat analizei cariotipului este metafaza mitotica,
cand cromozomii prezinta maximumul de condensare si colorabilitate. P rocedeul cel
m ai larg folosit in studiul crom ozom ilor metafizici este acela al masuratorilor.
Se m a s c a ra de o b ic e i lu n g im e a in te g ra ls a crom ozom ului, lungim
ea bratelor crom ozom iale, pozitia constrictiilor secundare in raport cu acea a
centromerului etc. Pentru elaborarea unui cariotip prima conditie este
identificarea morfologica a cromozomilor. Dupa forma lor cromozomii se clasifica
in:

54
- cromozomi metacentrici. cu centromerul situat in punctul median (M) sau in
regiunea mediana (m) si cu un raport al bratelor de 1,0 - 1,7; - cromozomi
telocentrici, cu centrom er terminal (T); - cromozomi acrocentrici, cu centrom erul
in regiunea terminala (t); - cromozomi submetacentrici si subtelocentrici cu
centromerul situat in regiunea submediana si respectiv subterm inala (raportu!
bratelor 1,7 - 3,0 si respectiv 3,0 - 7,0). A lcatuirea unui cariotip, indiferent
de materialul din care sunt efectuate preparatele, necesita mai multe etape: Prim a
dintre acestea este etapaprelucrarii microscopice , constand in alegerea sistem
atica a m etafazelor ce urmeaza a fi analizate. Doua criterii sunt esentiale in
alegerea metafazelor utilizabile: sa nu existe suprapuneri de cromozomi sau, daca
sunt, numarul lor sa fie cat mai mic si sa nu intereseze mai mult de 2 cromozomi;
cromozomii sa nu fie imprastiati pe o suprafata mare, caz in care ei ar putea
proveni de la doua sau mai m ulte celule. M etafazele care corespund analizei
citogenetice trebuie localizate pe lame. Aeeasta localizare este utila prin aceea
ca la prepararea cariotipului confruntarea dintre copia fotografica si imaginea
directa a preparatului este indispensabila. Localizarea m etafazelor se poate face
prin diferite procedee, dintre carc cele mai uzuale sum: montarea exacta a celor
doua verniere de pe platina microscopului: punctarea cu tus (punctul nu trebuie sa
acopere alte m etafaze si in nici un caz nu pe cea pe care o indica). A doua etapa
in alcatuirea cario tip u lu i consta in studiul cromozomilor. E xam inarea crom
ozom ilor se face cu marimea m axim a pe care o poate oferi microscopul cu care se
lucreaza. Ea implicS: ( 1 ) numaratoarea de cromozomi,

(2) identificarea morfologica a cromozomilor, (3) identificarea aberatiilor

cromozomiale. Numaratoarea de cromozomi este de o mare importanta dcoarece este
prima caracteristica
citogeneticii a populatiei celulare exam inate. N um aratoarea crom ozom ilor se
poate face direct in placa metafazica, delimitand eventual anum ite regiuni, dar
mai corecta si de o mai mare preeizie este num ararea dupa desen. Desenarea m
itozelor se poate face fie prin procedeul clasic care foloseste cam era clara, fie
prin sim pla schitare a crom ozom ilor pe o coala de hartie. Urmeaza identificarea
cromozomilor apartinand la diferite grupe, de exemplu cromozomii din g ru p e le D
sau G ai u V cariotipului uman. E tapa p relu crarii n n microscopice este urmata A
1 de etapa p re lu c ra rii fotografice a m etafazelor c o r e s p u n z a to a r e
. De c a lita te a c o p iilo r I * * * fo to g r a f ic e d e p in d e c I _
----------— — ........ — — — 12 in tre a g a m u n ca de p re lu c ra re u lte rio
a ra a t n m <t x * i A h ft A c a r io tip u r ilo r. P e n tru D 13— — 1$ £ W
------- — IB fotograffere se aleg numai

A ll

K5

KK

KA

* & r»*

metafaze extrem de clare. Dupa aceea, cromozomii sunt decupati si aranjati in

% *

« A

0, J*
£

*> A
X %

F 19-

— 20

21< - 2 2
carotip. Se recomanda ca alcatuirea cariotipului sa se desfasoare pe baza a cel
putin doua copii fotografice ale metafazei, desenului si imaginei m icroscopice
insasi a m etafazei, luata cu un obicctiv cu imersie. Aranjarea crom ozom ilor in
cariotip, trebuie sa porneasca de la cunoasterea cariotipului normal al speciei.
Primul criteriu de aranjarc a crom ozomilor in cariotip este cel al lungimii,
cromozomii fiind dispusi in ordine descrescatoare. Al doilea criteriu, este acela
al dispunerii pe grupe m orfologice. Al treilea criteriu folosit Tn aranjarea crom
ozom ilor in cariotip este acela al imperecherii crom ozom ilor omologi.

Cariotipul uman normal

Cariotipul uman este reprezentat prin 7 grupe distincte de cromozomi autozomali,
aranjati in ordine descrescatoare si num erotati de la 1 la 22 si o pereche de
cromozomi sexuali, X si Y. Caracteristici cantitative ale crom ozom ilor mitotici
umani (Denver, 1960)
Grupcle dc cromozomi
A d -3 ) B (4-5) C (6-12)

Cromozomul A
1
2

Lim ite de variatie R

1,1 1,5- 1,6 1,2 2 ,6 - 2 ,9 2.4 - 3,2 1.6 -2,8 1 ,6 - 1,8 1 ,3 -1 ,9 1 .5 -2 ,4
1 ,8 -2 ,4 1 ,9 -2 ,6 1 ,5 -2 ,8 1.7 - 3.1 4,8 - 9.7 4,3 - 9.5 3 ,8 -1 1 .9 1 ,8 -3
,1 2,4 - 4,2 1 , 2 - 1,9 1 ,2 - 1,3 2,3 - 6,8 2,0 - 6,0 2 ,9 -0
00 1

C
48-49 38-40 45-46 25-28 24-30 32-38 36-38 35-43 29-40 32-36 27-35 26-40 24-37 10-17
9-19 8-22 36-42 23-36 21-29 34-35 40-46 13-31 14-33 0-26

3 4 5
X

D (13-15) E (16-18) F (19-20) G (21-22)

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 Y

82-90 77-84 63-72 60-64 57-60 51-59 54-56 47-52 44-48 44-47 43-45 43-44 42-43 32-36
32-37 29-35 27-33 29-30 24-27 22-26 19-25 13-20 12-18 11-22

€vid enrti*ree crem atinei sexuolc*

Matefmle necesare. lame si lam ele microscopice, ace spatulate, pense, solutie
carmin-acetic Mod de lucru * La om se recolteaza celulele epiteliale din mucoasa
bucala cu ajutorul unui ac
spatulat sterilizat sau prin raclarca puternica a peretelui lateral al mucoasei cu
o lama m icroscopica slefuita. »f Celulele epiteliale, recoltate cu un ac spatulat
din mucoasa bucala. se pun pe o lama la microscop. Se pune deasupra o picatura de
carm in-acetic 2% si se acopera cu o lamela. Preparatul se incalzeste (evitand
fierberea) timp de 5 min la flacara unci lampi de spirt. Se apasa apoi lamela cu
dcgetul marc pentru a obtine un strat unicelular intre lama si lamela; cu o hartie
se indeparteaza excesul de colorant.
56
La m icroscop se observa un corpuscul intens colorat, situat in interiorul
nuclcului, lipit de membrana nucleara, rotund, oval sau triunghiular. Acest
corpuscul este cromatina sexuala. In cazurile nonnale, ea este prezenta numai in
nucleele celulare la sexul femel.

Dctftrmiftismiil g*A«li< al caractarelor Fcnotipic* umane

Toate trasaturile morfologice, fiziologice, biochimice si eom portam entale
caracteristice unei fiinte umane, sunt Sa ne reamintim ! determinate genetic. F e n
o tip u l r e p re z in ta In determ inarea trasaturilor um ane exista mai multe a
n s a m b lu l in s u s ir ilo r situatii: m o rfo lo g ic e , f iz io lo g ic e ,
a. Exista cazul in care doua gene alele A si a (una biochim ice, eom portam entale,
dominanta, cealalta recesiva) aflate in raport de dom inanta etc. ce rezulta din
interactiunea com pleta sau sem idom inanta situate intr-un anum it locus,
genotipului cu mediul. determ ina variatii ale aeeluiasi caracter. Exemplu: lobii
urechii - liberi sau atasati, tipul m orfologic al firului de par cret, drept,
ondulat, Rh-ul, culoarea ochilor, etc. b. in alte eazuri exista mai m ult decat
doua gene alele intr-un anumit locus, care determ ina variatii ale aeeluiasi
caracter. Fenomenul se numeste polialelie. Exemplu: ereditatea grupelor sanguine. c
Exista si situatii in carc exprim area unui caracter fenotipic este rezultatul unei
interactiuni a mai m ultor gene nealele. Acestea sunt caractere ereditare
cantitative. Exemplu: talia (inaltimea), greutatea corporala, culoarea pielii,
rezistenta la boli, temperarrientul, inteligenta, etc. Distributiile in populatia
um ana a caracterelor cantitative se face dupa modelul normal, rcdat grafic sub
forma clopotului lui Gauss.

Determ inism ul genetic al unor caractere norm ale umane

Determinismul genetic a! grupelor sanguine.
Grupcle sanguine sunt conditionate de o serie polialela ce cuprinde trei alele L \
si I. Alele LAsi Ln sunt dominance fata de 1. Gena L A determ ina aparitia grupei
sanguine A II (LALAsi LA 1) cu antigene A pc hematii si anticorpi P in plasma. Gena
LB detennina aparitia grupei sanguine B III (LB LBsi LB1) cu antigene B pe hem atii
si anticorpi a in plasma. Gena I recesiva este responsabila de aparitia grupei
sanguine 0 1 (II) fara antigene pe hematii si cu anticorpi a si p in plasma. Cand
genele dominante LAsi LBcoexista in structura genetica a aeeluiasi individ (LALH )
ele conditioneaza o grupa sanguina distincta AB IV. Cele doua gene sunt
codominante. Din interactiunea lor rezulta un fenotip distinct cu antigene A si B
pe hem atii si fara anticorpi in plasma.
57
Fenotip
0

Genotip
11

Antigene
-

Anticorpi
a ; (3 P a -

Doneaza la:
0 ; A ; B ; AB A ; AB B ; AB AB

Primeste de la:
0

1 0

A (II) B ( III ) AB ( I V )

La L a ; L a 1 Ll! L b : Lff 1 La L b

A B A ;B

0; A 0; B 0 ; A ; B ; AB

f t

Cunoasterea modului in care se m ostenesc grupele sanguine are importanta pentru

determinarea patemitatii. Astfel cunoscand grupul sanguin al qopilului si al mamei,
se pot cunoaste grupele sanguine posibile ale tatalui prezumtiv. Cunoasterea
grupelor sanguine este im portanta si in realizarea transfuziilor (fig. 5 2 ).

it*
A

Determinismul genetic alfactorului Rh

Un alt caracter hematologic intalnit la specia umana este sistemul Rh constituit

din cinci factori principali: C; AIIJV p vn fe r c; D; E; e. Factorul D se numeste
factorul Rh si este prezent a* la 85 % din populatia um ana fiind determinat de o
pereche de gene alele: rh si rh (una dom inanta, cealalta recesiva). Gena rh+ este
responsabila de aparitia indivizilor Rh' (rh 4 Fig. 52 • C o m p a tib ilita te tra
n sfu zio n ala rh' sau rlTrh) cu antigenul Rh pe hematii.Restul de 15 % din
populatia umana nu prezinta factorul Rh, indi vizii fiind Rh cu genotipul
rhrh.Cunoasterea modului de transmiteye a factorului Rh prezinta o importanta
deosebita pentru realizarea transfuziilor (fig. 53) si pentru depistarea sarcinilor
in com patible, care apar atunci cand cei doi parinti au Rh diferit Daca o mama Rh
negativ are o sarcina Rh pozitiv (de la un tata Rh pozitiv) atunci ea poate fabrica
anticorpi anti Rh care vor ataca hem atiile pozitive ale fatului, incepand cu a
doua sarcina. Prima sarcina poate e v o lu a n o rm a l d e o a re c e in c o n d
itii Jonator Rh* Jonator R rf „ Hematii Rh+ fiziologice, hem atiile Rh pozitiv ale
fatului ww ^hematH Rh* • *> anticorpi ant! Rh4 nu pot traversa placenta si deci nu
ajung in \ circulatia materna. La nastere, prin ruperile de vase sanguine care au
loc in momentul •PrlmBor Rh / > dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele
fetal trece la mama si stimuleaza producerea de anticorpi anti-Rh. La o noua
sarcina acesti — — ^Tl WTOTH prima transfuzie Formarea antlcorpllor a doua tran
slate a n tic o rp i c are p o t tra v e rs a c a p ila re le anti Rh placentare
patrund in circulatia fetala si distrug hematiile fatului, putand duce la avort
Fig. 53 * I m p o r t a n t a cu n o a stc rii R h-ului in tra n s fu z ii spontan
(fig. 54). —
*

Determinismul genetic al sexului

Sexul indivizilor umani este un caracter ereditar determinat de prezenta unor
cromozomi speciali denumiti cromozomi ai sexului sau heterozom i. Acestia sunt de
un singur tip- XX, la femei, motiv pentru care sunt numite si hom ogam etice
deoarece nu produc decat un singur tip de gameti (ovule), in timp ce, la barbati,
sunt de doua tipuri- X Y, motiv pentru care acest sex este considerat heterogametic
deoarece produce doua tipuri de sperm atozoizi.

58
H eterozom ii X si Y nu sunt om ologi, nu realizeaza crossing-over iar genele din
structura lorchiar daca sunt recesive, se m anifesta in fenotip intrun singur exem
plar- fenomenul de hemizigotie. Crom ozom ul X contine gene de im portanta majora
pentru individ (nu poate lipsi din genotip), iar crom ozom ul Y jo aca un rol
esential in determ inarea masculinitatii.
s

Hematii sangele pnmuim fSt

Placenta

Determinismul culoriipielii la om
Culoarea pielii la indivizii apartinand diferitelor rase um ane v ariaza intre alba
si neag ra, fara a reprezenta un caracter de superioritate sau inferioritate
deoarece, in genom ul um an nu sunt d iferentieri cantitative sau calitative de
materal genetic. Determinismul culorii pielii este conditionat de prezenta unor
perechi de gene nealele,Exista mai multe ipoteze privind num arul perechilor de
gene care intervin in pigm entarea pielii - intre 2 si 2 0 gene,dar este cert ca
acestea segrega independent si au un efect cum ulativ. Conform ipotezei lui
C.B.Davenport, cantitatea de p igm ent din p iele (m elanina) este determ inate de
efectul cum ulativ al genelor P] si P. astfel; - la negri: se afla in stare hom
ozigota - P, P t P 2 P? - toate alelele dominante; - la m ulatri inchisi: - ? ]p ]?
2P2sau P ,P ]P:,p2 -3 gene pentru pigmentare; - la mulatri propriu-zisi: - P jP jP
^ sau P,P,p 2p 2 sau PjPjP 2 P, - 2 gene pentru pigm entare;

Hematii ou antigeni Rh din sangele pnmului fftt Tn sangele matem

Anbcorpi wife Rh *riat*nm

Hemitii cu antigem Rh dtn ta n g e l* calui a! cJouea f i t

Anbcorp* inti Rh matemi in w n g eie fltuM

Fig. 54 • Im p o r t a n t a c u nu asterii R h-ului in sarcinile incom patibilc

Melanina %
- ll 1 2 -2 5 2 6 -4 0 4 1 -5 5 5 6 -7 8
0

Fenotipul
Alb M ulatru deschis M ulatru M ulatru inchis Negru

- la m ulatri d esch isi : - P ,p ,p 2p 2 sau pjpjPjpj - o singura grupa pentru

pigmentare; - la albi: - p 1p ,p 2p 2 -to a te alelele sunt recesive cu cea mai m
ica cantitate de melanina;

Determinismul genetic al culoriiparului

Este un determ inism com plex datorat unei serii polialele. Com binarea alelelor si
insum area efectelor lor determ ina fenotipuri variate concretizate intr-o mare
diversitate de nuante de par - de la blond foarte deschis pana la negru inchis.

59
Cantitatea de pigment din par este determinate! de doua perechi de gene, una pentru
pigm ental brun (melanina) si alta pentru pigm ental rosu. Fiecare dintre aceste
perechi de gene apartin unei serii polialele reprezentate de: - MM; Mbw; Mbk-
pentru genele care controleaza sinteza de melanina; - R ; R - pentru genele care
controleaza productia de pigm ent rosu.

Determinismul genetic al culorii ochilor

Culoarea ochilor prezinta un determ inism genetic mai complex decat culoarea
parului. In determ inism ul sau sunt implicate 3 gene alele care la randul lor se
prezinta sub forma unor serii polialele. In ordinea dom inantei cele trei gene
sunt: Ebr- pentru ochi negri, E8r- pentru ochi verzi, Eblpentru ochi albastri. Ca
urm are a acestei dominance, ochii de culoare albastra sunt determ inati de
genotipul hom ozigot de tipul EblEbl. Din interactiunea celor 3 gene, la indivizii
heterozigoti apar variate nuante intermediare.

D eterm inism ul genetic in m em orie, inteligenta, c o m p o r t a m e n t *

Memoria se refera la capacitatea de a stoca si ulterior de a regasi si refolosi
informatia invatata.
La baza memoriei sta proprietatea de engram are a neuronului, adica pastrarea in
structura acestuia a "urm elor 44 unei informatii venite din mediu. Angajarea
neuronului in engram are este conditional! de ”renuntarea“acestuia la diviziune,
proces care ar altera engramele. Aeeasta sugereaza ca mecanismele engram arii au,
in principal, localizare nucleara. H.Hyden a sugerat in 1960 ca inform atia ce sta
la baza engramarii este continuta in acizii nucleici si proteinele neuronale.
Astfel, ADN pastreaza memoria extraindividuala, de specie, a fiintelor vii, pe cand
ARN este implicat in m emoria individuals, reprezentand ”tablita“ pe care
”degetele“ experientei inscriu insemnele lor. ° Dupa celc mai multe ipoteze
actuale, la baza memoriei sta relatia ARM,n proteine. M emoria de scurta durata are
la baza activitatea electrica a neuronilor implicati in engramare, pe cand in
memoria de lunga durata, activitatea electrica a neuronilor induce, de o maniera
inca putin cunoscuta, formarea de ARN m care dirijeaja apoi sinteza de proteine
implicate in stocarea mem oriei de lunga durata. Anumite tipuri de invatare par a
im plica sinteza anum itor tipuri de ARN de vreme ce intr-un tip de invatare se
schim ba raportul A / U ? pe cand intr-un alt tip de invatare se schim ba raportul
U / C.

Inteligenta (lat. inter = intre s | lego-legere - legatura) ar putea fi definita

drept capacitatea de
a desprinde cu rapiditate legaturile cauzale esentiale dintre fenomene, de a adapta
comportamentul la circumstantele date.Se cunosc cel putin sase capacitati
distincte: capacitatea verbdlii,facilitated verbala,

capacitatea spatiata, capacitatea de rat ion ament si memoria pe termen scurt si pe

termen lung.
Deosebirile care apar intre indivizi um ani din aceste puncte de vedere pot
reprezenta m anifesterea unor factori genetici sau ai mediului am biant ori a
interdependentei lor. Una dintre cele mai acceptate teorii privind determ inarea
genetica a inteligentei considera ca factorii implicati sunt atit de natura
ereditara cat si factori ambientali.Fiecare individ se naste cu un anumit potential
intelectual detenninat de zestrea sa genetica care se va exprim a insa in functie
de conditiile in care creste si este educat. Coeficientul de inteligenta (C.I. sau
IQ )- reprezentand raportul dintre varsta mintala si varsta cronologica inm ultitcu
100 are o natura poligeniea. Dupa Fulker exista circa 22 loci genici implicati in
determ inism ul ereditar al inteligentei. Exista teste prin care se poate estim
acoeficientul de inteligenta (IQ) pe baza unui chestionar cu punctaj (testul
Binet). In functie de structura genetica a fiecarei pcrsoane, pentru genele
implicate in determ inarea unui asem enea caracter com plex de personalitate
psihica umana, oamenii realizeaza performance inteleetuale diferite: • Mici - IQ
sub 80;
60
• M edii - IQ cuprins intre 9 0 - 100; • Mari - IQ cuprins intre 120- 130; •
Deosebita - IQ peste 150 (genii) Fiind o trasatura ereditara cantitativa, ca si
talia, greutatea, m em oria, com portam entul,etc.inteligenta ,exprim ata prin IQ
prezinta in populatia um ana o d istrib u te norm ala de tip gaussian (fig. 5 5 ).
a n s a m b lu l m anifestarilor obiective ale oam enilor, prin care se
exterioriz.eaza viata psihica. P o triv it dichotom iei g altoniene, daca
intelectul rep rezin ta o ju m atate, caracterul comportamental contureaza cealalta
jumatate a personalitatii umane. In toate domeniile personalitatii, componenta
genetica constituie partea precumpanitoare. Com portam entul este un fenotip ce
prezinta o mare variabilitate. Diferitele caractere eom portam entale la animale si
om sunt determ inate unigenic si poligenic. Com portam entul instinctiv, avand la
baza reflexul neconditionat are un determ inism strict genetic, pe cand invatarea
are la baza reflexul conditional fiind in esenta un produs al mediului. realizat pe
un anum it fond genetic. Astfel, comportamentul organismului ca si restul
fenotipului sau reprezinta rezultatul interactiunii genotip-mediu. Diferentele
individuate in comportament au la baza variatia factorilor genetici, variatia
factorilor de mediu precum si interactiunea lor. M ajoritatea trasaturilor
psihologice fac parte din categoria caracterelor m etrice cu variabilitate
continua, in general nesegregante dupa critcriile mcndeliene.

C o m p o rta m en tu l re p re z in ta

Retineti • %!
Ereditatea fixeaza doar limitele intre care se poate dezvolta un caracter genetic.
Toate trasaturile m orfologice, fiziologice, biochimice si eomportamentale
caracteristice unei fiinte umane, sunt determ inate de interrelatia genotip -
mediu.

4 P U C M II
* Precizati care sunt genotipurile celor patru grupe sanguine rezultate la copiii
unui cuplu in care mama are grupa sanguina B heterozigot (LB 1) si tatal are grupa
sanguina A heterozigot (LA I). > Notam cu br si b, genele alele care determ ina
culoarea ochilor (b+- culoarea neagra, b culoarea albastra). Precizati ce culori
vor avea ochii copiilor unui cuplu in care mama si tata au structura genetica b+ b.
• Tipul m orfologic al firului de par este dat de doua gene alele (H ! si H) in
raport de dominanta incomplcta. Ce tipuri m orfologice de par vor avea copiii
rezultati din casatoria unui cuplu cu parulcret(F T H ).

61
Stab illrea spectrulifi g e n tiic individual
Conditie: experimentatorul, pentru aeeasta experienta trebuie sa-si cunoasca
bunicii si eventual strabunicii (poate culege eventual date de la parinti, bunici
etc). Materiale necesare : o coala de hartie, compas, echer, rigla. Se iau in
consideratie j urmatoarele caractere individuale: 1. Culoarea ochilor: culoarea
albastra este recesiva fata de alte culori. 2. Culoarea parului: par blond recesiv
fata de cel inchis; par rosu recesiv fata de culorile mai inchise. 3. Directia de
orientare a parului; vartej in directia m ersului acelor de ceasom ic dom inant
fata de vartej in sens in vers. 4. Par cret>dom inant fata » de cel n e te d 5.
Prezenta parului pe segm entul m ijlopiu al degetelor (altele decat aratatorul) dom
inanta fata de absenta parului. • 6 . Daltonismul (confuzia culorilor) recesiv fata
de vederea normala. . 7. Chelia prem atura sau regulata este m ostenita cu un
caracter dom inant care se m anifesta in jurul varstei de 34 ani. Caracterul nu se
m anifesta decat extrem de r^r la femei (este un caracter limitat la sex). Elevii
pot sa aprecieze situatia lorjudecand pe cea aparintilor, data fiind dominanta
caracterului. . Lobul aderent al ureehii este recesiv fata de cel liber sau pendul.
8

9. Posibilitatea de a da degetul m are pe spate dominanta fata de conditia opusa cu

ligamentele strans^. 10. Capacitatea de a degusta unele substante precum tioureea
sau feniltio-carbomida este dominanta fata de incapacitatea de a degusta aceste
substante. 11. Prezenta gropitei in obraz dominanta fata de absenta acesteia. 12.
’’Varful vaduvei“ - parul de pe frunte extins in centrul ei ca un triunghi dom
inanta fata de linia dreapta a parului pe frunte.
Sp?i*trui g en e tic al unui b<«iat - cu grupa sanguine I ) c u par (C ) - carc nu
poate iridoi limba lateral ‘di - yu oehii de culoare irichistS ; K) cu iobsi
uicchii liber* (1)
vupuvn.tiya nvjyaw 'Uitt..; 1 -. • n !•
r i i>oh d c c u io in c th ch is* v h ' iilbv- n

13. Capacitatea de a indoi limba, astfel incat m arginiie laterale sa form eze un
”U“ este dominanta fata de incapacitatea de a indoi astfel limba.

M od de lucru. Se alcatuieste o harta privind

caracteristici le individuale ereditare ale fiecarui individ dupa modelul din
figura alaturata.

t *

lobii urcchi: lir»cn lohi .v.dH ftt)

62
G tn tlic o rosclor URiont9
Qenetiea raselor umane
Sa ne reominfim ! Ca si i la alte fiinte : vii, 7 la om insusirile j m o rfo lo g
ic e , f iz io lo g ic e , b io c h im ic e , Spre deosebirc dc alte entitati
biologice. em u! este o fiinta biosoeialS. Form area lui s-a produs in ui*ma titiui
eomportamentale sunt determinate de structuri m d elu n g at p ro c cs de e v o lu
tic b io lo g ic # d a r si de genetice, iar transmiterea lor de la o generatie
dezvoltare sociala. Parasind lum ea anim ala. om ul a la alta are loc conform
legilor ereditatii. ram as p arte a naturii. M aterialul genetic la om este
localizat in cei 46 cromozomi (23 de origine paterna si 23 de origine materna).
Cromozom ii fiecarei celule um ane contin aproximativ 35 000 de gene. De aceea la
om posibilitatile variabilitatii combinative a caracterelor sunt cu mult mai mari
decat la alte specii. Fiecare om este din punct de vedere genetic un exem plar unic
al speciei umane. Chiar in cazul unei familii cu multi copii nu exista doi
identici. Fiecare individ biologic nu este insa o imitate izolata, ci el apartine
unei populatii din cadrul speciei Homo sapiens sapiens. Variabil itatea
interindividuala nu este atat de mare incat sa nu se permita caracterizari sau
clasificari bazate pe ascmanari de conformatie.

