1

Cuprins

Cuprins ...................................................................................................................................... 2
Introducere ................................................................................................................................ 4
Scurt istoric ............................................................................................................................... 5
Capitolul I. Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului digestiv ......................................... 6
Capitolul II. Prezentare teoretică a bolii diareice acute .......................................................... 10
II.1. Definiţie ........................................................................................................................... 10
II.2. Etiologia şi epidemiologia................................................................................................ 11
II.3. Anatomie patologică......................................................................................................... 12
II.4. Clasificare ........................................................................................................................ 14
II.5. Simptomatologie ............................................................................................................. 15
II.6. Diagnostic şi diagnosticul diferenţial .............................................................................. 15
II.7. Complicaţii şi sechele ...................................................................................................... 18
II.8. Evoluţie şi prognostic ...................................................................................................... 18
II.9. Tratament ........................................................................................................................ 18
II.10. Profilaxie ....................................................................................................................... 22
Capitolul III. Rolul asistenţei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu boala diareice
acută ..…………………………………………………………………………......………… 23
III.1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare ........................................ 23
III.2. Participarea asistenţei medicale la examenul obiectiv .................................................. 24
III.3. Asigurarea igienei corporale şi generale ....................................................................... 28
III.4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice ....... 29
III.5. Participarea asistenţei medicale la explorările paraclinice............................................ 33
III.6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative ……….....….. 34
III.7. Urmărirea funcţiilor vitale.............................................................................................. 34
III.8. Alimentaţia bolnavului cu boala diareică acută ............................................................. 39
III.9. Participarea asistenţei medicale la efectuarea tratamentului........................................... 40
III.10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii................................................................... 45
III.11. Externarea bolnavului................................................................................................... 46
Capitolul IV. Dosar de îngrijire a bolnavilor cu boala diareice acută ………..........................48
Plan de îngrijire nr.1................................................................................................................. 50
Plan de îngrijire nr.2................................................................................................................ .58
Plan de îngrijire nr.3................................................................................................................. 65

2
Concluzii.................................................................................................................................. 76
Bibliografie.............................................................................................................................. 77

3
Introducere

Am ales această temă “Îngrijirea copilului cu boala diareică acută” pentru lucrarea de
licenţă, deoarece am obesrvat în timpul stagiului practic că boala diareică acută este o
afecţiune frecventă la copii, şi mi-am dorit să vin să ajut tinerii părinţi care s-au mai
confruntat cu o astfel de etiologie sau care au avut o serie de manifestări în familie şi nu au
ştiut cauza.
Boala diareică acută este una din afecţiunile cele mai întâlnite în patologia pediatrică,
fiind o cauză majoră de boală și moarte la sugar și la copilul mic, în toată lumea.
Diareea este produsă de cele mai multe ori de o infecție intestinală, însoțită de
deshidratare, care reprezintă elementul de gravitate. De obicei este o boală autolimitată ce
durează de la câteva zile până la o săptămână, dar în cazul anumitor etiologii, poate deveni
cronică.
De cele mai multe ori diareea, pleacă de la lipsa igienei în familie sau a preparatelor
culinare necorespunzător gătite (fierte, prăjite), de aceea profilaxia este baza de căpătâi a
tuturor bolilor digestive.
Cea mai mare greșeală a tinerilor părinți, dar nu numai, este administrarea după ureche
a antibioticelor, care nu fac altceva decât să facă mai rezistentă tulpină de agenți infecțioși și
ca organismul copilului lor să devină imun la acel medicament, diferențierea stând în examen
coproparazitologic și coprocultura copilului.
Copilul suferind de sindromul diareic persistent, cu perioade de acalmie şi recădere
intră într-un cerc vicios: diaree cronică – malabsorbţie - malnutriţie.
Lucrarea de faţă “ Îngrijirea copilului cu boala diareică acută “, cuprinde patru
capitole principale:
· Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului digestive ;
· Prezentare teoretică a bolii diareice acute ;
· Rolul asistenţei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu boala diareice acută;
· Plan de îngrijire a bolnavilor cu boala diareice acută;
Scopul acestei lucrări a fost de a studia în detaliu pacienții mai afectați de boala
diareică acută.
În urma practicii efectuate în secția de Boli Infecțioase am constatat că numărul
pacienților este foarte ridicat.

4
Scurt istoric

Boala diareică acută este o boală infecţioasă cu poartă de intrare digestivă, manifestată
prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistența moale sau apoasă.
Diareea este de cele mai multe ori cauzată de infecţii virale, paraziţi sau toxine
produse de bacterii.
Injecţia cu rotavirus este cea mai frecventă cauza gastroenterocolită acută la sugar şi la
copilul mic.
Tabloul clinic al infecţiei cu rotavirus variază de la forme asimptomatice, la forme
clinice severe asociate cu colaps, prin vărsături şi diaree severă. Boala simptomatică se
manifestă prin vărsături şi febră moderată, urmată de diaree apoasă fără sânge. Diareea
durează între 3 şi 8 zile, dar poate fi prelungită la copii imunodeprimați.
Diareea este cauză importantă de mortalitate infantile, în lume fiind raportate 5-10
milioane de decese anual. Dintre acestea, gastroenterocolitele acute virale reprezintă o
proporţie mare, vârsta cea mai frecvent afectată fiind de la 3 luni până la 2 ani.
Transmiterea infecţiei de la persoana la persoana se face de regulă pe cale fecal-orală.
Ocazional, au loc focare de infecţie prin alimente sau apă contaminate. În colectivităţile de
copii virusul s-a depistat pe jucării, suprafeţe de paviment, mobiler, grup sanitar.
Transmiterea infecţiei este redusă printr-o atentă igienă a mâinilor, alimentaţiei, dar şi
a jucăriilor, mobilierului, pavimentului, grupurilor sanitare în colectivităţile de copii.
Este importantă de asemenea izolarea pacienţilor pentru a evita apariţia infecţiilor
nosocomiale. Alimentaţia naturală reduce riscul de infecţie cu rotavirus la sugari.
Vaccinarea sugarilor a fost aprobată în USA în anul 1998, oferind protecţie acestei
grupe de vârsta împotriva infecţiei.
Vaccinul nu este prevăzut în programul de imunizări obligatorii, dar administrarea lui este
permisă şi recomandată.

5
Capitolul I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv

I.1 Noţiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv

Aparatul digestiv reprezintă totalitatea organelor în care se realizează digestia şi

absorbţia nutrimentelor.
În tubul digestiv are loc prelucrarea mecanică, fizică şi chimică a alimentelor,
absorbţia lor şi eliminarea resturilor nedigerate.
Glandele anexe contribuie prin secreţiile lor la procesele de digestie.
Tubul digestiv cuprinde:
· Cavitate bucală cu: limbă și dinți ;
· Faringe;
· Esofag;
· Stomac;
· Intestin subţire format din: duoden, jejun,
ileon;
· Intestin gros format din: cecum cu apendice,
colon ascendent, colon transvers, colon
descendent, colon sigmoid, rect;
· Orificiu anal;

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

· Glande salivare: parotide, sublinguale,
Submandibulare;
· Ficatul;
· Pancreasul endocrin;

Figura 1.
Intestinul subţire, segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4m), se întinde de
la pilor la valvula ileocecală, prin care se deschide în intestinul gros. Aici sunt absorbite
majoritatea lichidelor şi mineralelor din mâncare.

6
 Intestinul subţire este diferenţiat în 3 segmente : duodenul, jejunul şi ileonul.
· duodenul, porţiunea iniţială, fixa, a intestinului subţire, are lungimea de 25-30 cm,
formă de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa
capul pancreasului. Mucoasa duodenală conţine
glande asemănătoare celor pilorice, dar şi glande de
tip intestinal;
Aici începe procesul de digestie a mâncării, rolul
duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea
din hrana.
· jejunul şi ileonul, porţiunile mobile ale intestinului
subţire, se întind până la valvula ileocecală, fără a
se putea face o delimitare precisă între jejun şi
ileon. La acest nivel, mucoasa prezintă un număr de Figura 2.
vilozităţi intestinale, care măresc mult suprafaţa, favorizând procesul de absorbţie.

Intestinul gros, este ultimul segment al tubului digestiv, cu o lungime de 1,7 m şi un

calibru superior față de intestinul subţire. Aici are loc absorbţia apei şi a mineralelor
neabsorbite.
Se descriu mai multe porţiuni:
· cecul, segmentul situat sub valvula ileocecală
şi terminat într-un fund de sac, prezentând
apendicele vermiform
· colonul formează un cadru constituit de
segmentele ascendent, transvers, descendent şi
sigmoid
· rectul, ultima parte a intestinului gros, se
termină cu canalul anal care se deschide prin
anus.
Figura 3.
Mucoasa intestinului gros, formând în interior plici semicirculare, nu mai prezintă
vilozităţi.
În segmentele inferioare creşte numărul celulelor care secretă mucus.

7
 Fiziologia intestinului subțire și gros
Funcţiile intestinului subţire sunt: motilitatea, digestia şi absorbţie, funcţia endocrină
şi cea imunitară.
· Motilitatea intestinală, substratul anatomic al motilităţii intestinului este stratul
muscular, reglarea motilităţii se face prin factori nervoşi (sistemul intrinsec şi
extrinsec) şi factori umorali (gastrina, colecistochinina, substanţa P, neurotensina şi
polipeptidul pancreatic).
· Digestia intestinală se realizează sub acţiunea sucului pancreatic, a bilei şi a sucului
intestinal şi cuprinde două etape: extracelulara şi intracelulara.
· Absorbţia intestinală este procesul prin care produşii simpli, rezultaţi din digestie,
străbat mucoasele digestive, trecând în circulaţie.
Absorbţia anumitor constituenţi se poate realiza la nivelul stomacului (apa, cloruri,
alcool, CO2), precum şi la nivelul colonului (apă şi electroliţi), dar absorbţia
principiilor alimentari are loc în special în intestinul subţire; de aceea lichidul care
trece prin orificiul ileocecal este lipsit de substanţe nutritive.
· Funcţia endocrină, hormonii gastrointestinali sunt: secretina, colecistokinina,
enteroglucagonul
Secretina - eliberată de celulele mucoasei duodenale şi jejunale, deţine un rol
important în eliberarea secreţiilor biliare şi pancreatice, dar inhiba motilitatea
gastrointestinală.
Colecistokinina - facilitează digestia şi absorbţia, stimulează motilitatea intestinului şi
eliberarea hormonilor (insulina şi stomatostatina).
· Funcţia imunitară, bariera mucoasă este formată din trei componente: pătura de
mucus, epiteliul de suprafaţa şi aparatul imunologic.
Mucusul captează în particulele antigenice mari, și bacteriile împiedicând pătrunderea
acestora în epiteliu; în pătura de mucus sunt fixate imunoglobuline.
Aparatul imunologic şi fagocitic cuprinde:limfocite, macrofage şi mastocite.

Funcţiile intestinului gros sunt: de secreţie şi absorbţie şi funcţia motorie.

Colonul primeşte prin valvula ileocecală, zilnic ~ 1000 ml chim alimentar, constituit
din resturi alimentare nedigerabili sau nedigerate şi lichide electrolitice ingerate sau secretate
de glandele digestive. Prin resorbţia apei şi a unor electroliţi şi secreţia de mucus, se

8
constituie materiile fecale, care se elimină prin actul defecaţiei. Flora abundentă din colon
sintetizează anumite vitamine din grupul B şi vitamina K.
· Funcţia de absorbţie a colonului este foarte mare, în acest segment recuperându-se
mari cantităţi de Na+ prin mecanisme active şi consecutiv absorbindu-se pasiv apa.
Structura mucoasei colice nu permite absorbţia unor principii alimentari nedigeraţi şi
de aceea aceste substanţe vor fi supuse florei bacteriene de fermentaţie şi putrefacţie.
· Funcţia motorie a colonului este mai variată decât cea a intestinului subţire.
În colonul proximal contracţiile sunt segmentare, asimetrice, staţionare favorizând
absorbţia apei.
În colonul distal activitatea motorie este mai intensă, constituită din mişcări
segmentare şi din rare unde peristaltice, cu efect propulsiv.
Contracţiile “în masă” sunt rare, puternice, prezente pe colonul descendent şi sigmoid;
ele propulsează o parte importantă a conţinutului colic spre rect.
· Defecaţia este un act reflex prin care materiile fecale sunt eliminate din rect la exterior.
Acest act este coordonat de centri medulari şi controlat cortical.

Absorbtia este un proces fiziologic complex, prin care produsii de digestie, apa,
sarurile minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung în mediul intern. Un
procent de 90% din procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului
subtire, care are adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule
conivivente, vilozitati intestinale cu irigatie sanguina si limfatica bogata, microvilii la polul
apical al celulelor.
Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m 2. Procesele de
absorbtie au loc la nivelul cavitatii bucale, stomacului pentru alcool si unele medicamente si
intestinul gros pentru apa, saruri minerale si unele vitamine.
Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt: active si pasive.
a)Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de energie,
selective, care se desfasoara împotriva grandientului de concentratie (un fel de pompe
chimice).
b)Mecanismele pasive sunt:
-difuziunea substantelor de la o concentratie mare la o concentratie mica.
-osmoza - adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mai
mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala;

9
-pinocitoza - adica înglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa
intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.
Absorbtia proteinelor - se face sub forma de aminoacizi în prima parte a intestinului
subtire, prin mecanisme pasive de difuziune de la polul extern al acestora în sânge.
Absorbtia glucidelor - se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin
mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza) si active (pentru hetoze: glucoza, fructoza).
Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a ATP-ului.
Absorbtia lipidelor - se face în prima parte a intestinului subtire, in trei forme:
-prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
-prin difuziune pasiva, pentru g 343h75d licerol, care este hidrosolubil;
-prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si colesterolul cu
sarurile biliare care refac trigliceridele si sarurile biliare se reîntorc în ficat prin sistemul port.
Glicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic, iar trigliceridele sunt preluate de
catre sistemul limfatic.
Absorbtia apei si a sarurilor minerale(Na+, Cl -, Ca 2+ , P3 , Fe 2+) - se fac la nivelul
intestinului subtire si a intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbtie fiind
acolo.
Absorbtia vitaminelor - se face în functie de solubilitatea lor: vitamine hidrosolubile
(complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile A, D, K se absorb
similar lipidelor prin formarea de complexe cu saruri biliare si ajung apoi pe cale portala la
ficat.
În urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal, de
consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal.
La nivelul intestinului gros se desfasoara procese secretorii, motorii si de absorbtie. În
urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat în materii fecale semisolide, de
consistenta moale.
Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene
intestinale, nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.
Activitatea secretorie se rezuma la producerea de mucus cu rol în alunecarea
materiilor fecale de-a lungul colonului.

