CUPRINS

FARMACOLOGIE GENERALA..........................................................3
BIOFARMACIA..............................................................................................................................6
BIODISPONIBILITATEA...............................................................................................................8
FARMACOCINETICA GENERALA.................................................12
ABSORBTIA MEDICAMENTELOR...........................................................................................14
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR IN SANGE.................................................................24
DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR......................................................................................26
METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR................................................................................27
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR.........................................................................................29
NOTIUNI DE FARMACOGRAFIE GENERALA......................................................................33
MEDICAMENTUL....................................................................................................................33
Reteta medicala (PRESCRIPTIA)..............................................................................................35
POSOLOGIA.................................................................................................................................35
DOZA.........................................................................................................................................36
Indicele terapeutic IT..................................................................................................................37
Concentratia plasmatica..............................................................................................................37
Timpul de injumatatire ..............................................................................................................39
Doza de atac (Da).......................................................................................................................39
Doza de mentinere (Dm) ..........................................................................................................39
Supravegherea terapiei...............................................................................................................39
Complianta ................................................................................................................................41
NOTIUNI DE FARMACODINAMIE GENERALA....................................................................42
POTENTA..................................................................................................................................43
EFICACITATEA MAXIMA.....................................................................................................43
SENSUL ACTIUNII FARMACODINAMICE.........................................................................44
LATENTA..................................................................................................................................45
DURATA ACTIUNII FARMACODINAMICE........................................................................46
SELECTIVITATEA...................................................................................................................46
TIPURILE DE ACTIUNE FARMACODINAMICA................................................................47
Factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica................................................................48
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE.................................................................................56
FARMACOTERAPIA...................................................................................................................58
Medicamente esentiale...................................................................................................................59
FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA..................................................................................60
ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE......80
AGENTII BIOLOGICI PATOGENI.............................................................................................80
SPECTRUL ANTIMICROBIAN...................................................................................................82
MECANISMELE DE ACTIUNE .................................................................................................82
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR DUPA STRUCTURA CHIMICA..................................83
PENICLININELE..........................................................................................................................85
CEFALOSPORINE........................................................................................................................88
ANTIBIOTICE MACROLIDE......................................................................................................91
ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDE...........................................................................................92
ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG..........................................................................................94
ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE.................................................................................................99
CHIMOTERAPICE ANTIMICROBIENE..................................................................................101
FLUOROCHINOLONE...............................................................................................................104
SULFAMIDE ANTIMICROBIENE............................................................................................106
DERIVATII DE NITROFURAN.................................................................................................109
CHIMIOTERAPIA ACTIVA IN TUBERCULOZA...................................................................112
MEDICAMENTE ANTIMICOTICE...........................................................................................116
Medicatia activa asupra protozoarelor..........................................................................................121

2
 FARMACOLOGIE GENERALA
Farmacologia = stiinta care studiaza interactiunile dintre medicamente si organism.
Etimologia:
pharmakon (gr) = medicament
logos (gr) = stiinta
Definitii ale medicamentului
OMS. Medicamentul = o substanta sau un produs destinat sau utilizat pentru studierea sau
modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului caruia i se
adreseaza.
Medicamentul = o substanta sau un preparat destinat sau utilizat pentru:
• Diagnosticarea
• Prevenirea
• Ameliorarea unei suferinte
• Vindecarea
Farmacologia generala studiaza aspectele generale ale:
• reactiilor dintre medicament si organism si
• legile pe baza carora se desfasoara aceste relatii.

RAMURILE FARMACOLOGIEI
Ramurile principale
- cuprinde 6 ramuri principale:
 3 cu caracter predominant fundamental
 3 cu caracter fundamental aplicativ
- Ramurile cu carater predominant fundamental
o Farmacocinetica
o Farmacodinamia
o Farmacoterapia
Farmacocinetica – studiaza evolutia medicamentului in organism
Farmacodinamia – studiaza efectele biologice ale medicamentului in organism
Farmacotoxicologia – studiaza efectele adverse, intoxicatiile acute si organice generale de
medicamente.
- Ramurile cu caracter predominant aplicativ
o Farmacografia

3
 o Farmacoterapia
o Farmcoepidemiologia
Farmacografia ramura aplicativa generata de farmacocinetica; studiaza regulile de prescriere
a medicamentului.
Aceasta prescriere se refera la:
o formele farmaceutice
o calea de administrare
o modul de administrare
o dozele prescrise (POSOLOGIE), care tin de:
 continut in substanta activa
 varsta
 afectiuni colaterale
Farmacoterapia - studiaza indicatiile terapeutice.
Ramura aplicativa generata de farmacodinamie.
Farmacoepidemiologia ramura aplicativa generata de farmacotoxicologie;
- studiaza:
o contraindicatiile
o precautiile si
o bolile cauzate de administrarea medicamentelor
- farmacoterapia si farmacodinamia – studiaza actiunile pe care medicamentele le produc
asupra organismului (actiunea terapeutica, efectele adverse) pe cand farmacocinetica studiaza
actiunea organismului asupra medicamentului.

RAMURI NOI DESPRINSE DIN CELE 6 RAMURI PRINCIPALE

- farmacodinamia fundamentala biochimica
- farmacogenetica
- farmacocibernetica
- farmacoinformatologia
- cronofarmacologia
- gerontofarmacologia
A. farmacodinamia fundamentala biochimica
a. studiaza locul si mecanismul de actiune al medicamentului la nivel celular si
molecular biochimic
b. s-a dezvoltat rapid pe baza cunostintelor de biologie celulara si moleculara

4
 B. farmacogenetica
a. studiaza influentele variabilitatii genetice asupra unui efect al medicamentelor in
organism
C. farmacocibernetica
a. studiaza interactiunile medicamentelor cu mecanismele de reglare cibernetica ale
organismului
D. farmacoinformatologia
a. studiaza natura informationala a medicamentelor si a proceselor farmacologice
E. cronofarmacologia
a. studiaza influenta bioritmurilor asupra efectului medicamentului
F. gerontofarmacologia
a. studiaza particularitatile farmacologice la indivizii varstnici

UTILITATEA PRACTICA A FARMACOLOGIEI

Farmacologia este o stiinta studiata atat in invatamantul medical, cat si in cel farmaceutic,
fiind utila atat in practica medicala cat si in practica farmaceutica.
Domeniile de utilitate practica:
1. practica medicala terapeutica foloseste farmacologia pentru conoasterea urmatoarelor
notiuni:
a. farmacoterapia – indicatii terapeutice
b. farmacografia
 prescrierea medicamentelor
• forma farmaceutica
• calea de administrare
• modul de administrare
• posologia
c. farmacoepidemiologia – pentru a stii:
 contraindicatiile
 precautiile
2. practica farmaceutica moderna este orientata cu precadere catre pacient, utilizand
farmacologia in domeniul:
a. farmaciei clinice

5
  farmacia clinica este un domeniu care utilizeaza optim cunostintele farmaceutice si
biomedicale, in scopul optimizarii eficacitatii, securitatii si economiei prescriptiei medicale
(def. Data de Academia Nationala de Farmacie din Franta)
3. cercetarea pentru introducerea medicamentului in terapeutica
a. farmacologia prezinta 2 ramuri:
a) farmacologia preclinica – in care se fac experimente pe animale
b) farmacologia clinica – in care se fac cercetari pe subiectii voluntari

BIOFARMACIA

Este o stiinta la granita intre farmacologie si tehnica farmaceutica, care studiaza influenta
formularii medicamentelor, in cadrul formei farmaceutice asupra eficientei terapeutice.
Biofarmacia opereaza cu 2 parametrii care caracterizeaza medicamentele si anume:
o disponibilitatea farmaceutica – reprezinta cantitatea de substanta activa eliberata din
forma farmaceutica
o biodisponibilitatea – cantitatea de substanta activa eliberata si absorbita

Fazele evolutiei medicamentului in organism, de la administrare pana la aparitia

efectului terapeutic sunt:
A. faza biofarmaceutica – se desfasoara la locul de administrare a medicamentului
B. faza farmacocinetica – se desfasoara in tot organismul
C. faza farmacodinamica - are loc la nivelul de actiune al medicamentului.
Faza biofarmaceutica
Are 2 etape:
A. eliberarea din forma farmaceutica
B. dizolvarea in lichidele biologice de la locul de administrare
Faza farmacocinetica
Are trei etape:
A. absorbtia
B. distributia
C. epurarea
Absorbtia este etapa de trecere a substantei active dizolvate, de la locul de administrare in
sange.

6
 Distribuirea:
Transportul – consta in vehicularea substantei active cu ajutorul sangelui
o transportul se poate face:
 in forma libera sau
 in forma legata de proteinele plasmatice
1. difuziunea in tesuturi – consta in trecerea substantei active din sange in tesuturi prin:
- membrana capilara si
- membrana celulara
2. repartizarea la nivelul tesuturilor
3. stocarea- fixarea in unele tesuturi
Epurarea
• metabolizarea – modificari structurale chimice cu paritia metabolitilor activi sau
inactivi
• eliminarea la nivelul cailor de eliminare ca atare sau sub forma de metaboliti
Aceste etape fac obiectul farmacocineticii fiind vorba de un sistem imunitar in care etapele
se desfasoara simultan sau in paralel ele fiind cunoscute ca un sistem LADME adica:
L - eliberare
A - absorbtie
D - distributie
M - metabolizare
E - eliberare
Faza farmacodinamica
Are doua etape:
• fixarea moleculelor de substanta activa pe substratul reactiv
• declansarea actiunii farmacodinamice (intai la nivel local apoi la nivelul tesuturilor,
organelor, organismului)

Fiecare medicament are 4 profile:

• farmaceutic
• farmacocinetic
• farmacodinamic
• farmacotoxicologic

7
 BIODISPONIBILITATEA
Mult timp, prescrierea mediacamentelor si eliberarea lor s-au facut conform postulatului
echivalentei.
Postulatul echivalentei prevedea ca doza indicata pe eticheta medicamentului este si doza
absorbita de organism.
Observatiile ulterioare, au semnalat aparitia unor insuccese terapeutice din cauza
subdozarilor sau unor accidente datorate supradozarilor , ca urmare a utilizarii unui medicament in
aceiasi posologie (doze, ritm de administrare) diferind fie:
• indivizii la care s-a administrat
• formularea preparatului
• tehnologia de preparare
Aceste observatii au infirmat postulatul echivalentei.
S-a introdus astfel postulatul bioechivalentei, care stabileste ca doza indicata pe eticheta nu
este egala cu doza absorbita si care se bazeaza pe un nou parametru farmaceutic, si anume –
biodisponibilitatea.
Conform postulatului bioechivalentei, pot fi considerate bioechivalente numai preparatele
care au aceiasi biodisponibilitate.
Biodisponibilitatea reprezinta cantitatea de substanta activa, precum si viteza cu care este
cedata de medicament, este absorbita in organism, ajunge la locul de actiune si isi manifesta efectul
biologic.
Farmacistul poate sa inlocuiasca un medicament cu altul cu conditia ca medicamentul sa
aiba aceiasi substanta activa si sa fie bioechivalenta.
Biodisponibilitatea este de mai multe tipuri:
A. biodisponibilitatea absoluta
B. biodisponibilitatea relativa
C. biodisponibilitatea relativa optimala
A. Biodisponibilitatea absoluta
Se determina cand se cerceteaza biodisponibilitatea unei substante active nou introduse in
terapie.
Se compara biodisponibilitatea acestei substante adminstrate pe diferite cai cu
biodisponibilitatea pe cale i.v. (considerata cale de referinta).
Testarile de efectueaza pe acelasi individ; dupa administrare se determina concentratia
medicamentului in sange la diferite intervale de timp.
Biodisponibilitatea absoluta corespunde fractiunii de substanta activa din forma
farmaceutica de solutie apoasa, care dupa administrare ajunge in circulatia generala.

8
 Valoarea biodisponibilitatii absolute este determinata de doua procese:
- absorbtia
- primul pasaj.
Primul pasaj – reprezinta procesul prin care substanta activa sufera o metabolizare (epurare),
intre momentul administrarii si timpul la care ajunge in circulatia generala.
Efectul primului pasaj este reprezentat de pierderea de substanta activa prin metabolizare la
nivelul cai de administrare si diminuarea concentratiei sanguine si deci diminuarea efectului
terapeutic.
De asemenea, medicamentele cu un coeficient de absorbtie nesemnificativ p.o. nu pot fi
administrate pe aceasta cale pentru efectele sistemice.
Exemple:
• strofantina (cardiotonic)
• antibiotice aminoglicozidice (tip streptomicina)
Exemple de medicamente ce sufera un puternic efect al primului pasaj si nu pot fi
administrate oral:
 hormonii polipeptidici
• INSULINA
• ACTH
 hormonii steroizi sexuali
• TESTOSTERON
• PROGESTERON
 anestezice locale
• PROCAINA
• LIDOCAINA
B. Biodisponibilitatea relativa
Se determina cand cu substanta respectiva nu se poate prepara o solutie apoasa injectabila
pentru calea i.v. deci nu se poate determina biodisponibilitatea absoluta
Biodisponibilitatea relativa evalueaza comparativ:
- 2 cai de administrare diferite
- 2 forme farmaceutice diferite si
- un medicament nou
comparativ cu medicamentul “leader” (primul introdus in terapie sau cel mai eficace
cunoscut)
Biodisponibilitatea relativa se exprima prin:

9
 A. cantitatea de substanta activa dintr-un medicament, care dupa
administrare ajunge in circulatia generala, si
B. viteza cu care se realizeaza acest proces.

• Biodisponibilitatea relativa optimala – compara biodisponibilitatea unei forme

farmaceutice cu solutia apoasa care este considerata forma farmaceutica cu
biodisponibilitatea maxima.
Factorii care influenteaza biodosponibilitatea
Sunt dependenti de:
1. medicament
2. organism
3. substantele asociate
1. Factorii care depind de medicament
a) forma farmaceutica
• tipul formei (drajeu, capsula, tableta)
• forma geometrica
• tehnologia de fabricatie
• adjuvantii (tipul si cantitatea)
- acestea influenteaza viteza si timpul de eliberare a substantei active
b) substanta activa
o marimea particulelor
o structura chimica (sare, ester, complex, etc.)
o sulubilitate
 hidrosolubile
 liposolubile
o starea fizica
 hidratata
 anhidra
 cristalina
 amorfa
o profil farmacocinetic de tip retard
o doza de administrat
- acestea influenteaza:

10
 - viteza si timpul de dizolvare
- absorbtia substantei active
2. Factorii dependenti de organism
A. factorii generali
B. factori particulari
Factorii generali
Sunt factorii care influenteaza transferul prim membranele biologice:
a) suprafata
b) lipidele
c) porii
d) sistemele membranare de transport activ
e) polarizarea si mediul pe cele doua fete ale membranei
Factorii particulari
calea de administrare si modul de administrare
Influenteaza prin:
• tipul membranelor biologice
• suprafata si grosimea
• vascularizarea
• timpul de contact
• pH-ul la locul de absorbtie
• efectul primului pasaj
• modul de administrare:
o perfuzie sau in bolus
o doza unica sau repetata
o starea fiziologica poate fi:
o obisnuita sau particulara (ciclul menstrual, graviditate, varste extreme
o bioritmurile
o starea patologica poate fi:
o a caii respective
o sistemica
o anomalii genetice
- acesti factori influenteaza absorbtia
3. Factori dependenti de asocierea cu diverse substante

11
 A. medicamentele
B. alimentele
- influenteaza:
•absorbtia
•biodisponibilitatea

FARMACOCINETICA GENERALA

Evolutia substantelor medicamentoase in organism si parcurgerea etapelor farmacocinetice

implica trei tipuri de procese biologice.
• transferul prin membranele biologice
• mucoasa
• endoteliul capilar
• membrana celulara
in cadrul etapelor de:
• absorbtie
• difuziune
• eliminare
 legarea de proteinele plasmatice
 transport
 distributie
 biotransformarea structurii chimice = metabolizarea
Membranele biologice – sunt structuri biologice foarte subtiri (~ 100 Å) constituite din
complexe lipoproteice, intrerupte prin pori (cu Φ 10Å), care despart diversele componente ale
organismului.
Se compune din:
• complexe lipoproteice membranare
• canale apoase ionice (pori)
• enzime membranare
• receptori membranari

12
 • sisteme membranare specializate si active de transport
Membranele biologice sunt polarizate in stare de repaus avand concentrate:
- pe fata externa sarcini +
- pe fata interna sarcini –
Constituie bariere semipermeabile care:
a) separa materia vie in compartimente
b) asigura schimburile intre diverse compartimente
Factorii care intervin in transferul prin membranele biologice depind de:
o substanta medicamentoasa
o membrana
o mediul de pe cele doua fete ale membranei.
Trec mai usor substantele cu:
• Greutate moleculara mica
• Liposolubile
• Nedisociate
Nu trec substantele legate de proteine, datorita greutatii moleculare mari
Substantele care se leaga in procent mare de proteine trec lent prin membrane, pe masura ce
se elibereaza din forma legata in forma libera.
Tipuri de tranfer prin membranele biologice
o Transferul pasiv
2. Filtrare
3. Difuziune simpla
o Transferul specializat
2. Transport activ
3. Difuziune de schimb
4. Difuziune usoara
In transferul pasiv:
2. Membrana este pasiva si trecerea se face fara consum de energie
3. Trecerea medecamentelot se face in sensul gradientului de concentratie (de la
concentratii mari la concentratii mici)
4. Se face prin:
2. Filtrare pentru medicamentele hidrosolubile la nivelul porilor membranari
3. Difuziune simpla pentru medicamentele liposolubile – se face la nivelul
complexului lipoproteic membranar

13
 Transferul specializat
Membrana este activa, intervenind cu sisteme speciale active de transport (care se numesc
transportori, purtatori sau carausi)
Transportul activ
Se realizeaza:
Cu ajutorul sistemelor membranare de transport
Cu consum de energie
Contra gradientului de concentratie (de la concentratii mici la concentratii mari)
Prin transport activ trec substantele:
• Polare
• Disociate
• Ioni
Exemple de medicamente care se absorb prin transport activ:
A. Medicamente cu structura de aminoacizi ca:
• Acid glutamic
• α metil DOPA
• 5- fluorouracil
B. Ionii de Na+ si K+ sunt transportati activ de un sistem membranar denumit “pompa de
Na+/ K+”
C. Ionii de Ca2+ sunt transportati activ in afara celulei prin functia “pompei de Ca2+”
Difuziunea de schimb
Transportorul ia substanta de pe o fata, o transporta pe cealalta fata, de pe care ia alta
substanta si o transporta invers.
Difuziunea usurata (facilitata)
Se face cu:
Carausi dar,
In sensul gradientului de concentratie (de la concentratie mare la concentratie mica)
Nu se consuma energie celulara
Exemplu: glucoza.

ABSORBTIA MEDICAMENTELOR
Absorbtia este prima etapa farmaceutica, in care substantele medicamentoase trec de la locul
lor de administrare, in sange, strabatand una sau doua membrane biologice.
Cai de administrare

14
 A. cai naturale:
 calea orala (per os)
 calea sublinguala
 calea rectala
 calea respiratorie
 calea oculara
 calea intravaginala
 calea uretrala
 calea cutanata
B. cai artificiale – parenterale – injectabil (gr.para-enteron = in afara intestinului)
cai intravasculare
o intravenoasa
o intraarteriala
o intracardiaca
cai extravasculare
• subcutanata
• intramusculara
cai intraseroase
• intraperitoneala
• intrapleurala
• intrapericardica
• intraarticulara
• intrarahidiana
• intraventriculara
calea intraosoasa – administrarea se face in oasele sternului la copii mici unde oasele sunt
moi si la care absorbtia este echivalenta cu absorbtia intravenoasa

ABSORBTIA PE CALE ORALA (PER OS)

Calea orala este numita si enterala (gr. Enteron = intestin)

Utilizarea caii orale:
• pentru actiunea generala (sistemica) la nivelul diferitelor tesuturi, organe si siteme

15
• pentru actiune locala (topica) la nivelul tubului digestiv (ex. Antiacide, purgative,
antidiareice, antihelmintice).
STOMAC:
1. S~ 1 m2,
2. mucoasa gastrica pH = 1-3
3. mucoasa lipofila
INTESTINUL SUBTIRE
• S = 100 m2
• Mucoasa este:
• Lipidica
• Are pori
• Are sisteme active de transport
• pH variabil 4,8-8
Absorbtia prin mucoasa gastrica
Mucoasa gastrica:
o membrana lipidica
o permeabila pentru substante:
 nedisociate
 lipofile
o se absorb prin difuziune simpla
Se absorb bine substantele slab acide:
• barbiturice
• sulfamide
• penicilina
• acid acetilsalicilic
• acid ascorbic, etc.

