Stabilirea unor reguli în viaţa de familie

,,O vorbă bună rostită la timp, înviorează sufletul copilului,

precum şi ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul”

Primul factor educativ al copilului este familia. Aceasta este cea care trebuie să dezvolte
spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Tot în familie se formează cele mai
importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în
vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de unele lucruri încredinţate.
În activitatea de educaţie în familie un rol important îl are ,,climatul”, care este rezultatul
raporturilor dintre membrii familiei. Aceste raporturi şi caracterul lor pot forma un ,,climat
pozitiv” (favorabil) sau un ,,climat negativ” (nefavorabil) educaţiei, adică formarea copilului ca
cetăţean, ca om.
Raporturile dintre părinţi şi copiii sunt raporturi educative, cu repercursiuni asupra formării
celor din urmă, lucru de care ar trebui să fie conştienţi toţi părinţii. Atitidinile, comportamentul,
vorbele părinţilor influenţează atitudinile, comportamentul şi modul de a fi al copiilor.
Regulile în educaţie au menirea de a orienta comportamentul copiilor, de a-i face să
distingă binele de rău şi de a-i ajuta să înţeleagă diferite aspecte esenţiale cu care se confruntă.
Acestea sunt extrem de utile, însă nu este firesc să existe reguli pentru absolut orice lucru, iar
părinţii să aibă o atitudine autoritară. Aceste reguli nu trebuie să fie impuse într-un mod ostil, ci
construite treptat, cu afecţiune şi înţelegere.
Părinții sunt primele persoane care transmit copilului adevăratele valori. Părinții sunt cei
care trebuie să cultive, încă din primii ani de viață ai copilului, politețea, bunele maniere, grija și
considerația pentru cei din jur. Buna creștere, adresarea corectă, limbajul plăcut, folosirea
formulelor de politețe sunt meritul părinților atunci când copiii le respectă. Bunele maniere îl
ajută pe copil să-și dezvolte simțul respectului de sine și încrederea în propria persoană.
Respectarea regulilor de bune maniere este secretul care contribuie la armonia unei familii.
Politețea, amabilitatea folosite în mod regulat în societate sunt la fel de necesare și în cadrul unei
familii pentru o viață fericită.

1
 În primul rând, aceste reguli în educaţie stabilesc o ordine şi ne ajută să păstrăm un
echilibru. Responsabilitatea părinţilor atunci cand îşi intemeiază o familie este foarte mare şi, ca
urmare, aceştia au datoria să-i îndrume pe copii. Toţi copiii au nevoie să fie îndrumaţi în viaţă,
fără excepţie, iar dacă părinţii nu fac acest lucru, se va găsi la un moment dat altcineva care să-i
conducă pe un drum greşit.
Definirea şi stabilirea unor reguli de familie pot fi de mare ajutor în educaţia copilului.
Aceste reguli de familie definesc ceea ce este permis şi ce nu este permis în familie şi se aplică
tuturor membrilor familiei, nu doar copilului. De aceea, părinţii trebuie să trăiască după propriile
lor reguli, aceleaşi pe care le impun şi copiilor. Cu alte cuvinte, ceea ce văd copiii zi de zi, bine
sau rău, reprezintă felul în care-şi vor trăi viaţa mai târziu. Este foarte important ca aceste reguli
să fie stabilite de comun acord cu copiii, să li se explice copiilor de ce este bine sau de ce nu este
bine să facă un anumit lucru, şi nu să fie impuse acestora.
Aceste reguli pot fi de foarte multe feluri: de natură socială (să dai „Bună ziua” atunci
când intri într-o cameră), de natură religioasă (mergem la biserică duminica), de reglare a
comunicării (nu ţipăm unii la ceilalţi). De asemenea aceste reguli pot fi doar pentru părinţi: de
exemplu aceştia nu au voie să se certe în faţa copiilor, sau doar pentru copii: nu ne suim în
maşină cu oameni străini.
De cele mai multe ori aceste reguli creează identitatea unor familii faţă de celelalte
familii care le înconjoară. Există două modalităţi prin care aceste reguli devin funcţionale: în
primul rând, modul în care aceste reguli sunt clare, specifice, cunoscute de toţi membrii familie;
în al doilea rând modul în care aceste reguli sunt flexibile sau pot fi schimbate în funcţie de
situaţie.
Chiar dacă fiecare familie este unică în felul ei, există unele reguli pe care părinţii trebuie
să le respecte, şi anume:

1. Foloseşte cu moderaţie recompensele şi pedepsele. Nu îi oferă cadouri scumpe

copilului pentru a-i încuraja un comportament şi nu apelează la pedepse fizice.
Această regulă are ca scop faptul că părintele nu trebuie să-şi cumpere copilul, ci să-l
motiveze atunci când face lucruri bune sau să-l pedepsească atunci când greşeşte.
2. Trebuie să fie un bun ascultător al copilului şi repetă întotdeauna după ce vorbeşte
cu el ce a înţeles. Astfel, copilul se va simţi apreciat şi va conştientiza faptul că el este
mereu auzit. De asemenea, va creşte încrederea în sine a copilului.

2
 3. Nu ţipă la copil, ci îi vorbeşte cu respect. Astfel, copilului îi va fi mult mai uşor să
înţeleagă ce a greşit sau ce se cere de la el.
4. Nu trebuie să îi spună copilului că este rău şi că face numai peripeţii. Repetându-i
copilului că este rău, acesta va începe să creadă acest lucru. Părintele trebuie să educe
un copil bun, deştept şi încrezător în propriile forţe.
5. Trebuie să fie coerent şi să nu facă excepţie de la regulile stabilite anterior. Copilul
trebuie să înţeleagă că abaterile de la reguli nu se acceptă.
De ce sunt importante aceste reguli? Deoarece acestea stabilesc o ordine şi ajută la
păstrarea unui echilibru. Cu cât impunerea respectării unor reguli începe de la o vârstă fragedă cu
atât este mai bine, deoarece cu cât copilul este mai mic cu atât i se poate corecta mai uşor
comportamentul.

3
4