Absorbtia la nivelul intestinului gros se absorb: apa si sarurile minerale, unele

vitamine: vitamina B, vitamina K.

10
 Procesul de fermentatie are loc în prima parte a intestinului gros, datorita florei
bacteriene anaerobe, formata în principal din bacili coli si lactici, care actioneaza asupra
glucidelor nedigerabile (celuloza), scindându-le pâna la monozaharide si apoi la acid lactic.
Procesul de putrefactie se desfasoara în partea a doua a colonului transvers si în
colonul sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor practic nedigerati
sub control cortical, determinând decarbogazificarea si dezaminarea acestora.
Materiile fecale rezultate în urma acestor procese contin circa 90% resturi alimentare
si 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si
putrefactie.
Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. Defecatia este un act reflex
controlat voluntar.
La defecatie participa musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi striati aflati
sub control cortical.

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente în tubul digestiv,

fiind transformate în substanțe cu moleculă mică(nutrienți) , absorbite în sânge.
Pentru a putea fi absorbite în sânge substanțele trebuie transformate astfel:

Etapele digestei:
1) digestia bucală: - se realizează în urma acțiunii mecanice a dinților și a limbi, a
acțiuni chimice a salivei
2) deglutiția: procesul prin care bolul alimentar ajunge în stomac

11
 3) digestia gastrică: se realizează în urma acțiuni motori și secretori a
stomacului(contracția stomacului). Sucul gastric are un ph acid, conține acid
clorhidric.
4) digestia intestinală: se realizează sub acțiunea sucului pancreatic , bilei și a
enzimelor digestive
Aminoacizi, monozaharidele , acizi grași, glicerolul sunt absorbite în sânge la nivelul
intestinului gros.
Alimentele rămase nedigerate ajung în colon, aici sunt supuse acțiuni florei
bacteriene(de fermentare și putrefacție).
Bacteriile din colon sintetizează vitaminele B și K. În colon se absoarbe o mare
cantitate de apă și electroliți.
În BDA se produc tulburări funcționale ale intestinului subțire, de aceea am să fac
câteva precizări de acest sens. Tulburările funcționale ale intestinului subțire se datoresc mai
multor factori.
Se produce o perturbare funcțională a plexurilor nervoaseși modificări ale activitășii
corticale:
1) au loc tulburări funcționale motorii și anume :
- modificări de tonus;
- modificări de peristaltism;
- tulburări de tranzit;
2) tulburări de secreție și resorbiție.
Tulburările de resorbiție duve la hipersecreție și stază a lichidului intestinal. Acest
lichid în cantitate crescută la nivelul anselor intestinale se datorează și unei hipersecretii
intestinale, dată de alți factori variați ca: inflamații, factori toxici, endocrini, alergeni,
hipoavitaminoză.
Alimentația cu multe lichide , suculentă asociată cu tulburări de resorbiție sau
tulburări de motilitate intestinalăduc la stază și creșterea lichidului intestinal.
La copii nevropați care sunt aerofagi, prezența de aer și lichid crescut în ansele
intestinale duc la stenoze , reacții alergice și alte procese patologice, element important pentru
diagnostic diferențial al tulburărilor funcționale ale intestinului subțire față de cele patologice.

12
Capitolul II. Prezentarea teoretică a bolii diareice acute la sugar

II.1 Definiție

Cuvântul diaree este derivat din cuvântul grec ,,diarrhoia,, , care înseamnă pierdere de
fluide pe cale digestivă (intestinală).
Diareea, semiologic, înseamnă creșterea numărului de scaune și scăderea consistenței
acestora, cu apariția de alimente nedigerate în scaun( cel puţin microscopic).
Boala diareică acută se definește ca o malabsorbţie a apei, electroliţilor şi alimentelor,
rapid constituită (24 -48 h) și are drept consecință pierderea de apă, electroliți și scădere
ponderală.
După unii sunt necesare trei condiții pentru a definirea bolii: numărul de scaune peste
5/zi la adult, volumul scaunelor 20g/kg/zi și prezența sindromului diareic ( inapetență,
vărsături, diaree, meteorism).
Diareea acută mai este definită și prin consecințele asupra organismului datorite
pierderii de apă și electroliţi, ducând la deshidratarea acută și
tulburări ale echilibrului acido bazic.
Caracterul acut al unei diareei este definit de evoluția
acestei boli sub 2 săptămâni.
Episodul acut se consideră încheiat în prima zi în care
motilitatea intestinală a revenit la normal.
Figura 4.

Diareea acută poate apărea la toate vârstele , dar este deosebit de frecvent la sugar și
copil mic, reprezentând una din cele mai importante cauze de morbiditate infantilă. La sugar
scaunele diareice pot fi semilichide, lichide, muco-grunjoase, muco-sanghinolente, sau cu
aceste caractere combinate.
La internare în spital diagnosticul de boala diareică acută este firesc, dar la externare
nu mai satisface. Corect ar fi să se externeze cu diagnostic de enterocolită cu Shigella,
Salmonella, sau cu gastroenterocolită dacă există vărsături. Neputința de a preciza, etiologic
diareea, face ca și la externare diagnosticul să fie uneori tot de BDA.

13
II.2. Etiologia și epidemiologia diareei acute

Bolile diareice acute la copil pot fi produse de numeroși factori ce pot fi grupați în
factori
determinanţi și favorizanți.

II. Factorii determinanți sunt :

1. Infecții enterale:
a) virale: Enteroviru, Rotavirus);
b) bacteriene: Shigella, Salmonella,
E. coli;
c) micotice: Candida albicans;
d) parazitare: Giardia;
Figura 5.
2. Infecții parenterale: rinofaringite, otita medie, infecții urinare, boli infecțioase;
3. Greșelile alimentare:
a) cantitative: supra sau subalimentația;
b) calitative: diluții necorespunzătoare de lapte
4. Altele: alergia , malnutriția, antibioterapia prelungită;

II. Factori favorizanții:

a) îngrijire deficitară: condiții de igienă, mediu, locuință;
b) constituțională: vârsta mică, greutate mică la naștere, diateze ( limfatică,
exsudativă, alergică)

II.3 Epidemiologia diarei acute

Boala diareică acută este o boală cu morbiditate crescută și cu impact în sănătatea

publică.

14
 În zona temperată, în sezonul cald are etiologie bacteriană, iar în sezonul rece are
etiologie virusară.
Infectații asimptomatici sunt imunizați și reprezintă sursă de infectare.
Diagnosticul epidemiologic este legat de contextual producerii bolii:
· caz izolat sau focar colectiv de îmbolnăvire;
· călătorie în zone cu endemii diareice;
· existența unui aliment contaminat;

Elementele epidemiologice de bază, pentru diagnosticul de bolilor diareice infecțioase,

sunt :
1. Sursa de infecţie
· umană: bolnavul cu formă tipică şi atipică de boală, infectaţii inaparent, purtătorii;
· extraumană reprezentată de animale domestice şi de alimente contaminate de
origine animală.
2. Transmiterea, prin mecanism fecal-orală:
· prin contact direct cu bolnavul
· prin contact cu mâinile murdare, cu obiecte contaminate
· prin consum de apă sau alimente contaminate (fructe de mare, peşte)
· prin transport pasiv de către vectori (muşte)
3. Receptivitate generală;
4. Imunitate;

II.3 Patogenia bolii diareice acute

Pentru a produce diaree, agentul patogen (factorul determinant) va trebui să

îndeplinească anumite condiţii:
1. pătrunderea în tubul digestiv cu un anumit număr de germeni (variabil pentru fiecare
tip);
2. depăşiră anumitor bariere ale organismului învingând mecanismele de apărare de la
nivelul acestora:
· aciditatea gastrică: bactericidă pentru bacterii coliforme normal, dar nu pentru
virusuri; hipo/aclorhidrică - favorizează infecţia;
· imunitatea locală intestinala (care include secreţia de Ig A secretor);

15
 · motilitatea intestinală;
· secreţia de mucus;
· microflora saprofită intestinală;
· igiena personală;
3. multiplicarea în intestin şi eliberare de toxine (neurotoxine, enterotoxine, citotoxine);
4. ataşare la enterocite printr-un factor de colonizare şi invadare;
Interacţiunea dintre aceşti factori individuali și virulența germenilor determină tabloul
clinic și severitatea diareei.

Fiziopatologia diareei acute:

Germenii enteropatogeni determina creşterea peristaltismului intestinal, ceea ce
limitează absorbţia apei şi a electroliţilor din lumen şi accelerează tranzitul intestinal. Este
afectată atât capacitatea de absorbţie a intestinului (care scade), cât şi activitatea de transport
celular activ pentru apă şi Na, rezultând creşterea secreţiei active de apă şi Na în lumen.
Creşterea secreţiei din lumen şi accelerarea peristaltismului duc la apariţia de scaune
mai frecvente şi mai lichide.
Creşterea secreţiei intestinale şi scăderea absorbţiei intestinale de apă şi electroliţi au
ca efect limitarea capacităţii de manipulare a apei şi electroliţilor la nivelul intestinului.
Consecințele metabolice ale BDA sunt:
· deshidratarea acută (imediat): persistența pliului cutanat, oligurie, scădere în greutate,
mucoase uscate, fontanela anterioară deprimată.
· malnutriţie (tardiv, dacă diareea trenează);
La sugar deshidratarea este mai gravă decât la copilul mare şi adult deoarece, sugarul
are o suprafaţa corporală mai mare ca adultul raportată la greutate (deci un volum mai mare
de apă extracelulară) turnoverul zilnic intestinal este mai crescut decât la adult – sensibilitate
la enterotoxine este mai mare.
Incidenţa crescută a recurențelor în diaree duce la o malnutriție prin:
· dieta alimentară restrictivă (cu cantitate mică de proteine și calorii);
· infecţia intestinală care scade absorbţia intestinală a principiilor alimentare și
accentuează catabolismul;
Apariţia tulburărilor de creştere, secundare diareei, este legată de vârsta la care a
survenit diareea și de tratamentul dietetic administrat (compoziţie, durată).

16
II.4. Clasificare

Pot fi clasificate dupã diverse criterii, cele mai folosite fiind etiologia şi gradul
deshidratãrii.
În funcţie de etiologie:
· boli diareice acute neprecizate etiologic;
· boli diareice acute cu etiologie precizată;

În funcție de gravitatea sindromului de deshidratare acută (SDA), diareea acută poate

fi de 3 forme clinice:
· diareea acută simplă, în care semnele de deshidratare sunt absente, pierderea
ponderală este de maxim 5%, debut brusc, stare generală bună.
Semne generale: agitație, curba ponderală saționară sau descendentă, uneori febră.
· diareea acută medie - scădere ponderală 5-10%, cu semen de deshidratare , stare
generală influenţată de sete vie, respirație acidotică.;
· diareea acută gravă – toxicoză de exicaţie: cu scădere ponderală peste 10%,
deshidratare severă, letargie, inconștiență, gura, limba foarte uscate, respirație
acidotică, extremități reci.

În funcție de aspectul scaunului și de evoluție:

· diareea apoasă acută – nu există produse patologice;
· diareea dizenteriformă – cu sânge, puroi, febră;
· diareea trenantă: durată peste 14 zile cu deshidratare medie sau gravă.

La scaun apreciem:
1. culoarea: albicios, galben, verde, negru,
2. formă: legată, nelegată;
3. elemente patologice: sânge, mucus;
4. miros: acid( predomină în tulburări de absorție a lipidelor), fad ( predomină în
tulburări de absorție a proteinelor), acru;

17
 5. cantitatea: mică, mare;
6. numărul de scaune pe zi.

II.5. Simptomatologie

Debutul diareei este poate fi brusc sau există o perioadă prodromală, marcată de
anorexie, febră, agitație.
În perioada de stare, se accentuează anorexia, apare crampe abdominale, tenesme,
meteorism abdominal, vărsături și diaree, deshidratare, curba ponderală este în scădere, scade
toleranța digestivă și rezistența la infecții.
Scaunul diareic este simptomul obligatoriu al bolii, în absența căreia nu se poate
afirma diagnosticul, numărul crește putând fi de 4-5 scaune/ zi ajungând în forme grave până
la 10-12 scaune /zi, fiind muco-grunjoase, nelegate, cu grunji albicioși, verzui sau maronii, de
diferite mărimi.
Scaunul diareic având culoarea galben-verzui cu :
- miros acru predomină în fermentație;
- miros acid predomină în tulburări de absorție a lipidelor,
- miros putred în tulburările de absorție a proteinelor.
La copii mai mari debutul este de obicei brusc, însoțit de anorexie, greață, vărsături,
dureri abdominale, diaree, febră( infecție intestinală).
Primul scaun este de obicei abundent, semiconsistent, urât mirositor,. Scaunele
următoare devin apoase.
Dacă leziunile inflamatoare sunt în colon, în scaun pot apărea : muscus, sânge, uneori
puroi.
Copilul acuză dureri abdominale la defecare sau tenesme. Uneori, în cazuri grave,
diareea și vărsăturile duc la deshidratare și stare toxică.
Când numărul scaunelor depășește 7-15 scaune/zi lichide explozive, vorbim de
toxicoză de exicație.
Aceste scaune sunt însoțite de stare generală alterată, febră - 40 ⁰C, semne de colaps,
extremități reci, puls filiform. Semne de deshidratare, oligurie, meteorism, scădere în greutate
peste 10% din greutatea anterioară.
Semnele clinice de deshidratare extracelulară:
a) pliu cutanat leneş sau persistent,
b) globi oculari hipotonici,

18
 c) fontanela anterioară deprimată,
d) tegumente marmorate,
e) oligoanurie.
f) Semnele clinice de deshidratare intracelulară:
a) febră, sete vie;
b) mucoase uscate;
c) agitaţie,
d) convulsii;
e) semne de acidoza (creşterea temperaturii şi ritmului respirator) ;
f) alcaloza (vărsător);

II.6. Diagnostic și diagnostic diferențial

Diagnosticul se pune pe baza manifestărilor clinice și de laborator. Examenul de

laborator este cel care aduce precizarea privind diagnosticul etiopatogenetic.

