FAMILIA CONTEMPORANĂ: ROLURI, FUNCŢII

FAMILIA CONTEMPORANĂ: DEFINIŢII

•”un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă responsabilitatea
pentru creşterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relaţii între indivizi, stabilite fie prin căsătorie,
fie prin descendenţă, care întemeiază legături de sânge (mamă, tată, copii, bunici etc.)”- Giddens A.,
2000, pag.154.

•Din perspectivă sociologică - “ grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se
caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, aspiraţii şi interese, apărând astfel ca o
realitate socială distinctă, ca un grup natural şi social fundamental, caracteristic tuturor societăţilor,
în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de căsătorie şi rudenie“(Voinea, M. ,
Apostu, I, 2008, pag.12).

•Din punct de vedere juridic - “familia este un grup de persoane între care s-a instituit un set de
drepturi şi obligaţii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de încheiere a
căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile dintre părinţi şi copii, modul
de transmitere a moştenirii etc. Din perspectivă juridică, familia este un grup reglementat prin legi şi
alte acte normative”(Mihăilescu I., 2003,pag.157).

•DIFERENŢE: sociologic –sens mult mai larg al noţiunii de familie decât sensul juridic; cuplurile
consensuale pot fi numite şi ele familii.
Funcţiile familiei

Henry H. Stahl (apud Mihăilescu, I., 2003, pag.162) evidenţiază:

• a)“funcţii interne, prin care se asigură membrilor familiei, un regim de viaţă intimă, un climat de
afecţiune, securitate şi protecţie: ▪ funcţii biologice şi sanitare, prin care se asigură satisfacerea
nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea copiilor, necesităţile igienico-sanitare ale copiilor
şi dezvoltarea biologică normală a membrilor familiei; ▪ funcţii economice, care constau în
organizarea gospodăriei şi acumularea de resurse necesare funcţionării menajului pe baza unui buget
comun; ▪ funcţii de solidaritate familială, care se referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste şi
respect între membrii familiei. ▪ funcţii pedagogico-educative şi morale, prin care se asigură
socializarea copiilor.

• b) funcţii externe, prin care se asigură relaţionarea familiei cu exteriorul.”

FUNCŢII INTERNE

1. Funcţia biologică: • necesităţile sexuale ale indivizilor sunt satisfăcute în cadrul cuplurilor familiale.
• În familie se satisfac necesităţile sexuale şi are loc reproducerea biologică a indivizilor. •
Sexualitatea este asociată cu dragostea, afectivitatea reprezentând una din principalele trăsături prin
care familia se deosebeşte de alte tipuri de grupuri sociale. • se satisface o trebuinţă de dragoste, de
afiliere. 2. Funcţia economică -mai multe componente: • de producţie, • de educare şi
profesionalizare a descendenţilor şi • de generare şi gestionare a unui buget comun. extinderea ,
gestionarea şi transmiterea patrimoniului copiilor reglementată prin acte normative.

(M. Voinea, 2003)

•
3. Funcţia de solidaritate familială: ajutorul bazat pe sentimentele de dragoste şi respect între rude -
părinţi şi copii, între fraţi şi surori, faţă de batrânii din familie sau faţă de rudele bolnave. 4. Funcţia
pedagogico-educative şi morală: se referă la educaţia şi învăţământul copiilor, socializarea primară a
acestora. • se realizează socializarea primară a copilului, familia reprezentând una dintre principalele
instituţii socializatoare ale societăţii. • În familie copilul îşi însuşeşte limbajul, învaţă să se poarte, să
acţioneze pentru a-şi îndeplini o dorinţă, un scop. • Din interacţiunea cu adulţii din familie,copilul se
poate simţi valorizat, esenţial pentru integrarea lui socială şi şcolară. • Valorile familiale, exercitarea
rolurilor în familie şi reţeaua raporturilor interpersonale din cadrul grupului familial sunt primele
repere colective care-i permit copilului înţelegerea funcţionării universului social. • în urma
procesului de socializare se configurează personalitatea socială.
• Voinea M. (1993, p. 46) evidenţiază cateva particularităţi ale familiei: ▪”funcţiile strict specializate
ale familiei ca grup social, nerealizate de alte instituţii sunt: • funcţia biologică-sanitară (cea
procreativă în special), • de solidaritate familială şi • cea de socializare primară; ▪ în raport cu
membrii grupului, familia are rolul de a asigura socializarea primară (transmiterea normelor,
valorilor, tipurilor de comportament), securitatea emoţională şi trebuinţa de apartanenţă la grup a
membrilor săi; ▪ în raport cu sine ca grup social are rolul de a se afirma ca grup unitar şi conştient de
sine, de identitatea sa, capabil să asigure bunăstarea şi dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui
membru; ▪ în raport cu societatea externă are rolul de a asigura forţa de muncă a societăţii (sub
aspect cantitativ şi calitativ) “. - Vezi teoria
•