Rasele umane
Antropologia clasica admite ca rasa este o grupare biologica caracterizata prin
origine comuna, printr-o anumita distribute geografica si printr-un ansamblu de
particularitati fizice: prin fonna capului (exista rase brahicefale, dolicocefale
si mezocefale); prin fonna parului (neted sau cret); prin pilozitatea faciala si
corporala; prin pigm entatie; prin fonna fetei, nasului si buzelor; prin inSltime,
etc. Incercari de a realiza o clasificare a populatiilor umane in rase umane au
existat inca din antichitate. - Herodot (sec. V i.H.) este considerat nu numai
parintele istoriei dar si al antropologiei; -Plinius cel Batrdn a oferit o
explicatie naiva, bazata pe diferentele de clima, pentru diferentele dintre
africani si europeni; - George Buffon a enuntat ideea ca toti oamenii apartin
aceleiasi specii si dupa ce s-au raspandit pe tot globul ca urm are a influentei
clim atului diferit, s-au diferentiat in rase. - Abia dupa cc s-a reusit sa se
analizeze structura genetica a populatiilor umane, pc baza markerilor genetici s-a
putut da o explicatie corecta diferentierii in rase a populatiilor speciilor umane.
Markerii genetici sunt elemente strict mostenite si care nu fac obiectul
schimbarilor rapide induse de mediu. Ei sufera schimbare evolutiva pe tennen lung
sub actiunea unor forte ale dinamicii genomice reprezentate de: selectia naturala
(incluzand si selectia sexuala), mutatii, migratii, driftul genetic. - Pentru prim
a data in istoria cercetarii structurii genetice a populatiilor umane sotii
Hirsyfeld (1919) au evidential diferentele in frecventa antigenilor de pe suprafata
eritrocitelor expresie moleculara a diferitelor constitutii genetice a grupelor
sangvine A, B, 0, la diferite grupe etnice aflate in armatele beligcrante din
Primul Razboi Mondial. De atunci asem enea diferente au fost evidentiate in toate
cazurile de determ inism genetic al altor grupe sanguine, incluzand sistemul
sanguin Rh. -Exista parametri care defmesc: - inrudirea dintre rase - data de
identitatea genetica ( IG); - diferenta genetica dintre rase data de distanta
genetica (DG), toate rasele umane apartinand uneia si aceleiasi specii Homo sapiens
sapiens._______________________________________________
63
Mdsurarea diferenteigeniceglobale dintre doua populatii se realizeaza dupa formula:
f F " - V p / p ( l ^ p J l in care; Vp = varianta dintre frecventele genice ale
unui set de n populatii; P = frecventa medie a populatiilor. Stabilirea distantei
genetice este d atad e formula: j d = x - y ] in care: x = frecventa genei intr-una
din populatiile analizate; y = frecventa genei in cea de-a doua populatie
analizata. Din punct de vedere genetic rasele pot fi definite ca populatii izolate
cu o frecventa caracteristica a genelor care le deosebeste de alte populatii
apartinand aceleiasi specii. Ele se pot deosebi prin frecventa inegala a unor gene
ja r nu prin monopolul exclusi v al unor gene. Imensa majoritate a genelor umane
are o d istrib u te uniforma. Mai putin de 15% dintre gene au o co n cen trate
particulara;o serie de gene sunt mai frecvente intr-o rasa decat in alta. Originea
raselor umane a suscitat si suscita inca numeroase discutii.Sunt conturate mai
pregnant doua te o rii: -teoria monocentrista - toate rasele s-au diferentiat intr-
o singura regiune,situata undeva in Asia. Din aeeasta rasa prim ordiala s-au
conturat doua rase importante:rasa mongolida - in nord estul Asiei si rasa sud-
vestica, constituita din doua ramuri ram ura europida si ram ura euroasiatica sau
negroido-australoida; -teoriapolicentristd - considera ca diferentierea raselor a
inceput de m ult si a avut un caracter local: din populatiile de pitecantropi
europeni s-a consolidat rasa europida, din grupele de sinantropi au derivat
mongolizi, iar din populatiile de pitecantropi africani s-au conturat negrizii. M
ajoritatea criteriilor de taxonom ie raseologica sunt variabile de la autor la
autor dar, pornindu-se de la caractere morfologice aparente (culoarea pielii si
parului, conformatia craniului si a fetei, ctc) se pot distinge trei mari rase
(fig. 56): -alba - leucoderm a numita si * ”caucaziana“ ; -galbena - xantoderm a,
din care fac parte si am erindienii; -neagra - m elanoderma. Daca im partirea
omenirii in 3-4 rase mari s-a facut pe criterii morfologice, in subimpartiri s-au
folosit si alte criterii: etnic, geografic, lingvistic, etnografic, cultural.
Eforturile antropobiologiei s-au indreptat spre folosirea consecventa nu numai a
criteriilor biologice (m orfologice, fiziologice, biochim ice, gcnetice, im
unologice). Ea a cautat sa lamureasca totodata si unele relatii dintre rasa,
subrasa, etnie, limba, cultura, asezare geografica. Unii autori admit ca in cadrul
fieearei rase mari exista mai multe subrase. in ca/ul rasei albe leucoderm a- de
exemplu sunt subrasele( fig. 57a,b,c,d,e): -nordica - cu indivizi inalth longilini
(cu trasaturi lungi). dolicoccfali (craniu a lu n g it- indice 75 - 81) cu nasul
lung si drept, cu parul blond neted moale, cu ochi albastri, piele alba rozata
dinarica - cu indivizi inalti, longilini, brahicefali (craniul cu diametrele
longitudinal si transversal aproape egale - indice 81,0 85,4) cu nasul lung
coroiat, parul negru castaniu. cu ochi negri, piele inchisa

64
-alpina - cu indivizi scunzi si robusti, brevilini (cu trasaturi
scurte - trup si membre scurte si groase), brahicefali, cu nasul bont, cu parul
aspru - inchis, cu pigm entatie m oderate -mediteranoida - cu indivizi scunzi.
avand trasaturi fine, longilini, dolicefali, cu fata ingusta, cu nas drept, cu
parul negru moale - ondulat, cu ochi negri stralucitori, piele oachesa si calda
-esteuropoida - cu indivizi scunzi, brevilini, cu fata lata, umerii obrajilor
proeminenti si fanta palpebrala ”mongoloida“ , cu nasul cam, cu parul blond
canepiu, cu ochii albastrii cenusii, pielea alba galbuie. Aceste subrase nu se
intalnesc azi ca populatii alcatuite numai dintr-o varianta sau alta, ci ca mixturi
de caractere in indivizi concreti. uneori greu dc clasificat. In specia umana Homo
sapiens sapiens, careia ii apartin toate rasele umane nu exista rase pure, deoarece
o astfel de rasa ar trebui sa fie form ata din indivizi hom ozigoti pentru toate
genele alele. Dupa cum se stie specia umana este extrem de heterozigoti. La om
consangvinizarea (cu cfectele ci negative) a fost im piedicata prin legislate, prin
religie. Populatiile umane prezinta o mare diversitatc genetica, astfel ea cel mai
adesea deosebirile genetice dintre indivizii unei rase depasesc deosebirile
genetice dintre rase. Toate cercetarile m odem e de genetica umana n-au reusit sa
pun3 in cvidenta existenta unor diferente rasiale in ceea ce priveste frecventa
genelor care determ ina capacitatea intelectuala. Genele pentru inteligenta, fiind
relativ num eroase, se distribuie probabilistic in cadrul populatiilor si raselor
um ane care sunt heterozigote. In once populatie sau rasa nu exista, din punct dc
vedere genetic posibilitatea homozigotarii tuturor aeestor gene si deci este
exclusa probabilitalca aparitiei unei rase cu frecventa m arita de tolerante sau
genii. Indivizii dotati exceptional, adica talentele si geniile, se distribuie
probabilistic in cadrul tuturor raselor umane, cu frecventa Fig. 57 § S u b ra se u
m an e similara. ConcluzionSnd,se poate spune ca nu exista nici un criteriu de a
diferentia rasele umane de a diviza populatiile um ane in rase. Daca se utilizcaza
un num ar suficient de mare de caractere, atunci fiecare individ este o rasa. Un
ultim argument in acest sens a fost adus d e A C . W'fao/? pornind de la cereetarea
nucleotidelor ADN-ului mitocondrial: doi indivizi apartinind indiferent carei rase
elasice,au in eomun 0,64 % dintre secvente in timp ce la celelalte mamifere
variatiile individuale sunt m ult mai mari.
A

1 ftclineti ! a w
■ Pentru ca diferentierea rasiala este relativ recen ta in om enire (realizandu-se
in ultim ele cateva zeci de mii de ani) im ensa m ajoritate a genelor specifice
este aceeasi in Tntreaga om enire. o N eom ogenitalea, varietatea om enirii nu
presupune superioritati sau inferioritati "absolute1 *, ci eventual aptitudini
felurite, com plem entare in cadm l civilizatiei planetarc.

r r /4PLICM II
* Analizati colegii de clasa si m cercati sa stabiliti la ei caracteristici
apartinand diferitelor subrase.
65
M utagtotzo si Urci(og«ii#xQ vmoni
Clasificarea m utatiilor
Sfi ne reaminlim !
Diferiti factori naturali produc, in mod constant, m odificari la n iv elu l m a te
ria lu lu i genetic* Multe din aceste modificari pot fi indepartate prin actiunea
unui proces reparator care actioneaza la nivelul ADN. Altele insa se instaleaza la
nivelul materialului genetic, determ inand aparitia dc mutatii,

M u tafia poate fi definita ca fenomenul prin care se

produc modificari in structura si functiile materialului genetic, sub actiunea
factorilor mutageni. Procesul prin care sc produc mutatiile, poarta numele de
mutagenezH Aceste sehimbari se mostenesc de la o generatie la alta. Ele nu se
datoreaza efectelor recombinarii genetice sau segregarii factorilor ereditari.
Mutatiile se clasifica dupa mai multe criterii:

Dupa cantitatea de m aterial genetic afectat: genomice, cromozomale, genice; Dupa

modul de manifestare\ dominante, recesive, codominante, letale - in stare
homozigota determina aparitia de indivizi incapabili de supravietuire, semiletale
determina

in stare hom ozigota aparitia unor indivizi care supravietuiesc partial; Dupa
localizare mutatiile sunt: autozomale plasate pe autozomi, heterozomale plasate pe
heterozom i; Din punct de vedere a I efectului: daunatoare, neutre9 folositoare\
Dupa modul de aparitie : naturale spontane, artificiale provocate de om; Dupa tipul
de celule in care apar. gametice - care sunt ereditare si pot fi observate la
descendenti in diferite generatii. somatice - ce pot fi izolate si reproduse ca
linii sau clone mutante la organismele care se inm ultesc vegetativ. Diferitele
tipuri de mutatii pot determ ina in cursul dezvoltarii intrauterine aparitia unor m
alformatii cu diferite grade de severitate, fenomen cunoscut sub numele de
teratogcneza.

T ip u ri de m utatii umane
Mutatiile materialului genetic uman pot fi: genomice, cromozomale, genice producand
maladii mai mult sau mai putin severe. r—---- rr k
-

Maladii determinate de mutatii genomice Mutatiile genomice afecteaza genomul sau

com plem entul crom ozom ial prin m odificarea numarului de cromozomi si pot ft
reprezentate de; poliploidii si aneuploidii. In poliploidie are loc o m ultiplicare
a numarului de seturi dc cromozomi. In cazul speciei umane, poliploidia este
letala. Au fost descrise cazuri de feti um ani trip lo izi (2n = 3x =69 cromozomi)
nascuti vii si care nu au supravietuit mult timp (fig. 58).

!;ig. 58 %Nou n asc u t lripk>id viu cu m ultiple m a lfo rm a tii

66
Aneuploidia este d eterm in ata de m od ificarea
numarului de crom ozom i (cu unul sau doi) in plus sau in m inus. Poate afecta fie
au to zo m ii - p erech ile 1-22 (aneuploidii autozomale), fie heterozom ii -XX sau
XY

(< aneuploidii heterozomale).

Aneuploidia rezulta dintr-o eroare: in tirnpul formarii gametilor prin diviziune
meiotica, nu se produce disjunctia uneia sau mai multor perechi de cromozomi
omologi. Daca i i o pereche de crom ozom i omologi nu se mai separa si m igreaza
spre acelasi p o l rezulta gam eti dezechilibrati i genetic (n+1) sau (n-1). Dupa
fecundatie pot rezulta F e cu n d a tie indivizi cu trei crom ozom i om ologi-
trisom ie sau cu un Gameti ~ Y J singur cromozom dintr-o pereche -m onosom ie (fig.
59). neechilibrati g e n e tic C ele m ai c u n o sc u te m alad ii d e te rm in a
te de aneuploidii autozomale sunt: T riso m ie Sindromul Patau- determ inat d e
trisom ia 13 ; p erso an ele afectate nu depasesc v arsta de 3-4 luni, Fig. 59 • M
ecanism u l a p a ritie i an eu ploidiiior prezentand numeroase malformatii ale
scheletului, inimii, sistemului nervos central etc. Sindromul Edwards- determinat
de trisomia 18 ; indivizii afectati prezinta malformatii cardiace, ale eapului,
fetei, sunt inapoiati mintal,cu grave deficiente neuro-senzoriale. Sindromul Down-
determ inat de trisom ia 21 (fig. 60). Are o incidenta de 1-2%o dar poate creste
odata cu cresterea varstei mamei la 10%o (intre 40 45 an i) si la 2 1 % 0 in cazul
m amelor peste 45 de ani. Cauza este scaderea eficientei meiozei ce duce la non-
disjunctie frecventa o data cu cresterea varstei ovocitului. Cei afectati sunt de
talie mica, craniul mic, rotund, cu profilul fetei plat. Gatul este scurt si gros,
m ainile scurte si late (fig. 61). Dezvoltarea intelectuala este deficitara. Durata
medic de viata este redusa datorita sensibilitatii pe care o prezinta la infectii.

\ I imi • i *• i «
* ♦ * *

\r
* • a e
7

• * »

«
4

V « ' 4
a

i_ * ;:
• • « • 14 ft

l-f* 11
Kl

I i
» • <

1-
* •

« B ¥

t m» m
♦

f+

•• «- *

0»

*
*T

6 3
f) *
« X * « *

*
v>

iS u
30

f •

It
M

*
«

it
1
1 1^.61 • C'opi! a lec tat dc sim iro m ui Down

v - •*
* 31 u
t

JJ

ft

ii\ ^>0 • Trisom ia 21- cario tip

67
Aneuploidiile heterozomale sunt mult mai frecvente decat cele autozomale. Ele se
datoreaza
non-disjunctiei crom ozom ilor sexuali fie in ovogeneza femeii, fie in
spermatogeneza barbatului unui cuplu, sau la ambii. Determina urm atoarele
maladii : Sindromul Turner (2n - 45 = 44 XO) Este caracteristic femeilor. A cestea
sunt de statura mica cu gatul patrat, cu par intins pe ceafa. O rganele genitale
sunt slab dezvoltate. Prezinta anomalii cardiace, renale si sterilitate. Lipseste
cromatina sexuala.

Trisomia "X" (2n =47=44XXX)

Apare la femei. Se asociaza o oarecare tcndinta de virilitate - pilozitate pe fata
si corp. Prezinta sterilitate si debilitate mintala.

Sindromul Klinefelter (2n - 4 7 - 4 4 XXY)

Este intalnit la barbati. Sindromul se caracterizeaza prin talie inalta,
musculatura slab dczvoltata, bazin larg, dezvoltare anormala a mameloanelor,
atrofiere testiculara, oarecare grad de retardare mintala. Este prezenta crom atina
sexuala. Nu au fost sem n alate eazuri cu cariotip de genul -2rv^45-44YO - deoarece
absenta crom ozom ului X este letala - crom ozom ul X fiind cscntial pentru
supravietuire.

Maladii determinate de mutatii cromozomale

M utatiile crom ozom ale = crom ozom iale sunt restructured ale crom ozom ilor
determ inate de ruperea unor fragmente de cromozomi sub actiunea factorilor de
mediu. Fragmentui desprins accidental contine un anum it num ar de gene (fig. 62) s
i : <
g M O N O P L O ID IE P O L IP L O ID IE

ANEUPLOIDIE

LU
Z

5 w D
LU

CD

V)
z <

3 I — O D a:

cIN V E R S IE d

2 CRO M O ZO M I ACf?OCENTf?ICl

in
LU

-J
t il

%
DELETlEc

!S (D
=

z:

TRANSLOCAT1E RECIPROCA DE DOUASEGMENTE NEOMOLOAGE

LA NIVELUL UNUI CROMOZOM

UL MAI MULTOR CROMOZOMI

Fig. 62 # T ip u ri d e n iu tu tii

-se poate reatasa cromozomului respectiv in pozitie inversa- inversie; -se poate
atasa cromozomului omolog care astfel va dobandi gene in dublu exemplar -
duplicatie\ -se poate atasa unui crom ozom neom olog -translocatie sau se poate
pierde - deletie.

68
Sindromul "Cri du chat “ - '’tipatul pisicii“ a carei denum ire
deriva de la tipatul caracteristic pe care il prezinta nou nascutii cu plans anorm
al, se datoreaza deletiei partiale a bratului scurt al crom ozom ului din perechea
a V-a. Copiii bolnavi prezinta microcefalie cu grava intarziere mintala (fig. 63)

Maladii determinate de mutatii genice

M utatiile genice pot afecta genele in totalitate sau numai anum ite perechi de
nucleotide. G enele pot suferi m odificari ale succesiunii nucleotidelor determ
inand efecte diferite precum: - aparitia unor anomalii morfologice: - afecteaza
sinteza unor proteine tulburdnd functiile unde

acestea sunt implicate; -provoaca koli metabolice ereditare, etc, M utatiile genice
pot fi autozomale si heterozomale. 1. Maladiile genice autozomale se manifest^ cu
frecventa
egala la cele doua sexe si o . sunt determ inate de mutatii » dominante sau
recesive ale unor gene situate in crom ozom ii autozomi. Cele dom inante sunt
reprezentate de: - Sindactilia - unirea degetelor de la maini si/sau de la
picioare; - Polidactilia - degete suplimentare la maini si / sau la picioare (fig.
64) - Prognatismul - marirea anorm ala a buzei inferioare insotita de aplatizarea
transversala a craniului. (fig. 65) Cele recesive sunt reprezentate de: - Albinism
ul- absenta pigm entului melanic din piele par si iris; - Anemia falciformd -
eritrocitele au form a de secera(fig. 6 6 Este determinata de inlocuirea acidului
glutamic cu valina in pozitia a s a s e a a c a te n e i d in m o le c u la d e h e
m o g lo b in a .A s tfe l m odificata,hem ogIobina are o capacitate redusa de
fixare a 0 , s i de aceea heterozigoti i nu rezista bine la efort. 2. Maladiile
genice heterozomale se transm it eu frecventa diferita la cele doua sexe si sunt
determ inate de mutatii ale unor gene din heterozomi. Hemofilia este

f
*"

a? ’ /

!;

v ....w * Anemia fakitoraia

m a' adie sex-linkata, recesiva determinata de p re z e n ta u n ei gene mutante pe

cromozom ul X. Cei afectati au hemoragii v / 4 puternice, la cele mai mici
traumatisme. J Gena fiind recesiva, o fem cic - XhX-in stare f ■ :v hetcrozigotii
este normals fenotipic insa un barbat - XhYeste hemofilic. Aeeasta situatie se
numeste hemizigotie. ■Deoarece barbatul are un singur locus pentru gena ”h‘\ ® j
acesta se poate exprima fenotipic intr-un singur exemplar.
0

69
Sanatoasa X X

B o ln a v h e m o filic ^

xh

cr
Y

Boala se manifesta la barbati dar se transmite pe linie materna. Un barbat hem

ofilic va avea cu o femeie normala numai copii normali deoarece cromozomul cu gena
X h este m ostenit numai de fete in timp ce baietii de la mama cromozomul normal. i
mostenesc % Fiicele sunt sanatoase dar purtatoare ale genei Xh (fig. 67).

D altonism ul este o m aladie sex lin k ata,

Fi
Q s a n fto a s e
+ P u r t it o a r e

X IX
O s a n ito s i Q S in lto a s e
rta to + P u rtA tn a re

C/sar»ato?i

San£toasa Purtatoare

Sart^toS

cf

Fl
25% y SSnatoase

Maladiile metabolice ereditare sunt consecinte ale mutatiilor genelor si determina

tulburari grave ale M e m o fiiia m etabolism ului celular. Atunci cand genele
afectate I Fig. 6 de mutatii se gasesc in autozomi, maladiile provocate de acestea
se numesc autozom ale si prezinta o frecventa egala la am bele sexe. Cele mai
frecvente maladii m etabolice ereditare s u n t: -hemoglobinopatiile determinate de
mutatii ale genelor raspunzatoare de sinteza hemoglobinei. Exemple; anemia
falciform a si talasem ia major; -maladii ce afecteaza metabolismid bazelor azotate
purinice si pirimidinice - sunt determinate de mutatii ale enzimelor ce intervin in
primele faze ale sintezei purinelor ducand la aparitia gutei ce se manifesta prin
cresterea cantitatii dc acid uric din sange si acumularea in articulatii a
cristalelor de urat de sodiu; - maladii ce afecteaza metabolismidglucidelor determ
inate de mutatii ce produc blocaje ale proceselor de sinteza a glicogenului si ale
proceselor de degradare a glucidelor pentru elibcrare de energie. Exemple: diabetul
zaharat, fructozuria esentiala. etc; - enzimopatiile - sunt determ inate de mutatii
ale genelor implicate in sinteza unor enzime. In fig. 6 8 este prezentat un lant
metabolic in care pornind de la am inoacidul fenilalanina ingerat odata cu
alimentele sau provenind din proteinele tisulare intervin mai multe enzime care
asigura transformarea sa. Aceste reactii pot fi afectate de cinci mutatii diferite
care provoaca cinci maladii metabolice ereditare diferite. Pe fiecare sageata este
indicat numele bolii. a) Fenilcetonurie acum ularea de acid fenilpiruvic toxic
pentru sistemul nervos. b) Albinism (fig.69) nu sintetizeaza melanina, Albinoticii
nu beneficiaza de protectia antiradiatii pe care o ofera melanina. Ochii
albinoticilor sunt rosii, datorita faptului ca la ei in absenta pigmentului din
iris, vasele de sange ale retinei se pot vedea prin transparenta. Albinoticii au
dificultati de vedere si in general rezistenta mica la boli sau diversi factori din
mediu.

PyrtStoare

cf B o ln a v i

[13
25%
h e m p fllic i

X
) 25%
S a n & to a s e

recesiva in care sunt afectati barbatii hemizigoti - XdY si femeile homozigote -

XuXd. Se transmite in acelasi mod ca si hem ofilia deoarece este determ inat de o
gena plasata pe crom ozomul X. Se m anifesta prin cecitate cromatica sau orbirea
culorilor (incapacitatea de a sesiza si de a discrim ina in special culorile rosu
si verde). Miopatia Duchcnne, cunoscuta si sub numele de distrofie m usculara este
Cauzata de o mutatie a unei gene situate in cromozom ul X si se m anifesta prin
anomalii ale mersului la copiii mici pentru c a ja 2 0 ani, tinerii sa nu mai poata
merge deloc ca urmare a atrofierii ireversibile a musculaturii.

O S in A to s i

25%

3, Maladii metabolice ereditare

70
Proteine alimentare i

Maladii metabolice ereditare umane apar prin blocarea metabolismuiui fenilalaninei

Tn diverse etape
Fig. 68 • K ant m etabolic

c) in cretinismul sporadic (fig.70) este afectata form area hormonilor tiroidicni

urmarea fiind aparitia tulburarilorde crestere, dezvoltare somatica si psihica. d)
In (irozinoza bolnavul prezinta slabiciune musculara.

Factorii mutageni
Sunt factorii care indue m odificari in structura si functiile materialului
genetic. /. Factorii mutagenifizici sunt reprezentati de radiatiile: - neionizante
ultraviolete; - ionizante Rontgen, gam m a, alfa, beta, neutroni. Produc rupturi
ale catenelor m acrom oleculelor de ADN sau ale cromozomilor. Apar astfel legaturi
intre timina - timina sau citozina citozina (”dim eri“). D eterm ina ruperea
legaturilor de hidrogen, m oleculele dc ADN se contorsioneaza si se impiedica
replicatia si transcriptia. 2. Factoriimutagenichimici sunt foarte diversi: acid
azotos, agenti alchilanti, unele antibiotice, m ajoritatea pesticidclor. - Acidul
azotos (H N O ?) actioneaza asupra bazelor azotate si le transform a in substante
analoage acestora: hipoxantina. adenina -------- HN O , ------------ ------►
Hipoxantina nu mai fonneaza legaturi de hidrogen cu timina, ci cu citozina si ca
urm are apar greseli de replicare. - Agentii alkilanti prin m etilare sau etilare
produc analogi ai bazelor azotate care blocheaza transcriptia. 3. Factorii mutageni
biologici Dintre agentii mutageni biologici se rem arca virusurile si elementele
genetice mobile numite gene ” saritoare“ sau transpozoni.

Fig, 69 •

Copii ftlbinotic

ic-

■*' ■

-•

. '

X *

| Fig. 70 * C opii cu cretin ism js p o ra d ic

71
- Virusurile pol produce restructurari cromozomiale dar si modificari la nivelul
genelor. -A cum cateva decenii s-a deseoperit ca in structura materialului genetic
exista fragmente ADN care, contrar celor stabilite de M organ, se pot deplasa de la
un locus la altul. Ele au fost numite transpozoni. Uneori, transpozonii nu parasesc
pur si sim plu vechea pozitie ci, replicandu-se, lasa acolo o copie a lor. Alteori
ei produc o copie ARN care, la randul ei, prin transcriptie inversa produce din nou
molecula ADN ce se va atasa in noua pozitie. Acest com portament este foarte asem
anator cu al unor virusuri ARN. Transpozomii se pot insera oriunde, efectul lor
asupra genelor fiind de mai multe ori mutagen, determ inand restructurari ale
secventelor nucleotidice. M obilitatea transpozonilor creste in conditii de stres
provocat de mediu. 4. Exista un fo n d natural de radiatii care provin din spatiul
cosmic sau din rocile radioactive. Activitatile nucleare au sporit insa riscurile
eontaminarii radioaetive_Sunt binecunoscute efectele produse de exploziile de la
Hirosima, N agasaki, de exploziile experim entale pentru testarea armelor nucleare
si de accidentele nucleare de tipul celui de la Cemobal. M ilioane de oameni au
fost afectate de contam inarea radioactiva a mediului. Dupa zeci de ani de la
evenimentele m entionate mai persista substante radioactive. Izotopul strontiu 90 e
s te r’confundat“ de organism e cu calciul (face parte din aceeasi grupa) si se
acum uleaza in oase. El supune unei iradieri permanente m aduva hematogena si de
aceea leucemia este una din cele mai frecvente consecinte ale eontam inarii
radioactive a mediului. Iodul 131 este acum ulat de glanda tiroida crescand riscul
de aparitie a cancerului tiroidian. 5. Este foarte bine cunoscut efectul
binefacator al razelor solare prin efectul de bronzare a pielii si prin continutul
de radiatii ultraviolete care stim uleaza sinteza vitaminei D (antirahitica) la
nivelul pielii. Putini stiu ca razele ultraviolete au potential cancerigen si ca
expunerea prelungita la soare poate induce cancerul pielii. Stratul de ozon care
absoarbe cea mai mare parte a razelor ultraviolete, in ultim a vreme este foarte
afectat mai ales de unele substante acumulate in atmosfera (freonul) incat exista
perspectiva unei adevarate catastrofe ecologice pe care ar provoca-o disparitia
stratului de ozon. 6 . Industria chimica produce zeci de mii de substante si lista
acestora creste zi de zi. Ele au diferite utilizari: ingrasam inte chim ice,
pesticide, aditivi alim entari, coloranti, m ase plastice, m edicam ente etc. In
procesele de prelucrare se fonneaza multi produsi intennediari si deseuri care
ajung in apa, aer, sol, pouandu-le. Multe din aceste substante sunt straine,
neavand enzimele necesare, nu le poate neutraliza. Toti acesti factori amintiti au
efect m utagen, cancerigen sau teratogen (indue malformatii). Se stie ca programul
genetic din celula ou cuprinde instructiuni, potrivit carora, viitorul organism se
construieste pas cu pas prin foarte precise diferentieri celulare. O cat de mica
perturbatie aparenta la nivelul acestui program com plex, poate duee la greseli in
realizarea lui. Este perturbata dezvoltarea em brionara si se nasc copii cu
malformatii.

_ netineli !
M aterialul genetic are in structura si functtile sale elem ente stabilizatoare
care se opun m utatiilor conservand inform atia ereditara.

/. Procesul reparator.
Daca factorii m utageni au produs o m utatie la nivelul unei catene de ADN,
intervine un ansam blu de enzim e reparatoare care: - decupeaza portiunea defecta;
- determ ina resinteza portiunii norm ale pe baza com plem entaritatii cu catena
opusa.

2. Moartea celulara programata genetic - apoptoza.

C elulele cu structuri alterate pot fi recunoscute de lim focite si se declanseaza
procesul de autodistrugerc al acestora - crom atina se condenseaza anorm al, apar
rupturi la nivelul ADN, citoplasm a pierde apa, ioni, incat i se reduce volum ul. m
em brana se pliaza, celula se fragm enteaza si resturile sunt fagocitate.

72
ftnosnolii cromozomiol* o iecio tc ceneftrului umoii
Carcinogeneza reprezinta procesul prin care este indus cancerul.
Cancerul este o tulburare a diviziunii celulare care se declanseaza atunci cand
celula norm als creste si se dezvolta necontrolat si invaziv. Celulele canceroase
reprezinta mutante ale celulelor normale care au suferit modificari ireversibile.
Rezultatul acestor modificari in activitatea celulelor este formarea unei tum ori,
care isi m areste dim ensiuni le treptat iar celule canceroase din tum ora pot fi
disem inate prin circulatia sanguina in diferite regiuni ale corpului.
Neoplasm ut Leucem ii Lim foam e
JLcronica granulocitara L. cronieS limfocitara Lim fom ul Burkitt Limfomul
folicular • Benigne M eningiom Adenoam e ale glandelor salivare

Aberatia
Translocatie Trisom ie Translocatie Translocatie D e le te sau m onosom ie T
ranslocatie

Regiunea cromozomiala afectata

9q34 si 2 2 q ll 12 8q24 si 14q32 14q32 si 18 q 2 1 22q 3p25 si 8 ql2

Tumori so tide

• Malignc Sarcom Ewing Tum ora testiculara Carcinom pulm onar Liposarcom mixoid N
euroblastom lletinoblastom

Translocatie Izocrom ozom Deictic Translocatie D e le te Deictic

1 lq24 si 22q 12 12p 3p 13-23 12q 13 si I6pl 1 1p 3 1 pana la 3p36 13tj 14

ig. 71 • C a rio tip um an in leucem ia m ieluida

Procesul de carcinogeneza se desfasoara in mai multe etape unitierea aparitia de

mutatii in celulele so m atice; dezvoltarea si progresia proli ferarea celulelor
mutante In procesul de carcinogeneza un rol decisiv il prezinta agendi
carei.no.geni reprezentali de
73
a) diferite substante chimice: - pesticidele bogate in arsenic indue cancerul m w m
m I c pulm onar; - unele uleiuri m inerale indue cancerul de piele; TTHTi ) -
benzenul poate induce leucemia; udJJLU - fumul de tigara induce cancer in organele
aparatului respirator, digestiv, excretor b) radiatiile neionizante si ionizante
indue genom viral cancer de piele. c) unele virusuri pot constitui patogeni al () )
gag ) pol ) env ) ) cancerului. includerea unei gene incl din celula gazdS in C ele
mai m ulte cauze ale p ro cesu lu i de genomul viral a' carcinogeneza sunt
reprezentate de leziuni in molecula env ■pof de ADN, dc m utatiile num erice sau
structurale ale i> > gag crom ozom ilor dar si de deficiente in repararea
leziunilor din m olecula de ADN sau de fragilitatea Fig. 72 • V iru su l sarco m u
lu i Rous cromozomilor. S-a evidentiat faptul ca unele tumori contin celule cu
numeroase anomalii de structura a crom ozom ilor: translocatii reciproce, deletii,
duplicatii,etc. sau sunt asociate cu rearanjamente S-S-a evidentiat faptul ca unele
tumori contin celule cu numeroase anomalii de structura a crom ozom ilor:
translocatii reciproce, deletii, duplicatii,etc. sau sunt asociate cu rearanjamente
cromozomiale, care in unele cazuri se transmit ereditar. Astfel, cancerul sanguin
(leucemia cronica mieloida) este asociat la om cu deletia bratului lung al crom
ozom ului 22 si translocatia sa reciproca cu un segm ent din cromozomul 9 (fig.71).
Cancerul de sail prezinta niuneroase linii celulare determinate de interschimburi
intre cromozomul I uman si oricare dintre ceilalti cromozomi ai complementului. In
cazul lim fom ului Burkitt, transform area maligna este insotita de o translocatie
intre crom ozom ul 8 si crom ozom ul 14. C elulele transform ate m align sunt in
acest caz lim focitele producatoare de imunoglobuline. Pentru descrierca modului in
care mutatiile determina aparitia cancerului a fost utilizata tehnica tramfe.ctiei
care presupune desfasurarea urmatoarelor etape: a. izolarea ADN nuclear din
celulele tum orale umane; b. fragm entarea ADN extras cu ajutorul enzim elor; c.
testarea capacitatii fiecarui fragment de a induce cancer in celulele umane. S-a
demonstrat ca este necesara num ai o gena specifica pentru transform area unei
celule care se divide norm al intr-o celula canceroasa. O astfel de gena se num
este oncogena. Oncogenele sunt versiuni modificate ale unor gene normale denum ite
protooncogene, bcnigne, prezente in celulele normale care codifica proteine
necesare structurii si functiilor normale ale celulei. Acestea sunt un grup de gene
care joaca un rol principal in controlul proliferarii si diferentierii celulare.
Prin activarea protooncogenelor sub actiunea agentilor carcinogeni, celulele
normale sufera modificari irevcrsibile si devin mutante. In aeeasta situatie ele se
dezvolta rapid, anarhic, dand nastere unei populatii de celule cu caracteristici
similare. Tumorile au deci origine clonala. Prin com pararea oncogenelor cu genele
om oloage norm ale au fost form ulate urmatoarele concluzii: - la originea
aparitiei cancerului stau schimbarile din activitatea celulelor care au loc la
nivelul suprafetei interne a mem branei celulare si sunt implicate in declansarea
diviziunii celulare;

segment din genomul gazda

74
- este suflcienta o m utatie a ADN care ARN codifica proteinele implicate in
diviziunea celulara capsida anvelopa externa pentru a se genera transformarea
maligna a celulei; src ARN viral - mutatia unei gene in oncogena, petrecuta +
raverstranscriptazS ADN viral in celule diferite, poate determ ina forme diferite
CITOPLASMA de cancer; astfel, este foarte posibil ca un num ar CELULEI GAZDA mic de
gene sa fie responsabile de num eroase MEMBRANA forme de cancer. PLASMATIC
Frecventa m are a initierii cancerului la varste de peste 40 de ani este probabil
cauzata de acum ularea de mutatii atat la nivelul mem branei ADN CELULA ARN viral
celulare cat si la nivelul nuclcului. ARN mesager Alte forme de cancer au origine
virala fiind Genom Proteina pt, determ inate indeosebi de retrovirusuri: virusul
pentru particula viraB ( Pr° ' f ni* sarcomului Rous (VSR), virusul H1V1 si HIV2.
particula , , j -------------- cod,ficata de src viralS etc, VSR detem iina
sarcomul Rous- cancer al Noi particule tesutului conjunctiv al puilor de gaina.
Pentru virale ale virusului replicarea ARN viral acesta este copiat mai intai
sarcomului Rous intr-o m olecula de ADN sub actiunea enzim ei rcverstranscriptaza,
ARN-ul virusului sarcomului Fit* 73 • T ra n sm ite re a VSR Rous contine numai
cateva gene (fig 72) care codifica proteinele capsidei virale (env si gag) si enzim
a rcverstranscriptaza (pol) care catalizeaza sinteza unui ADN-copie a ARN viral. La
acestea se adauga gena src pentru sarcom care este inglobata din genomul gazdei in
timpul unor infectii anterioare. Gena src este inactiva in celulele puilor de
gaina, dar devine activa daca este incorporate in genomul VSR cand acesta
infecteaza o noua gazda (fig.73). Incorporate in virus, gena nu raspunde la enzim
ele de control care o inactiveaza si, in consecinta, se exprima.

f fj

fteiineii !