I.1 Examenul clinic

Simptomul cardinal: scaune frecvente lichide (sau de consistenta scăzuta), de volum
mare +/- elemente patologice: mucus, puroi, sânge, debut de obicei acut.
Uneori modificarea consistentei şi a numărului scaunelor poate fi precedată de:
· stagnare ponderală,
· refuzul alimentaţiei
· vărsături,
· febra poate fi prezentă în diareea infecţioasă,
mai ales cea de tip enteroinvaziv,
· tenesmele şi modificarea tonusului
sfincterului anal (în infecţia dizenterică),
Figura 7.
· eritemul fesier (ca urmare a frecvenţei crescute şi a modificării ph-ului scaunelor),
· agitaţie (ca urmare a colicilor intestinale ce preced emiterea scaunelor şi a senzaţiei de
sete).
În urma anamnezei și a examenului clinic, se stabileşte etiologia posibilei diarei acute,
care poate fi:

19
 · diareea cu rotavirus
- contextul epidemiologie de diaree de iarnă este sugestiv;
- apar vărsături cu 8-12 ore înainte de modificarea scaunelor;
- starea generală nu este modificată semnificativ;
- rotavirusul afectează mai ales jejunul;
- dacă leziunile sunt extinse , funcția de absorție intestinală este afectată și rezultă diareea
severă;
- rotavirusul determină diaree între 4 -24 de luni, dar nu și la nou născut care poate
elimina virusul fară să prezinte semne de boală.

· diareea cu E. coli enterotoxigen

- febra poate lipsi;
- numeroase scaune apoase (uneori peste 20/zi, cu caracter exploziv, aspect holeriform);
- greţurile, vărsăturile sau durerile abdominale sunt variabile.

· diareea cu germeni enteroinvazivi (Coli invaziv, Shigella, Salmonela)

- debut cu febră;
- alterarea rapidă a stării generale;
- anorexie uneori severă;
- scaune cu aspect tipic (cu mucus, puroi şi sânge), adesea fără conţinut fecal (ca o
spută).

II.1 Examene paraclinice

1. Coprocultura rămâne principalul mijloc de stabilire a diagnosticul , mai ales în
diareile produse de enterobacteriacee.
Coprocultura se recomandă a fi practicată imediat ce scaunul a devenit diareic și
înaintea începerii oricărui tratament antibiotic.
2. Examenul coprocitologic este examenul de laborator prin care se evidențiază
leucocite pe câmpul macroscopic (coloraţie cu albastru de metilen). Leucocitele sunt prezente
în scaun în infecţiile cu germeni enteroinvazivi.
Este considerată pozitivă la mai mult de 10 leucocite/câmp.
3. Examenul coproparazitologic poate evidenţia uneori giardia lamblia, incriminata în
producerea diareei epidemice în colectivităţi.
4. pH-ul scaunului în mod normal este cuprins între 5 8. Un pH sub 5 arată o lipsă
primară sau secundară de zaharide.

20
 5. Testul imunologic Elisa, Rotalatex evidenţiază particulele virale
6. Reacția Gregersen evidențiază hemoragiile oculte. Se face după excluderea
alimentației cu carne timp de 72h.
7. Proteina C reactivă – ca probă inflamatorie;
8. alte examinări se fac în funcție de caz: hemograma, ionograma și microAstrup,
uree, creatinonă.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

· Malformații digestive , care pot da diaree, tumori intestinale, parazitoze intestinale
· Diaree post prandială;
· Boli inflamatori cronice intestinale;
· Sindromul de malabsorbţie
· Diareea de cauză alimentară;
· Boli alergice cu manifestări digestive ( alergia la proteinele de vacă);
· Boala celiacă .

II.7 Complicații

Dintre complicaţiile bolii diareice acute amintim:

1. Sindromul de deshidratare cu şoc şi acidoză
2. Hiperpotasemia
3. Hipernatremia
4. Hemoragia cerebrală în caz de hipernatremie.
5. Bacteriemie .

II.8 Evoluție și prognostic

În formele uşoare şi medii evoluţia este favorabilă şi se poate vindeca în 5-7 zile .În
formele grave cu sindrom de deshidratare peste 10% , evoluţia este trenantă şi depinde de
factorii etiologici şi favorizanţi care au provocat deshidratarea cât şi de tratamentul aplicat
care trebuie să fie precoce şi cât mai corect instituit şi „terenul” pe care îl efectuează
tratamentul : prematuritate , vârsta mică a sugarului , malnutriţia , infecţii secundare diverse

21
 Prin tratament modern (reechilibrare hidroelectrolitica, antibiotice), tulburările severe
ale echilibrului hidroelectrolitic (stările toxice) au devenit mai rare, având un prognostic bun,
în timp ce formele grave de diaree pot avea un prognostic rezervat.
Elementele nefavorabile de prognostic sunt: vârsta mică, prematuritatea și malnutriția.
II.
9 Tratament

Tratamentul diareelor cuprinde : tratamentul dietetic, tratamentul medicamentos,

adjuvant și simptomatic.

I. Tratamentul dietetic cuprinde: dieta hidrică, de tranziţie, realimentarea.

1. Prima etapă este repausul digestiv (suprimarea temporarã a alimentaţiei) şi se

realizeazã prin iniţierea dietei hidrice.
Se administrează: apă fiartã şi răcită sau ceai ( mentă, chimen) îndulcit cu 5% zahăr
sau glucozã, în cantităţi de 180-200ml kg/zi, dată fracționat.
O dietã hidricã eficientă, se realizeazã numai prin folosirea unor soluţii
polielectrolitice, Hidrasec, Gesol care conţine: -Na Cl 3,5g,
- bicarbonat de sodiu 2,5g,
- clorura de potasiu 1,5g,
- glucoză 20g,
Durata repausului digestiv este în medie de 12-24 ore, mai redusă, la 8-12 ore, nu va
depăși 24h.
Dieta hidrică calmează hiperperistaltismul și face corecție hidroelectrolitică.
La bolnavii cu toleranţã gastrică bună (fără văsături) şi dacă forma de boală nu este
severă, unii pediatri renunţă la dietă hidrică şi încep tratamentul dietetic cu dieta de tranziţie.
În cazuri severe se institute o perfuzie endovenoasã de 24 ore, dupã care se reia
aportul oral, se realizeazã astfel un repaus digestiv absolut (doar de scurtă durată) şi un
control mai riguros al apei şi electroliţilor.

2. A doua etapă a tratamentului dietetic este: dieta de tranziţie.

Se utilizeazã vegetale antidiareice bogate în celuloză şi pectine, cu aport energetic şi
parţial mineral: - morcovi, orez, roşcove, mere, eventual banană.

22
 Celuloza nu este supusă procesului de digestie şi se elimină ca atare, ca substanţă de
rest, iar pectinele se umflã în mediul lichid formând o masă compactă, ce acţionează ca un
“piston” măturând intestinul de resturile alimentare nedigerate.
Dieta de tranziţie duce rapid la stoparea fenomenelor inflamatorii intestinale şi are de
asemenea, un efect terapeutic asupra peristaltismului.
Cantitatea de lichide trebuie să însumeze 150-200ml kg corp/zi (fracționate în 5-7
mese).
Durata dietei de tranziție este de 24h..
Preparate folosite: supa de morcov, mucilagiu de orez 3-5%, faină de roşcove, pasta de
mere, banane la sugarul de peste 6-8 luni.
Supa de morcovi.
Zeama de morcovi 3% se dã la sugarii sub 3 luni.
Supa de morcovi 5% se dã la sugarii peste 3 luni.
Valoarea caloricã este de 200-220 calorii la 1000 ml. Dacã se doreşte creşterea
aportului caloric se adaugã 5% glucozã pulbere. Se administreazã 150-200 ml/kgc/24 ore
dupã care începe realimentarea.
Orezul.
Este folosit sub forma de mucilagiu 3-5% (pânã la 8-10%), provoacã o secreţie
intestinalã alcalinã, micşorând iritaţia mucoasei intestinale, se poate adãuga deasemenea
glucozã. Preparat 3% sub formã de zeamã de orez se administreazã la sugarii sub 3 luni, şi la
sugarii mai mari 5-8%. Mai este folosit ca lichid de diluţie pentru lapte praf folosit în
realimentare .
Fãina de roşcove.
Conţine pulbere din pulpe de roşcove amestecate cu 15% amidon şi 5% cacao, prin
dizolvare în apã formezã un gel. Concentraţia de 3-5% se dã la sugarii sub 6 luni. Cantitatea
administratã pe 24 ore =150-180 ml/kg/zi, aceastã cantitate este împãrţitã la 5-7 mese/zi.
Durata alimentaţiei de tranziţie (folosirea exclusiva a alimentului de tranziţie) este de o zi,
dupã care alimentul de tranziţie completeazã alimentul folosit pentru realimentare. La sugarul
peste 6 luni, mai ales dupã primul an de viaţã, se pot folosi paste sau piureul de mere sau
bananã, completându-se nevoia de lichide cu ceai sau o soluţie polielectroliticã şi glucozã.
Mucilagiu de orez se prepară astfel:
Avem nevoie de :
· 150g orez,
· 1 litru de apă.

23
 Orezul se spală şi se lasă la înmuiat în apa rece timp de 12 ore după care se completează
cu apă până la 1 litru jumătate.
Se fierbe la foc potrivit până când boabele de orez se zdrobesc uşor.
Amestecaţi în timpul fierberii pentru ca orezul să nu se prindă de vas. După ce orezul e fiert
se strecoară prin sită deasă.

3. A treia etapă a tratamentului dietetic este dieta de realimentare.

În această etapă, progresivitatea reintroducerii alimentelor este principiul de bază.
Dieta de realimentare este hipocalorica și conține proteine în cantitate mică, la fel și lipide.
Pentru realimentare se folosesc preparatele dietetice delactozate, degresate,
hipoproteice, demineralizate, bogate energetic (glucoză, fructoza, lipide, vegetale), cum ar fi:
Humana H 14%, Milupa HN-14% lapte albuminos.
Sugarul alimentat natural este pus la sân după primele 24 ore câte 3-5 minute în prima
zi (10-30 ml), completând cu alimente de tranziţie. Se creşte în zilele următoare durata
suptului la 5-10-15 minute.
În al doilea semestru de viață, realimentarea se face cu un făinos cu apă (porumb,
grâu, orez). Important să nu fie de durată lungă deoarece rezultă distrofie prin deficit de
proteine şi vitamine.
Realimentarea se face înlocuind câte o masă de supă de morcov cu făinosul ales ,
adăugându-se treptat brânză de vacă, carne fiartă, ulei vegetal, mere rase, apoi supa de
zarzavat, piureul de legume, pâine prăjită, în final se introduce laptele, zahărul şi untul
proaspăt.
Revenirea progresivă la alimentaţia completă, corespunzătoare vârstei pe măsura
toleranţei digestive, având drept criteriu de apreciere numărul și consistenţă scaunelor, de
starea generală și de curba ponderală şi vârstă, se face prin introducerea treptată a alimentului
nou. Numărul de mese va fi egal sau mai mare decât cel obișnuit vârstei.
În medicina modernă, actual se pune accent pe realimentarea precocea copilului, dacă
starea generală permite. Se impune regim alimentar de enterocolită.

II. Tratamentul simptomatic, adjuvant și etiologic

Tratamentul etiologic, constã în administrarea de antibiotice în mod judicios, astfel:
a) înainte de rezultatul coproculturii,
b) dupã rezultatul coproculturii.

24
a). Înainte de rezultatul coproculturii.
Dacă coprocitograma indică o predominanţă rară a polinuclearelor şi florei gram
negative se administreazã antibiotice care sunt eficiente în acest sens: - Ampicilinã,
Dacă coprocitograma nu arată predominant polinucleare şi floră gram negativă, se
temporizeazã introducerea unui antibiotic pânã la rezultatul coproculturii şi antibiogramei,
tratându-se copilul cu mijloace igieno-dietetic.
Dacă apar chisturi de Giardia și paritoza intestinală.
Dacã starea copilului este gravã sau factorii de risc sunt mai totdeauna, se introduce
antibioterapia, fără a se mai aştepta rezultatul coproculturii, ulterior modificându-se medicaţia
în funcţie de acest rezultat.

b). După rezultatul coproculturii, când acesta este pozitiv medicaţia antibiotică se
administrează ţintit în funcţie de antibiogramã.
Tratamentul cu antibiotice durează în general 5-7 zile, dar în caz de diaree gravă cu
determinări sistemice (septicemia) se prelungeşte atât cât este nevoie. În acest caz se ţine
seama şi de hemoculturi şi în general se face o combinaţie de 2-3 antibiotice bactericide care
sã aibã putere de penetrare în ţesuturile afectate.

