UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

Dreptul administrativ
anul 1, semestrul 2 (2014)
Profesor: Rodica Nichita
Cuprins
Notiunea si principiile administratiei publice .................................................................. 2
Dreptul administrativ ca ramura de drept ........................................................................ 7
Caracteristica generala a autoritatilor administratiei publice ...................................... 16
Presedintele Republicii Moldova .................................................................................... 20
Guvernul Republicii Moldova ......................................................................................... 23
Administratia publica centrala de specialitate .............................................................. 30
Autoritatile administratiei publice locale ....................................................................... 36
Caracteristica generala a serviciului public .................................................................. 42
Reglementarea functiei publice si statutul functionarului public ................................ 47
Persoanele juridice cu scop necomercial sau comercial, cetatenii, apatrizii ca
subiecte ale dreptului administrativ ............................................................................... 57
Actele administrative ....................................................................................................... 61
Metodele de realizare a administratiei publice .............................................................. 68
Caracteristica generala a raspunderii in dreptul administrativ. Notiuni generale
privind procesul contraventional ................................................................................... 69
Modalitati de asigurare a legalitatii si disciplinei in domeniul administratiei publice
........................................................................................................................................... 72
Contenciosul administrativ ............................................................................................. 78

1
Norma juridica, raportul juridic, subiectii, raspunderea, conducerea statala (de
repetat de la teorie)
Notiunea si principiile administratiei publice
I. Notiuni generale privind administratia (conducerea) in domeniul
social.
II. Notiuni generale si esenta conducerii statale ca parte
componenta a conducerii sociale.
III. Notiunea administratiei publice si trasaturile caracteristice.
IV. Principiile administratiei publice.

Bibliografie:

Constitutia RM;
Legea cu privire la Guvern din 1990;
Legea privind administratia publica locala din 2012;

Alexandru Ioan – Administratia publica, Bucuresti 2007;

Iorgovan Antonie – Tratat de drept administrativ, Editia a 3-a, Bucuresti 2002.

2
I. Notiuni generale privind administratia (conducerea) in domeniul
social.

Administratia prin continutul sau reprezinta totalitatea organelor, institutiilor,

intreprinderilor imputernicite prin lege sau in baza legii de a conduce si care
se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

 este infiintata in baza unei legi (regulament (Regulamentul Ministerului

Afacerilor Interne), hotarire (Agentia Nationala pentru Protectia
Consumatorului), lege (Legea cu privire la Guvern));
 drepturile institutiei administratiei corespund cu obligatiile celor care
sunt condusi (atit la nivel central cit si la nivel local).

Administrarea este de provenienta latina si este formata din: „Ad” – catre, la;
„Minister” – servitor, supus
si care reprezinta executarea, slujirea, ajutarea cuiva. In stiinta dreptului
notiunea de administrare este perceputa ca acea activitate pe care o
indeplinim la ordinele cuiva, sub comanda si care inseamna conducerea cu
cineva sau cu ceva.

Administrativ reprezinta totalitatea actiunilor administratiei in procesul

administrarii atit in forma scrisa cit si in forma verbala.

Administrarea (conducerea) prin continutul sau se caracterizeaza prin

urmatoarele trasaturi:

 este prezenta in sisteme diferite (sistemul apararii, social, educational,

financiar, vamal) si care asigura un tot intreg ca elemente
indispensabile a integritatii acestui sistem;
 integritatea sistemului determina existenta elementului conducator
(subiectul) si a elementului condus (obiectul) si care interactioneaza
continuu in baza autoconducerii si autoorganizarii;
 interdependenta, interactiunea atit la nivel intern cit si la nivel extern a
elementelor (subiectul si obiectul) intre sisteme diferite, sistemul
legislativ, central, local, cultural, economic, executiv;
 asigurarea coraportului dintre subiect si obiect in baza unor principii,
legitati cunoscute de ambele parti;

3
  este realizata si exista doar in raporturile de subordonare, in sens
contrar vorbim de colaborare, cooperare, unde partile se afla la
egalitate.

Realizarea administrarii de catre sistemele administratiei (administratie

publica si administratie privata) asigura societatii conducerea sociala pe un
teritoriu determinat si intr-o anumita perioada de dezvoltare a societatii.
Conducerea sociala se caracterizeaza prin:

 apare acolo unde exista omul – comunitatea indivizilor;

 are scopul de a asigura convietuirea pasnica a indivizilor din acea
comunitate;
 influenteaza in mod direct comportamentul indivizilor;
 este realizata prin intermediul raporturilor de administrare cu caracter
diferit (politic, economic, social, educational);
 este rezultatul vointei subordonate in baza manifestarii constiente
volitionale si care permite prezenta conducerii;
 se afla intr-o strinsa interdependenta cu subiectii ce realizeaza
administrarea (capacitatea, potentialul acestora).

Conducerea sociala reprezinta modul in care societatea asigura evolutia si

dezvoltarea fiintei umane in coraport cu necesitatile acesteia si care se
realizeaza sub doua forme:

1. conducerea statala (autoritati legislative, executive, judecatoresti)

imputernicite de a asigura puterea de stat;
2. conducerea nestatala (organizatii non-guvernamentale, structuri
comerciale (SRL, societati pe actiuni), institutii private, fundatii, ligi.

II. Notiuni generale si esenta conducerii statale ca parte

componenta a conducerii sociale.

Conducerea statala ca parte componenta a conducerii sociale se exemplifica

prin organizarea si functionarea administratiei, prin intermediul puterii atit la
nivel central cit si local.

Conducerea statala este un termen general fiind abordata de stiinta dreptului

si de alte stiinte (istoria, sociologia, stiinte politice). Din punct de vedere al
stiintei dreptului conducerea statala presupune trei elemente:

 decizia;
 realizarea;

4
  controlul executarii;

care se regasesc in principiul statului de drept – separarea puterilor in stat.

Astfel organele puterii legislative (Parlamentul, consiliile municipale, raionale)
cit si cele executive (Guvernul, primariile) – in baza actelor emise de catre
organele legislative sunt obligate de a le executa, de a realiza aceste norme
in concordanta cu necesitatile societatii (dreptul de a inainta proiectul de legi),
iar puterea judecatoreasca ocroteste valorile stabilite de norma juridica si
asigura solutionarea litigiilor aparute.

Conducerea statala prin continutul sau reprezinta manifestare legislativa,

executiva, judecatoreasca, democratica unde onoarea, drepturile si libertatile
omului sunt garantate.

Conducerea statala exercitata de un sistem de structuri bine organizate in

baza legii si prin lege, asigura conlucrarea si cooperarea intre cei ce conduc
(subiectul) si cei ce sunt condusi (obiectul). Sistemul organelor executive au o
importanta deosebita in statul de drept datorita raportului direct dintre acestea
si indivizii, populatia statului. Astfel, organul puterii executive, conform normei
constitutionale poarta denumirea de administratie publica (art. 96, 102, 107
cap. 8 constitutia RM).

III. Notiunea administratiei publice si trasaturile caracteristice.

Notiunea de administratie publica reprezinta in literatura de specialitate

abordari diferite datorita prevederilor normei constitutionale, astfel, art. 96 al
constitutiei RM exemplifica ca Guvernul exercita conducerea generala a
administratiei publice.

Art. 102-107 ale constitutiei RM – exemplifica conducerea si altor organe de

specialitate.

Conform capitolului 8 al constitutiei RM administratia publica e formata din:

administratia publica centrala si locala.

Art. 107 al constitutiei foloseste notiunea de autoritate administrativa ce emite

acte cu caracter de putere si care cad sub incidenta autoritatilor: agentiile;
birourile notariale.

Constitutia RM exemplifica termenul de autoritate publica cu sinonimul de

autoritate de stat care imbraca formele: legislativa; executiva;
judecatoreasca.
5
Administratia publica are autoritate executiva, legislativa, judecatoreasca care
asigura administrarea publica prin intermediul sistemului de organe, autoritati,
institutii publice si se caracterizeaza prin:

 functioneaza atit la nivel central cit si la nivel local – capitolul 8;

 se caracterizeaza prin norme istorice, cutumiare, nivelul de dezvoltare,
mediul geografic, obiceiurile societatii date;
 are capacitate de autoperfectionare (reformarea sau crearea de noi
organe);
 asigura realizarea necesitatilor obiectului (cei ce sunt condusi) in
concordanta cu subiectul;
 este compatibila cu mediul social ce determina calitatea si capacitatea
administrarii;
 administratia este elementul aparatului de stat imputernicit de a impune
un anumit comportament prin raportul de subordonare;
 administratia publica se manifesta subiectiv datorita subiectilor concreti
imputerniciti de a administra (functionari publici si persoane publice).

IV. Principiile administratiei publice.

Principiile administratiei publice reprezinta baza caracterizata prin

universalitate, imperativitate, importanta.
Principiile administratiei publice se clasifica astfel:

I. Principii fundamentale:

 art. 15 din constitutia RM – principiul legalitatii;

 principiul democratismului, pluralismului;
 egalitatea in drepturi (art. 16);
 principiul descentralizarii serviciilor publice (art. 109);
 principiul autonomiei locale (art. 109).

II. Principii organizatorice si functionale:

 principiul imbinarii ramurale, inter-ramurale, locale;

 principiul subsidiaritatii;
 principiul imbinarii conducerii colegiale, conducerii
unipersonale;
 raspunderea in limitele competentei;
 principiul fixarii si diferentierii atributiilor administratiei publice.

6
 III. Principiile de perspectiva in coraport cu domeniul de activitate si
valorile democratice ale statului de drept (Carta autonomiei locale a
Consiliului Europei 1995 – ratificate de Moldova in 1998):

 Impartialitatea;
 Buna credinta;
 Obiectivitatea;
 Proportionalitatea respectarii scopurilor si obiectivelor
prevazute in lege;
 Principiul transparentei;
 Principiul securitatii;
 Principiul intimitatii;
 Principiul actionarii in termen;
 Principiul de a asista;
 Principiul contributiei corecte a persoanei private la costurile
suportate de administratie;
 Principiul de a oferi despagubiri;
 Accesul la informatie;
 Principiul de a lua decizii;
 Principiul persoanei private de a se implica in decizii non-
guvernamentale.

Dreptul administrativ ca ramura de drept

I.Notiunea, trasaturile, obiectul si metoda de reglementare a

dreptului administrativ.
II. Normele de drept administrativ: structura si clasificarea.
III.Raportul juridic administrativ: trasaturi, elemente si clasificari.
IV.Notiunea si sistemul subiectilor dreptului administrativ.
V.Izvoarele dreptului administrativ.
VI.Sistemul dreptului administrativ.
VII.Corelatia dreptului administrativ cu alte ramuri de drept.
VIII. Stiinta dreptului administrativ.

Acte normative:

Constitutia RM;
Legea cu privire la Guvern din 1990;
Legea cu privire la administratia publica locala din 2006;
Legea cu privire la administratia publica centrala de specialitate din 2012;
Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;

7
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
Legea privind Contenciosul Administrativ din 2000.

I.Notiunea, trasaturile, obiectul si metoda de reglementare a

dreptului administrativ.

Dreptul administrativ reprezinta o totalitate de norme juridice care

reglementeaza organizarea, functionarea autoritatilor administratiei publice cit
si raporturile dintre aceste autoritati in procesul executarii si asigurarii
executarii legii.

Dreptul administrativ este o ramura de drept public ce reglementeaza

organizarea, functionarea autoritatilor administratiei publice. (in sens ingust)

Trasaturile dreptului administrativ:

 este o ramura a dreptului public;

 este format din norme juridice;
 reglementeaza organizarea, functionarea autoritatilor administratiei
publice;
 reglementeaza executarea si asigurarea executarii legii;
 raporturile de organizare, de functionare a administratiei publice cit si
raporturile de executare si de asigurare a executarii legilor sunt de
natura complexa (vasta), cu caracter administrativ: legislativ, social,
8
 economic, vamal, fiscal, ecologic, sanatatii, ordinii publice, educational
s.a.

Prin metoda dreptului administrativ intelegem totalitatea mijloacelor,

procedeelor, tehnicilor ce influenteaza comportamentul subiectilor de drept
administrativ si care raspunde la intrebarea cum? (cum sunt aplicate normele
de drept administrativ?)

Metoda prescriptiva (prescriptia) cuprinde prescrierea sau impunerea unui

anumit comportament subiectilor de drept in conditiile raportului juridic
administrativ.

Metoda interdictiva (prohibitiva) (interdictia) (caracterul interdictiv) este

prescriptia fixata de a nu face, de a nu savirsi anumite activitati in procesul de
organizare, functionare a autoritatilor publice cit si in procesul de executare a
legilor.

Metoda permisiva exemplifica autorizarea de a actiona sau de a se abtine de

la anumite actiuni in conditiile prevazute de norma juridica administrativa.

Interdictia, permisiunea si prescriptia se aplica prin constringere sau prin

convingere.

Prin obiect de reglementare al dreptului administrativ intelegem totalitatea

relatiilor ce cad sub incidenta normelor de drept administrativ: organizarea
autoritatilor administratiei publice; functionarea autoritatilor administratiei
publice; executarea si asigurarea executarii legilor >>> din ceea ce reiese
caracter dinamic, variat si care se bazeaza pe prevederile normei
constitutionale (onoarea, demnitatea, drepturile si libertatile fundamentale
sunt garantate).

II. Normele de drept administrativ: structura si clasificarea.

Norma de drept administrativ reprezinta totalitatea regulilor de conduita

adoptate, modificate si abrogate de catre stat ce reglementeaza raporturile de
organizare, de functionare a autoritatilor administratiei publice in realizarea
sarcinilor puterii executive precum si raporturile dintre aceste autoritati si
dintre autoritati si particulari. Din punct de vedere logico-juridic norma de
drept administrativ este formata din ipoteza, dispozitie si sanctiune. Din punct
de vedere tehnico-juridic norma de drept e impartita in: titluri, carti, capitole,
alineate si puncte.

Trasaturile normei de drept administrativ:

9
  au caracter variat, dinamic (in functie de diferite domenii ale vietii
sociale);
 determina limitele conduitei subiectilor si obiectilor in procesul de
administrare;
 reglementeaza doar relatiile aparute in mod obligatoriu dintre autoritatile
administratiei publice si alti subiecti de drept, nu reglementeaza relatiile
aparute intre particulari;
 au grad diferit de generalitate (constitutionale, organice, ordinare,
subordonate actelor normative);
 asigura realizarea puterii executive conform normei constitutionale.

Norma de drept administrativ prin continutul sau poate fi clasificata dupa

urmatoarele criterii:

1. dupa obiectul de reglementare (categoriile de relatii ce cad sub

incidenta obiectului de reglementare):

 norme administrative materiale – reglementeaza drepturile si

obligatiile participantilor in raporturile de administrare;
 normele procedurale care exemplifica ordinea, mecanismul,
procedura de realizare a acestor drepturi si obligatii in procesul de
administrare: procedura contencios administrativ, procedura de
petitionare.