Potcntialul m utagen al mediului inconjurator a cunoscut o crestere considerabila

din cauza acumularii de factori mutageni produsi de industria modema.

■ /i p l i c ^ t ii
1. Precizati cum are loc clivarea (diviziunea) norm ala a centrom erului la
trecerea de la m etafaza la anafaza. La un crom ozom m etafazic carc prezinta urm
atoarea succesiune de gene: a) Redati prin desen clivarea longitudinala a
centromerului in cursul diviziunii, cu form area crom ozom ilor fii (genetic
identici). b) Ce se intampla daca agentul mutagen induce diviziunea transversala a
centromerului? c) D upa sep ararea celo r doua b rate crom ozom iale, red esen ati-
le ca si cand ar fi un crom ozom norm al cu orientarea telom er - centrom er -
telomer.

1 ABCD-

-A

TOLOM ER

-c
-D CENTRQM ER

-B

T ELO M ER

75
• La intrebarile de mai jos, sunt corecte unul sau mai m ulte raspunsuri. 1.
Evidential aneploidiile autozomale: A. Sindromul Down - Trisom ia 21 B. Sindromul
Turner C. Sindromul E d w ard s-T riso m ia 18 D. Sindromul Patau - Trisom ia 13 E.
Sindromul Klinefelter 2. ”Cri du C hat44. tipatul pisicii“ : A. Este determ inata
de deletia partiala a bratului scurt al cromozomului 5 B. Este o aberatie
structurala C. Este o maladie m etabolica ereditara. D. Este un sindrom autozom al
E.Indivizii afectati prezinta m icrocefalie cu grava intarziere mintala 3.
Albinismul A. Este o maladie m etabolica ereditara B. Se transm ite recesiv C. Se
transm ite dom inant D. Este provocata de m utatia genei care controleaza sinteza
enzimei ce intervine in procesul de transform are a fenilalaninei in tirozina. E.
Consta in blocarea producerii de melanina. 4. Intr-o familie in care parintii sunt
sanatosi apare un copii cu albinism. Care sunt genotipurilc parintilor? A. cc x cc
B. CC X CC C. CC X CC D. CC X CC E. Cc x C c 5. Daca tatal este sanatos si mam a
vede bine, dar poarta o gena daltoniana: A. Baietii care se nasc in acest cuplu
sunt sanatosi 100% B. Baietii sunt sanatosi f doar 50% C. Fetele vad bine doar 50%
D. Toti copii sunt sanatosi E. Toti copii sunt daltonisti

5
5d ne reaminfim !

IMUNOGENETICA
Antigen*. Alargcni. d^Hcerpi

Sem nalele pe care le primim din mediu! inconjuraior sub forma de sunete, lumina
caldura si mirosuri sunt traduse prin interm ediul receptori lor senzoriali intr-un
limbaj comun al sistemuiui nervos - impulsul nervos

Imunitatea este capacitatea unui organism de a asigura apdrarea integritatii

genetice si a individualitdtii salefata de anumitifactori nocivi de natura
diferita.
Fiecare organism este inzestrat cu capacitatea de a face deosebirea intre ceea ce
ii apartine 76
se lf- si ceea ce nu ii apartine, ii este strain -n o n self Elem entele selfyot fi
reprezentate de constituienti proprii, m odificati prin mutatii genetice sau cu
alterari de alta natura, pe cand factorii nonself sunt reprezentati de material
strain ce apare in celule prin interm ediul unor agenti infectiosi, substante
chimice alogene,etc Receptionarea si traducerea sem nalelor sunt fenom ene de
suprafata, dependente de existenta elementelor de recunoastere asociate membranei
celulare, numite receptori. Pe celule au fost identificate tipuri m ultiple de
receptori, astfel ca pe una si aceeasi celula coexista de obicei receptori variati
si distincti pentru inregistrarea sem nalelor chim ice.M ijloaeele de aparare la
nivel celular au la baza meeanisme genetice.

Antigen - anticorp
Patrunderea in organism a unor proteine straine, dar si prezenta in organism a unor
proteine proprii denaturate sau a unor substante chim ice care nu au prin ele
insele proprictati antigenice, dar care se combina cu proteinele gazdei dand
nasterc unui complex nou, strain pentru organism, va duce la form area de
anticorpi. -Antigenul este substanta de natura proteica care are capacitatea de a
provoea in organism formarea de anticorpi cu care reactioneaza specific. -
Anticorpii sunt substante proteice de tip globulinic, sintetizate in organism ca
raspuns la un stimul antigenic si care reactioneaza specific cu antigenul omolog. S
istem ul im u n ita r este constituit din doua com ponente principale; imunitatea
celulara si imunitatea umorala. Aceste com ponente se dezvolta de-a lungul unor cai
de difcrentiere separate, insa in interrelate, in care sunt implicate mai multe
tipuri de celule si tesuturi. Limfocitul este celula centrala in imunologie. Studii
privitoare la diversi markeri de pe membrana lim focitelor si la activitatile lor
functionate au permis identificarea a doua populatii principale de limfocite, denum
ite limfocite ”T “ si limfocite ”B " De$i ele reprezinta populatii separate, au
fost dem onstrate mai multe zone de cooperare intre ele. Limfocitele T (celulele T)
sunt denumite astfel pentru ca sunt derivate din timus sau influentate de tim us in
cursul dezvoltarii lor. Celulele ’T V sunt raspunzatoare de diverse functii ale
imunitatii celulare, incluzand: reactivitatea cutanata intarziata, apararea im
potriva anum itor m icroorganisme, fungi, agenti patogeni bacterieni intracelulari,
virusuri, respingerea imunologica la alogrcfe etc. Limfocitele ”T“ prezinta markeri
de suprafata care functioneaza ca receptori. Receptorii sunt de natura
imunoglobulinica si au proprietatea de a recunoaste antigenul si de a se lega de
el. L im focitele’T 4 nu produc anticorpi circulanti si nu dau nastere la celule
secretoare de anticorpi. Exista mai multe tipuri de limfocite ”T“ , cele mai
importante fiind: a) limfocite ”T “ reglatoare: - de tip helper (ajutatoare); - de
tip supresor (inhibitoare); b^ limfocitele ”T Uefectoare - de tip Killer
(citotoxice) Limfocitele 'T “ reglatoare pot am plifica (sub forma de celule
helper) sau pot suprim a (sub fonna de celule supresoare) raspunsurile altor
limfocite T sau B. Mai precis, celulele ajutatoare helper stimuleaza limfocitele la
iupta, iar cele supresoare protejeaza organismul de efectele proprii ale apararii
exagerate. Limfocitele ”T “ efectoare su n t cap ab ile sa u cida celu lele ce p o
arta an tig en ele de histocompatibilitate (in transplante) sau cele tumorale, deci
sunt raspunzatoare de respingerea grefclor de tesut strain si tumori. Limfocitele
”B “ (celulele B) sunt denum ite astfel pentru ca se dezvolta in bursa lui
Fabricius la pasari si in m aduva osoasa la unele specii, printre care si la om.
Celulele B si celulele plasmatice
y j

77
care provin din ele sunt raspunzatoare de functiile de imunitate umorala. Aeeasta
inseamna producerea de proteine plasmatice circulante, numite anticorpi. M olecula
de anticorp este form ata din 4 lanturi polipeptidice identice intre ele doua cate
doua. Doua sunt lanturi lungi numite lanturi ”H“ prescurtarea cuvantului englezesc
heavy (greu) si doua scurte, numite dc la cuvantul englezesc light (usor) (fig.
74). Un lant greu interactioneaza specific cu unul usor, formand o jum atate sim
etrica a moleculei de imunoglobulina. Molecula este formata dintr-o regiune
constants, comuna diferitilor anticorpi (C) si din doua portiuni specifice,
variabile (V). Acestea din urm a reprezinta siturile de combinare cu antigenii.
Cele doua lanturi ' usoare“ au fost denum ite 9 * kappa si lambda. Nu ele
constitute criteriul de clasificare ale im unoglobulinelor ci lanturilc ”greleu
cele cinci tipuri: alpha, gamma, miu, delta, epsilon. In functie de lanturile
grele, im unoglobulinele (Ig) au fost notate A, G (fig. 75), M, D, E.si reprezinta
2 0 % din proteinele plasm atice. Limfocitele B alcatuiesc un nou tip de celule.
Ele poseda ca markeri de suprafata un tip special de microglobulina IgM, complet
exteriorizata, ce functioneaza ca situs pentru recunoasterea antigenului. Cand se
intalnesc cu antigenele proprii, dupa o recunoastere reciproca, adera sau se leaga
la ele. Celulele B puse astfel in m iscare se transform a imediat:
IgA LgG IgM 15% 75% 10% 0,2% 0,04% - aparatorul m ucoaselor - singura clasa de im
unoglobuline care poate strabate placenta la om: - sunt raspunzatoare dc protectia
non nascutilor in prim ele luni de viata; * constituie avangarda organism ului in
toate contactele cu antigen! noi, de aceea a fost num it "anticorp tim puriu“ ; -
im prcuna cu IgM reprezinta im unoglobulinele predom inante pe .suprafata lim
focitelor B um ane, probabil intervin in diferentierea acestor celule; - rol m ajor
in ceca ce priveste hipersensibilitatca specifica; - se leaga cu m are afinitate dc
celulele tisulare (m astocite) dar si dc alergeni;

IgD
IgE

a) O parte devin celule plasm atice, care pot fi considerate fabrici de anticorpi.
Ele produc in fie c a re secu n d a cca 2 m ii de m o lecu le. Ahticorpul in forma
de ”Y‘\ prin cele doua terminatii lipicioase, se poate lega de doua antigene,
stimuland si lipirca antigenelor intre ele si astfel devenind o tinta mai usoara
pentru le u c o c ite le fa g o c ita re - n e u tr o f ile le si macrofagele. -s-
s\p v \ •6 -S b) a* -H 1 lim fo citele T, se tran sfo rm a in celu le cu memorie.
Acestea opresc efectivul limfocitelor program ate sa sesizeze antigenii. Cu alia 1
ocazie, daca apare acelasi antigen, organismul i Fig. 75 • S tr u c tu r a m
oleculei Uc ® ; este pregatit si se apara impotriva lui mult mai
imunogtobulirtidgG) I repede si cu mai m ulta eficienta.
78
Aeeasta este baza imunitatii. Introducand in corp doze mici de m icrobi sau fragm
ente de microbi slabiti, sistemul im unitar reactioneaza im ediat, intoem ai ca si
cum patrunderea acestora ar fi reala. Astfel devenim imuni sau rezistenti fara sa
fi prim it boala respectiva. Substanta injeetata este un vaccin, iar procesul prin
care devenim rezistenti fata de diferite boli infectioase este imunitatea. Sinteza
proteinelor - anticorpi este un proces cu determ inism genetic identic cu al
oricarui proces de sinteza a proteinelor. Intoemai ca si pentru celelalte celule
secretorii de proteine, in genomul celulelor producatoare de anticorpi exista o
parte de ADN care functioneaza obligatoriu pentru realizarea planului de structura
a celulei respective si o parte pentru sinteza anticorpilor. A ntigenele sunt
inform ationale, adica cu o configuratie spatiala specifica, constanta, astfel
incat indue fiecare in parte, formarea unuia si aeeluiasi tip de anticorpi, cu care
vor putea combina intotdeauna specific. Fiecare organism este capabil sa
sintetizeze anticorpi numai impotriva acelor molecule ’’potential antigenice“ a
caror configuratie structurala difera sem nificativ de cea a propriilor sale
componente (num ite self) si pe care le poate recunoaste ca straine (non self),
deoarece le poate metaboliza. Denum irea de alergen este un term en alternativ
folosit de alergologi pentru orice antigen care stim uleaza producerea de IgE.
Anticorpii Ig£ ofera un exemplu elocvent a naturii bifunctionale a moleculelor de
anticorpi. IgE se leaga cu foarte mare afinitate de celulele unui tesut, dar si de
alergeni, In acel m oment IgE declanseaza eliberarea din histocite a unor mediatori
raspunzatori de reactiile cutanate veziculopapuloase caracteristice provocate prin
cxpunerca pielii subiectilor alergici la alergeni. Alergia este o reactie anorm ala
a organism ului la una sau mai m ulte substante inofensive. in general, pentru
marea m ajoritate a oam enilor. Substantele care provoaca reactii alergice poarta
denum irea de alergeni. Alergia este in esenta o afectiunc fizica, dar factorii
psiho-emotionali (stresul, frica, furia etc.) pot determ ina sau agrava
simptomatologia. Cele mai com une surse pentru alergii sunt: polenul copacilor,
ierburilor si gramineelor, praful de casa, mucegaiurile, animalele, anum ite
alimente si medicamente, precum si intepaturile de insecte. Dupa calea dc
patrundere in organism , alergenii pot fi clasificati in: pneumoalergeni (polen,
prafd e casa, m ucegaiuri, peri si epiderm e de anim ale), alergeni alimentari
(albusul de ou, laptele de vaca, capsuni, fragi, etc), alergeni de insecte
(veninuri de insecte), alergeni medicamentosi si alergeni chimici (profcsionali sau
nu). Seutul de aparare al organismului im potriva infectiilor si bolilor este
format din anticorpi sau imunoglobuline. Unele persoane produc in exces un anum it
anticorp num it im unoglobulina E (IgE). Anticorpii IgE In cantitati abundente,
suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland elim inarea
in organism a unor com pusi chim ici care la randul lor accelereaza sim ptom ele
alergiei mediate de IgE. Alergenii pot provoca si alte reactii alergice in care
anticorpii IgE nu sunt implicati direct. Reactiile alergice determina sim ptom e
variate, ale diferitelor organe si sisteme, localizate mai frecvent la nivelul:
-nasului rinita alergica sau ’’febra fanului", cu sim ptom e precum m ancarim e si
eongestie nazala, stranut si secretii nazale apoase; -pM m anilor-astm bronsic, cu
sim ptom e precum senzatii de sufocare si wheezing (’’suierat^); -ochilor
conjunctivita, cu mancarimi, roseata si lacrimare; -pielii prin: eczerne (derm
atite atipice), eruptic insotita de m ancarim i la nivelul bratelor, picioarelor si
gatului; dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite dc mancarimi care
pot aparea in unna eontactului direct cu substante provenite din produse eosmetjee,
bijuterii, imbracaminte, precum si prin contactul cu diversi alergeni profesionali:
urticarie, care provoaca mancarime pe piele, buze, in aura sau nas;
79
Alergiile afecteaza aproxim ativ 20% din populatie, iar o parte din ele sunt transm
ise ereditar. Primele sim ptom e ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei
care sunt predispusi la alergii, vor dezvolta sim ptom e inca din copilarie.

Im ptlcatii ale im unogeneticii in tran sp lan tu l de organe*

Pentru ca o grefa (transplant) sa nu sufere o reaetie de respingere, trebuie sa
existe identitate sau similitudine in configuratia antigenelor de
histocompatibilitate, situatie intalnita indeosebi la gemenii univitelini. La baza
declansarii RRG (rcactia de respingere a grefei) stau urmatoarele cauze:
-specializarea fina a limfocitelor T in detectarea oricaror ”alterari“ ale
antigenelor de histocompatibilitate; -polimorfismul extrem al antigenelor de
histocompatibilitate, de la individ la individ, chiar in cadrul aeeluiasi allotip.
Mecanismele deproducere a RRG sunt de doua tipuri: -meeanisme imun-celulare- in
care limfocitele T ale primitorului recunosc antigenele donatorului transform andu-
se in celule T efectorii care determina procese citotoxice. -meeanisme imun-
umorale- lim focitele B recunosc antigenele donatorului se transform a in
plasmoeite si secreta anticorpi anti-grefa.

RRG se realizeaza sub doua forme: a. reactia "gazda contra grefa “ care este de
trei tipuri: imediata, acuta si cronica; b. reactia ” 'grefa contra gazda “
determinata de faptul ca grefa poarta ea insasi celule limfocitare,
cu capacitate rcactiva fata de antigenele HLA ale primitorului. Prevenirea RRG se
poate realiza prin: -imunosupresie nespecifica- prin utilizarea unor substante
medicam entoase (corticosteroizi, ciclofbsfamide,ete.) -imunosupresie specifica-
prin care se incearca o deprim are specifica a raspunsului imun al

limfocitelor organului transplanted.

In terfero n u l
Un mecanism interesant de aparare la nivel m olecular-celular este si cel al
interferentei, reprezentand im unitatea pe care o dobandeste o celula fata de un
virus ca urmare a unui contact prealabil cu o particula viral a. A eeasta im
unitate are la bazci formarea nu de anticorpi ci de interferonmoleeula proteinic!
specifica carc inhiba niultiplicarea virala. Fenomenul a fost: deseoperit in anul
1957 dc catre A.I.Sachs s i./. Lindemann, care au izolat si identificat
interferonul. Considerat initial a avea doar efeet antiviral, interferonul s-a
dovedit ulterior a avea de asemenea proprietati antitumorale si anticelulare
directe. Practic, orice celula a corpului este capabila de a produce interferon,
actionand de indala ce s-a produs infectia virala. dupa care actioneaza anticorpii.
interferonul avand durata dc viata limitata. M ccanismul de actiune a
intcrferonului este se pare, inductia sintezei unui represor care se leaga la ARNm
viral, impiedicand functionarea sa si astfel nu se sintetizeaza enzimele care
intervin in replicarea genomului viral. Gena pentru interferon aflata in mod normal
in celula in stare represata este dcrcpresata la patrundcrca acidului nucleic viral
in celula. Interferonul- proteina semnal- inhibitor al replicarii materialului
genetic viral- poate fi transportat pe cale sanguina sau um orala in alte
t@rito.rii, conferind celulelor imunitate lata de infectia virala. Ei prezinta
specificitate de specie si de aceea pentru a fi folosit la om. el trebuie sa fie
sintcti/.at in culturi de celule umane. Dar, in cultura. celulele producatoare dc
interferon au o durata scurta de viata. Acest impediment a fost surmontat prin
realizarea de hibrizi celulari (som atici) dintre celulele producatoare de
interferon si celule umane transfbnnate malign care au o mare capacitate de
diviziune, aparand a fi "nem uritoare‘\ Asemenea hibrizi ceiulari se numesc
Hibridoma.

80
I Retineti !
Fiecare organism sintetizeaza anticorpii numai impotriva acelor molecule "potential
antigenice“ care au o structura diferita de cea a propriilor sale com ponente, sunt
recunoscute ca straine si sunt apte de a fi degradate de catre sistemele enzimatice
ale organismului, care produce anticorpii specifici. Din cele prezentate rezulta in
mod clar implicatiile geneticii in imunologie, ceea ce in ultimul tim p a conturat
o noua ramura a geneticii numita imunogenetica.

I /JPUOJH
1. Com entati * urm atoarele situatii: 1 A, Praetica m edicala a dovedit adesea ca
organism ul unei femei Rh negative, care a ramas insarcinata cu un barbat Rh
pozitiv poate sa dobandeasca proprietatea nedorita de a fabrica anticorpi im
potriva globulelor rosii ale fetilor care au grupa sangvina Rh pozitiv ca a
tatalui. Anticorpii mamei distrug globulele rosii ale propriului copii care poate
muri in urm a icterului hemolitic grav. B. Autogrefele sunt portiuni din tesuturi
mutate de pe o zona a corpului pe alta. Homogrefele sunt grefe de la un individ la
altul: grefe de la mam a la fiu, grefe de la gemeni univitelini sau grefe de la un
individ la altul fara sa fie rude. C, In num eroase eazuri lim focitele se aduna la
m arginea grefei si distrug tesutul grefat.

CONSIDER ATII BIOETICE iN GENETICA

um anA

Domtnii

dm

o p lkab ilitate In g tn tlic o umon6

U n ele m e to d e tra d itio n a le de cercetare sunt greu de aplicat in genetica

Sfi ne reominlim ! umana din mai multe motive: Mendel a elaborat legile ereditatii
utilizand ca 1. La om d in m o tiv e e tic e , material de cercetare diferite
soiuri de mazare. Tezele religioase nu pot fi realizate experiente de teoriei
cromozomale au fost formulate de M organ in analiza genetica si urm arirea
rezultatelor urma num eroaselor cercetari efctuate pe musculita hibridizarii intre
diferite variante, asa cum de otet. Descifrarea ,in cele mai mici am anunte,a sc
fac la anim ale si plante. tainelor ereditatii a fost posibila datorita
opoitiuiitatilor 2. In ai doilea rand o dificultate oferite de o gama variata de
procedee si metode: im portanta a ce rcetarilo r de g en etica incrucisari
aleatorii intre indivizi, metode citologice, umana constituie timpui indelungat
dintre biochimice, citogenetice. matematice, statistice,etc. o generatie si alta.
aproxim ativ 30 dc a n i. 3. 0 alta problema care ingrcuneaza cercetarile de
genetica umana, o constituie descendenta relativ redusa a unei familii. Acestea
sunt motivele care au dus la elaborarea unor metode specifice de cercetare in
genetica umana unele clasice altele m oderne printre care:
A

si
Descender)^ T n ' ordinea na§terii (de la stSnga la dreapta) ^ Genera^ia

normals B§rbatnorm9, > Necunoscut Femeie afectati

- Studiul gemenilor monozigoti; - S tu d iu l p ed ig reu lu i - arborelui

I Bdrtat afectat

O r-n

genealogic; - Studiulfamiliilor consanguine; - Studiul complementului cromozomial

prin tehnici de bandare; - Studiul cromatinei sexuale. Eredopatologia um ana eo n
sem n eaza
astazi peste 2 500 maladii ereditare care afecteaza toate caracteristicile m
orfologice, fiziologice, biochimice si de comportament ale fiintei umane. De aceea
pentru prevenirea acestor boli un rol important il au asa num itele sfaturigenetice
si diagnosticul prenatal. Sfaturilegenetice sunt adresate cuplurilor si au rolul de
a informa asupra riscului de a avea

6 t6
in

fa
Gemeni rrionozigo^i Gemeni dizigo^i

< <!

ilf folositc in ale

urmasi cu anomalii ereditare . Sfaturile genetice sunt indicate in urmatoarele

situatii: 1 . unul sau ambii parinti sunt afectati de o maladie ereditara; 2 .
persoane sanatoase care au in fam ilie rude cu boli ereditare; 3. parinti care un
copii afectat ereditar si vor sa cunoasca riscul de a avea alti copii afectati; 4.
cuplul prezinta un caz de consangvinizare; 5. au avut loc avorturi spontane
repetate, Diagnosticulprenatal urm areste detectarea unor maladii, din prim ele
luni de sarcina. Pornind de la istoricul unei boli intr-o familie data, se poate
realiza arborele genealogic (pedigreul) care este reprezentat de o diagrama(fig.
76). Aeeasta urmareste relatiile care se stabilesc intre membrii familiei si modul
de transmitere al bolii, Oaca se cunoaste modul prin care se transmite maladia, se
pot face prcviziuni in privinta descendentci pentru aprecierea riscului gcnetic. In
prezent prin analiza lichidului amniotic (amniocenteza) de la femeile insarcinate,
este posibil sa fie detectate o serie de m aladii crom ozom iale si genetice. In
functie de gravitatea lor se poate lua decizia de a intrerupe sau de a continua
sarcina, Tehnica amniocentezei permite extragerea cu ajutorul unei seringi
speciale, a unei mici cantitati din lichidul am niotic, in care se afla celulele
desprinse din fatul uman. Lichidul amniotic extras se centrifugheaza, supematantul
se arunca, iar sedimentul celular se introduce intr-un mediu de cultura, unde
celulele se inm ultesc. Aceste celule sunt folosite in analiza genetica pentru
stabilirea sexului uman si pentru a constata daca fatul este afectat de boli crom
ozom iale sau genetice (fig.77) Fertilizarea in vitro (FIV) inseam na crearea
omului in afara corpului uman. Se foloseste spermatozoidul barbatului si ovulul
femeii. Prin contopirea celor doi gameti, intr-un mediu de cultura special in
conditii de laborator, se form eaza zigotul. Acesta in urma unor diviziuni separate
da nastere em brionului. La 72 de ore de la conceptie, embrionul este transferat la
m am a purtatoare (tehnica num ita em briotransfer). Fertilitatea nu intervine in
complexul genetic al copilului, astfel ca intre fatul creat in vitro si fatul
procreat natural (in vitro) nu apar deosebiri ale dezvoltarii. Ca regula generala
se implanteaza 2 -3 embrioni femeilor sub 35 de ani si nu mai mult de 4 celor peste
35. Necesitatea transferului de embrioni multipli pentru ca cel putin unul sa fie
implantat cu succes, duce la aparitia sarcinilor multiple in aproximativ 25-30% din
cazuri. In majoritatea cazurilor este vorba dc sarcina gemelara. Rata de aparitie a
tripletilor este de 5%, iar a cvadrupletilor este sub 1%.

82
viiozitati coriale'

punctie cu 15-20 ml din lichidul amniotic sau din sSngele circulant al cordonului
ombilical

lichid amniotic cordon ombilical

n r

placenta placenta sapiamanaj

puse tn culturi de celule prelevate

amniocenteza (TncepSnd de la a 17-a sSptSmlnS)

analiza cromzomiala analiza biochimici depistarea anomaliilor cromozomiale

depistarea anomaliilor genetice - trisomia 21 (mongolism) - drepanocitoza 11 -
trisomiile 13 si 18 - hemofiliile A si B(X) - sindromul Klmefelter(XXY) -
mucoviscidoia 7 - sindromul Turner(XQ)___________ - miopatia
Puchenne(X)_____________
Fig. 77 • A m niocenteza

La 2 saptamani de la em briotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange, Em

brionii care nu s-au folosit se pastreaza intr-un congelator pe o perioada
nclimitata, congelarea facandu-se la o zi dupa obtinerea lor. Se pastreaza numai
acei embrioni care sunt normali si care prezinta o diviziune cclulara normala.
Embrionii se decongeleaza si se folosesc cand tratamentul a esuat. In urma FI V, nu
exista o crestere a riscului malformatiilor. Evolutia unei sarcini aparuta dupa FI
V este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale n a tu ra l! Rata de sarcina dup FIV
ajunge la 50%. Fertilizarea in vitro este utilizata: - la cuplurile care nu pot
concepe un copii dupa un an de incercare; - in cazuri de infertilitate mascul ina
severa (cantitate mica de sperm atozoizi produsi sau o mobilitate mica a acestora);
- in situati i in care cantitatea si cal itatea ovulelor este slaba; - in cazul fem
eilor carora li s-au infundat trom pele uterine sau carora li s-au legat trom pele;
- in cazul barbatilor care au suferit o operatic de vasectomie. Primul copii nascut
prin FIV s-a realizat. in anul 1978. In anul 1996 s-a reusit prima operatie de
fertilizare in vitro in Romania.

Clonarea terapeuticH
Pentru clonare. la organismele anim ale si la om, se utilizeaza ovulul anucleat. Un
astfel de ovul se obtine fie folosind o m icroseringa cu ajutorul careia se scoate
nucleul sau se ” sterilizeazS“ genetic ovulul prin folosirea unui fascicul de raze
UV sau prin tehnica laser. In ovulul anucleat (lipsit dc nucleu) se introduce
nucleul diploid, prelevat prin m icrochirurgie, dintr-o celula a corpului
(epiderma, epiteliu intestinal). Manipulat in acest fel, ovulul detinator al unei
garnituri duble de crom ozom i, evolueaza spre embrion. A In prezentsunt cunoscute
doua mari dircctii dc dczvoltai'e a clonarii: reproductive) si terapeutica.
Clonareei reproeiuctiva este acea prin care se urmareste nastcrea unui organism
complet dezvoltat.
83
Cloncirea tercipeutica este aceea in care cloneaza embrionii pana la stadiul in
care se poate obtine o cultura de celule Deci sunt utilizati embrionii clonati in
primele Gona hem ogt otyinml etap e ale d ezvoltarii lor. C elu lele ”stem “ sunt
celule nediferentiate, capabile sa formeze orice fel de tip de tesut, constituind
un m aterial ideal pentru refacerea celulelor necrozate. Pornind de la celulele
pacientului, se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta
fiind in C r o f T K U O f r .l J mod natural acceptat de catre organism. Clonarea
terapeutica da posibilitatea pe de o parte a vindecarii de boli grave: Alzheimer,
Parkinson, sindrom Down sau diabet. Pe de alta Nucleu parte da posibilitatea
gasirii de noi surse de organe sau tesuturi folosite pentru transplant. Avand in
vedere lipsa acuta de o rg a n e p en tru tra n sp lan t si in c e rc a rile d isp
e ra te ale specialistilor de a gasi noi surse, organele si tesuturile obtinute
Ccfol* din prin clonare umana ar putea rezolva o parte din aceste m aduva osoasa
probleme. Clonarea la om a ridicat si ridica multe si dificile problem e religioase
si de bioetica. Nu putem vorbi in cazul om ului de leg alizarea clonarii rep ro d u
ctiv e. D iscutii t t ^ d u v a r o a ie contradictorii exista si in privinta
clonarii terapeutice, desi tot mai multi sunt adeptii folosirii acestei tehnici
genetice. Fig. 78 • T erap ie genetica Terapia genica - este o metoda de tratare a
maladii lor ereditare. Aeeasta consta in transferul de gene in celulele umane, in
scopul inlocuirii genelor mutante (’Vefe“) cu genele normale (”bune“). Nu se
urmareste inlocuirea genelor ”defecte“ in toate celulele ci inzestrarea bolnavului
cu cateva celule m odificate genetic astfel incat ele sa contina gena normala.
Bolnavul insusi va produce substanta respect iva(fig. 78). S-au obtinut in accst
sens rezultate extragand leucocite din m aduva osoasa a bolnavului si infectandu-le
intr-un mediu de cultura cu un virus ”imblanzit“ care este vector al genei normale.
Celulele transformate genetic se pot introduce in corpul aeeluiasi bolnav.
—r

1 Hetineti t i I
Sistemul ereditatii umane are o im portanta deosebita. Pe de o parte, el perm ite o
mai buna intelegere a fiintei umane. Pe de alta parte el deschide in medicina cai
noi de tratament si da posibilitatea inceperii profilaxiei chiar inainte de
momentul nasterii.