Absorbtia prin mucoasa intestinala

Mucoasa intestinului subtire (duoden, jejun, ileon):

a. membrana lipidica cu :
i. pori
ii. sisteme membranare de transport activ

16
 b. este permebila pentru:
i. substante liposolubile nedisociate cu caracter slab bazic – prin difuziune simpla
ii. substantele hidrosolubile – prin filtrare
iii. ioni – prin transport activ:
i. substante polare
ii. substante disociate cu structura asemanatoare compusilor alimentari
(aminoaacizi, hexoze, etc)
iv. macromoleculele – in cantitati foarte mici – prin pinocitoza
PINOCITOZA – transport transmembranar, cu consum de energie.
Consta in inglobarea si inconjurarea de catre membrana a picaturii ce contine substanta si
formarea unei vezicule ce se desprinde din membrana, deplasandu-se in citoplasma.
Absorbtia prin mucoasa intestinului gros
Mucoasa intestinului gros (colon, sigmoid, rect):
a. membrana:
i. groasa
ii. lipidica
iii. cu pori
b. absoarbe:
i. apa
ii. substante
i. hidrosolubile
ii. liposolubile
iii. substante neabsorbite in intestinul subtire
iv. este permebila pentru:
c. prin transport pasiv
NB Specific pentru calea orala este faptul ca medicamentele sunt luate de vena porta,
transportate la ficat unde are loc metabolizarea lor.
Absorbtia pe cale orala este influentata de asocierea cu:
• alte medicamente care pot modifica pH-ul.
• Ex. Antiacidele (NaHCO3) ridica pH-ul gastric si cresc absorbtia gastrica a substantelor
bazice.
• alimentele influenteaza negativ absorbtia.
• Ex. Ampicilina administrata pe stomacul plin ii scade absorbtia cu 30%.

17
• medicamentele care influenteaza motilitatea gastrica pot modifica timpul de evacuare a
continutului stomacal si deci viteza absorbtiei intestinale.
• Ex.
o Antispasticele, parasimpatoliticele, analgezicele morfinomimetice – intarzie
absorbtia
o Antiacidele, parasimpatomimeticele, cofeina – maresc absorbtia
• bauturile acide: sucuri, sifon, cola, vinul – influenteaza:
a. absorbtia substantelor bazice si
b. stabilitatea unor medicamente instabile la pH acid (ampicilina, oxacilina,
penicilina V)
• starile patologice:
a. ex. Diareea reduce absorbtia intestinala, prin micsorarea timpului de contact
cu mucoasa intestinala

Avantajele si dezavantajele caii orale

Avantaje:
• cale naturala, fiziologica
• autoadministrare comoda
• se preteaza la tratament cronic

Dezavantaje:
1. latenta (debutul actiunii) este relativ mare
2. nu este recomandata in urgentele medicale
3. biodisponibilitatea este influentata negativ de efectele primului pasaj intestinal si hepatic
(biotransformarea de catre enzimele din peretele intestinal si bacteriile intestinului si
enzimele hepatice)
4. viteza de absorbtie intestinala este influentata de timpul de golire al stomacului
5. este inutilizabila pentru bolnavii:
o comatosi
o cu stare de voma
o in crize convulsive
o sugari

Calea orala NU este utilizata pentru:

18
• medicamentele care nu se absorb digestiv (ex. Streptomicina)
• medicamentele inactive in mediul acid (ex. Penicilina G)
• medicamentele inactivate de enzimele proteolitice (ex. Heparina, insulina, ACTH)
• medicamentele inactivate in ficat (>50-70%) prin efectul primului pasaj hepatic (ex.
Hormonii steroizi)

Calea sublinguala
• absorbtia se face prin mucoasa sublinguala care este:
o subtire
o bine vascularizata
• vascularizatia venoasa dreneaza sangele in sistemul venos cefalic si apoi in vena
cava superioara, ocolind filtrul hepatic si deci efectul primului pasaj hepatic
• comprimatele sublinguale trebuie sa fie
o mici
o dizolvare si cedara rapida (3 minute)
• este o cale de urgenta in criza de:
o angina pectorala
o astm bronsic
Dezavantaje:
• suprafata mica
• secretie salivara care antreneaza o parte din substanta activa spre inghitire
Exemple de substante care se administreaza in acest mod:
• nitroglicerina – antianginos
• isoprenalina – antiastmatic

Calea bucala
Medicamentele sunt asezate intre:
 gingie si buze
 gingie si peretele interior al obrazului
Locul absorbtiei:
2. mucoasa sublinguala
3. mucoasa
2. gastrica

19
 3. intestinala
Utilizare
2. pentru actiunea generala
3. pentru actiunea locala
Forme farmaceutice specifice caii bucale:
a) comprimate bucale cu dizolvare lenta pentru actiunea generala (ex. Hormonii steroizi)
b) tablete de talie mare cu dizolvare lenta
2. pentru actiunea generala (ex. Vitamine)
3. cu actiune locala (ex. antiseptice)

Calea rectala
Se utilizeaza pentru:
a) actiunea generala la:
• copii
• bolnavii inconstienti
• bolnavii cu varsaturi
• medicamentel degradabile in:
• stomac
• ficat
Exemple:
o antipiretice
o analgezice
o antispastice
o antiinflamatoare
o antivomitive
• actiune locala
Exemple:
o purgative
o antihemoroidale
o antiseptice
• Forme farmaceutice:
o supozitoare
o microclisme

20
a) dezavantaje:
o absorbtie incompleta si inegala
o dozele intrarectale sunt cu 25-30%>ca cele p.o.
• Avantaje
o Ocolirea primului pasaj:
• Hepatic
• intestinal
o abordabil pentru:
• copii
• bolnavii cu varsaturi
• comatosi
Calea respiratorie
Se face pe:
o calea nazala
o calea pulmonara – absorbtia prin epiteliul pulmonar
Calea nazala este indicata pentru:
• actiunea locala in:
• rinite
• inflamatii
• infectii locale
exemple:
o antiseptice si chimioterapice
• mentol
• eucalpitol
• substante volatile
• sulfacetamid
o decongestionante tip vasoconstrictor
• efedrina
• nafazolina

Calea pulmonara este indicata pentru actiunea:

a) generala

21
 o anestezice generale gazoase sau volatile
 N2O
 C2H5-O-C2H5
o vaccinuri
• locala
o bronhodilatatoare – administrate in astmul bronsic (aminofilina)
o expectorantele
o antisepticele si antibioticele
Forme farmaceutice
o Aerosoli = dispersie fina de particule lichide sau solide in aer sau alt gaz inert (in aparate
speciale
 Solutii
 Pulberi
o Inhalatoare cu dozatoare:
 Presurizate
 Cu pulbere uscata

Calea cutanata
Se utilizeaza pentru:
actiunea locala – in dermatologie
o Antipruriginos
o Antifungic
o Antiinflamator
o Keratolitic
o antimicrobiene
o actiunea generala in forme moderne TTS (sistem terapeutic transdermic) cu eliberare
programata si prelungita
o exemplu: unguent sau plasture cu nitroglicerina care se aplica in zona
inimii pentru prevenirea crizelor de angina pectorala
Calea oculara
Se utilizeaza exclusiv pentru actiune locala
Exemple:
o in glaucom (miotice – pilocarpina)

22
 o in conjunctivite (antimicrobiene)
o in leziuni oculare (anestezice locale)
o tipul formei (drajeu, capsula, tableta)
Forme farmaceutice
o colire – solutii apoase izotone, pH = 7,4 - 8
o unguente oftalmice

2. Cai injectabile
Calea musculara si subcutanata
Se utilizeaza pentru:
• tratamente cronice
• efect retard (de durata lunga)
o exemplu: moldamin – elibereaza lent benzatinpenicilina
Calea intravenoasa
a) este o cale de urgenta
b) are efect rapid
c) pot fi administrate volume mari de solutii (perfuzii)
d) se pot administra
o substante iritante pentru tesuturi
 saruri de calciu
 aminofilina
 digoxina
o solutii iritante datorita pH-ului care nu este egal cu 7,4
NU se pot administra
o Substante ce produc hemoliza
o Substante care precipita cu proteinele plasmatice
Dezavantaje
o Frisonul si reactiile febrile (datorita prezentei pirogenilor in solutiile injectabile incorect
preparate sau sterilizate
o Declansarea unei insuficiente cardiace prin cresterea presiunii arteriale (la administrarea
solutiilor in exces).

23
 TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR IN SANGE

Consta in vehicularea medicamentelor in sange (pH 7,35), de la nivelul capilarelor caii de

absorbtie, pana la nivelul capilarelor tesutului de actiune.
Substantele medicamentoase pot fi transportate:
a) In plasma:
• Forma libera (dizolvate in plasma)
• Forma legata de proteinele plasmatice
b) In elementele figurate:
• Antimalaricele se distribuie in hematii
c) Medicamentul liber trece prin membranele biologice
d) Complexul medicament-proteina nu trece prin membrana
M + P ↔MP
Echilibrul se deplaseaza in sensul desfacerii complexului, pe masura ce forma libera iese din
sange, prin difuziune.
Proteinele cu cea mai mare capacitate de legare sunt albuminele.
Albuminele au doua tipuri de sedii:
a) Cationice – prin legaturi ionice exista intre 1-6 sedii cationice
b) Sedii de legare prin legaturi de hidrogen; acestea sunt mai numeroase (aproximativ
30/proteina)
Daca se administreaza concomitent doua medicamente cu caracter acid care se leaga de
sediile cationice, intre ele apare competitia pe locurile de legare, iar medicamentele cu afinitate mai
mare deplaseaza medicamentele cu afinitate mai mica.
Exemplu, fenilbutazona – medicament antiinflamator se leaga de proteinele plasmatice 98%.
Daca se asociaza cu anticoagulantele orale, de exemplu cu un derivat cumarinic, deplaseaza
anticoagulantul de pe proteine si duce la accidente hemoragice.

DIFUZIUNEA IN TESUTURI
Reprezinta etapa de trecerea a medicamentelor din compartimentul intravascular in tesuturi,
si anume:
1. Prin membrana capilara – in compartimentul interstitial
2. Prin membrana celulara – in compartimentul intracelular
Difuziunea prin endoteliul capilar se face prin toate tipurile de transfer:
1. Filtrare
2. Difuziune simpla

24
 3. Transfer specializat si chiar
4. Molecule cu greutate moleculara mare (pana la 60.000)

Difuziunea prin bariera hematoencefalica

Barierea hematoencefalica reprezinta o bariera pentru difuziunea:
1. Sange – creier
2. Sange – LCR
Bariera hemato-encefalica (sange-creier) este reprezentata de:
o Endoteliul capilarelor cerebrale
o Tesutul glial
Celulele gliale (astrocitele) inconjoara neuronii si capilarele cerebrale, reprezentand un tesut
de protectie si de nutritie.
Toate schimburile capilare-neuroni se fac prin traversarea tesutului glial.
Bariera sange-LCR este reprezentata de plexul coroid (endoteliul capilar si nu epiteliul). Din
LCR medicamentel difuzeaza pasiv in tesutul cerebral.
Bariera hematoencefalica reprezinta o membrana lipidica cu sisteme membranare de
transport activ.
Difuzeaza usor in creier:
1. Substantele liposolubile nedisociate
a. Anestezicele generale
b. Barbituricele narcotice
2. Substantele cu structura asemanatoare aminoacizilor
a. Levodopa (dioxifenilalanina) – administrata in boala Parkinson
Difuziunea prin placenta
Placenta este o membrana care separa compartimentul fetal de compartimentul matern si are
rol de nutritie pentru fat.
De la mama la fat trec toate tipurile de substante prin toate tipurile de transport (hormoni,
vitamine, enzime, etc)
De la fat la mama trec numai substante lipofile.

NB
Foarte multe medicamente pot difuza prin placenta, putand provoca efecte adverse la fat.
Aceste medicamente au regim restictiv sau sunt contraindicate la femeia gravida.

25
 DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR
Cuprinde doua aspecte:
1. Distribuirea in compartimentul hidric
2. Distribuirea in tesuturi
Distribuirea in sectoarele hidrice
Exista trei comparimente (spatii) hidrice ale organismului, separate prin membrane
biologice:
1. Spatiu intravascular (5% H2O, 5l sange, 3 l plasma)
2. Spatiul intercelular 15 % H2O (10-20 l)
3. Spatiul intracelular 50% H2O
Medicamentele se pot distribui in unul, doua sau in toate compartimentele hidrice.
Exemple:
a) Se distribuie in spatiul intravascular medicamentele cu molecula mare
 Inlocuitorii de plasma
 heparina
b) se distribuie in doua spatii hidrice (intravascular si interstitial):
o manitol (diuretic osmotic)
o streptomicina
o penicilina
o cefalosporinele
• se distribuie in toate cele trei spatii hidrice:
o Li+, K+
o Alcool
o Teofilina
o Glicozidele cartiotonice, etc.
Consecintele distribuirii in compartimentele hidrice sunt:
a. Farmacocinetice:
o Micsorarea vitezei de eliminare
o Cresterea timpului de injumatatire
b. Farmacodinamice:
o Cresterea duratei de actiune
Distribuirea in tesuturi si organe
Poate fi:
• Uniforma -In toate tesuturile

26
  Alcool
 narcotice
• Selectiva – in anuminte tesuturi:
o Iod in tiroida
o Ca si P in oase
o Vitamina B12 in ficat
o Tetracicline in:
 Oase
 Dinti
o As, Hg, Ag in piele
• Bifazica:
o Distribuire rapida in SNC si apa
o Redistribuire cu stocare in tesutul adipos
 Narcotice
 Substante foarte liposolubile
Volumul de distributie (Vd) = volumul de plasma in care o substanta medicamentoasa se
distribuie unifirm intr-o concentratie egala cu concentratia plasmatica
Vd = D/Cp
D = doza
Cp = conentratia plasmatica

METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR

Metabolizarea (biotransformarea) reprezinta etapa farmacocinetica de transformare a

structurilor chimice ale medicamentelor.
Structurile chimice rezultate se numesc METABOLITI.
Biotransformarea impreuna cu eliminarea constituie etapa de epurare a medicamentelor din
organism.
Reactiile prin care are loc metabilozarea medicamentelor sunt:
a. Reactii de faza I care includ:
o Oxidare
o Reducere
o Hidroliza
In urma acestor reactii se formeaza compusi polari mai usor de eliminat.

27
b. Reactii de faza a II-a: reactii de conjugare cu:
o Acid glucuronic
o Glicocol
o Sulfoconjugarea
o Acetilarea
o Metilarea
o Glutaminoconjugarea
Prin biotransformare, polaritatea compusului initial creste:
o Compusul initial de obicei liposolubil, devine polar in faza I-a
o Si mai polar in faza a II-a cand este pentru majoritatea metabolitilor
puternic acid (rar alcalin; ex.piridina)
Metabolitii pot fi:
o Inactivi sau activi
o Netoxici sau toxici

Exemple de biotransformari:
a. Medicamentele active →metaboliti cu acelasi tip de actiune
Fenacetina → paracetamol (actiune
analgezica, antipiretica)
Diazepam → nordazepam si
Oxazepam
actiune anxiolitica – diminua starea de neliniste
Codeina → morfina
Cloralhidratul → tricloretanol (actiune
anestezica)
b. Medicamentele active → metaboliti cu alt tip de actiune
Adrenalina → adrenocrom
(simpatomimetic) (hemostatic)
fenilbutazona →fenihidroxibutilfenazona
(antiinflamator) (utilizat in guta)
Medicamente inactive (prodroguri) → medicamente active
Claramfenicol palmitat → cloramfenicol
Benzatinpenicilina → penicilina G
Eritromicina propionat → eritromicina

28
 Locul biotransformarilor poate fi:
o Locul administrarii (tub digestiv)
o Sange
o Ficatul (reprezinta locul principal de metabolizare avand ca principala functie aceea de
detoxifiere)
o Alte tesuturi (plamani, rinichi, corticosuprarenala)
Exista si medicamente care se metabolizeaza in metaboliti cu toxicitate mai mare, de ex.:
1. Sulfatiazolul → metaboliti acetilati care precipita in urina acida → cristalurie si
iritatie la nivel renal.
2. Izoniazida (HIN) → acetil hidrazina – metabolit hepatotoxic
3. Paracetamolul → epoxizi cu efecte toxice hepatice

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
Reprezinta etapa farmacocinetica in care medicamentele si metabolitii acestora sunt
indepartate din organism.
Caile de eliminare:
1. Renala – de electie pentru substantele hidrosolubile absorbite
2. Digestiva – de electie pentru substantele neabsorbite adminstrate p.o.
3. Respiratorie – pentru substantele gazoase si volatile
4. Cutanata – pentru substantele volatile si lipofile
5. Secretii:
o Lacrimala
o Salivara
o Biliara
o lactata
Medicamentele pot fi eliminate:
• netransformate
• metaboliti
Eliminarea pe cale renala
Eliminarea renala are loc la nivelul rinichiului mai exact la nivelul nefronilor (cca2
milioane).
Nefronul are urmatoarele componente:
• glomerulul Malpighi (ghem de capilare) avand functia de:
 filtrare glomerulara si
29
  formarea urinii primare
• tubii renali – cu functii de:
o secretie si reabsorbtie
o formarea uriniii finale
Mecanismele eliminarii renale:
1. filtrarea glomerulara pasiva
2. secretia tubulara pasiva, activa
3. reabsorbtia tubulara pasiva, activa
Filtrarea glomerulara si secretia tubulara se desfasoara in sensul eliminarii (trecerea
medicamentelor din sange in urina)
Reabsorbtia tubulara are loc invers (trecerea mdicamentelor din urina in sange) si intarzie
eliminarea.
Factorii care influenteaza viteza de eliminare:
1. diureza – volumul deurina eliminat in unitatea de timp, este in functie de:
o fluxul sanguin renal
o starea de hidratare a organismului
o starea de functionare a rinichiului
o varsta
1. pH-ul urinii fiziologic este de 6,3 cu variatii intre 4,5 si 7,5 in functie de alimentatie sau
medicamente.
La pH fiziologic:
o substantele bazice disociaza si se reabsorb putin
o substantele acide nu disociaza si se reabsorb bine
Modificand pH-ului acid al urinii la pH bazic se pot elimina rapid medicamente acide in caz
de intoxicatii.
De exemplu, in intoxicatia cu barbiturice se fac perfuzii cu NaHCO 3 care alcalinizeaza urina
si scade reabsorbtia barbituricului.
1. legarea de proteinele plasmatice – cu cat legarea este mai mare cu atat eliminarea este mai
lenta.
1. Varsta – influenteaza foarte mult prin:
o Diminuarea globala a functiei renale
o Filtrare glomerulara mai redusa (cu 50% la peste 70 de ani)
Se vor reduce dozele si frecventa administrarii pentru medicamentele eliminate renal.
• Starile patologice influenteaza negativ functia renala:

30
 o Insuficienta renala
o Insuficienta cardicaca
o HTA sau hipoTA
o Starea de deshidratare
Eliminarea pe cale digestiva
Mecanismele eliminarii pe cale digestiva sunt:
• Eliminarea rectala – pentru substantele neabsorbite oral
• Eliminarea prin secretie salivara
• Eliminarea prin mucoasa gastrica
• Eliminarea prin secretie biliara
Exemple de substante eliminate pe cale rectala:
Substante insolubile
• Carbune
• Ulei de parafina
• Antiacide adsorbante
1. saruri bazice de bismut
2. caolin
• ftalilsulfatiazol
Substante solubile administrate p.o. dar neabsorbite
1. MgSO4 (are si actiune purgativa)
2. Streptomicina
Medicamente care participa la o circuitul entero-hepatic (medicament – intestin
subtire – ficat – vezicula biliara – intestin)
• exemplu: glicozizii cardiotonici
Eliminarea pe cale respiratorie
Mecanisme si substante eliminate:
• prin secretia nazala: ioduri
• prin secretia glandelor bronsice:
o substante volatile si sublimabile
o exemple: expectorante administrate oral (saruri de NH4, benzoati, ioduri)
• prin epiteliul alveolar: narcotice gazoase sau volatile
Eliminarea pe cale respiratorie poate avea efecte:
• utile pentru expectorantele care fluidifica secretia bronsica

31
 • daunatoare:
o iodul – congestie pulmonara
o eterul – iritatia mucoaselor
Eliminarea pe cale cutanata
Se poate face prin:
o secretia glandelor sudoripare
o celulele cornoase ale pielii si fanerele
Se pot elimina:
o substante volatile
o uree
o ioduri
o arsenic
o metale grele
o griseofulvina (utila in micozele cutanate)
Importanta toxicologica pentru unele substante toxice care se pot elimina prin par, unghii,
piele (arsenic, mercur)
– se poate indentifica toxicul si poate stabili chiar data la care s-a produs otravirea.
Eliminarea prin secretia lactata
O cale nedorita de eliminare.
Se pot elimina foarte multe substante atat hidrosolubile cat si liposolubile.
Exemple:
• alcool, alcaloizi:
o cofeina
o nicotina
o codeina
o morfina
o atropina
o papaverina
• hipnotice (ex. Barbiturice)
• antiepileptice
o fenitoina
o fenobarbital
• purgative – produc diaree la sugari

32
 • antibiotice
o tetraciclina – se acumuleaza in oase si dinti, cu aparitia dentitiei colorate
in galben
o cloramfenicolul – poate produce icter la nou nascut.
o Aminoglicozidele (streptomicina si gentamicina) – pot fi administrate la
mama fara efecte asupra sugarului, desi se elimina in lapte, nu se absorb
in tubul digestiv al sugarului.