2. in functie de sfera de cuprindere:

 norme generale (reglementare generala): norma constitutionala,

Legea cu privire la Guvern din 1990; Legea cu privire la
functionarul public, Legea cu privire la functia de demnitate
publica;
 norme speciale: Legea cu privire la contenciosul administrativ,
Legea cu privire la dreptul la informare, Legea cu privire la
petitionare, Legea cu privire la administratia publica locala; Legea
cu privire la statutul alesului local, Legea cu privire la statutul
special al Gagauziei;
 norme exceptionale (reglementeaza relatiile aparute in cazuri
exceptionale: epidemii, calamitati (evenimente ce nu tin de dorinta
omului)).
3. dupa continutul juridic:

 norme imperative – norma constitutionala;

10
  norme interdictive ce cuprind obligatii de a nu savirsi ceva (codul
muncii, codul contraventional, codul penal);
 norme permisive care exemplifica libertatea de alegere: de a
participa la un concurs de a ocupa o functie;
 normele de stimulare ce exemplifica interventia la pregatirea
profesionala a functionarilor prin diferite forme: forma morala
(decoratii, ordine) si forma materiala (sume, premii);
 norme de recomandare in domeniul avansarii si ocuparii anumitor
functii de demnitate publica.

III.Raportul juridic administrativ: trasaturi, elemente si clasificari.

Prin raport juridic administrativ intelegem acea relatie sociala de administrare

reglementata de normele dreptului administrativ in cadrul careia partile apar
ca purtatori de drepturi si obligatii stabilite in norma juridica. Raportul juridic
administrativ, in procesul de administrare exemplifica urmatoarele forme:

 Raport juridic de administrare privind organizarea administratiei publice;

 Raport juridic de administrare privind functionarea administratiei
publice;
 Raport juridic de administrare privind executarea si asigurarea
executarii legii.

Raportul juridic de drept administrativ se caracterizeaza prin:

 prezenta obligatorie a administratiei publice ca subiect ce are autoritate

legislativa, executiva si judecatoreasca;
 raportul juridic de drept administrativ apare, se modifica si se stinge in
baza vointei unilaterale a subiectului;
 obiectul raportului juridic de drept administrativ este reglementat si
determinat de domeniul de activitate al autoritatii administratiei publice
ceea ce presupune si norme materiale si procedurale diferite;
 raporturile juridice administrative apar, se modifica si se sting in baza
unor evenimente: nastere, decesul, calamitatea naturala, dizabilitatea;
 conflictele aparute intre subiecti se solutioneaza pe cale extrajudiciara:
mustrare, mustrare aspra, concediere si pe cale judiciara: contenciosul
administrativ.

Raportul juridic administrativ este format din trei elemente:

11
  subiectii – titulari de drepturi si obligatii unde unul dintre subiecti este o
autoritate publica (cel putin), al doilea poate fi atit autoritate publica cit
si particular (persoana fizica si persoana juridica);
 obiectul raportului juridic care imbraca urmatoarele forme: de
organizare, de functionare, de executare si asigurarea executarii legii in
domenii variate (sanatate, aparare, educatie, cultura, ecologie);
 continutul raportului juridic – drepturile si obligatiile participantilor
prevazute in norma materiala, procedurala, speciala, exceptionala etc.

Raporturile juridice se clasifica astfel:

1. in functie de statutul juridic al subiectilor raportului juridic:

a) unde ambii subiecti sunt participanti ai autoritatilor administratiei

publice:

 raporturi de subordonare (minister si directie, Guvern si

minister);
 raporturi de colaborare (coordonare) (raporturile dintre doua
ministere, raporturile dintre doua directii) realizate prin
intermediul demersului.

b) un subiect este autoritate iar celalalt este particular:

 raporturi de subordonare (persoana fizica si autoritatea);

 raporturi de colaborare (hramul orasului).

2. in functie de raportul juridic administrativ urmarit, administarea este

realizata cu scopul:

a) de a organiza, de a functiona, de a realiza sarcinile;

b) raporturi jurisdictionale (contenciosul dministrativ, procesul
contraventional, procedura de petitionare).

3. in functie de caracterul normelor juridice administrative:

a) raporturi juridice administrative materiale;

b) raporturi juridice procedurale.

12
IV.Notiunea si sistemul subiectilor dreptului administrativ.

Prin notiunea de subiect al dreptului administrativ intelegem particularii,

institutiile, intreprinderile, organizatiile care conform principiului legalitatii
statului de drept RM pot fi parte la raporturile juridice administrative
reglementate de normele de drept administrativ. Asftel subiectii particulari pot
fi clasificati in doua categorii:

1. subiecti individuali:

 cetatenii RM;
 cetatenii straini;
 apatrizii;
 refugiatii;
 functionarii publici.

2. subiecti colectivi:

a. organizatiile statale:

 autoritati ale administratiei publice – legislative, executive,

judecatoresti (parlamentul, consilii, guvernul, primariile, curtea
suprema de justitie);
 institutiile publice: institutii educationale, institutiile sanatatii,
asistentei sociale, birourile notariale, agentii;
 intreprinderi de stat sau municipale: Moldtelecom, Termocom.

b. organizatiile nestatale: asociatiile obstesti, organizatii non-

guvernamentale, organizatiile social-politice, sindicatele, patronatele,
institutiile private, corporativele, societatile comerciale, fundatiile,
asociatiile religioase.

V.Izvoarele dreptului administrativ.

Prin izvor al dreptului administrativ intelegem ansamblul de valori materiale,

spirituale ce se regasesc in forme juridice ale normei de drept administrativ
avind drept scop reglementarea raporturilor juridice administrative. Astfel,
izvorul de drept administrativ imbraca urmatoarele forme:

13
  in sens material – totalitatea prerogativelor spirituale, economice,
culturale, sociale ale unei societati intr-un anumit moment istoric ce
influenteaza adoptarea, modificarea, abrogarea izvorului in sens formal;
 in sens formal – reprezinta forma juridica a normei de drept
administrativ: constitutia RM: art. 96, 102, 107, 109, cap. 8; legile
organice: Legea cu privire la Guvern etc; legile ordinare si hotaririle
Parlamentului, decretele Presedintelui, hotaririle si ordonantele
Guvernului, ordinele, instructiunile ministerelor si altor autoritati
administrative, deciziile administratiei publice locale, tratatele,
conventiile, pactele internationale.

Izvorul administrativ este forma de exprimare a normei juridice.

Izvor de drept administrativ in sens formal se afla intr-o strinsa
interdependenta cu valori sociale, culturale, ce atrage dupa sine
aplicabilitatea normei juridice.

VI. Sistemul dreptului administrativ.

Prin sistem al dreptului administrativ intelegem totalitatea institutiilor de drept

administrativ organizate, sistematizate in baza criteriilor juridice ce tin de
administratia publica si care cuprind partea generala si partea speciala.

Partea generala include totalitatea normelor juridice de drept administrativ in

toate domeniile sferei administratiei publice cu caracter general si care se
contureaza in:

 Norme juridice de drept administrativ ce exemplifica statutul

functionarului public si serviciul public in general indiferent de domeniul
de activitate;
 Normele juridice ce reglementeaza statutul juridic al autoritatilor
administratiei publice, de exemplu Legea cu privire la statutul special al
Gagauziei, 1994; Legea cu privire la administratia publica locala; Legea
cu privire la statutul alesului local; Legea cu privire la statutul
municipiului Chisinau;
 Normele ce reglementeaza metodele administratiei publice in aplicarea
raspunderii administrative: raspunderea disciplinara, raspunderea
contraventionala, penala a functionarilor publici;
 Normele ce reglementeaza formele de activitate a administratiei
publice: Legea cu privire la Guvern;
 Normele ce se refera la disciplina in domeniul administratiei publice:
contenciosul administrativ (dreptul persoanei vatamate de catre o
autoritate publica).

14
Partea speciala a dreptului administrativ include normele de drept
administrativ specifice fiecarui domeniu in parte (Ministerul Afacerilor Interne).

VII.Corelatia dreptului administrativ cu alte ramuri de drept.

Dreptul administrativ se afla in corelatie cu dreptul public si cu dreptul privat:

dreptul public: dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul financiar (finantele
publice locale);
dreptul privat: dreptul familiei, dreptul civil.

Prin stiinta dreptului administrativ intelegem totalitatea notiunilor, conceptiilor

preluate din stiinta administrativa publica din punct de vedere juridic – izvoare
de drept administrativ.

Stiinta dreptului administrativ este parte integranta a stiintei juridice si

cuprinde:

 Notiuni teoretice prevazute in norme juridice administrative, de

exemplu: autonomia locala, Guvern;
 Teorii, conceptii cu privire la organizarea, functionarea administratiei
publice;
 Cunostintele, curentele, principiile altor stiinte ce influenteaza stiinta
dreptului administrativ datorita necesitatii studierii variate a
administratiei publice, a administrarii publice si autoritatilor publice,
organelor administrative.

VIII. Stiinta dreptului administrativ.

Prin dreptul administrativ ca disciplina didactica intelegem totalitatea teoriilor,

curentelor, scolilor preluate din stiinta dreptului administrativ si studiate in
institutiile de invatamint universitar si preuniversitar care variaza in functie de
profilul de specializare, facultate.

15
Caracteristica generala a autoritatilor administratiei
publice

I.Notiunea autoritatii (a organului) administratiei publice.

II. Clasificarea autoritatilor administratiei publice.
III.Sistemul autoritatilor administratiei publice.

Acte normative:

Legea cu privire la administratia publica centrala;

Legea cu privire la Guvern din 1990;
Legea cu privire la descentralizarea administrativa;
Legea cu privire la constitutie.

16
I.Notiunea autoritatii (a organului) administratiei publice.

Autoritatile administratiei publice activeaza conform competentei prevazute

prin lege sau in baza legii (regulament, statut) si care au atributii intr-un
anumit domeniu al vietii sociale in concordanta cu acea competenta prin
intermediul careia puterea isi exercita conducerea. Activitatea fiecareia dintre
cele trei puteri: executiva, legislativa si judecatoreasca este realizata de
autoritatile administratiei publice in raporturi de subordonare si in raporturi de
cooperare.

Autoritatea administratiei publice fixata in principiul separatiei puterilor in stat

si colaborarii acestora se caracterizeaza prin:

 Sunt imputernicite de a aplica caracterul coercitiv al statului;

 Desfasoara activitati in interesul public;
 Sunt infiintate prin lege (cind se refera concret, de ex. la municipiul
Chisinau) sau in baza legii (se refera de ex. la toti functionarii) (Legea
cu privire la Guvern, Legea cu privire la statutul municipiului Chisinau);
 Activitatea acestora are caracter continuu si stabil;
 Actele adoptate de catre aceste autoritati ale administratiei publice sunt
supuse controlului de legalitate prevazut de lege (Curtea
Constitutionala, oficiile teritoriale);
 Fiecare in mod individual se caracterizeaza printr-o structura
organizatorica complexa (regulament, statut, act de constituire).

II. Clasificarea autoritatilor administratiei publice.

17
Autoritatile se caracterizeaza prin patru elemente:

1. personal (tehnic, auxiliar);

2. mijloace materiale si financiare (autonom, independent sau din
bugetul de stat);
3. atributii (competenta);
4. capacitate juridica.

Criteriile de clasificare ale autoritatilor administratiei publice:

1. Dupa modul de formare:

 Alese (primarii);
 Numite (ministrii).

2. Dupa competenta materiala:

 Generala (Presedintele RM, Guvernul, consiliile raionale,

municipale);
 Speciala (minister).

3. Dupa competenta teritoriala:

 Centrala (Guvernul, minister);

 Locala (consiliu local, primar).

4. Dupa natura juridica:

 Colegiale (consiliul local, Guvernul);

 Unipersonale (primarul, Presedintele).

III.Sistemul autoritatilor administratiei publice (centrale si locale).

Prin sistemul autoritatilor administratiei publice intelegem totalitatea organelor

organizate si care functioneaza in scopul realizarii activitatii puterii publice
asigurind executarea legilor si controlul executarii legilor in baza competentei
si atributiilor prevazute in actul de constituire. Sistemul autoritatilor
administratiei publice se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

18
  La nivel central;
 La nivel local.

Din categoria organelor administratiei publice centrale enumeram:

 domeniul asistentei sociale,

 protectiei mediului,
 sanatate,
 educatie, etc. (toate ministerele)

si care la rindul sau se caracterizeaza prin urmatoarea structura:

ministerele

agentiile

serviciile

birourile

inspectoratele de stat

comisiile

consiliile

alte structuri subordonate acestora

in baza deconcentrarii in unitatile administrativ-teritoriale
(sat, comuna, oras, municipiu, raion)

A doua categorie, organele administratiei publice locale:

consiliile locale (satesti, comunale, orasenesti, municipale)

competenta legislativa
consiliile raionale

primariile (satelor, comunelor, municipiilor, oraselor)

19
competenta executiva
presedintii de raioane si aparatul acestora

instantele judecatoresti de fond (procuratura) – competenta

judecatoreasca

A treia categorie: institutii, autoritati executive independente:

 Comisia Electorala Centrala;

 Banca Nationala;
 Agentia Nationala pentru Reglementarea in Energetica;
 Curtea de Conturi;
 Serviciul de Informare si Securitate;
 Comisia Nationala pentru Integritate;
 Serviciul National Anticoruptie.
Presedintele Republicii Moldova

I.Locul si rolul Presedintelui Republicii Moldova in sistemul

autoritatilor publice.
II. Modul de constituire, functionare si actele Presedintelui
Republicii Moldova.
III.Incetarea mandatului si responsabilitatea Presedintelui Republicii
Moldova.

Acte normative:

Constitutia RM;
Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM din 22.09.2000;
Legea cu privire la asigurarea activitatii Presedintelui RM din 20.02.1997;
Decretul Presedintelui RM privind structura aparatului RM din 2005;
Decretul Presedintelui RM privind aprobarea regulamentului aparatului Presedintelui RM
din 2005.

20
I.Locul si rolul Presedintelui Republicii Moldova in sistemul
autoritatilor publice.

Institutia Presedintelui RM conform normei constitutionale cade sub incidenta

autoritatii publice imputernicita cu atributii legislative, executive si
judecatoresti.

Datorita art. 93, al. 1 al constitutiei RM – Presedintele promulga legile

(legislativ),
art. 78, al. 5 exemplifica dizolvarea Parlamentului in cazul in care nu acorda
votul de incredere formarii Guvernului.

In domeniul puterii executive Presedintele RM:

 numeste candidatura Prim-ministrului si numeste Guvernul in baza

votului de incredere acordat de Parlament, inclusiv unele decrete ale
Presedintelui RM sunt contrasemnate de catre Prim-ministru
(rechemarea reprezentantilor diplomatici, acreditarea reprezentantilor
diplomatici altor state pe teritoriul RM, aprobarea statutului juridic al
misiunilor diplomatice ale RM in strainatate (atasatul militar, atasatul
cultural, personalul tehnic));

21
  numeste in functii publice: directorul centrului national, procurorul
general, suspenda actele Guvernului ce contravin legislatiei pina la
adoptarea hotaririlor Curtii Constitutionale;
 acorda grade militare.

Atributiile judecatoresti: art. 116, al. 2:

 acorda gratiere individuala;

 acorda grade superioare lucratorilor din procuratura;
 numeste si elibereaza din functie judecatorii la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii.

II. Modul de constituire, functionare si actele Presedintelui

Republicii Moldova.

„Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM” din 2000 si

norma constitutionala exemplifica alegerea Presedintelui de catre Parlament
prin vot secret si pe un mandat de 4 ani acceptind maximum doua mandate
consecutiv. Candidatura la functie poate fi inaintata de un grup de cel putin
15 deputati in baza consimtamintului scris, certificatului medical, declaratiei
de venit a anului respectiv si CV-ului acestuia. Alegerea sefului statului este
realizata cu votul a 3/5 din numarul deputatilor. El depune juramintul in
termen de 45 de zile in fata Parlamentului si Curtii Constitutionale. Activitatea
acestuia incepe din momentul depunerii juramintului. Presedintele RM este
ajutat de catre aparatul Presedintelui RM care este format din directii, servicii,
sectii, iar acestia au statut de functionari publici cu grad de consilieri,
consultanti, referenti si care sunt finantati din bugetul de stat.