I M IC ^ T H 1. Realizati pedigreul pentru trei generatii de indivizi din familia

voastra, urmarind transmiterea unui caracter. 2. Care este consecinta
consangvinizarii? 3. Ce sfaturi se pot da in urmatoarele situatii privind riscurile
genetice ale urmatoarelor cupluri care vor sa aiba copii: A parintii sotiei sunt
veri de gradul I;

84
£ V J/C U /4 R €
1. Prezentati structura genetica a unui organism la care se manifesta un caracter
ereditar determinat de o gena recesiva in urmatoarele situatii: a. gena este
autozom ala; b. gena este dispusa pe crom ozom ul X la femeie; c. gena este dispusa
pe crom ozom ul Y. 2. Mentionati genotipurile grupelor de sange ale copiilor unui
cuplu in care mama are grupa sanguina B ( LB 1) iar grupa tatalui este determinata
de doua gene dominante diferite. 3. Cunoscand ca gena b + determina culoarea
capruie a ochilor iar aleia b determina culoarea albastra, precizati ce culori vor
avea ochii copiilor unui cuplu in care atat femeia cat si barbatul au gerotipul b+b
. 4• Ce Rh vor avea copiii rezultati dintr-o mama cu un Rh negativ si un tata cu Rh
pozitiv? 5, Precizati in ce caz pot lua nastere copii cu Rh negativ din parinti cu
Rh pozitiv. 6. Imaginea alaturata prezinta disjunctia normala a heterozomilor
umani: A. Redati, prin schem e asem anatoare, consecintelenesepararii
heterozomilor: a) la barbat; b) la fem eie; c) la am bii. B. Descrieti anom aliile
fiziee si psihice prezente la indivizii cu genotuipurile XXY si XO. C. Cate
cromatine X prezinta barbatii afectati de sindromul Klinefelter? Dar fem eile
afectate de sindromul Turner? 7. in ce caz este posibila exprimarea in conditie
hemizigota a unei gene recesive, cu localizare autozomala? 8. Doi frati au grupele
de sange A(II) si B(I II) fiind homozigoti. Mama are grupa AB(IV). Care este grupa
probabila de sange a tatalui? 9. Explicati motivul pentru care consangvini/area
este cauza aparitiei mai frecvente a unor maladii psihice sau fizice ? 10.
Mentionati afirmatia care se refera la sindromul Down:

85
a. este determ inat de o gena x-linkata; b. reprezinta o aberatie num erica
cromozomala; c. este determ inat de o mutatie genetica autozomala; d. apare cu o
frecventa mai mare la femei. 11. Sindromul Turner: a. este specific sexului fem
inin fara corpuscul Barr; b. este determ inat de o mutatie genica heterozomala; c.
se caracterizeaza prin absenta crom ozom ului Y; d. are drept cauza nondisjunctia
crom ozom ilor din perechea I M I |
n

2 1

l O • '

| P I

l R I

| S '

12. Doi cromozomi normali ai unei specii prezinta urmatoarea succesiune de gene:
Reprezentati grafic cromozomii rezultati in urmatoarele cazuri: a. o deletie a
segmentului D-E-F.

b. o inversie in segmentul O-P-R. c. translocatie reciproca a ultim ilor doua gene;

d. translocatie reciproca a prim elor doua gene. 13. In urma unei transfuzii dc la
un barbat cu grupa A (LA LA ) la o femeie tot cu grupa A (LA I), in sangele
acesteia apar anticorpi anti Rh. Cauza poate fi reprezentata de: a. incom
patibilitatea Tntre grupa A hom ozigota si grupa A heterozigota; b. prezenta de
anticorpi antiRh in sangele donatorului; c. lipsa antigenului Rh in sangele femeii;
d. prezenta antigenului Rh in plasm a sangelui barbatului; 14. Un barbat negru cu
genotipul PlP]P2P2 se casatoreste cu o femeie alba ce prezinta genotipul plp lp 2p
2t Descendentiilor potfi: a. 50% negri si 50% albi; b. baietii vor fi negri iar
fetele albe; c. mulatri propriu-zisi cu genotipul PplP2p 2; d. num ai negri
deoarece genele si P2 sunt dominante.

15. A nem ia fu lciform a: a.este detenuinata de o m utatie a unei gene heterozom

ala; b. se manifesta predom inant la barbati; ct cei afectati prezinta hemoragii
putem ice la cele mai mici letiuni; d. este o hem oglobinopatie cu eritrocite in
forma de secara; 16. Sunt determinate de aneupiodii heterozomale umane: a.
sindromul Turner* sindactilia, daltonismul; b. sindromul Klinefelter, prognatismul,
hcmofilia; c. m iopatia Duchcnne, trisomia X, sindromul Klinefelter; d. trisomia X,
sindromul Turner. Sindromul Klinefelter.
86
17. Maladiile umane X-linkate: a. sunt determ inate de aberatii num erice
heterozomale; b. se m anifesta tn mod diferit la cele doua sexe; c. sunt
reprezentate de hemofilie, anemia falciforma, polidactilie; d. cele determ inate de
gene recesive nu se transm it la urmasi. 18. Limfocitele pot fi caracterizate prin:
a. sunt reprezentate de doua populatii prineipale:lim focite ”T“ si ”B “; ’ b.
limfocitele ’T “ produc anticorpi; c. limfocitele ”B“ se clasifica in reglatoare si
efectoare; d. in citoplasm a lim focitelor se gasesc markeri care functioneaza ca
receptori; 19. Ce sfaturi pot fi date urmatoarelor cupluri care vor sa aiba copii,
privind riscurile genetice in situatiile de mai jos: a. tatal sotului are
hemofilie, dar fratele lui este sanatos; b. sotia are o sora daltonista; e.
parintii sotiei sunt veri primari; d. unul din unchii tatalui prezinta albinism.
20. Cariotipul uman normal: a. este reprezentat de 23 perechi de cromozomi grupati
in 7 grupe; b. cei mai mari crom ozom i se gasesc in ultima grupa; c. crom ozom ul
Y se gaseste in grupa B; d. toti cromozomii umani sunt metacentrici. 21. Sindromul
Klinefelter: a. este intalnit atat la barbati * cat si . la femei; 3 b. indivizii
afectati prezinta corpusculi Barr; c. este determ inat de o m utatie genetica
heterozomala; d. determina moartea indivizilor afectati. 22. Referitor la mutatiile
umane alegeti variants corecta : a. sindromul Edw ards este determ inat de m
onosomia 13; b. 2n = 47 = 44+ XXY este specific pentru sindromul Klinefelter; c. m
aladia ”C/7 du c h a t este determ inata de o m utatie genica; d. m iopatia D
uchenneeste cauzata de o restructurare cromozomala. 23. Precizati afirmatia corecta
din urmatoarele en u n tu ri: a. anticorpii reactioneaza specific cu antigenele
corespunzatoare; b. m olecula de anticorp este form ata din patru lanturi lungi si
doua scurte; c. imunoglobulinele reprezinta peste 80% din proteinele plasmatice; d.
limfocitele "B “ sunt influentate de tim us in timpul dezvoltarii lor. 24.
Caracterele fenotipice umane : a. sunt determ inate numai de gene dominante;
87
b. unele caractere cantitative sunt determinate de interactiuni intre gene nealele;
c. nu se transm it la descendenti; d. sunt determ inate indeosebi de gene
extranucleare. 25. Un barbat sanatos se casatoreste cu o femeie purtatoare a genei
ce determina hemofilia. A. stabiliti genotipurile celor doi indivizi; B. realizati
incrucisarea si indicati procentual pe sexe, genotipul si fenotipul descendentilor;
C. explicati modul de transm itere al m aladiei in acest caz. 26. Un cuplu are trei
copii dintre care doi sanatosi si unul prezentand albinism. Stabiliti: A.
genotipurile parintilor si tipurile de gameti parentali; B. toate genotipurile
posibile ale copiilor; C probabilitatea (in procente) nasterii de copii albinotici.
2 7 . 0 femeie cu polidactilie (heterozigota) se casatoreste cu un barbat
daltonist. Precizati: A. genotipurile parintilor; B. genotipurile tuturor
descendentilor; C. procentul copiilor cu daltonism si al celor cu polidactilie, 28.
Intr-un cuplu toti baietii sunt daltonisti iar fetele nu prezinta daltonsm.
Stabiliti: A. genotipurile si fenotipurile parintilor; B. genotipurile si
fenotipurile dw scendentilor baieti si fete; C. cauza ce determ ina acest mod de
transm itere a malariei. 29. Cei patru membri ai unei familii prezinta grupe
diferite de sange. Stiind ea unul dintre copii este homozigot, determinate A.
grupele de sange si genotipurile parintilor; B. grupele de sange si genotipurile
copiilor; C. o alta posibilitate de repartizare a grupelor de sange in cadrul
familiei. 30. Un barbat daltonist se casatoreste cu o femeie purtatoare de
homofilie. Precizati: A. genotipurile parintilor; B. probabilitatea aparitiei unor
urmasi daltonisti; C. procentul de baieti hemofiiici. 31. intr-o familie toti cei
patru copii an ochi albastri si aceeasi grupa de sange-A(II). Stiind ca bunicii din
partea mamei erau homozlgoti dublu recesivi pentru cele doua caractere,stabiliti:
A. genotipurile si fenotipurile bunieilor din partea mamei; B . genotipurile si
fenotipurile posibile ale parintilor; C . genotipurile si fenotipurile copiilor.
32. Daca un parinte prezinta polidactilie iar celaialt are degete normale, boala se
va transmite; A. tuturor copiilor de acelasi sex cu parintele polidactilic; B.
tuturor urm asi lor,indifferent de sex,cu probabilitate de 50 %; C. nu se poate
preciza cu exactitate cum se va transm ite maladia.

88
r
L

E C O L O G IA

IJM A N A

P a r tic u la r it y a l* biotopulul si t n o i t i In t c e s i i l t m t lt an
tro p izat*
Sfi ne reominlim !
Ecosistemul este unitatea functional^, elementara, concreta a biosferei;
Eeosistemiil este alcatuit din doua com ponente fundamentale: a) c o m p o n e n ts
ne vie biotopul sau habitatul - reprezentata prin totalitatea factorilor abiotici
(clim atici, apa aer. sol, nutrienti, energie solara etc); b) com ponents vie
hioeenozd reprezentata prin totalitatea populatiilor diferitelor specii legate atat
teritorial (adaptate de biotipul lor) cat si prin relatii de pendents. Omul face
parte integrants (obligatorie sau intamplatoare) din multe eeosisteme. In natura
elem entele com ponente ale ecosistemului biotopul si biocenoza- sufera modificari
si inlocuiri in decursul tim pului intr-un proces de continua evolutie, ca urmare
atat a evenim entelor naturii (aluneeari de teren, ploi torentiale, inundatii,
cutremure, vulcani (fig. 79) etc), cat si a interventiei um ane (taieri de arbori,
araturL schimbarea destinatiei terenului etc). Inlluentele specifice existentei si
activitatii umane in mediul n atu ral au general asa num itele ecosisteme
antropizate (amenajate). Atunci cand cerintele fundam entale ale umanitatii hrana
si im bracam intea - nu au mai putut fi (imitate la ceea ce ofera natura, omul a
incercat noi solutii din punct de vedere eeologic. Ulterior, gam a solicitarilor a
crcscut. Ecosistemele antropizate trcbuiau sa fumizczc materii prime pentru
diferitele ramuri ale industriei, mai ales ale industriei usoare si \ alimentare,
sau sa ofere spatiu de desfasurare a unor activitati umane, fie incluse in
activitatea eotidiana, fie datorate perioadelor de recreere si vacanta. Ecosistem
ele antropizate, desi depind de om din punct de vedere structural organizatoric, nu
manifesta totusi diferente nete fata de ecosistem ele naturale. Ele sunt mai mult
sau mai putin sisteme ecologice naturale, optimizate fie pentru obtinerea unor
productii vegetale sau anim ate sporiic. fie pentru alte
89
I Fig. 80 * Variatii ale gradtih ii de a n t r o p i / a r e

scopuri umane, Cu toate rezultatele deosebite obtinute in lungul m ileniilor pana

astazi, in marea m ajoritate a cazurilor omul nil face insa decat sa imite natura,
reproducerea m odelelor ecologice de acelasi tip, dar am eliorate dupa cerintele
sale. Structura unui ecosistem antropizat cuprinde urmatoarele elemente principale:
- hiocenoza , alcatuita din fitocenoza naturala si plantele de cultura , precum si
din zoocenoza naturala, la care se adauga si ahimalele domestice ; - totalitatea
oamenilor din sistem; -ansamblulproduselor naturale (natura transformata) create
prin activitatile umane (individuale si um ano-soeiale) constand din feluritele
constructs, rnasini, obiecte de uz divers, etc. inclusiv solul amenajat pentru
cultura prin mijloace artificiale; -depozitele de deseurisi reziduuristagnante,
neintroduse in ciclurile biogeochimice ale biosferei. Toate aceste elemente im
plantate in mediul abiotic natural, alcatuiesc un mosaic eterogen, cu raspandiri si
densitati variabile, ce interactioneaza reciproc. O caracteristica specifica a
ecosistem ului antropizat este gradul de antropizare( f\g. 80) care reprezinta
intensitatea injluentelor de origine antropogena asupra mediului natural. El este
diferit de la o zona la alta. De exemplu: in zonele urbane sau putemic
industrializate - sisteme intens antropizate elem entele com ponente au devenit
subordonate com plet prezentei oamenilor. in agrosisteme fitocenoza este controlata
direct de om. In cadrul acestora numarul speciilor din structura biocenozei fiind
foarte mic, stabilitatea este foarte redusa, iar echilibrul sistemului, nu poate fi
mentinut decat tot prin interventia permanenta a omului, prin: aport de energie
suplimentara (mecanizare, ingrasaminte); lupta contra daunatorilor; adaos de apa si
fertilizanti etc. In ecosistemele cu densitatc redusa a populatiei sau chiar nula
influentele factorilor antropogeni sunt neglijabile (regiunile cu clim a aspra, cu
mare lipsa de resurse, parcurile nationale, etc). in ecosistem ele antropizate are
loc o sim plificare a biocenozei, mergand pana la privilegierea unui num ar extrem
de mic dc specii, fapt care provoaca o saracire a sistemului, prin dim inuarea num
arului de legaturi interne si deci o fragilitatc a echilibrului ecologic, ca urmare
a lipsirii sale de autoreglare si de posibilitati de autoregenerare.
90
Productivitate variata Lanturi trofice

E cosistem e N aturale Variata - Complexe* suprapuse, form and retele cxtrem de com
plicate - G azduieste si parlicipa la o intensa activitatea biologica - Redusa

A ntropizate Lanturi sim plificate, scurte; Culturi ingrijite de om, ferite de

paraziti; A ctivitate biologica slaba. Se aplica tratam cnte agrotehnice specialc,
am endam ente etc. Epuizarea sistem ului prin prelevari m asive de biom asa. C om
pensarea exportului de substante prin im port de ingrSsam inte. apa etc. A
rtificializare progresiva. Inlocuirea naturalului prin artificial; D isparitia
fiintelor salbatice

Solul

A ctiunea om ului

Evolutie

- N aturala, spre clim ax. - Pcrm ite viata fiintelor salbatice

in tabelul de mai jos se prezinta o scurta com paratie a catorva dintre caracterele
specifice ale celor doua categorii de ecosisteme. Antropizarea sistemelor ecologice
se realizeaza pe numeroase cai. ajungandu-se la ecosistem e de tipuri deosebite.
Dintre ele cele mai im portante - datorita intindcrii si insemnatatii lor pentru
societatea umana sunt: agrosistemele si sistemele urban industrial.. In agrosisteme
( fig 81) omul inlocuieste formele naturale de plante si de animale prin varietati
cultivate si animale dom estice in scopul asigurarii unor producti vitati maxime
ale acestora. Numarul speciilor de plante si animale domestice este foarte mic; la
plante: cereale, cateva leguminoase, unele radacinoase, cateva specii horticole ;
la animale; cateva rumegatoare, porcine si ovine, la care se adauga cateva specii
de pasari. Acestea au fost specializate in decursul multor generatii, astfel ca, in
timp, au devenit cu totul diferite fata de speciile ancestrale. Daca s-au putut
obtine productivity! cu mult mai ridicate decat cele din stadiul lor initial, ele
sunt, in schimb, mult mai vulnerabile la influentele mediului natural. Diferitele
componente ale biocenozei din agrosisteme pot fi caracterizate ecologic, avandu-se
in vedere nivelul trofic urm arit spre a fi exploatat prin amenajare.
Producatoriiprintari de interes econom ic (plantele de cultura sau fitocenoza
cultivata) sunt supusi presiunii demografice si concurentei din partea unor plante
spontane de tipul buruieniior. Mediul de cultura (biotopul) im bogatit cu azotati
si fosfati este astfel disputat intre cele doua categorii de plante. Asupra
producatorilor prim ari cultivati actioneaza si consumcitorii de ordimd 1 (fito fa
g ii): daunatorii. Tot asupra fitocenozei cultivate se exercita si actiunea
parazitilor atat de origine vegetal! cat si animala sau mierobiana.

Fijg. 81 « A grosistem e 91
Cum uland toate cele trei categorii de organisme, care exercita o influenta
nefavorabila asupra fitpcenozei cultivate, ar rezulta o pierdere insem nata din
productia prim ara scontata. Se impune interventia directa a omului atat pentru im
bunatatirea si imbogatirea mediului de cultura, cat si cea de fitoterapie. Prin
selectia soiurilor in directia obtinerii productiilor prim are sporite s-a eliminat
practic cea mai mare parte a m ijloacelor fizice si chim ice naturale de aparare a
plantelor cultivate. Un posibil rezultat al selectiei exercitate pe astfel de
coordonate a fost pierderea din genotipul plantelor de cultura a unor alele de
rezistenta sporita la diferitele tipuri de atacuri. Omul trebuie sa com bata acest
efect printr-o actiune de am eliorare in paralel, atat a productiei cat si a
rezistentei. Plantele spontane (buruienile) prezinta o gama intreaga de adaptari -
prolificitate ridicata, viteza de crestere mare, vigurozitate, m ijloace chimice de
concurenta, capacitati sporite de rezistenta la erbicide etc., care le permit sa
lupte im potriva mijloacelor pe care le utilizeaza omul in incercarea diminuarii
num arului lor. Bste firesc sa existe aceste diferente pentru ca, obiectivul
fundamental al selectici naturale a plantelor a fost supravietuirea, in timp ce
pentru plantele cultivate s-a impus o selectie artificiala pe coordonate
independente sau nelegate direct de supravietuire. Urmarind speciile aflate pe
nivelul trofic superior - anim alele din sistem ele zootehnice sau piscicole, la
prima vedere, se pare ca numarul actiunilor biotiee nefavorabile este mai redus.
Mijloacele de protectie vizeaza in mica masura controlul unor consumatori rapitori.
Cele mai multe sunt indreptate asupra agentilor infectiosi si parazitari. In
realitate acest avantaj este aparent, deoarece consumatorii de acest gen sunt
foarte diversificati. Costul productiei secundare creste prin necesarul unei baze
trotice prim are ce se impune a fi asigurata in anumite standarde energetice. In
fermele zootehnice industriale, unde spatiul de depozitare al individului animal
este foarte redus si lipseste lumina naturala, apar boli metabolice si de stres. Se
impun masuri suplimentare din partea oamenilor (lumina artificiala, asistenta
medicala veterinara, surplus de vitamine etc). Referitor la biotop,in agrosisteme,
prin araturi repetate, omul transfonna solul in pamant afanat in care se schim ba
radical conditiile de stabilitate, de aerisire, de umezire, ia r p ro c e s e le b
io lo g ic e - c a re contribuie la form area acestuia se dezechilibreaza, Astfel,
solul devine un corp artificial in care fenomenele de infiltrare a apei, a
evaporarii, de in m a g a z in a re a u m id ita tii, de acum ulare a substantelor
m inerale (sporite prin aplicare de itigrasaminte chimice, etc) sunt ingreunate.

Sistem ele urban -in dustriale

(fig. 82) se c a ra c te n /e a /a printr-un -

a n u m i t a Io c a tic T c r m e n u l tie lo c a tie 92

11 S *2 * S istem e u rb a n in d u stria le

^I
trebuie inteles in sens larg si ca pozitie geografica dar si sub aspect
interrelational, adica, al relatiiior ce au loc pe de o parte intre oam eni, iar pe
de alta parte intre oameni si celelalte com ponente ale sistemului din care fac
parte. A glom erarile de populatie sunt generate de anum ite conditii econom ice si
social-politice. Analizand aglomerarile umane pe arii restranse, se constata o
raspandire extrem de diversa a gruparilor omenesti sub forma de asezari stabile.
Dupa marimea lor (populatie, arie), dupa populatiile predominante ale locuitorilor
si dupa confortul de viata al acestora, asezari le pot fi urbane (orase) sau rurale
(sate). Sub aspect ecologic, o asezare fie ea sat sau oras nu este numai o insum
are de constructs, instalatii si servicii. Ea are caractcrul unui organism viu. a
carui esenta sta "in relatiile osmotice desfasurate intre obstea civicd si uriasul
eifagure, intre oameni si mediul construit4* . Populatia sistem elor urban-
industriale este consumatoare a unei uriase cantitati de substanta si energie aduse
in cea mai mare parte din afara sistemului. Din punct de vedere ecologic, se poate
afirm a ca orice aglom erare urbana este dependents de bioproductivitatea
agrosistem elor invecinate. Functional, ecosistem ele antropizate caracterizate in
general prin sim plificare organizatoriea, implica instabilitate, cost ridicat de
mentincre cat si de control al nivelelor trofice care nu sunt exploatate direct.
Solutiile obtinute pana acum, cu toate eficientele lor sunt legate de istoria
civilizatiei. dezvoltarea tehnicii si a conceptiei um ane de abordare a naturii.
Goncluzionand, se pot evidentia o serie de caracteristici specifice ale unui
ecosistem antropizat care se diferentiaza net de cele naturale: • este dom inat de
specia um ana; • s-a structural si aevoluat in tim p, pe m asura cresterii
efectivului si a necesitatilor umane; • si-a diferentiat structuri ecologice
speciale (subsistem e ): ecosistem e de tip urban, de tip rural, agrosisteme,
sisteme acvatice destinate acvaculturii; • fluxul de energie este sustinut predom
inant de energia auxiliara; • determina simplificarea si linearizarea circuitelor
biogeochimice; • diversificarea resurselor naturale utilizate si cresterea ratei dc
exploatare a lor; • m ultiplicarea si diversificarea produsilor seeundari sau
finali, uzati din punct de vedere tehnic sau moral, ce reprezinta poluanti; •
fortele m otrice ale dezvoltarii sale sunt: - cresterea efectivului populatiei
umane; - cresterea necesitatilor om ului; - dezvoltarea stiintei si tehnicii; •
este un subsistem al ecosferei, cu distributie insulara, dar extinsa neunifonn la
nivel planetar: • este un sistem ecologic integrat in ierarhia sistem elor
ecologice.

I iR e tta e ti !
A ntropizarea atrage ecosistem ele spre alia dezvoitare, decal aceea care are loc
Tn mod natural. Evolutia ecosistem elor naturale in care interventia um ana nu s-a
tacut inca sim tita este indreptata spre diversificarea si specializarea cat mai
pronuntata a elem entclor com poncnte, fiecare adaptare specifica conducand la
definirea unor noi nise ecologice. bine determ inate, in schim b, in ecosistem ele
antropizate efortul de opunerc a elem efitului uman fata de dezvoltarea naturala
tinde spre sim plificarea biocenozei m ergand pana la privilegierea unui num ar
extrem dc mic de specii, m odificand stabilitatea sistem ului si posibilitatile de
autoreglare si autoregenerare.

Arfk

T lf

• Prezeniati pe scurt transform area peisajului natural, pe trepte diferite de

antropizare. pana la m arile aglomerari urbane, unde se produce suprim area totala
sau aproape totala a naturii prin asezarea unui m ediu artificial de ziduri.
asfa.lt, conducte. cabluri, eic. ^3
i»vtsti9 «ir«e •cosSst«m «lor ontropizote*
Fizionomia ecosistemelor naturale si antropice, precum si compozitia biocenozelor
se schimba in decursul anotimpurilor. Investigatia ecosistem elor antropice se face
folosind metode si tehnici specifice in functie de tipul ecosistem ului. Prin
generalizare, pentru investigarea oricarui sistem antropizat trebuie sa cunoastem
atat factorii abiotici, ce caracterizeaza biotopul cat si com ponentele biotice
reprezentate prin populatiile biomasei. In functie de scopul urmarit, investigarea
se poate face pentru cunoasterea: • unor com ponente ale biotopului; • a intregului
biotop; • a structurii, dinamicii si fenologiei unei anumite populatii de plante
sau animale; • a unor fitocenoze (com unitati de plante); • a unor zoocenoze
(comunitati de animale); • a unor m icrobioze (comunitati de m icroorganisme); •
parazitoze (comunitati de ecto- si endoparaziti). Pentru investigare trebuie
parcurse urmatoarele etape. • Etapapregdtitoare consta in docum entare in sensul
cerut de scopul investigatiei. Trebuie sa se cunoasca metodele de lucru si
perioadele de aplicare, sa se procure echipamentul si aparatura care vor fi
utilizate, se vor procura harti (geografice, pedologice, geologice, hidrologice,
geomorfologice) pentru a se stabili caracterele in mare ale biotopului in care
exista biomasa. • Etapa investigarii de teren ofera executantului sa vina in
contact cu subiectul investigatiei in baza caruia se aduna material informativ. •
Etapa Jinala - care consta in prelucrarea inform atiilor culese din teren si a
materialului recoltat din care rezulta concluziile originate ale investigatiei
stiintifice. M etodele de investigare intr-un ecosistem antropizat se pot grupa in:
A. Metode de cunoastere a curacterelorfactorilor abiotici si a biotopului • m
asurarea temperaturii aerului, solului si apei; • determ inarea culorii.
transparentei, oscilatiilor de nivel ale apei, viteza si debitul apei curgatoare; •
determinarea cantitatii precipitatiilor, determinarea grosimii zapezii,
nebulozitatii; • determ inarea chimismului apei si solului. B. M etode de
investigare a biocenozelor, de recoltare, prelucrare, conservare si pastrarea
materialului biologic. Pentni investigarea unei biocenoze eonstituite din
fitocenoze si zoocenoze este necesara determ inarea unor caracteristici carc sa
evidentieze in mod real aspectui acestora in functie de scopul urmarit.
Caracteristicile ce se pot stabili sunt: frecventa, abundenta, constanta. dom
inanta speciilor cultivate. a) Frecventa speciilor evidentiaza in procente numarul
de piese in care se gaseste o specie fata de numarul total de probe colectate.

1(H ) in care:
F = frecventa; p = num arul pieselor in care apare specia data; P - numarul total
de probe cercetatc; 1 0 0 := factorul de raportare procentuala
94
b) Abundenta (relativa) exprima in procente raportul dintre numarul indivizilor
unei specii fata de numarul indivizilor celorlalte specii care exista intr-o
fitocenoza sau zoocenoza ce corespunde unei anum ite suprafete sau unui anum it
volum .
X

100, in care:

A = abundenta; n = numarul indivizilor unei specii date; N = numarul total de

indivizi cercetati, apartinand altor specii; 100 = factorul de raportare la 100. c)
Constanta speciei este un indice exprimat prin frecventa. Se apreciaza ca speciile
sunt com ponente constante, totdeauna prezente intr-o biocenoza dar este mai mare
decat 50 %; cand frecventa este cuprinsa intre 50 % si 25 % sunt specii accesorii,
iar cand frecventa este sub 25 % sunt specii a cc id en tal. d) Dominanta speciei
exprima influcnta exercitata de o specie intr-o comunitate. Se calculeaza
folosindrelatia:

, in care: AA~densitatea speciei A; h = num arul de indivizi ce apartin speciei A;

N = numarul total de indivizi ce apartin zoocenozei; 1 0 0 = factor de raportare
procentuala. C. Investigarea fenologica (fenom enos - vizibil) consta in observarea
diferitelor aspecte ale naturii. Ea cuprinde succesiunea evenimentelor naturale in
decursul anului, proces legat de succesiunea aspectelor sezoniere al ecosistemului
investigat (cercetat). Importanta studiului fenologic pentru agricultura consta in:
stabilirea programelor cu privire la epoca de semanat, a conditiilor de ingrijire,
de coacerc, de recoltare etc. De asem enea cunoasterea epocilor de inflorit aduce
servicii albinaritului pastoral. Importanta observatiei fenologice pentru
horticultura perm ite gasirea efectului decorativ maxim al pareuriior si gradinilof
prin ornam entarea lor cu plante horticole. cultivate si spontane, cu efect de
sezon, precum si multe alte importantc indicii practice pentru pomiculture, legum
icultura, piscicultura. Metoda studiului fenologic cuprinde: • alegerea
ecosistemului antropic (speciei) pentru observatie • stabilirea datelor cand se fac
observatiile • efectuarea observatiilor fenologice • variatiile zilnice si
sezoniere ale factorilor climatici (meteorologici): temperatura, umiditate.
precipitatii, nebulozitate. presiune atm osferica, viteza si directia vantului •
evenimente caracteristice din viata plantelor: inflorirea, vestejirea florilor,
coacerea fructelor. caderea frunzelor etc • evenimente caracteristice din viata
animalelor: nasterea, aparitia dintilor, schimbarea culorii parului (blanii),
aparitia coam clor etc. Fenologia pe fenofaze se noteaza am anuntit pe zile in
caietul de observatie. Exemplu: Fisa nr. 1 Denumirea ecosistemului (speciei):
Punctul geografic: C lim a : Fenofa/a 1. Umflarea mugurilor 2. Inceputul cresterii
castanelor e l Datele observatiilor ne an i 2009 2010 2011 Rezultatele observatiei

95
Dupa aducerea datelor se trece la interpretarea lor, Notarile facute amanuntit in
caiete si respectiv in fise, se com para si se desprind concluziile de mare im
portanta stiintifica si practica in sensul cunoasterii fenologiei speciilor ca
raspuns la conditiile factorilor de mediu. In cursul acestor activitati aveti grija
sa: • nu distrugeti plantele si anim alele; • nu distrugeti cuiburile si ouale
pasarilor; • nu poluati mediul cu hartii, resturi de m ancare, etc; • ocrotiti
natura.

finalize factorilor abiotici

Scop : Pentru caracterizarea oricarui sistem, inclusiv a celui antropizat, este
necesara cunoasterea
(identificarea) factorilor abiotici, pentru a se determina legatura directa intre
factorii de baza ai climei (meteorologici), solului, apei si biocenoza specifica
acestor ecosisteme. Analiza factorilor abiotici se poate face folosind metode de
observare si masurare a rolurilor pe care le au in timpul unui an. 1. M asurarea
tem peraturii aerului, apei, solului. Aparaturafolosita: static m eteorologica
(fig.83), dotata cu aparatura corespunzatoare cu care sa se poata inregistra cu
regularitate m ersul principalelor elem ente meteorologice si chiar face unele
prevederi ale vremii pe plan local de sc u rti durata. Instrumentele si aparatcle
meteorologice se instaleaza intrun anumit loc num it platform a meteorologica. C o
n d itiile de a m p la s a re a p la tfo rm e i m eteorologice: suprafata
orizontala. deschisa, sa nu prezinte gropi. movile, obstacole, ce ar putea
influenta Aoi-v/x o« valorile indicate de aparate. Dim ensiunile platform ei
meteorologice: 20 x 16 m. pentru uz scolar: in lipsa de spatiu dim ensiunile pot
fi: 1 0 x 8 m. Platforma se imprejmuieste cu gard de sarma, fixat pe stalpi de 1,5
m deasupra pam antului. Intrarea in F V r»K M T > *V u platform a se face prin
partea de Nord, pe alei de 0,4 0,5 m. • S ia lic n ietcorolo£ica Principalele elem
ente m eteorologice care se pot inregistra in cadrul platformei m eteorologice
(scolare) sunt: tem peratura aerului si solului, umezeala si intensitatea vantului.
presiunea atmosferica, m asurarea precipitatiilor atmosferice.

