Efectul violenţei din desenele

animate asupra dezvoltării

comportamentului agresiv la
copii

Proiect de cercetare

Bucureşti, 2017
 CUPRINS

1. Introducerea .......................................................................................................3
1.1. Introducerea. Punctarea problematicii studiulul...........................................................3
1.2. Obiectivele proiectului cercetării.................................................................................4
1.3. Semnificaţia studiului...................................................................................................4
1.4. Întrebările de cercetare.................................................................................................5
2. Literatura de specialitate relevantă...................................................................6
3. Metodologia cercetării........................................................................................8
3.1. Procedura de cerectare. Metodele alese........................................................................8
3.2. Instrumentele de cercetare............................................................................................9
3.3. Rezultatele aşteptate.....................................................................................................9
4. Concluziile..........................................................................................................10
5. Bibliografia...........................................................................................................................11

2
 ,,Televiziunea e ca un prăjitor de pâine, apeşi pe
un buton şi acelaşi lucru iese de fiecare dată din el.”
Alfred Hitchcock

Obiectivul acestui studiu este de a urmări impactul asupra comportamentului copiilor

după vizionarea programelor de desene animate. Rețeaua de desene animate este una dintre cele
mai preferate canale de desene animate pentru copii. Deoarece rețeaua de desene animate este
canal de 24 de ore, copiii petrec cea mai mare parte a timpului liber în fața lor. Nu numai că îi
atrage pe copii prin conținutul lor, ci și îi încurajează pe aceștia la unele obiceiuri pozitive și
negative. Unul dintre principalii factori care influențează copiii în timp ce urmăresc desene
animate este violența. Violența este o parte vitală a majorității programelor de desene animate.
Acest studiu explorează impactul violenței prezentate în desene animate asupra
comportamentului copiilor. Ele nu numai că își imită personajele preferate de desene animate, ci
chiar îi obligă pe părinți să cumpere aceleași costume sau accesorii ca cele afișate de diferite
personaje de desene animate. Acest studiu ilustrează de asemenea faptul că comportamentul
copiilor în clasă este influențat de vizionarea diferitelor programe de desene animate (Hassan A.,
Daniyal M., 2013).

1.1. Introducerea. Punctarea problematicii studiului

Vizionarea excesivă a emisiunilor sau programelor de TV modelază mentalitatea şi

comportamentul prin activarea mecanismelor psihologice de imitaţie şi prin impunere de modele
în mentalul individual şi colectiv. Sunt cultivate, uneori, anumite conduite cu efecte deosebit de
puternice în modelarea orizontului de cunoaştere şi comportament al tinerilor.
Multe studii dovedesc că violenţa de pe micul ecran aduce violenţă în lumea reală,
aceasta devenind tot mai mult un mijloc dorit pentru rezolvarea problemelor şi impunerea
intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a confortului.
„Între 5% şi 15% din violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenţei
de pe micul ecran. Pe termen lung de la 12 la 15 ani, studiile indică o dublare a actelor de
violenţă, ca urmare a maturizării unei generaţii în contact cu mediul violent al lumii TV”
(Gheorghe, V., 2005).
Psihologul american Leonard Eron, cunoscut pentru munca sa depusă cu privire la
influenţa violenţei a micului ecran asupra copiilor, relata în cadrul unei conferinţe privind

3
violenţa în media, la începutul anilor 1990, următoarele: ”Violenţa TV îi afectează pe tinerii de
toate vârstele, de ambele sexe, aflaţi la oricare dintre nivelurile socio-economice şi de inteligenţă.
Efectul nu se limitează la copiii care sunt deja dispuşi să fie agresivi şi nu se restrâng la o singură
ţară. Nu poate fi ignorat faptul că obţinem aceleaşi concluzii ale relaţiei dintre violenţa televizată
şi agresiunea copiilor în mai multe studii, în diferite ţări.” „Am ajuns să credem că există un cerc
vicios în care violenţa televizată îi face pe copii mai agresivi, iar aceşti copii agresivi ajung să
vizioneze mai multă violenţă pentru a-şi justifica comportamentul” (Gheorghe, V., 2005).
Comportamentul agresiv al copiilor m-a motivat cel mai mult să aleg această temă,
deoarece acest comportament se regăseşte adesea în modul lor de interacţiune. Privitul la
televizor face parte din rutina zilnică a unui copil, ponderea emisiunilor violente transmise de
canalele TV este din ce în ce mai mare facilitând agrsevitatea şi comportamentul antisocial.

