Abordări în construcția instrumentelor de evaluare psihologică

Metoda constructului (sau metoda teoretică) : presupune focalizarea, în prima etapă a construcției instrumentului, pe
definirea teoretică a spațiului psihologic asociat respectivului concept, căutând cunoașterea fundamentelor teoretice ale acestuia
din literatura de specialitate, ca și a relațiilor sale cu alte concepte din același spațiu.

Cu alte cuvinte, efortul de construcție presupune două direcții:

Operaționalizării nuanțelor constructului Relațiile teoretice dintre constructul vizat
colecția de itemi elaborați ar trebui să acopere toate fațetele acestuia. și alte concepte

Prin această abordare ce insistă pe definirea teoretică a întregului spațiu psihologic în care este ancorată respectiva dimensiune se
urmărește:
maximizarea validității de construct (comparare cu alte concepte), una din calitățile psihometrice fundamentale ale
instrumentelor din psihologie, ce se referă la gradul în care instrumentul construit generează scoruri ce se află în anumite
relații prezise pe baze teoretice cu scorurile generate de instrumentele din același spațiu psihologic.
Această etapă inițială de definire teoretică se referă, mai precis, la trei tipuri de informații pe care psihologul ar trebui să le
cunoască vizavi de inserția respectivului concept în ansamblul dimensiunilor psihologice din care face parte:
Distincții Dependențe Relații
identificarea legăturilor cu alte concepte,
dimensiunile psihologice supraordonate; fie ele pozitive (în sensul că așteptările
diferențele față de alte concepte
practic, aceasta presupune definirea teoretice susțin că prezența acelei
care, la o privire superficială, ar
conceptului vizat ca funcție a unor alte caracteristici la un individ este însoțită de
putea părea apropiate.
concepte. prezența celeilalte)
sau negative.
 Validitatea de construct
Validitatea divergentă Validitatea convergentă
„ce nu este acest concept?”

În elaborarea itemilor scalei, teoria pe care se bazează constructul oferă puncte de reper în două direcții:

Conținutul scalei Formatul scalei

semnificațiile pe care ar trebui să le acopere itemii construiți,
Tipul de itemi și de scale de răspuns din care este ea formată.
prin operaționalizarea constructului.

Astfel, un construct poate avea două manifestări posibile și opuse, ordonate pe o singură dimensiune:

Construct unidimensional bipolar Construct bidimensional

Fiecare din cele două tendințe reprezentând factori separați.
Doi poli aflați în opoziție, în sensul că individul se poate situa
Aceasta implică faptul că încadrarea individului la un nivel
mai aproape de unul dintre ei și, implicit, mai departe de
ridicat pe una din dimensiuni nu implică neapărat un nivel
celălalt
redus al celeilalte.

a) Tipului de item cel mai simplu și mai frecvent utilizat – Likert.