M etode de cu n o astere a c a ra c te re lo r fa c to rilo r abiotici

Determinarea temperaturii aerului. Sc face cu ajutorul termometrului cu mercur,

care trebuie
ferit de actiunea oricaror radiatii. El se instaleaza intr-un adapost special de
lemn. inalt de 1, 8 m. fixat pe 4 picioare, vopsit in alb la exterior si negru la
interior. Peretii sunt prevazuti cu jaluzele, ca sa poata circula aerul. Peretele
dinspre nord este mobil si sei'veste ca usa. O bser\'atiile asupra tem peraturii
aerului (in cazul platform elor scolare) se fac de trei ori pc zi ( 8 . 14, 20. ora
locala). iar in interval de 24 de ore se mai determina si tem peratura maxima si
minima. Pentru a citi fara greseala tem peratura aerului pe scara lermometrului,
este necesar ca ochiul observatorului sa fie exact la nivelul m eniscului coloanei
de mercur.
96
Pentru determ inarea tem peraturii maxim e a aerului se foloseste un termometru
special. Acest termometru prezinta o gatuitura la tubul interior, in care urea
mercurul, imediat deasupra rezervorului. Atunci cand temperatura creste mercurul
urea si nu mai poate cobori decat daca este scuturat. Citirea termom etrului se
face la orele 8 si 2 0 . Termometrul de m inim a m asoara cele mai scazute tem
peraturi, si spre deosebire de cel de m axim a si de cel obisnuit, are ca lichid de
umplere alcool. Rezervorul de alcool este in forma de furca, iar in tubul capilar
plin cu alcool se gaseste in suspensie libera un indicator de portelan mobil de
culoare inchisa. Se instaleaza in adapost, in pozitie orizontala. Cand tem peratura
scade, coloana de alcool se seurteaza si trage dupa ea si indicatorul. Cand tem
peratura creste, coloana de alcool se lungeste dar indicatorul ramane pe loc
indicand diviziunea in dreptul careia a fost tem peratura cea mai mica. Citirea se
face tot la 8 si 20. Temperaturile zilnice la cele 3 citiri si tem peraturile
maxime si m inim e se inscriu in caietul de observatii. Calculul temperaturii medii
diurne* se afla din media aritmetica a celor trei citiri: in care: Tm = tem
peratura m edie diurna; n = m edia aritm etica a celor trei citiri la term om etrul
obisnuit;M .i=m inim a din cursul celor 24 de ore; k = coeficientul variabil de la
o iuna la alta Valorile coeficientului k in m are sunt: ianuarie 0.100; februarie -
0,105; martie 0,147; aprilie 0,183; mai - 0,209: iunie - 0.215: iulie - 0,217;
august - 0,200; septem brie - 0,182: octom brie 0,164; noiem brie 0.131; decem brie
- 0,106. Determinarea temperaturii solului Se face atat la suprafata lui cat si la
diferite adancimi. Se folosesc termometre speciale de sol. Ele sunt termometre cu
mercur, avand rezervorul cilindric inclinat si alungit. Ele se instaleaza de obicei
la adancimi de 5; 10; 15 si 20 cm. Acest termometru se foloseste numai pe tim p
calduros. Temperatura straturilor mai adanci se masoara cu ajutorul term om etrelor
de sol extractive sau cu tragere verticala. Ele raman perm anent in sol si se scot
numai cand se fac citiri. Determinarea umezelii aerului. Se determina cu ajutorul
psihrometrului sub fonna de tensiuni a vaporilor de apa si ca um ezeala relativa cu
ajutorul higrometrului cu fir de par. Psihrometrul este un aparat form at din doua
termometre obisnuite cu mercur, cu rezervoare de aceeasi forma si aceeasi
dimensiuni. Rezervorul unuia din ele (dreapta). numit termometru umed. este invelit
cu tifon ce se um ezeste inainte de determinare. Cel din stanga, numit term om etru
uscat este folosit pentru determ inarea temperaturii aerului. Rezervoarele celor
doua termometre sunt ventilate cu ajutorul unei moristi aspiratoare, Cu ajutorul
tabelelor psihrom etrice, se extrag. pe baza temperaturi lor citite la cele doua
termometre. valorile tensiunii vaporilor de apa, ale umezelii relative si ale
deficitului de umezeala. —c V. Functionarea higrom etrului cu fir de par se bazoaza
pe proprietatea ( firelor de par degresate de a-si m odifica lungim ea in functie
de variatia I I um ezelii aerului. C itirea se face la orele 8 , 14 si 20 direct pe
scara I I higrometrului. Determinarea cantitatii de apa cazuta prin precipitatii se
face cu ajutorul pluviom etrului (fig.84). Este format dintr-un cilindru din tabla
zincata(a) cu lungimea de 40 cm. si diam etrul de 159,5 mm, fixat de un !l[ stalp
de lemn. Cilindrul se fixeaza cam la 1,50 m deasupra solului. La partea supcrioara
a cilindrului. in interior se sudcaza o palnie receptoare (b), tenninata printr-un
tub dc scurgere care se prelungeste pana la vasul Fig. 84 • P lu v io m ctru
colector (c).

97
Pentru determinarea cantitatii de apa cazuta, se scoate colectorul de la
pluviometru, apa pe care o contine se rastoam a intr-o eprubeta speciala (eprubeta
pluviom etrului) care arata cantitatea de apa cazuta pe metru patrat. Presiunea
atmosferica (forta cu care aerul apasa asupra unitatii de suprafata) se masoara cu
barom etrul, unitatea de masura este barul. Pentru determinarea directieisi
intensitatii vantului - se folosesc giruetele. Girueta este formata dintr-un ax
metalic vertical, prevazut la partea superioara cu 3 sau 4 vergele metalice ce
indica punctele cardinale. Pe cea care indica nordul se noteaza litera N. Printr-un
sistem de rulmenti deasupra vergelelor directionate si pe axul vertical se fixeaza
partea m obila a giruetea asupra careia actioneaza vantul. Dispozitivul de directie
este fonnat dintr-o vergea metalica orizontala, prevazuta la unul din eapete eu
doua placute metalice, iar la celalalt capat cu o bila metalica. Dispozitivul care
indica taria (intensitatea) vantului este format dintr-o placa m etalica ( 15 x 30
cm , greutatea de 200 grame) care se orienteaza totdeauna perpendicular fata de
liniile de forta ale vantului. Ea pcnduleaza, sub actiunea vantului, in fata unui
arc de cere, pe care se afla m ontati 8 dinti indicator!, corespunzatori unei
viteze exprimate in scara Beaufort.

Corespondenta intre num arul dintilor de pe girueta si scara Beaufort

S cara B eaufort Nr. dc o rd in e al vergelei lu teala vantului * in m/scc 0 1 0 1
1 -2 1 2 3 3 4

2 2

4 4 7

5 5 9

6 6 12

7 7 15

8 7 -8 19

9 8 23

A precierea tariei vantului se face dupa scara Beaufort. Diferitele grade ale
acestei scari se interpreteaza dupa m anifestable actiunii vantului din tabelul de
mai jos. A precierea intensitatii vantului dupa scara Beaufort
Oracle B eaufort 0 (C ) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 M anifestSrile actiunii vantului
Liniste completa (calm) Aproape linistit, fumul sc ridica aproape vertical Putin
vant misca un stegulet si din cand in cand frunzele arborilor Vant slab misca un
steag si intretinc miscarea continua a frunzelor arborilor Vant potrivit, mentine
intins un stegulet. misca ramuri subtiri fara fiimze Vant taricel. mentine intins
un steag mare, misca ramuri groase fonneaza valuri pe ape statatoare Vant destul de
tare incepe sa fie auzit la adapostul caselor, pe ape statatoare formeaza valuri cu
spume pe creasta Vant tare, misca arbori neinfrunziti de dimensiuni potrivite, pe
ape statatoare fonneaza valuri spumegande Vant putem ic, misca arbori mai mari.
rupe ramuri si crengi de marime normala Furtuna, crengi neinfrun/ite de dimensiuni
mai mari rupte, acoperisurile sunt ridicate Furtuna putem ic a, arbori i sunt
rasturnati Tem pests produce distrugeri grele Uragan nimic nu rezista vantului
m/sec 0 0,5 0,6 1.7 1,8 3,3 3,4 5.2 5,3 7,5 7,4 9.8 km /ora 02 713 1 6 12 - 18

1 9 -2 6 2 7 -3 5 36 - 44 45 54

9,9 - 12,4 12.5- 15,2 15,3 18.2 1 8 ,3 -2 1 .5 21.6 25,1 25,2 - 29.0 Peste 29,0

55 - 65 66 - 77 78 90 91 - 104 Peste 104

I

• Inregistrarea continua a m ersului vremii duce la cunoasterea ciim ei prin care

se poate preciza ce plante se
pot culiiva mai bine intr-un loc sau altul, ce productie se poate astepta de la un
soi sau altul, ce plante se pot sau nu aclim atiza, ce boli pot aparea, cc ingrasam
inte sunt mai indicate, la ce date trebuie aplicate, cand se pot facc tratam cnte
im potriva daun&torilor etc. 98

f.

!
D s tc rm in a re a

s tru c tu rii

tre fic e

in

ftc o s is ttn ifilt

o n t r o p l i a t t _________________

Atat in ecosistemele naturale cat si in cele antropizate structura unei biocenoze

este data de mai multe caracteristici: • populatiile (speciile) componente
incadrate in trei grupe: producatori, consumatori (fitofagi si zoofagi),
descompunatori; • relatiile in timp si spatiu dintre populatii; • proportiile
cantitative dintre populatii care se refera atat la numarul in d iv izilo r, cat si
la masa lor biologica (biocenoza); • distributia in spatiu a populatiei; • dinam
ica in timp a populatiei; • trasaturile specifice ale populatiilor dominante,
talie, longevitate, ritm de inmultirc. Pentru cunoasterea structurii unei biocenoze
dintr-un ecosistem natural sau antropizat sunt necesare o serie de prelevari (luari
de probe) efectuate asupra ei.A ctivitatea consta in: • scoaterea dintr-o suprafata
determ inata relativ m ica sau dintr-un volum determ inat relativ mic al biocenozei
a unei cantitati de organism e prin luare de probe; • o data cu acestea sunt
necesare o serie de observatii faeute asupra b io cen o zei, in general, cat si a
factorilor abiotici ai biotopului; • luarea probelor si efectuarea observatiilor se
fac in diferite perioade ale anului pentru a se cunoaste variabilitatea populatiei
pe anotimpuri; • cercetarile fScute in teren sunt continuate in laborator unde se
fac o serie de determ inari a speciilor de plante si an im ale, a biocenozelor sau
a altor parametri biocenotici; • la sfarsitul cercetarilor efectuate in teren si in
laborator se iritocmeste o lista de specii pentru fiecare prelevare. Listele
cuprind indicatii de natura cantitativa si calitativa; • interpretarea
rezultatelor, cu aplicarea unor indici de calcul, definindu-se caracterul si com
plexitatca de organizare a biocenozei. Nota. Cu ocazia studiului biocenozelor se
pot face recoltari dc material biologic, selectionand din teren formele cele mai
reprezentative care, aduse in laborator sunt supuse prelucrarii si conservarii
pentru a fi folosite pe parcursul anului scolar in cadrul lectiilor de bilogie sau
alte activitati de studiu (cercetare). Metoda de lucru : - Se stabileste
ecosistemul antropizat care trebuie cercetat si limitele acestuia. Studiul
vegetatiei presupune: -cunoasterea structurii orizontale si verticale ale
fitocenozelor, stabilirea compozitiei lloristice a fiecarei fitocenoze; -intoem
irea tabelului sinoptic al fiecarei asociatii; -stabilirea succesiunii asociatiilor
vegetale, Cercetarea consumatorilor (primari, secundari, tertiari etc) presupune:
-studierea nevertebratelor terestre; -studierea vertebratelor terestre;
-prelucrarea, conservarea si pastrarea materialului biologic din ecosistemul
antropic cercetat. Prezentam cateva procedee de cercetare a unui ecosistem
antropizat care ne ajuta sa putem face aprecieri corecte asupra complexitatii
victii si de organizarea producatorilor primari. A ) identificarea si delimitarea
fitocenozelor (producatorilor): • speciile dominante(cultivate);
99
• speciile subdominante (buruieni); • speciilc indicatoare; • speciile insotitoare.
Speciilc dom inante (plantele cultivate) reprezinta 60 - 100 % din totalul
speciilor care intra in constitutia fitocenozei. Ele form eaza prim ul strat de
plante al fitocenozei, ocupa o suprafata mare in fitocenoza si produc cea mai mare
cantitate de materie organica (biocenoza). Aeeasta spccie determina structura si
compozitia floristica specifica biocenozei. Speciile subdominante (buruieni)
reprezinta 25 40 % din masa vegetala Numarul speciilor si procentul variaza in
functie de parametrii factorilor ecologici. S p eciilc in d icato are (plante salb
a tice care og lin d esc anum ite insusiri ale facto rilo r ecologici:um iditate
excesiva sau scazuta, clim a calda sau rece, soluri bogate sau sarace in saruri m
inerale, etc.). Ele sunt slab reprezentate ca num ar si ca volum in fitocenozele
cultivate. Speciile insotitoare reprezinta in general 10 30 % din masa vegetala a
fitocenozei. Ele insotesc speciile dom inante si subdominante in functie de
insusirile ecologice pe carc le au.

Structura orizontala si verticala a fitocenozelor.

O bservatiilc pentru cunoasterea structurii orizontale si verticale a fitocenozei
se fae prin deplasarea in cadrul teritoriului dupa anum ite repere formate din mai
multe linii paralele si linii de intersectie a acestora. Fitocenozele pot avea o
structura orizontala deschisa sau o structura orizontala inchisa, Agroeenozele au
structura orizontala inchisa deoarece prezinta o vegetatie deasa. Analiza pe
verticala a agrocenozei presupune existenta unui num ar de straturi in functie de
natura speciilor asociate si de param etrii factorilor ecologici existenti. Aceste
observatii (asupra structurii orizontale si verticale) ale agrocenozei incep prima
vara si tin pana la sosirea iernii in functie de ecosistemul antropizat ales
(fizionornia ecosistemului se schimba in functie de anotimp). O bservatiile se
noteaza in caietul de practica.

Stabilirea compozitiei floristice a ecosistemului antropizat.

Observatiile privind acest obiectiv se fac in functie de marimea zonei cercetate,
de uniformitatea sau neuniformitatea conditiilor ecologice. Suprafetele m inim e de
evidentiere a fitocenozei, consta din inventarierea tuturor speciilor de plante de
pe o suprafata num ita releveu. Numarul si suprafata releveelor depind de suprafata
de cercetat. Forma releveelor poate fi patrata sau dreptunghiulara. Pentru fiecare
specie din fiecare releveu se noteaza abundenta si dominanta. Dupa inventariere se
intocmeste tabelul sinoptic al asociatiilor vegetale care trebuie sa cuprinda
efectuarea observatiilor fenologice, numarul releveului, suprafata in metri
patrati, acoperirea si constanta. Pentru determ inarea productiei prim are se
folosesc diferite metode . Cea mai convenabila si usoara m etoda de cunoastere a
productiei primare a fitocenozei consta in determinarea cantitatii de substanta
organica, pe specii. in suprafete alese spre cercetare. Luarea de probe se face in
momentul cand vegetatia ajunge la dezvoltarea maxim a.(perioada de inflorire si
formare a fruetelor). Cum se procedeaza? in cadrul fitocenozelor se fixeaza un num
ar se spatii care sa cuprinda marea m ajoritate a speciilor. In rcleveele alese se
aseaza o rama metalica sau de lemn, de forma patrata cu latura de 1 m. Din
interiorul acestui cadru se recolteaza toate plantele (cu radacina cu to t) , apoi
se curata de impuritati si se separa pe specii, se ambaleaza in saci de plastic si
se due in laborator, unde se cantaresc. G reutatile rezultate pentru fiecare specie
reprezinta fitomasa proaspata care se noteaza in caictul de observatie. Probele
grupate pe specii se usuca in etuve (la 105 °C), dupa care se cantaresc din nou,
determ inandu-se fitom asa uscata. Apoi se taie in bucati mici si se ard complet.
Cenusa rezultata se cantareste si se scade din greutatea uscata obtinandu-se
substanta organica in g la m 2. Datele obtinute se noteaza in caietul de
observatie.
Exemplarele cele mai reprezentative ale speciilor componente se recolteaza. se
conserva servind la intocm irea ierbamlui ce constituie un docum ent al
investigatiei. Din perimetrul oricarui ecosistem antropogen (culturi de cereale,
legume, pom i fructiferi etc.) trebuie sa se recolteze, prelucreze si sa se
conserve corpul intreg al speciilor de ciuperci, licheni, dc plante ierboase sau
parti din plantele lemnoase. B. M etode de cercetare a nevertebratelor terestre
dintr-un ecosistem antropizat Pentru cercetarea cantitativa a faunei de pe
suprafata solului si chiar a celei de pe plantele ierbivore se aleg suprafete de
control. Aceste suprafete pot avea marimi variabile in functie de marimea
animalelor. Din fiecare patrat se recolteaza toate anim alele si se form olizeaza
(co n cen trate 4 %) in borcane colectoare. Fiecare borcan cu anim ale corespunde
unui patrat. In laborator se determ ina spccia sau genul si se procedeaza la
interpretarea datelor. Se noteza si speciile'de plante din patrate pentru a se
constata corelatia dintre acestea ca producatori primari si animale, in calitate de
consumatori. C. M etode de cercetare a vertebratelor terestre dintr-un ecosistem
antropizat Populatiile de animale vertebrate si in special reptile, pasari si
mamifere se cerceteaza folosind metode calitative si cantitative. Metodele de
cercetare cantitativa sunt metode inductive. Este imposibil sa se num ere toate
vertebratele enum erate mai sus in orice ecosistem. De aceea se fac sectiuni sau se
delim iteaza suprafete unde se fac num arari si apoi se desprind concluziile pentru
toata suprafata. Cercetarea trebuie sa porneasca de la caracteristicile ecologice
ale populatiei, iar rezultatele obtinute sa fie com parabile in timp si spatiu. O
bservatiile se noteaza in caietele dc observatie.

Porticyioritdti ftoxuiv! 4m imottritt si M W en ergi* m sc@ilsU(R«l« &Atr@^IsQU*

Sfi ne reaminlim !
Toate organism ele vii au nevoie de hrana pentru a exista; hrana (llux de inaterie)
c irc u it in ecosistem pe calea unor verigi de populatii num ite lanturi trofice:
Pentru m entincrea oricSrui sistem sc consum a energie: energia introctosa in
ecosistem (flux dc energie) trcce datorita relatiilo r trofiCe de la p r o d u c e
r ! la consum atori de diferite ordine;

In ecosistem ele naturale principala sursa de energie este energia radianta solara.
Plantele cu clorofila- producalorii, capteaza aeeasta energie si produc cu ajutorul
ei substante organice din substante anorganice (fotosinteza) pc care le iau din
mediul inconjurator (sol, apa, aer). Prin fotosinteza energia solara este
transformata in energie chimica inmagazinata in Substantele organice sintetizate.
Energia aeumuiata de plante (energia primara) si substantele organice (productia

i -cnergi? solara; P, producatori prim ari; C, consum atori prim ari; C c o n s u m

a t o r i sveundari: D dcseom punatori I cncrgic asim ilata dc cStre plante: 2
cncrgic din substantele organice sintetizate dc plante; 3.4 - energie a s im ita $
d e catre consum atori I si 11; \ 6 energie din substantele organice sintetizate'
de consum atori t. II; 7 energie consum ata in procesele proprii de c3trc plante si
anim ate; S energie cuprinsa in hrana nedigerata.

Fig. 85 • F luxul de m a te rie si en erg ie in ecosistem

101
Transpira^ie Transpira^fe 'Evaptfrare

Qescofnpunere' Saruri mlnevate

Fig. 86 • Circuite naturale: a) circuital e a rb o u u lu i; b) c irc u itu l apei

si s& rurilor m in e ra ls

primara) sunt preluate de consumatorii primari - fitofagele, care in procesul de

asim ilatie sintetizeaza substante organice proprii. De la consumatorii prim ari,
substantele organice si energia aeum uiata in ele, circula la celelalte verigi ale
lanturi lor trofice : consumatorii secundari, tertiari, cuaternari. Dupa m oartea
organism elor vegetale si animale, substantele organice sunt descompuse dc catre
dcseompunatori in elem ente chim ice anorganice carc se acum uleaza in apa, aer,
sol si circuitul biogeochimic se rcpeta. Echilibrul ecosistemului este asigurat in
permanenta prin reglarile naturale existente in ecosistem.(fig. 85) P re z e n ta o
a m e n ilo r si acti v itati le desfasurate de ei in cadrul biotopului natural,
tulbura acest echilibru cu actiuni intensificate pe masura cresterii gradului de
antropizare a ecosistemelor. Astfel, ecosistemul antropizat se deosebeste dc cel
natural prin: • consum energetic mult s p o rit; • utilizarea masiva si a altor
surse decat cea solara (mai ales a acelor surse provenite din combustibili fosili);
• modificarile de amplasare si cu mare viteza a structurii ecosistemului, • im
punerea unor ”intrari“ si ”iesi’ r iu

din sistem, altele decat cele naturale; • nerespectarea ciclurilor biogeochim

ice,etc. In sistem ele antropizate omul a reusit prin activitatile sale sa invinga
frontierele biologicc parasind legea reglarilor organice sa isi creeze singur m
ijloace carc sa deturneze in favoarea sa imense cantitati de resurse din mediul
inconjurator si sa le transforme, sa le utilizeze sau sa le transfere de la un
sistem la altul, fara nici o retroactiune imediata. Astfel, omul se sustrage de la
regula generala, introducand pe cale artificiala process liniare (neciclice) cu
consecinte grave in starea de echilibru a sistemelor. Unul dintre num eroasele exem
ple ce se pot da In ace$ sens este si acela al interventiei omului in circuitul
natural al Substantelor (fig. 8 6 ) care are loc intre plante, anim ale si sol prin
indepartarea cxcretiilor si a descurilor rezultate din metabolismul fiintelor vii,
dincolodc limitele ecosistemului, sustragandu-le de la circuitul lor natural,
pentru a le introduce in alte circuite artifieiale ( fig.87). Productia de bunuri m
atcriale este cea care m odifica sistem ele naturale si tot ea este cea care
deverseaza in natura deseurile sale, atat Cazul 1 Cazul 2 ,. . . . . . . t:;> „ ,,
i xc-.-t.-v. ---v tvra-i.iltv.-.vi: s, r v di r ect cat si prin n u jlo c irc a co
n su m a tici .•ydavnjle 56 f^inforc in sal conipte!. aparte* ym neproduetive. In
schema din fig . 8 8 se observa un element a! reddaris deseun sc cadavrej sunt
etoninato artificiai unn caaiizari Gi/ificata ca 111 desfasurarea lor, procesele de
productie sunt alim entate din mediul am biant cu materii I F ig, 87 • In te rv e n
tia o m ului in circuitul n a t u r a l prime si energie obtinute din rezervele de
resurse
102
n a tu ra le . D u p a p ro d u c e re a obiectelor (valori de intrebuintare) si
consumul acestora, se elimina o serie in treag a de deseu ri si energie sub forma
de ealdura. D aca s-ar c o n sid e ra ca rezervele naturale de resurse si energie
sunt inepuizabile si ca spatiul in care sunt depozitate deseurile este nelim itat,
atunci procesele econom ice ar putea fi gandite ca se desfasoara intr-un flux
continuu, fara intrerupere si fara diminuarea lor cantitativa. In realitate insa,
se stie ca resursele nu sunt deloc inepuizabile, iar spatiile oferite de planeta
noastra devin tot mai restranse pentru a face fata tuturor utilizarilor oamenilor.
In acelasi timp, este cunoscut faptul ca intr-un sistem antropic,la fel ca si in
orice sistem ecologic natural, supravietuirea organismelor vii este co n d itio n
al de regencrarea continua a resurselor, substanta fiind necontenit transferata si
reeiclata. Trebuie observat ca intre fluxul de energie si cel al substantei exista
o deosebire. In tim p ce energia este transform abila dintr-o form a in alta
(potentials, cinetica, chimica, termica, etc.), dar niciodata readusa de la o forma
inferioara la alta superioara, ci numai degradata in ealdura care se pierde in
afara sistemului, substanta poate fi refolosita prin reciclare. Cu alte cuvinte, nu
toata cantitatea de substanta care este eliminata ca deseuri trebuie depozitata in
ecosfera ci dimpotriva - o cantitate cat mai mare din aeeasta ar putea fi
refolosita, econom isind astfel resursele naturale. Intensificarea activitatilor
umane, are ca efect negativ producerea unor dezechilibre in ciclurile ecosferice
ale unor elem ente si in special al oxigenului. De asemenea, abaterea fluxului
natural al substantelor nutritive din sol spre cresterea unei anumite specii
(monocultura) in scopuri alimentare sau industriale pentru a se obtine productii
mai mari si de ealitate ridicata cat si posibilitatea folosirii in prod u ctia
agricola a unei cantitati suplim entare de energie obtinuta cu () H ,0 ajutorul com
bustibililor fosili, due la energie solarS 91 14t 0 2 22-10; Kcal o fragilitate a
echilibrului ecologic, ca H ,0 4t 2t urmare a lipsirii sale de autoreglare si co2
HvQ CO, 20 t de posibilitati de autoregenerare. 3000t 6 t Caracteristica principala
a unei culturi vegetale consta in inlocuirea Trarjspiratie Respiritie fitocenozei
naturale printr-o singura boabe specie de planta. Pentru a o btine PN ►4 t
Fotosinteza *B (114 t) 40•!0* productii cat mai mari si de ealitate Paie Kcal * 5t
ridicata, se im bunatatesc condit’ile naturale, prin aplicarea unor tehnici
PB=productia bruta agrico le adecvate, printr-un aport PN=producjia neta H ,o
Substance HO suplim entar de substante nutritive
% %

(apa, ingrasaminte chimice si organice) si prin elim in area din fito cen o za
naturala a tuturor speciilor nocive, fo lo s in d p e s tic id e , e r b ic id e ,

30D0t

t minerale

Fig. 89 • S ch im b u ri de m aterie si en erg ie in tr e un ag ro sistem m ediu

103
insecticide, etc. Eficacitatea energetica a unei culturi vegetale este extrem de
redusa. Schema din fig. 89 arata prin cifre aproximative schimburile care au loc
intre sistemul considerat si mediul inconjurator, precum si proccsele biologice.
exprim ate cantitativ in ecuatiile chim ice referitoare la fotosinteza si
respiratie. In aeeasta schem a se consem ncaza importul de energie solara (2,2 x
IQ9 kcal), importexportul de substante rezultate din proccsele biologice ( C 0 2, 0
2, H 20 ) , precum si productia reala realizata (boabe, paie), exprim ata in
unitati energetice (40 x 10 6 kcal). Se observa ca eficacitatea energetica a
agrosistem ului considerat, este foarte mica de numai 1, 8 %: 40 x 106 x 100 = 1 ,8
% In agrosistem e eficacitatea energetica variaza in tim p atat cantitativ cat si
calitativ in functie de adaosurile chim ice si de carburanti. Populatia unui sistem
urban este consumatoare a unei uriase cantitati de substante si energie, aduse in
cea mai mare parte din afara sistemului. Importul si exportul pe care it realizeaza
o aglom eratie urbana, depaseste cu mult orice transform ari pe care le-am putea
intalni in cazul ecosistemelor naturale. Pornind de la principiile ecologice, in
multe tari s-au experimental modele de sisteme antropizate bazate pe utilizarea
complexa a energiilor solare, a vanturilor, a apei, a solului in asa fel incat sa
nu se p ro d u c a - pe cat posibil • pierderi sau dezechilibre ale sistemului.
Populatia unui sistem urban este consum atoare a unei uriase cantitati de substante
si energie, aduse in cea mai mare parte din afara sistemului. Importul si exportul
pe care il realizeaza o aglomeratie urbana, depaseste cu mult transformari le pe
care le-am putea intalni in cazul ecosistem elor naturale. Pornind de la
principiile ecologice, in multe tari s-au experimentat modele de sisteme
antropizate bazate pe utilizarea complexa a energiilor solare, a vanturilor, a
apei. a solului in asa fel incat sa nu se prod u ca- pe cat posibil pierderi sau
dezechilibre ale sistemului.

n
1

ftetineti !

• Toate organism ele din oricare ecosistem isi desfasoara viata num ai utilizand
energia libera pe care o convertesc in diferite form e de travaliu sau o
depoziteaza in propria lor biom asa. A ceste transform ari se asociaza cu
dcgradarea unci parti din energia libera sub fonna de ealdura. Unica form a de
transfer de energie intre toate niveluriie trofice este energia chim ica rezultata
din fotosinteza. Fluxul de energie unidirectional antreneaza si face posibile
fluxurile cielice ale diferitelor substante ea; (),* C, N, P. S, etc.

/IP LIC M II

• Analizati schem a de mai jo s si explicati circuitul biogeochim ic al unui sistem

antropizat.
^ u n og rg -ngrgC Tcra te --------------------------------------- *
------------------------------- - " .............—--------- E N E R G T E

SO LARA N e ru m e g a to a re M ic ro o rg a n is m e

ur se. a m o n ia c

-► m » cro o rg an ism e

0 0 2

A pS A zot

i C O N di
CD

0 1 i— a;
o
C 7—

T O

a)

C ELULO ZA REZIDUR! (emerge slabS) De§eun organic©

AMIDON I FURAJE (emerge multS) i (emerge mijlocie) Substance nutritive

■i \ .

TfTPirrri rr"

______

Microorganism© din so

104
2
m

STRUCTURA SI DINAMICA POPULATIILOR UMANE *

Structura si diAomlco populatiilor uman*
______________________________
I

Sfi ne reaminfim !

Studiile dem ografice asupra trecutului om enirii aratS o cvolutie num erica intens
accclcrata Isioricii inen^ioneaza pcm ru paleolitic 5 m ilioane de locuitori. iar
pentru Inceputurile erei crcstine 250 m ilioane locuitori Prim ul m iliard de
persoane a fost atins tn anul 1830, al doilea m iliard un secol mai tarziu (1930),
iar al treilea m iliard in 1960, al patrulca m iliard in 1974. al eincilea m iliard
in 1987, iar in 1999 s-a ajuns la al sasclca m iliard de persoane in anul 2Q05
(conform statisticilor actuale) populatia totala a glohului este de 6.46 m iliarde
locuitori, iar pentru anul 2050 se presupune o evaluare totala dc 9,07 m iliarde
persoane.