NOTIUNI DE FARMACOGRAFIE GENERALA

Farmacografia generala este o ramura aplicativa a farmacologiei generale.
Studiaza:
• Denumirea medicamentelor
• Formele farmaceutice
• Reteta medicala (PRESCRIPTIA)
• Reglementarile privind prescrierea si eliberarea medicamentelor
• Stabilirea schemelor farmacografice
• Posologia
• Supravecherea, monitorizarea si optimizarea farmacografiei si posologiei

MEDICAMENTUL
Poate fi:
o O substanta medicamentoasa ca atare
o Preparat (produs farmaceutic)
Substantele medicamentoase pot fi:
• De sinteza sau semisinteza
• De extractie
o Vegetala
o Animala
• Minerale
Preparatele (produsele) farmaceutice contin substante medicamentoase prelucrate in diferite
forme. Acestea pot fi:

33
 • Realizate in farmacie
• Oficinale (preparate dupa Farmacopee)
• Magistrale (prepaarate dupa retelete medicale)
• Realizate in industrie (tipizate)

Denumirea medicamentului poate fi:

• Chimica
• DCI (denumirea comuna internationala) recomandata de OMS
• INN (numele international neinregistrat) sau denumirea comuna generica
• Oficinala (inscrise in Farmacopee poate fi DCI sau INN)
• Comerciala (“nume depus” sau inregistrat “R” sau “trade name”
Formele farmaceutice
Se clasifica dupa mai multe criterii:
• dupa calea de administrare
o Interne (per os, sublingual)
o Externe:
 Rectale
 Vaginale
 Nazale
 Cutanate
 conjunctivale
o injectabile”
 s.c.
 i.m.
 i.v.
• dupa numarul substantelor
o Simple
o compuse
• dupa durata efectului
o cu eliberare rapida
o cu eliberare intarziata (retard)

34
 o cu cedare controlata/forme moderne tip OROS (oral osmotic system) si
TSS (sistem terapeutic transdermic)
• dupa consistenta
o solide
o semisolide
o lichide

RETETA MEDICALA (PRESCRIPTIA)

Partile retetei sunt:
• ANTETUL – date despre institutia medicala
• SUPERSCRIPTIA – date despre bolnav si diagnostic
• INVOCATIA – Rp (lat. Recipe = ia) – este formula de adresare catre farmacist
• INSCRIPTIA – cuprinde denumirea medicamentelor
• SUBSCRIPTIA – precizeaza forma farmaceutica si numarul dozelor
• INSTRUCTIA – cuprinde indicatii pentru bolnav, privind farmacografia
Instructia incepe cu o formula de adresare catre farmacist:
DS (lat. Detur signatur = elibereaza si semneaza)
Eliberarea medicamentelor se face dupa anumite norme:
• Norme privind eliberarea medicamentelor din farmaciile de circuit deschis pe baza de reteta,
care se retin sau nu;
 NU se retin retetele care au mentiunea “PERMANENT” – acestea sunt valabile 6 luni)
• Norme privind medicamentel eliberate fara reteta, de tip OTC (“over the counter”) =
medicamente pentru marele public (exemple: antigripale, medicamente contra tusei, etc.)
• Medicamente cu regim restrictiv sau contraindicate la femeia gravida
• Norme privind regimul produselor si substantelor medicamentoase toxice si stupefiante.

POSOLOGIA
Se ocupa de:
• Schemele de administrare a dozelor de medicament
• Variatia acestor scheme in functie de evolutia bolii, in scopul
o Realizarii si mentinerii unui efect terapeutic dorit si
o Cu risc minim de efecte adverse
Aceste scheme cuprind:

35
 • Doza unitara
• Modul de administrare
o Continuu
o intermitent
• Ritmul administrarilor
• Momentul prizelor zilnice
• Durata tratamentului

DOZA
Este cantitatea de substanta medicamentoasa care produce un anumit efect biologic.
Se exprima in:
• G, mg, ml sau unitati biologice
• Raportate la:
o greutate globala (70 kg pentru un adult)
o kg corp (pentru substante puternic active)
Tipuri de doze utilizate in terapeutica:
• in functie de durata tratamentului:
o doza pentru o data
o doza pentru 24 de ore
o doza pentru o cura
• dupa modalitatea si viteza de realizare a efectului terapeutic:
o doza de atac
o doza de mentinere
• in functie de intensitatea efectelor biologice sunt:
o doze eficave
 doza eficace 25
 doza eficace 50
 doza eficace 100
o doze toxice
o doze letale
Se determina exclusiv pe animalele de laborator.
Exemple:

36
 Doza eficace 50 – este doza care produce efect la 50% dintre indivizii unui lot sau doza care
produce 50% din efectul maxim posibil.

INDICELE TERAPEUTIC IT
Este un indicator de siguranta terapeutica si este dat de raportul dintre doza minima eficace
si doza maxima tolerata, raportata la 50% indivizi
IT= Dm E 50 / DM 50
IT= indice terapeutic
Dm E50 = dozaminima eficace
DM 50 = doza maxima tolerata raportata la 50 % indivizi.
Cu cat IT este mai mare cu atat exista o marja de siguranta mai mare pentru acel medicament.

CONCENTRATIA PLASMATICA
Este un indice mai corect de exprimare a eficacitatii terapeutice sau toxicitatii unui
medicament, comparativ cu doza administrata, mai ales pentru medicamentele cu IT mic.
Concentratia plasmatica poate fi:
o minima
o medie
o maxima
o toxica
Intre concentratia plasmatica minima se afla zona conentratiei plasmatice terapeutice.
Posologia poate fi:
• sandard pentru toti pacientii
• individualizata pentru un pacient
Individualizarea posologiei se face prin adaptarea posologiei standard, in functie de factori
care tin de bolnavi:
• fiziologici:
o varsta
o greutatea corporala
o sarcina
• patologici:
o gravitatea bolii
o alte afectiuni concomitente
o insuficiente functionale:
 renala

37
  hepatica
• genetici: enzimopatii
Calculul dozelor (D) in functie de de varsta
Doza la copil = A/ (A+12) x D adult
A = varsta copilului
Calculul dozelor in functie de greutate
Doza copil = G /70 xD adult
G = greutatea copilului
70 = greutatea unui adult standard
Calculul dozei in functie de suprafata corporala
Doza copil = S (m2)/1,73 m2 x D adult
11,73 m2 = suprafata corporala a adultului de 70 kg
S = suprafata corporala a copilului
(se afla in tabele speciale)
Individualizarea posologiei in insuficienta renala
Gradul de insuficienta renala se apreciaza in functie de clearence-ul creatininei (Cl cr.)
Cearence-ul renal reprezinta numarul de ml de plasma epurati de o anumita substanta in
unitatea de timp.
Clearence-ul creatinitei endogene are ca principiu determinarea creatininei in sange si urina,
concomitent cu masurarea debitului urinar intr-un timp limitat.
ClR (i.r.) = Cl cr (i.r.) / Cl R x Cl cr
ClR (i.r.) = clearence –ul renal al medicamentelor in insuficienta renala
Cl cr = clearence-ul creatininei
Cl cr (i.r.) = clearence-ul creatininei in insuficienta renala
Cl R = clearence-ul renal sau constanta de eliminare renala (Ke)
Cl T = Cl R – Cl nR
ClT= clearence-ul total
Cl R = clearence-ul renal
Cl nR = clearence-ul nonrenal (hepatic, biliar)
La medicamentele epurate exclusiv renal
Cl T ≈ Cl R
Doza variaza din punct de vedere al clearence-ului
D i.r. = Cl R (i.r.) / Cl R x D normala
Sau
D i.r. = (D normala x ke i.r.) / ke n

38
 k e i.r. = constanta de eliminare in insuficienta renala
k e n = constanta de eliminare normala

TIMPUL DE INJUMATATIRE
Sau semiviata biologica este timpul in care concentratia de medicamente se reduce la
jumatate.
Timpul de in jumatatire in insuficienta renala se recalculeaza dupa formula:
T ½ (i.r.) = 0,693/ken

DOZA DE ATAC (DA)

Este doza care realizeaza concentratia plasmatica eficace
Da = Cp x Vd
Cp = concentratia plasmatica
Vd = volumul de distributie

DOZA DE MENTINERE (DM)

Este doza care intretine Cp eficienta si de regula este egala cu cantitatea de medicament
epurata din organism.
Dm = CSS x Cl T x σ/F
Unde
ClT = (Dm x F) / (CSS x σ)
F= fractia de biodisponibilitate
Cl T = clearence-ul total
CSS = concentratia plasmatica medie in stare stationara
ClT = reprezinta epurarea medicamentului din organism
ClT = ClH + Cl R + Cl B
ClH = clearence-ul hepatic
Cl R = clearence-ul renal
Cl B = clearence-ul biliar
‫( ځ‬tau) = este intervalul dintre doze
Cl T = Ke x Vd
ke = constanta de epurare
Vd = volumul de distributie

SUPRAVEGHEREA TERAPIEI
Este de 2 feluri:
• comuna pentru toti pacientii

39
 • particulara pentru urmatoarele situatii:
o bolnavii cu riscuri cu
 insuficienta hepatica
 insuficienta renala
 insuficienta cardiaca
o pacientii cu stari fiziologice speciale
 nou nascut
 copil
 femeia gravida
 varstnic
o medicamente cu indice terapeutic mic
 antibiotice aminoglicozide
 antimalarice
 antiepileptice
Supravegherea terapeutica se face pe baza a 3 criterii:
o clinic
o biochimic
o farmacocinetic
Supravegherea pe criteriul clinic
Se poate face in doua moduri:
• urmarirea efectului terapeutic, de exemplu TA la administrarea unor
medicamente antihipertensive
• urmarirea aparitiei unor efecte adverse usoare ce preced instalarea efectului
terapeutic; exemplu atropina – uscaciunea gurii
Supravegherea pe criteriul biochimic
Se face pentru medicamente a caror eficacitate terapeutica este cuantificata printr-un
parametru biochimic.
Exemple:
o glicemia pentru antidiabetice
o timpul de protrombina pentru anticoagulante
Supravegherea pe criteriul farmacocinetic
Consta in dozarea concentratiei plasmatice in sange si readaptarea dozei pe baza acestei
concentratii.

40
 Se aplica pentru medicamente cu marja de siguranta terapeutica mica
Exemple:
• cardiotonice
• antibiotice aminoglicozide

COMPLIANTA
Este definita ca respectarea stricta a prescriptiei medicale de catre bolnav si anturajul sau.
Complianta este in factor “sine qua non” pentru asigurarea eficacitatii farmacoterapeutice.
Complianta reflecta calitatea relatiei medic- bolnav-farmacist.
Pentru optimizarea compliantei trebuie avute in vedere urmatoarele:
• pentru bolnavii tratati in ambulator in activitate nu sunt indicate
o administrarea la intervale scurte
o administrarea pe cale rectala
• pentru bolnavii cu tulburari motorii – medicamente in ambalaje usor de deschis
• pentru bolnavii cu tulburari de deglutitie – forme lichide sau comprimate mici
• pentru bolnavii cu tulburari de vedere – medicamente diferentiate prin forma,
culoare si etichete scrise lizibil
• pentru bolnavii cu tulburari de memorie – medicamente livrate in pachete
calendaristice
• pentru copii – comprimate mici + piure de fructe
Acceptarea de catre bolnavi a medicamentelor este legata si de:
o miros
o gust
o culoare
Consecintele unei compliante deficitare sunt:
• ineficienta farmacoterapiei
• recaderea brutala cu reaparitia simptomatologiei, la intreruperea prematura
• rezistenta microbiana
• efecte rebound, la intreruperea brusca a unui tratament
Insuficienta comunicare cu bolnavul si instruirea incompleta privind tratamentul sau
reprezinta principalele cauze de ne-complianta.

41
 NOTIUNI DE FARMACODINAMIE GENERALA
Farmacodinamia = este ramura fundamentala a farmacologiei care studiaza locul si
mecanismul de actiune al medicamentelor.
Actiunea farmacodinamica este rezultatul contactului medicament- organism.
Etapele farmacodinamice sunt:
• legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea complexului Medicament receptor (MR) –
etapa desfasurata la locul de actiune
• aparitia unor modificari locale (actiune primara) care se traduce prin aparitia efectului
farmacodinamic (Ef)
M = R↔ MR→ Ef
Cele doua etape sunt posibile datorita a doua proprietati farmacodinamice:
o afinitatea pentru receptori
o activitatea intrinseca a medicamentului
Legat de aceste proprietati, medicamentele se clasifica in:
o agonisti
o antagonisti
• medicamentele agoniste au:
o afinitate si activitate intrinseca si
o efect propriu asupra receptorilor
• medicamentele antagoniste au:
o numai afinitate, fara activitate intrinseca
o produc blocarea receptorilor
Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea medicamentului de a se lega si forma
complexul cu receptorul.
Activitatea intrinseca = capacitatea medicamentului de a produce un efect.
Parametrii actiunii farmacodinamice sunt:
• potenta
• eficaicitatea maxima
• sens
• latenta
• durata
• selectivitate

42
 POTENTA
• este capacitatea unui medicament de a produce un efect biologic
• se exprima prin doza eficace 50 (DE50).
• Cu cat DE este mai mica cu atat potenta este mai mare
Pentru doua medicamente: A si B se poate determina potenta relativa folosind relatia:
Por = DE 50 A/DE 50 B
Potenta este dependenta de:
o Proprietatile substantei
 Farmaceutice
 Farmacodinamice
 Afinitatea pentru substrat (numarul de receptori ocupati de
substanta)
o Organism

EFICACITATEA MAXIMA
Este capacitatea unui medicament de a avea un efect maxim
Din punct de vedere al eficacitatii mxime, medicamentele se clasifica in:
• Agonisti
o Totali care au Ef 100%
o Partiali cu Ef <100%
• Antagonisti
o Totali (au activitate intrinseca 0)
o partiali
Exemplu: eficacitati maxime diferite se inregistreaza in grupa analgezicelor
morfinomimetice.
Receptorii opioizi sunt de mai multe tipuri: μ, K, δ, σ
Morfina
Petidina – agonisti fata de receptori: μ si K
Metadona
Naloxonul este antagonist total cu receptorii : μ, K si σ
Pentazocina este:
• antagonist pentru receptorii: μ
• agonist al receptorilor K si σ
nalorfina:

43
 • antagonist pentru μ
• agonist al receptorilor σ

SENSUL ACTIUNII FARMACODINAMICE

Medicamentele pot actiona in sens:
o stimulator (excitant)
o inhibitor (deprimant)
o bisens
Sensul stimulator se obtine prin:
• stimularea unei functii
• deprimarea functiei antagoniste

Exemplu: inima primeste inervatie dubla, simpatica si parasimpatica.

Sistemul simpatic creste frecventa cardiaca.
Sistemul parsimpatic scade frecventa cardiaca.
Medicamentele care actioneaza la nivelul sistemului simpatic se impart in:
• simpatomimetice – cresc frecventa cardiaca
• simpatolitice – actioneaza in sens invers – scad frecventa cardiaca
Medicamentele care actioneaza la nivelul sistemului parasimpatic se impart in:
• parasimpatomimetice
• parasimpatolitice
Stimularea inimii se poate obtine fie cu simpatomimetice, fie cu parasimpatolitice.
Sensul inhibitor se obtine prin:
• inhibarea unei functii
• stimularea excesiva a functiei pana la epuizarea ei
Exemple: deprimarea SNC, inclusiv cel respiraor bulbar se poate produce cu:
o deprimante SNC (narcotice, hipnotice)
o excitante SNC (cofeina, nicotina, stricnina, atropina) la doze mari
Unele medicamente pot produce stimularea unor functi si inhibarea altora.
De exemplu, morfina:
o deprima centrul:
 tusei
 respirator
o stimuleaza centru vomei

44
 Efectul bisens – exista medicamente care in functie de doza pot avea efecte stimulatoare sau
inhibitoare
De exemplu:
• adrenalina
o la doze mici are efect
 vasodilatator
 si scade tensiunea arteriala
o la doze mari are efect:
 vasoconstrictor si
 creste tensiunea arteriala
• aspirina:
o la doze mici este antiagregant plachetar (efect util in tromboze)
o la doze mari are efect proagregant plachetar (poate produce tromboza)

LATENTA
Este timpul scurs de la administrarea medicamentului pana la aparitia efectului si se exprima
prin formula:
L=A+T+D+B
Unde:
A, T si D (timpi farmacocinetici) reprezinta:
A = timpul de absorbtie
T – timpul de transport
D = timpul de distributie
B = timpul de aparitie a efectului biologic – timp farmacodinamic
• la administrarea i.v. latenta este mai mica
L = T + D + B,
pentru ca A = 0
• latenta in administrarea p.o. este mai mare deoarece medicamentul strabate doua membrane
biologice pana ajunge in sange.
 Este vorba de epiteliul mucoasei intestinale si endoteliul capilar.
• Medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mai mare pentru ca
T este mai mare
 Exemplu digitoxina se leaga 98% - nu se foloseste in urgente

45
 • Pentru substantele care actioneaza prin metabolitul activ, latenta este mai mare pentru ca
apare si timpul de metabolizare (M).
L=A+T+D+M+B
• Medicamentele care se distribuie in toate sectoarele hidrice (i.v., interstitial, intracelular), au
latenta mai lunga
• Medicamentele care actioneaza prin mecanism indirect au latenta mai mare pentru ca B este
mai mare.