· Pentru diareea cu etiologie neprecizată:

- antiseptice intestinale: Saprosan 0,01g/kg/zi,4 zile)
- Biseptol 6-10mg/kg/zi,
- Furazolidon 5-7mg/kg/zi, timp de 4-6 zile.

· Pentru diareea acută cu etiologie cunoscută: tratamentul se face după germenii care
produc boală:
- Shigella: Ampicilină 100mg/kg/zi p.o
- Salmonella : Ampicilină 150mg/kg/zi i.v în 4 prize, timp de 2 săptămâni;.
- Campylobacter Jejuni: Eritromicina 40mg/kg/zi, 5-7 zile
- Fungi: - Miconazol 15mg/kg/zi p.o
- Giardia: - Metronidazol 15mg/kg/zi în 3 prize, 7 zile;
Furazolidon 6mg/kg/zi, 4 prize, 7 zile.

Tratamentul adjuvant și simptomatic

- Febra cu : Aspirina 30mg/kg/zi, împachetare;

25
- Vărsăturile cu: metoplocramid
- Meteorism abdominal: Miostin ¼-1/2 fiola s.c de 1-2 ori/zi
- Agitaţia, insomnia calmate cu Fenobarbital 3-5 mg/kg/zi sau Diazepam 0,2mg/kg/zi
- Tratamente asociate pentru eriteme, intertrigo, hipotermie, şi supliment de vitamine (C,B
complex, K).
- Probiotice: eubiotic, linex

II. 10 Profilaxia

Constă în măsuri igienice atât la domiciliu cât şi în unităţile spitaliceşti.

· în primele 3-4 luni de viaţã, alimentaţie naturală sau dacă este fie mixtă fie artificială,
prin respectarea diluţiilor şi cantităţilor de lapte administrate;
· după vârsta de 3-4 luni, diversificarea corectă, adecvată diferitelor etape de viaţã,
făcută cu câte un aliment până la introducerea completă a acestuia;
· evitarea supraalimentaţiei, care este o acţiune neraţională;
· respectarea regulilor de igienă privind prepararea alimentelor, curăţirea şi sterilizarea
veselei;
· toate preparatele finite să fie păstrate în frigider sau la rece;
· să nu se dea nici un preparat finit mai vechi de 24h;
· igiena strictă a mâinilor pentru persoanele care prepară hrana şi care alimentează un
sugar, inclusiv igiena sânului pentru femeile care alăptează;
· evitarea contactului sugarului cu persoane bolnave de afecţiuni digestive acute;
· în unităţile spitaliceşti, internarea separată a copiilor cu afecţiuni acute digestive faţă
de copiii cu alte afecţiuni;
· la bucătăria dietetică a unităţilor de copii, toate persoanele care lucrează să fie în stare
perfectã de sănătate, cu controale periodice efectuate (inclusiv coproculturile);
· în bucătăria dietetică este interzis accesul personalului de pe secţiile cu bolnavi;
· furunculele la mâini şi chiar în alte zone ale pielii contraindică prepararea hranei
pentru orice vârstă, în special dacă leziunile sunt deschise, secretoare de puroi;
· persoanele suferinde de diaree acută este preferabil să evite contactul cu sugarii;
· evitarea infecţiilor vizează direct diareile enterale infecţioase sau parenteral
infecţioase, în spital (contactul cu adulţi bolnavi, controlul epidemiologic periodic al

26
 personalului de îngrijire, măsuri curente de sterilizare şi dezinfecţie a biberoanelor,
tetinelor, scutecelor, saloanelor).

CAPITOLUL III. Rolul asistentei în îngrijirea și tratarea bolnavului cu boala diareică

acută

III.1. Internarea copilului și asigurarea condițiilor de spitalizare

Îngrijirea copilului sănătos și bolnav cere unele calități deosebite din partea asistentei
de pediatrie. Dintre acestea, cea mai importantă este dragostea față de copil, răbdare și
înţelegere.
Atitudinea asistentei față de copii va fi întotdeauna senină și echilibrată, în felul acesta va
reuşi să trezească sentimental de încredere și siguranță.
În cadrul serviciului de primire, copilul - împreună cu aparținătorul, este condus la
secția de pediatrie, unde medicul hotăraşte salonul în care va fi internat bolnavul, ținând
seama de diagnostic, stadiul şi gravitatea bolii, respectându-se categoria de vârsta a fiecăruia.
După ce medicul hotăraşte internarea bolnavului, asistentul completează biletul de
internare, foaia de observaţie şi trece datele pacientului în registrul de internări.
Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-şi aranjeze obiectele personale în
noptiera şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de medic în pat.
Bolnavului (însoțitorului) se aduce la cunoştinţa regulamentul de ordine interioară a
secției precum şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie.
Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltări de produse biologice şi patologice în
vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Asistentul va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la blocul
alimentar, astfel noul pacient va primi alimentaţia necesară încă în prima zi de internare.
Este foarte important ca prima impresie a copilului despre mediul spitalicesc să fie cât
mai plăcută, deoarece chiar dacă este internat în scopul vindecării sale , se întrerup legăturile
permanent cu familia și mediul lui.
Ajungând într-un anturaj străin , înconjurat de persoane necunoscute, instrumente
medicale și de halate albe, copii sunt speriaţi, mai ales că uneori , în unele familii se face
greșeala de a-i amenința prin: ,,dacă nu ești cuminte , vine doamna doctor și îţi face injecţie,,.
Astfel copii vin cu anumite reflexe negative gata formate, cu frică față de mediul spitalicesc.

27
 În cazul în care în care copilul este internat singur fără mamă, înlocuirea mamei cere
foarte multă dăruire și dragoste pentru copii, pentru a se acomoda și a-i asigura un mediu
corespunzător din punct de vedere psihic.
Pentru a crea un mediu de securitate și confort şi pentru a diminua factorii de stres
este indicat că saloanele să fie curate, dezinfectate, cu temperatură, umiditate, luminozitate,
aerisire şi ordine corespunzătoare.
Lenjeria de pat și corp se vor fi păstrate curate și vor fi schimbate ori de câte ori va fi
necesar. Camerele vor fi prevăzute cu diverse jucării corespunzătoare vârstei, dezinfectate,
care să nu producă accidente , deoarece în perioada de covalescență , când se vor simți mai
bine , ei nu vor mai sta în pat și se vor juca.

III.2. Participarea asistenţei medicale la examenul obiectiv

Ajutorul asistentei la examinarea clinică a copilului reduce mult timpul necesar pentru
examinare, liniștește copilul și crează condiții optime pentru munca medicului.
În vederea examinării copilului, asistenta se va asigura o temperatură optimă a
camerei, pentru că copilul dezbrăcat să nu se răsucească și să nu reacționeze prin reflexe de
apărare în cursul examinării.
Examinarea se va face pe masa de examinare, acoperită cu mușama, peste care se
așează un scutec curat.
Înainte ca medicul să înceapă examinarea, asistenta se va spăla pe mâini cu apa și
săpun și la nevoie îşi va încălzi mâinile, pentru a nu crea senzații neplăcute copilului.. Ea
trebuie să se apropie de copil cu dragoste, având o atitudine de prietenie, și va căuta să se
joace cu sugarul sau să discute prietenește cu copilul mare, în scopul de a a–i câștiga
încrederea.
Examinarea propriu-zisă se va începe numai după ce copilul s-a liniștit și s-a
împrietenit cu medicul și cu asistenta , ceea ce îi suprimă rezistența fără de procedeele
examinării la care va fi supus.
Asistenta trebuie să cunoască mersul cronologic al examenului clinic, pentru a
prezenta medicului instrumentarul necesar fără să fie solicitată, pentru a aduce copilul copilul
examinat în poziția adecvată fazei de examinare și pentru a procupa din timp atenția copilului.
Sarcinile asistentei în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt
următoarele:

28
 · pregătirea psihică a bolnavului/a copilului în care se va explica că nu este un act
traumatizant;
· adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
· dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
· aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;
· asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
· deservirea medicului cu instrumente;
· aşezarea bolnavului în pat după examinare şi pregătirea patului.

Pentru examenul clinic medical, asistenta pregăteşte următoarele:

· învelitoare uşoară de flanela;
· stetoscopul;
· spatule linguale sterile, eventual oglinda frontală;
· tensiometru;
· mănuşi sterile de cauciuc;
· ciocanul de reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase, ace
· un termometru;
· tăviţa renală pentru depunerea mânuşilor utilizate;
· instrumente speciale în funcţie de natura examinării;
· doua prosoape curate şi săpun pentru spălarea mâinilor.

Copilul trebuie dezbrăcat complet pentru examinare. La copii mării, asistenta trebuie să ia
în considerare rezistența acestuia , izvorâtă din simţul pudoare. Acești copii nu trebuie forțați,
bruscați sau obligaţi să se dezbrace, ci prin muncă educativă se va încerca a-i lămuri asupra
necesității acestui lucru. Sugarii vor fi așezați pe masa de examinare în decubit dorsal, copii
mici în poziția șezând, iar cei mari în picioare, mersul examenului fiind identic cu cel al
adultului.
În timp ce medicul se ocupă cu efectuarea anamnezei de la mamă și execută inspecția,
asistenta pregătește instrumentarul pentru executarea măsurătorilor și determină greutatea ,
lungimea și perimetrul cranian.
Pentru examenul mucoasei cavitaţii bucale, limbii, faringelui şi amigdalelor, copilul va
plecă capul înapoi, fiind sprijinit de asistentă. Aceasta va asigura la nevoie iluminarea cavității
bucale cu ajutorul unei lămpi.

29
 Prin examinarea tonicității musculare se va decela stare de hipotonie sau hipertonie a
musculaturii.
Pentru examinarea organelor intratoracice, copilul va fi așezat în poziție șezând pe
masa de examinare, fiind sprijinit de asistentă. După terminarea feței anterioare și laterale a
toracelui, examinarea va continua în poziţie șezând.
Examinarea organelor abdominale asistenta va menține copilul în decubit dorsal, cu
brațele întinse și relaxate de-a lungul corpului și membrele inferioare îndoite din genunchi,
pentru a relaxa musculatura abdominală. În această fază a examinării, copilul trebuie liniștit ,
căci plânsul încordează musculatura peretelui abdominal , făcând imposibil palparea
organelor. În acest scop este bine dacă se dau în mâna copilului jucării atractive pentru ai
distrage atenția.
Pentru delimitarea matităţii ficatului şi a splinei, asistenta va întoarce copilul, la
cererea medicului, în decubit lateral stâng, respectiv drept, aducând în acelaşi timp mâna la
ceafă.
La examinarea echilibrului și a motricității membrelor, ea va ajuta copilul pentru a se
ridica din pat și îl va sprijini în timpul mișcărilor pe care medicul i le va cere.
Servirea spatulei linguale la momentul examinării cavității bucale, a ciocanului de
reflexe, aplicarea tensiometrului pe braţul bolnavului, ajutorul dat la îmbrăcarea şi
dezbrăcarea copilului, deservirea medicului cu instrumentar, manipularea sursei de lumină,
toate acestea trebuie executate la momentul oportun, exact atunci când medicul are nevoie de
instrumentele, manoperele sau mişcările respective.
Din acest motiv asistenta trebuie să cunoască bine ordinea cronologică a unui examen clinic.
După terminarea examinării clinice, bolnavul va fi aşezat în pat, în poziţia preferată de
el, dacă specificul bolii nu impune o altă poziţie.
Asistenta observa şi este obligată să consemneze aspectul general, înălţimea,
greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a bolnavului.
Ea vă urmării necesităţile pacientului, manifestările de dependenţa în vederea satisfacerii
acestora.

Măsurarea înălţimii şi greutății

Obiectivele procedurii:
· Stabilirea greutăţii pacientului pentru aprecierea stării de nutriţie şi a reţinerii apei în
organism;

30
 · Aprecierea raportului dintre înălţime şi greutate.
Pregătirea materialelor:
· Cântar copii
· Pediometru / Statimetru
· Carnet pentru notarea valorilor
Pregătirea pacientului:
1. psihică
· Se explică copilului/însoţitorul copilului necesitatea măsurătorii şi se stabileşte
împreună ora potrivită în cursul dimineţii
2. fizică
· Se ajuta pacientul/copilul să se dezbrace de pijamale
· Se explica pacientului să nu mănânce,să urineze şi să elimine scaunul înainte
· Se instruieşte pacientul să stea cu călcâiele lipite de tijă antropometrului

Efectuarea procedurii:

a). Măsurarea înălţimii:

Ø pentru sugari se folosește pediometru: este un planșeu gradat în centimetri, care
are o extremitate fixă și una mobilă( cursor).
· Sugarul este așezat în decubit dorsal;
· O persoană fixează corpul copilului cu vertexul tangial la extremitatea fixă, cu o
mână se imobilizează genunchi în extensie, iar cu cealaltă mână, aduce cursorul
tangent la plantele picioarelor.
· Ridică apoi picioarele , menținând cursorul imobil și citește lungimea.

Ø pentru copii mai mari se folosește statimetrul astfel:

· Se aşează copilul în picioare cu spatele la tija şi sub cursorul taliometrului
· Se roagă copilul să stea cu spatele drept şi cu călcâiele lipite de tijă taliometrului
· Se coboară cursorul până la capul copilului și se citeşte pe tija gradaţia înălţimi, şi se
notează în foaia de observaţie

b). Măsurarea greutăţi:

Pentru sugar:

31
Sugarul se cântărește cu cântare speciale pentru sugari , astfel:
· Se face ţara cântarului, apoi se acoperă suportul de plastic cu un prosop sau scutec și
se determină greutatea acestuia.
· Apoi se pune sugarul dezbrăcat în decubit dorsal(sugarul mic) sau semișsezândpentru
sugarul mare, ţinându-se de marginile suportului .
· Se aşteaptă să se liniștească, apoi se determină greutatea prin mișcarea cursorului.