Populatia umana constituie elem cntul principal al ecosistem elor umane, care se
afla in
interdependenta cu alte sisteme: societatea, economia, alimentatia, cultura etc,
toate avand corelatii si se interinfluenteaza atat direct cat si indirect.
Populatia nationala este definita ca o ”colectivitate de oameni care ocupa un
teritoriu bine delimitat, acela asupra cdruia se exercitd suveranitatea statului
respectiv (V Trebici). Ea poate fi conceputa ca un sistem deschis, cu intrari si
iesiri co n stitu te din nasteri, respectiv decese, avand o structura alcatuita
dintr-o serie de subsistem e (populatia urhana, rurala, activa. inactiva etc)
supuse
D EN S ITA JILE P O P U LA JIEI PE G LOB

mov.ovo

Tientsin Delhi
Crunching IB o m b Mexico

T o k io

I ^?Bangko|

M an ila

-d

Jakarta

Rio d e Ja n e iro Sao P aulo

B u e n o s A ire s lo cu ito ri p erm ila p a tr a ta ( 1 9 8 5 )

O »- 80 200 JO 20 60 200 400

■mmmm

M e tr o p o le cu p n t e a n d milioane de locuitori (1990)'

Fig. 90 • D is tr ib u te po p u latiei u m an e 105

unor in te rd e p e n d e n c e , c o n d i t i o n a l si e fe c te de epoca epoca
epoca c o n e x iu n e in v e rs a ( f e e d 'bronzuluj fierului neolitica b a c k
). S p re d e o s e b ire de aeeasta populatiei mondiale nu i se poate atribui
caracterul de sistem global, ea fiind un a g re g a t, r e z u lta t d in tr-o
insumare a diferitelor populatii nationals, creata doar ca o categoric statistica
de maxima generalitate. Fig. 91 • C re s te re a d em o g ra fica m ondiala N iv e
lu l de asta z i al populatiei planetei( fig.90) este rezultatul unei indelungate
evolutii, incepute de la aparitia omului. Homo sapiens se impune ca specie in urm a
cu numai 50000 de ani, desi urm ele stram osilor sai sunt mult mai vechi. Daca la
inceputurile istoriei, umanitatea a fost caracterizata printr-un ritm de crestere
foarte scazut, abia din a doua jum atate a sec. al XVIIl-lea s-au constatat sporiri
insemnate de populatie (fig. 91). Secolul al XX-lea a reprezentat o epoca unica in
istoria umanitatii, ce se caracterizeaza printrun ritm foarte rapid de crestere a
populatiei, ce a determ inat unul dintre fenomenele defm itorii ale lumii contem
porane - explozia demografica . Aspectele importante care au determ inat aeeasta
dinamica a populatiei sunt: • revolutia industrials (progrese tehnologice,
inovatii,alte procese care au generat dezvoltarea, in general); • revolutia
agricola (cresterea randam entului exploatarii terenurilor, am cliorarea raselor de
animale); • revolutia sanitara (cresterea perform antelor medicale, introducerea
vaccinurilor etc.). Astfel, ritmul de crestere a populatiei umane a atins valori
deosebite in secolul al XX-lea, variind de la 0,65% in 1900 la 0,83 in 1950 si 1,6
% in 1999 pentru ca in anul 2005 sa aiba o valoare de 1 ,2 % (fig.92). A eeasta
crestere spectaculoasa a populatiei explozie dem ografica (baby - boom) - a
caraeterizat in principal tarile subdezvoltate din Africa, Am erica Latina, Asia.
In Europa cresterea

106
85+ 80-84 75-79 70-74 65-69 60-64 55-59 50-54 45-49 40-44 35-39 30-34 25-29, 20-24
15-19 10-14 5-9 0-4 8 varsta

barbati I batrani

femei

barbati batrani GHANA

SUEDIA

45-49 adulti adulti

20*24

m
6 copii | -i " ; ” .. 4 2 0 2 4 % din populatie 6 8 10

varsta

% din populatie

ig. 93 • D ia g r a m s populatiei d u p a v a r s ta : a) ta r a in c u rs de d
ezvoltare; h) t a r a d ez vo lta ta

dem ografica a fost mai putin spectaculoasa, datorita razboaielor, scaderii

fertilitatii, modificarii mentalitatii si a noilor prioritati aparute in cadrul
familiei (fig.93) etc. Analizand sistem ele de crestere pe perioade indelungate
(1850 2000) se constata o stransa legatura intre ele si gradul de dezvoltare
economica. Astfel, in perioadele de trecere de la stadii de subdezvoltare la
dezvoltare, populatia creste fiind conditionata de o natalitate mare si o
mortalitate stationara sau in scadere, pc fondul unei dezvoltari generale care
determina cresterea nivclului de trai. Odata cu trecerea tarilor in stadiul de
state dezvoltate, progresul econom ic si social genereaza noi orientari in
dimensionarea familiei. alte mentalitati si prioritati, care determina o seadere a
natalitatii si respectiv a ritmului de crestere a populatiei.(fig. 94). Evolutia
numerica a populatiei este 2150 - populatia estimate la 10,1 miliarde loc, Restu
determ inata, pe de o 2125 - Populatia estimate la 8,3 miliarde loc. Asiei 2010 -
Populatia terilorTn curs de dezvoltare $e a^teapte s3 fie de p a rte , de m is care
a 3062 fie de cind ori mai mare decSt cea a (Srilor dezvoltate: 6,5 miliarde
naturala a acesteia si 2000 ■6.2 miliarde loc. pe de a lta p a rte de 1950 -1990:
populatia lumii s-a dublat
1980-4,4 miliare 1950 ■Populatia {arilor in curs de dezvoltare

era de trei ori mai mare decat a $riior

dezvoltate

mis car He m igratorii (mobilitatea popula tiei).Miscarea naturala a populatiei im

plica
fenom enele dem ografice legate de natalitate, mortalitate, sold natu ral (d ife re
n ta d in tre natalitate si mortalitate). Ea in terv in e in m od direct in m
odificarea num arului populatiei.

America de Nord 343

1960 1980 2( 1990

2020 Populatia estimate tn 2025 (mil.)

L —

.....— - ............ — — ...........

— ———------------------

Fig. 94 • F.volutia numeric*! a p o p u latiei

107
c o n s titu in d fa c to ru l cel m ai dinamic.(fig.95). Afatalitatea ilustreaza
frecventa sau intensitatea nasterilor in cadrul unei populatii. Indicele folosit
este rata natalitatii (N) care se calculeaza pe baza ra p o rtu lu i d in tre n u m
aru l to tal al nascutilor vii (n) si numarul mediu al populatiei totale (P) exprim
at la 1000 de locuitori intr-un an.______ N ~-g- x
1 0 0 0

S fa d k iM

ridicat

Stadiul 2

Stadiul 3

Stadiul 4
Fluctuate scSzutS

t
na^teri §i decese la 1000 de locuitori pe an

Fluctuate ridicata

Expansiune Expansiune timpurie td r z ie _jRata natalitefii

Cro$terc

Scadere natural a populatiei

naturala populaji

ScSzut exemple aetuale Etlopia Bangladesh, triburi din jungld (Tnainte de 1760)
Peru, Sri Lanka, Kenya Canada. China, Japonia Cuba, SUA Australia (1880-19409
(dup'd 1940)

(1760-1880)

La nivel mondial rata natalitatii 9 (N) se ridica in prezent la 2l%o. La Fig. 95 •

T ra n z itia d em o g rafica nivelul continentelor se afla anumite difercntieri:
Africa 38 %o; Asia 20 %o; Am erica Latina 22%o; A ustralia si Oceania 17 %o;
America de Nord 14 %0; Europa 10 % < > . Mbrtalitatea reflects frecventa sau
intensitatea deceselor in cadrul unei populatii. Indicele folosit este rata
mortalitatii (M), care se calculeaza pe baza raportului dintre numarul total al
deceselor (m) si numarul mediu al populatiei totale (P) exprim at la 1000 de
locuitori la nivelul unui an.

M =# x

1000

In prezent rata mortalitatii la sistem mondial (M) este de 9%o. La nivelul

continentelor se Tnregistreaza urm atoarele valori: A frica 15 %0; Europa 11 % >\
Am erica de Nord 8 % < > ; Asia 7 %«; Am erica Latina 6 %o; Australia si O ceania 7
%o. Diferentele inregistrate la nivelul ratei mortalitatii (M) nu reflecta
intotdeauna decalajele existente in gradul dc dezvoltare econom ica ca in cazul
ratei natalitatii. Deseori tarile dezvoltate, avand o populatie varstnica mai
numeroasa, are valori mari ale mortalitatii decat unele tari mai putin dezvoltate.
M ortalitatea infantila rcflecta intensitatea deceselor copiilor sub varsta de 1 an
in cadrul unci populatii. Rata mortalitatii infantile se calculeaza raportand
numarul deceselor copiilor sub 1 a n (n i) la numarul total de nasteri (n), exprim
andu-se in promile (%o). M, m i x iooo| "KT Rata mortalitatii infantile (M.) este
foarte mare la nivel mondial 54 % < > . Cele mai mari valori ale acesteia se gasesc
in tarile mai putin dezvoltate. > Durata medic a vietii (speranta de viata la
nastere) reprezinta num arul mediu dc ani pe care o persoana il are de trait, in
mod obisnuit. exprim at la nastere in situatia in care conditiile ar ramane
aceleasi ca in momentul de referinta: se calculeaza ca medie a duratelor de viata a
indivizilor unei generatii imaginare, care ar trebui supusa intreaga sa viata
ratelor de mortalitate pe grupe de varsta ale anului dc observare. Speranta de
viata la nivel m ondial este de 67 de ani (65 ani pentru barbati si 69 ani pentru
femei). La nivelul continentelor speranta de viata se prezinta astfel: Am erica de
Nord -* 7 8 ani, Europa — ►75 ani, A ustralia si Oceania — ►75 ani, Am erica Latina
-►72 ani, Asia «► 6 8 ani, Africa _► 52 ani. Diferenta dintre natalitate si
mortalitate reprezinta soldul natural. El poate fi pozitiv sau negativ. In prezent
cele mai mari valori ale soldului natural se inregistreaza in tari precum Mali (32
%o), Ciad

108
(28 %o), Arabia Saudita (27 %o), iar cele mai mici in tarile Europei Centrale si
Estice unde se constata valori negative (Germ ania, Romania, Ungaria, Rusia,
Ucraina s.a.m.d). La nivel m ondial soldul natural este de 12 %o, cel mai mare
fiind in Africa (23%o), iar cel mai mic in Europa (1 %o). Mobilitateapopulatiei se
refera la deplasarile spatiale ale indivizilor cu si fara schim barea dom
iciliului. indiferent de durata absentei din localitatea de origine, cu scopuri
diverse, la distante mai mari sau mai mici. Aceste deplasari determ ina modificari
de ordin social, profesional, economic etc. Ele se pot clasifica in doua mari
tipuri: • deplasari obisnuite , care nu im plica o schimbare de lunga durata a dom
iciliului. Ele se desfasoara ritmic, repetitiv, neprovocand dezechilibre in zona de
origine si cea de destinatie • miscarile migratoriipropriu-zise, caracterizate de
schimbarea de durata sau deftnitiva a domiciliului, care im plica modificari m
ajore in viata acestora. Cauzele migratiilor sunt multiple, diversificate si au un
caracter dual: pe de o parte, respingere (in zonele de origine - de plecare) si pe
de alta, atractie (in zonele de sosire destinatie). Factorii de respingere pot fi:
• economici: declinul resurselor, suprapopularea, scaderea ofertei locurilor de
munca, somajul, veniturile scazute, saracia, decaderea activitatilor economice
etc.; • sociali : lipsa oportunitatilor de a intem eia o familie, aparitia in
familie a unor membri copii, pierderea identitatii in grupul de origine, discrim
inari, etnice, sociale, rasiale, absenta bazei materiale specifice a unor
activitati culturale, educationale, stiintifice; • politici: discrim inari
politice, existenta unor regim uri totalitare, aparitia unor evenim ente
dcstabilizatoare razboaie, revolutii, atacuri teroriste, politici economice gresite
etc.; • naturali: catastrofe, cutremure, eruptii vulcanice, inundatii, fenomene
climatice dezastruoase - uragane. tornade etc. Factorii de atractie sunt in
opozitie cu cei de respingere si sunt mai puternici in general pentru a depasi
eventualele obstacole de pe traseu. • oferta superioara de locuri de m unca; •
oportunitatea obtinerii unor venituri mai mari; • nivel de trai mai ridicat; •
oportunitatea atingerii unui nivel mai inalt de educatie si specializare in
diferite domcnii de activitate; • deplasarea cu partenerul de viata sau in vederea
casatorici: • dorinta de a se integra intr-un nou tip de eom unitate,etc.
Migratiile pot avea eonsecinte importante dc natura demografica, economica,
sociala. Din punct de vedere demografic, se produc modificari semnificative legate
de cresterea sau descresterea numarului de locuitori, modificari ale stincturilor
de populatie, ale indicatorilordemografici in general. Consecinte-c econom ice sunt
legate de forta de m unca constituita de indivizii care migreazS- Pc piata muncii
sunt posibile atat aspecte pozitive cat si aspecte negative, ce afecteaza intr-o
anum ita m asura atat zonele reccptoare cat si pe cele de origine. In plan socio-
cultural se observa in zonele rcceptoare aparitia unei diversitati etnice,
culturale, sociale, ce determ ina redimensionarea relatiilor intre grupuri.
Indicatorul folosit este soldul migratoriu (migratia neta AM). El este rezultatul
diferentei dintre numarul sosirilor (I) si numarul plecarilor persoanelor (E) dintM
m anum it spatiu. AM = I - E Soldul m igrator alaturi de soldul natural determina m
iscarea populatiei.
A

109
I

Rctincti # f !
In cadrul ecologici um ane, populatia rep rezin ta nu num ai factorul activ, care
conditioneaza echilibrul

ecosistem elor ci si scopul final al acestui echilibru. De aceea se poate spune ca

ea reprezinta atat subiectul cat si obiectul ecologici um ane. Al doilea pol aE
sistem ului, m ediul. daca este privit in relatie cu sistem ul m ondial al
populatiei, poate duce la concluzia unor solutii relativ usoare privind problem ele
dem ografice: planeta noastra ofera conditii de v iata unci populatii m ult mai num
eroase decat astazi. S ubsistem ele regionale, nationale etc, in conditiile
relatiilor sociale si internationale actuale, com plica insa problem ele si le fac
deosebit de dificile.

/IP L IC M» II
D eterm inati pe baza datelor statistice-evolutia num erica a populatiei din
localitatea voastra in ultim ii 2 ani.

Anolix« statistic* a lt structurii si diAomicii p^pulotllSar*

Pentru cercetarea unui ecosistem este necesar sa identificam in primul rand
speciile componente si efectivele lor, precum si m odificarile care se produc in
timp in structura lor. Cercetarea ecologica se realizeaza folosind atat informatii
empirice cat si informatii rezultate in urma unor metode de cercetare stiintifica,
* * 7statistica etc. In urma acestei cercetari complexe membrii eehipei isi
diferentiaza sarcinile pe eompartimente majore. Sa consideram ca avem ca tema de
studiu structura si dinamica unei populatii intr-un ecosistem antropic - calcul
statistic. Care este planul cercetarii: -identificam suprafata ecosistem ului de
cercetat pe care o notam cu S; -alegem suprafetele din care vom lua probe, notam cu
s suprafata unitatii de proba. In acest caz pentru stabilirea populatiilor
componente si mai ales a efecti velor acestora exprimatc in numarul de indivizi / n
r . trebuie sa prelevam:

N --1

unitati de proba

N ’ = num arul de indivizi / unitatea de proba M ultimea relatiilor N ? privind num

arul dc indivizi / unitatea de proba in cadrul unei populatii din ecosistem
reprezinta populatia statistica corespunzatoare definita de urmatorii parametrii: |
i= m e d ia (in c a z u l n o s tru m ed ia re a la a n u m a ru lu i de in d iv iz
i / m 2); G2= v a ria n ta (d o m e n iu l re a l de im p ra s tie re al v a lo r
ilo r in d iv id u a le ); a “ abaterea standard: V= x 100 ; coeficientul de
variatie;

V = populatia statistica corespunzatoare M odalitatea practica de determ inarc a

parametrilor ce alcatuiesc populatia statistica:

110
a ) Se extrage o proba alcatuita dintr-un num ar de unitati (n) mult mai mic decat
numarul maxim (N \) care corespunde zonei de cercetare. Proba trebuie sa fie
reprezentativa pentru populatia statistica. Marimea unitatilor de proba, depinde de
scopul urmarit, grupul studiat, de distributia spatiala a elem entelor; fiecarui
cercetator ii revine sarcina ca pe baza observatiilor preliminare, sa aleaga cea
mai buna solutie. ' b ) Din analiza celor n unitati de proba prelevate la un m om
ent dat rezulta o multime n de valori privind n° de indivizi / unitatea de proba. c
) Notam cu x variabila noastra si ordonam dupa marime cele n valori ale sale,
alcatuind un sir de variatie. Atunci cand amplitudinea domeniului este foarte mare,
este necesar sa se imparta intr-un numar de intervale egale. fiecarui interval
fiindu-i caracteristica o valoare centrala (x). d ) Se transforma sirul de variatie
intr-o distribute de frecvente, suma frecventelor este egala cu n.
f fx fx ‘

n=Zf

2 fx

Zx2

Z fx 2

e) Fiecarei distributii de frecvente ii sunt asociati tcrmenii fx, x2, si fx2,

necesari pentru calcularea indicilor statistici ai probei. media aritm etica & ^ ^
S=
^ s2

a^ atere stan^ard

Indicii statistici ai probei estimeaza cu un anumit grad de precizie dependent de

numarul unitStilor de proba, parametrii populatiei statistice. Pentru distributia
de frecvente a probei se utilizcaza ca modele urmatoarele distributii teoretice: 1.
Distributia binominal pozitiva - reprezinta un model potrivit in cazul in care
variatia este sem nificativ mai mica decat media ( cr2< p ). Este o m etoda rar
utilizata ca model pentru probele analizate in cercetarea ecologica.
G2
=

\1
. • • . • • • • • 4

2. Seria Poisson este folosita ca model atunci cand varianta nu difera semnificativ
de medie ( a 2 ~ (J ). 3. D istributia binom inal negativa, este considerata ca
fiind modelul cel mai adecvat in situatia cand varianta este sem nificativ mai mare
decat media ( cr2> |j ), iar distributia spatiala a

•V
a Randomizat b Uniform c Grupat

indivizilor populatiei din care s-a extras proba este grupata. 4. Distributia ia in
consideratie toate valorile posibile din cadrul domeniului de fluctuatie. Ea este
reprezentata in general de un parametru masurabil (lungimea, greutatea
indivizilor).
Fig. % • T ip u ri d e d is tr ib u te sp atiala: a) ra n d o m iz a t; b )u n ifo
rm ; c) g ru p a t

111
Compararea probctor
Dupa ce s-au analizat probele prelevate si s-au calculat densitatile populatiilor
identificate, trebuie sa se demonstreze ca valorile densitatii calculate pentru
fiecare moment de prelevare a probei, sunt cu adevarat consecinta modificarii
raportului dintre procesele care asigura intrarea si iesirea indivizilor la nivelul
populatiei eercetate sau nu, A In acest sens form ulam presupunerea ca una dintre
solutii este adevarata. Aeeasta form ulate este cunoscuta in analiza statistica ca
ipoteza de nul (H0). Prin ipoteza de nul presupunem de obicei ca probele nu se
diferentiaza sem nificativ si ca urmare m ediile si variantele lor ar estim a
parametrii populatiei statistice. Hq: \x\ - fi2 i 0 2 i - 0 22 L_ Pentru
verificarea ipotezei de nul se folosesc teste de semnificatie, parametrice (cand se
cunoaste faptul ca una dintre distributiile teoretice caracterizate anterior
reprezinta modelul adecvat al probei) si neparam etrice (acestea nu implica
conditia de a cunoaste tipul de d istrib u te care ar reprezenta modelul probei).
Prezentam cateva din cazurile in care ipoteza de nul este verificata aplicand teste
parametrice. a) com pararea a doua probe mari
Proba I xi I indicii statistici calculatf ni num arul de unitati de proba

Sfj

Daca n si n 0 > 50 se poate aplica teorem a limitei eentrale si atunci

distributiile din care provin mediile aproximeaza distributia normala a populatiei
si numarul de unitati de proba. Abaterile standard ale m ediilor sunt: V S , 2 /
n , si respectiv V S 72 / n 2. Teorema limitei eentrale fiind aplicabila fiecarei
probe, distanta dintre m ediile calculate are o d istrib u te norm ala in jurul lui
0 , cu abatere standard egala cu abaterea standard a diferentei dintre medii.
Atunci diferenta dintre mediile probelor (X, X2) se fala la ”d 4 t abated standard
fata de 0 .
diferenta dintre m ediile probelor

x ^x 2
-Js,2 /

^~ abaterea standard a diferentei

I S i / n-

Raportul d este o variabila norm ala cu media 0 si ia valori pozitive si negative.

Daca d > 1,96, ipoteza de nul cu privire la medii este respinsa ( M i^ M 2 ) pentru
nivelul de sem nificatie de 5 % si daca d > 2,58 ipoteza este respinsa pentru
nivelul de sem nificatie de I % (probabilitatea ca ipoteza de nul cu privire la
medii sa fie adevarata este mai m ica decat 0,05 si respectiv 0 ,0 1 ). Pentru
varianta ipoteza de nul este verificata aplicand testul F. r»2
tr
S

r - T T unde variatia de la num erator este totdeauna > decat cea de la numitor. •2
| Valoarea calculata pentru F se com para cu cea care corespunde nivelului de
semnificatie 5 % si numarul gradelor de libertate: V = n, 1 pentru num erator si
V , = n. 1 pentru numitor.

1 !

112
b) Compararea a doua probe m ici care aproxim eaza seria Posson (

oz =

) cand varianta

nu difera sem nificativ de medie. Daca am bele probe au produsul n ^ si respectiv n

2m 2 > 30 atunci se aplica testul d;

m\ - m 2 yjm ] / n] /+ m 2in 2

~x2 In ] + xi In.

unde m, si m., estim eaza param etrul din seria Poisson si m, = X, = S , 2

respectiv m, = X 2 = S22. Daca (d) > 1,96 sau (d) > 2,58 ipoteza de nul este
respinsa pentru nivelele de semnificatie de 5 % si respectiv 1 %. Daca testele sunt
atat de mici incat m n si m 2n >< 30 atunci se aplica transform ari le adecvate (VX
sa u VX + 0 ,5 ) inainte de a folosi testele asociate distributiei normale. Cand d
(- 1,96 ; 1,96) diferenta nu este sem nificativa si populatia se distribuie intam
plator; d > -1 ,9 6 diferenta este sem nificativa si populatia are
distributieuniform a; d > 1,96 diferenta este sem nificativa si populatia are
distributie grupata. S-a stabilit un num ar relativ mare de indici utilizati pentru
determinarea si compararea tipurilor de distributie spatiala in cazul populatiilor
naturale. In tentativa de a gasi o cale ideala pentru rezolvarea problemei s-au
avut in vedere cateva criterii: • indicele ar trebui sa ia valori reale si continui
pe intreg domeniul care ar include uniformitatea ideala (num ar egal de indicii in
fiecare imitate de proba), distributia randomizata (S 2 = X) si gruparea maxima
(toti indivizii sc afla intr-o unitate de proba). • ar trebui ca indicele sa nu fie
independent de marimea unitatii de proba, de numarul unitatilor de proba (n), de
media probei (X ) si de num arul total de indivizi de proba ( Xx ) • sa se
calculeze cu usurinta pornind de la un volum mare de date empirice si sa aiba o
mare putere de rezolutie in com pararea probelor care vizeaza aceeasi populatie sau
populatii diferite. In general populatiile naturale, vegetale si animale pot avea
distributie spatiala sau grupata. Indivizii unei populatii pot avea distributie
spatiala intam platoare atunci cand pozitia in spatiu a fiecarui individ este
independenta de pozitia celorlalti indivizi. Aeeasta conditie este rar intalnita
datorita modului de organizare al populatiilor naturale si relatiilor pe care
acestea le au cu alte populatii sau factori abiotici din cadrul ecosistemelor.
Complexitatea relatiilor din interiorul populatiilor naturale, a relatiilor
interspecifice, precum si a relatiilor cu factori abiotici determina in marea
majoritate a cazurilor o distributie spatiala grupata.

I fietincli!
- Exista o diferentiere in spatiu a densitatii ecologice si deci a efectelor
factorilor dependenti de aeeasta si, ca urmare, pentru descrierea dinamicii marimii
populatiei, se impune delim itarea in spatiu a gruparilor cu cat mai mare
acuratete, precum si m odificarile in timp a gradului de grupare.

113
IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE ImpGctuI on(rof»ic osupro
•coslstemeler natural*
Sfi ne reamintim !
Traim in , cadrul naturii profund modifieate, ca urmare a activitatii omului; B
iosfera actual^ se deosebeste de biosfera secolului al X V III-lea cand fata
P5mantului nu era brazdata de drum uri de fier si sosele » » asfaltate, cand
atmosfera nu era poluata cu fiim de fabrica. gaze de esapament si alte substante
chimice, cand apcle curgitoare si lacu rilc nu erau locuri de deversare a d eseu
rilo r * industrial; Omul a in terv.cn it in procesele din biosfera atat ca un co n
stru cto r de ecosistem e $i peisaje, cat si ca un factor de perturbare a
funetforiarii unor procese naturale, deosebit de im portante pentru viatS si
economic (formarea resurselor naturale dc hrana. a minereurilor si energiei. ca si
in ciclul apei). Deteriorari ale m ediului au existat in tot decursul trecutului
geologic, fiind provocate de cauze naturale, cum ar fi sirul lung al cataclism elor
consum ate de istorie : seisme, dereglari clim atice, furtunile de praf, eruptiile
vulcanice, inundatiile, etc. Toate aceste deteriorari „naturale“ din trecut, unele
cu efecte de amploare planetara, le putem intalni si astazi. Orice fiinta vie
intretine schim buri neintrerupte cu celelalte com ponente ale ecosistem ului, fapt
care produce m odificari perm anente in m ediul ineonjurator. In cazul
ecosistemelor naturale aceste modificari sunt, de cele mai multe ori, de proportii
reduse si se petrec cu viteze mici, incat este posibil ca echilibrul ecologic sa
fie oricand restabilit, pentru mentinerea intacta a structurii si functiunilor
intregului sistem. Intre om, ca de altfel intre toate vietuitoarele, si mediu are
loc un permanent schimb de materie, energie si informatie. In prima perioada de
dezvoltare a societatii omenesti, om ul a produs in mediu schim bari, indeosebi
prin activitatea de procurare a hranei - in faza de culegator sau de pescar. In
aeeasta perioada acti vitati le fiind reduse se incadrau perfect in ciclurile
naturale, iar prezenta sa nu putea sa produca un dezechilibru ecologic. Prima
activitate umana care a afectat in mod deosebit mediul a fost agricultura, prin
care unele ecosistem e naturale (mai ales paduri) au fost inlocuite cu
agrosisteme(fig.97). Corelat, cu mijloacele simple de care dispunea, omul a produs
la inceput modificari lente care au permis diferitelor organisme sa se adapteze.
Ulterior, paralcl cu cresterea populatiei umane, d ar si cu d e z v o lta re a s
tiin te i si tehnologiei, interventia om ului in natura a produs schimbari din ce
in ce mai profunde si mai rapide. Astfel ajutorul focului , toporului si

pluguluL omul a schitnbat fata lumir.

Uriasa prcsiune a omului s-a e x e rc ita t, in d e o se b i, in u ltim e le d e c
e n ii p rin a c c e le ra re a industrializarii si a urbanizarii. prin
114
cresterea populatiei globului si prin risipa resurselor oferite de natura
(combustibili, minereuri metalifere, de lemn, etc). Unele terenuri petrolifere
vestite in prim ele decenii s-au epuizat si au fost parasite cu pamanturi ravasite,
inutilizabile. Altele noi, le-au luat locul, intrand in productia mondiala ca
fruntase : Orientul Apropiat, Africa de Nord, Canada, Nigeria, etc. In alte tari
sondele si platform ele litorale, exploateaza sub apa cantitati uriase de petrol.
La fel s-au intensificat, in timp, exploatarile de minereu de fier, cupru, bauxita,
etc. Toate aceste exploatari au avut loc atat in galerii de mina cat si la
suprafata prin excavatii adanci si decopertari. cu inaltarea in apropiere a unor
mari coline de pamant, pe care ani de-a randul nu a crescut nici un fel de
vegetatie. La acestea se adauga exploatarea pe scara larga a rocilor de
constructie. a lemnului padurilor si implicit sacrificarea florei si faunei aflate
pe locurile cu cele mai intense activitati econom ice, un mai marc trafic al
circulatiei, sub influenta covarsitoare a m arilor centre urbane. Rezultatul
acestor activitati este degradarea echilibrului natural foarte inalt pe anumite
teritorii. Daca oamenii au reusit ca in decurs de 35 de ani sa dubleze productia
industrials, iar in 7 - 10 ani sa dubleze productia dc energie electrica, ei au
fost si autorii unei serii intregi de actiuni distrugatoare. Astfel. ei au redus
posibilitatile de autopurificare a biosferei, datorita m arilor cantitati de
substante toxice si reziduuri aruncate in natura (poluare); au provocat prem izele
unui dezechilibru in balanta oxigenului si ale reducerii ecranului de ozon, au
poluat oceanele prin scurgeri m asive de substante nocive pentru flora si fauna
marina. Prin impactul uman asupra mediului inconjurator.; intelegem toate
modificarile, care se situeaza in afara legilor ecologice. suferite de mediul
natural, ca urmare a activitatilor omenesti.