Această variantă are, pe lângă avantajul comodității, și pe cel al posibilității de a surprinde intensitatea acelei trăsături.
Verificarea (“validarea”) scalelor construite prin abordarea teoretică se realizează prin analiza calităților lor psihometrice
interne, adică estimarea fidelității și a diverselor tipuri de validitate, în special a celei de construct, ceea ce include și analiza
structurii factoriale în cazul instrumentelor ce evaluează constructe multidimensionale.
Metoda empirică: de construcție a instrumentelor pleacă de la manifestările exterioare ale acelei caracteristici vizate;
elaborarea itemilor nu se face în raport cu teoria constructului evaluat, ci în funcție de „portretul” psihologic și mai ales
comportamental al unei persoane care ar poseda respectiva trăsătură.
Instrumentele construite astfel sunt deseori validate prin metoda “grupurilor cunoscute”, care evaluează măsura în care
instrumentul discriminează între două grupuri despre care se cunoaște faptul că posedă tipuri diferite (opuse sau nu) ale
respectivei trăsături.
Această abordare empirică poate fi folosită și în selecția itemilor, adică decizia de păstrare a una dintre ei pe baza corespondenței
lor statistice cu un criteriu exterior. De obicei, scopul acestei selecții este construirea unui instrument cu putere mare de predicție
a unui criteriu, adică a unor comportamente sau stări psihologice ale individului (de exemplu, probabilitatea ca el să dezvolte
depresie).
De obicei, scopul acestei selecții este construirea unui instrument cu putere mare de predicție a unui criteriu, adică a unor
comportamente sau stări psihologice ale individului. Acest obiectiv poate fi urmărit prin trei metode psihometrice:
Metoda regresiei multiple
Metoda grupurilor cunoscute Metoda „validității itemului”
ierarhice
Criteriul de selecție a itemilor este Calcularea corelației dintre item și criteriu, în
diferența dintre mediile celor 2 special atunci când acesta nu este unul dihotomic Presupune calcularea unor
grupuri la fiecare dintre itemi, fiind (ca prezența / absența depresiei), ci unul cantitativ modele progresive de regresie
selectați itemii cu diferențele maxime continuu (de exemplu, numărul de zile de spitalizare multiplă prin care să se prezică
de medii, deci care diferențiază cel necesare, în cazul unui instrument ce evaluează respectivul criteriu.
mai puternic între cele două grupuri intensitatea depresiei).
 ~ Fidelitatea instrumentelor ~
Fidelitatea reprezintă măsura în care scorul obținut de subiect la respectivul instrument de evaluare psihologică („scor observat”)
corespunde „scorului adevărat”, adică celui care ar fi fost obținut cu un instrument perfect, fără eroare.
Singura cale de acces la cunoașterea fidelității unui instrument este cea indirectă; în teoria construcției instrumentelor se
utilizează trei astfel de abordări indirecte.
a) procedeul alfa Cronbach – (corelații medii a fiecărui item cu ceilalți)
oferă cea mai rapidă evaluare a consistenței interne. (este inutil cu peste 40 de itemi)
b) Media corelațiilor inter-item – calcularea independentă a corelației fiecărui item cu fiecare din ceilalți (nu cu
ansamblul lor, ca în cazul lui alfa Cronbach), și apoi calculul mediei acestor corelații. --- medie cuprinsă în
Consistența
intervalul 0,15 - 0,5.
itemilor
c) Corelația itemului cu scorul total.
d) Analiza factoriale poate fi utilizată în estimarea consistenței interne, prin intermediul asocierilor calculate
(consistența
între fiecare item și factorul din care face parte. (e nevoie de un număr mare de subiecți (200 – 300) necesar în
internă)
pretestarea instrumentului.)
e) Split-half – calculează corelația dintre două jumătăți ale instrumentului.
(scurtarea instrumentelor afectează fidelitatea celor cu nivel redus și mediu de fidelitate (sub 0,8) mai mult
decât a celor cu grad ridicat de fidelitate.)
Fidelitatea
 Fidelitatea unui instrument este echivalată cu gradul de stabilitate al scorurilor pe care le obțin subiecții la el.
test – retest

Fidelitatea ca asociere dintre forme paralele

 Cu cât fidelitatea testului este mai mare, cu atât o proporție mai mare din scorurile observate la instrument provin din scorurile
adevărate.
 ~ Validitatea instrumentelor ~
Validitatea se referă la gradul în care instrumentul măsoară ceea ce și-a propus să măsoare. Ea vizează măsura în care
scorul obținut de subiect (scorul observat) este determinat nu doar de un aspect psihologic real în general, ci chiar de cel pe care
ar trebui să îl evalueze instrumentul. Validitatea se referă la calitatea măsurării.

Definirea validității pleacă de la segmentarea varianței adevărate în două componente:

Pertinentă Non-pertinentă
care provine din diferențele între subiecți pe trăsătura care provine din diferențele pe alte caracteristici psihologice
vizată de instrument. decât cea vizată de instrument.

 Calculele de estimare a fidelității le preced pe cele vizând validitatea.

 De aceea, un test valid este și fidel (varianţa non-pertinentă mare implicând o varianţă adevărată mare), însă un test fidel nu
este în mod necesar și valid.
  are în atenție măsura în care itemii scalei acoperă satisfăcător conținutul conceptului evaluat de acel instrument.
Erorile de răspuns:
- dimensiuni cognitive
- dimensiuni de personalitate
 Dezirabilitatea socială (tendința de a proiecta o imagine pozitivă în exterior)
Soluție: utilizarea unor instrumente suplimentare care evaluează nivelul de dezirabilitate.
 Tendința de achiesare (tendința de a aproba toți itemii)
Achiesarea de acord Achiesarea de acceptare
De conținut Soluție: (presupune auto-atribuirea tuturor caracteristicilor prezente în itemi,
* contrabalansarea itemilor, adică formularea a indiferent de formularea lor; de exemplu, răspunsul “da” la itemul
jumătate dintre ei cu semnificație negativă. “În general sunt curajos”, respectiv “nu” la “În general nu sunt
* folosirea antonimelor pentru caracteristicile vizate temător”, subiectul atribuindu-și ambele caracteristici (curajos și
temător), chiar dacă ele sunt opuse semantic.)
 Interpretarea subiectivă (personală) a itemilor – stilul în care fiecare individ se raportează la conținutul itemilor;
Tipuri de validitate

- Diferențe între scorurile obținute de subiecți care nu provin din trăsătura măsurată, ci din interpretările diferite ale
itemilor.