DURATA ACTIUNII FARMACODINAMICE

• Este intervalul de timp in care se mentine efectul medicamentelor.
• Durata se exprima printr-un parametru farmacocinetic: timpul de injumatatire in sange T1/2
(se mai numeste semiviata biologica).
N.B.
T ½ prezinta o mare variabilitate individuala mai ales in urmatoarele situatii:
• Stari fiziologice particulare
o La nou nascut t ½ pentru claramfenicol este mult mai lung fata de adult, deoarece nou
nascutul nu are enzime de metabolizare.
• T ½ prezinta variabilitate in cazul insuficientei cailor de epurare
o Exemplu, T 1/2 al antibioticelor aminoglicozide creste foarte mult in insuficienta renala,
aceste substante fiind nefrotoxice (gentamicina, streptomicina)

SELECTIVITATEA
Reprezinta capacitatea unui medicament de a actiona pe un teritoriu cat mai limitat din
organism.
Medicamentele pot fi.
• SELECTIVE
o Beta adrenomimeticele - antiastmatice
 SALBUTAMOL
 FENOTEROL
o Antihistaminicele H2 – antiulceroase:
 RANITIDINA
 FAMOTIDINA
• NESELECTIVE
o ACETAZOLAMINA

46
  Inhiba exclusiv enzima anhidraza carbonica, dar mai are si alte
efecte:
Diuretic
Antiulceros
Sedativ central
Anticonvulsivant
Scade presiunea intraventriculara (efect util in glaucom)

TIPURILE DE ACTIUNE FARMACODINAMICA

Se clasifica dupa mai multe criterii
Dupa utilitatea terapeutica si intensitate
o Actiune farmacodinamica principala – este cea utilizata in terapeutica
o Actiune farmacodinamica secundara – de obicei nedorita pot genera efecte
adverse.
De exemplu, pentru atropina:
• Uscaciunea gurii
• Midriaza
Unele actiuni secundare pot fi uneori utile terapeutic; de exeplu pentru atropina, midriaza
este utilizata in oftalmologie pentru cercetarea fundului de ochi.
Dupa modul de utilizare
o Actiune locala (topica) – la locul de administrare
 Anestezicele locale:
• PROCAINA
• LIDOCAINA
 Actiunea antiacida – Na HCO3
o Actiune farmacodinamica generala (sistemica)
Dupa selectivitate
o Actiune farmacodinamica selectiva – SPECIFICA
o Actiune farmacodinamica neselectiva - NESPECIFICA
Dupa utilitatea farmacoterapeutica
o Actiunea farmacodinamica etiotropa (cauzala) – combate cauza bolii
 Antimicrobiana
 Antimicotica
 antihelmintica

47
 o actiunea farmacodinamica fiziopatologica – se adreseaza mecanismelor fiziopatologice ale
bolii
 actiunea hipotensiva in HTA
 actiunea cardiotonica in insuficienta cardiaca
o actiunea farmacodinamica simptomatica – trateaza un simptom al bolii
 actiunea analgezica – trateaza durerea
 actiunea antipiretica – treateaza febra
o actiunea farmacodinamica de substitutie – este utilizata in deficitul unei substante
endogene
 vitamine
 hormoni
 enzime

FACTORII CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA FARMACODINAMICA

Sunt dependenti de:
o medicament
o organism
o alte conditii
o asocierea medicamentelor
Factorii dependenti de medicament
a. structura chimica
• nucleul de baza – confera afinitate selectiva pentru un anumit tip de receptori
• gruparile functionale “farmacofore”:
o grupari farmacofore “accesorii”
 influenteaza:
• profilul farmacodinamic
• afinitatea pentru receptori
• activitatea intrinseca
De exemplu, gruparea lactonica a glicozizilor cardiotonici este indispensabila pentru
actiunea cardiotonica.
o grupari farmacofore “distribuitoare”
o influenteaza:
 profilul farmacocinetic
 distributia in organism
48
  modificarea
1. caracterului polar al moleculelor
2. ceficientul de partaj lipede/apa (L/A)
De exemplu:
• prezenta unui radical CH3 la atomul de N de pe nucleul barbituric imprima efect narcotic
(coeficient de partaj L/A ridicat).)
• gruparile OH fenolice sau alcoolice pe nucleul beta feniletilaminei al medicamentelor
adrenomimetice scad difuziunea prin barierea hematoencefalica si diminua efectul excitant
SNC.
o tipul formei (drajeu, capsula, tableta)
• coeficientul de partaj L/A
Este in functie de:
o tipul
o numarul
o pozitia pe nucleu a gruparilor hidrofile
raportat la numarul gruparilor hidrofile
o hidrofil
o carbonil
o carboxil
Cu cat gradul de lipofilie este mai mare cu atat creste difuziunea prin membranele biologice,
inclusiv la nivelul SNC.

Concentratia plasmatica
Este un parametru farmcocinetic foarte important si util in farmacografia medicamentelor.
• Concnetratia plasmatica se clasifica in:
o Concentratia plasmatica eficienta terapeutic
o Concentratia plasmatica toxica
o Concentratia plasmatica letala
• Concentratia plasmatica eficienta terapeutic fluctueaza intre:
o Concentratia plasmatica eficienta minima
o Concentratia plasmatica eficienta maxima
Concentratia plasmatica stationara (“steady state”) estre concentratia plasmatica atinsa in
stare de echilibru, la administrarea de doze repetate, la intervale regulate de timp.

49
 In “steady state” cantitatea de medicamente epurata in unitatea de tipm este egala cu
cantitatea absorbita.
• Doza Este cantitatea de medicament ce produce un anumit efect biologic.
• Se exprima in:
o g
o mg
o Unitati biologice
• Raportate la:
o Greutatea globala
o Pe kg corp
o m2 de suprafata corporala
Exista mai multe tipuri de doza:
• dupa durata efectului
o doza pentru o data
o doza /24 ore
o doza / cura
• dupa intensitatea efectului:
o doza eficace dinamica
 DE25
 DE50
 DM
o doza toxica
o doza letala
• dozele eficace sunt:
o doza eficace minima DE25
o doza medie eficace DE50
o doza maxima DM
• dozele letale sunt:
o doza letala minima DL25
o doza letala
o doza letala absoluta DL100
Dozele DE25 si DL25 produc efectul farmacodinamic si respectiv moartea, la 25% din
indivizii din colectivitate.
50
 Dozele DE50 si DL50 produc efectul farmacodinamic si respectiv moartea, la 50% din
indivizii din colectivitate.
DM = doza maxima este cea mai mare dintre dozele eficace, la care nu apar semnele de
intoxicatie.
DL100 produce moartea la toti indivizii.
• Ritmul administrarii
Influenteaza:
• Latenta
• Timpul efectului maxim
• Durata efectului farmacodinamic
Un ritm alert, cu un interval prea mic intre doze, raportat la T1/2, poate determina
acumularea in organism, cu efecte nedorite de supradozare.
Factorii dependenti de organism:
Sunt:
• Calea de administrare
• Specia
• Sexul
• Tipul fiziologic
o Tipul de sistem nervos
o Tipul de metabolism
• Starea fiziologica particulara
o Graviditatea
o Nou nascut
o Copil
o Varstnic
• Starea patologica
• Starea sistemelor enzimatice
• Starea receptorilor
Rezultatele acestor factori constituie reactivitatea individuala.
Calea de administrare
Influenteaza activitatea farmacodinamica:
• Cantitativ
• Uneori si calitativ

51
 Exemple:
• MgSO4
o p.o. = purgativ
o inj. = deprimant al SNC
• procaina
o local = actiune anestezica locala
o i.v. = antispastic
• lidocaina
o local = anestezic local
o i.v. = antiartimic, anticonvulsivant
Specia
Influenteaza in special biotransformarile si indirect durata actiunii farmacodinamice.
De exemplu:
• morfina
o la om are actiune inhibitoare asupra SNC
o la soarece, pisica, porc – stimulatoare
Sexul
In general femeile sunt mai sensibile, mai ales la actiunea medicamentelor cu actiune asupra
SNC
Tipul fiziologic
Tipul de sistem nervos
Factorii psihici:
o tonus psihic
o emotia
o autosugestia,
pot constitui factori subiectivi ce pot antrena aparitia unui efect farmacodinamic subiectiv.
Tonusul psihic poate influenta raspunsul la actiunea medicamentelor; astfel, se disting
indivizi “placebo-reactivi”.
Placebo este o substanta fara efect farmacodinamic obiectiv.
Exemple:
• lactoza – p.o.
• ser fiziologic – parenteral

52
 Placebo reactiv este persoana care raporteaza un efect terapeutic dupa administrarea unei
substante placebo.
Tipul de metabolism
Poate influenta actiunea unor medicamente:
• indirect – in functie de activitatea sistemelor enzimatice
• direct- in corelatie cu echilibrul glandelor endocrine
De exemplu, hipertiroidienii sunt mai putin sensibili la actiunea unor anestezice generale.
Starea fiziologica particulara
Graviditatea
De exemplu, medicamentele ocitocice (contracturante uterine) au efect mai intens pe uterul
gravid.
Varsta
Copii si batranii sunt mai sensibili la actiunea deprimentelelor SNC.
Starea patologica
Unele medicamente actioneaza numai in cazul existentei unei stari patologice.
Exemplu:
o antipireticele scad febra nu si temperatura normala
o antistmaticele au efect numai in cazul bronhoconstrictiei

Starea sistemelor enzimatice

Modificarile in sistemele enzimatice pot fi:
o cantitative
o calitative
Modificarile cantitative se pot desfasura in doua sensuri:
o cu stimularea activitatii enzimatice (INDUCTIE ENZIMATICA)
o cu inhibarea – incetinirea activitatii enzimatice (INHIBITIA ENZIMATICA).
Consecintele farmacologice ale inductiei si inhibitiei enzimatice sunt:
• farmacocinetice – modificarea vitezei de biotransformare si T1/2
• farmacodinamice – modificarea intensitatii si duratei efectului
• farmacotoxicologice – efecte adverse de supradozare
• farmacoterapeutice – ineficienta terapeutica.
INDUCTIA ENZIMATICA duce la diminuarea actiunii farmacodinamice (cu influenta
asupra dozei).

53
 INHIBITIA ENZIMATICA produce o exacerbare a actiunii farmacodinamice si la aparitia
efectelor adverse de supradozare relativa, la doze eficiente.
Modificarea calitativa in starea sistemelor enzimatice se datoreaza unor boli genetice
(ENZIMOPATII).
Exemplu: IDIOSINCRAZIILE – sunt reactii adverse la medicamente si sunt definite ca
hipersensibilitatea (INTOLERANTA) congenitala de grup.
Factorii dependenti de mediu si de alte conditii
Sunt:
• alimentatia
• factorii de mediu natural
o temperatura ambianta
o lumina si zgomotul
o altitudinea si presiunea
• viata sociala
• stressul
• momentul administrarii
o timpul meselor
o bioritmuri
Alimentatia
• postul scade activitatea sistemelor enzimatice si scade metabolizarea medicamentelor
• excesul anumitor alimente bazice (laptele, vegetalele) sau acide (carne, grasimi, cerealele)
influenteaza echilibrul acido-bazic.
• Unele alimente pot interactiona cu unele medicamente:
o Exemplu: branza, berea + antidepresive IMAO determina criza de HTA
Zgomotul si lumina
• Au efect stimulator asupra SNC
• Accentueaza efectele medicamentelor excitante SNC
Stressul
• Potenteaza efectele medicamentelor excitante
• Diminua efectul medicamentelor inhibitoare.
Momentul administrarii
Se refera la doua aspecte distincte:
i. momentul administrarii p.o., raportat la mese

54
 ii. momentul administrarii raportat la bioritmuri
momentul administrarii p.o., raportat la mese
In general daca nu exista alta recomandare, este bine ca medicamentele sa fie administrate
pe stomacul gol:
o cu o ora inainte de masa sau
o la 3 ore dupa masa
Sunt unele medicamente cu indicatii precise:
o medicamente care se administreaza dimineata inainte de masa cu 30 min:
 purgative
 antihelmintice
 diuretice
o medicamente administrate inainte de mese cu 30 de min:
 anorexigene
 stimulente ale secretiei gastrice
 hipoglicemiantele
o medicamente administrate in timpul mesei sau imediat dupa:
 substituenti ai secretiei gastrice – HCl, pepsinele
 iritante ale mucoasei – antiinfamatoare, aspirina, saruri de fier, teofilina, digitalice,
etc.
o Medicamente administrate la 30-60 min. dupa masa:
 Antiacide
 hipocolesterolemiante
Bioritmurile
Reprezinta evolutia ritmica a functiilor biologice.
Bioritmurile pot fi:
• Cu frecventa inalta si durata pana la 30 min.
• Cu frecventa medie (exemplu: CIRCADIANA – 24h)
• Cu frecventa joasa (durata pana la 1 an)
o Ritmuri saptamanale
o Ritmuri lunare (mensuale)
o Ritmuri sezoniere
o Ritmuri anuale.
Medicamentele se administreaza in functie de biortimuri:

55
 - antiastmaticele se administreaza in doza mare seara, pentru a preveni crizele din timpul noptii
- antiulceroasele se administreaza in doza mare seara pentru a preveni crizele de ulcer care au
loc noaptea
- antihipertensivele se administreaza ziua, deoarece crizele de HTA se produc ziua.

INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE
Pot avea loc
o in VITRO
 seringa
 flacoanele de perfuzie
o in VIVO – in organism

Asocierile medicamentelor in vitro pot provoca:

o precipitari
o modificari ale pH-ului
o modificari de culoare, etc
Interactiunile in vitro reprezinta “INCOMPATIBILITATI”
Exemple:
- unele medicamente in solutii injectabile nu se amesteca cu nici un alt medicament: ampicilina,
digoxina, gentamicina, insulina, etc.
- nu se asociaza gentamicina, kanamicina, penicilina, cefalosporinele.
Interactiunile in vivo pot fi:
o Sinergice sau
o Antagoniste
SINERGISMUL apare cand medicamentul actioneaza in acelasi sens.
Sinergismul poate fi:
o De aditie
o De potentare
Sinergismul de aditie – apare cand substanta medicamentoasa asociata actioneaza pe acelasi tip
de receptori.
Exemplu: aspirina + paracetamol
Efectul asocierii celor doua medicamente este mai mic sau egal cu afectul fiecarui
medicament luat separat.
Efectul A+B ≤ Efectul A + Efectul B

56
 Avantaje: se folosesc doze mai mici din fiecare medicament si se diminua riscul de reactii
adverse.
Sinergismul de potentare- apare cand cele doua medicamente actioneaza pe receptori diferiti si
efectul asocierii este mai mare decat folosite separat.
Efectul A+B > Efectul A + Efectul B

Exemplu:
• anestezicele generale + tranchilizante (se pot reduce dozele de anestezic)
• antihipertensive + diuretice
ANTAGONISMUL apare cand medicamentele actioneaza in sensuri opuse.
Rezultatul asocierilor trebuie evitat deoarece duce la:
• diminuarea actiunii farmacodinamice
• anularea sau chiar inversarea actiunii
Exemplu:
o pilocarpina (parasimpatomimetic) + atropina (parasimpatolitic)
o adrenalina si propranolol
o adrenalina este antagonist fiziologic al histaminei
Antagonismul poate fi in anumite situatii util in terapeutica:
Exemplu: tratamentul intoxicatiilor cu antidoturi:
o vitamina K in supradozarea anticoagulantelor cumarinice
o naloxonul in intoxicatiile cu morfina, etc.

57
 FARMACOTERAPIA
Este ramura aplicativa a farmacologiei care se ocupa cu indicatiile terapeutice ale
medicamentelor.
Exista doua metode farmacoterapeutice alternative care se deosebesc prin principiile
terapeutice utilizate:
• metoda ALOPATA
• metoda HOMEOPATA
ALOPATIA este farmacoterapeutica:
o unanim acceptata
o oficiala
o scolstica (invatata in Facultati de Farmacie si de Medicina)
o fundamentata stiintific pe farmacodinamia experimentala (studii pe
animale de laborator)
HOMEOPATIA este farmacoterapia:
i. acceptata de o minoritate de medici si farmacisti
ii. se invata in cursuri:
1. postuniversitare
2. optionale
iii. fundamentata pe simptomele produse de remedii
iv. studiate doar pe omul:
1. sanatos
2. sensibil la aceste remedii

Tipuri de farmacoterapie
Sunt doua mari criteri de clasificare:
• criteriul terapeutic
• criteriul farmacografic
1. clasificarea in functie de scopul terapeutic
farmacoterapia
1. profilactica – previne boala
2. curativa – trateaza boala
farmacoterapia
• etiotropa – trateaza cauzele bolii
• patogenica – trateaza mecanismele fiziopatologice tulburate

58
 • simptomatica – trateaza simptomele
• de substitutie – furnizeaza substantele fiziologice deficitare
farmacoterapia
• de baza – pentru majoritatea bolnavilor cu acelasi diagnostic
• individualizata – pentru un bolnav
2. clasificarea in functie de criteriul farmacografic
a. farmacoterapia
i. de atac
ii. de intretinere
b. farmacoterapia
i. continua – ex. Perfuzia
ii. intermitenta – doze repetate, la intervale de timp fixe
c. farmacoterapia
i. enterala
ii. parenterala
d. farmacoterapia
i. monoterapie – cu un medicament
ii. terpaia complexa – cu “n” medicamente.

MEDICAMENTE ESENTIALE
OMS a elaborat o lista de cca. 200 “medicamente esentiale” utila mai ales in tarile in curs de
dezvoltare, care nu au o industrie farmaceutica proprie si trebuie sa importe medicamente.
Medicamentele esentiale sunt medicamente necesare satisfacerii nevoilor de baza ale
majoritatii populatiei, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
• eficacitate certa
• cost convenabil
• risc de reactii adverse acceptabile
• usurinta si comoditate de administrare
• disponibilitate in functie de morbiditatea in teritoriu.
Morbiditatea = tipurile de boli specifice teritoriului respectiv.
PLANUL TERAPEUTIC
Trebuie individualizat pentru fiecare bolnav.