1.2. Obiectivele proiectului cercetării

Cercetarea are ca obiectiv principal: să identifice dacă expunerea copiilor în vârstă de 7-

10 ani la desene animate cu acte de violenţă produc modificări şi accentuează dezvoltarea
comprtamentului agresiv şi antisocial la copii. Şcolarii care vor participa la această cercetare vor
fi copiii de clase I - IV, iar în categoria actelor de violenţă televizate vor fi emisiuni de desene
animate de pe posturile consacrate acestui gen.

1.3. Semnificaţia studiului

Acest studiu este important deoarece ne poate arăta cât de mult poate fi afectată
dezvoltarea copilului prin expunerea acestuia la vizionarea emisiunilor violente. Reducând
timpul de vizionare a copilului la aceste emisiuni de desene animate, aceştia pot să dezvolte un
comportament mai puţin agresiv, având în vedere că nu doar TV-ul este declanşatorul
comportamentului agresiv la copii.
Privind faptul că violenţa din media constituie una dintre cele mai importante cauze ale
violenţei din lumea reală, s-au făcut numeroase cercetări de-a lungul anilor în diferite zone ale
lumii, iar majoritatea rezultatelor a acestor cercetări au următoarele efecte: facilitează
agresivitatea şi comportamentul antisocial; dezvoltă insensibilitatea la violenţă sau victimele
violenţei; indentifică percepţia telespectatorilor că trăiesc într-o lume periculoasă în care pot
deveni victime (Gheorghe, V., Criveanu, N., Drăgulinescu, A., 2007).

4
 Copii neputând să discearnă ceea ce este bine sau rău în comportamentele pe care le
vizionează la televior, ei absorb aceste informaţii ca nişte bureţi, asimilându-le ca fiind
verosimile. Acest fapt îi afectează pe termen lung, ajungând la vârsta adultă cu comportamente
agresive sau antisociale. Cu cât suita scenelor violente din programele TV este mai „realistă”,
mai logică şi mai naturală, cu atât creşte probabilitatea ca minorii să fie tentaţi a experimenta în
practică astfel de comportamente vizionate (Drăgan Ioan ,2009).
Cum în ultimul timp şi în România emisiunile TV au din ce în ce mai multă violenţă,
această cercetare poate să ne confirme, şi în acelaşi timp să ne tragă un semnal de alarmă pentru
că astfel de emisiuni modifică comportamentul copiilor în unul agresiv şi antisocial.
Potrivit unui sondaj realizat de Consiliul Naţional al Audiovizualului în anul 2006, peste
65% din şcenele de desene animate conţin violenţă fizică şi 35 % conţine violenţă verbală. Ca
studiu al acestui sondaj au fost monitorizate posturile Cartoon Network, Jetix şi Minimax pentru
o perioada de 637 de ore de emisie, motivul monitorizării fiind violenţa ficţională fizică şi
verbală, deoarece aceste tipuri de violenţă au un impact mai mare asupra publicului
(www.cna.ro).
Într-o singură zi sunt difuzate aproximativ 542 de şcene de violenţă întâlnită în mai multe
forme. Pe toată perioada monitorizării pe cele trei posturi s-au înregistrat 7581 de scene de
violenţă dintre care 4908 de scene de violenţă fizică şi 2673 de violenţă verbală, cele mai multe
şcene de violenţă fizică şi verbală fiind difuzate de postul Cartoon Network. Ulterior a mai fost
făcut, în anul 2009, un alt sondaj cu rezultate asemănătoare.