El poate fi exprim at prin re.la.tia:

in care:

1 Impactul populatiei umane asupra mediului; N - numarul populatiei din ecosistem

ul considerat; q = cantitatea de substante pe cap de locuitor, care este dislocata,
transformata, depozitata

DespSduriri abuzive

Des^eienirea s.tepei silvQstepei.savanei

VSnat §i pescuit abuziv

Incendieri

Introducers de soiuri de plante cultivate

Radiatii. Experiente nucleare

Zgomote cu intensitate mare

Degradarea mediului prin acjiuni antropice

Diverse constructs (civile, industriale)

Poluanti

Conflicte militare

Cresterea necesarului alimentar

Modificari genetice
Fiu. 98 • D e g ra d a re a m ediului d a to rita im p actu lu i u m an
115
sau transportata in / din sistem; S = intinderea biotopului; 6 = randamentul
ecotehnic al activitatilor umane. Impactul este direct proportional cu num arul
populatiei si - coneom itent - cu volumul activitatilor umane. El devine cu atat
mai mare, cu cat populatia creste mai mult si totodata, cu cat activitatile umane
implica consumuri mai ridicate de materie si energie. In acelasi tim p im pactul
este invers proportional cu m arim ea biotopului, deoarece atat dislocarea unor
Fie. 99 P o lu a rea apei cantitati de substante cat si depozitarea lor sunt cu
atat mai dezechilibrate pentru mediul natural, cu cat biotopul are o intindere mai
mica. Formele sub care se prezinta impactul uman asupra mediului sau inconjurator
sunt foarte numeroase si variate (f!g98): defrisarile masive de paduri;
desertificarea stepelor, destelenirile de pajisti; extensiunea eroziunii solurilor,
care scoate din circuitul productiv sute de mi i de hectare; poluarea raurilor,
lacurilor(fig.99), a apelor marine de pe platformele litorale; poluarea atmosferei
in arealele marilor aglomerari industriale(fig. 1 0 0 ) si a marilor orase;
distrugerea unor specii de plante si animale; extensiunea rapida a cailor de com
unicatie moderne(fig. 1 0 1 ), care se intind ca o retea tot mai dcasa; vanatoarea
si pescuitul; pastoritul cu efecte profunde asupra ecosistemelor, etc. Crearea de
catre om a ecosistemelor antropice de tipul agrosistemelor, in care fitocenoza
naturala este inlocuita printr-o vegetatie controlata, a privilegiat cresterea
posibilitatilor de obtinere a unor resurse de natura vegetala mereu sporite, au
stim ulat productia vegetala, ea.utandu-se noi posibilitati de extindere a
suprafetelor cultivate, cat si imbunatatirea randamentelor prin aplicarca unor
tehnici perfectionate (mecanizari, chimizari, fertilizari, etc). Padurile au
constituit surse de lemn pentru; constructii, combustibil. fabricarea hartiei, a
mobilei. Ele au fost exploatate fara discemamant, fara a se tine seama de
dezechilibrele create in aceste ecosisteme, de rolul lor igienico-sanitar, elem ent
peisagistic, mediu de viata p e n tru n u m e ro a s e sp e c ii de a n im a le . P
a d u rile influenteaza clim a locala si regionala m oderand-o. Distrugerea lor
duce la desertizare. Domesticirea animalelor, ca si cultivarea plantelor s-a
inscris in istoria civilizatiei printre cele mai insemnate actiuni ale omului
indreptate asupra naturii. M odificarea conditiilor naturale de viata ale
animalelor, prin domestieire a dus la o dinamica numerica cu totul alta decat in
starea de salbaticie. In timp ce in natura. fluctuatia num erica pe un teritoriu
dat depinde de cantitatea de hrana in biotopul respectiv, conditiile de
• )

116
hrana ale animalelor domestice sunt complet schimbate. Perfectionarea continua a
metodelor zootehnice, a determ inat, pe plan m ondial, o evolutie ascendenta a
septelului. Cu toate acestea resursele de origine animala sunt insuficiente
datorita cresterii numerice a populatiei. Datorita sporului dem ografic si
civilizatiei umane, nevoia de peste a crescut,intensificandu-se sim titor
pescuitul. Datorita supraexploatarilor, anumite zone care in trecut furnizau m ari
cantitati de peste, au devenit com plet saracite. Este cazul sardinelor din Oceanul
Pacific, care populau coastele am ericane din Alaska si pana la sud de California
si altele. In afara de pesti, numeroase alte specii din ocean prezinta interes:
nevertebrate (tnidiile, stridiile, crevetii, crabii) si unele venebrate (balene).
Acest pescuit salbatic, nerational si neeconomic determina scaderea numarului de
vietuitoare chiar pana la disparitia unor specii. Practicarea intensiva a
vanatoarei a condus la rarirca sim titoare a populatiilor unora dintre anim alele
salbatice, anumite specii fiind chiar pe cale de disparitie. Se apreciaza ca in
ultimele patru sute de ani au disparut com plet peste 300 de specii, iar astazi
sunt pe cale de disparitie 297 specii de m am ifere, 359 dintre pasari, 187 dintre
_____ _ _______________________ _ reptile si amfibieni si 79 dintre pesti. iti&mmm
POLUAREA. AERULUI P rin in tro d u c e re a de s p e c ii in ecosisteme, fie
intentionat sau neintentionat se pot g en era cresteri n e o b isn u ite ale num
arului indivizilor acestora (explozie Wm eeologica), ceea ce constituie adevarate
Strat d e catastrofe ecologice si economice. Un e x e m p lu de in tro d u c e re
neintentionata este aducerea catorva tantari din specia Anopheles gambiae , vectori
ai malariei, de catre o nava militara din Dakar C & ax*tl .3e zxr+sok D to x x l d
t; c a rb O i si rr^tan (A frica de Vest) pe coasta rasariteana a Braziliei.
Tantarii s-au raspandit in lungul ; 4P /is fteopa co a ste i, au p atru n s in in
te rio ru l ta rii, .y A'. , wvliHi producand o puternica epidemie de m alarie
v .v

in urma exploziei num erice a acestora. M c ta n J" M e ta n O adevarata catastrofa

s-a produs cand acum aproxim ativ un secol, afidul Phyloxera vitifolii a patruns
din America in O xizi d e aa* D io x td cte c a r b o n 5 F ranta, d istru g an d
cu ltu rile de vita pc »o jl q h * suprafete imense. Atunci a aparut ideea de a
altoi soiurile europene de vita pe cele americane rezistente la filoxera. Astfel a
fost i Fig. 102 • Surse* dc p o lu arc staviIita invazia acestui afid. Un alt exem
plu se refera la gandacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata ), important
daunator al cartofului. A eeasta insecta are o mare raspandire si pana in prezent
nici o m etoda de combatere nu a reusit sa -1 distruga. Introducerile intentionate
de specii straine in diferite biocenoze s-au facut si se fac in cele mai diferite
scopuri plante de cultura (alim entare, esente lemnoase, decorative), anim ale
pentru scopuri alim entare, cinegetice, estetice, Efectele acestor introduceri de
cele mai multe ori, sunt cu totul

117
neprevazute, nedorite si pagubitoare atat pentru eeonom ia umana, cat si pentru
ecosistem e naturale corespunzatoare care se deterioreaza. Deseori, vorbind despre
impactul omului asupra mediului inconjurator, se fac referiri la poluare.

Ea reprezinta o modificare mai mult sau mai putin daunatoare atat pentru om cat si
pentru speciile din ecosistemele naturale si artificiale, afactorilor de mediu
(abiotic si biotic) datorita introducerii in mediu a poluantilor (deseuri ale
activitatii umanefig. 102). Poluanti pot fi: substante chimice (pesticide, titei,
gaze, substante organice), factorifizici (ealdura, radiatii ionizate. etc) sau
biologici (germeni
patogeni). Fiind consecinta a activitatii um ane, poluarea creste (in intensitate
si com plexitate) direct proportional cu cresterea num erica a om enirii, cresterea
necesitatilor umane si dezvoltarea de noi tehnologii. Deoarece nu se cunosc in am
anunt limitelc adm isibile ale poluarii atat pentru securitatea omului cat si a
securitatii principalelor ecosistem e ale ecosferei, exista o tendinta de
subapreciere a efectelor acesteia. Aeeasta ignorare a im portantei poluarii se
datoreaza de cele mai m ulte ori lipsei unor efecte imediate asupra populatiilor
ceea ce creeaza o falsa impresie a caracteruiui inofensiv al factorilor respectivi.
Dar agresiunea omului asupra ecosistemclor naturale depaseste mult sfera poluarii.
La aeeasta trebuie adaugata o serie de alte cai de deteriorare ca: -extragerea din
ecosistem e a unor eomponenti abiotici sau biologici; -introducerea de elemente
biologice floristice si faunistice care due la schimbarea echilibrelor ecologice, a
structurii trofice. a producti vitati i biologice; -modificari ale unor intregi
suprafete prin mari constructii sau lucrari hidroameliorative; -desfasurarea unor
activitati generale ale omului afectand in diferite moduri cele mai variate
ecosisteme. Este foarte important sa tinem cont ca degradarea mediului este un
fenomen deosebit de complex, determinat de numerosi factori ecologici, economic!,
sociali, politici.etc. care interactioneaza si care influenteaza printr-un proces
de feed-back, multele si variatele sfere ale activitatii umane. De aceea, in
conceptia ecologiei umane, mediul si toate activitatile econom ice sunt incadrate
intr-o singura unitate sistem ica in interiorul careia au loc toate schim burile de
materie si energie.

Rctincti
• A tata vrem e cat sursele naturale pentru alimentarea proceselor economice
specifice societali omenesti, cat si deversarea tuturor deseurilor si reziduurilor
activitatii sale, nu au trecut de o anum ita limita, sub care ecosistem ul natural
mai avea capacitatea sa proprie de redresare a echilibrului ecologic, nu a existat
nici un pericol care sa tulbure relatia dintre om si mediul sau inconjurator. Dar,
aparitia societatii de super-consum si a tendintelor de acaparare a resurselor
terestre, determina aparitia »crizei ecologice“ Omul fabricand prea mult, consumand
prea mult, eliminand prea mult ar putea sa-si puna in pericol chiar existenta sa,
prin efectele propriului sau impact asupra naturii.

/IPLICKT1E

1. Identificati in localitatea voastra efectele impactului antropic asupra

peisajului natrural. 2. Realizati diferite proiecte de m ediu prin care sa
propuneti atenuarea sau inlaturarea unor cauze ce determina deteriorarea
echilibrelor naturale din localitatea sau imprejurimile localitatii voastre.
118
Evidentierea impaetuliii antropic astajsrt* ecosistem elor
Multi locuitori ai lumii au inteles pericolul degradarii mediului am biant ca pe o
am enintare a vietii, si-si manifesta ingrijorarea cerand m entinerea calitatilor
mediului si a echilibrului naturii. Presa se alatura si ea, adesea, in favoarea
acestei actiuni. M ulte organism e internationale si organizatii ale societatii
civile au convocat reuniuni cu participare mondiala pentru apararea mediului
inconjurator si ocrotirea naturii. In multe tari - inclusiv Romania - s-au luat
masuri de prevenire sau de indreptare a situatiilor precare, intarite prin
legiferari bine fundam entale. S-au initiat si prom ovat program e de cercetare
stiintifica pentru cunoasterea si evaluarea starii habitatelor, a speciilor din
flora si fauna salbaticS si a altor bunuri de patrim oniu natural. S-au prom ovat
proiecte speciale desiinate ocrotirii si conservarii habitatelor naturale,
biodiversitatii, restaurarii habitatelor deteriorate, refaccrii unor populatii
viabile de specii am enintate cu disparitia. S-au intocm it planuri de m anagem ent
ale rezervatiilor biosferei si altele, Prezentam mai jos m etodologia de intocm ire
a unui proiect. Un proiect are 4 com ponente principale: L De ce? : O expunere a
problem ei rezolvabile. Contextul problemei 2. Ce? : Reformularea problemei
rezolvabile. Obiectivele muncii sau a ceea ce dorim sa reafizam 3. Cum? : M
etodologia care este folosita pentru rezolvarea problemei 4. Evaluarea : Cum vom
masura (evaluaj efectul sau eficacitatea proiectului. Care este cel mai important
lucru de masurat. La inceputul planului se pune titlul, numele si adresa. Dupa
evaluare, se adauga o lista a facilitatilor si resurselor pe care le avem ce vor fi
necesare pentru proiectul in cauza precum si o program are a pasilor pe care ii vom
face pentru a aplica proiectul propus. Dezvoltand obtinem pentru: De ce? aeeasta
com ponents va trebui sa includa o simpla declaratie (de prefer at intr-o singura
fraza) stabilind care este problema. De asem enea se stabileste pe scurt originea
sau istoria problemei, cum a aparut si cum afecteaza sanatatea subiectilor
proiectul. Daca avem acces la statistici sau lucrari, studii, cercetari anterioare
facute pentru aceeasi problema trebuie sa ne referim la ele pentru a sustine
punctul de vedere. Stabilim scopul problemei si cum vom imbunatati sanatatea
subiectilor. Ce? - este important sa fim cat mai specifici si creativi posibil. Nu
este suficient sa spunem ca vom face o serie de 1 0 conferinte ci trebuie spus cum
se vor face efectiv, unde si cand vom face aceste conferinte, care va fi publicul
caruia ne vom adresa, ce dorim sa transmitem. Cum? in aeeasta sectiune va trebui sa
descriem detaliile solutiei noastre. Va trebui sa fumizam cat mai multe informatii
despre persoanele ce vor iucra la proiect si ce anume vom face. De exemplu: cum vom
aduna persoanele cu care vom Iucra, cate persoane vor fi anchetate, daca vom folosi
voluntari, cum ii vom selecta si pregati, cate sesiuni vom organiza, ce fel de m
ateriale didactice vom folosi, ne vom folosi de evenim entele sociale, vom folosi
piiante, cum le vom distribui, etc. (cu cat vom da mai multe detalii pentru fiecare
pas al proiectului acesta va fi mai bun). Evaluarea este o parte foarte importanta
a proiectului Daca nu vom masura efectul a ceea ce am facut nu vom sti niciodata
daca am rezolvat problema sau nu. Trebuie sa fim onesti si autocritici in evaluare.
Nu trebuie sa ascundem daca am esuat in realizarea obiectivelor. Vom folosi aeeasta
ca pe un proces de invatare, astfel incat nici noi si nici altii sa nu faca
aceleasi greseli in viitor. Asadar evaluarea este masura suceesului sau esecul
solutiei noastre, a problemei pusa spre rezolvare. 119
Septembrie

2007

Fig. 103 • E x em p lu de p lan ifica re

O alta p arte fo arte im p o rtan ta a m etodologiei planului de masurare este o

expunere separata a tuturor facilitatilor si resurselor de care avem nevoie pentru
a term in a proiectul. Vom avea in vedere resursele locale disponibile (resurse
umane precum si fondurile si resursele naturale). Vom incerca sa includem tot ce
vom avea nevoie pentru realizarea planului proiectului. In situatia in care
descoperim ca unele resurse nu sunt disponibile se discuta cu colaboratorii si cu
ceilalti p artic ip a n t la w orkshop, existand posibilitatea ca unul dintre ei
(sau mai multi) sa vina cu resursele

necesare. Este important de asemenea sa facem un program precis pentru a sti cand
acesti pasi diferiti vor avea loc in proiectul propus. Se va stabili durata
proiectului, responsabilitatile si finalul proiectului. Prezentam in figura 103 un
exemplu de planificare; (pot fi folosite si alte moduri de programare care pot fi
la fel de bune): Se va introduce in planul proiectului o metoda prin care se m
asoara eficacitatea proiectului in saptam anile si lunile care urmeaza.

EFECTELE D ETERIORARII ECOSISTEMELOR ASUPRA SANATATII UMANE

Sfi ne reaminlim !
Aspectul functional al ecosistemelor antropice se modifies extrem de rapid datorita
interventiei umane, care s-a intensificat in prezent, devenind pe alocuri
hotaratoare; Poluarea prin toate formele ei, m odifica elementele mediului natural;
Dercglarea unui elem ent al naturii se rasfrange asupra intregului geosistem
distrugand pana la anularea posibilitatilor de vietuire; Toate acestea au avut si
au o influenta nefavorabila asupra sanatatii oam enilor Starea de sanatatc a
oamenilor ce populeaza un anumit ecosistem antropic reprezinta un criteriu
important de caracterizare a acestuia si reflecta corelatia dintre multitudinea si
amplitudinea modificarilor antropice si m anifesterea unor diverse m aladii ce
afecteaza populatiile umane Starea de san itate a populatiei um ane se situeaza. in
prezent, la nivel superior fata de trecut, indeosebi prin reducerea mortalitatii
(generate si infantile) si prin prelungirea duratei medii de viata:
120
7 0 - 7 2 ani la barbati si 74 - 76 ani la femei (in tari dezvoltate). De asemenea,
au scazut imbolnaviriie prin boli infectioase siparazitare etc. Starea de sanatate
a populatiei lumii nu multumeste insa din toate punctele de vedere. O mare
proportie a populatiei adulte si varstniee este suferinda de boli cronice si
degenerative, iar o proportie din ce in ce mai mare a populatiei tinere sufera de
Tmbolnaviri m ergand uneori, pana la deees prin manifestari morbide acute, cronice
si prin accidente. Bolile psihice au o feeventa mai mare in prezent, dupa estim
arile unor specialists ca urm are tocmai a unor complexe ecologice
necorespunzatoare ale populatiei umane actuale. Un factor important care a
detreminat deteriorarea ecosistemelor naturale si implicit deteriorarea sanatatii
umane este civilizatia, adica tchnicizarea si urbanizarea. Centrele urbane prezinta
o serie de factori ecologici negativi caracteristici: aglom eratia. zgomotul,
ritmul trepidant, stress-urile psihice, sedentarism ul, poluarea cu toate form ele
ei: fiziee, chimice, biologice, etc. Acesti factori determ ina cresterea frecventei
accidentelor, bolilor pulmonare, cardiovasculare, tuniorilor, bolilor neuropsihice
si psihosomatice. Statisticele arata ca anumite cazuri dc boala si deces au o
frecventa mai mare in epoci si zone caracteristice dezvoltarii tehnice. Suplinirea
de catre masini a miscarii si a muncii fiziee, alaturi de factorii cnumerati
determina cresterea numarului de im bolnaviri in anum ite dom enii ale patologiei
um ane, cum ar fi tum oriie m aligne.bolile cardiovasculare, bolile de
nutritie(fig. 104), de respiratie, cariile dentare etc. Corelatiile stiintifice si
comparatiile intre diferite gmpe de populatie arata, adeseori, ca civilizatia. in
genere modul de viata al lumii contem porane evoluate prezinta aspecte negative
care se rasfrang asupra sanatatii. desi nu trebuiesc neglijate avantajele si
beneficiile progresului tehnic. M ortalitatea populatiei urbane este mai mare decat
a celei rurale (fenom en accentuat la inceputul revolutiei industrials pana in anul
1900). Astazi. prin reducerea diferentelor intre mediul urban si cel rural, prin
atenuarea aspectelor negative ale oraselor (uneori prin introducerea acelorasi elem
ente negative la sat), starea dc sanatate tinde spre egalizare. Cand diferentele
sunt mai mari si starea de sanatate difera. Pe ansamblul populatiei. al
morbiditatii si mortalitatii generate exista oscilatii dc la o tara la alta, de la
o epoca la alta si chiar de la o categorie de orase la alta. Densitatea mare a
populatiei, migratia excesiva, navetismul, poluarea, lipsa de echipare edilitara,
defieiente de asistenta edilitara etc, determinS

ffiKJLE CARDJACE

■
6 t CM *

u iddodo

g ru p a

3S-64 * . j t k in

200 250

50-100

Scorbut v itjrm o fl A

S *rib e ri

f ig. 104 • M ediul in c o n ju ra to r si bolile 121

cresterea morbiditatii si mortalitatii. Dimpotrivaconfortul tehnic, asistenta
medicala, protectia mediului, etc, amelioreaza indicatorii de sanatate. In functie
de modul in care orasele mici si mediul rural asigura conditii edilitare
superioare, alaturi de conditii naturale nealterate, starea de sanatate a
populatiei din aceste asezari se prezinta la nivel superior. In unele tari in curs
de dezvoltare insa, urbanizarea se caracterizeaza prin preponderenta unor
deficiente tehnice, cu consecintele nefavorabile respective; in tarile dezvoltate,
migratia, poluarea, etc, determina de asemenea conditii inferioare, mai ales in
cartiere si imprejmuiri. 0 atentie deosebita trebuie acordata perioadelor de
tranzitie. Tarile in curs de dezvoltare prezinta diferente mai mari intre urban si
rural, industrializarea si urbanizarea exercitand un impact mai socant (prin
neadaptarea initiala), resim tit mai ales la barbati. In ecosistemele antropizate
se resimt - intr-o masura mai mare sau mai mica, influenteie exereitate asupra
sanatatii oam enilor de diferitele categorii de factori fizici, chimici.
biologici,psihosociali,<ztc> Factorii fizici ce produc im bolnaviri si decese ale
populatiei umane sunt: mecanici' climatici, electrici, radioactive etc. iar
provenienta lor poate fi atat naturala cat si artificiala. Efectcle lor asupra
organism ului sunt in cele mai variate expresii, de la traum atism e usoare pana la
moarte instantanee. Masinile industrials si agricole - cu toate masurile de
protectia muncii, produc accidente. M ijloacele de transport m ecanizat (in special
rutier) produc un numar mare de accidente cu sau fara urmari deosebite: hem oragii,
fraeturi, sectionari de nervi, de tendoane sau afeetiuni ale unor organe vitale
(inima, plamani, ficat). Oscilatiile sonore (zgom otul) afecteaza o mare parte a
populatiei contcm porane indeosebi a celei urbane. A eeasta noxa este eonsiderata
printre cele mai im portante din epoca actuala. Actiunea nociva a zgomotului se
exereita in prim ul rand asupra organului speeializat - ureehea si apoi prin
intermediul sistemului nervos central asupra viscerelor si glandelor endocrine
( fig. 105). De asemenea zgomotul determina leziuni vasculare, tromboze, hemoragii
capilare, hipertensiune, contractii ale tubului digestiv etc. Vibratiile insotesc
zgom otele, accentuand efectele acestora prin afectarca S.N.V., organelor
locomotorii, etc., sub forma de tulburari vasculare trofice. degenerative si
nevrotice. Ulirasunetele exereita efecte distrugatoare asupra urcchii, sistemului
nervos, pielii sangelui si constau in hem oragii, edeme, degenerscenta, scleroza,
etc. Radiatiile influenteaza putemic sanatatea umana putand provoea boli si chiar
decese. Radiatile ultraviolete, prin actiunea fotochimica, pot provoea arsuri ale
pielii, insomnii, agitatii, inflamatii conjuntivale, etc. Ele sunt rau tolerate de
hipertensivi, cardiaci, bolnavi febrili, hipertiroidieni. Radiatiile laser ,
radiatiile determinate de emitatari de inalta frecventa si campurile
electromagnetice de inalta frecventa, influenteaza organism ul uman. Efectele lor
indeosebi al m icroundelor, se localizeaza asupra SNC, S.N. V, aparatului
circulator, glandelor endocrine (tiroida,
Treapta a IV-a Protectia conforti bunei dispozltii IncSlcarea intimit Distragerea
aten Oboseaid

Treapta 1 Asigurarea supravie^uirii Interferen^a comunicSrii Pierderea permanent a

auzului

Treapta a ll-a Prevenirea leziunilor Stress neurohormonai Pierderea temporary a

auzului

Treapta a lll-a Men|inerea randamentului superior Stress mental Interferenta

activitatilor comunic^rii, somnului

Fig. 105 • T re p te ale efectului zgom otului

122
gonade) sistem ului hem atopoetic, sangelui, etc. carferea parului Telefonul,
televizorul si alte aparate electrocasnice distrugerea cortexufui emit radiatii
electromagnetice. (tufounSri .. ta r a d i nervoase) E fe c te le p o lu a rii ra d
io a ctive (fig . 106)depind de doza, de segmcntul invadat,etc. cancer tiroidian
constand in leziuni si modificari patologice mai mult sau mai putin importante:
aparitia de tumori sistemului rm unita*sau m aladii genetice determ inate de m
odificari cancel mamar ale structurii si functiilor ADN. cancer M in e rii c a re
lu c re a z a la e x tr a c tia renal m inereurilor radioactive constituie
categoria cu afeetiuni digestive cea mai importanta expunere profesionala, riscul
de imbolnavirc prin cancer bronhopulmonar fiind congeniiate foarte mare. Energia
nucleara este folosita in m aunulte domenii ale industriei. Rezultatele acesteia
sunt Fig. 106 • E fectele ira d ie rii atat de eficiente si promitatoare incat se
considera ca „era nuclcara“ deschide noi orizonturi, atomul fiind cel mai im
portant dintre toti factorii care evolutioneaza tehnologia, Optim ism ul om enirii
este insa rezervat datorita riscului de poluare a mediului in conditiile
functionarii anorm ale a instalatiilor nucleare sau in eventualitatea unor
accidente(fig. 107) se pun deci in discutie aspectele privind beneficiul si riscul
pc care il im plica extinderea utilizarii energiei nucleare (fig. 108). Omul se
afla intr-un schimb perm anent cu mediul, preluand si elim inand agenti chimici.
Patologia chim ica priveste toti factorii de mediu (aer, apa) alim entele. etc. ca
si toti com ponents organismului. adica substantele biogene (minerale sau organice)
si in plus num eroase substante straine de organism , in modul cum se asigura
raportul dintre organism si mediu se pot produce m odificari patologice diverse. D
intre acestea m a rc p a rte a E uro p ci mentionam, ca fiind foarte frecvente.
intoxicatiile determinate de diferiti poluanti: metale grele, oxizi, acizi. baze,
saruri, pesticidc, alcool. m edicam ente, tutun. Patologia chim ica mai poate fi
com pletata cu alte boli de origine organica cum sunt bolile endocrine si
metabolice. Spre deosebire de contaminarea cu substante chimice proprie
civilizatiei industriale, posibilitatea eontaminarii cu microorganisme a aparut
odata cu alim entul insusi. Poluarea biologica im plica si ea o serie de riscuri
pentru consum ator si altereaza calitatile nutritive ale alimentului. Consecintele
eontam inarii sunt foarte diferite. in functie de natura m icroorganisiriului,
eoncentratia lui sau a toxinelor elaborate de alimentul contaminat, natura
tratamentului culinar efectuat (afumat, sarat, condimentat).

123
Iradiere medicals Tratament diagnostic Televiziune Tn culori Program© educative,
$tiri §i informatii, divertisment Energie nuclearS Electricitate ieftinS, Redu
cerea poludrii aerului. Defectoscopie Fisuri Tn metalurgie (prevenirea
accidentetor)

Cuptoare Preparare mai sigurS $i mai rapidS a alimentelor Radiatii U V Sterilizare

in spitale Radar Transport mai sigur Laser Comunicatii mai bune Radioizotopi
Diagnostic §i tratament SursS de energie pen tru cord artificial

Cancere Leucemii, tumori osoase Carcinom pulmonar, cancer tiroidian Opacifierea

cristalinului Scurtarea duratei de viaJS Leziuni Tn uter Mongolism, microcefalie,
cancere Mutatii genetice Decese fetale §i infantile. Malformatii fizice^i
deficiente mentale Riscuri

Beneficii Tn general TmbunStStirea sSnStStii. d is tra c t Servicii Avantaje

modeme, cre§teraa populatie

Boli §i suferintS Decese timpurii Malformatii

Fig. 108 • Beneficii si riscuri ale utilizarii energiei n ucleare

Bolile care se transm it mai frecvent de la animal la om prin intermediul

produselor alimentare sunt; salmonelozele, tuberculoza, bruceloza, infectiile cu
stafilococi, dizenteria bacteriana, febra aftoasa, antraxul, botulismul, etc.
Raporturile dintre populatia um ana m odem a si mediul artificial de viata sunt
determ inate in prezent si de m ijloacele de asistenta m edieala si de tratament,
imdeosebi de medicam ente. Efectele benefice ale medicamentelor sunt incontestable,
dar consumul exagerat, nejustifieat, fie ca reprezinta un mod de etalare al bunului
trai, fie ca este expresia unei anumite metode terapeutice, are implicatii de ordin
general din cele mai grave. A paritia patologiei medicanientoase ca problem a m
ajora a medicinei m odem e obliga societatea la adoptarea unor masuri care sa
mentina echilibrul intre consum de medicam ente sanatate, in limite relativ
normale. M asurile care se iau sunt variate, in functie de stadiul de civilizatie,
gradul de industrializare, tipul sistemului social politic al societatii
respective. Elibcrarea tuturor m edicam entelor sau num ai a celor cu potential
toxic se face pe baza de prescriptie medieala, masuri severe de evidenta si control
ale elaborarii prelucrarii, manipularii si administrarii substantelor care pot
produce toxicom ani. Farmacodependenta are diferite domenii de aplicare in practica
de catre publicul larg, consumator de medicamente. O categorie mare de bolnavi
foloseste tranchilizante hipnotice care reduc intensitatea stresului, altii uzeaza
de m edicam entele antireumatice, antiinfectioase, hormonale, stim ulente ale altor
functii, etc. Dar organism ul nu poate ram ane indiferent fata de aceste substante
straine, chiar daca dozele folosite nu ating nivelul toxic. In cazul folosirii
unora se produce obisnuinta, alteori efectele negative se pot extinde si traduce
pentru o serie infinita de manifestari de la mici stari de indispozitie pana la
manifestari teratogene si cancerigene. Progresele tehnico-stiintifice din ultima
perioada au dus la importante modificari, atat de ordin cantitativ cat si
calitativ, al reactivitatii umane. Complexul de reactii tisulare si umorale
declansate de diversi factori nocivi (microbieni, toxici, chimici, mecanici) si
reactivitatea um ana constituie un mod dc manifcstare mai mult sau mai putin
localizat, a unui proces unitar bioumoral cu importante implicatii
morfofunctionale.

124
Impactul vietii sociale, accelerarea ritmului existentei umane, cu profunde
modificari de mentalitate si cu roluri determ inante de evolutiile sociale,
revolutia tehnico-stiintifica, noile orientari in educatie, explozia inform
ationala necesita solicitari ce pot deveni patogene. in regiunile de mare
aglomerare urbana, cu mobilitate exagerata a populatiei si un mare procentaj de
populatie care traieste izolata s-a observat o rata marita de sinucideri. Celula
familiala devine mai instabila, cresc nevrozele, starile reactive, depresiile, ca
si fenomenele dezadaptative ca vagabondajul, tulburarile de com portam ent ale
copiilor si adolescentilor, instabilitatea profesionala, alcoolism ul, delicventa
juvenila si intarzierea scolara, au o frecventa crescuta in marile orase.
Categoriile cele mai vulnerabile de populatie fata de procesul urbanizarii sunt
copii, adolescentii, batrani i si handieapatii mintal. Abuzul exagerat de
informatie duce la oboseala, irascibilitate, insomnie, anxietate, etc. O alta sursa
de expunere o reprezinta stim ulii vizuali excesivi cum ar fi program ele T V
jocurile pe calculator,etc. Industrializarea a creat un nou tip de activitate umana
si un nou mediu, mediul industrial ce a dus la restructurari importante ale
ambiantei fiziee a vietii sociale. Dimensiunile exagerate ale halelor. zgomotele,
viteza de desfasurare a muncii, solicitarile specifice ale unor profesiuni pot duce
la cresterea de boli psihosomatice. D ezorganizarea fam iliala si sociala determ
ina o crestere sem nificativa a procentajului de imbolnaviri prin tuberculoza,
tulburari psihice, boli cardiovasculare iar, asupra copiilor apare un rise
important de tulburari de com portament si personalitate datorita carentelor
afective si educationale. Printre factorii cu potential patogen a fost inclus si
,jtresul cultural“ in cadrul caruia s-au evidentiat trei categorii de cauze: -elem
ente de mediu cultural: excesul de tabu-uri, saturatia de valori, polim orfism ul
cultural, sistemul cultural al sentim entelor si structura de baza a
personalitatii; -aspecte de structura sociala (slabirea sau disparitia unor norme
sociale rigiditate sociala); -alte diferite tipuri de schimbari.

t . Relineti !

i f Civilizatia creeaza sau accentueaza conditii favorizante pentru cresterea

morbiditatii si m ortalitatii printr-o serie de boli si tototdata, ofera conditii
de m ediu superioare fata de trecut. Realizarea unor ecosistem e umane cu cat mai
bune conditii tehnice si dim inuarea m asurilor nocive ar putea imbunatati
calitatea vietii si sanatatea umana. * Profilaxia bolilor legate de civilizatie
(urbanizare, industrializare) imbraca un caracter dominant, la care insa poate sa-
si aduca contributia si fiecare individ. Caracterul ecologic com plex al acestei
patologii presupune o profilaxie prin am eliorarea ecosistem elor umane, problem a
in plina desfasurare la nivel mondial. * De aceea OMS (Organizatia M ondiala a
Sanatatii) a subiiniat recent cercetarile experimentale si clinice, menite sa
identifice toate m ijloacele si tehnicile de protectie antistres, care pot apara
individul im potriva dezvoltarii unor reactii patologice in confruntarea cu lumea
exterioara.