Pentru copii mai mari, astfel:

· Se aduce balanţa în echilibru şi se imobilizează acul indicatorului închizând braţul
balanţei
· Se verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile:- Bolnav nemâncat,vezica urinară golită,
scaun eliminat
· Se aduc cele două cursoare pentru kg. şi grame aproape de greutatea estimată a
pacientului
· Se roagă pacientul să urce pe cântar
· Se decide braţul (tija balanţei) se mişca cele două cursoare (cursorul) până acul se
stabileşte din nou la zero
· Se fixează scara cursorului se roagă pacientul să coboare
Îngrijirea pacientului:
· Se conduce pacientul la pat (dacă este nevoie)
· Se ajuta să se aşeză în pat
Notarea procedurii:
· Se notează valorile înălţimii şi greutăţii în foaia de observaţie în cm , respectiv kg
· Se precizează dacă din diverse motive nu pot fi îndeplinite condiţiile

III.3. Asigurarea igienei corporale și generale

Copilul cu diaree acută va fi internat în secţia de pediatrie/ infecțioase, într-un salon

bine aere sit şi luminat, cu o temperatură de 20-22ºC, în care să fie un pat şi pentru mama,
pentru ca la această vârsta copilul se internează cu însoţitor. Dacă este posibil este bine ca în
salon să existe şi baie pentru a evita deplasarea copilului pe hol şi în acest fel şi contactul cu
alţi copii.

32
 Lenjeria de pat se va schimba de două ori pe zi şi la nevoie, iar cea de corp ori de câte
ori transpira sau se murdăreşte.
În primele zile cât are febră se va evita baia generală, toaleta se va efectua pe regiuni
urmând ca atunci când copilul este afebril şi la indicaţia medicului să se facă baie la duş.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu muşamaua şi aleza în
funcţie de regiunea pe care o spălam.
Se va asigura copilului un climat psihologic liniştit, evitându-se discuţiile cu voce tare,
iar vizita aparţinătorilor se va face în grupuri.

III.4 Pregătirea, asistarea și efectuarea recoltărilor de produse biologice și patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează

simptomatologia bolii, reflecta evoluţia acesteia şi eficacitatea tratamentului aplicat,
semnalează apariţia unor complicaţii.
Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea cazurilor. Acesta
trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor
produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a evita
înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării şi
comportamentul său pentru reuşita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă
adecvată, repaus la pat şi aşezarea lui în poziţia necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului
recoltat. Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la
laborator
cât mai repede şi în starea în care au fost eliberate din organism.
La boala diareică acută, înainte de a începe tratamentul cu antibiotice se face :
v Coprocultura cu antibiograma
v Ionograma

v Recoltarea materiilor fecale pentru coprocultură

Definiţie: Cultivare şi identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenţi în
materiile fecale.
Scop:
· Examinarea macroscopică, biochimică, bacteriologica şi parazitologica

33
 · Stabilirea diagnosticului bolilor infecţioase gastrointestinale
· Depistarea persoanelor purtătoare de germeni patogeni
Materiale necesare:
· Materiale pentru toaleta perineală(apă călduță, săpun, scutec curat )
· Mușama, aleză
· Recipient de colectare a materiilor fecale
· Coprocultor de unică folosință
· Pungă pediatrică specială pentru copii mici
· Sonda Nelaton nr. 14-16 sterila pentru sugar
· Seringa de unică folosinţă de 10 ml
· Mănuşi de unică folosinţă
· Prosop de hârtie igienică
· Formular de recoltare
Figura 8.
Pregătirea pacientului:
psihică:
· se informează pacientul său / şi familia despre procedura pentru a obţine
· colaborarea şi pentru a preveni o eliminare necorespunzătoare
· se obţine consimţământul informat
fizica:
· se asigura intimitatea pacientului
· se efectuează toaleta perineală se curăță toaleta perineală, zona genitală cu apă și
săpun
· se recomandă golirea vezicii urinare pentru a nu se contamina proba.

Efectuarea procedurii:
La copiii mari se utilizează coprocoltoare de unică folosință. Din scaunul emis
spontan, defecat în vase sterile, se recoltează copro cultor cu mediu de cultură cu ajutorul unei
linguriţe fixată la capac. Se aleg porţiunile din scaun cu mucus,sânge, puroi, când acestea
lipsesc se recoltează boluri de fecale din 2-3 locuri diferite. Coprocultura este etichetată corect
cu nume, prenume, și se trimite la laborator.

Notarea procedurii:

34
 · Procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri
· Dată, felul examenului
· Numele persoanei care a recoltat

v Recoltarea BIOCHIMIE, VSH, HLG

Obiectivele procedurii:
· Recoltarea sângelui pentru biochimie: Determinarea componentelor biochimice ale
sângelui în vederea aplicării masurilor competente în timp util în cazul modificărilor
patologice
· Recoltare VSH: determinarea rapidităţii cu care se produce sedimentarea (aşezarea
progresivă) a hematiilor pe fundul eprubetei din sângele necoagulabil lăsat în repaus.
· Recoltare HLG: efectuarea diagramei sângelui prin care se determina: Hb, Ht,
elementele
figurate, formula leucocitara.

Pregătirea materialelor:
· Tava medicală/cărucior
· Holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc
· Vacuette: cu capac roşu – biochimie, negru – VSH, mov –
HLG ;
· Biochimie : fără anticoagulant
· VSH: anticoagulant soluţie citrat de Na 3,8% - 0,4ml + 1,6
ml sânge sau tub vacuette cu anticoagulant steril (capac
negru)
Figura 9.
· HLG: flacon cu EDTA (cristale, anticoagulant) sau vacutainer cu EDTA (cu capac
mov )
· Soluţie dezinfectantă (alcool); tampon de vată, garou, tăviţa renală
· Mănuşi de cauciuc de unică folosinţă, muşama, aleză
Pregătirea pacientului:
Psihică
· Se informează şi se explica pacientului procedura
· Se obţine consimţământul informat

35
 · Se încurajează şi susţine pacientul
Fizică
· Se atenţionează pacientul/însoţitorul copilului să nu mănânce cel puţin 12 ore şi să
stea în repaus fizic la pat
· Se verifică dacă au fost respectate recomandările
· Se poziţionează pacientul în decubit dorsal cu mâna sprijinită ca pentru puncte
venoasa
· Se alege vena cea mai proeminentă
Efectuarea procedurii:
prin metoda vacuette
· Se spală mâinile/dezinfectează/se îmbrăca mănuşile de protecţie
· Se montează acul dublu la holder prin înşurubare
· Se îndepărtează cauciucul de pe ac - partea
superioară
· Se aplică garoul
· Puncţionăm vena
· Garoul se - menține pentru biochimie
- fără stază VSH , HLG
· Se fixează tubul vacuette destinat recoltării
Figura 10.
· Umplem până la semn recipientul cu sânge
· Se retrage acul după aplicarea tamponului cu alcool
· Se exercita o presiune asupra tamponului de 2- 5'
· Se omogenizează lent vacutainerul la VSH; HLG, cu excepţia biochimiei
· Se așează în stativ.

Îngrijirea pacientului:
· Se aşează pacientul în poziţie comodă
· Se aplică un plasture peste tampon
· Se verifica locul puncţiei
· Se observa faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului
Notarea procedurii:

36
 · Data şi ora recoltării
· Se notează eventualele manifestări ale pacientului
Pregătirea produsului pentru laborator:
· Se etichetează recipientul tubului vacuette
· Se completează fişa de laborator
· Transportam imediat produsul la laborator
Evaluarea eficacităţii procedurii:
Ø Rezultate aşteptate/dorite:
· Puncţia se desfăşoară fără incidente
· Pacientul exprima stare de confort
· Sângele nu se coagulează şi nu se hemolizeaza, nu apare hematom
Ø Rezultate nedorite:
· Perforarea venei şi apariţia hematomului
· Pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotimie
· Se produce coagularea sângelui
· Se produce hemolizarea sângelui
· Verificam dacă s-a respectat raportul dintre sânge şi anticoagulant, dacă
s-au respectat condiţiile de recoltare

III.5 Participarea asistenţei medicale la explorările paraclinice

Ecografia: Ultrasonografia este examinarea neinvaziva pentru vizualizarea structurilor

din ţesuturile moi ale corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către
ţesuturi.

Pregătirea materialelor:
· Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul
· Prosop textil sau din hârtie
· Foaia de observaţie a pacientului său biletul de
trimitere (când examenul se face ambulator).

Pregătirea pacientului:
psihică: Figura 11.

37
 · se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului
· se prezintă avantajele şi dezavantajele
· se obţine consimţământul informat
fizica:
· nu necesită pregătire specială
· Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la nevoie se sedează.
· Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitata de medic în funcţie de organul
examinat
· Se supraveghează copiii să stea nemişcat în timpul examenului
· Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării
· Se transporta la salon dacă este spitalizat
Notarea procedurii:
· Se botează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se completează în
buletinul de examen
· Nursa notează examenul în planul de îngrijire şi dacă este necesară repetarea acestuia
(la cât timp).
Evaluarea procedurii:
· Rezultate dorite: Forma dimensiuni, poziţie, structura şi funcţii normale
· Rezultate nedorite: Imagini neconcludente în ecografia abdominală dacă s-au făcut
examinări cu Bariu sau există zone hipo sau hiperecogene, modificări de formă,
volum,pozitiv.

III.6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative

Pacienta va sta în poziţia antalgică – decubit lateral, care să îi favorizeze diminuarea

durerilor abdominale. Repausul absolute la pat este indicat în funcție de evoluția simptomelor
şi a complicațiilor.
Se va servi olița la pat ori de câte ori este nevoie, asistenta va urmări scunele
defecatiei, diureza.

III.7. Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative

38
 Asistenta supraveghează copilul, va măsura funcţiile vitale puls, respirație,
temperatură, tensiune arterială, diureza, scaun, aspectul tegumentelor şi mucoaselor şi se vor
nota în foaia de observaţie.
Se urmăreşte zilnic şi se preciza potenţialul infecţios al copilului şi se iau măsuri de
prevenire a comunicaţiilor, se supraveghează respectarea regimului igieno-dietetic
recomandat, va înregistra dacă respiraţia este modificată, cu salturi sau dacă se face cu
dificultate.

a). Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientului, fiind

indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare verde,pentru fiecare linie orizontală
considerându-se o respiraţie/min.
Valorile normale a respiraţiei sunt :
· la nou-născut 30-50 respiraţii / minut
· la 2 ani 25-35 respiraţii / minut
· la adulţi 16-18 respiraţii / minut
· la vârstnici 15-25 respiraţii / minut

b). Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de

căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice. Se măsoară cu termometrul în axila,cel mai
frecvent la adult şi copilul mare , iar la copii mici rectal. Se notează în foaia de temperatură cu
creion albastru,pentru fiecare linie a foii se socotesc doua diviziuni de grad.
Valorile temperaturii :

· normale 36-37,8°C
· subfebrilă 37-38°C
· febră moderată 38-39°C
· febră ridicată 39- 40°C
· hiperpirexie peste 40°C

Pregătirea materialelor:
- În funcţie de calea aleasă pentru mutare( bucală, axială, rectală, vaginală), se pregăteşte pe o
tavă medicală:
· Termometru electronic

39
 · Lubrifiant dacă se foloseşte calea rectala
· Mănuşi de unică folosinţă, comprese de tifon
· Culoare albastră (creion, pix, cariocă)
· Foaie de temperatură (f.t.)
· Caiet de notari personale
· dezinfectant
Pregătirea pacientului:
· psihică:- Se explica procedura pacientului pentru a obţine colaborarea să
· fizica:- Se aşează pacientul în poziţia cea mai adecvată caii utilizate pentru măsurarea
temperaturii corporale în decubit dorsal

Efectuarea procedurii:
Metoda axilară:
· Se spală mâinile
· Se spală şi se şterge termometrul dacă a fost ţinut în soluţie dezinfectantă
· Se scutura termometrul pentru a coborî mercurul sub 36ºC
· Se plasează bulbul termometrului în centrul axilei
· Se apropie braţul pacientului de trunchi şi se flectează antebraţul pe torace
· Se menţine termometrul în axila 10 minute
· Se îndepărtează termometrul, se citeşte gradaţia şi se înregistrează grafic în foaia de
temperatură
· După folosire termometrul se spală, se clăteşte, se şterge şi se introduce în suportul
special
· Se spală mâinile.
· Se înregistrează temperatura în foaia de temperatură

c). Pulsul are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsaţii/min,se obţine prin
comprimarea arterei radiale pe un plan osos şi se notează în foaia de temperatură cu un creion
roşu,o linie orizontală corespunzând la 4 pulsaţii
Valorile normale a pulsului sunt :
· la nou-născut 130-140 pulsaţii / minut
· la copil mic 100-120 pulsaţii / minut
· la adult 90-100 pulsaţii / minut

40
 · la vârstnic 80-90 pulsaţii / minut
· la vârstnic 80-90 pulsaţii / minut

d). Tensiunea arterială – reprezintă presiunea exercitată asupra pereților arteriali a

sângelui care pleacă de la inimă. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul
tensiometrului.Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare roşie, pentru fiecare
linie orizontală a foii de temperatura se socotesc 10 mmHg.
Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de
contracţii a inimii, rezistenta determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt : -

· la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg

· la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg

· la copil şi la adolescenţi 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg

· la adult 115/140-75/90 mmHg

· la vârstnici >150/>90 mmHg

e). Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric.