1.4. Întrebările de cercetare.

Principalele întrebări de cercetare sunt direct corelate cu obiectivele cercetării:

1. Care sunt efectele vizionării zilnice de către copii cu vârste cuprinse între 7-10 ani a
emisiunilor de desene animate cu conotaţii violente?
2. Ce tipuri de desene animate induc comportamentul agresiv la copii?
3. Cât timp trebuie expus un copil la emisiunile de desene animate cu conotaţii violente pentru a
genera comportament agresiv?
4. Timpul de expunere a copiilor la emisiuni televizate poate să influenţeze intensitatea
comportamentului agresiv?
5. Care sunt comportamentele copiilor considerate agresive şi antisociale?
Din cele cinci întrebări principale decurg mai multe întrebări de cercetare secundare:
1. Vârsta copiilor este o variabilă importantă a cercetării?

5
2. În raport cu cine, aceşti copii îşi manifestă comportamentul agresiv?
3. Comportamentul agresiv este mai accentuat la băieţi faţă de fete?
4. Dacă aceste desene animate violente sunt evitate se mai dezvoltă comportamentul agresiv?
5. Dacă perioada vizionării este mică se mai dezvoltă astfel de comportamente agresive?
6. Zona de reşedinţă a copilului împreună cu vizionarea emisiunilor de de sene animate TV cu un
grad accentuat de violenţă influenţează mai mult dezvoltarea comportamnetului agresiv?
7. Intervenţia învăţătorilor în explicarea consecinţelor comportamentului violent poate să scadă
gradul de manifestare violentă a copiilor faţă de alţi copii?
8. Atitudinea părinţilor faţă de violenţă, poate fi o variabilă importantă în determinarea
comportamentului violent?
9. Care sunt mijloacele de combatere a unui comportament în cazul copiilor?
10. Intervenţia părinţilor în explicarea repecursiunilor unui comportament violent, poate să scadă
activarea acestui tip de comportament?

2. Literatura de specialitate relevantă

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode şi tehnici utilizate

pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicare a imaginilor în mişcare (Moody, W.,
2001)
Prin comportament agresiv se înţelege „secvenţa comportamentală al cărei scop este
rănirea persoanei împotriva căreia este îndreptată” astfel defineşte John L. Dollard acest concept
(Duduciuc, A., Ivan, L., Chelcea, S., 2013).
Prin analiza mai multor definiţii date pe parcursul anilor de diferiţi teoreticieni,
conchidem că prin comportament agresiv se înţelege acel comportament verbal sau acţional care
are ca scop umilirea, vătămarea sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate să evite
acest tratament (Duduciuc, A., Ivan, L., Chelcea, S., 2013).
Fenomenul socio-tehnic mult mediatizat este televizorul. Acesta a avut şi va avea un
impact determinant asupra societăţii şi viitorului său. Relaţia om-tehnică a ajuns să înlocuiască
relaţia interpersonală, lumea televizorului devine spaţiu de referinţă al experienţei cotidiene,
modul de viaţă este destul de stresant, iar tulburările de personalitate, nevrozele şi psihozele au
ajuns să dobândească un caracter de masă. Distracţia preferată a copiilor din ziua de azi o
constituie televiziunea şi computerul (Catlabuga, L., 2009).