59
 Obiectivele planului terapeutic sunt:
• “Primum non nocere” – sa nu faca rau
• eficacitate maxima, cu riscuri minime
• economic pentru bolnav si societate
• usor de aplicat si supravegheat

FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA
Farmacotoxicologia este ramura fundamentala a farmacologiei care se ocupa cu reactiile
adverse produse de medicamente.
Reactiile adverse RA (dupa definitia OMS) sunt reactiile nedorite, daunatoare ce apar la
dozele eficace terapeutic.
Tipurile de reactii adverse sunt:
• efect secundar
• efect toxic
• efect cancerigen
• efect mutagen
• intoleranta
o congenitala (idiosincrazica)
o dobandita (alergie)
• efect imunosupresiv
• toleranta
• dependenta
o psihica
o fizica
• toxicomanie
• efect de intrerupere brusca a tratamentului
o efect “rebound”
o sindrom de abstinenta
o insificienta functionala glandulara
• efect asupra reproducerii si asupra fatului
Efect secundar

60
 Efectele secundare (RA care apar ca urmare a actiunii farmacodinamice secundare a
medicamentelor.
Exemple:
• ATROPINA
• Are actiune principala antispastica – parasimpatolitica
• Actiune secundara – uscaciunea gurii pana la asialie(fara saliva) cu dificultate in
deglutitie sau inghitire
• FENOBARBITALUL
• Actiune principala – este hipnotic si anticovulsivant
• Actiune secundara – relaxarea musculaturii striate cu incoordonare motorie
Efecte toxice
Sunt tulburari (actiuni) diferite de efectele farmacodinamice ale medicamentelor si constau
in tulburari morfologice sau functionale ale unui organ.
Efectele toxice pot fi:
o Usoare
o Grave
o Fatale
Se pot manifesta la nivelul tuturor tesuturilor si organelor.
Exemple:
• La nivelul SNC pot apare:
o Psihoze si halicinatii produse de AINS (indometacin, ibuprofen)
o Stare confuzionala produsa de barbiturice, la batrani
o Tulburari de memorie produse se anticoagulante, la varstnici
• La nivelul inimii apar
o Efecte functionale (aritmii)
o Efecte morfologice (leziuni degenerative) in timpul tratamentului cu doxorubicin
• La nivel sanguin se inregistreaza:
o Aplazie medulara si anemie aplastica ce poate sa apara la cateva saptamani dupa
intreruperea tratamentului cu cloramfenicol
o Leucopenie si trombocitopenie in timpul tratamentului cu citostatice si fenotiazine
o Hipercoagulabilitate pana la tromboza in timpul administratii contraceptivelor orale
o Methemoglobinemie la tratamentul cu paracetamol
o Anemie megaloblastica la tratamentul cu antiepileptice (fenitoin)

61
• La nivelul aparatului digestiv apar:
o Efecte functionale
 Varsaturi
 Diaree
 colici
o Efecte morfologice- ulcere in timpul tratamemtului cu iritante ale
mucoasei gastrice
• La nivelul ficatului apar
o Citoliza hepatica la:
 Paracetamol
 Rifampicina
 IMAO
 CITOSTATICE
o Icter la:
 Contraceptive orale
 Antidiabetice orale
o steatoza la:
 corticosteroizi
 tetracicline
o hepatita cronica si ciroza la clorpromazina
o colestaza intrahepatica
 contraceptive orale
 estrogeni
 fenotiazine antidiabetice orale
• la nivelul rinichilor
o nefropatii la:
 kanamicina
 gentamicina
 peniciline
o cristalurie la: sulfamide
• la nivelul aparatului respirator se inregistreaza:
o astm bronsic

62
 o fibroza pulmonara cu
 tuse
 dispnee
o limfadenopatie hilara si mediastinala la fenitoin
• la nivelul urechii provoaca:
o ototoxicitate cohleara (surditate)
 kanamicina
 furosemid
 salicilati (peste 6g.zi)
o ototoxicitate vestibulara (tulburari de echilibru, vertij)
 streptomicina
 gentamicina
• la nivelul ochiului se poate produce:
o pigmentarea irisului la antimalaricele utilizare “a la long” in tratamentul
poliartritei reumatoide
o glaucom la glucocorticoizi
o rinita pigmentara la
 tioridazin
 clorpromazina
• la nivelul pielii
o prurit la:
 barbiturice
 contraceptive orale
o alopecie la:
 citostatice
 antitiroidiene
 anticoagulante
 contraceptive orale
o tulburari pigmentare in gri-brun a unghiilor la:
 antimalarice
 citostatice
 contraceptive orale

63
  tetracicline
o eruptii la:
 bromuri, ioduri
 antiepileptice
 antituberculoase
 sulfamide
 cloramfenicol
 chinidina
 diuretice tiazide, etc
Caracteristici comune pentru efecte secundare si efecte toxice:
• ambele tipuri de RA cresc odata cu cresterea dozei si sunt favorizate de
supradozare
• sunt evidentiate experimental pe animale de laborator inaintea introducerii
medicamentelor in terapie
Efecte adverse cancerigene
• se produc prin mecanism toxic genetic
• constau in initierea si dezvoltarea de celule canceroase
• au un foarte lung timp de latenta a fazei tumorale (20-30 de ani)
Exemple:
• hidrocarburi policiclice din gudronul de carbune si fumul de tigara
• nitrozaminele (se pot forma de exemplu din amimofenazona + HCl din stomac (determina
aparitia cancerului gastric)
• alfatoxinele produse de mucegaiuri
• amine aromatice
Efecte adverse mutagene
o se produc prin mecanism toxic genetic
o constau in alterarea mesajului genetic
o modificarile in genotip determina afectarea fenotipului
Agentii incriminati sunt:
o fizici – radiatii
o chimici – substante mutagene
Exemple de medicamente mutagene:
• citostatice alchilante

64
 • colchicina
• fungicide
Intoleranta
Este raspunsul anormal la un medicament altul decat actiunea farmacodinamica a
medicamentului care apare numai la o parte din populatie.
Poate fi de doua tipuri:
• intoleranta congenitala
• intoleranta dobandita
Intoleranta congenitala
Poate fi:
• de specie
• de grup (idiosincrazie)
Idiosincrazia se manifesta ca deviatie a raspunsului farmacodinamic normal al populatiei, la
un medicament.
Poate sa apara la scurt timp dupa inceperea tratamentului sau chiar la prima doza.
Idiosincrazia apare datorita unor deficiente enzimatice, datorita unor gene absente sau cu
anomalii.
Aceste anomalii enzimatice deteminate genetic se numesc enzimopatii si pot fi manifeste
sau latente.
Tipuri de enzimopatii:
Cele mai frecvent intalnite sunt:
o deficienta in glucozo-6 fosfat dehidrogenaza eritrocitara (G-6PD)
o deficienta de NADH – methemoglobin reductaza
o hemoglobinopatii
o deficienta in catalaza (acatalazia)
o deficienta in UDP- glucuronil transferaza
o polimorfismul enzimelor de acetilare
o polimorfismul enzimei pseudocolinesteraza
Deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6PD)
• enzima mentine concentratia normala de glutation redus in eritrocite
• in deficit de G-6PD este diminuata rezistenta eritrocitelor fata de
substantele oxidante, care vor produce hemoliza
Exemple de medicamente:

65
 • antimalaricele:
• chinina
• clorochina
• mepacrina
• sulfamidel antimicrobiene:
• sulfacetamida
• sulfametoxazol, etc
o sulfamide antidiabetice- tolbutamida
o nitroderivatii - nitrofurantoina
Deficienta in NADH – methemoglobin- reductaza
Deficienta in aceasta enzima afecteaza reducerea HbOH la Hb provocand cresterea nivelelor
de Hb- OH de 20-50 de ori peste normal.
Simptomele methemoglobinemiei:
• dispnee
• cianoza
Exemple de medicamente methemoglobinizante:
• paracetamol
• nitriti – nitrati antianginosi
• cloramfenicol
• antimalarice (chinina, clorochina)
Hemoglobinopatiile
Constau in prezenta unor hemoglobine anormale si in cazul administrarii unor medicamente
oxidante pot produce:
• Anemie hemolitica
• Hiperbilirubinemie
• icter
Deficienta in catalaza
Catalaza este o enzima care descompune peroxidul de hidrogen.
La persoanele acatalazice H2O2 nu are efect.
Enzimopatia este rara fiind intalnita la populatia Elvetiei si Japoniei.
Deficienta de UDP – Glucuronil tranferaza
Enzima catalizeaza glucurono –conjugarea hepatica atat pentru substantele fiziologice
(bilirubina) cat si pentru unele medicamente:

66
 o analgezice opioide (morfinomimetice)
o cloramfenicolul
o barbituricele
o sulfamide
In cazul administrarii acestor substante la persoane cu deficit de enzima apare icter prin
concentrarea bilirubinei in tesuturi.
Exemple: administrarea cloramfenicolului la nou nascutii care au deficit de enzima, duce la
concentrarea bilirubinei in creier, cu aparitia icterului nuclear (sindrom gri, sau sindrom cenusiu)
Polimorfismul enzimelor de acetilare
N- acetiltransferaza hepatica prezinta un polimorfism care se manifesta printr-o variabilitate
genetica in viteza de acetilare.
Se cunosc trei tipuri de indivizi:
o Acetilatori lenti
o Acetilatori normali
o Aceltilatori rapizi
Procentul de acetilatori rapizi este mai ridicat la rasa galbena si eschimosi.
Multe medicamente printre care HIN (antituberculos) se metabolizeaza prin acetilare.
La acetilatorii lenti de administreaza doze mai mici de HIN.
Acetilatorii rapizi sunt necesare doze mai mari de HIN.
Exemple de alte medicamente care de metabolizeaza prin acetilare:
• Hidralazina (antihipertensive)
• Procainamida (antiaritmic)
• Fenotiazina (antidepresiv) etc.
polimorfismul enzimei pseudocolinesteraza
Enzima metabolizeaza acetilcolina din organism dar si unele medicamente cum ar fi
SUXAMETONIUL (medicament curarizant folosit pentru a produce relaxarea musculara in
chirurgie).
La persoanele cu deficit de enzima dozele terapeutice de suxametoniu produc apnee (lipsa
respiratiei).
Intoleranta dobandita
• apare in timpul vietii
• poate fi
o temporara
o permanenta

67
 • se mai numeste hipersensibilitate sau sensibilizare
• reprezinta o alergie la medicament
• se produce prin mecanism imunologic care implica:
o contactul prealabil cu medicamentul alergizant cu formare de anticorpi
o un contact ulterior cu medicamente alergizante (antigen), cu declansarea
reactiei alergice (antigen-anticorp)
o alergenii pot fi:
 completi – determina ei singur sinteza de anticorpi
(macromolecule proteice, polizaharide)
 incompleti (haptene)
Haptenele sunt structuri chimice organice simple (inclusiv medicamente) care pot deveni
antigeni numai dupa legarea de proteine, in organism, si pot declansa formarea de anticorpi.
Exemple de haptene:
o penicilinele
o procaina
o amonofenazona
o acidul acetilsalicilic
o dextranii
Particularitati ale reactiei alergice
• lipsa relatiei gradate doza-efect, doze extrem de mici pot produce reactii alergice
foarte grave
• organismele sensibilizate poseda anticorpi pentru antigenul respectiv
Tipuri de RA alergice
• RA alergice de tip I anafilactic
o Este reactie imediata
o Manifestarile clinice
 Soc anafilactic
 Astm bronsic alergic
 Edem Quincke
 Rinita alergica
 urticarie
o Medicamente incriminate:
 Iod

68
  Procaina
 Dextrani
 Peniciline
 Aspirina
 Sulfamide antimicrobiene
• Reactii alergice de tip II citotoxic
o Este o reactie imediata
o Manifestari clinice:
 Anemie hemolitica
 Granulocitopenie
 trombocitopenie
o Medicamente incriminare:
 Sulfamide
 Chinidina
 Rifampicina
 Penicilina
• Reactii alergice de tip III
o Este o reactie imediata
o Manifestari clinice:
 Boala serului
 Eozinofilie
o Medicamente incriminate:
 Peniciline retard
 Sulfamide
• Reactii alergice de tip IV mediate celular (tip tuberculina)
o Este reactie intarziata
o Manifestari clinice:
 Dermatita de contact
 Eruptie maculo-papuloasa
 Eritem
Factorii favorizanti ai aparitiei alergiei la medicamente sunt:
• Dependenti de medicament:

69
 o Potentialul antigenic al medicamentului
o Frecventa contactului cu organismul
• Dependenti de organism:
o Reactivitatea individuala (mai mare la femei)
o Calea de administrare (aplicarea pe piele, mucoase – sunt mai frecvente)
o Atopia ereditara
Indivizii atopici au o predispozitie genetica la reactiile alergice de tip I anafilactic si
manifesta boli alergice ca:
o Urticarie
o Eczema
o Astm bronsic
o Febra fanului
La indivizii cu teren atopic sunt contraindicate medicamentele alergizante.
Metode de investigare a sensibilitatii la medicamente
Sunt:
1. anamneza (discutia cu bolnavul)
2. teste cutanate (intradermoreactii) – prin scarificare – prezinta pericolul declansarii socului
alergic se face in prezenta medicului, cu trusa de urgenta (adrenalina, antihistaminice H1)
3. teste “in vitro”
Profilaxia reactiilor alergice
• utilizarea rationala a medicamentelor cu potential mare alergizant
• este contraindicata aplicarea locala (piele, mucoase) a medicamentelor foarte
alergizante
• sunt excluse preparatele locale farmaceutice pentru uz local cu sulfamide,
peniciline

Tratamentul RA alergice
Consta in:
• oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat
• farmacoterapie cu:
o antihistaminice H1
o glucocorticoizi

SOCUL ANAFILACTIC
70
 • Reactie alergica de tip I imediat
• Declansata mai ales la adminstrarea injectabila
• Este rar dar FOARTE GRAV
• Simptomele apar in cateva minute si constau in:
o Bronhospasm
o Edem laringian
o Dispnee acuta pana la sufocare
o Hipotensiune pana la colaps
• Evolutia este rapida pana la EXITUS daca nu se intervine rapid cu:
o Adrenalina i.v.lent
o Hidrocortizon hemisuccinat i.v. lent sau perfuzie
Efecte adverse imunosupresive
Efectul advers imunosupresiv consta in deprimarea sau suprimarea capacitatii imunitare de
aparare.
Deficienta imuna poate fi:
1. manifestata acut de tip AGRANULOCITOZA
2. latenta
1. AGRANULOCITOZA
• Se manifesta clinic acut
• Evolutia este rapida dramatica spre exitus prin soc toxiinfectios
• Medicamente incriminate:
o Paracetamol
o Cloramfenicol
o Penicilne
o Barbiturice
o Fenitoina
o Propranolol
o Chinidina
o Antihistaminice H1, H2
• Tratamentul agranulocitozei:
o Oprirea imediata a tratamentului
o Spitalizare si izolare in camera sterila
o Tratamentul de urgenta cu antibiotice bactericide la doze maximale

71
 o Transplant medular (in aplazia ireversibila)

2. Deficienta imunitara latenta

• Are evolutie mascata, tacita, asimptomatica, cu mainfestare clinica tardiva:
o Infectii deosebit de grave
o Stare de rau, febra
o Tumori maligne, dezvoltate pe fond de imunitate scazuta
• Factorii cauzali incriminati sunt:
o Virali (HIV)
o Toxici
o Carentiali
o Medicamentosi (iatrogeni)
Toleranta
Reprezinta scaderea efectului medicamentelor in urma administrarii repetate.
Toleranta la medicamente poate fi:
o Innascuta (congenitala)
o Dobadita
Toleranta innascuta poate fi:
• De specie- de exemplu iepurele are toleranta la atropina, pentru ca dispune de o
enzima – atropinesteraza- care poate metaboliza atropina.
• De grup –
Exemple:
o Acetilatorii rapizi prezinta rezistenta la medicamentele metabolizate prin acetilare (HIN,
hidralazina, procainamida)
o Indivizii hidroxilatori rapizi prezinta rezistenta la anticoagulante
Toleranta dobandita
Poate fi:
• Acuta (tahifilaxie)
• Cronica (obisnuita)
• Toleranta acuta (tahifilaxia)
o Consta in diminuarea progresiva a intensitatii efectului medicamentului in
urma administrarii repetate la intervale scurte de timp
o Se caracterizeaza prin:

72
  Instalare rapida
 Poate fi tolerata – merge pana la disparitia efectului
 Este reversibila
o Exemple de medicamente la care poate apare tahifilaxia:
 Decongestionante nazale:
• Efedrina
• Nafazolina
 Antiastmatice adrenomimetice
• Toleranta cronica (obisnuinta)
o Consta in:
 Diminuarea treptata a unor efecte ale medicamentelor prin
adminstrarea rapida
 Obtinerea aceluiasi efect, cu doze marite
Exemplu: mitridatismul – fomra de obisnuinta; repprezinta capacitatea unui organism de a
suporta doze toxice dintr-un medicament, ca urmare a adminstrarii de cantitati crescatoare
progresiv.
Exemplu:
• Mitridate Eupator (regele Pontului) si pentru As2O3
• Fumatorii – mitridatism – pentru nicotina
• Bolnavii de parkinson – mitridatism pentru atropina

Obisnuinta se caracterizeaza prin:

• Se instaleaza lent
• Nu este niciodata completa
• Este reversibila
• Se poate instala numai pentru anumite actiuni ale unui medicament
Exemple: la morfina apare o toleranta intensa pentru actiunea analgezica redusa pentru
actiunea constipanta.
Alte exemple de medicamente la care se instaleaza obisnuinta:
• Actioneaza pe SNC
o Hipnotice barbiturice
o Morfinomimetice
o Antidepresive triciclice

73
 • Coronarodilatator – nitroglicerina
Mecanismele de instalare ale obisnuintei
• Diminuarea absorbtie
• Crestera vitezei de metabolizare (inductia enximatica)
• Cresterea eliminarii
• Desensibilizarea celulelor sau a receptorilor (internalizarea receptorilor in
membrana)
Farmacodependenta
Definitia OMS
Farmacodependena este o stare psihica sau/fizica caracterizata prin modificari de
comportament, incluzand nevoia de a lua substanta continuu pentru a resimti efectele psihice sau a
evita suferintele privatiunii.
Farmacodependenta poate fi:
• Psihica = o stare psihica ce consta in modificari de comportament cu necesitatea
imperioasa de administrare continua pentru a obtine:
o O senzatie de bine (euforie)
o Inlaturarea disconfortului psihic
• Fizica = o stare patologica instalata numai la intreruperea administrarii sau la
reducerea importanta a dozelor.
o Dependenta fizica se evidentiaza prin aparitia “sindromului de
abstinenta” manifestata prin simptome opuse actiunilor farmacodinamine
ale substantei
TOXICOMANIA
Este o stare de intoxicatie cronica, ce cuprinde trei efecte adverse:
• Dependenta psihica
• Dependenta fizica
• Obisnuinta (toleranta)
Clasificarea toxicomaniilor
• In functie de numarul drogurilor
o Monotoxicomanii
o politoxicomanii
• In functie de drog
o Toxocomanii minore

74
  Barbiturice
 Tranchilizante
 Alcool
 nicotina
o Toxicomanii majore
 Morfina
 Heroina
 LSD
Exemple de substante care produc farmacodependenta:
• Deprimante SNC
o Alcool
o Hipnotice
o Tranchilizante (diazepam, meprobamat)
o sedative
• stimulatoare SNC
o amfetamina
o cocaina
o khat (produse din Chata edulis arbust – frunzele utilizate in Etiopia,
Kenia, Somalia, cu actiune similara amfetaminei)
• morfinomimetice
o morfina
o heroina
o pentazocina (fortral)
• halucinogene
o LSD25
o muscalina
• canabis
o marihuana (frunze si inflorescenta)
o hasis (rezina)
o THC (tetrahidrocanabinol)
• solventi organici
o eter etilic

75
 o acetona
o toluen, etc
• Kava – principiul activ este arecolina – obtinuta din nuca de betel – utilizata in
Asia
• Ecstazy
• Fenciclidine, etc
Reactii adverse la intreruperea tratamentului
La intreruperea brusca a unui tratament medicamentos de lunga durata se pot declansa RA
cu manifestari clinice grave.
Aceste RA sunt de 3 tipuri:
• Efect de ricoseu (“rebound effect”)
• Sindrom de retragere (sindrom de abstinenta sau sevraj)
• Insuficienta functionala
Efectul “rebound”
Se manifesta clinic, prin revenirea bolii tratate, cu manifestari exacerbate dupa intreruperea
brusca a unui tratament medicamentos.
Exemple:
Poate sa apara la:
• Antiulceroase
• Antihistaminice H2 (ranitidina) – in ulcer perforat
• Antianginoase beta1 adrenolitice
o Crize de angina pectorala
o HTA
o Infarct miocardic
Sindromul de retragere (sindromul de sevraj)
• apare la intreruperea brusca a tratamentului cu:
 Opiacee si morfinomimetice
 Barbiturice
 Benzodiazepine
• Cu manifestari clinice opuse actiunilor famracodinamice ale medicamentelor
Sindromul de retragere:
• difera ca:
o Simpatologie