Incetarea mandatului Presedintelui RM conform art. 90, 81 ale constitutiei RM

si a „Legii privind asigurarea activitatii Presedintelui RM” din 1997 exemplifica
urmatoarele modalitati:

1. expirarea mandatului – 4 ani;

2. demisia sau incetarea mandatului din proprie initiativa – prezentata
Parlamentului;

3. demiterea de catre cel putin o treime dintre deputatii alesi, iar

constatarea circumstantelor incriminate este realizata de catre Curtea
Constitutionala si care aplica urmatoarele forme de raspundere:

 raspunderea politica (art. 89, al. 1) – demis cu doua treimi din

numarul deputatilor;

22
  raspunderea penala (art. 81, al. 3) – punerea sub acuzare de
catre doua treimi din numarul deputatilor alesi si se pronunta
Curtea Suprema de Justitie.

Demiterea este realizata din momentul raminerii definitive a hotaririi

sentintei Curtii Supreme de Justitie. Art. 81 al constitutiei RM asigura
imunitate Presedintelui RM pentru opiniile exprimate in exercitarea
mandatului.

4. imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor – in termen de 60 de

zile, hotarire luata de Curtea Constitutionala a RM;

5. decesul.

In cazul situatiilor enuntate mai sus si aparitiei functiei vacante interimatul

este asigurat de Presedintele Parlamentului RM sau de Prim-ministru.

Presedintele RM emite decrete iar conform art. 29 al „Legii cu privire la

apararea nationala” din 2003 emite ordine si directive pentru efectivul fortelor
armate. Presedintele RM are statut de functionar public ce detine functie de
demnitate publica si conform legislatiei RM acesta poate fi atras la
raspundere contraventionala doar in calitate de persoana cu functie de
raspundere, iar raspunderea patrimoniala este admisibila pentru cauzarea
daunelor tertelor persoane in contencios administrativ (dreptul persoanei
vatamate de o autoritate publica) si conform legislatiei civile.

Guvernul Republicii Moldova

I.Modul de constituire si functionare al Guvernului.

II. Atributiile Guvernului.
23
III.Actele Guvernului.
IV.Incetarea mandatului si responsabilitatea Guvernului.

Acte normative:

Constitutia;
Legea cu privire la Guvern din 1990;
Legea cu privire la administratia organelor centrale de specialitate din 2012;
Legea privind actele normative ale Guvernului si ale altor organe centrale de specialitate
din 2003;
Legea privind transparenta in procesul decizional din 2008;
Hotarirea Guvernului RM cu privire la aprobarea strategiei de reforma a administratiei
publice centrale din 2006;
Hotarirea Guvernului RM cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat din 2009;
Hotarirea Guvernului RM pentru aprobarea regulamentului privind organizarea si
functionarea, structura si efectivul-limita ale Cancelariei de Stat din 2009.

I.Modul de constituire si functionare al Guvernului.

24
Art. 96, al. 1 al Constitutiei RM exemplifica notiunea de Guvern ca fiind acea
autoritate publica ce asigura realizarea politicii interne si externe a statului
RM si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Guvernul RM conform normei constitutionale este constituit in urmatoarea
procedura:

1. Seful statului dupa consultarea fractiunilor parlamentare desemneaza

candidatura pentru functia de Prim-ministru;

2. Candidatul dat in termen de 15 zile va cere votul de incredere din

partea Parlamentului asupra programului de activitate si a candidaturilor
la functia de ministri;

3. Votul de incredere oferit de Parlament este dezbatut in sedinta publica

cu votul majoritatii deputatilor alesi;

4. In baza votului de incredere oferit de Parlament seful statului numeste

Guvernul prin decret;

5. Guvernul isi exercita atributiile din ziua depunerii juramintului de catre

membrii lui in fata Presedintelui RM.

Functionarea Guvernului presupune propriu-zis activitatea acestuia – sedinte,

care pot fi:

 ordinare – nu mai rar decit o data in trimestru (art. 25 al Legii cu privire

la Guvern);
 extraordinare – evenimente ce nu tin de vointa.

Sedintele sunt publice, transmise online; inchise prin decizia Prim-ministrului.

II. Atributiile Guvernului.

Prin atributiile Guvernului conform „Legii cu privire la Guvern” intelegem

totalitatea competentei executive fixate in norma constitutionala si in alte acte
normative.

Din categoria atributiilor constitutionale enumeram:

 realizeaza politica interna si externa a statului (art. 96, al.1);

 exercita conducerea generala a administratiei publice (art. 96, al. 1);
 are dreptul la initiativa legislativa (proiecte de modificare, adoptare,
abrogare) (art. 73);
25
  propune Presedintelui RM acreditarea reprezentantilor diplomatici ai
RM in alte state, rechemarea acestora, infiintarea, desfiintarea,
schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art. 86, al. 2);
 numirea in functie a doi judecatori la Curtea Constitutionala (art. 136,
al.2).
Conform „Legii cu privire la Guvern”:

1. atributii generale:

 promovarea legilor in viata de zi cu zi adoptate de Parlamentul RM;

 executarea decretelor Presedintelui RM;
 asigurarea controlului executarii hotaririlor si ordonantelor emise de
catre Guvern;
 stabileste functiile, statutul ministerelor altor autoritati administrative
centrale si acelora care se afla in subordinea sa, intretine aceste
autoritati, ministere in limitele bugetului aprobat de catre Parlament;
 coordoneaza si exercita controlul asupra organelor administratiei
publice locale (serviciile teritoriale);
 asigura dezvoltarea si realizeaza programele ce tin de domeniul
economic, social, cultural;
 conduce organele de aparare ale teritoriului, securitatii RM (politia de
frontiera) si a protectiei cetatenilor (Ministerul Apararii).

2. atributii speciale:

 promoveaza, realizeaza, coordoneaza domeniile vietii sociale:

invatamint – institutii prescolare, scolare, universitare, de agrement;
in domeniul sportului si tineretului; economiei; finantelor; culturii;
sanatatii; politicii externe; ordinii publice; stiintei si tehncii; s.a.

Atributiile Guvernului prevazute in norma constitutionala si in „Legea cu

privire la Guvern” sunt fixate si in alte legi ce au drept scop realizarea puterii
executive atit la nivel national cit si la nivel international: cabinetul de ministri
al Consiliului Europei este format din ministri de externe ai statelor membre,
reprezentantele diplomatice si reprezentantele consulare. Aceste atributii
generale si speciale sunt realizate de catre Guvernul RM in urmatoarea
structura:

a) Prezidiul Guvernului – asigura activitatea Guvernului aprobind proiectul

ordinii de zi a sedintelor si este compus din prim-ministru si viceprim-
ministri;

26
 b) Cancelaria de Stat – asigura suportul metodologic si organizatoric
pentru activitatea Guvernului la nivelul fiecaror ministere si altor
autoritati administrative centrale monitorizind modul de implementare a
programului de guvernare prin prezentarea darilor de seama,
materialelor analitice, pregatirea proiectelor de hotariri, ordonante,
dispozitii, precum si verifica executarea acestora in baza
Regulamentului privind organizarea si functionarea structurii si
efectivului-limita al Cancelariei de Stat aprobat prin Hotarirea
Guvernului din 2009 (vezi Hotarirea).

III.Actele Guvernului.

Prin acte ale Guvernului intelegem totalitatea formelor pe care le imbraca

norma juridica emisa de catre Guvern, organele centrale de specialitate si
alte autoritati administrative subordonate acestora. Actele emise de catre
Guvernul RM sunt:

Ordonantele (prima categorie) – act normativ cu putere de lege ordinara

adoptata intr-o anumita perioada si care nu fac obiectul legilor organice, astfel
fiind adoptate pe o perioada determinata, iar dupa expirarea acestui termen
ele sunt abrogate, suspendate si modificate.

A doua categorie de ordonante sunt hotaririle, in cazul in care Parlamentul

RM conform art. 106 din constitutia RM abiliteza Guvernul de a adopta
ordonante cu statut de lege speciala daca acesta se afla in vacanta
(Parlamentul) si ele urmeaza ulterior a fi aprobate de catre Parlamentul RM.
Hotaririle reprezinta actul executiv normativ in scopul asigurarii, organizarii,
executarii legilor si care imbraca doua forme:

1. hotariri cu caracter normativ, clasificate in:

a) hotariri ce contin norme juridice de baza privind executarea legilor

in anumite domenii (Hotarirea Guvernului RM cu privire la oficiile
teritoriale ale Cancelariei de Stat din 2009);

b) hotariri prin care se aproba si alte acte juridice – regulamente,

statute (Hotarirea Guvernului RM despre aprobarea
regulamentului Guvernului RM).

2. hotaririle Guvernului cu caracter individual – ce produc efecte juridice

pentru persoane concrete (numire, demitere, transfer, promovare,
detasare, situatii concrete, strategii in anumite domenii).
27
Hotaririle Guvernului RM intra in vigoare din momentul publicarii in Monitorul
Oficial.

O alta categorie de acte normative sunt dispozitiile care sunt emise de catre
Prim-ministru in scopul organizarii activitatii interne a Guvernului, au caracter
individual referindu-se la situatii concrete si persoane concrete.

Hotaririle, ordonantele si dispozitiile sunt publicate in Monitorul Oficial in cel

mult 10 zile din data adoptarii sau emiterii. Ele produc efecte juridice din
momentul publicarii sau din momentul prevazut in continutul acestora.
Dispozitiile cu caracter individual urmeaza a fi contrasemnate doar de catre
Prim-ministru iar ordonantele si hotaririle de catre ministrii, directorii
autoritatilor administrative imputerniciti de a le pune in executare. Prim-
ministrul este in drept de a propune Guvernului adoptarea unor decizii cu
caracter juridic si politic ce tin de evenimentele interne si externe si care
imbraca forma tot de hotariri (Hotarirea Guvernului privind decizia ... ).

IV.Incetarea mandatului si responsabilitatea Guvernului.

Mandatul Guvernului inceteaza:

1. La data validarii alegerilor pentru un nou Parlament (la prima sedinta a

Parlamentului Guvernul demisioneaza);
2. Demisia Prim-ministrului duce la demisionarea intregului Guvern;
3. Exprimarea neincrederii din partea Parlamentului;
4. Guvernul isi da demisia din proprie initiativa.

Cabinetul de ministri al Guvernului presupune componenta ministrilor care

difera de formele de incetare a mandatului Guvernului – incetarea functiei de
membru al Guvernului:

1. Revocarea din functie;

2. Demisia: din proprie initiativa sau de catre Prim-ministru;
3. Incompatibilitatea functiei (numire intr-o alta functie publica de
conducere de nivel superior sau functie de demnitate publica);
4. Decesul membrului Guvernului.

Prin responsabilitatea Guvernului intelegem raspunderea pe care acesta o

poarta in fata societatii si autoritatilor publice. Conform art. 104 al constitutiei
RM Guvernul este responsabil in fata Parlamentului fiind obligat de a
28
prezenta deputatilor, comisiilor parlamentare informatii, documente cerute de
acestia, inclusiv de a se prezenta in mod obligatoriu ori de cite ori li se solicita
prezenta. Cel putin o data pe an Prim-ministrul prezinta in fata Parlamentului
darea de seama privind activitatea sa. De asemeni, Parlamentul, la
propunerea a cel putin o patrime din deputati poate exprima votul de
neincredere votat cu majoritate simpla. De asemeni, Guvernul este obligat sa
verifice si sa examineze deciziile comisiilor parlamentare de specialitate si sa
ofere rezultatele acestor examinari, verificari. Art. 106 al constitutiei RM
exemplifica modalitatea de raspundere a Guvernului in fata Parlamentului in
cazul exprimarii votului de neincredere ce urmeaza a fi examinat in termen de
trei zile.

Ceea ce tine de bascanul Gagauziei si presedintele Academiei de Stiinte al

RM, ei nu poarta raspundere in componenta Guvernului ci doar cu autoritatea
pe care pe o reprezinta.

Guvernul RM este format din:

1. Prezidiul Guvernului format din prim-ministru si viceprim-ministri si care

aproba ordinea de zi a sedintelor Guvernului;

2. Cancelaria de Stat care asigura organizarea activitatii Guvernului si

care este condusa de Secretarul de Stat general al Guvernului. Acesta
se afla in subordinea directa a Prim-ministrului fiind asistat de alti
secretari adjuncti de stat si care se regasesc la nivelul fiecarui minister.
Reprezentanta Cancelariei de Stat la nivelul unitatilor administrativ-
teritoriale (raioane, municipii) sunt oficiile teritoriale si care au statut de
consilieri ce cad sub incidenta functionarilor publici. Cancelaria de Stat
asigura coordonarea procesului de planificare a politicilor publice, a
strategiilor, elaboreaza documente, le coordoneaza si le monitorizeaza
asigurind calitatea implementarii si rezultatele acestora.

29
Administratia publica centrala de specialitate

I.Organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate ale

administratiei publice centrale.
II. Atributiile organelor centrale de specialitate ale administratiei
publice.
III.Actele organelor centrale de specialitate ale administratiei
publice.

Acte normative:

Legea cu privire la Guvern;

Legea cu privire la administratia publica centrala de specialitate din 2012;
Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
Legea privind actele normative ale Guvernului si ale altor autoritati ale administratiei
publice centrale si locale din 2003;
Regulamentele ministerelor, organelor centrale de specialitate si altor autoritati
administrative.

30
I. Organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate ale
administratiei publice centrale.

Prin organizarea, functionarea organelor centrale de specialitate intelegem

totalitatea autoritatilor administratiei publice imputernicite de a administra in
scopul asigurarii, executarii si organizarii executarii legii. Organele centrale
de specialitate se impart in doua categorii:

1. Organe centrale de specialitate subordonate Guvernului;

2. Organe administrative centrale.

Din prima categorie enumeram: ministerele care reprezinta acel organ de

specialitate al statului organizat in scopul de a traduce in viata in temeiul legii
politica interna si externa a statului – Guvernului, hotaririle, ordonantele,
dispozitiile acestuia fiind imputernicite de a conduce domenii variate ale vietii
sociale:

31
 1. Ministerul Educatiei;
2. Ministerul Culturii;
3. Ministerul Justitiei;
4. Ministerul Finantelor;
5. Ministerul Economiei;
6. Ministerul Afacerilor Interne;
7. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene;
8. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Constructiilor;
9. Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare;
10. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor;
11. Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei;
12. Ministerul Sanatatii;
13. Ministerul Tineretului si Sportului;
14. Ministerul Tehnologiilor Informationale si Comunicatiilor;
15. Ministerul Apararii;
16. Ministerul Mediului.

Din a doua categorie – organe administrative centrale:

1. Agentia Turismului;
2. Agentia Rezerve Materiale;
3. Agentia „Moldsilva”;
4. Agentia Relatii Funciare si Cadastru;
5. Biroul National de Statistica;
6. Biroul Relatii Interetnice;
7. Agentia Internationala de Reglementare Energetica;
8. Comisia Nationala de Integritate;
9. Agentia Anticoruptie.

Atit organele centrale de specialitate cit si autoritatile administrative sunt in

drept de a infiinta sectii, directii, inspectorate la nivelul unitatilor administrativ-
teritoriale. Ceea ce tine de organizarea organelor centrale de specialitate
acestea cad sub incidenta „Legii cu privire la Guvern” si a actului de
constituire al acestora.