•••

COMPONENTELE SOCIALIZĂRII ÎN FAMILIE (Mihăilescu, I., 2003, pag.164-165): - normativă - prin care
i se transmit copilului principalele norme şi reguli sociale, - cognitivă - prin care copilul dobândeşte
deprinderi şi cunoştinţe necesare acţiunii ca adult, - creativă - prin care se formează capacităţile de
gândire creatoare şi de a da raspunsuri adecvate în situaţii noi, - psihologică - prin care se dezvoltă
afectivitatea necesară relaţionării cu părinţii, cu viitorul partener, cu proprii copii şi cu alte persoane .
• “DISFUNCŢIILE din cadrul familiei au consecinţe asupra soţilor, asupra copiilor, asupra relaţiilor
familiei cu exteriorul, acestea devenind evidente în condiţiile separării partenerilor (separare în fapt
sau divorţ), abandonului familial, violenţei domestice sau în condiţiile delincvenţei juvenile. •
Disoluţia vizibilă a familiei este o etapă foarte avansată a manifestării unor disfuncţionalităţi
intrafamiliale”(Mihăilescu I., 2003, pag.165).
George Murdock (1967, apud R. Popescu, 2009, p.23) afirma că familia îndeplineşte 4 funcţii
fundamentale pentru viaţa socială: 1.sexuală şi 2.reproductivă: fără aceaste funcţii societatea s-ar
stinge; 3.economică: fără de care viaţa ar înceta; 4.educaţională: fără de care cultura s-ar sfârşi.
Tipologii ale familiei- exemple:

• familia nucleară: formată din soţ, soţie şi copii, • familia de orientare: cea din care provine
individul, • familia de procreare: familia pe careşi-o creează individul la maturitate. • familia lărgită:
cuprinde familia nucleară şi rudele acestora • familia monoparentală, vitregă, tradiţională etc.
MODELE PARENTALE

În controlul parental şi suportul parental se indentifică trei modele de acţiune ((Stănciulescu, E.,
2002, p. 91-93): • Modelul permisiv: • Modelul autoritar • Modelul autorizat

Modelul permisiv: • - nivel scazut al controlului asociat identificării părintelui cu stări emoţionale ale
copilului: • - copilului îi sunt impuse puţine norme de conduită, puţine responsabilităţi, iar răspunsul
acestuia la aşteptarile parentale este slab; • - parinţii se străduiesc să înteleagă şi să răspundă la
nevoile copilului.
2. Modelul autoritar: • - este asociat cu un nivel crescut al controlului cu o susţinere slabă a activitaţii
copilului; • - îi sunt aplicate copilului principii si reguli de conduită care nu pot fi încălcate, iar parinţii
transmit sistematic valori ca: autoritate, tradiţie, ordine, disciplină. • 3. Modelul autorizat: • - îmbină
modelul permisiv cu cel autoritar adică un control sistematic cu un nivel crescut al suportului
parental; • - regulile formulate de parinţi nu sunt impuse autoritar dar sunt verificate sistematic; • -
părinţii sunt deschişi la discuţii, explicându-le copiilor regulile şi mai ales de ce trebuie acestea să fie
respectate, stimulând astfel autonomia de gândire a copilului.
BIBLIOGRAFIE

• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti • Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, capitolul
Rolul familiei şi al şcolii în prevenirea comportamentelor de risc la adolescenţi, pag. 180 – 206, în
lucrarea Riscuri la tineri. Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA din România, coord. Buzducea Doru,
Editura Universităţii din Bucureşti • Mihăilescu, I., 2000, Sociologie generală-concepte fundamentale
şi studii de caz, Editura Universitatii din Bucuresti • Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală-concepte
fundamentale şi studii de caz, Editura Polirom, Iaşi • Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori,
comportamente, Experienţe, strategii, Editura Universitară, Bucureşti • Stãnciulescu, Elisabeta, 2002,
”Sociologia educaţiei familiale Volumul I Strategii educative ale familiilor contemporane”, Iaşi,
Editura Polirom • Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti • Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii ,Bucureşti