76
 o Intensitate
o Durata
• in functie de medicament: morfina, barbiturice, benzodiazepine, alcool, etc
Insuficienta functionala
Apare in urma administrarii indelungate a hormonilor corticosteroizi pe cale sistemica.orala
sau injectabila) si intreruperea brusca.
Glanda corticosuprarenala se atrofiaza, se micsoreaza deoarece hormonii sunt administrati
din exterior si la intreruperea brusca a tratamentului apare insuficienta cortocosuprarenala acuta.
Reactii adverse asupra procesului reproducerii
Prin placenta pot difuza foarte multe medicamente atat liposolubile cat si hidrosolubile
pentru ca este:
• o membrana lipidica
• cu pori
• cu sisteme membranare de transport activ
Exemple:
• aminoacizi
• vitamine
• antibiotice
• chimioterapice
• hormoni
• narcotice hipnotice
• tranchilizante
• analgezice
• antipiretice
• citostatice, etc
Incidenta cea mai mare a RA este in primele trei luni, cand predomina riscul de malformatii
(efect teratogen).
Efectele adverse se pot instala in special in perioada embriogenezei si fetogenezei.
Embriogeneza reprezinta diferentierea tesuturilor, organelor si sistemelor si conectarea la
sistemul cardio-vascular matern (in saptamanile 3-8).
Poate sa apara:
• efectul letal cu axpulzarea embrionului
• efect teratogen

77
 Efectele teratogene (mutagene) sunt anomalii morfologice, vicii de forma (malformatii) ale
unor tesuturi sau organe; cele mai grave efecte duc la monstruozitati incompatibile cu viata.
Teratogeneza poate fi:
• naturala – datorita unor
o boli infectioase
o ingerare de toxice
• medicamentoasa
Exemple:
• citostatice – malformatii cranio-faciale
• hormonii androgeni – masculinizarea fatului feminin (organele genitale externe)
• hormonii estrogeni – feminizarea fatului masculin
• anticonceptionalele cu progesteron – virilizarea fatului feminin
• antiepilepticele – malformatii:
o cardio –vasculare
o degete
o unghii
• antidepresivele
• benzodiazepinele (tranchilizante) – malformatii:
o craniene
o faciale.etc.
Fetogeneza
• consta in:
o diferentierea celulara
o maturizarea functionala
o cresterea cantitativa a tesuturilor
• din saptamana a 9-a pana la sfarsitul vietii intrauterine.
Pot sa apara urmatoarele efecte adverse:
o efect letal
o malformatii minore (aparat genital – organe genitale externe)
o aparitia encefalopatiei
o defecte fiziologice
Exemple de medicamente contraindicate la gravide, fiind fetotoxice:

78
 • cloramfenicol – colaps, “sindrom cenusiu”
• tetracicline – se acumleaza in oase si mugurii dentari – dentitia anormala si colorata in
galben
• aminoglicozide (gentamicina) – ototoxicitate – surditate
• aspirina +alte antiinflamatoare (diclofenac, indometacin) – hemoragii (in doze mari)
• antitiroidiene (ioduri)
o gusa,
o hipotiroidism
• barbiturice – sedare, asfixie
• opioide
o deprimare respiratorie
o sindrom de abstinenta
• antidiabetice orale – hipoglicemie
• fenotiazine
o deprimare respiratorie
o retinopatie
o sedare, etc.
Efecte adverse asupra sugarului
Multe medicamente (lipo si hidrosolubile) luate de mama, sunt excretate in lapte ajungand la
sugar.
Medicamentele contraindicate in timpul alaptatului:
• antibiotice si chimioterapice
o tetracicline – coloreaza dintii in galben
o streptomicina – ototoxicitate
o cloramfenicol:
 sindrom cenusiu
 colaps
• antiinflamatoare si antireumatice
o aspirina
 acidoza
 hemoragii
 tulburari respiratorii

79
 o indometacin - convulsii
• analgezice – antipiretice
o methemoglobinemie:
 fenacetina
 paracetamol
• purgative iritante - diaree
• alcaloizi (toti) – trec prin laptele matern
Medicamente care suprima lactatia:
• contraceptive orale
• diuretice
o furosemid
o tiazidice
• atropina
• antipirina

ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE

Antibioticele – substante naturale produse de diverse micoorganiseme, cu efect
antimicrobian asupra agentilor biologici patogeni pentru om si animale
Chimioterapicele – sunt substante sintetice sau semisintetice cu efect inhibitor asupra
agentilor biologici patogeni petru om si animale.

AGENTII BIOLOGICI PATOGENI

COCI GRAM +
STREPTOCOC
STAFILOCOC

80
 PNEUMOCOC
COCI GRAM -
GONOCOC
MENIMGOCOC
NESSERIA GONORHOEAE
NEISSERIA MENINGITIDIS
BACILI GRAM +
BACILUS ANTHRACIS
B. TETANIC
B. DIFTERIC
BACILI GRAM -
ESCHERICHIA COLI
SALMONELLA TYPHI
BORDETELLA PERTUSIS
PROTEUS VULGARIS
SHIGELLA (dizenterie)
SERRATIA (septicemii, meningite)
MICOBACTERII
MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS
MYCOBACTERIUM LEPRAE
TREPONEME SI MICOPLASME
TREPONEMA PALLIDUM (sifilis)
LEPTOSPIRA (de la sobolani)
MYCOPLASMA PNEUMONIAE (pneumonii atipice)
RICKETTSII SI CHLAMIDII
RICKETSIA (febra tifoida, gangrena, encefalita)
CHLAMIDIA TRACHOMATIS (trachom, orbire, uretrite, cervicite)
PROTOZOARE
TRICHOMONAS VAGIALIS
GIARDIA/LAMBLIA (giardioza)
ALTI AGENTI PATOGENI
FUNGI – medicamente antifungice, antimicotice
VIERMI PARAZITI – medicamente antihelmintice

ANTIBIOTICE

81
 SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Reprezinta totalitatea microorganismelor asupra caruia sunt active antibioticele si
chimioterapicele anti microbiene.
Din punct de vedere al spectrului se clasifica in:
1. AB si CT cu spectru ingust de tip benzilpenicilina
2. AB si CT cu spectru ingust de tip streptomicina
3. AB si CT cu spectru larg de tip teraciclina

MECANISMELE DE ACTIUNE
Mecanismele de actiune ale antibioticelor pot fi:
• BACTERIOSTATICE
• BACTERICIDE
BACTERIOSTATIC – inhiba multiplicarea germenilor (fara a-i omora)
Ex. sulfamide, tetracicline, cloramfenicol.
BACTERICID – intoxicarea ireversibila a germenilor microbieni (omorarea germenilor)
Ex. penicilinele si cefalosporinele se leaga la nivelul unor receptori membranari si impiedica
formarea peretelui bacterian in cursul diviziunii bacteriilor.
! AB bacteriostatice sunt utilizate in:
• infectii usoare sau medii
• bolile cu tendinta spontana la vindecare, deoarece dupa oprirea multiplicarii
bacteriilor organismul declanseaza mecanisme proprii de aparare antiinfectioasa
! AB bactericide se utilizeaza in:
• infectii bacteriene cu focare greu sterilizabile
i. endocardite
ii. tuberculoza
iii. osteomielita
iv. tromboflebita
• infectii bacteriene cronice
i. pielonefrite
ii. metroanexite
• pacienti imunodeprimati
i. HIV, SIDA, convalescenti, dupa posturi, dupa chimoterapie
anticanceroasa, la batrani

82
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR DUPA STRUCTURA CHIMICA

AB BETALACTAMINE
• PENICILINE
• CEFALOSPORINE
AB AMINOGLICOZIDE
• STREPTOMICINA
• KANAMICINA
• GENTAMICINA
• NEOMICINA
AB MACROLIDE
• ERITROMICINA
• OLEANDOMICINA
AB LINCOMICINE
• LINCOMICINA
• CLINDAMICINA
AB GLICOPEPTIDICE
• VANCOMICINA
AB CU SPECTRU LARG
• TETRACICLINA
• AMFENICOLI
AB POLIPEPTIDICE
• POLIMIXINA
• BACITRACINA
AB DIN GRUPUL RIFAMPICINEI

83
 Absorbtia si biodisponibilitatea AB depinde de calea de administrare.
Administrarea orala este cea mai comoda si avantajoasa pentru infectiile usoare si medii, dar
nu toate AB sunt eficiente pe aceasta cale.
Din punct de vedere al gradului de absorbtie dupa administrarea orala se clasifica in :
• substante care se absorb bine oral:
i. penicilina V
ii. aminopenicilinele
iii. unele cefalosporine
iv. tetraciclinele
v. amfenicolii, etc
• substante cu absorbtie orala redusa:
i. penicilinele antipseudomonas
ii. majoritatea cefalosporinelor din generatia II si III, etc
FARMACOTOXICOLOGIE
Din punct de vedere toxicologic se disting:
• reactii adverse toxice
i. date de
1. substanta ca atare
2. metaboliti
ii. acestea pot fi:
1. ototoxice
2. neorotoxice
3. hepatotoxice
a. tetracicline
b. icter - rifampicina
4. toxicitate sanguina cu anemie aplastica
• reactii alergice
i. alergia se poate manifesta prin:
1. eruptii cutanate
2. inflamatii ale mucoaselor
3. febra
4. eozinofilie
5. soc anafilactic
• reactii adverse bacteriologice

84
 i. datorita perturbarii echilibrului florei bacteriene normale

PENICLININELE
Penicilinele se pot clasifica dupa origine in :
a. PENICILINE NATURALE, care pot fi:
ii. Injectabile
1. BENZILPENICILINA
2. peniciline de depozit (actiune retard) MOLDAMIN
iii. orale
1. FENOXIMETIL PENICILINA (PENICILINA V)
b. PENICILINE DE SEMISINTEZA, care se subcalsifica in:
iv. PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
1. OXACILINA
2. CLOXACILINA
3. DICLOXACILINA
4. FLUCLOXACILNIA
v. PENICILINE CU SPECTRU LARG (aminopenicline)
1. AMPICILINA
2. AMOXICILINA
vi. PENICILINE ACTIVE FATA DE PSEUDOMONAS
1. Carboxipeniciline
a. CARBENICILINA
b. TICARCILINA
2. Ureidopeniciline
a. PIPERACILINA
b. AZLOCILINA
vii. PENICILINE ACTIVE FATA DE ENTEROBACTERIACEE
1. Amidinopeniciline
a. MECILINAM
b. PIVMECILINAM
c. TEMOCILINA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
• PENICILINELE NATURALE (benzilpenicilina, fenoximetilpenicilina,
penicilina), au un spectru ingust:

85
 o Coci gram (+): STREPTOCOC, PNEUMOCOC (mai putin stafilocolul
PENICILINAZOSECRETOR care degradeaza penicilina)
o Coci gram (-): GONOCOC, MENINGOCOC
o Bacili gram (+): b tetanic, b difteric
o Spirokete: treponema palllidum, leptospira
Penicilina V – care se administreaza oral este indicata numai in infectii usoare si medii cu
acesti germeni deoarece se realizeaza concentratii plasmatice mici pentru ca este degradata partial
in tubul digestiv.
Penicilina G injectabila - se administreaza i.m. si i.v. in infectii severe cu aceiasi germeni.
Peniclinele retard (MOLDAMIN, EFITARD) se utilizeaza pentru tratametul profilactic in
reumatismul acut indus de streptococ.
!! Concentratiile plasmatice sunt mici dar sunt suficiente pentru o saptamana pentru
MOLDAMIN si sunt active pe streptococul patogen.
• PENICILINELE ANTISTAFILOCOCICE
Active pe STAILOCOCUL AURIU –penicilinazo secretor, utilizate exclusiv in infectii cu
stafilococi:
• FURUNCULOZE,
• PIODERMITE
• AMIGDALITA cu stafilococ
• PENICILINELE CU SPECTRU LARGIT (aminopeniciline) AMPICILINA,
AMOXICILINA
Au spectru asemanator cu benzilpenicilina dar au in plus activitate si fata de:
• bacili gram -:
i. escherichia coli
ii. salmonella typhi
iii. shigella
iv. hemophilus
Aceste actibiotice se folosesc oral sau injectabil in infectiile produse de germenii respectivi
sau se pot asocia cu inhibitori de betalactamaze (SULBACTAM, ACID CLAVULANIC)
Exemple de asociere:
• AMPICILINA + SULBACTAM = UNASYN, SULTAMICIN
• AMOXICILINA + ACID CALVULANIC = AUGMENTIN
Avantajul asocierii = largirea spectrului de actiune inclusiv pe germenii rezistenti
producatori de betalactamaze.

86
 • PENICILINE ANTIPSEUDOMONAS
• bacterii gram + (coci si bacili)
• bacili gram -, inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa (sau
bacilul pioceanic – agent patogen intalnit in spitale, foarte rezistent la antibiotice
si chimioterapice)
sunt active:
o PEPERACILINA
o AZLOCILINA
o TICARCILINA
• PENICILINELE ACTIVE FATA DE ENTEROBACTERIACEE
Au spectru antimicrobian ingust fiind active in infectiile digestive
REACTIILE ADVERSE COMUNE GRUPEI
1. Reactii alergice
• reactiile alergice grave sunt produse de:
o penicilina G
o peniciline retard
• manifestarea poate fi de tip SOC ANAFILACTIC
Ampicilina produce alergii foarte frecvente dar au o intensitate mai usoara comaprativ cu
PENICILINA (urticarie, eritem cutanat).
Alergia este incrucisata cu cefalosporinele.
!! Penicilinele NU se aplica niciodata local pe piele lezata sau mucoase (creste riscul
alergizarii)
2. Reactii adverse toxice
• convulsii la doze mari (40-80 mil UI/ i.v./ zi)
• hepatita (oxacilina)
• nefrita (meticilina)
• hemoragii (carbenicilina)
• granulocitopenie
3. Efect iritant local
• la administrarea i.v. poate sa aparaflebita locala
• la administrarea i.m. apar dureri la locul injectarii
4. Reactia HERXHEIMER
Apare in primele zile de treatament cu penicilina al sifilisului.

87
 Se manifesta prin:
• febra
• frison
• mialgii
• artralgii
• reactivarea lizinelor sifilitice
• poate surveni decesul.
Observatii! Aceste fenomene apar ca urmare a distrugerii unei cantitati mari de treponeme si
a eliberarii unor cantitati mari de endotoxine.
Precautii: se recomanda inceperea tratamentului cu cantitati mici de antibiotic.
5. Favorizarea suprainfectiilor
Dupa administrarea orala a penicilinelor cu spectru larg, ca urmare a modificarii florei
intestinale se pot dezvolta microoorganisme rezistente: stafilococ, candida, pseudomonas.

CEFALOSPORINE

Clasificare dupa calea de administrare:

CEFALOSPORINE ORALE
• cefalosporine orale “vechi”
• generatia I
i. CEFALEXINA
ii. CEFADROXIL
iii. CEFRADINA
• generatia II
i. CEFCLOR
• cefalosporine orale “noi”
ii. CEFUROXIM AXETIL
iii. CEFOTAHIM HEXETIL
iv. CEFODOXIM
v. CEFPROZIL

CEFALOSPORINELE PARENTERALE

88
Se clasifica in urmatoarele generatii:
a. Generatia I
i. CEFAZOLINA
ii. CEFALOTINA
iii. CEFAPIRINA
iv. CEFATRIZIN
b. Generatia II
i. CEFAMANDOL
ii. CEFUROXIM
iii. CEFOXITINA
iv. CEFOTETAN
v. CEFONICID
c. Generatia III
i. CEFOTAXIM
ii. CEFTRIAXONA
iii. CEFTAZIDIMA
iv. CEFOPERAZONA
v. MOXALACTAM
vi. LATAMOXEF
d. Generatia IV
i. CEFIPIMA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Este diferentiat in fuctie de generatia din care fac parte.
e. Generatia I – sunt active pe:
i. coci gram +
1. streptococ
2. pneumococ
3. stafilococ auriu penicilinazo secretor
ii. coci gram –
1. meningococ
2. gonococ
iii. bacili gram +
1. b. difteric
iv. bacili gram –
1. E. coli

89
 f. Generatia II
i. coci gram +
1. streptococ
2. pneumococ
3. stafilococ auriu penicilinazo secretor
ii. coci gram –
1. meningococ
2. gonococ
iii. bacili gram –
1. E. coli
2. Haemophilus influenzae (inclusiv cel rezistent la ampicilina)
3. Klebsiela penumoniae
g. Generatia III
i. coci gram +, coci gram – grupul CEFATOXINEI
1. observatii MOXALACTAM – este activ si
pe germenii anaerobi
2. grupul LATAMOXEFINEI – sunt active pe cocii gram (+), cocii gram
(-), bacili gram -; nu pe pseudomonas.
ii. bacili gram (–) inclusiv pe pioceanic (CEFTAZIDIMA)
h. Generatia IV
i. CEFIPIMA – are spectru larg, activ pe toti gemenii producatori de
betalactamaze

FARMACOTOXICOLOGIE
- Reactii de hipersensibilizare
o Eruptii cutanate
o Urticarie
o Febra
o Bronhospasm
o Soc anafilactic
- Reactii hematologice
o Sangerari prin tulburar de coagulare
- Nefrotoxicitate
- Hepatotoxicitate
o Cresc transaminazele
90
 o Cresc fosfataza alcalina
o Produc litiaza biliara
- Reactii adverse gastrointestinale
o Greturi
o varsaturi
- Reactii adverse locale
o Flebita
o Dureri la locul de administrare
- Alte reactii
o Intoleranta la alcool – efect de tip disulfiram
INDICATII TERAPEUTICE
Sunt antibiotice de rezerva care se utilizeaza exclusiv cand penicilinele nu sunt eficace.

ANTIBIOTICE MACROLIDE
Cu spectru de tip peniciline
CLASIFICARE dupa originea si introducerea in terapie:
1. substante naturale, generatia I:
• eritromicina
• oleandomicina
• spiramicina
• josamicina
2. substante de semisinteza, generatia II-a:
• roxitromicina
• claritromicina
• azitromicina
• telitromicina
• sinergistine
SPECTRUL ANTIMICROBIAN:
1. coci gram +, inclusiv stafilococi penicilinazosecretori
2. bacili gram +
3. coci gram –
4. mucoplasme
5. chlamidii
6. ricketsii

91
 7. treponema
8. actinomicete
Avantajul macrolidelor din generatia II-a:
• spectru antimicorbian mai larg comparativ cu eritromicina. Se pot utiliza in infectii
bacteriene la pacientii cu SIDA
• difuziunea tisulara este mai buna (ceea ce pemite tratarea infectiilor greu accesibile
pulmonare grave)
• durata de actiune este mai lunga astfel:
i. claritromicina se adminstreaza doar 250 mg sau 500 mg pe zi
ii. azitromicina se administreaza 250 mg/zi fata ze eritromicina care se
administreaza 250-500 mg x 4/zi.

REACTII ADVERSE COMUNE GRUPEI

• tulburari digestive:
1. greata
2. anorexie
3. voma
4. diaree
• hepatotoxicitate numai la doze mari
!! Aceste antibiotice se pot folosii la cei cu alergie la PENICILINA ca alternativa la
tratament.

ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDE
CLASIFICARE in generatii:
• generatia I
o streptomicina
o kanamicina
o neomicina
o paromomicina
o spectinomicina
Utilizarea terapeutica este limitata:
• streptomicina este utilizata mai mult in tuberculoza
• spectinomicina in gonoree

92
 • neomicina folosita exclusiv local
• generatia a II-a
o gentamicina
o tobramicina
o spiromicina
Spectrul cuprinde bacterii gram + si gram – si se folosesc parenteral (injectii) in infectii cu
acesti germeni.
• generatia a III-a
o amikacina
o dibekacina
o netilmicina
• au spectru antibacterian larg
• rezistenta bacteriana se instaleaza mai lent
• toxicitatea sistemica mai redusa.
Sunt active pe bacterii gram +, gram -, inclusiv pe germenii rezistenti.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse comune grupei:
1. Ototoxicitatea – determina surditate ireversibila.
Aminoglicozidele produc distrugerea celulelor senzoriale si degenerarea nervului acustic.
Leziunile pot fi cohleare si vestibulare (cohleea = partea urechii interne destinata auditiei; vestibulul
– constituie organul de echilibru)
Leziunile cohleare se manifesta prin:
• tinitus (acufene = zgomote sau vajaituri auriculare)
• senzatia de infundare a urechilor
• surditate
Leziuni vestibulare se manifesta prin:
• tulburari de echilibru (datorita afectarii toxice ireversibile a perechii VIII a nervilor cranieni)
• cefalee
• greata
• varsaturi
• nistagmus (miscari involuntare si sacadate ale ochilor orizontale sau verticale).
2. Nefrotoxicitatea apare datorita acumularii aminoglicozidelor in parenchimul renal.