Autoritatile administrative cum ar fi: Banca Nationala, Curtea de Conturi,

Serviciul de Informare si Securitate, Comisia Electorala Centrala, Comisia
Nationala a Vietii Financiare au competenta centrala si asigura administrarea
prin intermediul organelor centrale de specialitate si nu cad sub incidenta
Guvernului.

Astfel, autoritatile administratiei publice centrale de specialitate conform

modului de formare sunt numite si conform naturii lor se caracterizeaza prin
conducere unipersonala si colegiala.

32
Organele centrale de specialitate si autoritatile administrative independente
beneficiaza de misiuni, functii si atributii specifice conform principiului
legalitatii si activitatea acestora asigura aparatul de stat in domeniul
administrarii, fiecare minister este condus de catre ministri si viceministri si
secretar de stat la nivelul fiecarui minister.

Inspectoratele de stat se formeaza de catre Guvern si sunt subordonate

ministerelor. La nivelul fiecarui minister sunt formate colegiile care asigura
administrarea domeniului dat, conducatorii, sefii, directorii subdiviziunilor,
directiilor, serviciilor, departamentelor subordonate acestui minister. Fiecare
minister difera de la unul la altul din punct de vedere al structurii
organizatorice, ceea ce determina raportul de administrare (subiect-obiect)
atit la nivel intern cit si autoritatilor subordonate de catre acestea.

Functionarea organelor centrale de specialitate este in functie de competenta

sa teritoriala si materiala ceea ce determina aplicarea normei de drept
administrativ cu caracter material (a drepturilor si obligatiilor subiectului si
obiectului) si a normei procedurale (procedura de petitionare, procedura
disciplinara, contenciosul administrativ, procesul contraventional).

II. Atributiile organelor centrale de specialitate ale administratiei

publice.

Conform „Legii privind administratia centrala de specialitate” din 2012,

organele centrale de specialitate se caracterizeaza prin urmatoarele
elemente, din punct de vedere al competentei executive a acestora dispun
de:

1. misiune – care reprezinta rolul fiecarui minister, autoritatea

administrativa in sistemul aparatului de stat, inclusiv viziunea strategica
cu privire la realizarea politicilor de stat in domeniile sale de activitate si
care atrage dupa sine si responsabilitatea;

2. functiile de baza ale fiecarui organ ce constau in o anumita categorie de

servicii prestate, reglementarea normativ juridica (adoptarea actelor,
propunerea actelor normative);

3. realizarea politicii de stat in domeniul dat si gestionarea sferei

(financiara) cade sub incidenta fiecarui organ;

4. atributiile care au caracter general si caracter special.

33
 Din categoria atributiilor principale generale exemplificam elaborarea de
proiecte de legi, de texte privind incheierea unor raporturi, tratate
bilaterale. De asemenea asigurarea supravegherii si efectuarii
controlului in coraport cu institutiile, subdiviziunile subordonate
acestora. Alte atributii cu caracter general: sunt obligate prin actul de
constituire de a garanta drepturile si libertatile fundamentale ale omului
indiferent de statutul acestuia: invinuit, banuit etc.

Atributiile speciale: fiecare in domeniul sau.

III. Actele organelor centrale de specialitate ale administratiei

publice.

Organele centrale de specialitate in functie de structura sa interna

(conducerea aparatului central, structurile subordonate acestora) sunt
imputernicite de a emite acte normative cu caracter individual si cu caracter
normativ.

Din categoria actelor normative emise de catre autoritatile administratiei

publice centrale conform „Legii privind actele normative ale Guvernului si altor
autoritati ale administratiei locale si centrale” din 2003, acestea urmeaza sa
fie supuse expertizei juridice si inregistrarii de stat la Ministerul Justitiei dupa
care sunt publicate in Monitorul Oficial si intra in vigoare nu mai devreme de
momentul publicarii.

Ceea ce tine de actele administrative individuale, acestea intra in vigoare in

momentul aducerii la cunostinta.

Actele normative impuse de organele centrale de specialitate imbraca

urmatoarea forma:

 ordine care de asemeni sunt cu caracter normativ si individual,

 instructiuni – au doar caracter normativ si stabilesc reguli de conduita
cu caracter general si impersonal si au drept scop asigurarea executarii
legilor.

Actele administrative cu caracter normativ prin continutul lor exemplifica

drepturile si obligatiile subiectului si obiectului in raportul de administrare si
contureaza exercitarea atributiilor fixate in actul de constituire al autoritatii
administratiei publice (minister, agentie, consiliu). Organele centrale de
specialitate emana conform „Legii privind actele normative ale Guvernului si
ale altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale” din 2003

34
contureaza caracterul ordinelor, instructiunilor, dispozitiilor emise si care
urmeaza a fi supuse expertizei juridice si a inregistrarii de stat la Ministerul
Justitiei si doar dupa aceea a fi publicate in Monitorul Oficial al RM – vezi
Hotarirea Guvernului din 1997 cu privire la efectuarea expertizei juridice si a
inregistrarii actelor normative departamentale.
Actele normative intra in vigoare la momentul publicarii in Monitorul Oficial
sau la momentul in care este fixat in continutul actului dat.

Cele cu caracter individual intra in vigoare la momentul aducerii la cunostinta

partilor interesate, cum ar fi atribuirea in arenda, chirie etc.

Actele administrative emise de catre organele centrale de specialitate sub

forma de ordine in mare parte au caracter individual, ceea ce tine de ordinele
cu caracter normativ, acestea imbraca forma implementarii unor strategii la
nivelul executarii actelor normative emise de catre puterea legislativa.
Instructiunile au doar caracter normativ si care prevad reguli de conduita cu
caracter general, impersonal si acestea se subordoneaza ordinelor, hotaririlor
si legilor si care exemplifica modul de valorificare a unor prevederi cu
caracter tehnic, informational si in concordanta cu ultimele modificari.
Dispozitiile au caracter individual in mare parte, dar pot fi si cu caracter
normativ.

35
Autoritatile administratiei publice locale

I.Notiuni generale privind administratia publica locala.

II. Caracteristica generala a sistemului autoritatilor administratiei
publice locale.
III.Caracteristica generala a controlului administartiv al activitatii
autoritatilor administratiei publice locale.

Acte normative:

Legea privind descentralizarea administrativa din 2007;

Legea privind administratia publica locala din 2006;
Legea privind statutul municipiului Chisinau din 1995;
Legea privind statutul cadru al satului, comunei, orasului, municipiului din 2003;
Legea privind organizarea administrativ-teritoriala din 2002;
Legea pentru aprobarea regulamentului cadru privind constituirea si functionarea consiliilor
locale si raionale din 2003;
Legea privind statutul alesului local din 2000;
Legea privind dezvoltarea regionala in RM din 2007.;
Legea privind statutul special al Gagauziei din 1994;
Legea cu privire la Guvern;
Constitutia.

36
I. Notiuni generale privind administratia publica locala.

Conform cap. 8 al constitutiei administratia publica locala reprezinta

totalitatea organelor, institutiilor, consiliilor imputernicite de a administra la
nivelul unitatilor administrativ-teritoriale politicile autoritatilor publice
legislative, executive si judecatoresti si care gestioneaza interesele populatiei
din unitatea administrativ-teritoriala. Conform art. 110 al constitutiei teritoriul
RM este format din sate, orase, raioane si unitati administrativ-teritoriale
speciale: Gagauzia. „Legea privind organizarea administrativ-teritoriala” din
2002 contureaza doua nivele de organizare administrativ-teritoriala:

1. satele, comunele, orasele, municipiile;

2. raioanele, municipiul Chisinau, unitatea administrativ-teritoriala
Gagauzia.

„Legea privind organizarea administrativ-teritoriala a RM” din 2002 in art. 6

exemplifica capacitatea acestor unitati administrativ-teritoriale juridica cu
statut de persoane juridice de drept public ce poseda patrimoniu distinct
imputernicite de a gestiona, administra in interesul populatiei din unitatea
administrativ-teritoriala si care conform „Legii privind administrarea publica
locala” art. 4 este realizata de catre puterea executiva (primarii, comitetul
executiv raional) si puterea legislativa (consiliile locale, raionale si
municipale).

„Legea privind administratia publica locala” din 2006 exemplifica notiunea de

administratie publica ca totalitate a autoritatilor publice constituite in conditiile
legii (prin lege si in baza legii) in scopul promovarii intereselor populatiei din
unitatea administrativ-teritoriala si care este realizata prin intermediul
serviciului public, care au capacitate legislativa, executiva si judecatoreasca
si sunt conturate cu statut de autoritati reprezentative si deliberative
(consiliile, adunarea populara) si autoritati executive (primarii si viceprimarii,
bascanul Gagauziei si guvernatorul si comitetul executiv al Gagauziei).

Administratia publica locala isi desfasoara activitatea in baza:

 principiilor cu caracter general (legalitate, echitate, pluralism politic,

democratism);

37
  principii specifice administratiei publice locale – art. 109 a constitutiei:

1. principiul autonomiei locale: autonomie decizionala, organizational-

functionala, financiar-bugetara;
2. principiul descentralizarii serviciilor publice: deconcentrarea
teritoriala (unitati administrativ-teritoriale de nivelul unu si doi) si
deconcentrarea serviciilor publice subordonate Guvernului –
adminsitrative, legislative si judecatoresti;
3. principiul eligibilitatii – dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul
administratiei publice locale (autoritati deliberative, reprezentative si
executive);
4. consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit –
referendumul local ce tine doar de interesul unitatii date, vezi Codul
Electoral din 1997.

Administratia publica locala se caracterizeaza prin:

1. face parte din autoritatile administratiei;

2. reprezinta reprezentantul puterii in autoritatile administratiei teritoriale;
3. functioneaza in baza legii (norma constitutionala);
4. au competenta deliberativa, reprezentativa si executiva;
5. au patrimoniu propriu;
6. sunt supravegheate si controlate de autoritatile publice locale de
specialitate.

II. Caracteristica generala a sistemului autoritatilor administratiei

publice locale.

Prin sistemul autoritatilor administratiei publice locale intelegem totalitatea

organelor, institutiilor, serviciilor publice de competenta locala imputernicite
prin lege sau in baza legii de a administra la nivelul unitatii administrativ-
teritoriale de nivelul intii (sat, comuna, oras, municipiu) si nivelul doi (raion,
municipiul Chisinau, Gagauzia).

Din categoria autoritatilor administratiei publice locale enumeram:

Consiliul local – organ reprezentativ deliberativ format din alesi locali in

baza alegerilor directe si care isi incepe activitatea daca instanta de judecata
teritoriala valideaza alegerile, candidaturile, numarul consilierilor variaza in
functie de numarul populatiei din unitatea administrativ-teritoriala la 1 ianuarie
a anului in care au loc alegerile: pina la 1500 de locuitori – 9 consilieri;
maximum 43 consilieri, exceptie este municipiul Chisinau – 51 consilieri.
Mandatul consiliului este de 4 ani si se constituie legal daca au fost validate

38
doua treimi din numarul de consilieri alesi la sedinta. Sedintele consiliului sunt
publice si imbraca urmatoarea forma:

 ordinare – se tin o data la trei luni;

 extraordinare – se desfasoara ori de cite ori este nevoie (calamitati
naturale, epidemii, incendii).

Consilierul desfasoara activitate, in perioada mandatului, administrativa si nu

poate detine doua functii administrative concomitent. Consilierul local
conform statutului sau indeplineste urmatoarele atributii: (obligatii prevazute
in Legea privind statutul alesului local din 2000)

Consiliul local are statut de persoana juridica publica – dreptul de a participa

in raporturi juridice si de a-si asuma obligatii si a-si exercita drepturi
contractuale.

Incetarea mandatului consilierului:

1. incompatibilitatea functiei;
2. intrarea in vigoare a sentintei de condamnare;
3. demisia;
4. absenta nemotivata la trei sedinte consecutive;
5. incalcarea prevederilor constitutiei RM;
6. decesul.

Consiliul local asigura cadrul normativ al unitatii adminsitrative in concordanta

cu interesele populatiei din unitatea data.

Atributiile:

 Asigura organizarea interna a intregului colectiv prin aprobarea

deciziilor cu majoritatea simpla de voturi;
 Aproba bugetul local al unitatii;
 Incheie acorduri bilaterale, multilaterale cu alte unitati administrativ-
teritoriale (zona transfrontaliera, acorduri de prietenie) la nivel intern si
extern.

Consiliul local poate fi dizolvat daca in mod repetat adopta decizii ce s-au
lovit de nulitate de catre oficiile teritoriale sau de instanta de judecata in
contencios administrativ.
Alta situatie este atunci cind numarul consilierilor s-a redus in jumatate.
A treia situatie – nu a adoptat nici o decizie in termen de 6 luni consecutive.

39
Primaria are caracter executiv si asigura executarea actelor emise de catre
consiliul local, este condusa de primar si acesta are caracter de reprezentare
si este ales de populatie prin vot direct, simplu, secret si are statut de
persoana cu functie de demnitate publica si cade sub incidenta „Legii cu
privire la statutul alesului local” din 2000.

Mandatul primarului este de 4 ani si poate inceta inainte de termen daca:

1. acesta nu-si exercita atributiile pe o perioada de 4 luni consecutive;

2. decesul;
3. isi da demisia;
4. sentinta de condamnare;
5. incompatibilitatea functiei (are functie de administrare).

Primarul emite dispozitii cu caracter normativ si cu caracter individual care de

asemenea sunt supuse controlului de legalitate de catre oficiile teritoriale in
termen de cinci zile.

Primarul are urmatoarele atributii:

 Asigura ordinea de drept;

 Asigura personalul in cadrul primariei;
 Garanteaza activitatea si dezvoltarea culturala, urbanistica, sociala
(indemnizatii, activitati culturale).
Presedintele raionului – comitetul executiv teritorial (aceleasi atributii ca si
primarul), dar care este ales de catre consiliul raional cu votul majoritatii
simple (50+1) si detine functia in perioada mandatului consiliului.
Vicepresedintele raionului este ales tot de catre consiliu la propunerea
presedintelui. Secretarul satului, orasului, comunei, municipiului are statut de
functionar public si cade sub incidenta „Legii cu privire la functia publica si
statutul functionarului public” din 2008. Ocuparea acestei functii este realizata
prin concurs:

Candidatul la functie urmeaza sa posede diploma de studii superioare,

licentiat in jurisprudenta sau in administrare publica sau care urmeaza sa
absolveasca una din aceste facultati. Concursul este anuntat inainte cu 20 de
zile de desfasurarea acestuia prin intermediul mass-mediei – publicarea in
ziarul unitatii date sau in cadrul primariei comunei, orasului, municipiului.
Comisia de concurs este formata din primarul, vicepresedintele raionului sau
presedintele raionului sau viceprimarul, doi-trei consilieri si doi-trei functionari
publici din primarie sau din comitetul national. Invingatorul este numit prin
decizia consiliului raional, local, municipal. Aceasta decizie este supusa
controlului de legalitate.

Atributiile secretarului:
40
Cele prevazute in „Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului”
si:

 Elibereaza extrasele si copiile de pe orice document din arhiva unitatii

administrativ-teritoriale;
 Comunica si remite in decurs de cinci zile actele emise de catre primar
si de consiliu;
 Indeplineste acte notariale (deces, mostenire);
 Inregisteraza contractele de locatiune, arenda pe un termen mai mic de
trei ani;
 Aplica si pastreaza sigiliul unitatii administrativ-teritoriale;
 Contrasemneaza deciziile si dispozitiile.