 Validitatea de criteriu se referă la utilitatea practică a scalei, măsura în care el poate ajuta psihologul să realizeze
prognoze și decizii corecte. Legăturile dintre scorurile obținute de subiecți la instrument și un criteriu exterior.
 Asocierea dintre instrument și comportamentele reale este evaluată, în mod tradițional, prin intermediul metodei
statistice a regresiei, care are două forme generale în funcție de tipul de scală psihometrică pe care este măsurat criteriul.
Pe scală de interval (în exemplul anxietății sociale, Pe scală categorială (de exemplu, modul în care alege să
numărul de prieteni apropiați pe care îi are un individ) își petreacă seara în mod obișnuit, cu două posibilități:
se utilizează metoda regresiei cantitative. singur sau împreună cu alți oameni)
se folosește regresia logistică.
 instrumentul este etichetat ca „predictor”,
De criteriu  comportamentele exterioare – „criteriu”.
Tipuri de validitate de criteriu:
Validitatea predictivă Validitatea concurentă Validitatea discriminativă
Asocierea scorurilor instrumentului cu Cunoașterea situației psihologice și a Capacitatea instrumentului de a separa
un eveniment ce ar putea avea loc în comportamentelor subiectului din corect oamenii din cele două tipuri
viitor. Vizează evoluția psihologică prezent. Criteriul este reprezentat de un extreme după criteriul trăsăturii
viitoare a subiectului. eveniment măsurat în același timp. măsurate.
 Însă de cele mai multe ori sunt utilizate instrumente ce vizează concepte latente și abstracte, denumite „constructe”.
Analiza validității de construct se referă la măsura în care instrumentul permite evaluarea unui construct (concept) prin
intermediul acelui set de comportamente observabile prin care este el operaționalizat în itemi.
Scopul procedurilor de estimare a validității de construct este același ca cel al validității în general, adică cel de a identifica
sursele diferențelor dintre scorurile la instrument, ale varianței observate.
Abordări ale validității de construct
Studierea relațiilor dintre
Validitatea convergentă Validitatea divergentă
observațiile produse de instrument
Ipoteza pe care se bazează ea este Legăturile instrumentului cu altele Un instrument valid nu ar trebui să fie
aceea că dacă observațiile sunt inter- ce măsoară concepte apropiate influențat de trăsături psihologice din afara
corelate, atunci poate fi postulat (din „rețeaua sa nomologică”). rețelei nomologice a constructului vizat. –
(acceptat) un construct psihologic care (concept îndepărat)
De construct să le explice.

Metode de estimare a validității de construct

Analiza factorială Abordarea multitrăsături – multimetode
Gruparea itemilor în funcție de Presupune analiza corelațiilor dintre forme diferite de
dimensiunile lor psihologice latente cu evaluare a cel puțin două concepte. De cele mai multe ori,
Corelațiile cu aceste forme diferite presupun metode complet distincte de
care fiecare dintre ei corelează cel mai
scorurile la alte evaluare, cum ar fi folosirea unui instrument psihometric și
puternic; astfel, ansamblul itemilor
instrumente observaţia comportamentală. Premisa acestei abordări este
este redus la un set de factori ce
explică o proporție semnificativă a aceea că o parte din varianţa scorurilor la un instrument este
varianței scorurilor. determinată de metoda de evaluare în sine.
 Capacitatea instrumentului de a oferi informații suplimentare în comparație cu celelalte instrumente deja existente ce evaluează același
construct. În sinteză, se consideră că un instrument are validitate incrementală dacă permite creșterea corectitudinii diagnosticului și a
predicțiilor făcute pe baza instrumentului.
Validitatea incrementală predictivă Validitatea incrementală discriminativă
Capacitatea instrumentului de a separa corect oamenii din cele
două tipuri extreme după criteriul trăsăturii măsurate.
Incrementală Sensibilitatea Specificitatea
Analiza capacității instrumentului de a crește corectitudinea
Procentul de identificări Procentul de identificări
predicțiilor care pot fi făcute prin utilizarea sa cu privire la
pozitive corecte negative corecte
anumite comportamente reale (criterii).