93
 ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
Se incadreaza doua tipuri de substante:
• TETRACILCINE
• AMFENICOLI
Utilizarea lor este limitata datorita reactiilor adverse si instalarii rezistentei germenilor.
TETRACICLINELE
CLASIFICARE
1. dupa origine:
a. substante naturale (pe specii de streptomices)
i. TETRACICLINA
b. substante de sinteza
i. administrate oral:
1. semiretard (durata 12 h)
a. METACILINA
b. MINOCILINA
2. retard (durata 24 h)
a. DOXICILINA
ii. administrare injectabila
1. ROLITETRACICLINA
2. dupa generatii
a. generatia I
i. TETRACICLINA
ii. CLORTETRACICLINA
iii. OXITETRACICLINA
b. generatia II-a
i. DOXICILINA
ii. MINOCILINA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN este larg si cuprinde:
1. coci gram +
a. streptococi
b. stafilococi
c. pneumococi
2. coci gram –
a. gonococ
b. meningococ

94
 3. bacili gram +
a. bacilul tetanic
b. difteric
4. bacili gram –
a. vibri cholerae
b. klebsiella
c. proteus vulgaris
5. spirochete
a. treponema pallidum (agentul care produce sifilisul)
b. leptospira
6. ricketsii – produc febra tifoida
7. micoplasme – micoplasma pneumoniae (pneumonia atipica)
8. chalmidii
FARMACOCINETICA
Absorbtia se face in stomac si duoden. Alimentele (mai ales lactatele), medicamentele
antiacide cu Ca, Mg, Al, Fe (mai ales generatia I), si scad biodisponibilitatea orala).
Trec barierea placentara si in laptele matern.
Se acumuleaza in oase si dinti.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse produse de tetracicline sunt:
• la nivelul aparatului digestiv
o greata
o voma
o dureri epigastrice
o pirozis (durere asemanatoare unei arsuri si regurgitare de acid in gura)
o ulcer esofagian (rar) – se administreaza cu multa apa si nu inainte de culcare
o disbacterioza intestinala (distruge flora saprofita, favorizeaza dezvoltarea infectiilor enterice
cu candida)
o diaree sangvinolenta si febra
• la nivel hepatic la doze mari:
o infiltrarea grasa a ficatului
• la nivel renal
o degeneresceta grasa a celulelor tubulare
o diabet insipid nefrogen

95
 o preparatele cu termen depasit produc:
 poliurie
 proteinurie
 polidipsie (senzatie exagerata de sete)
 aminoacidurie
 glicozurie
• la nivelul oaselor si dintilor
o colorarea in brun a dintilor
o hipoplazia smaltului dentar - este afectata dentitia de lapte daca se administreaza in a doua
jumatate a sarcinii si dentitia definitiva la copii pana la 8 ani.
o Inhiba cresterea copiior (ireversibil) – la administrarea dozelor mari, timp indelungat
• la nivlelul SNC – reactii toxice vestibulare
• flebita locala la administrarea i.v.
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
CONTRAINDICATII:
• la gravide si la copii mici pana la aparitia dentitiei definitive (in cazul administrarii dintii nu
mai au smalt dentar si prezinta inele concentrice brune cu risc major de carii dentare si
distrugere.
• in insuficienta renala (exceptie doxiciclina)
• contraindicata socierea tetracicline – peniciline (apare antagonism)
AVANTAJELE TETRACICLINELOR DE GENERATIA II
DOXICILINA
- absorbtia oral buna, produc mai rar dismicrobism intestinal, absorbtia este mai putin
influentata de alimente (lapte).
- au spectru de actiune mai larg
Este indicata in :
o episoade acute ale bronsitelor cronice
o pneumonii atipice produse de chlamidia sau mycoplasma
o sinuzite
o infectii pelvine cu:
o gonococi
o E. Coli
o chlamidia

96
 o prostatita cronica cu germeni:
o gram –
o chlamidia
Intervalul dintre doua administrari:
 doxicilina 200-500 mg/zi
 tetraciclina 250 – 500 mg x 4/zi
!! tetraciclinele nu se administreaza in acelasi timp cu laptele sau produsele din lapte si nici
cu antiacide.

AMFENICOLII
Fac parte:
Substante naturale:
• CLORAMFENICOL (produs de Streptomices venezuelae)
Substante de sinteza
• TIAMFENICOL
In prezent se utilizarea terapeutica este restransa din cauza reactiilor adverse grave:
o deprimarea maduvei hematoformatoare ireversibil - APLAZIE MEDULARA
IREVERSIBILA
o insuficienta sau oprirea dezvoltarii unui tesut sau organ
Spectrul antibacterian este larg.
CLORAMFENICOL
FARMACOCINETICA
o se absoarbe bine oral
o difuzeaza rapid in toate tesuturile, inclusiv in lichidul cefalorahidian, chiar si
atunci cand meningele nu este inflamat.
o Traverseaza placenta
FARMACODINAMIE
Spectru antimicrobian este larg si cuprinde:
o coci gram +
 stafilococ auriu penicilinazo secretor
 streptococ
 stafilococ
o coci gram –

97
  gonococ
 stafilocc
o bacili gram –
 Haemophilus influenzae
 E.coli
 Salmonella
o Rickettsii
o Chlamidii
o Mycoplasme
FARMACOTERAPIE
Indicatii terapeutice:
Este antibioticul de rezerva, utilizat in infectii grave pentru care nu exista alternativa
terapeutica.
Se recomanda in:
o febra tifoida
o meningite
o laringotraheita (la copil)
o pneumonii (la adulti) cu Hemophilus influentzae
o septicemii
o tifos exantematic
FARMACOGRAFIE
Doza utilizata:
o la adulti, oral 2-4 g/zi
o la copii 50-100 mg / kg in 4 prize
Doza totala la adult (pentru o cura) nu trebuie sa depaseasca 25 g iar la copii 700 mg.kg
Durata tratamentului nu trebuie sa fie mai lunga se 14 zile.
Local unguente 1-2 %.
FARMACOTOXICOLOGIE
Produc reactiii adverse grave:
- Reactii adverse hematologice
o Deprimarea hematopoezei:
- Anemie aplastica
- Leucopenie
- Agranulocitoza

98
 - Trombcitopenie
• Manifestarile clinice sunt: hemoragii, infectii.
o fenomenul este ireversibil, se poate instala si dupa terminarea tratamentului cu
cloramfenicol favorizat de cure prelungite si repetate
- Reactii la nivelul aparatului digestiv
o Diaree
o Varsaturi
o Durere la defecatie
o Hemoragii intestinale (la doze mari in tratament de atac al febrei tifoide)
o Pe mucoase produc:
- Glosite (inflamatia limbii)
- Stomatite
- Limba neagra
- Anorectite (inflamatie anus si rect)
- Tulburari neuropsihice
o Nevrita optica
o Confuzie
o Delir

ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE
Cuprinde doua grupe de substante:
- POLIMIXINELE
Active pe bacili gram -:
 Klebsiella
 Salmonella
 E. Coli
 Enterobacter
 Pasteurella
- BACITRACINA
Active pe
 Coci gram +
• streptococi
• stafilococi

99
  Bacili gram +
• tetanic
• difteric
 Coci gram –
• gonococi
• meningococi
POLIMIXINELE
- au structura lipopeptidica
- au toxicitate sistemica mare, fiind:
o nefrotoxice
o neurotoxice
o paralizia musculaturii striate
o dezechilibre hidroelectrolitice
- de aceea se utilizeaza sistemic numai in infectii foarte grave cu bacili gram (–) si mai
mult in tratamente locale.
COLISTINA
FARMACOTERAPIE
A. ORAL se administreaza in:
a. Gastroenterite cu germeni sensibili
b. Pregatire pentru interventii chirurgicale pe colon
B. TOPIC se administreaza in:
a. Instilatii auriculare si oftalmice
b. Spalaturi vezicale
c. Injectii intraarticulare si pleurale

!!! administrarea i.m sau perfuzii i.v. in infectii severe cand alte atibiotice nu sunt eficace:
- septicemii
- endocardite.
BACITRACINA
Antibiotic natural produs de bacilus subtilis, contine un amestec de polipeptide.
SPECTRUL ANTIBACTERIAN cuprinde :
- cocigram +
o streptococi
o stafilococi

100
 - bacili gram +
o bacil difteric
o clostridii
- coci gram –
o meningococ
o gonococ
Se utilizeaza exclusiv local, deoarece are nefrotixicitate mare.
FARMACOTERAPIE
Se utilizeaza local sub forma de :
- unguente
- pulberi
- soluti
Indicatii :
- eczeme infectate
- ulcer cutanat infectat
- plagi traumatice infectate
- plagi chirurgicale infectate
Frecvent se asociaza cu neomicina in scopul largirii spectrului antimicrobian.

CHIMOTERAPICE ANTIMICROBIENE
Sunt substante semisintetice sau sintetice cu efect selectiv inhibitor asupra agentilor
patogeni pentru om si animale.
Clasificarea in functie de structura:
1. CHINOLONE SI FLUORCHINOLONE
2. SULFAMIDE
3. DERIVATI DE NITROFURAN
CHINOLONE ANTIBACTERIENE
Clasificarea in functie de momentul aparitiei:
- generatia I:
o ACID NALIDIXIC
- generatia II:
o ACID OXOLINIC
o ACID PIPEMIDIC
o CINOXACINA

101
 o ROSOXACINA
- generatia III:
o CIPROFLOXACINA
o PEFLOXACINA
o ENOXACINA
o NORFLOXACINA
o LOMEFLOXACINA
o FLEROXACINA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
- chinolonele “vechi” (generatia I) – au spectru ingust
o bacili gram negativi aerobi
- chinolone “noi” (fluorochinolonele) – au spectru antimicrobian larg fiind bactericide:
o coci si bacili gram pozitivi
o bacili gram negativi aerobi
o bacterii anaerobe
o chlamidi
o Mycoplasme
o Ricketsii
o Ureaplasma
sunt utilizate in mod curent
ACIDUL NALIDIXIC
o se absoarbe dupa administrare orala
o are difuziune redusa in tesutri
o se elimina predominant renal netransformat
FARMACOTERAPIE
Este indicat exclusiv in infectii urinare acute si cronice recidivante cu germeni sensibili
(exemplu: Escherichia Coli):
- pielonefrite
- cistite
- uretrite
- litiaza urinara infectata
- nefrite
- nefrectomie (profilactic pre si postoperator)
Doza = 1g de 4 ori pe zi

102
Tratament 5-14 zile
La pacientul cu infectii renale se administreaza doze pe jumatate.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse produse de acidul nalidixic:
A. aparat digestiv:
a. greturi
b. varsaturi
c. diaree
d. dureri abdominale
B. SNC
a. Cefalee
b. Ameteli
c. Tulburari vizuale
i. Diplopie (vedere dubla)
ii. Discromatopsie (alterarea vederii culorilor)
iii. Diminuarea acuitatii
d. Manifestari psihiatrice
e. Convulsii la epileptici si bolnavii cu Parkinson
C. Aparat respirator
a. Deprimarea respiratiei (la batrani)
D. Reactii alergice
a. Eruptii cutanate
b. Eozinofilie
c. fotosensibilizare
E. Anemie hemolitica – la bolnavii cu deficit de G6PD (glucozo 6 fosfat dehidrogenaza)
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Contraindicatii:
• in sarcina
• alaptare
• copii pana la pubertate
• epileptici
• deficienta de G-6-P-D
• insuficienta renala
• insufucienta hepatica

103
 Precautii: se va evita expunerea la soare.

FLUOROCHINOLONE
FARMACOCINETICA
Administrate oral au o biodisponibilitate buna cuprinsa intre 70 – 100%.
• au un volum de distributie mare deoarece difuzeaza in toate tesuturile
• trec in LCR mai ales cand meningele este inflamat (40-90% din concentratia
plasmatica).
Eliminarea se face:
1. renal pentru OFLOXACINA
2. hepatic pentru PEFLOXACINA
Celelalte se elimina pe ambele cai.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN este foarte larg:
• coci gram pozitivi:
i. Staphilococcus aureus
ii. Staphilococcus epidemidis
• coci gram negativi:
i. Neisseria gonorheae
ii. Neisseria meningitidis
• bacili gram negativi:
• Coli
i. Salmonella
ii. Shigella
iii. Hemophilus influenzae
iv. pseudomonas
• chlamidii:
i. chlamidia trachomatis
• Mycoplasme
• Micobacterii:
i. Mycobacteruim tuberculosis

FARMACOTOXICOLOGIE
Reactii adverse rare, fluorochinolonele sunt bine suportate
• aparat digestiv:

104
 o greata
o varsaturi
o diaree
• SNC:
o Convulsii
o Delir
o halucinatii
• Sange:
o Leucopenie
o Eozinofilie
• Aparat renal (rar)”
o Cristalurie
o Hematurie
o Insuficienta renala
• Reactii alergice:
o Eruptii cutanate pruriginoase
o Uricarie
o fotosensiblizare
• eroziuni si leziuni la nivlul cartilajelor de crestere, evidentiate la animale de
laborator (de aceea se foloseste cu prudenta la copiii mici si la femeile gravide.
FARMACOTERAPIE
Sunt indicate in:
infectii urinare necomplicate si complicate inclusiv cu Pseudomonas aeruginosa
prostatita bacteriana
profilaxia cistitei recurente la femei
in gonoree
infectii gastrointestinale:
salmonella
dizenteria bacilara
febra tifoida
infectii pulmonare
osteomielita cronica
infectii ale pielii cu bacili gram negativi

105
in tuberculoza pulmonara numai:
OFLOXACINA
CIPROFLOXACINA

SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
Din punct de vedere farmacocinetic se clasifica in:
1. sulfamide sistemice:
a. cu durata scurta:
• Sulfatiazol
• Sulfafurazol
• Sulfamerazina
• sulfapiridina
b. cu durata medie:
• sulfafenazol
• sulfametoxazol
c. cu drata lunga:
• sulfametoxidiazina
• sulfametoxina
• sulfametoxipiridazina
2. sulfamide intestinale – active la acest nevel:
• ftalilsulfatiazol
• salazosulfapiridina
3. sulfamide locale:
• sulfacetamida
• mafenid
Proprietati farmacocinetice
Sulfamide sistemice de durata scurta:
se absorb bine oral
se leaga de proteinele plasmatice
difuzeaza bine in tesuturi
trec prin placenta in circulatia fetala
se biotransforma in ficat prin acetilare
metabolitii acetilati se elimina renal producand cristalurie

106
 Observatii: In timpul tratamentului cu aceste substante se recomanda pacientului sa
consume:
un volum mare de lichide si
NaHCO3 pentru alcalinizarea pH-ului urinar (favorizeaza dizolvarea cristalelor).
Sulfamide cu durata medie:
absorbtie orala buna
se leaga de proteinele plasmatice in procent mare
au durata lunga de actiune administrandu-se o data la 12ore.
Se elimina renal ca mataboliti acetilati dar riscul de cristalurie este mic
Sulfamide retard cu durata lunga
se leaga de proteinele plasmatice
se administreaza o data pe zi
se acetileaza in proportie mai mare
risc de cristalurie mic
Sulfamide intestinale:
nu se absorb dupa administrarea orala
actioneaza exclusiv local la nivelul intestinului

FARMACODINAMIE
Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:
- coci gram pozitivi:
o streptococ
o pneumococ
- coci gram negativi:
o gonococ
o meningococ
- bacili gram pozitivi:
o bacilul tetanic
- bacili gram negativi:
o brucella
o E.Coli
o Haemophilus influenzae
o Proteus
o Salmonella

107
 o shigella
- chlamidii
- Mycoplasme
- Nocardia
- protozoare:
o toxoplasma
o plasmodii
o penumocistis
Farmacotoxicologie:
Reactiile adverse produse de sulfamide sunt relativ frecvente, mai ales la administrarea
prelungita.
- SNC:
o Astenie
o Cefalee
o Ameteli
o nevrite
- Aparat digestiv:
o Intoleranta gastrica
o Greata
o voma
- Aparat axcretor:
o Cristalurie
o Hematurie
o Colici
o obstructie renala
- Sange:
o Cianoza
o Methemoglobinemie
o Sulfmethemoglobinemie
o Tulburari de coagulare prin hipovitaminoza K
- Reactii alergice:
o Febra
o Eruptii cutanate

108
 o Edem angioneurotic
o Fotosensibilizare
Farmacoepidemiologie:
Contraindicatii:
- alergia la sulfamide
- nou nascuti
- insuficiente:
o renala
o hepatica
Precautii: in cazul tratamentului prelungit – control hematologic.
Farmacoterapie:
Indicatii:
- in tratamentul infectiilor urinare
- in nocardioza (infectie pulmonara cu gram pozitivi din genul Nocardia) –
medicament de electie
- ca medicatie de alternativa la pacientii alergici la peniciline
- ca medicatie alternativa in infectiile cu chlamidia trachomatic, insuficiente
renale, respiratorii
- sulfamidele locale se utilizeaza sub forma de creme sau unguente in infectii
cutanate, oculare superficiale cu germeni sensibili (sulfacetamida).
* Observatii: in prezent cel mai utilizat in terapie din acest grup este asocierea:
SULFAMETOXAZOL + TRIMETOPRIM, produsul farmaceutic COTRIMOXAZOL, BISEPTOL.
Administrare la 12 ore

DERIVATII DE NITROFURAN
NITROFURANTOINA
Farmacodinamie
Spectru antimicrobian: cupinde:
- bacili gram negativi:
o E. Coli
o Salmonella
o Shigella
- coci gram pozitivi:
o staphilococcus aureus
o staphilococcus piogenes

109
 - protozoare:
o trichomonas vaginalis
Farmacoterapie:
indicatii terapeutice:
- infectii urinare:
o acute
o cronice
o recidive cu colibacili
- trichomoniaza
doze: adult 50 sau 100 mg x 4/zi
Durata tratamentului: 1-2 saptamani
Farmacotoxicologie:
Produce urmatoarele reactii adverse la nivelul:
- aparatului digestiv:
o anorexie
o greata
o voma
o colici
o diaree
- reactii alergice:
o eruptii cutanate
o prurit
o edeme
o tuse
o dispnee
o febra
- hepatic:
o icter
- SNC:
o Cefalee
o Ameteli
o Nistagmus
o Ataxie (dereglare a cordonarii miscarilor)
o Polinevrita
110
 o Parestezii
o Anemie hemolitica in caz de deficit G-6-PD
FURAZOLIDONA
Farmacocinetica :
- nu se absoarbe dupa administrare orala
- eliminare prin fecale
Farmacodinamie:
Spectru antimicrobian: cuprinde:
- bacili gram negativi
o salmonella
o shigella
o enterococ
o E. Coli
o Proteus
- Coci gram pozitivi:
o streptococ
- protozoare:
o trichomonas
o giardia
o entamoeoba
Farmacotoxicologie:
Asemanator nitrofurantoinei.
Farmacoterapie:
Indicatii terapeutice:
- enterite
- enterocolite
- toxiinfectii alimentare
- infectii digestive cu germeni sensibili
- trichomoniaza
- giardioza
- dispepsie la sugari
Doze:
- adult: 100 mg x 4/zi
- copii peste 5 ani 50 mg x 4/zi

111
 - copii sub un an 8-16 mg/zi
NIFUROXAZID
Farmacocinetica:
Nu se absorb oral.
Farmacodinamie:
Spectrul antimicrobian: cuprinde:
- bacili gram negativi:
o salmonella
o shigella
o enterococ
o E.Coli
o Proteus
Farmacotoxicologie:
Reactiile adverse sunt:
- tulburari digestive
- reactii alergice
Farmacoterapie:
Indicat in diaree acuta de cauza bacteriana.
Doze:
- adult: 800 mg/zi
- copii peste 2 ani 600- 800 mg/zi
- copii intre 1 luna si 2 ani 220-600 mg/zi
Doza zilnica se imparte in 2-4 prize.
Tratament circa 7 zile.