III.Caracteristica generala a controlului administrativ al activitatii

autoritatilor administratiei publice locale.

Prin control administrativ al autoritatilor administratiei publice locale intelegem

totalitatea mecanismelor prevazute in lege in procesul de administrare atit in
raport de subordonare cit si in raport de coordonare realizat de catre
autoritatile administratiei publice centrale. Astfel, „Legea administratiei publice
locale” din 2006 exemplifica urmatoarele forme de control:

Control administrativ care este realizat prin controlul de legalitate si

controlul de oportunitate si acesta fiind realizat de catre oficiile teritoriale ale
Cancelariei de Stat care conform Hotaririi Guvernului din 2009 sunt prezente
in unitatile administrativ-teritoriale orasenesti si caruia sunt supuse unitatile
administrativ-teritoriale de nivelul intii (satele, comunele) si de nivelul doi
(raioanele) si actele emise de catre acestea. Astfel, controlul obligatoriu
cuprinde urmatoarele proceduri:

1. Verificarea tuturor deciziilor consiliilor locale de nivelul intii si de nivelul

doi;
2. Verificarea dispozitiilor primarului, presedintelui raionului;
3. Verificarea actelor privind licitatiile si atribuirea terenurilor;
4. Verificarea actelor de angajare si cele de incetare a raporturilor de
serviciu sau de munca a personalului administratiei publice;
5. Cheltuielile suportate de unitatea administrativ-teritoriala ce depasesc
30.000 lei (nivelul intii) si 300.000 lei (nivelul doi).

In urma controlului efectuat actele intocmite, copiile acestora sunt transmise

in termen de 5 zile oficiului teritorial si secretarului local care este obligat ca in
termen de 15 zile lucratoare sa aduca la cunostinta consiliul local (Curtea de

41
Conturi si alte autoritati administrative independente care realizeaza controlul
de legalitate).

Controlul facultativ cuprinde urmatoarea procedura:

Pina la data de 10 a fiecarei luni secretarul transmite oficiului teritorial lista

actelor emise de catre primar si de catre presedintele raionului, iar oficiul
teritorial in termen de 30 de zile va oferi raspuns privind legalitatea actelor
emise si daca e nevoie de realizat un control obligatoriu al unui act dintre cele
prezentate.

Controlul de legalitate obligatoriu si facultativ poate fi solicitat in termen de 30

de zile de la data emiterii actului.

Controlul administrativ poate fi realizat din oficiu sau la cerere.

Controlul administrativ de oportunitate presupune dreptul Guvernului de a

modifica sau abroga actele administrative ale autoritatilor administratiei
publice de nivelul intii sau doi in termen de 15 zile de la data primirii acestuia
prin avertismentele luate fata de aceste autoritati si obliga autoritatea data
(controlata) in termen de 5 zile de a prezenta autoritatii decizia privind
masurile luate. In cazul in care autoritatile administratiei publice locale nu
sunt de acord cu aceasta abrogare si modificare este in drept in termen de 30
zile sa faca recurs in instanta de judecata in procedura de contencios
administrativ.

Controlul administrativ de legalitate si de oportunitate este realizat de

Cancelaria de Stat si oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, iar controlul
administrativ de oportunitate este realizat de catre Guvern, organele centrale
de specialitate (ministere) si alte autoritati administrative independente
(Curtea de Conturi, Comisia Natioanala pentru Integritate, SIS, Serviciul
Anticoruptie).

Caracteristica generala a serviciului public

42
I.Notiunea si categoriile de servicii publice.
II. Principiile de baza ale serviciului public.
III.Notiunea, clasificarea functionarilor publici si a functiilor publice.

Acte normative:

Constitutia;
Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public din 2008;
Legea cu privire la functia de demnitate publica din 2010;
Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu functie de demnitate
publica din 2010;
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al functiilor publice din 2011;
Hotarirea Parlamentului RM pentru aprobarea Conceptiei cu privire la politica de personal
in serviciul public din 2002;
Hotarirea Guvernului RM privind punerea in aplicare a unor acte legislative din 2011.

I.Notiunea si categoriile de servicii publice.

43
„Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public” exemplifica
notiunea de serviciu public ca fiind totalitatea activitatilor de interes public
organizate si desfasurate de catre o autoritate publica. Astfel art. 2 al legii
contureaza totalitatea autoritatilor publice (legislative, executive,
judecatoresti). Ceea ce tine de serviciile publice administrative, acestea
imbraca urmatoarele forme:

 Autoritati ale administratiei publice (administratia publica centrala si

locala);
 Institutii publice – infiintate in baza legii si prin lege: institutii de
invatamint prescolar, scolar si universitar; asistenta medicala; turism;
 Intreprinderi de stat si municipale (vezi „Legea cu privire la
intreprinderea de stat” din 1994) (transportul, securitate, alimentatie,
Moldtelecom etc.);
 Autoritati publice concesionate particularilor: birourile notariale publice,
executorii judecatoresti, asistenta medicala (cabinetele stomatologice),
institutii de invatamint private, transportul.

Serviciul public prin continutul sau asigura realizarea descentralizarii

administrative si administrarii si care permite autoritatilor publice de a asigura
administrarea pe intreg teritoriul RM in raporturi de subordonare si in raporturi
de coordonare (parteneriatul public-privat). Conform Legii 158 serviciul public
cuprinde totalitatea activitatilor desfasurate de catre autoritatile publice ceea
ce contureaza autoritatile publice legislative, executive si judecatoresti. In
coraport cu intreprinderile de stat municipale, institutiile publice, acestea se
afla in raport de subordonare autoritatilor publice executive, legislative,
judecatoresti.

II. Principiile de baza ale serviciului public.

Principiile serviciului public prin continutul sau (de temelie, fundament, baza)
asigura administrarea publica de catre autoritatile publice in baza prevederilor
legale (norma constitutionala, Legea 158 si alte acte normative) si impun un
anumit comportament atit subiectului cit si obiectului administrat indiferent de
raportul juridic administrativ (raport de subordonare, raport de coordonare).

Majoritatea principiilor cu caracter general, universal (legalitatea – art. 15,

democratismul si pluralismul politic – art. 5, egalitatea – art. 16, autonomia
locala, descentralizarea administrativa, eligibilitatea si consultarea cetatenilor
in interes deosebit – art. 109) si cele cu caracter organizational, functional si
de perspectiva asigura serviciului public mecanismul de administrare in baza
principiilor statului de drept (unde onoarea, demnitatea, drepturile si libertatile
sunt garantate indiferent de statutul acestuia): profesionalismul, transparenta,
impartialitatea, buna credinta, loialitatea, stabilitatea, continuitatea,
44
obiectivitatea si garantarea despagubirilor (procedura civila – despagubiri
morale si materiale; si contencios administrativ), independenta financiara si
de administrare (vezi principiile de perspectiva, functionare, organizare).

III.Notiunea, clasificarea functionarilor publici si a functiilor publice.

Functia publica, conform Legii 158, reprezinta unitatea de baza a autoritatii

publice si care contureaza atributiile si obligatiile intr-un anumit domeniu
determinat in scopul realizarii prerogativelor de putere publica. Functionarul
este persoana fizica inzestrata cu ratiune (capacitate de exercitiu deplina –
minimum de la 18 ani) numita in conditiile Legii 158 intr-o functie publica,
ceea ce permite realizarea atributiilor si obligatiilor fixate prin lege a functiei
publice.

„Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public” exemplifica

drepturile si obligatiile functionarilor publici in coraport cu statutul acestora in
cadrul autoritatii publice date. Functionarii publici sunt clasificati in
urmatoarele categorii (vezi art. 7-10):

1. Functionari de conducere (functii publice) de nivel superior:

Consilieri de stat ai RM de clasa I;
Consilieri de stat ai RM de clasa a II-a;
Consilieri de stat ai RM de clasa a III-a;

2. Functii de conducere:
Consilier de stat de clasa I;
Consilier de stat de clasa a II-a;
Consilier de stat de clasa a III-a;

3. Functii de executie:
Consilier de clasa I;
Consilier de clasa a II-a;
Consilier de clasa a III-a;

Functia publica prin continutul sau exemplifica o totalitate de atributii si

obligatii stabilite de Legea 158 din 2008 si ocupata de catre functionari publici
(persoana care detine o functie publica in temeiul legii):

1. Secretariatul Parlamentului;
2. Aparatul Presedintelui RM;
3. Cancelaria de Stat;
4. Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii;
45
 5. Secretariatul Curtii Constitutionale;
6. Aparatul Comisiei Electorale Centrale;
7. Aparatul si Reprezentantele Curtii de Conturi;
8. Centrul pentru Drepturile Omului (avocatii parlamentari);
9. Aparatele autoritatilor administratiei publice locale (primariile);
10. Aparatele instantelor judecatoresti (procuraturile);
11. Autoritatile administratiei publice centrale (ministere);
12. Organele serviciului vamal, securitatii nationale si serviciul
diplomatic;
vezi Hotarirea Guvernului RM privind punerea in aplicare a unor acte
legislative nr. 1001 din 26.12.2011
Functia de demnitate publica este functia obtinuta prin mandat direct (ales)
sau indirect (numit).

Din categoria persoanelor cu functie de demnitate publica enumeram:

Presedintele RM;
Presedintele Parlamentului;
Prim-ministrul;
Deputatii in Parlament;
Ministrii;
Viceministrii;
Guvernatorul (bascanul) Gagauziei;
Primarii;
Viceprimarii;
Presedintele raionului;
Vicepresedintele raionului;
Directorii autoritatilor administrative centrale (CNI, CNA);
Presedintele Curtii Constitutionale;
Judecatorii si judecatorii asistenti la Curtea Constitutionala;
Presedintele Curtii Supreme de Justitie, Curtii de Apel, judecatoriilor;
Vicepresedintele Curtii Supreme de Justitie, Curtii de Apel, judecatoriilor;
Judecatorii la Curtea Suprema de Justitie, Curtea de Apel, judecatoriile de
circumscriptie;
Procurorul general si de toate nivelurile;
Presedintele, vicepresedintele si membrii Curtii de Conturi;
Directorul si directorul adjunct al SIS;
(vezi anexa la lege)

Functionarul public atrage dupa sine functia de conducere si existenta

mandatului.

46
Reglementarea functiei publice si statutul functionarului
public

I.Instituirea functiei publice si conditiile (exigentele) de ocupare ale

functiei publice.
II. Modurile de ocupare ale functiei publice si temeiurile de aparitie
ale raporturilor de serviciu.
III.Incompatibilitatile (restrictiile) fata de functionarii publici.
IV.Avansarea (promovarea) functionarilor publici.
V.Modificarea si suspendarea raporturilor de serviciu ale
functionarilor publici.
VI. Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.
VII. Stimularea si caracteristica generala a raspunderii juridice a
functionarilor publici.

Acte normative:

Legea cu privire la functia si statutul functionarului public 158;

Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu functie de demnitate
publica din 2010;
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al functiilor publice din 2011;
Legea cu privire la conflictul de interese din 2011;
Codul de conduita al functionarului public din 2008;
Legea cu privire la combaterea coruptiei din 2008;
Legea privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatilor demnitarilor de stat,
judecatorilor, procurorilor, functionarilor publici de conducere din 2002.

47
I.Instituirea functiei publice si conditiile (exigentele) de ocupare ale
functiei publice.
Prin instituirea functiei publice intelegem modalitatea prin care este realizata
organizarea autoritatilor publice propriu-zise (prin lege sau in baza legii) si
care pot fi realizate prin actele Parlamentului (decretele Presedintelui, hotariri,
actele emise de catre Guvern: hotariri si ordonante, actele emise de catre
autoritatile publice administrative independente).

Actul de instituire al functiei publice asigura caracterul raportului juridic

administrativ (de subordonare, coordonare) in cadrul serviciului public si care
determina inclusiv conditiile de ocupare ale functiei publice, modul de
ocupare si temeiurile de aparitie (procedura de organizare a concursului) si
respectarea procedurii de aparitie a raportului de munca (perioada de proba),
incompatibilitatile ocuparii functiei date, avansarea profesionala (gradele),
modificarea, suspendarea, incetarea raporturilor de serviciu. „Legea cu privire
la functia publica si statutul functionarului public” exemplifica totalitatea
elementelor enuntate mai sus si care contureaza legalitatea functiei publice in
cadrul serviciului public.

II. Modurile de ocupare ale functiei publice si temeiurile de aparitie

ale raporturilor de serviciu.

Prin mod de ocupare al functiei publice intelegem mecanismul prin care

functia publica este completata cu elementul functionar public. Conform Legii
158 functia publica poate fi ocupata prin urmatoarele modalitati:

48
 1. Concurs;
2. Promovare;
3. Transfer.

Toate atrag dupa sine actul de numire in functie.

Concursul este organizat de catre autoritatea ce detine o functie vacanta si

care numeste comisia de concurs formata din sapte membri imputernicita de
a asigura desfasurarea concursului:

Anuntul este fixat pe pagina autoritatii date sau intr-o editie periodica (ziare,
reviste) si afisat la panoul autoritatii date cu cel putin 20 de zile lucratoare
inainte de desfasurarea concursului. Concursul cuprinde doua elemente:
proba scrisa si proba verbala care sunt exemplificate in „Hotarirea Guvernului
din 2009 privind punerea in aplicare a Legii 158”. In caz de aparitie a unor
litigii a participantilor se solutioneaza in contencios administrativ. Concursul
ca forma de ocupare a functiei publice vacante prin continutul sau asigura
principiul transparentei, proportionalitatii si egalitatii ocuparii functiilor publice.
Numirea in functie este realizata de catre conducatorul autoritatii publice prin
ordin, in baza rezultatelor concursului.

Promovarea – persoana deja ocupa o functie publica si presupune

promovarea intr-o functie superioara si impune existenta functiei publice date
vacante, se face in baza de concurs (vezi concursul pe care l-am
exemplificat).
Transferul ca forma de ocupare a functiei publice este realizat tot in baza
detinerii functiei publice anterioare si poate fi realizat in interesul serviciului
public autoritatii date sau la cererea functionarului public. Transferul in
interesul serviciului public obligatoriu urmeaza a fi realizat tot la o functie de
acelasi nivel. La cererea functionarului public nu este obligat la aceeasi
functie, poate fi realizat si la o functie de nivel inferior. In cazul in care mai
multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice prin transfer
prioritate are cel care detine functia publica mai inalta. In cazul in care sunt
de acelasi nivel se realizeaza concursul.

Functia de demnitate publica poate fi ocupata prin alegere – raportul legal de

aparitie a temeiurilor de exercitare a functiei este actul de validare a
mandatului de catre autoritatea competenta (primarul – hotarirea instantei de
judecata teritoriala, seful statului – Curtea Constitutionala, deputatii – Curtea
Constitutionala).

Functia de demnitate publica mai poate fi ocupata prin numire – actul de

numire (decret, hotarire, ordin, ordonanta s.a.).

49
Prin temei de aparitie al raporturilor juridice de serviciu se intelege legalizarea
unor fapte ce determina aparitia unor drepturi si obligatii dintre functionarul
public si autoritatea publica. Legea 158, art. 30 impune autoritatii publice de a
respecta urmatoarele elemente de numire in functie:

 obligatoriu in forma scrisa;

 prevederea expresa a numirii in functie (alegere, concurs, promovare,
transfer);
 invocarea rezultatelor ocuparii functiei date (actul de validare,
concursul, numele, prenumele functionarului public (elemente de
identitate));
 prevederea expresa a functiei publice ce o va ocupa;
 salariul, perioada de proba;
 alte prevederi specifice ale autoritatii date.