6
 Alături de mesajul TV, violenţa ocupă unul dintre primele locuri, ca pondere pe canalele
TV din întreaga lume. Deşi în ultimii 50 de ani fenomenul violenţei pe micul ecran a atras cele
mai multe dezbateri publice, critice şi sancţiuni, televiziunea continuă să transmită din ce în ce
mai multă violenţă, iar telespectatorii din toată lumea, mai ales tinerii, ca hipnotizaţi, caută aceste
programe. Însămânţarea terorii şi agresivităţii în sufletul copiilor prin ameninţarea permanentă cu
forţa - război, execuţii în pieţe publice, tratate ca acte de divertisment etc. - nu lipsesc nici din
cultura noastră. Stresul post-traumatic suferit de copiii ce vizionează multă violenţă la
programele de ştiri este numai un aspect al unui proces mult mai amplu de formare prin
cultivarea violenţei ficţionale a micului ecran a unei generaţii de tineri extrem de agresivi şi cruzi
până la nesimţirea sufletească, tineri atraşi de a face rău de dragul răului, din plăcerea de a
produce durere, chiar a-şi omorî colegii şi profesorii sub dictatul vreunei fantasme. La capitolul
educării comportamentului agresiv, televiziunea şi, mai nou, jocurile pe calculator, au depăşit şi
cele mai pesimiste aşteptări. Sunt atât de performante în a crea reflexul de a lovi şi omorî înainte
de a gândi, încât până şi trupele de comandă le folosesc în exerciţiile făcute pentru îmbunătăţirea
performanţelor (Catlabuga, L., 2009).
În lucrarea „Efectele televiziunii asupra minţii umane” Gheorghe Virgiliu ne relatează
sumar care sunt efectele violenţei TV asupra copiilor şi adolescenţilor, aceste efecte s-au
constatat după numeroase cercetări elaborate de-a lungul timpului în diferite ţări de mulţi
cercetători.
Unul din aceste efecte rezultat în urma studilor corelaţionale arată că, pentru copiii
claselor I-V, există o legătură puternică între nivelul comportamentului agresiv al copilului şi
numărul scenelor de violenţă la televizor. Acest efect s-a observat în cercetarea realizată de
Sheehan în 1983 pe două grupuri de copii din Australia, studiaţi pe o perioadă de 3 ani.
Alte studii experimentale, pe care le voi menţiona mai jos, constată o accentuare a
comportamentului agresiv ca urmare a expunerii la violenţa televizată .
Cele mai mari deviaţii de comportament şi sporirea agresivităţii se înregistrează la tinerii
ale căror programe favorite aveau cel mai mare grad de violenţă, la aceste concluzii s-a ajuns în
urma studiilor realizate de Hapkiewitz şi Roden în 1971 şi Bandura în 1963.
Studiile pe termen lung realizate de Lefkowitz şi colegii lui (Lefkowitz, 1972) au arătat
existenţa unei relaţii de dependenţă între preferinţa pentru violenţa televizată la vârsta de 8 ani şi
agresivitatea la vârsta de 18 ani, aceste studii au fost realizate prin urmărirea comportamentului
unui grup de copii pe o perioadă de 10 ani.
S-a constatat o corelaţie cauzală (cauză-efect) între vizionarea scenelor de violenţă la
vârsta de 8 ani şi comportamentul criminal la vârsta de 30 ani (Huesmann, Eron, Lefkowirz,
Walder, 1998).