Pentru măsurarea diurezei urina se corectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice,
gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apa distilată.
Colectarea se începe dimineaţa la o anumită oră şi se termina a doua zi la aceeaşi oră. Pentru
prevenirea fermentaţiei se vor adăuga la urina cristale de timol.
Diureza se notează în foaia de temperatură prin măsurarea pătrăţelelor
corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective. Spaţiul dintre două linii orizontale a foii
de temperatură corespunde la 100 ml de urină.
Cantitatea de urină eliminata în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

f). Urmărirea scaunului

Scaunul (materiile fecale) – resturile alimentelor supuse procesului de digestie şi
eliminate din organism prin anus, prin actul defecaţiei.
Scopul: obţinerea de informaţii necesare pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea
evoluţiei bolilor tubului digestiv şi glandelor anexe acestuia.
Urmărirea tranzitului intestinal se face prin: observarea caracterelor scaunelor şi
notarea scaunelor în foaia de temperatură.

41
 Elemente de observaţie:
a) Frecvenţa
· valori normale 1-2 scaune/zi;
· valori patologice: - 3-6 scaune/zi - diaree (enterite şi enterocolite);
- 20-30 scaune/zi – sindrom dizenteric;
- scaun la 2-4 zile – constipaţie;
· suprimarea completă a eliminării fecalelor şi a gazelor – ileus.
b) Orarul
· valori normale – ritmic, la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa după sculare;
· valori patologice – pierderea orarului obişnuit al evacuării: constipaţie habituală sau
diaree.
c) Cantitatea
· valori normale – zilnic, 150-200 g de materii fecale;
· valori patologice: - mărită (afecţiuni ale pancreasului, ale colonului, diareele
gastrogene de natura aclorhidrica);
- poate ajunge la câteva kilograme (anomalii de dezvoltare a
colonului);
- redusă (în constipaţie);
- foarte redusă de numai 10-15g (dizenterie).
d) Consistentă
· valori normale - consistenta păstoasa, omogena;
· valori patologice: - consistenta uscată, crescută (constipaţie);
- consistenta scăzută (scaune moi), în diaree;
- lichidă, apoasa în special după purgative saline;
- consistenta neomogenă (scaun solid, dur, urmat de o cantitate de
scaun semilichid sau lichid).
e) Forma
· valori normale – formă cilindrică cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabilă;
· valori patologice: - formă de panglica sau creion (în cancer rectal);
- filiforma (spasme ale regiunii anorectale);
- bile dure, de mărimea măslinilor (în constipaţia spastică);
- masa fecaloida abundentă (constipaţie atonă);

42
 - bile conglomerate, multiglobale (când materiile fecale au stagnat
mult timp în rect).

a) normal b) diareic

c) în constipaţia spastică d) în constipaţia atonă

Figura 12.
f) Culoarea
· valori normale – culoare brună;
· valori patologice culoare:
- galben-aurie (în diaree);
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului gros;
- mai închisă (în constipaţie); albicioasa ca argila (icterul mecanic);
- brun-închisă (icterul hemolitic);
- neagră ca păcură, moale şi lucios (în cazul unor hemoragii în porţiunea
superioară a tubului digestiv – melena);
- roşie (în cazul hemoragiilor din porţiunea inferioară a tubului digestiv).
g) Mirosul
valori normale – fecaloid;
valori patologice:
- acid (în caz de fermentaţie intestinală);
-fetid (în caz de putrefacţie);
-miros rânced, foarte pătrunzător (când se găsesc grăsimi nedigerate);
-foarte fetid (în cancerul colonului şi rectului).
h) Aspectul
· valori normale - aspect păstos-omogen;
· valori patologice - aspect de zeamă de pepene (în febră tifoidă);

43
 - de zeamă de orez (în intoxicaţii, lambliaza sau în holera).
i) Elemente patologice –
· mucus, puroi, sânge (în colite ulceroase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie);
· resturi de alimente nedigerate (în pancreatite cronice);
· grăsimi nedigerate
· paraziţi intestinali.
Cazurile vor fi imediat raportate medicului.
j) Notarea scaunelor:
· valori normale – scaun normal ( I );
· valori patologice: moale (/);
diareic (–);
mucos (X);
cu puroi (P);
cu sânge (S) în creion roşu;
grunjos (Z).

III.8. Alimentația copilului cu diaree acută

Pe prin plan în tratamentul diareilor este corectarea pierderilor de lichide și electroliţi.

Aceasta se realizează prin consumul de lichide – ceaiuri neîndulcite, apă plată, zeamă de
orez , supă de morcovi. Utilă este adăugarea de sărurilor de rehidratare care se găsesc în
farmacii, în pliculețe cu dozaj corespunzător.
De multe ori, cu un regim alimentar corespunzător, diareea se vindecă în câteva zile.
Regimul alimentar este bazat pe lapte praf special, orez, brânză proaspătă, mere coapte, supă
de zarzavat strecurată, carne fiartă. Se mai poate alimenta cu diverse rețete care au această
bază cum ar fi: pilaf de morcovi cu pui, ciorbiță de vacă cu orez, pilaf cu perişoare de pui, măr
copt cu orez, banană cu orez cu / fără brânză de vaci, supă pui cu paste.
Sunt excluse legumele și fructele crude, lactatele și prăjelile. Regimul trebuie menținut
2-3- zile după dispariția simptomelor.

III.9. Participarea asistenţei medicale la efectuarea tratamentului

44
 Administrarea medicamentelor la copii este o muncă de răspundere și cere o mare
conștientizare din partea asistentei. Sugarul și copilul mic nu știu să vorbească, deci nu poate
reclama neprimirea la timp a medicamentelor prescrise.
La vârsta preșcolară, copilul refuză de multe ori luarea medicamentelor, neînţelegând
încă rostul lor. Pentru a combate a combate rezistența acestor copii, asistenta trebuie să
intervină hotărât, dar calm și cu multă răbdare. Copii mai mari pot fi mai ușor convinși despre
necesitatea medicației.
Administrarea medicamentelor trebuie făcută în mod obligatoriu de către asistentă
personal. Nu se admite sub nici o formă antrenarea însoțitorilor sau a copiilor mai mari în
această muncă.
Dozele pentru medicaţia cu antibiotice sunt stabilite de medic în funcţie de vârsta
sugarului , greutatea să , forma clinică a bolii şi eventualele complicaţii ce pot apare .
Recoltarea pentru coprocultura se face înainte de administrarea antibioticelor.

De obicei se începe cu un chimio terapeutic pe cale orală:

v furalizadon 8-10 mg/kg/zi în 3 prize timp de 3-5-7 zile
v biseptol 6-8 mg/kg/zi în 2 prize, timp de 3-5-7 zile.

Dintre antibioticele mai folosite sunt:

v ampicilina 100-200 mg/kg/zi în 4 prize timp de 3-5-7 zile;
v amoxacilina 50 mg/kg/zi în 4 prize , timp de 3-5zile.

Tratament adjuvant și simptomatic:

v rehidratarea copilului prin perfuzie intravenoasă cu: Glucoză, ClNa 9 %
v eubioticele intestinale: biotic, linex, care favorizează dezvoltarea florei intestinale
v absorbante, de tipul Că carbonic
v antitermice: aspirină, panadol
v meteorism: smecta
v vărsături: fenobarbital, metroplocramid
v colapsul se va combate prin rehidratare
Smecta în doza de 1,5 g, de 1-2 ori pe zi, timp de trei zile, îl consideram un tratament
simptomatic util în diareele acute la sugar şi copilul mic

45
 Probioticele, bacterii care să recolonizeze intestinul cu flora bacteriană saprofită, ar
scurta evoluţia diareei. Nu sunt recomandate de rutină, ci ca o terapie alternativă. Probioticele
s-au dovedit utile în tratamentul diareii călătorilor şi diareea acută nespecifica la copil.

Hidratarea organismului prin perfuzie intravenoasă

Perfuzie = introducerea pe cale parenterală
(intravenoasa), picătură cu picătură, a soluţiilor
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica şi
volemica a organismului.
Scop:
· hidratarea şi mineralizarea organismului;
· administrarea medicamentelor la care se
urmăreşte un efect prelungit;
· alimentaţie pe cale parenterală figura13

Materiale necesare:
- trusa pentru perfuzat
-solutii medicamentoase prescrise
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o musama aleză;
- branulă
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;
Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea

46
unde va fi introdus perfuzorul

- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este
indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de
nimic pentru a-l pastra steril

- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate

- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu
mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa
curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie .
- se atasează la stativ

- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la

47
ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului

- se explica bolnavului necesitatea tehnicii.

-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si
pronatie.
Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese cu ajutorul branulei
-se verifica pozitia branulei in vena,
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la branulă.

se fixează cu canulaplast
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea

flacon cu substanta medicamentoasa,
incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se
inchide prestubul pentru a impiedica
patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul
de perfuzie la noul flacon.

48
 Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare
trebuia sa se petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se
regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in
directia axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu
romplast.
Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)
- Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
- Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
- Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml

III.10. Educația pentru sănătate și profilaxia bolii diareice acute

Educația sanitară constă în prevenirea tuturor bolilor ce se pot răspândi pe cale

aeriană, acvatică sau orală(picăturile Pfluge).
Profilaxia poate fi:
profilaxia primară – este cea care urmărește prevenirea apariției bolii. Acest tip de profilaxie
se poate face prin:
combaterea factorilor de risc implicați în apariția BDA;
urmărirea clinică și paraclinică la primul semn.
Profilaxia secundară se face după diagnosticul bolii și are ca scop prevenirea reapariției
sechelelor şi a recidivelor.
Cadrele medii sanitare trebuie să facă o profilaxie a celor mai răspândite boli digestive
în rândul populaţiei pentru a preîntâmpina apariţia acestora.
Reguli respectate în profilaxia bolilor digestive
· respectarea principiilor de igiena generală
· evitarea stresului care stă la baza multor afecţiuni digestive

49
 · regimul alimentar este un factor foarte important şi constă în mese regulate, evitarea
consumului de alimente fierbinţi sau reci, evitarea abuzului sau deficitului alimentar
· asigurarea unui tranzit intestinal normal
· asanarea focarelor de infecţie dentară prin control stomatologic periodic
· evitarea consumului de medicamente fără prescripţia

Educaţia sanitară a copilului cu diaree acută

· respectarea regimului igieno-dietetic
· controlul coproculturii la două săptămână, 1 lună şi două luni
· evitarea consumului de alimente din comerţ sau preparate insuficient
· păstrarea produselor alimentare la rece (temperatură mai jos de +6 grade C).
· nu se admite păstrarea îndelungată a hranei pentru copii de vârsta fragedă (până la 3
ani), trebuie consumata imediat după preparare
· folosirea apei potabile necontaminate( o metodă de dezinfectare a apei este fierberea
timp de 1-3 minute);
· spălarea mâinilor copilului înainte şi după masa cu apa caldă şi săpun
· toaleta riguroasă a regiunii anale
· igiena mâinilor se menţine şi prin întreţinerea unghiilor,care vor fi tăiate cât mai scurt
· spălarea fructelor şi legumelor înainte de a fi consumate
· respectarea orelor de somn,
· necesitatea luării în evidenţă de către medicul de familie şi a prezentării la control în
caz de reapariţie a simptomatologiei digestive.
Părinții ai căror copii au diaree trebuie să prevină diseminarea infecției la frații mai
mari , dar și la ei însuşi. Spălarea frecventă a mâinilor, schimbarea corectă a scutecelor,
izolarea copiilor sunt câteva din metodele de prevenție.
Spălarea mâinilor este esențială și foarte
eficientă în prevenirea diseminării infecției. De
preferat, maşinile trebuie spălate cu apă din
abundență și săpun antibacterian, timp de 15-30 de
secunde. Copii mici vor fi supravegheaţi şi învăţaţi
totodată să-și facă o igienizare corectă. O atenție
specială trebuie acordată unghiilor, zonelor dintre
degete și articulaților radiocarpiene. Figura 13

50
Clătirea se face cu apă din abundență, iar uscarea , de preferat cu un prosop de unică folosință.
Dezinfectantele pe bază de alcool sunt o alternativă bună, în cazul în care apa și săpunul nu
sunt la îndemână. Mâinile se vor spăla după schimbarea scutecului sau după contactul cu
orice obiect murdar de fecale, înainte și după prepararea mesei, după mersul la toaletă, după
ducerea gunoiului sau strângerea lenjeriei murdare, după atingerea animalelor, dar și după
suflarea nasului și după strănut.

III.11. Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotărî momentul externării copilului când acesta nu mai
necesita o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu.
Asistenta va pune la dispoziţia medicului documentele copilului necesare formulării epicrizei
şi completării biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.
Asistenta va anunţa familia copilului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca
copilul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o îmbrăcăminte
corespunzătoare anotimpului.
Va aprofundă cu copilul (însoțitorul) indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în
biletul de ieşire. Asistenta va conduce copilul la mesire unde îl lăsa în grija familiei.
Externarea pacientului cuprinde:
a) pregătirea documentaţiei necesare pentru medic
b) instruirea familiei privind externarea
c)pregătirea psihică şi fizica a însoțitorului pentru externare, instruirea familiei privind
regimul igieno-dietetic, respectarea tratamentului prescris de medicul curant.

51
Capitolul IV. Dosar de înregistrare a bolnavului cu boala diareică acută

PLAN DE ÎNGRIJIRE
I. Date fixe
- Numele şi prenumele : A.M.
- Naţionalitatea: română
- Limbă vorbită:română
- Religia: ortodoxă
- Vârsta: 2 ani
- Sex: feminin
- Greutate : 13 kg
- Deficienţe: consumator de dulciuri și sucuri acidulate
- Înălţimea: 105 cm
- Diagnostic : Diaree acută
ÎI. Date variabile
- Domiciliul : Alba Iulia, bd-ul transilvania, bloc 62, etaj 7, ap. 44
- Ocupaţia: preşcolar
- Echipa de susţinere: părinţii şi fratele

III. Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 2 ani, se prezintă la serviciul de urgență UPU Alba,
acuzând febră (38,0C), scaune lichide 5/zi, durere abdominală, inapetență, stare generală alterată.
Pacienta este internata de urgență pe secția de Pediatrie; pentru investigațiile de rigoare și tratament
de specialitate.