III.Incompatibilitatile (restrictiile) fata de functionarii publici.

Prin incompatibilitatea functiei publice intelegem totalitatea conditiilor

prevazute in mod expres cu caracter general si special in Legea 158 privind
ocuparea functiilor publice de conducere de nivel superior, de conducere si
de executie si care consta in imposibilitatea de a exercita anumite activitati,
profesii, actiuni in cadrul serviciului public.

Legea 158 (art. 25-26) exemplifica ca functia publica este incompatibila cu

orice alta activitate in afara de cea prin care a fost numit sau ales;
functionarul public si persoana cu functie de demnitate publica si persoana ce
ocupa o functie in cadrul cabinetului persoanei cu functie de demnitate
publica (consilieri) urmeaza sa-si suspende activitatea desfasurata anterior
pe perioada detinerii functiei date, indiferent de contractul individual de
munca sau colectiv de munca.

Functionarii publici, conform Legii 158 sunt restrictionati in:

 sa exercite o functie publica in subordinea nemijlocita a unei rude

directe (parinte, frate, sora, fiu, fiica) si a rudelor afiliate: sot, sotie,
parintii sotului sau sotiei in cadrul aceleasi autoritati publice si a celor
subordonate acestor autoritati publice (de exemplu, Ministerul Justitiei –
penitenciare).

Din categoria incompatibilitatilor fixate de Legea 158 enumeram:

 sa fie mandatatar al unor terte persoane in cadrul autoritatii publice

unde isi desfasoara activitatea (sa reprezinte interesele unor persoane);
50
 in cazul in care acesta gestioneaza bunurile publice puse la dispozitie
pentru exercitarea functiei in interesul altor persoane (masina de
serviciu, terenurile instrainate), acestia sunt atrasi la raspundere
conform „Legii cu privire la conflictul de interese” din 2008 si „Legea cu
privire la prevenirea si combaterea coruptiei” din 2008.

Incompatibilitatea fixata prin aceste legi include:

 privilegierea persoanelor fizice sau juridice prin adoptarea unor acte

administrative (decizii, dispozitii);
 facilitarea obtinerii imprumuturilor, creditelor;
 transmiterea informatiei de interes public unor persoane fizice si juridice
cointeresate;
 refuzul de acordare a informatiei autoritatilor publice legate de prezenta
unor facilitati, privilegii in activitatea autoritatii date („Legea cu privire la
drepturile la informatie” – 30 de zile obligativitatea fiecaruia);
 primirea de la orice persoana fizica sau juridica a unor cadouri, avantaje
in interes propriu.

Functionarii publici (de conducere de nivel superior, de conducere si de

executie) pot sa desfasoare activitate didactica si stiintifica.

Functionarul public care exercita o functie publica si cade sub incidenta

restrictiilor, incompatibilitatilor prevazute mai sus urmeaza ca in termen
maxim de doua luni sa renunte sau sa se transfere la o alta functie pentru a
inlatura aceasta incompatibilitate. In cazul in care nu intreprinde nici o actiune
in acest sens acesta este eliberat din functia data – destituit.

IV.Avansarea (promovarea) functionarilor publici.

Prin avansare a functionarilor publici intelegem modalitatea evaluarii

performantelor profesionale a acestuia si transferarea intr-o functie
superioara sau conferirea unui grad de calificare superior. Avansarea in
functie este realizata in baza evaluarilor semestriale si care este realizata de
catre conducatorul autoritatii publice date prin ordinul acestuia. Evaluarea
performantelor profesionale ale functionarilor publici se realizeaza in doua
etape:

1. Completarea fisei de evaluare: si aceasta este realizata prin

urmatoarele elemente:

51
  conducatorul – persoana cu functie de demnitate publica
exemplifica categoriile de functionari publici ce pot participa la
promovarea, avansarea in functie;
 caracteristica oferita de autoritatea publica privind activitatea
profesionala;
 calificativele obtinute de catre acesta in ultimii cinci ani de
activitate;
 existenta locului vacant pentru ocuparea functiei date.

2. Interviul care poate fi realizat in forma verbala si consemnat intr-un

proces verbal cu semnatura persoanei cu functie de demnitate publica
(conducatorul autoritatii date).

Evaluarea poate fi repetata daca persoanele evaluate nu sunt de acord cu

rezultatele interviului sau a prevederilor fixate in fisa de evaluare.

Avansarea si promovarea in urma evaluarii fixate mai sus (fisa de evaluare si

interviul) poate fi fixata in urmatoarele forme:

 Avansarea intr-o functie superioara, dar cu pastrarea treptei de

salarizare inferioara;
 Avansarea intr-o functie superioara cu modificarea treptei de salarizare;
 Conferirea unui grad superior (functionari de conducere de nivelul I, II,
III etc.);
 Destituirea din functia publica.

Destituirea din functia publica este realizata in cazul avansarii intr-o functie
superioara sau intr-o functie de conducere de nivel superior, iar actul de
destituire asigura inlaturarea oricaror incompatibilitati si restrictii prevazute in
Legea 158.

Autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia functionarilor publici

modalitati, programe, proiecte de perfectionare profesionala, de instruire,
burse atit la nivel national cit si la nivel extern; de a asigura fiecarui functionar
public anual posibilitatea de a valorifica 40 de ore in domeniul instruirii
profesionale, iar o data in trei ani – 72 de ore, iar ceea ce tine de finantarea
acestor functionari publici cu pastrarea sau oferirea a 2% din fondul de
salarizare.

In cazul in care aceasta dezvoltare profesionala este realizata din initiativa

autoritatii publice atunci aceasta este obligata sa-i asigura cazarea si
cheltuielile de transport. In cazul in care cursurile de dezvoltare profesionala
depasesc 90 de zile calendaristice pe teritoriul RM sau in strainatate si daca
aceste cheltuieli sunt suportate de autoritatea publica, functionarul public este
52
obligat in forma scrisa sa consemneze obligativitatea de a activa in cadrul
autoritatii date dupa finalizarea cursurilor de la doi pina la cinci ani (vezi
Hotarirea Guvernului nr. 201 din 2009). Ceea ce tine de cheltuielile suportate
de catre autoritatea publica (cursurile de dezvoltare, salariul pastrat) si daca
acesta nu doreste din motive personale atunci autoritatea publica se
adreseaza in instanta de judecata privind incasarea cheltuielilor suportate,
exceptie – conditii de sanatate si care pune in pericol viata acestuia.

V.Modificarea si suspendarea raporturilor de serviciu ale

functionarilor publici.

Legea 158 exemplifica doua modalitati de modificare si de suspendare a

raporturilor de serviciu:

1. In interesul autoritatii, serviciului public;

2. In interesul functionarului.

Atit modificarea cit si suspendarea raporturilor juridice de serviciu exemplifica

prezenta unor interventii, evenimente, fapte juridice cu caracter permanent
sau provizoriu, care influenteaza statutul functionarului public. Legea 158
exemplifica urmatoarele forme ale modificarii raportului juridic de serviciu:

1. Transferul;
2. Interimatul;
3. Detasarea;
4. Avansarea in trepte de salarizare;
5. Promovarea intr-o functie superioara.

Prin transfer intelegem acea modalitate de modificare a raporturilor juridice

de serviciu la initiativa fie a autoritatii publice fie la initiativa functionarului. In
cazul in care transferul este realizat in cadrul aceleasi autoritati publice atunci
decizia ii apartine conducatorului autoritatii date (de exemplu, functionarul
public din cadrul Ministerului Finantelor este transferat la nivelul autoritatilor
administrativ-teritoriale de nivelul doi). In cazul in care transferul este realizat
intr-o alta autoritate publica e nevoie de acordul conducatorului autoritatii
respective. Acordul autoritatii este realizat atit de catre autoritatea care
transfera cit si cea care accepta si care obliga, atit in prima situatie cit si in a
doua, autoritatea care realizeaza transferul de a anexa acordul scris al
functionarului public transferat si obliga autoritatea publica de a-l transfera
intr-o functie echivalenta. In cazul in care transferul este realizat intr-o alta
localitate (unitati administrative de nivelul unu si doi) atunci functionarul public
beneficiaza de un concediu suplimentar de 7 zile platit si cheltuielile de
transport, deplasarea acestuia la serviciu. In cazul in care transferul este
realizat la initiativa functionarului public atunci poate fi transferat si la o functie
publica inferioara. In cazul in care transferul tine de organizarea unui concurs
53
privind ocuparea functiei vacante atunci prioritate va avea cel care are
performantele si gradul cel mai inalt. Functionarul public de conducere de
nivel superior poate fi transferat in scopul coordonarii unor proiecte, programe
nu mai des decit o data pe an. In cazul in care acest functionar refuza, refuzul
poate duce la eliberarea din functie. In cazul in care accepta autoritatea
suporta cheltuielile de cazare, transport.

Interimatul functiei publice este realizat doar vis-a-vis de functia publica de

conducere de nivel superior si functia de conducere si care este fixata prin
caracterul vacant al functiei publice date si care este realizata de catre
organul de numire in functie. Interimatul poate fi realizat pe o perioada de
maximum 6 luni de zile, exceptie de prelungire inca cu 6 luni de zile, daca a
fost realizat un concurs si nu s-a soldat cu rezultate pozitive. In cazul unei
functii de conducere temporare, vacante se dispune pina la data expirarii
termenului si este asigurat de vicedirectorii, viceministrii autoritatii date
(arestul preventiv, ancheta de serviciu, recunoasterea in calitate de banuit
sau existenta ordonantei de punere sub invinuire).

Detasarea presupune modificarea temporara a raportului de serviciu la

propunerea, initiativa altei autoritati publice decit cea in care functionarul
public isi desfasoara activitatea si poate fi realizata pe maximum o perioada
de un an de zile, iar cu acordul functionarului poate fi prelungita cu inca un an
dar nu mai des decit o data la cinci ani de zile. In perioada detasarii isi
pastreaza functia publica si beneficiaza de salariul pe care l-a detinut inaintea
detasarii daca la locul detasat acest salariu este mai mic. In cazul detasarii in
alta localitate acesta beneficiaza de cel putin o data pe luna de achitarea
biletului tur-retur, al costului integral al cazarii in localitatea data si a
cheltuielilor de transportare. Functionarul public poate sa refuze detasarea in
urmatoarele situatii:

 este singurul intretinator al familiei;

 isi creste singur copilul minor;
 graviditate;
 starea sanatatii care contraindica detasarea;
 in localitatea data nu sunt conditii de trai;
 daca este detasat intr-o functie inferioara si nu i se pastreaza salariul
detinut la functia anterioara.

Avansarea si promovarea – (vezi ce am discutat anterior) (fisa de evaluare si

interviul).

Suspendarea raporturilor de serviciu presupune incetarea indeplinirii pe o

anumita perioada a atributiilor de serviciu si incetarea obligatiilor autoritatii

54
publice de a achita salariul. Suspendarea poate fi realizata in urmatoarele
forme:

1. La initiativa functionarului public;

2. La initiativa autoritatii publice;
3. In cazul circumstantelor ce nu depind de vointa partilor.

La prima categorie (initiativa functionarului public) enumeram:

 are la intretinere copil invalid pina la virsta de 16 ani;

 ingrijirea copilului bolnav de pina la 7 ani;
 transferarea intr-o misiune consulara sau diplomatica;
 pina la un an de zile privind ingrijirea unui membru bolnav al familiei
(copil, frate, sora, sot, sotie, parinti).

VI. Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

Prin incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici intelegem

intreruperea definitiva a raportului de serviciu dintre functionarul public si
autoritatea data si neonorarea obligatiilor de serviciu.

Legea 158 prevede circumstantele de incetare ale raporturilor de serviciu:

I. Incetarea raporturilor de serviciu din circumstante ce nu depind de

vointa partilor (inclusiv Codul Muncii), art. 120 [pina la 60 de zile]:

1. expirarea termenului in urma ocuparii functiei publice

nedeterminate;
2. forta majora (incendiu);
3. pierderea cetateniei RM;
4. pierderea capacitatii de exercitiu deplina;
5. implinirea virstei de pensionare;
6. hotarirea judecatoreasca definitiva cu privire la privarea de
libertate;
7. hotarirea prin care e lipsit de a ocupa anumite functii;
8. expirarea termenului prin care a fost aprobata suspendarea din
functie.

In termen de 5 zile lucratoare de la data interventiei unor situatii prevazute

mai sus functionarul public este obligat sa aduca la cunostinta autoritatea
publica data si aceasta e obligata sa emita un act administrativ prin care
inceteaza raportul de serviciu.

55
 II. Incetarea raporturilor de serviciu din initiativa autoritatii:

1. eliberarea din functie a functionarului public cu obligatia de a-i

comunica inainte cu 5 zile lucratoare, de a-i comunica
functionarului public eliberarea din functie in urma situatiei:
lichidarea autoritatii date;
2. in cazul in care autoritatea e transferata in alta localitate si
functionarul public refuza;
3. restabilirea in functie a unui functionar care a fost destituit din
functie ilegal;
4. obtinerea calificativului nesatisfacator la evaluarile curente;
5. imposibilitatea transferarii din motivul subordonarii cu o ruda si nu
accepta un alt serviciu public;
6. starea de sanatate.

In cazul eliberarii din functia publica (lichidarea, stramutarea in alta localitate

etc.) autoritatea publica e obligata sa-l informeze inainte cu 30 de zile
calendaristice, iar in celelalte cazuri – cu 15 zile. Din momentul emiterii
actului privind incetarea raportului de serviciu autoritatea e obligata sa aduca
la cunostinta in termen de 5 zile (exceptie: sanctiune disciplinara;
incompatibilitatea functiei publice; obtinerea calificativului nesatisfacator;
refuzul de a depune juramintul).

III. Incetarea raporturilor de serviciu din initiativa functionarului public:

Obligatia functionarului public de a aduce la cunostinta inainte cu 14

zile autoritatea publica cu privire la intentia de a demisiona, iar
autoritatea are 14 zile la dispozitie pentru a oferi raspuns
functionarului.

Situatiile cind poate sa demisioneze:

1. pensionare;
2. ingrijirea copilului cu virsta pina la 14 ani;
3. ingrijirea copilului invalid cu virsta pina la 16 ani;
4. alegerea intr-o functie electiva.

VII. Stimularea si caracteristica generala a raspunderii juridice a

functionarilor publici.

56
 1. Stimularea reprezinta facilitarea pozitiva a comportamentului
functionarului public:

 Inlesnirile (indemnizatiile);
 Ocuparea unor functii;
 Premii;
 Concedii;
 Burse;
 Proiecte.

2. Masuri de incurajare: meritul.

Raspunderea juridica:

1. raspunderea disciplinara;
2. raspunderea civila;
3. raspunderea penala;
4. raspunderea contraventionala.

Persoanele juridice cu scop necomercial sau comercial,

cetatenii, apatrizii ca subiecte ale dreptului
administrativ

Acte normative:

Legea nr. 196/1996 cu privire la asociatiile obstesti;

Legea 845 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi din 1992;
Legea patronatelor nr. 976 din 2000;
Legea sindicatelor nr. 1129 din 2000;

57
Legea cu privire la fundatii nr. 581;
Legea nr. 121/2007 cu privire la administrarea si deetatizarea proprietatii publice;
Legea cetateniei nr. 1024 din 2000;
Legea 179 cu privire la parteneriatul public-privat;
Legea 275/1994 cu privire la cetatenii straini si apatrizi;
Legea 270 cu privire la azilul in RM;
Legea 200 cu privire la regimul strainilor;
Legea 451 cu privire la reglementarea prin asociere a licentierii;
Legea 220 cu privire la inregistrarea de stat a persoanelor juridice.