CHIMIOTERAPIA ACTIVA IN TUBERCULOZA

Tuberculoza este o boala datorita infectiei cu bacilul Koch – Mycobacterium tuberculosis

care se treansmite prin contact direct pe cale respiratorie.
Bacilii patrund in plamani sub forma de aerosoli apoi sunt inglobati in macrofage si sunt
transportati in ganglionii limfatici regionali (aici raspandirea lor este oprita). Bacteriile pot patrunde
in sange, iar prin sistemul circulator disemineaza in alte organe.
Dupa prima infectie, bacilii se inmultesc in interiorul celulei timp de 2-8 saptamani, iar
organismul gazda infectat dezvolta hipersensibilitate, care se evidentiaza prin testul de reactivitate
cutanata la tuberculina (reprezinta un amestec brut de antigen).
Tuberculoza poate fi clasificata in:
112
 Tuberculoza primara – infectie de obicei asimptomatica, poate evolua ca o pneumonie
nespecifica; poate evolua spre boala clinica.
Tuberculoza reactivata – boala cronica cu pierdere in greutate, transpiratii nocturne, febra.
Tuberculoza pulmonara – boala cu debut insidios, in care incepe afectarea lobilor superiori
si segmentele superioare ale lobilor pulmonari inferiori.
Semnele clinice sunt: tuse cu expectoratie redusa (seaca), nepurulenta, hemoptizie.
TBC extrapulmonar – consta in extinderea infectiei la nivelul altor organe:
- genito-urinar
- ocular
- meningeal
- gastro-intestinal
- cutanat – lupus vulgaris)
MEDICATIA ANTITUBERCULOASA
Definitie: medicamentele antituberculoase sunt substante:
- naturale
- de semisinteza
- de sinteza
Utilizate in infectiile pulmonare si extrapulmonare date de bacilul Koch.
Clasificare
- dupa utilitatea terapeutica
o antituberculoase majore – de prima alegere:
 IZONIAZIDA
 RIFAMPICINA
 ETAMBUTOL
 PIRAZINAMIDA
 STREPTOMICINA
o antituberculoase minore – de rezerva- sau de a doua alegere:
 ETIONAMIDA
 PROTIONAMIDA
 ACID AMINOSALICILIC
 CICLOSERINA
 CAPREOMICINA
 KANAMICINA
 AMIKACINA

113
  ANSAMICINA
 OFLOXACINA
 CIPROFLOXACINA
Baze farmacoterapeutice
Tratamentul tuberculozei este reglementat prin “Programul National antituberculos” care
prevede urmatoarele masuri de stopare a bolii:
- medicatie si servicii medicale gratuite
- continuarea activitatii profesionale in cazul formelor necontagioase (sub tratament)
- reintegrarea socio-profesionala a bolnavului vindecat
Reguli privind chimioterapia antituberculoasa
1. intotdeauna se aplica polichimioterapia sub supraveghere medicala, care are drept scop:
a. eradicarea infectiei prin actiune:
i. bactericida sau
ii. bacteriostatica
b. eradicarea bacililor mutanti rezistenti
2. medicatia de prima alegere o constituie antituberculoasele majore si numai in cazul in
care pacientul prezinta intoleranta la o substanta din acest grup se administreaza
tuberculostatice minore
a. durata tratamentului antituberculos este de 6-8 luni, iar schemele de tratament
sunt diferite
Tipuri de scheme
1. regim de tratament antituberculos I
a. in primele 2-3 luni, se face tratament continuu 6 zile/sapt sau 7 zile /sapt, cu:
IZONIAZIDA (HIN) + RIFAMPICINA + PIRAZINAMIDA + STREPTOMICINA
b. urmatoarele 4-6 luni, se face tratament intermitent, 3 zile /sapt, cu
IZONIAZIDA + RIFAMPICINA
2. regim de tratamentu antituberculos II – in forme usoare
a. primele 2 luni, tratament continuu 6 zile /sapt sau 7 zile /sapt cu:
- IZONIAZIDA
- RIFAMPICINA
- PIRAZINAMIDA
b. urmatoarele 2-4 luni se face tratament intermitent, 3 zile /sapt cu:
RIFAMPICINA + IZONIAZIDA
3. in caz de recaderi sau esec al chimioterapiei initiale, tratamentul dureaza 8-10 luni:
a. in primele 2 luni se asociaza 5 CT:

114
 a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. PIRAZINAMIDA
d. STREPTOMICINA
+
e. ETAMBUTOL
b. in luna 3-a se asociaza 4 CT
a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. PIRAZINAMIDA
d. ETAMBUTOL
c. in urmatoarele 5 luni se asociaza 3CT
a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. ETAMBUTOL
Farmacotoxicologie
HIN
• hepatotoxic – hepatita dupa 1-2 luni de tratament
• nevrita periferica – pentru a evita acest efect se asociaza cu piridoxina
• nevrita optica
• tulburari SNC:
• ameteli
• ataxie
• convulsii
• agitatie
• tulburari psihice
• insomnii
• tulburari digestive:
• uscaciunea gurii
• constipatie
• retentie urinara
• reactii alergice
• eruptii cutanate

115
 • febra
• sindrom reumatismal
• anemie
• trombocitopenie
• agranulocitoza
RIFAMPICINA
• asemanator cu izoniazida
• coloreaza urina in rosu
• contraindicatii:
- insuficienta hepatica
- insuficienta renala
- primul trimestru de sarcina
ETAMBUTOL
• nevrita optica
- scaderea acuitatii vizuale
- discromatopsie pentru rosu si verde
- scotom central
i. tratamentul se face sub control oftalmologic
• alte reactii asemanatoare cu izoniazida
STREPTOMICINA
- tulburari auditive - surditate
- tulburari de echilibru
- afectarea nervului optic

MEDICAMENTE ANTIMICOTICE

Micozele sunt afectiuni infectioase cauzate de fungi patogene (ciuperci misroscopice). Orice
ciuperca tipica este formata din doua parti:
• o parte vegetativa (tal)
• o parte de reproducere (spor)
Micozele se impart in doua clase distincte:
• micoze superficiale (tipice sau locale)
• micoze profunde (sistemice)
Micozele superficiale

116
 Afecteaza straturile superficiale ale pielii, anexele pielii (par, foliculi, poli sebacei), unghiile
si mucoasele.
In functie de localizare se diisting:
- epidermofitii
- onicomicoze
- pilomicoze
A. EPIDERMOFITII (epidermomicoze)
- herpesul tricofitic localizat la nivelul pielii, mai ales a extremitatilor si pe fata
- pitiriazis versicolor localizat pe torace si gat
- epidermofitia inghinala localizata pe partea superioara interna a coapsei in zona
inghinala
- epidermofitia interdigito-plantara cu localizare la picioare
- epidermofitia mainilor cu localizare la palme si degete
- eritrasma localizare pe fata interna a coapselr si in plicile inghino-genitale
B. ONICOMICOZE localizate la una sau mai multe unghii de la mani si picioare. Agentii
paraziti sunt specii din genul TRICHOPHYTON
C. PILOMICOZE – sunt localizate la nivelul parului si a foliculului pilosebaceu.
Se subclasifica in:
- pilomicoze uscate
Afecteaza predominant pielea paroasa a capului si ca foliculului pilosebaceu.
MICROSPORIA – afecteaza rar adultii (barba si alte zone paroase)
TRICOFITIA produsa de ciuperci din genul Tricophiton, cu localizare pe pielea capului si in
barba adultilor.
- produc lesiuni de tip foliculita supurata
- pe pielea capului produc leziuni eritemoscuamoase
FLAVUSUL – este produs de agentul patogen Tricophyton schonleini – se dezvolta in
profunzimea pielii capului si distruge firul de par.
- pilomicoze supurante
KERION CELSI – polimicoza supurata a capului specifica baietilor de varsta scolara, mai
rar la fete si adulti (mai ales la barbati, la barba, palme si antebrate).
SICOSISUL TRICOFITIC – exclusiv la barbati la barba si mustati
D. CANDIDOZE
Agentul patogen: CANDIDA ALBICANS.
Nu are specificitate de varsta sau de sex
Se dezvolta pe:

117
 - piele
- mucoase (mai ales) – in cavitati (bucala, vaginala, preput)
Candidoza se manifesta la inceput sub forma unei stomatite apoi formeaza in 3-4 zile
depozite albicioase la baza limbii (se mai numeste margaritarel).
Candida se intinde apoi pe mucoasa obrazului pe bolta palatina si pe gingii, apoi cuprinde
tot tubul digestiv.
In functie de localizare candidozele pot fi:
- candidozele mucoaselor:
i. bucala
ii. genitala masculina
iii. vulvo-vaginala
- candidoze cutanate
i. ale adultului
ii. sugarului (perianal)
iii. granulom candidozic (la copii imunodeficienti in jurul cavitatii bucale)
MICOZE PROFUNDE (sistemice)
Mult mai rare dar mai grave.
SPOROTRICOZA
Locul infectiei primare este pielea (obisnuit la mana) de unde se propaga la ganglionii
limfatici; determina diseminare sistemica (de obicei pulmonara).
MICETOMUL
Localizarea la nivelul piciorului; agenti etiologici multipli (streptomyces albus, S. Madurae,
Aspergilus fumigatus)
CLASIFICAREA ANTIMICOTICELOR
In functie de provenienta si structura chimica:
Antibiotice:
- AMFOTERICINA B
- GRISEOFULVINA
- NISTATINA
- NATAMICINA
Azoli (IMIDAZOLI,, TIAZOLI):
- KETOCONAZOL
- MICONAZOL
- CLOTRIMAZOL
- ECONAZOL

118
 - FLUCONAZOL
- FLUTRIMAZOL
- FENTICONAZOL
- ITRACONAZOL (orungal – in onicomicoze)
Alilamine:
- TERBINAFINA
- NAFTIFINA
Alte structuri:
- FLUCITOZINA
- CICLOPIROX, etc

Exemplificari
AMFOTERICINA B
Este indicat in infectii micotice sistemice grave, profunde (max 3g pe o cura de tratament)
- in meningite administrata intrarahidian
- in vezica urinara administrata prin cateter
- in infectii oculare micotice administrata sub forma de instilatii in sacul
conjunctival
Adminstrare: se face exclusiv in spital deoarece are toxicitate foarte mare
RA:
- febra, frisoane, greata, voma, diaree, mialgii, artralgii
- aritmii, fibrilatii ventriculare
- alergii (rar chiar soc anafilactic)
- nefrotoxicitate mare:
i. hematurie
ii. cilindrurie
iii. hipokaliemie cu acidoza
- anemie feripriva
- hipopotasemie si modificari ale encefalogramei
- in itimpul tratamentului se supravegheaza continuu functia rinichiului formula
sanguina si echilibrul electrolitic (ionii de Na, K, Cl).

KETOCONAZOL
Derivat de imidazol

119
 Farmacoterapie:
Are spectru de actiune larg cuprinzand ciuperci de genul Epidermophiton, activ in micoze
superficiale si sistemice.
Indicatii terapeutice:
Este indicat in micoze cronice si mai putin in cele acute.
Farmacotoxicologie:
Prezinta multe reactii adverse, majoritatea dependenta de doza.
RA:
- tulburari gastrointestinale:
i. greata
ii. voma
iii. dureri abdominale
iv. diaree
- tulburari endocrine:
i. oligospermie
ii. ginecomastie
iii. impotenta
iv. scaderea libidoului
v. tulburari menstruale
- este inihbitor enzimatic, nu se asociaza cu medicamente care se biotransforma la
nivel hepatic
- hepatotoxicitatea este rara dar poate sa fie si grava (se impune controlul
transaminazelor)
CLOTRIMAZOL
A. derivat de imidazol
B. spectru larg
a. dermatofiti
b. candida
c. bacterii gram pozitive
d. Malassezia furfuri
Indicatii: exclusiv local in infecti micotice ale pielii si infectii vaginale
Farmacografie:
- creme, lotiuni, spray-yri, pudre de concentratie 1 % de 2 ori pe zi, 7 zile
- comprimate vaginale:
i. 100 mg x 1/zi, 7 zile

120
 ii. 200 mg x 1/zi 3 zile
iii. 500 mg o singura administrare
- in candidoza oro- faringiana: dj pentru supt de 5 ori pe zi, 14 zile
MICONAZOL
- derivat de imidazol
- fungicid cu spectru larg
Farmacoterapie:
Se utilizeaza mai ales topic; rar oral sau perfuzii i.v.
- topic sub forma de creme, geluri, lotiuni, pudre, comprimate, ovule, in:
i. candidoze
ii. dermatofitii foliculare
iii. pitiriazis
- oral:
i. candidoze digestive si sistemice
ii. micoze profunde
- i.v. in perfuzie in micoze sistemice grave
Farmacotoxicologie:
RA:
- administrate topic – iritatii si macerarea pielii
- oral – greata, diaree, eruptii cutanate, prurit
- i.v. –
i. reactii alergice (chiar soc anafillactic)
ii. dureri anginoase
Contraindicatii: evitarea administrarii intravaginale in trimestrul II al sarcinii

MEDICATIA ACTIVA ASUPRA PROTOZOARELOR

Tricomonoza
Agentii patogeni ai tricomoniazei sunt trei specii din genul Trichomonas (familia
Trichomonidae, clasa flagelate):
Trichomonas elongata (brucelis) nu da tulburari grave (carii dentare, cripte amigdaliene)
Trichomonas intestinalis – uretrite mai ales la copii
Trichomonas vaginalis – cea mai patogena – avand localizarea in cavitatea vaginala si
aparatul urinar
121
 Clinic:
- iritatie puternica a mucoasei cu leziuni superficiale apoi profunde
- transmiterea la barbat se face prin raport sexual, se cantoneaza in prostata, iar
prin lichidul prostatic infecteaza femeia
- parazitul nu da manifestari clinice la barbat
Giardioza (lambliaza)
Agentul patogen este protozoarul Giardia intestinalis (familia Octomidae, clasa flagelata).
Localizare: duoden, jejun si ileocecala se inchisteaza si se elimina prin fecale.
Ajuns in tubul digestiv se multiplica rapid, perturba procesul absorbtiei:
- patrunde in peretele intestinal
- poate invada si caile biliare
Clinic:
- dureri abdominale
- diaree alternand cu constipatie
Transmiterea bolii:
- contact direct cu bolnavul
- indirect prin apa, legume, fructe infestate
Produse utilizate:
- METRONIDAZOL
- TINIDAZOL
- ORNIDAZOL
Amebiaza (dizenteria amoeobiana)
Agentul patogen este protozoarul Entamoeoba Hystolitica
Omul reprezinta principalul rezervor, in transmitere pot interveni si animalele (caine, pisica)
sau insecte.
Clinic :
- diaree mucosanguinolenta (5-6 scaune /zi)
- durere la defecatie, tenesme
- febra
- stare de deschidratare
Complicatii:
- perforatii intestinale
- abcese la distanta:
i. ficat
ii. creier

122
 iii. plamani
METRONIDAZOL
Farmacocinetica:
- p.o. se absoarbe rapid
- se distribuie in tesuturi:
i. peretele intestinal
ii. LCR
iii. Creier
iv. Bila
v. Abcese
vi. Fluid vaginal si seminal
vii. Trece in lapte
- metabolizare hepatica (oxidare, glucuronoconjugare)
- eliminare renala 10% (coloreaza urina in rosu)
Farmcodiname
Este un chimioterapic cu spectru larg:
- protozoare
i. trichomonas vaginalis
ii. giardia intestinalis
iii. entamoeoba hystolitica
- Bacili gram negativi anaerobi:
i. Helicobacter pylori
- Coci gram pozitivi anaerobi:
i. Clostridium difficilae
Farmacoterapie
Profilactic: in interventiile chirurgicale ginecologice si pe abdomen pentru a preveni
infectia cu anaerobi
Curativ:
- in amebiaza hepatica si dizenteria amebiana
- in tricomoniaza vaginala
i. femei – doza unica 2 g odata pe zi + un ovul /zi intravaginal 10 zile
ii. barbati – 2 g /zi oral 10 zile
Daca unul dintre parteneri este infestat obligatoriu si celalalt face tratament
- in giardioza
i. adulti 2 g/zi

123
 ii. copii sub 3 ani 400 mg/zi
iii. copii intre 3-7 ani 600 mg/zi
iv. intre 7-10 ani, 1g/zi
- tratamentul se face 5 zile
- in infectii cu anaerobii
- in diareea prin clostridium difficile

Forme farmaceutice
- comprimare de 500 mg
- sup 1000 mg
- susp 125 mg /5 ml pentru copii mici pana in 6 ani
- sol perfuzabila 500 mg/100ml
Farmacotoxicologie:
RA:
- rar: voma, diaree, eruptii cutanate grave
- frecvent: anorexie, greata, gust metalic
- ataxie (tulburari de coordonare motorie)
- la administrare indelungata: convulsii
- efecte de tip disulfiram la asociere cu alcoolul
Contraindicatii:
- prudenta in sarcina si alaptare
- afectiuni hepatice
- afectiuni cerebrale grave
TINIDAZOL
Indicatii:
- tricomoniaza
- giardioza
- amebiaza hepatica
- vaginite nespecifice 2 g/zi priza unica 5 zile
Farmacografie:
- 500 mg cp
- sol perfuzabila 2 mg/ml

124
 BIBLIOGRAFIE
• *** Agenda medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005
• *** Dicţionar Medical,.Vol I, Editura Medicală, Bucureşti, 1969
• *** Farmacopeea romana, Editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
• *** Free Drug Interaction Database www. health.com/ www epocrates.com
• *** Memomed, Editia a XI-a, Ed. Minesan, Bucuresti, 2005
• Angelescu M. Terapia cu antibiotice, Ed. Medicală, Bucureşti, 2001
• Baer C, Bradley W., Clinical Pharmacology and nursing, Ediţia 2 Springhouse,
Pennsylvania, 1992 15
• Baer C, Bradley W., Clinical Pharmacology and nursing, Ediţia 3 Springhouse,
Pennsylvania, 1996
• Bailie G, Johson C, Mason N, Peter W. - Med facts, Pocket Guide of Drug Interaction, Editia
2, 2004
• Cirlig V., Voicu V., Badulescu F., - Farmacologie, Ed.AIUS, Bucuresti, 1998
• Constantinidi M., Farmacologie, Editura Medicala Bucureşti, 1994
• Cristea A. N., Farmacologie (note de curs), Ed. Medicală, Bucureşti, 2003
• Cristea A. N., Tratat de farmacologie, Editia 1, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005
• Cristea A. N. - Farmacologie generală, Editura Medicală şi pedagogică, Bucureşti, 1998:
• Cuparencu B, Safta L, Suciu G, Varga A. Îndreptar de farmacografie şi interacţiuni
medicamentoase, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1986
• Dobrescu D. - Farmacoterapie practică , vol. II, Editura medicală, Bucureşti, 1989
• Dogaru Mt., Vari C. E., Compendiu de farmacologie generală, Univ PRESS Targu Mures,
2003
• Dogaru T, Vari C. Farmacologie, Ed. Univ PRESS, Târgu Mureş, 2002, vol.1
• Georgescu Dan,- Porduse Farmaceutice 2005, Editura Naţional, 2005,
• Harvey R., Mycek M.J., Pharmacology, second edition, Ed Lippincott, 2000
• Manolescu E. Farmacologie, Ed. Didactică, Bucureşti, 1982
• Rubin Ronald P., Modern pharmacology with clinical applications, Sixth edition, CH.60,
Adrenocortical hormones and drugs affecting the adrenal cortex.
• Stroescu V. - Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editura Medicală, Bucureşti , 2001
• Stroescu V., Farmacologie clinica, Ed. All, Bucuresti, 1999

125