7
 Concluzia în urma acestor cercetări reiese că în general, în cazul telespectatorilor tineri,
care vizionează acte cu un grad ridicat de violenţă, există o mare probabilitate de apariţie a
comportamentelor violente grave (Gheorghe, V., 2005).
Un studiu dintre cele mai elocvente este a psihosociologului american Albert Bandura şi
al colaboratorilor săi (1961, 1963, 1965, 1979) în care au demonstrat că răspunsurile
comportamentale agresive se învaţă, nu sunt înnăscute. Experimentul din 1965, Albert Bandura a
prezentat unor copii preşcolari un film în care o persoanã adultă manifesta comportamente
agresive faţă de o păpuşă gonflabilã („păpuşa Bobo”). Au fost prevăzute trei tipuri de condiţii
experimentale (două grupe experimentale şi o grupă de control):
G1) la începutul şi la sfârşitul filmului apărea un al doilea adult care oferea o recompensă sub
forma unei băuturi răcoritoare.
G2) adultul care se manifesta agresiv faţă de păpuşă a fost pedepsit, fiind certat şi pălmuit de un
al doilea adult.
G3) în condiţia de control, adultul care s-a manifestat agresiv nu a fost nici recompensat, nici
pedepsit pentru comportamentul său agresiv.
Apoi copiii din cele trei grupe experimentale au fost puşi în prezenţa păpuşii gonflabile.
Rezultate: în condiţia expunerii la un model agresiv care a fost recompensat (G1) şi în
condiţia experimentală de control (G3), copiii au imitat în mai mare măsură acţiunile agresive ale
adultului decât au făcut-o copiii din grupul (G2), când comportamentul agresiv al adultului era
pedepsit.
S-a ajuns la concluzia că a semenea oricărui comportament, dacă răspunsul
agresiv este recompensat, atunci el este achiziţionat, tinde să fie repetat. Dacă, din
contră, comportamentul agresiv este pedepsit, atunci probabilitatea de repetare a
lui scade (Duduciuc, A., Ivan, L., Chelcea, S., 2013).
Un alt studiu făcut recent în India, în 2016, pe 200 de copii care urmăreau emisiuni de
desenea animate, s-a constatat că mai mult de jumatate din ei neglijează lucrurile spuse de
părinţi, erau mai iritaţi, se îmbrăcau şi se comportau ca personajele preferate din desenea
animate.

3. Metodologia cercetării

3.1. Procedura de cerectare. Metodele alese

8
 Nu putem considera că toate desenele animate provoacă violenţă sau orice copil care se
va uita la televizor va deveni agresiv. Ţinând cont de cercetăriile făcute anterior de-a lungul
timpului în acest deomeniu, procedura de investigare va fi prin metoda observaţiei a
comportamentului copiilor din clasele I – IV (7-10 ani).
Cercetarea se va desfăşura în trei zone diferite: o zonă liniştită, o zonă aglomerată şi o
zonă defăimată. Din fiecare zonă se vor selecta 100 de copii. Cercetarea se va face pe un total de
300 de copii.
Copiii selectaţi trebuie să aibă acasă televizor şi cablu TV.
Perioada de cercetarea va fi de 4 luni, iulie – octombrie.
Pe lângă metoda observaţiei directe, se va mai folosi ancheta bazată pe chestionar
semistructurat, pentru a se putea colecta datele. Datele vor fi colectate în tabele pentru a se putea
face analize, procente şi frecvenţe.

3.2. Instrumentele de cercetare.

Instrumentele folosite la această cercetare vor fi:

Chestionare construite pe baza indicatorilor, iar întrebările utilizate sunt întrebări deschise
şi întrebări închise. Întrebările au fost construite în aşa fel încât să atingă dimensiunile şi
variabilele propuse.
Fişe de observaţie şi interviu structurat.
Fişele de observaţie vor conţine descrierea comportamentelor dezirabile şi indezirabile,
intensitatea şi frecvenţa lor.
Chestionarele şi interviul vor fi aplicate atât la copii cât şi la părinţii acestora.

3.3. Rezultatele aşteptate.

Rezultatele aşteptate reprezintă obiectivul cercetării şi anume demonstrarea faptului că

vizionarea programelor de desene animate violente de către copii de 7 - 10 ani le modifică
comportamentul în unul agresiv, indiferent de genul acestora.
Mă aştept ca în urma cercetării să observ asemănări în coportamentul copiilor cu
personajele din desenele animate vizionate, vestimentaţia acestora să semene.
În acelaşi timp mă aştept ca unii copii să nu dezvolte astfel de coportamente agresive, ci
mai degrabă unul de compasiune.

9
 Un alt rezultat la care mă aştept, este acela în care timpul de vizionare scăzut al
programelor de desene animate să nu influenţeze comportamentele copiilor.
Rezultatele cred că vor confirma ipoteza: „Comportamentul agresiv este mai accentuat la
băieţi faţă de fete”.