I.Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale.

II. Statutul administrarii juridice a organizatiilor cu scop lucrativ.
III.Statutul administrarii juridice al cetatenilor RM, cetatenilor straini
si apatrizilor.

58
I.Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale.

Statutul administrarii juridice a organizatiilor necomerciale, conform Codului

Civil din 2012 (art. 180) exemplifica notiunea de organizatie necomerciala ca
fiind acea organizatie, persoana juridica al carei scop e altul decit obtinerea
de profit si care se clasifica in trei categorii:

 Fundatii;
 Asociatii;
 Institutii.

59
Fundatiile sunt infiintate de una sau mai multe persoane care au un
patrimoniu distinct decit patrimoniul fondatorilor si care urmareste realizarea
unor obiective prevazute in actele de constituire. Fundatia este beneficiar si
poate accepta, presta servicii (garantarea drepturilor si libertatilor
fundamentale) care la rindul sau participa cu organele centrale de specialitate
(ministerele si autoritatile independente) in asigurarea necesitatilor existente
in societate.

Activitatea fundatiei e reglementata de „Legea 1420 din 2002 cu privire la

filantropie si sponsorizare”.

Asociatiile reprezinta organizatiile necomerciale care sunt persoane fizice sau

juridice asociate in baza intereselor, necesitatilor comune in scop
necomercial (partidele politice, cultele religioase, patronate, sindicate).

Diferenta dintre asociatii si fundatii e ca patrimoniul fondatorilor e transmis

asociatiei care valorifica cu functie de statut. In asociatie se consemneaza
statutul de membru in baza acordului de vointa si in baza prevederilor actului
de constituire (cotizatia achitata lunar si prezenta acestuia in viata sociala ce
nu contravine prevederilor actului de constituire).

Institutiile sunt constituite de catre fondatori si care sunt finantate partial sau
integral de catre acestia si care raspund pentru neonorarea obligatiilor in
baza proprietatii transmise acesteia (cota parte).

Institutiile sunt:

 publice;
 private.

Institutiile publice sunt infiintate de autoritati publice (birouri notariale, institutii

de invatamint).

Institutiile private care urmeaza sa fie autentificate notarial.

Din punct de vedere al dreptului administrativ aceste categorii de subiecti

participa in raporturi juridice administrative in situatiile:

 Inregistrarea;
 Prezentarea darilor de seama;

60
  Executarea legii (actelor normative cu caracter constitutional, organic,
ordinar si actele administrative emise de autoritatile publice (centrale,
locale)).

Asociatiile, fundatiile, institutiile sunt in drept sa desfasoare orice gen de

activitate care nu e interzis de lege si care se regaseste in actul de
constituire, de exemplu: cumparare-vinzare, inclusiv sunt in drept de a infiinta
societati comerciale si cooperative.

II. Statutul administrarii juridice a organizatiilor cu scop lucrativ.

Organizatii comerciale:

Societatile comerciale:

1. Societatea in nume colectiv;

2. Societatea in comandita;
3. SRL;
4. SA.

Cooperativele;

Intreprinderile de stat si municipale: au statut de persoana juridica ca statul

si unitatile administrativ-teritoriale nu poarta raspundere pentru activitatea
acestora dar sunt obligate de a prezenta dari de seama cu privire la
eficacitatea lucrului si care asigura bugetul de stat prin cheltuieli si venituri.

III.Statutul administrarii juridice al cetatenilor RM, cetatenilor straini

si apatrizilor.

Indiferent daca sunt cetateni straini, apatrizi sau cetateni ai RM au aceleasi

drepturi. Participarea nemijlocita in raporturi administrative atrage dupa sine
virsta de 18 ani, exceptie: aplicarea raspunderii contraventionale de la 16 ani.

Ocuparea functiei de demnitate publica, functionar public vis-a-vis de cetateni

straini si apatrizi vezi legea.

Actele administrative
61
I.Notiunea si categoriile formelor administratiei publice.
II. Notiunea si insemnatatea juridica a actelor administrative.
III.Clasificarea actelor administrative.
IV.Cerintele fata de actele administrative.
V.Actiunea actelor administrative si efectele, consecintele
nevalabilitatii acestora.

Acte normative:

Legea nr. 317/2003 privind actele normative ale Guvernului si altor autoritati ale
administratiei publice centrale si locale;
Legea cu privire la Guvern;
Legea nr. 436/2006 cu privire la administratia publica centrala;
Legea nr. 239/2008 privind transparenta in procesul decizional;
Hotarirea Guvernului RM 1104/1997 cu privire la modul de efectuare expertizei juridice de
stat a actelor normative.

62
I.Notiunea si categoriile formelor administratiei publice.

Prin administrarea publica intelegem totalitatea mijloacelor, formelor

imputernicita de lege administratiei publice de a asigura realizarea
necesitatilor atit a subiectului cit si a obiectului atit la nivel central cit si la nivel
local in anumite domenii ale vietii sociale (declararea venitului). Actul
administrativ ca forma de realizare a administratiei publice imbraca acel
continut juridic prin intermediul caruia autoritatea publica sau reprezentantul
acesteia este imputernicita de a face sau a nu face ceva.

Autoritatile administratiei publice (centrale si locale) in baza legii sunt in drept

de a desfasura actiuni in concordanta cu necesitatile aparute zilnic in unitatea
administrativ-teritoriala in limitele competentei sale (actul de constituire, prin
lege sau in baza legii). Prin forma administratiei publice intelegem orice
actiune exterioara a autoritatii si a reprezentantului efectuata in limitele
competentei si care genereaza consecinte cu caracter juridic (decizii,
dispozitii, ordine, adeverinte, certificate, dublicate s.a.) si convingerea si
constringerea.

Actele administrative spre deosebire de alte acte juridice private se

caracterizeaza prin caracter unilateral de manifestare a vointei cu caracter
autoritar comparativ de vointa bilaterala sau multilaterala (acte juridice civile).
Prin continutul actelor administrative este garantata separatia puterilor in stat
astfel incit puterea executiva (autoritatile administratiei publice locale si
centrale si autoritatile administrative independente) sunt obligate sa
garanteze caracterul legal in procesul de administrare, iar in caz de
neconcordanta – interventia puterii judecatoresti (dreptul persoanei vatamate
de catre o autoritate publica – contencios administrativ; dreptul de petitionare
– la nivel national si international).

II. Notiunea si insemnatatea juridica a actelor administrative.

Prin act administrativ intelegem acea manifestare juridica unilaterala de

vointa cu caracter normativ si cu caracter individual din partea autoritatilor
publice in vederea organizarii, executarii sau a executarii concrete a legii.

Actele administrative se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

 este forma juridica cu caracter administrativ ce apare in procesul de

administrare (subordonare si coordonare);
 continutul actului administrativ exemplifica caracter general si individual;

63
  este adoptat, emis atit de catre autoritatile legislative si de cele
judecatoresti in procesul administrarii (ordinul de detasare, de transfer,
de angajare);
 prin continutul lor asigura caracterul autoritar, imperativ si obligatoriu
pentru subiectii vizati ceea ce permite aplicarea caracterului coercitiv al
statului;
 este modalitatea, forma de administrare in toate sferele vietii sociale;
 actul administrativ in functie de institutia efectele juridice (in timp, spatiu
si asupra persoanei) a normelor juridice atrage dupa sine aparitia,
modificarea si incetarea raporturilor juridice administrative;
 poate fi adoptat, modificat si abrogat doar in conditiile prevazute de lege
(norma constitutionala si „Legea cu privire la actele administrative ale
organelor administratiei publice centrale de specialitate”);
 este adoptat in conditiile ierarhizarii in raportul de administrare
(subordonare);
 forma actului administrativ este scrisa, exceptie – forma verbala –
activitatea propriu-zisa zilnica intre conducatori si subalterni;
 fiecare dintre forme (decizii, ordine, ordonante) impune respectarea
unor cerinte de inaintare de propuneri, proiecte, continut, aprobare si
intrarea in vigoare;
 orice acte administrative, (fie in cadrul autoritatilor legislative, executive,
judecatoresti) pot fi contestate in instanta de judecata prin contencios
administrativ si aplicarea raspunderii juridice fata de persoanele cu
functie de demnitate publica – disciplinara, contraventionala, penala.

III.Clasificarea actelor administrative.

Din categoria criteriilor ce stau la baza clasificarii actelor administrative

enumeram:

1. in functie de ordinea de adoptare sau de catre emitere:

 acte administrative colegiale (hotaririle Guvernului, deciziile

consiliilor municipale, locale);
 acte administrative individuale (ordinele, instructiunile,
dispozitiile).

2. in functie de modul de exprimare:

 acte administrative scrise electronic si pastrate la arhiva;

 acte administrative verbale;
 acte administrative sub forma de semne (semnele de circulatie
rutiera, ce tin de exploatarea mijloacelor de comunicatie etc.).

64
3. dupa natura juridica:

 acte administrative de gestiune (patrimoniul autoritatilor publice si

a altor resurse: financiare, materiale);
 acte administrative jurisdictionale (raspunderea contraventionala,
agentii constatatori, masurile de constringere: retinerea,
perchezitia, procesul verbal ce tine de perchezitie);
 acte administrative de autoritate.

4. in functie de continutul juridic:

 acte administrative cu caracter normativ;

 acte administrative cu caracter individual.
5. in functie de actiunea in spatiu:

 acte administrative ale autoritatilor centrale (Guvern, ministere,

Banca Nationala, Curtea de Conturi);
 acte administrative locale (consiliul satesc, consiliul comunei,
primarie – primarul).

6. in functie de actiunea in timp:

 acte administrative permanente;

 acte administrative temporare sau provizorii (hram, calamitati).

7. in functie de statutul autoritatii de la care emana:

 acte administrative emise de autoritati publice (autoritatea

legislativa, executiva, judecatoreasca);
 acte administrative emise de autoritati ale administratiei publice
centrale si locale, autoritati administrative independente;
 acte administrative emise de persoanele fizice sau juridice private
imputernicite prin lege in acest sens (institutiile notariale,
institutiile de invatamint, executorii judecatoresti).

8. in functie de efectele juridice pe care le produc:

 acte administrative ce stabilesc un statut persoanelor fizice sau

juridice prin intermediul caruia se permite realizarea unor
necesitati, prestarea de servicii (permisul de conducere,
licentierea);
 acte administrative ce stabilesc drepturi si obligatii determinate
(ordinul de angajare, concediere, certificate).

65
IV.Cerintele fata de actele administrative.

Conform legislatiei RM („Legea nr. 317-15 privind actele normative ale

Guvernului si ale altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale”)
exemplifica trei categorii de cerinte:

I. cerintele privind ordinea de pregatire ale actelor administrative:

1. examinarea propunerilor si luarea deciziilor de acceptare sau

neacceptare (urmeaza sa prinda viata sau nu);
2. anuntul referitor la initierea proiectului actului administrativ dat (in 15
zile lucratoare pina la data examinarii proiectului urmeaza sa
plaseze pagina web sau alta modalitate sau il va expedia partilor
interesate acest proiect – exemplificind data, termenul de expediere
a recomandarilor, propunerilor etc);
3. asigurarea tehnica si financiara – tot ceea ce tine de suportul
implementarii acestui proiect si finantarea specialistilor;
4. determinarea conceptelor si notiunilor, conform stiintei lingvistice,
legislatiei nationale si europene;
5. fundamentarea – argumentarea necesitatii acestui proiect prin
diferite prognoze, consecintele, realitatile si lacunele sau erorile
existente in acest domeniu in legislatie, inclusiv cheltuielile suportate
prin acest proiect;
6. avizarea si consultarea publica si expertizarea acestora realizata in
termen de 10 zile, fiecarei autoritati interesate in acest domeniu cit si
al autoritatilor societatii publice (asociatiile obstesti, fundatiile),
expertizarea nationala si internationala a anticoruptiei (inlaturarea
diferitor caractere favorabile coruptiei in cazul in care doua sau trei
autoritati sau modificarea data permite depasirea atributiilor de
serviciu);
7. definitivarea (toate obiectiile, concluziile ale tuturor partilor
participante).

II. cerintele fata de ordinea de aprobare a actului administrativ si

punerea lui in aplicare:

1. respectarea procedurii de adoptare, emitere, conform legislatiei in

vigoare si statutului autoritatii publice – procedura;
2. adoptarea – urmeaza sa cuprinda elementele tehnice necesare
(valabilitatea (intrarea in vigoare), data, sigiliul, semnatura si
executorii);
3. legalitatea actului administrativ – trimitere la actele normative
ierarhic superioare (norma constitutionala – norma organica –
norma ordinara – actele subordonate legii);
66
 4. asigurarea procedurii mecanismului precedent al avizarii anterioare
(conform legislatiei si actului de constituire privind competenta);
5. sa fie fundamental prin continutul ce urmeaza a fi aplicat subiectilor
de drept ca oportunitate a acestora (necesitatea);
6. prin continutul actului administrativ sa nu limiteze sau sa lezeze
competenta autoritatilor ierarhic superioare si nici a intereselor
legitime ale cetatenilor straini, cetatenilor RM si apatrizilor.

III. cerintele privind continutul actului administrativ:

1. asigurarea principiului de legalitate in concordanta cu stiinta

lingvistica de specialitate si practicile europene.

V.Actiunea actelor administrative si efectele, consecintele

nevalabilitatii acestora.

Actele administrative prin continutul lor produc efecte juridice din momentul
adoptarii sau din momentul prevederii in mod expres in continutul acestora si
care duc la valabilitatea sau nevalabilitatea acestora (cerintele enumerate
mai sus). In RM autoritatile competente de anulare a actelor administrative
sunt:
 Curtea Constitutionala care se pronunta asupra decretului presedintelui
RM, actele emise de catre Parlament, hotaririle si ordonantele
Guvernului (caracter normativ si individual);
 autoritatile administrative ierarhic superioare.

67
Metodele de realizare a administratiei publice

I.Notiunea metodelor adminsitratiei publice.

II. Corelatia dintre convingere si constringere in domeniul
administratiei publice.
III.Constringerea administrativa: esenta si categorii.

(de sine statator)

68
Caracteristica generala a raspunderii in dreptul
administrativ. Notiuni generale privind procesul
contraventional
I.Caracteristica generala a raspunderii juridice in dreptul
administrativ.
II. Conceptul de procedura, proces adminsitrativ.

Acte normative:

Codul contraventional al RM din 31 mai 2009;

Legea 158;
Hotarirea Curtii Constitutionale din 1997 privind interpretarea art. 107 a constitutiei RM:
accesul la justitie;
Codul penal al RM.

69
I.Caracteristica generala a raspunderii juridice in dreptul
administrativ.

Raspunderea juridica ca institutie a dreptului asigura prin continutul sau

echitatea sociala intre cei imputerniciti de a conduce si cei condusi (subiect si
obiect – administrarea). Raspunderea juridica administrativa este forma
raspunderii juridice alaturi de cea vamala, civila, penala si care prin continutul
sau impune aceleasi conditii de constringere statala:

 existenta normei juridice a raspunderii administrative;

 fapta juridica administrativa (actiune si inactiune de administrare ale
subiectilor dreptului administrativ in procesul de organizare, functionare
a autoritatilor publice centrale si independente si executarea si
asigurarea executarii legii);
 subiectii dreptului administrativ (individuali si colectivi);
 circumstantele ce influenteaza aplicarea raspunderii administrative
(circumstante atenuante, agravante, cauzele care inlatura caracterul
ilicit).