1 /IPLiCfcTII
• Identificati agentii patogeni si sursele de contaminare a alimentelor. •
Stabiliti masuri de prevenire si com batere a acestora.

125
s---------- ’ I

m m m v m m r e s c ir s e lo r natciRflUE SI & EfODIVERSITflTII

Cotisarvarse resurselor naturale si biecliversit&tii
$S ne reamintim !
A CtlUlft b i o s f e r e i ai

&.

a) dist n u m e ric # a p o p u la tiilo r si speciilor. deserestcrea biomasei p e

rtu rb a re a si lic h id a re a biocenozelor naturale: b) construct]v cresterea n
u m e r ic a a p o p u la tiilo r si speciilor. cresterea biom asei, reglarea cite
ten tsi a biocenozelor si formarea de biocenoze noi.

UVING TOGETHER WITH NATURE

126

S en su l a c tiu n ii o a m e n ilo r a su p ra n a tu rii este determ inat de

necesitatile econom iei, sanatatii publice si culturii. Deoarece diversele ramuri
ale activitatii socialeconom ice si culturale au interese deosebite si actioneaza
deseori izolat unele de altele, determ ina o lipsa de unitate in actiunile oam
enilor asupra naturii. Economia tinde sa utilizeze la maxim um resursele naturale
din biosfera. Cresterea necontenita a populatiei umane, prin scaderea ratei
mortalitatii datorita progresului medicinii si a ridicarii standardului de viata,
precum si cresterea fireasca a necesitatilor, a pretentiilor oamenilor, reclama
utilizarea sporita a resurselor de energie disponibile in materialul vegetal si
animal, in apa si sol. A gricultura reclam a noi terenuri arabile ceea ce inseamna
lichidarea unui num ar im portant de ecosistem e naturale, in special a padurilor.
Zootehnia tinde spre marirea productiei de cam e. lapte, lana. de unde necesitatea
extinderii pasunilor. de asem enea in dauna padurilor. Dar, in d u stria lem nului,
a b lan u rilo r. e c o n o m ia v a n a tu lu i silv ic u l tu ra u rm a re sc
mentinerea padurilor, a fondului de lemn si animale de vanatoare. Industria chim
ica urm areste utilizarea m aterialului vegetal si animal pentru extragerea de
materii prime si medicamente. Urbanizarea, constructia dc poduri, sosele, cai fe ra
te lic h id e a z a pe s u p ra fe te in ten se ecosistem ele naturale si nici nu
contribuie la formarea dc ecosisteme de cultura. Industria energiei electrice pe
baza de hidrocentrale produce schim bari profunde in structura ecologica a apelor
continentals, perturbs pescuitul, in timp ce piscicultura cauta sa menlina fondul
de pesti. S a n a ta te a p u b lic a re c la m a o c ro tire a ecosistem elor
naturale, ca loc de refacere si

i
recreere. Dar tot interesele sanatatii cu virusuri, ) um ane cer lichidarea
focarelor naturale de infectie i bacterii, ciuperci, protozoare periculoase pentru
om. Si totusi aceste interese diferite ale econom iei, industriei, sanatatii si
culturii nu sunt dc neimpacat, ele putand fi conciliate si subordonate aeeluiasi
scop umanist(fig. 109)

Ocrotirea naturii sau conservarea naturii este disciplina ecologica aplicata care
urmareste rationalizarea utilizarii resurselor naturale, salvarea biocenozelor
naturale de distrugere, pastrarea unor monumente ale naturii, pentru ameliorarea
bunastarii umane. Necesitateaprotejarii si conservarii sistemelor ecologice poate
fi argumentata atat prin analiza
acestora, independent de om , cat si prin luarea in considerare a intereselor
omului: -in natura toate speciile sunt im portante, avand un rol bine stabilit in
structura si functionarea ecosistem elor; -diferitele categorii de organism e sunt
legate intre ele prin relatii trofice , de aparare . de reproducere, etc.,
disparitia sau inmultirea exagerata a unei specii antrenand modificari ale
efectivelor altor specii; -substantele chimice introduse de om in natura
modifiescircuitele biogeochimice ale elementclor minerale, determina aparitia de
noi circuite; -efectele unor substante %toxice se resim t la m are d ista n ta de
locul de producer©; -p rin m o d ific a re a s tr u c tu r ii biotipului si a
biocenozei sunt afectate nu n u m a i de s tr u c tu r a ci si f u n c tiile
ecosistemelor: -efectele de la nivelul ecosistemelor se ex tin d la n iv elu l co m
p le x e lo r de ecosistem e si al ecosferei, etc.

Scopurile ocrotirii resurselor naturale sunt:

asigurarea utilizarii rationale, conservarii si refacerii resurselor naturale; 2 )
ocrotirea m ediului natural de viata al omului aerul, apa si solul de poluarea
rezultata in urma activitatilor um ane (fig. 1 1 0 ) si de contam inare cu agenti
patogeni: 3) conservarea si infrum usctarea peisajelor naturale; 4) conservarea
monumentelor naturii de o deosebita frumusete si insemnatate stiintifica - specii
rare de plante si animale, terenuri bogate in m inerale, pesteri si alte formatiuni
naturale. Toate aceste masuri trebuie fundam entate pe o profunda si am pla
cercetare stiintificS, in fata careia ocrotirea naturii ridica o serie de problem e
pe cat de importante pe atat de complexe. O crotirea, chiar si a unei singure
specii de plante sau anim ale, nu poate fi rupta de ocrotirea mediului sau, de
conservarea biocenozei din care face parte. Numai mentinand structura biocenozei in
care este posibila vietuirea normala a indivizilor speciei respective, conservand
factorii care asigura realizarea densitatii optime, specia declarata monument al
naturii poate supravietui. De exemplu, nu vom putea conserva eerbul earpatin fara
sa conservam m olidisurile si plaiurile de munte. O crotirea naturii nu poate fi
rupta de protectia plantelor de cultura. deoarece exista o stransa interactiune a
biocenozelor de cultura cu cele spontane. 1) conservarea si am eliorarea pasunilor
este procesul opus al degradarii vegetatiei si solului si se poate realiza prin
rationalizarea pasunatului, in urma cercetarilor si evaluarilor efectuate s-a ajuns
la concluzia ca numai jum atate din productia anuala a pasunii poate fi eonsumata
de vite fara afectarea producti vitati i biologice primare a ecosistemului. De
asemenea se recomanda evitarea unor densitatii
127
1)
ridicatc ale vitelor la hectar de pasune, pentru a prevenii degradarea solului prin
batatorirea prea puternica cu copitele. 2 ) distrugerea padurilor (fig. 1 1 1 ) pe
scara larga este urmata de aridizarea ciimei si de eroziunea solului. Asa s-a intam
plat la noi cu stejarisurile din regiunea de dealuri a M untcniei si M oldovei, cu
m olidisurile din Carpati pustiite in secolele XIX si XX, etc. Nici un alt tip de
ecosistem natural nu a suferit atat de mult de pe urma actiunii omului ca padurca.
Litcratura mentioneaza o multime de efecte negative nebanuite initial prin
distrugerea acestora: cand oamenii au despadurit Grecia, Asia M ica si alte regiuni
pentru a dobandi teren arabil nu banuiau ca au pregatit terenul pentru actuala
pustiire a acestor tari: cand s-au taiat padurile de conifere, italienii din
regiunile alpine nu si-au dat seam a ca astfel distrug radical cresterea vitelor in
regiunile lor, ca izvoarele de m unte vor fi lipsite de apa mare parte din an, sau
ca atunci cand vin ploile ele vor forma siroaie (torente) care vor produce
inundatii asupra sesului. Ocrotirea padurilor de exploatarea salbatica a acestora,
sc poate face prin legi si educatie ecologica. Un alt pericol pentru paduri il
constituie atacul daunatorilor. Cele mai susceptibile paduri fata de in v a z ia d
a u n a to rilo r sunt m o n o c u ltu rile pure, ecosistem ele dom inate de o
singura specie de plant! lemnoasa. Acestea pot fi aparate. de speciile mai putin
sensibile care constituie o piedica in calea daunatorilor. M asurile recom andate
de ecologic pentru ocrotirea padurilor de daunatori sunt: evitarea plantarii de m
onoculturi, inconjurarea m olidisurilor pure cu paduri m ixte cu rol de tampon,
ocrotirea pasarilor insectivore. etc. 3) in ceea ce priveste ocrotirea vanatului,
se recom anda ca vanatoarca sa actioneze ca un factor al reglarii biosistemelor
rapilor -je rtfa , sa tinda spre conservarea mediilor si nu spre perturbarea
acestora prin distrugere. In prezent ocrotirea vanatului este problema dc interes
mondial,, existand si o organizatie specializata in ocrotirea speciilor de anim ale
periclitate- Fondul Mondial de Animale Salbatice, cu sediul la Zurich (Elvetia); 4)
ocrotirea ape lor continentalc consta in evitarea poluarii acestora si a
catastrofelor provocate de constructiile de diguri si hidrocentrale. Nu trebuie sa
se renunte la hidroccntrale ci, este nevoie dc elaborarea unor proiecte care sa
tina seam a de am plasarea acestora in locuri care nu afecteaza prea putemic
structura ecosistem elor din jur; 5) ocrotirea pescuitului mai in se bazeaza pe
cunoasterea relatiilor intre pesti si plancton. pc mentinerca piramidei
ecologice.etc.; 6 ) pentru dirijarea ecosistemelor de cultura intr-un sens util
omului, este nevoie de cunoasterea m ecanism elor fundam entale ale acestora. Acest
lucru se realizeaza prin ocrotirea unor ecosistem e naturale fara valoare econom
ica intrinseca, ci in interesul stiintei si economiei. Numai in asemenea ecosistem
e, netulburate de agriculture, vanatoare, pescuit, etc ne putem da seama de am
plitudinea conexiunilor biocenotice naturale, de mecanismele fundamentale ale
dinamicii populatiilor, autoreglarii. etc. Aceste date servesc ca elemente ale unui
experiment ecologic de proportii mari. Oricare experienla are nevoie de un martor,
de un lot de obiecte care nu sunt supuse experimentatorului, lot care permite
aprecierea modului de desfasurare spontana aprocesului. Teritoriile in care se
pastreaza sub protectia legii ecosistem e naturale, cu intreaga lor flora si fauna
spontana, sanctuare si refugii ale naturii in mijlocul peisajului civilizat sunt
rezervatiile naturale si parcurile nationale (fig. 1 1 2 ).
128
in tara noastra, prin decretul 237/ 1950 au fost declarate monum ente ale naturii
65 de terenuri rezervatii naturale, insum and o suprafata totala de 27 000 ha, 16
specii de plante si 22 specii de animale. Aici se mai adauga rezervatiilc dc
vanatoare si cele forestiere, apoi ocrotirea unor specii de pesti. pasari si mam
ifere prin legea vanatorii. O rganizarea ocrotirii naturii, in fiecare tara si pe
plan global apare ca o problem a com plexa si de mare raspundere a fiecarui stat in
parte, cat si a comunitatii Internationale. Generalizand - modul cum este
organizata in prezent ocrotirea naturii in diferitele state si pe plan global -
putem desprinde cateva cai principale de solutionare diferita a problemei. Prima
cale ar fi de identijicare si delimitare a ohiectivelor ce urmeaza afi.ocrotite:
ecosisteme cat mai nealterate cuprinzand o m are diversitate de specii, complexe de
ecosistem e (biomi) cu toate zonele de tranzitie intre ele, specii rare, pe cale de
disparitie sau deosebit de valoroase stiintific, economic, sporti v, estetic. exem
plare izolate ale unor specii, rem arcabile prin varsta sau dezvoltarea lor, z a c
a m in te fosilifere de mare valoare stiintifica; are loc legiferarea ocrotirilor,
se iau masuri organizatorice si tehnice, m ergand pana la organizarea pazei, m
enite sa le fereasca de impactul activitatilor umane. in acest caz se actioneaza pe
principiul izolarii obiectivelor ocrotite fata de influenteie oamenilor. A stfel
obiectivele ocrotite pot fi foarte diferite ca dimensiuni, grad de izolare si de
protectie: parcuri nationale, parcuri naturale, rezervatii naturale, rezervatii
stiintifice, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii. O a doua cale consta
in ocrotirea globala a ecosferei de pe teritoriul fiecarui stat si pe plan planetar
prin colaborarea in tern atio n als Desigur pe aeeasta cale nu poate fi vorba de
izolare, ci in acest caz treb u ie pastrate cat m ai n ealterate conexiunile din
ecosfera si dintre elem entele ei componente, spre a asigura stabilitatea
conditiilor de v ia ta sau d ac a e ste p o s ib il, sa d u ca la ameliorarea lor.
Cea mai importanta masura in acest caz, consta in supravegherea starii ecosferei,
care se realizeaza prin inregistrarea continua sau cu o anum ita p erio d ic itate
a starii co m p o n en tilo r esentiali ai ecosferei, atat nebiologici cat si
biologici (asa num itul m onitoring ecologic si genetic). I m . parCul National
Pentru aeeasta se organizeaza o retea nationala si 1
---------------------------------------------------------------intemationala de
statii, dc diferite grade de complexitate (aerofotogramelria, supraveghere din
sateliti etc), in carc se inregistreaza com pozitia si tem peratura atm osferei,
structura solului, starea apelor, precum si a biocenozelor, prin supravegherea
atenta a populatiilor de plante si anim ale selectate in vederea monitoringului,
Scopul acestei supravegheri este de a sesiza la timp schimbarile care intervin in
mediul abiotic sau in starea biocenozelor, spre a putea intreprinde masurile
necesarc in limp util. A treia cale este prevenirea si combalereapoluarii mediului,
care implica masuri administrative, organizatorice, tehnice, sociale,etc. O
rganizarea si eftcienta acestor masuri trebuie sa pom easca de la cunoasterea cat
mai precisa a efectului nociv al poluantilor, elaborarea unui sistem obiecliv de
apreciere a gradului de poluare etc. Pentru buna functionare a tuturor acestor cai,
o importanta deosebita o are sistemul educational al intregii populatii, de la
copii pana la factorii de decizie. A cesta are rolul de a dezvolta constiinta
ecologica a oamenilor, in asa de locul si ’ fel incat, fiecare om, sa devina
constient j i rolul sau in natura si * societate, de raspunderea pe care o are in
fata generatiei sale si a celor viitoare pentru pastrarea
129
bogatiilor si frumusetilor naturii, a conditiilor care determina calitatea vietii.
Deteriorarea ecosferei nu este ingradita in limitele unui stat, ci se impune
colaborarea intem ationala in problem ele ocrotirii naturii si in primul rand in
elaborarea si aplicarea unei strategii globale in acest domeniu. Mai multe organism
e intem ationale se preocupa de aceste probleme. M entionam: Uniunea Intemationala
pentru Conservarea Naturii (U.I.C.M .) si Programul International Om - Biosfera
(Man and Biosfera - M AB), Programul N atiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.M),
Fondul Mondial pentru Natura, etc. Fiecare stat are legislate si organizare proprie
institutional^ pentru detenninarea starii biotopului si biocenozelor, a gradului de
poluarc, etc., pentru stabilirea m asurilor ce trebuie luate in vederea ocrotirii
la nivel local. Tara noastra in anul 1993, la Bruxelles, a ratificat ”Acordul
european“ instituind o asociere intre Rom ania pe de o parte si statele m em brc
ale Com unitatii Europene pe de alta parte. Pe langa acestea actioneaza Legea
Protectiei mediului ( 1995) si Reteaua ”Natura 2000" care au fost concepute sa
asigure consei*varea habitatelor naturale si supravictuirea speciilor am enintate
cu disparitia si a celor rare de pe teritoriul tarii noastre. A fost intocmita
strategia nationala de conservare a biodiversitatii care are ca scop armonizarca
legislatiei prezente si viitoare a Rom aniei cu cea a Comunitatii Europene,
Datorita pozitiei sale geografice Romania este o tara cu o diversitate biologica
ridicata exprimata atat la nivel de ecosisteme cat si la nivel de specii.
Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta aproximativ 47 % din suprafata
tarii, au fost identificate 783 tipuri de habitate (de coasta, umcde, pajisti,
paduri, mlastini, stancarii, nisipuri) in 261 de zone de pe intreg teritoriul
tarii. Nivelul ridicat al diversitatii habitatelor reflecta si un nivel ridicat al
diversitatii speciilor de flora si fauna. Responsabil pentru implementarea retelei
’’Natura 2000" in Romania este Guvernul Romaniei prin M inisterul M ediului si
Gospodaririi Apelor Directia Conservarii Naturii, Biodiversitate, Bioseminitate.
Cadrul Institutional al implementarii acestei retele este completat de Agentia
Nationala de Protectia Mediului, precum si Agentjile de protectia mediului la nivel
local si regional, administratiile ariilor protejate si Garda N ationala de M ediu
ca autoritate de control, cu responsabilitati precise in ceea ce priveste
elaborarea, evaluarea si im plem entarea m asurilor adm inistrative si
organizatorice privind conservarea resurselor naturale si a biodiversitatii.

rt

ftetineti !

Ocrotirea naturii nu inseamna intoarcerea la natura preistorica, ci o buna

gospodarire a acesteia in intregul ei. Inseam na crearea unor noi echilibre ale
mediului inconjurator in care om enirea sa-si desfasoare mai departe progresele
civilizatiei, folosind cu masura resursele naturale pentru crearea conditiilor de
confort si pentru dezvoltarea geniului uman. - De fapt tehnica este ea insasi o
creatie a omului si nu trebuie sa se intoarca im potriva lui. Ea trebuie sa
serveasca bunastarii fara a degrada fara a distruge echilibrul ce s-a creat pe
Terra. Planeta noastra este un asezam ant sacru de care nimeni nu are voie sa se
atinga. Este un im prum ut de la copiii nostri, pe care l-au folosit inaintasii
nostri, il folosim noi cei prezenti ca sediu al vietii, avand obligatia / datoria
de a-l lasa in stare buna urm asilor nostri.

d P L O JII
Identificati zonele si speciile de plante si anim ale ce trebuie protejate in zona
voastra. 4 Propuneti Proiecte de mediu pentru conservarea si protejarea zonelor
aflate in pericol.
130
DEZVOLTAREA DURABILA* D tzvellarto durobilfi
Din tot ce ai invatat pana acum ai inteles si vrei, ca mediul in care traiesti sa
fie mai putin poluat si, chiar daca nu ti-ai dat seama pana acum, ai o gandire
durabila. Cine este interesat de o societate durabila gandeste pe D e z v o lta r e
a durabila termen lung. A eeasta este ideea in jurul careia navigheaza r e p r e z
in ta capacitatea omenirii tot ce tine de conceptul durabilitatii, pornit in urma
cu de a asigura satisfacerea aproximativ 30 de ani de la problemele legate de mediu
si de cerintelor generatiei prezentefara resursele epuizabile. A tentia acordata
resurselor, mediului a cam prom ite capacitatea inconjurator, responsabilitatii
sociale sunt elemente de baza generatiilor viitoare de a-si ale dezvoltarii
durabile si asigura linistea generatiilor care satisface propriile necesitati “
urmeaza. Raportul Brundland, 1987 Ati observat orientarea catre reciclarea
deseurilor, catre obtinerea unor combustibili sintetici nepoluanti sau catre
sursele de energie neconventionale, precum cea solara sau eoliana. Ati auzit de
statii ecologice de epurare a apei, de becuri economice, de aparate electrocasnice
clasa A, de produse ecologice, eentrale termice care functioneaza pe baza de
deseuri. de com pam i care sustin program e de cercetare in folosul com unitatii.
Inseamna ca ati auzit despre dezvoltarea durabila.

Dezvoltarea durabila corespunde cerintelor prezentului fara sa compromita

posibilitdtile generatiilor viitoare de a-si sat isface propriile necesitati.
Altfel spus. dezvoltarea durabila este forma de crestere economica care satisface
nevoile societatii pe termen scurt. mediu si lung. Conceptul
reprezinta strategia prin care com unitatile cauta cai de dezvoltare econom ica,
beneficiind de mediul inconjurator local, prin care sa aduca beneficii calitatii
vietii atat generatiilor noastre cat si celor care urmeaza. Dar. dezvoltarea
durabila nu este un concept tocmai nou. Este cea mai recenta exprimare a unei etici
foarte vechi care implica relatiile oamenilor cu mediul si responsabilitatea
generatiilor actuale fata de generative viitoare. Durabilitatea pleaca de la ideea
ca activitatilc umane sunt dependente de mediu! inconjurator si de resurse.
Sanatatea. siguranta sociala si stabililatea econom ica a societatii sunt esentiale
in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la conceptul de
dezvoltare durabila au pornit la inceputul an ilo r 1970, m om ent in care su b iec
tu l m ediului inconjurator si criza resurselor naturale, se afla in prim planul
dezbateri lor politico. C om unitatea intem ationala a decis sa trateze aceste
problem e prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca
si sa le aplice prin intermediul unui cadru international adecvat. In 1972,
Conferinta privind mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data
serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor
A

131
The Rio Declaration on Environment and Development
...

i
— 1 ;‘V .:
~

Zi

TJZZ.."UTT'

Mr

- -«•

--------------

Fig. 1 !4 •

D eclara tia fit* !a Rio ile Ja n e iro

umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983 isi incepe
activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (IVCED). Doi ani mai tarziu
este descoperita gaura din stralul de ozon dc deasupra Antarticii si, prin
Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului
de substante ce dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In
1986, la un an de la catastrofa de la Cernobal, apare raportul cu titlul "Viitorul
nostra comuri\ care lamureste continutul conceptului de dezvoltare durabila.
Totodata raportul adm itea ca dezvoltarea econom ica nu poate fi oprita, ci
strategiile trebuie stabilite in asa fel incat sa limiteze consum urile resurselor
naturale si sa gaseasca metode de reciclare a produselor noci ve (deseurilor)
rezultate in urma activitatilor umane.In anul 1987, in cadrul Comisiei
Momlialepentru Mediu si Dezvoltare a fost lansat conceptul dc dezvoltare durabila
ce a fost inclus in documentele O.N.IL in anul 1991. In 1992 are loc Conferinta
privind Mediul si Dezvoltarea, organizata de N atiunile Unite la Rio de Janeiro
’’Sum m it-ul Pamantuluiu (fig. 113) la care au participat reprezcntanti din 170 de
state. La aeeasta intalnire au fost adoptate mai m ulte conventii (fig. 114),
referitoare la schimbarile de clima, reducerea em isiilorde C 0 2si CH4, (fig. 115)
diversitatea biologica - conservarea speciilor si stoparea defrisarilor masive. De
asemenea s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile - Agenda 21. Dupa
10 ani are loc la Johanesburg, Summit-ul privind dezvoltarea durabila, unde s-a
aprofundat si intarit intelegerea conceptului de dezvoltare durabila, in special
prin evidentierea im portantelor legaturi dintre saracie, mediu si utilizarea
resurselor naturale. G uvem e importante si-au asumat responsabilitatea pentm
progresul si intarirea celor trei piloni interdependent ai dezvoltarii durabile:
dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local,
national, regional si global. S-a cazut de acord ca eforturile sa fie axate cu
precadere pe: a) eradicarea saraciei; b) modificarea modelelor de productie si
consum; c)protejarea sanatatii; d) p r o te ja re a si managem entul bazei de
resurse naturale pentru dezvoltare economica si sociala. Dc asem enea s-a propus
intarirea cooperarii intemationale, infiintarea unui fond dc solidaritate mondiala
pentru eradicarea saraciei, recunoasterea rolului esential al societatii civile in
implementarea
A A

132
dezvoltarii durabile si promovarea de The World is determined toinvest large .
partencriate. La Kyoto (1997) are aloe resources in solving the Globe’s C02 problem
un acord in tern a tio n al in care se prevcde stabilirea unor masuri, tinte si
perioade clare de reducere a em isiilor antropice de gaze cu efect de sera, de la
surse, in orice sector al econom iei. T o a te a c e s te c o n f e rin te ----m o
n d ia le au in flu e n ta t e v o lu tia r: — — -------------- z -----~ * 11-* '
pnwmi CO, m ! ------dreptului international al m ediului in » care s-au concretizat
un num ar de principii fundam entale care stau la baza drepturilor actuale pentru
luarea deciziilor politice privind protectia mediului atat la nivel international
cat si local. Desi este un domeniu relativ nou si in formare - dreptul
international al mediului evolueaza si pe baza rezolutiilor si declaratiilor unor
organizatii intem ationale, cum sunt: Programul N atiunilor Unite pentru Mediu.
Organizatia M ondiala a Sanatatii sau A genda Intem ationala a Europci Atom ice
etc. Durabilitatea se refera la capacitatea unci societati, ecosistem sau orice
asemenea sistem existent de a functiona intr-un viitor nedefinit fara a se ajunge
la epuizarea resurselor. Resursele naturale mondiale sunt limitate ja r a contribui
la conservarea si refolosirea resurselor existente este mai mult decat o buna
politica civica, este exact ce trebuie facut. Ca o com unitate sa fic intr-adcvar
durabila trebuie sa adopte o anum ita strategic care sa ia in considerare atat
resursele econom ice ale mediului cat si cele culturale nu numai pe termen scurt ci
si pe termen lung. Dezvoltarea si progresul economic al unei comunitati trebuie sa
aiba loc si sa se mentina de-a lungul tirtiipului, in limitele stabilite de
ecologie in sensul cel mai larg, prin interdependent fiintelor umane si
activitatilor lor cu biosfera si legile care o guverneaza. Com unitatile de
existenta • in care durabilitatea are mari sanse ? * sunt, daca: -cetatenii sunt
constienti denecesitateaplaniflearii dezvoltarii; -vor evalua corect punctele tari
si slabe de care dispune com unitatea; -vor analiza oportunitatile si riseurile
atat celc existente cat si pe cele potentiate; -vor stabili actiunile prioritare de
scurta si lunga durata prin luarea in considerare a problemelor econom ice de mediu
si sociale; -vor stabili parteneriate si intelegeri intre mandatari. A . In
concluzie putem caacteriza dezvoltarea durabila prin urmatoarele: a) satisfacerea
cerintelor prezentului fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de
asi satisface propriile cerinte, prin conservarea si neafectarea cadrului natural;
b) inlocuirea criteriului pur econom ic (” o crestere cu orice pret“ ) cu cel al
dezvoltarii armonioase si de durata prin redim ensionarea eresterii economice,
distributia mai echilibrata a resurselor,reorientarea tehnologiilor etc. c)
controlul eresterii demografice si eliminarea saraciei; d) stabilirea unor limite
spatiale si tem porale ale potentialului productiv pentru un anumit sitem (regiune,
localitate, etc)

fle lin e li!

* O comunitate durabila se bazeazape cetatenii sai care trebuie sa fie activi, cu
spirit de initiativa
si responsabili pentrudestinul accstcia.
3 . 9

- f ^ P L IC ^ T H
1. Stabiliti m asurile ce trebuie luate in com unitatea voastra pentru a realiza o
dezvoltare durabila. 2. Explicati efectul deseurilor asupra pcisagisticii locuriior
si asupra potentialului recreativ al m ediului. 133
€VM LUdR€

1. E v id en tia l principalele caracteristici ale biotopului si biocenozei in

ecosistem ele antropizate. 2. Realizati o com paratie intre un ecosistem urban-
industrial si un ecosistem natural in care interventia * om ului este foarte
redusa. 3. Explicati cauzele scaderii natalitatii in tarile dezvoltate din Europa,
Am erica de Nord,etc* 4. Im aginati si descrieti cate un scenariu pentru urm
atoarele atitudini ale oam enilor : a. calauzirea dupa dictonul "Dupa noi>pMopuF\
b. aplicarea dictonului ” Pamantul nu este al stramosilor nostri,nu este al nostru,
ci este imprumutat de la generatiile viitoare“
A

5. In ecosistem ele antropizate : a. lanturile trofice sunt complexe formand retele

complicate; b. actiunea omului este redusa; c. se realizeaza un proces de
artificializare progresiva; d. are loc o crestere a com plexitatii biocenozelor..
6. Ecosistem ul antropizat se deosebeste de un ecosistem natural prin : a.
utilizarea masiva si a altor surse de energie in afara celei solare; b. scaderea
consumului energetic; c. cresterea diversitatii si complexitatii biocenozelor: d.
absenta producatorilor de m aterie organica. 7. Explozia dem ografica - fenom en
definitoriu al lumii contem porane, a fost si este influentata pozitiv de o serie
de factori,cu exceptia : a. revolutia industrials prin progresele tehnologice si
alte proeese ce au generat dezvoltarea societatii; ^ • b. revolutia agricola; c.
revolutia sanitara- prin cresterea perform antelor medicale; d. dim inuarea
soldului natural.

134
8. Impactul antropic asupra m ediului inconjurator se m anifesta sub diferite
forme. A leg eti, din urm atoarele variante, o aetiune cu caracter pozitiv asupra
mediului: a. defrisarile de paduri pentru extinderea agrosistemelor; b. dim inuarea
activitatilor um ane care implica consumuri ridicate de m aterie si energie; c.
distrugerea unor specii de plante si animale considerate daunatoare; d. extinderea
pastoritului pentru cresterea numarului de animale. 9. Introducerea unei specii noi
intr-un ecosistem : a. are aetiune pozitiva asupra ecosistem ului, contribuind la
diversificarea speciilor; b. determina m odificarea fluxului de materie si energie;
c. contribuie la degradarea ecosistem ului,neexistand pradatori; d. nu are nici un
fel de efect. 10. Alegeti din localitatea sau din jurul localitatii voastre doua
ecosisteme d iferite: unul natural, in care interventia om ului este redusa si unul
antropizat ( un agrosistem , un centru urban-industrial, etc.) Utilizand cunostinte
, m etode si tehnici si din alte discipline (fizica, chim ie, educatie
tehnologica ,ecologie, etc.) incercati sa determ inate a. diferite specii de
producatori, consumatori prim ari si secundari, etc. din ecosistem ele respective;
b. lanturi trofice integrate in retelele trofice; c. raporturi numerice intre
diferite tipuri de organism e din biocenoze; d. parametrii ai biotopului (tem
peratura, umiditate, calitati ale solului, etc); e. eventualele surse de poluare si
efectele lor; f . masuri de conservare si am eliorare a ecosistem elor respective;
g. ineidenta bolilor in populatiile umane determinate sau favorizate de diferite
conditii locale (zone p o lu ate, exploatari m iniere, zone cu radioactivitate
crescuta, etc.) 11. Intocmiti un eseu cu tema „ Raportul om- natura de la inceputul
existentei sale pana in prezent.

135