4. Concluziile

Rezultatele obţinute nu vor putea avea valoare de generalizare, nu putem extinde

rezultatele cercetării pe o zonă, regiune, judeţ sau ţară, deoarece intrevin multe variabile, cum ar
fi cultura zonei, nivelul economic al zonei în care trăieşte copilul, etc.
În procesul de aplicare a cercetării estimez că voi întâmpina dificultăţi datorită volumului
mare de subiecţi pe care mi l-am ales.
Fiind o cercetare pe o anumita categorie de vârstă a copiilor estimez că o parte din
participanţi se vor pierde pe parcurs sau unii dintre părinţii nu mai vor să colaboreze.
O altă problemă a aplicării cercetării va fi că numărul de fete nu va fi egal cu numărul de
băieţi.
Comportamnetul normal din anumite zone poate fie considerat în altă zonă comportament
agresiv şi antisocial.
Un astfel de studiu ne poate ajuta să depistăm ce anume produce sau declanşează un
comportament agresiv la copii mici, şi în acelaşi timp să creăm strategi de combatere a acestor
comportamente.
Numeroase studii s-au facută pe impactul desenelor animate şi jocurilor de calculator
asupta copiilor, acest impact s-a observat în stilul lor de viață, îmbrăcăminte,
comportament agresiv și violent, şi modul lor de a vorbi. Programele de desene animate au un
impact atât negativ, cât și pozitiv asupra formării morale a copiilor. Programele de desene
animate afectează copii de toate vârstele, la toate nivelurile socio-economice cât și la toate
nivelurile de inteligenţă.
Totuşi nu putem să generalizăm că emisiunile cu desene animate afectează negativ
comportamentul copiilor, sunt şi aumite programe de desene animate care stimulează şi
încurajează anumite comportamente pozitive. Sunt copii care în urma vizionării unor astfel de
programe au dezvoltat comportamente pozitive faţă de natură, faţă de animale şi faţă de ceilalţi
copii.

10
 Bibliografia

 Catlabuga, L., (2009), Impactul TV asupra conduitei şi afectivităţii elevului, Psihologie,

2, pag. 76-82
 Drăgan, I., Ştefănescu, P., Povară, A., Velicu, A. (2009), Reprezentarea violenţei
televizuale şi protecţia copilului, Bucureşti, Editura Vanemonde
 Dobrescu, P., Bîrgăoanu A., (2001), Mass - media şi societatea, Bucureşti, Editura
SNSPA
 Duduciuc, A., Ivan, L., Chelcea, S., (2013), Psihologie socialã. Studiul interacţiunilor
umane, Bucureşti, Editura Comunicare.ro
 Gheorghe, V., (2005), Efectele televiziunii asupra minţii umane, Bucureşti, Editura
Evanghelismos
 Gheorghe, V., Criveanu, N., Drăgulinescu, A., (2007), Efectele micului ecran asupra
minţii copilului, Bucureşti, Editura Prodromos
 Hassan, Ali and Daniyal, Muhammad, (2013), Cartoon Network and Its Impact on
Behavior of School Going Children: A Case Study of Bahawalpur, Pakistan (March 15,
2013). International Journal of Management, Economics and Social Sciences (IJMESS),
2013, Vol. 2(1), pp. 6-11.
 Lilin, N., (2013), Educaţie siberiană, Bucureşti, Editura Univers
 Moody, W., (2001), Televiziunea: Opiul popoarelor, Editura The Journal of Cognitive
Liberties.
 Oyero, Olusola and Oyesomi, Kehinde Opeyemi (2014) Perceived Influence of
Television Cartoons on Nigerian Children’s Social Behaviour. Estudos em
Comunicação, 17. pp. 91-116.
 Rai, S. et al. (2016), Effects of cartoon programs on behavioural, habitual and
communicative changes in children, Int J Community Med Public Health. 2016
Jun;3(6):1375-1378
 http://www.cna.ro/Studiu-privind-violenta-in.html (13.07.2016)

11