70
Raspunderea administrativa conform literaturii de specialitate imbraca
urmatoarele forme:

1. raspunderea disciplinara;
2. raspunderea materiala;
3. raspunderea contraventionala (discutabila)(datorita agentilor
constatatori imputerniciti de a aplica raspunderea contraventionala si
care au statut de obiect in procesul de administrare).

Raspunderea disciplinara administrativa este aplicata in cazul neexecutarii

atributiilor sau a executarii necorespunzatoare a obligatiilor contractuale
(contractul individual de munca si colectiv de munca). De asemenea,
aplicarea raspunderii disciplinare in functie de statutul personalului al
autoritatilor publice:

 functionari publici – de conducere de nivel superior, de conducere si de

executie;
 persoanele cu functie de demnitate publica;
 militarii;
 politistii;
 inspectorii fiscali;
 inspectorii vamali etc.

Continutul raspunderii disciplinare poarta un caracter moral dar in cel mai rau
caz poate duce la eliberarea din functie in cazul in care nu sunt respectate
prevederile contractului de munca (Legea 158, Legea cu privire la politie,
Codul fiscal, Codul vamal).

Raspunderea materiala este aplicata in cazul existentei unui prejudiciu

material cauzat fie autoritatilor publice, fie altor categorii de subiecti ce fac
parte din serviciul public. Raspunderea materiala este aplicata in caz in care
functionarul recunoaste vinovatia prin ordinul organului de conducere al
autoritatii abilitate. In cazul in care functionarul nu recunoaste si nu
intentioneaza sa repare benevol prejudiciul material atunci vorbim de instanta
de judecata. Raspunderea materiala imbraca doua forme:

1. Raspunderea materiala limitata – repararea prejudiciului cauzat prin

limitarea salariului mediu lunar;
2. Raspunderea materiala deplina care exemplifica atit repararea
prejudiciului cauzat cit si cheltuielile de judecata si despagubirile
morale.

71
Diferenta dintre raspunderea materiala administrativa si patrimoniala (civila)
este ca la raspunderea materiala prejudiciul este cauzat autoritatii publice, pe
cind raspunderea patrimoniala este fata de persoana fizica sau terta
persoana (contenciosul administrativ).

Raspunderea administrativa materiala nu inlatura raspunderea

contraventionala sau penala a functionarului.

Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii administrative datorita

solutionarii pe cale extrajudiciara a cauzelor contraventionale:

1. Agentii constatatori (ministere, inspectii, inspectorate, servicii,

adminstratia publica locala – ordinea publica, deseurile, electricitatea)
(vezi partea speciala de drept material a Codului contraventional).

2. Sanctiunile contraventionale aplicate in cazul raspunderii

contraventionale pe cale extrajudiciara difera comparativ de sanctiunile
contraventionale aplicate pe cale judiciara (amenda, avertismentul – in
forma scrisa, obligatoriu) (vezi art. 30-38 Codul contraventional al RM).

II. Conceptul de procedura, proces administrativ.

Prin notiunea de proces administrativ intelegem totalitatea procedurilor de

organizare, de functionare, de executare si asigurare a executarii legilor in
conditiile legislatiei in vigoare (in timp, spatiu si asupra persoanei) si care se
caracterizeaza prin consecutivitate in scopul obtinerii unui anumit rezultat si
care asigura realizarea ordinii de drept cu caracter administrativ.

Procesul administrativ este interpretat in doua sensuri: in sens ingust

procesul administrativ include doar caracterul procedural in anumite aspecte
de administrare: procedura disciplinara, procedura materiala, procedura de
petitionare, procedura in contencios administrativ si procesul contraventional,
procedura de coordonare. In sens larg intelegem atit procedurile enuntate
mai sus cit si activitatea de organizare, de functionare a autoritatilor publice.

Modalitati de asigurare a legalitatii si disciplinei in

domeniul administratiei publice

I.Notiunea si sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si

disciplinei in procesul de administrare publice.

72
II. Caile de intarire a legalitatii si disciplinei in domeniul
administratiei publice.
III.Principiile controlului (supravegherii) in domeniul administratiei
publice.
IV.Controlul si rolul petitiilor cetatenilor in asigurarea legalitatii si
disciplinei in domeniul administratiei publice.
V.Controlul exercitat de Presedintele Republicii Moldova,
Parlament, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, procuratura
si controlul supravegherea administrativa.

Acte normative:

Constitutia RM;
Codul contraventional al RM;
Legea privind controlul financiar public intern din 2010;
Legea Curtii de Conturi din 2008;
Legea cu privire la principiile de baza de reglementare a activitatii de intreprinzator din
2006;
Legea cu privire la petitionare din 1994;
Legea contenciosului administrativ din 2000;
Regulamentul Parlamentului.

I.Notiunea si sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si

disciplinei in procesul de administrare publice.

73
Prin mijloace de asigurare a legalitatii si disciplinei in domeniul administrarii
publice intelegem totalitatea prevederilor exprese (norme constitutionale,
norme organice, acte subordonate legilor, norme ordinare) care exemplifica
organizarea, functionarea autoritatilor publice cit si executarea legilor in
raportul de administrare sub forma de subordonare cit si coordonare si care
asigura realizarea statului de drept si garantarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului (coraporturi dintre drepturi si obligatii). Astfel, art. 15
al constitutiei contureaza principiul legalitatii in toate domeniile vietii sociale
(economic, sanatate, vamal, fiscal, asistenta sociala) si care imputernicesc
autoritatile publice (APC, APL, AAI) de a lua decizii sub forma de acte
administrative cu respectarea conditiilor si care asigura totodata dreptul
fiecarui cetatean de a participa nemijlocit in procesul de administrare
(functionarul public, demnitarul public) si de a impune in limitele competentei
sale un anumit comportament celor din societate. Adoptarea actelor
administrative impune autoritatilor publice de a lua masuri de constringere in
cazul in care nu sunt aduse la indeplinire (normative si individuale) si prin
care se asigura eficacitatea obiectiva a activitatii administratiei publice cit si a
gradului de profesionalism a functionarilor publici, a persoanelor cu functie de
demnitate publica, inclusiv oportunitatea interventiei acestora in cazul
aparitiei unor necesitati atit la nivel social cit si la nivel individual.

Prin sistemul mijloacelor de asigurare a legalitatii si disciplinei in procesul

administrarii publice intelegem totalitatea metodelor, procedeelor, strategiilor
legale in coraport cu scopul urmarit.

Supravegherea administrativa, reclamarea sau petitionarea,

controlul.

Supravegherea administrativa consta in urmarirea permanenta sau

temporara in anumite domenii prin intermediul unor programe, proiecte fixate
in statutul de activitate al autoritatilor publice (regulamente, legi) sau emise
pe o perioada determinata cu un anumit scop (noptile albe). Supravegherea
administrativa poate fi realizata in mod determinat (anunt prealabil, fixat sau
ad-hoc (spontan)) si care duce la aplicarea masurilor de constringere
administrativa (raspundere contraventionala – amenda, stoparea activitatii,
prestarii de servicii cit si verificarea amanuntita a tuturor aspectelor speciale
de desfasurare a intregului spectru de activitate) (conditii de pastrare,
rapoartele). In cazul supravegherii administrative nu se accepta interventia
nici a unei altei autoritati publice imputernicite de a realiza controlul si care
asigura eficienta activitatii operative a subiectului verificat oferind realitatea.

Reclamarea sau petitionarea (legea) exemplifica dreptul acestora de a inainta

petitii, cereri fata de autoritatile publice si fata de functionarii publici atit in
forma electronica cit si prin prezenta sa personala in scopul revendicarii

74
anumitor drepturi, finalizindu-se in instanta de judecata (instanta de fond, apel
si Curtea Suprema de Justitie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului).

Controlul administrativ se caracterizeaza prin control prealabil, curent, ulterior

si care este realizat in baza raportului de subordonare. De asemeni,
verificarea este realizata in concordanta cu actele administrative emise de
catre subiectul controlat in cazul in care acestea se lovesc de nulitate.

II. Caile de intarire a legalitatii si disciplinei in domeniul

administratiei publice.

Legalitatea si disciplina in domeniul administratiei publice impune autoritatilor

imputernicite de a administra inlaturarea oricaror conflicte de interese,
obtinerea unui profit si respectarea codului de conduita a functionarului
public, reprezentind interesul societatii, statului si nu al sau personal in baza
capacitatilor profesionale si morale ale fiecarui functionar public (de
conducere de nivel superior, de conducere si de executie). Intarirea legalitatii
si disciplinei este realizata prin urmatoarele modalitati:

1. Aplicarea raspunderii juridice (contraventionala, penala, privarea de

dreptul de a ocupa anumite functii publice, impunerea asigurarii
principiului transparentei in procesul decizional (atit la nivel central cit si
la nivel local));
2. Comunicarea cu subiectii cointeresati in inaintarea de proiecte de acte
administrative (societatea civila, institutiile abilitate in acest sens
(stiintifice, de invatamint, profesionale, sindicate, organizatii non-
guvernamentale));
3. Asigurarea diferitor mecanisme de salarizare sau de incurajare a
angajatilor din cadrul administratiei publice (parteneriatul public-privat);
4. Reorganizarea, profilaxia si caracterul de formare a tuturor abaterilor:
abateri disciplinare, materiale, contraventionale, penale.

III.Principiile controlului (supravegherii) in domeniul administratiei

publice.

(legalitate.... de la prima tema)Proportionalitate, oportunitate

Rationalitatea controlului si supravegherii;

Neadmiterea afectarii personale a celor supusi controlului si supravegherii;
Asigurarea evidentei si statisticii continue a activitatii.

75
IV.Controlul si rolul petitiilor cetatenilor in asigurarea legalitatii si
disciplinei in domeniul administratiei publice.

„Legea cu privire la petitionare nr. 190-XIII/19.07.1994”

Petitia reprezinta dreptul persoanei de a se adresa intr-o autoritate publica in

scopul realizarii exercitarii unui interes, drept si dretpul de a contesta anumite
actiuni ale autoritatilor publice sau drepturi constitutionale:

1. procedura ordinara (certificate, inregistrari);

2. procedura penala, civila, procedura contraventionala, procedura de
executare.

Petitia imbraca forma scrisa sau electronica, iar examinarea este realizata in
termen de pina la 15 zile sau 30 de zile maxim, inclusiv ce tine de
revendicarile inaintate si daca urmeaza a fi transmisa autoritatii publice
(procedura de coordonare) urmeaza a fi realizate in maximum 30 de zile
lucratoare.

V.Controlul exercitat de Presedintele Republicii Moldova,

Parlament, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, procuratura
si controlul supravegherea administrativa.

a. Controlul exercitat de Presedinte.

Seful statului prin statutul juridic pe care il detine reprezinta autoritatea

suprema in stat conform normei constitutionale datorita functiilor, atributiilor
prevazute in constitutia RM si in alte acte normative:

Art. 28 al constitutiei RM prevede dreptul Presedintelui RM de a suspenda

actele emise de catre Guvern pina ce Curtea Constitutionala se pronunta, de
asemena ce tine de componenta Guvernului, Prim-ministrul, membrii sunt
numiti in functie cu acordul acestuia, inclusiv si obligatia acestora de a
prezenta note informative in domeniile de activitate pe care le desfasoara:
procedura de coordonare. Seful statutului prin norma constitutionala este
imputernicit de a incheia, semna acorduri, tratate, conventii internationale ce
urmeaza a fi supuse ratificarii Parlamentului si avizarii de catre administratia
publica (centrala, locala, autoritati administrative independente).

b. Controlul exercitat de Parlament.

Parlamentul RM prin intermediul comisiilor parlamentare colaboreaza cu

autoritatile publice sub diferite aspecte, inclusiv prin formarea comisiilor

76
speciale, comisiilor de ancheta si interpelarile realizate la nivel de putere
legislativa si executiva. Parlamentul RM este in drept de a cere prezenta
ministrilor, procurorului general, presedintele Curtii de Conturi, Bancii
Nationale, SIS-ului de a prezenta pe marginea anumitor subiecte dari de
seama in domeniul pe care il administreaza. Parlamentul RM in urma
controlului realizat este in drept de a prezenta votul de neincredere.

c. Controlul exercitat de Curtea Constitutionala.

Curtea Constitutionala se pronunta, conform art. 135 al constitutiei, doar

asupra constitutionalitatii actelor emise de catre autoritatile publice centrale,
locale si autoritatile administrative independente. Curtea Constitutionala este
in drept de a se pronunta si asupra unor functii de demnitate publica in cazul
in care acestea au fost ocupate prin numire in functie de catre Parlamentul
RM (legalitatea actelor: directorul Agentiei Nationale pentru Reglementarea in
Energetica).

d. Controlul exercitat de Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi conform Legii 261 din 2008 este in drept de a exercita
controlul patrimoniului statului aflat in proprietatea autoritatilor publice
legislative, executive, judecatoresti. Curtea de Conturi realizeaza auditul
extern in sectorul public prin diferite modalitati prin care se asigura
transparenta si oficialitatea actiunilor date (prin intocmirea rapoartelor de
audit si a rapoartelor privind organizarea si functionarea interna a acestora
prin cheltuielile suportate).

e. Controlul exercitat de procuratura.

Procuratura (vezi Legea cu privire la procuratura nr. 294 din 2008, Codul de
procedura penala din 2003) (autosesizare).

77
Contenciosul administrativ
I.Notiunea de contencios administrativ.
II.Procedura in contenciosul administrativ.

78
I.Notiunea de contencios administrativ.

Prin contencios administrativ intelegem totalitatea actiunilor juridice de

solutionare a litigiilor juridice generate de un act administrativ (sau
nesolutionarea in termenii prevazuti de lege a cererilor, demersurilor,
recunoasterea unui drept, confirmarea acestuia) cind subiect al raportului
juridic este o autoritate publica sau functionar public ce are drept scop
solutionarea de catre instantele de contencios administrativ a litigiilor legate
de un act administrativ. „Legea cu privire la contenciosul administrativ” din
2000 permite fiecarei persoane (fizica, juridica) de a se adresa in instanta de
contencios administrativ daca i-a fost lezat un drept, astfel completele de
judecatori de contencios administrativ sunt fixate la nivelul fiecarei instante:
instanta de fond – judecatori (la nivelul doi), complet la nivelul Curtii de Apel,
colegiu la nivelul Curtii Supreme de Justitie.

Partile in litigiul de contencios administrativ sunt reclamanti care trebuie sa fie

subiecti cu drept de sesizare: persoana fizica, functionarul public, militarul,
persoana cu statut militar, persoana juridica, Guvernul, Cancelaria de Stat,
oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, presedintii de raioane, primarul,
procurorul, avocatul parlamentar, Comisia Nationala de Integritate, instantele
de drept comun (instantele de fond), Curtea Constitutionala.

79
Cu statut de piriti, autoritatea trasa la raspundere: Presedintele RM,
Guvernul, Parlamentul, ministerele, agentiile, birourile, autoritatile
administrative, administratia publica locala de nivelul intii si doi si autoritatile
judecatoresti (instanta de fond, apelul, Curtea Suprema de Justitie (instanta
de judecata de nivel superior), Consiliul Superior al Magistraturii (organ care
asigura functionarea puterii judecatoresti), procurorul (de toate nivelurile),
Curtea de Conturi, Curtea Constitutionala, Banca Nationala.

II.Procedura in contenciosul administrativ.

80