IV. Anamneza asistentei medical: Pacienta în vârsta de 2 ani se internează în data de 21.03.2017,
ora 9 pe secția Pediatrie. Din discuțiile purtate cu aparținători, reiese că boala a debutat în urmă cu
48 de ore prin dureri abdominale, scaune diareice 4 /zi, inapetență.
La internare starea pacientei este alterată.

V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale: rubeolă

52
 - Antecedente personale fiziologice: internării repetate cu infecții respiratorii acute
- Antecedente personale patologice
- Condiţii de viaţă şi muncă : bune
- Comportament faţă de mediu: disconfort datorită durerilor abdominale

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară : Pacienta prezintă o stare de anxietate .

Data 21.01
Nevoia fundamentală / Anul 2017
nivelul de dependenţă
21 22 23
Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie 1 1 1
Nevoia de a bea şi a mânca 3 2 1
Nevoia de a elimina 3 2 2
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura 3 2 1
Nevoia de a dormi şi a se odihni 2 2 1
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1 1 1
Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale 3 2 1
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 2 1 1
Nevoia de a evita pericolele 1 1 1
Nevoia de a comunica 1 1 1
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a
1 1 1
practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 1 1 1
Nevoia de a se recrea 3 2 1
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea 1 1 1
TOTAL 25 20 15
moderată

moderată

moderată

NIVEL DE DEPENDENŢĂ

53
Plan de îngrijire nr. 1

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
Proces infecţios - - scaune diareice Alterarea nevoi de a elimina ,
rotavirus - accelerarea datorită procesului infecțios
3) Nevoia de a
tranzitului manifestat prin scaune
elimina
intestinal diareice multiple , meteorism
- meteorism
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- Evaluarea defecației, a Administrez la indicația
ritmicității eliminărilor, a medicului :
consistenţei materiilor fecale PEV I:
și mirosului și notarea în F.O. Glucoză 5% - 150 ml i.v;
- Depistarea elementelor KCl 45% - 6 ml i.v;
patologice( sânge , puroi, Glucoză 10% - 120 ml i.v;
mucus) Ca gluconic 10% - 3 ml i.v
Pacienta prezintă
Pacientul să - Alimentaţia hidrică în
o ușoară
prezinte un primele 24 de ore, cu ceai PEV II:
ameliorare ,
tranzit intestinal neîndulcit de mentă, coarne. Glucoză 5 % - 400ml i.v;
având un scaun
normal - Respectarea cu strictețe a Ser fiziologic - 180 ml i.v ;
semi moale
regulilor de igienă și de KCL – 6ml i.v;
muco - grunjos.
prevenire a transmiterii
infecției nosocomiale
Recoltez sânge pentru
ionograma, HLG; VSH
Examen de
Coprocultura și
coproparazitologic

54
 Nevoi fundamentale Manifestări de
Surse de dificultate Diagnostic de nursing
deficitare dependenţă
Alterarea nevoi de a-ți
7) Nevoia de a-şi menține menține temperatura în
Febra moderată
temperatura în limite Proces inflamator limite normale datorită
38⁰C
normale procesului inflamator
manifestată prin febra
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- Monitorizarea temperatura
T=37,8⁰C
- Supraveghez manifestările de
deshidratare, aspectul tegumentelor,
diureza,
- Aerisirea camerei și păstrarea unei
Pacientul să temperaturi ambientale de 20-21⁰C Administrare de
prezinte - Aplicarea de comprese reci pe antitermice :
Pacienta
temperatura frunte; - Panadol 120 mg/5
prezintă
corporală în - Efectuarea împachetărilor în cazul ml 3x4ml/zi per oral
subfebrilitate
limite normale în care temperatura depăşeşte 39 C - Algocalmin 1g /
37,8⁰C
în și nu scade la medicamente 2ml :
1-2 zile - Schimb lenjeria de corp și pat , ori 0,4ml +5 ml S.F. i.v.
de câte ori este necesar
- Administrare de lichide
- Anunțarea medicului asupra
temperaturii pacientului și a
modificărilor ce apar;
- observ

55
 Nevoi
Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate Diagnostic de nursing
dependenţă
deficitare
Alterarea nevoi de a bea și a
- Dezechilibru mânca , datorită dezechilibrului
metabolic metabolic, manifestat prin greață,
2) Nevoia de a bea și
- Greaţă, vărsăturilor, inapetență.
a mânca
- Durere - Vărsături
abdominală, proces - Inapetenţă
infecţios
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- servesc pacientă la pat, și
când aceasta nu poate , o Administrez la indicația
ajut să se alimenteze medicului: Pacienta nu
Pacientul să nu - Alimentaţia hidrică în - antiemetice : reuşeşte să se
mai prezinte primele 24 de ore, cu ceai Metoplocramid – 0,2 alimenteze
greață și vânturi neîndulcit de mentă, ml i.v. corespunzător, iar
în termen de 24 coarne. - pansament gastric: frecvenţa şi
de ore - Calculez necesarul caloric Arnetin 0,5ml i.v - intensitatea
Să fie echilibrat corespunzător vârstei, Ser fiziologic – 80 ml vărsăturilor a
hidroelectric adăogând 13% pentru p.e.v.; scăzut.
fiecare grad de - săruri minerale :
temperatură, peste 37⁰C Hidrasec

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a se mișca
și a avea o bună postură,
4) Nevoia de a se mişca
- Durere datorită dureri abdominale,
şi a avea o bună postura - poziție antalgică
abdominală manifestată prin poziție
antalgică
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacientul mai
Pacienta să aibe - ajut pacienta să schimbe poziția - administrez la prezintă o ușoară
o postură și să găsească alte poziții antalgice indicația medicului durere abdominală
adecvată pentru a evita apariția escarelor; antispastice: NoSpa și revine la poziția

56
 - administrez ceai anti colic: baby
calm 0,5 ml x2/zi i.v antalgică

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a recrea
- disconfort - Lipsă de interes datorită colici abdominale,
13) Nevoia de a se abdominal, față de activități scaune multiple manifestată
recrea - scaune multiple recreative prin lipsă de interes față de
activități
recreative
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- explorez ce activității recreative îi Administrare la
produc plăcere; indicaţia
- planific activități recreative cu medicului: Pacienta se
pacienta - antispastice: integrează greu
Pacienta să
- integrez pacienta într-un colectiv cu NoSpa 0,5 ml într-un colectiv și
practice
aceleași preferinţe x2 /zi i.v. refuză să practice
activități
e recreative - antiemetice: activităţi recreative
recreative
Metoplocramid
0,2 ml x 2/zi i.v.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a dormi
- Colica datorită colici abdominale,
5) Nevoia de a dormi și a - Somn inter
abdominală, diaree manifestată prin somn
se odihni rupt , stare
- Diaree întrerupt, stare generală
generală alterată
alterată
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- Întocmesc un program de
odihnă corespunzător Administrez
Pacientul să organismului; antispastice : Pacienta pacienta
prezinte somn - Asigur linişte în salon; No-spa – 0,5 nu se mai trezeşte
corespunzător - Învăţ pacienta să practice mlx2/zi i.v , în timpul nopții
cantitativ și tehnici de relaxare.
calitativ

57
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a fi curat,
îngrijit, de a - și proteja
8) Nevoia de a fi curat, - iritație la nivelul
tegumentele și mucoasele,
îngrijit, de a - și proteja anusului și a
- scaune diareice datorită scaunelor
tegumentele și tegumentelor
diareice ,manifestată prin
mucoasele perineale
iritație la nivelul anusului și a
tegumentelor perineale.
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta să
- educ mama mama să facă toaleta Însoţitoarea ascultă
prezinte
zonei perineale după fiecare scaun aplicam unguente sfatul și eritemul
tegumente și
și să aplice creme protectoare fesier a dispărut
mucoase integre

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Pacienta nu
Pacienta nu prezintă
prezintă surse de Nevoia de a respire şi a avea
1) Nevoia de a respire şi surse de dificultate
dificultate în o bună circulaţie nu este
a avea o bună circulaţie în satisfacerea
satisfacerea deficitară.
nevoii
nevoii
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
măsor și notez în
Pacienta prezintă :
Pacienta poate - aerisesc salonul foaia de
TA=
să iți satisfacă - umidific aerul observație
P=
nevoia funcțiile vitale:
R=
independent TA, P, R

58
Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu
- Pacienta nu
prezintă
prezintă surse de
manifestări de
6) Nevoia de a se dificultate în Nevoia de a se îmbrăca şi
dependență
îmbrăca şi dezbrăca satisfacerea nevoi, dezbrăca nu este deficitară.
pentru această
datorită statusului
nevoie, este
de copil
ajutată de mamă
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate
Pacienta îşi
să îşi satisfacă - mă asigur că hainele pacientei
satisface nevoia
nevoia sunt curate
independent
independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a evita pericolele
prezintă surse de prezintă nu este deficitară
9) Nevoia de a evita dificultate în manifestări de
pericolele satisfacerea nevoii dependență
pentru această
nevoie
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate

Pacienta poate - Asigur condiții de mediu Pacienta îşi

să îşi satisfacă adecvate, pentru a evita pericolele satisface nevoia
nevoia prin accidentare independent
independent

59
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu Pacienta nu
prezintă surse de prezintă
dificultate în manifestări de
10) Nevoia de a satisfacerea nevoii , dependență Nevoia de a comunica nu este
comunica interacționează cu pentru această deficitară
mama, și rareori cu nevoie, căutare
copii intensă de
afecțiune
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- familiarizez pacientă cu mediul
ei ambient;
Pacienta poate Pacienta comunică
- ofer încredere și siguranță ;
să îşi satisfacă lejer și își exprimă
- Îi răspund cu calm și răbdare la
nevoia nevoile cu
fiecare întrebare;
independent îndrăzneală
- dau atenție pacientei și o întreb
cum se simte.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a acţiona conform
prezintă surse de prezintă propriilor convingeri şi
11) Nevoia de a acţiona
dificultate în manifestări de valori, de a practica religia nu
conform propriilor
satisfacerea nevoii , dependență este deficitară.
convingeri şi valori, de a
datorită statusul de pentru această
practica religia
copil . nevoie, urmează
sfatul mamei
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate - caut modalități de practicare a Pacienta poate să
să îşi satisfacă religiei își satisfacă nevoia
nevoia

60
 independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a fi preocupat în
prezintă surse de prezintă vederea realizării nu este
12) Nevoia de a fi
dificultate în manifestări de deficitară.
preocupat în vederea
satisfacerea nevoii , dependență
realizării
datorită statusul de pentru această
copil nevoie
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate
Pacienta poate să
să îşi satisfacă
- nu este cazul îşi satisfacă nevoia
nevoia
independent
independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Nevoia de a învăţa cum să-ţi
14) Nevoia de a învăţa păstrezi sănătatea nu este
- Urmează sfatul
cum să-ţi păstrezi - Satusul de copil deficitară
mamei
sănătatea

Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare

îngrijirii
Autonome Delegate
- identific obiceiurile și desprinderile
Pacienta poate greșite ale bolnavei Pacienta poate să
să îşi satisfacă - educ pacienta privind igiena îşi satisfacă nevoia
nevoia mâinilor independent
independent - efectuez demontaţii practice

61
Plan de îngrijire nr. 2

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
Alterarea nevoi de a elimina ,
datorită
3) Nevoia de a Proces infecţios -
- scaun semigrunjos procesului infecțios
elimina rotavirus
manifestat prin scaune
diareice
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- Evaluarea defecației, a Administrez la indicația
ritmicității eliminărilor, a medicului ,
consistenţei materiilor fecale - Probiotice: eubiotice
Pacientul să și mirosului și notarea în F.O. 2plicuri x 1/zi per oral
Pacienta
prezinte un - Depistarea elementelor - Săruri minerale :
prezintă un
tranzit intestinal patologice( sânge , puroi, Hidrasec ½ plic 2x1/zi .
scaun
normal mucus) Recoltez sânge pentru
normal.
- Respectarea cu strictețe a ionograma, HLG; VSH
regulilor de igienă și de Examen de urină ,
prevenire a transmiterii Coprocultura și
infecției nosocomiale coproparazitologic

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a-și
menține temperatura în
7) Nevoia de a-şi menține
- Febra subfebrilitate limite normale datorită
temperatura în limite - Proces inflamator
37,8⁰C procesului inflamator
normale
manifestată prin
subfebrilitate
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
-Monitorizrea temperatura la 4h, Administrare de
pacientul să - Aerisirea camerei și păstrarea unei antitermice : Pacienta
prezinte temperaturi ambientale de 20-21⁰C - Panadol 120mg/5 prezintă
afebrilitate în - Schimb lenjeria de corp și pat , ori de ml 3x1/zi per oral afebrilitate
termen de 24 h câte ori este necesar 36. 9C
- Administrare de lichide

62
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a bea și a
2) Nevoia de a bea și a mânca , datorită
- dezechilibru dezechilibrului metabolic,
mânca - Inapetență
metabolic manifestat prin inapetență.

Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare

îngrijirii
Autonome Delegate
Pacientul să nu - administrez la
- explorez preferințele pacientei
mai prezinte indicația
asupra alimentelor premise și
inapetență,să medicului
nepermise, Pacienta prezintă
își recapete Hidrasec 30mg
un apetit reluat,
pofta de ½ plic 2x1/zi per
- servesc pacientei alimentele la o acceptă alimente
mâncare , să fie oral
temperatură moderată,la ore regulate
echilibrat
și prezentate atrăgător.
nutrițional

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a se mișca
și a avea o bună postură,
4) Nevoia de a se mişca
- Durere datorită durerii abdominale,
şi a avea o bună postura - poziție antalgică
abdominală manifestată prin poziție
antalgică
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate

- ajut pacienta să stea confortabil; - administrez la Pacientul nu mai

Pacienta să aibe
- administrez ceai anti colici: baby indicația prezintă disconfort
o postură
calm, ceai de mentă medicului NoSpa abdominal
adecvată
0,5 ml i.v.

63
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Alterarea nevoi de a recrea
13) Nevoia de a se - stare generală datorită stării generale
- inactivitate alterate, manifestată prin
recrea alterată
inactivitate.

Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare

îngrijirii
Autonome Delegate
Administrare la
- explorez ce activității recreative îi indicaţia Pacienta se
Pacienta să medicului:
produc plăcere; integrează în
practice - antispastice:
- planific activități recreative cu colectiv și practică
activități NoSpa 0,5 ml
pacienta activităţi recreative
recreative 2x1/zi i.v

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Pacienta nu prezintă Pacienta nu Nevoia de a dormi și a se
surse de dificultate prezintă surse de odihni nu nu este afectată
5) Nevoia de a dormi și a
în satisfacerea dificultate în
se odihni
nevoii , datorită satisfacerea
statusul de copil nevoii
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacientul să
prezinte somn - Schimb lenjeria patului și mă asigur Pacienta îşi
corespunzător că este curată ; satisface nevoia
cantitativ și - Asigur linişte în salon; independent
calitativ

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Pacienta nu prezintă Pacienta nu Nevoia de a fi curat, îngrijit,
8) Nevoia de a fi curat,
surse de dificultate prezintă surse de de a - și proteja tegumentele
îngrijit, de a - și proteja
în satisfacerea dificultate în și mucoasele nu este afectată
tegumentele și
nevoii , datorită satisfacerea
mucoasele
statusul de copil nevoii
Obiectivele Evaluare
îngrijirii Intervenţiile asistenţei medicale

64
 Autonome Delegate

Pacienta să - educ mama mama să facă toaleta

prezinte zonei perineale după fiecare scaun și Pacienta îşi
tegumente și să aplice creme protectoare satisface nevoia
mucoase integre independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Pacienta nu
Pacienta nu prezintă
prezintă surse de Nevoia de a respire şi a avea
1) Nevoia de a respire şi surse de dificultate
dificultate în o bună circulaţie nu este
a avea o bună circulaţie în satisfacerea
satisfacerea deficitară.
nevoii
nevoii
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
măsor și notez în foaia de Pacienta prezintă :
Pacienta poate să iți
- aerisesc salonul temperatură funcțiile TA=
satisfacă nevoia
- umidific aerul vitale: P=
independent
R=

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu
- Pacienta nu
prezintă
prezintă surse de
manifestări de
6) Nevoia de a se dificultate în Nevoia de a se îmbrăca şi
dependență
îmbrăca şi dezbrăca satisfacerea nevoi, dezbrăca nu este deficitară.
pentru această
datorită statusului
nevoie, este
de copil
ajutată de mamă
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate
Pacienta îşi
să îşi satisfacă - mă asigur că hainele pacientei
satisface nevoia
nevoia sunt curate
independent
independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a evita pericolele
prezintă surse de prezintă nu este deficitară
9) Nevoia de a evita dificultate în manifestări de
pericolele satisfacerea nevoii dependență
pentru această
nevoie

65
 Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- Asigur condiții de mediu Pacienta îşi
Pacienta poate să
adecvate, pentru a evita satisface nevoia
îşi satisfacă nevoia
pericolele prin accidentare independent
independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu Pacienta nu
prezintă surse de prezintă
dificultate în manifestări de
10) Nevoia de a satisfacerea nevoii , dependență Nevoia de a comunica nu este
comunica interacționează cu pentru această deficitară
mama, și rareori cu nevoie, căutare
copii intensă de
afecțiune
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
- familiarizez pacientă cu mediul
ei ambient;
Pacienta poate Pacienta comunică
- ofer încredere și siguranță ;
să îşi satisfacă lejer și își exprimă
- Îi răspund cu calm și răbdare la
nevoia nevoile cu
fiecare întrebare;
independent îndrăzneală
- dau atenție pacientei și o întreb
cum se simte.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a acţiona conform
prezintă surse de prezintă propriilor convingeri şi
11) Nevoia de a acţiona
dificultate în manifestări de valori, de a practica religia nu
conform propriilor
satisfacerea nevoii , dependență este deficitară.
convingeri şi valori, de a
datorită statusul de pentru această
practica religia
copil . nevoie, urmează
sfatul mamei
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate să îşi - caut modalități de practicare
a religiei Pacienta poate să
satisfacă nevoia
își satisfacă nevoia
independent

66
Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
- Pacienta nu - Pacienta nu Nevoia de a fi preocupat în
prezintă surse de prezintă vederea realizării nu este
12) Nevoia de a fi
dificultate în manifestări de deficitară.
preocupat în vederea
satisfacerea nevoii , dependență
realizării
datorită statusul de pentru această
copil nevoie
Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate
Pacienta poate
Pacienta poate să
să îşi satisfacă
- nu este cazul îşi satisfacă nevoia
nevoia
independent
independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
Nevoia de a învăţa cum să-ţi
14) Nevoia de a învăţa păstrezi sănătatea nu este
- Urmează sfatul
cum să-ţi păstrezi - Satusul de copil deficitară
mamei
sănătatea

Obiectivele Intervenţiile asistenţei medicale Evaluare

îngrijirii
Autonome Delegate
- identific obiceiurile și desprinderile
Pacienta poate greșite ale bolnavei Pacienta poate să
să îşi satisfacă - educ pacienta privind igiena îşi satisfacă nevoia
nevoia mâinilor independent
independent - efectuez demontaţii practice

67
Plan de îngrijire nr. 3

Nevoi
Manifestări de Diagnostic de
fundamentale Surse de dificultate
dependenţă nursing
deficitare
Nevoia de a respire şi
1) Nevoia de a Pacienta nu prezintă Pacienta nu prezintă
a avea o bună
respire şi a avea o surse de dificultate în surse de dificultate în
circulaţie nu este
bună circulaţie satisfacerea nevoii satisfacerea nevoii
deficitară.
Pacienta nu prezintă Nevoia de a bea și a
2) Nevoia de a bea și Pacienta nu prezintă
surse de dificultate în mânca nu este
a mânca surse de dificultate în
satisfacerea nevoii deficitară
satisfacerea nevoii
Pacienta nu mai - Pacienta nu mai
3) Nevoia de a prezintă surse de prezintă manifestări Nevoia de a elimina
elimina dificultate în de dependență în nu este deficitară
satisfacerea nevoi satisfacerea nevoi
Pacienta nu mai - Pacienta nu mai Nevoia de a se mişca
4) Nevoia de a se
prezintă surse de prezintă manifestări şi a avea o bună
mişca şi a avea o
dificultate în de dependență în postura nu este
bună postura
satisfacerea nevoi satisfacerea nevoi deficitară
Pacienta nu prezintă Pacienta nu prezintă Nevoia de a dormi și
5) Nevoia de a dormi
surse de dificultate în surse de dificultate în a se odihni nu nu
și a se odihni
satisfacerea nevoii satisfacerea nevoii este afectată
- Pacienta nu prezintă
- Pacienta nu
manifestări de Nevoia de a se
6) Nevoia de a se prezintă surse de
dependență pentru îmbrăca şi dezbrăca
îmbrăca şi dezbrăca dificultate în
această nevoie, este nu este deficitară.
satisfacerea nevoi,
ajutată de mamă
- Pacienta nu prezintă
- Pacienta nu Nevoia de a-şi
7) Nevoia de a-şi manifestări de
prezintă surse de menține temperatura
menține temperatura dependență pentru
dificultate în în limite normale nu
în limite normale această nevoie, este
satisfacerea nevoi este deficitară
ajutată de mamă
8) Nevoia de a fi Nevoia de a fi curat,
curat, îngrijit, de a - Pacienta nu prezintă Pacienta nu prezintă
îngrijit, de a - și
și proteja surse de dificultate în surse de dificultate în
proteja tegumentele
tegumentele și satisfacerea nevoii , satisfacerea nevoii
și mucoasele nu este
mucoasele afectată
9) Nevoia de a evita - Pacienta nu prezintă - Pacienta nu prezintă Nevoia de a evita
pericolele surse de dificultate în manifestări de pericolele nu este

68
 satisfacerea nevoii dependență pentru deficitară
această nevoie
- Pacienta nu prezintă Pacienta nu prezintă
Nevoia de a
10) Nevoia de a surse de dificultate în manifestări de
comunica nu este
comunica satisfacerea nevoii , dependență pentru
deficitară
această nevoie,
11) Nevoia de a - Pacienta nu prezintă - Pacienta nu prezintă Nevoia de a acţiona
acţiona conform surse de dificultate în manifestări de cconform propriilor
propriilor convingeri satisfacerea nevoii dependență pentru convingeri şi valori,
şi valori, de a această nevoie de a practica religia
practica religia nu este deficitară.
- Pacienta nu prezintă - Pacienta nu prezintă Nevoia de a fi
12) Nevoia de a fi
surse de dificultate în manifestări de preocupat în vederea
preocupat în vederea
satisfacerea nevoii dependență pentru realizării nu este
realizării
această nevoie deficitară.
- Pacienta nu prezintă - Pacienta nu prezintă Nevoia de a se recrea
13) Nevoia de a se surse de dificultate în manifestări de nu este deficitară
recrea satisfacerea nevoii dependență pentru
această nevoie
- Pacienta nu prezintă - Pacienta nu prezintă Nevoia de a învăţa
14) Nevoia de a
surse de dificultate în manifestări de cum să-ţi păstrezi
învăţa cum să-ţi
satisfacerea nevoii dependență pentru sănătatea nu este
păstrezi sănătatea
această nevoie deficitară

69
 Anexa nr 1
Prelevări de produse biologice
Recomandări la externare
Valorile pacientului Valori normale
21.01.2017 Pacienta se externează cu
Examen sânge:
diagnostic de: Diaree acută cu
Bilirubina TOT = 0,46 mg/ dl; rotavirus.
Creatinina = 0,28 ml/dl;
Evoluţie favorabilă
CRP = 2,7ml/L;
GOT/AST = 72,9 u/I; Se recomanda respectarea
GPT/AST = 39u/i
regimului igieno-dietetic
UR = 35,6 mg/dl;
VSH = normal normal Se va lua în evidenţă la
Fibrinogen = 350 mg/dl 200 – 400 mg/dl
medicul de familie, revine în
Examen urină: clinică în caz de reapariţiei a
simptomatologie
Densitatea = 1025 1015 – 1025
Leucocite = 25 0-20 leu; gastroenterologice.
Nitriți = neg 0 – 0,05;
Ph = 5 5- 6;
Leucocite = 25 leu 0 -4 leu/ ul;
Proteine = neg 0 – 14 mg/dl;
Glucoză = normal 0 – 24mg/ dl;
Acid ascorbic = 20 mg/dl 0- 11g;
Corpi cetonici = 150 mg / dl 0,4 mg/dl;
Bilinogen = normal 0 – 1,9 mg/dl;
Birubina = neg 0 – 0,4 mg;

Desimente urina
Leucocite = 30-35 ‹5 cel/câmp
celule epiteliale = rare absent

Bacteriologie
Rotavirus + Adenovirus =
Rotavirus pozitiv Negativ

70
23.01 Examen sânge:

Bilirubina TOT = 0,46 mg/ dl;

Creatinina = 0,28 ml/dl;
CRP = 2,7ml/L;
GOT/AST = 72,9 u/I;
GPT/AST = 39u/i
UR = 35,6 mg/dl;
VSH = normal normal
Fibrinogen = 350 mg/dl 200 – 400 mg/dl

Examen urină:

Densitatea = 1025 1015 – 1025

Leucocite = 25 0-20 leu;
Nitriți = neg 0 – 0,05;
Ph = 5 5- 6;
Leucocite = neg 0 -4 leu/ ul;
Proteine = neg 0 – 14 mg/dl;
Glucoză = normal 0 – 24mg/ dl;
Acid ascorbic = neg 0- 11g;
Corpi cetonici = 50 mg / dl 0,4 mg/dl;
Bilinogen = normal 0 – 1,9 mg/dl;
Birubina = neg 0 – 0,4 mg;

71
 Anexa nr. 2

Regimul alimentar Medicaţia

PEV I:
Ziua I-a: Glucoză 5% - 150 ml i.v;
KCl 45% - 6 ml i.v;
Regim hidric: 1000-1500ml, lichide( apă fiartă, Glucoză 10% - 120 ml i.v;
ceai de mentă, îndulcite cu 5% zahăr) Ser fiziologic – 80 ml i.v.;
de vaci. Metoplocramid – 0,2 ml i.v. 0,2mlx3/zi;
No Spa 0,5 ml i.v 0,5x 2/zi;
Arnetin 0,5ml i.v 2x 0,5ml/zi;
Ca gluconic 10% - 3 ml i.v;

PEV II:
Glucoză 5 % - 400ml i.v;
Ser fiziologic - 180 ml i.v ;
KCL – 6ml i.v;

Panadol 120mg/5ml – 3 ml x3/ ziper oral;

Algocalmin 1g/2ml – i.v 0,4ml +5 ml S.F i.v.
Ziua a II-a: PEV I
Glucoză 5% = 250ml i.v.;
Ora 8: - mucilagiu de orez S.F. = 80 ml i.v.;
Ora 10: - 200-250 g mere rase KCL 7,4% = 6 ml
Ora 14: - 200ml supă de zarzavat strecurată, 15 pic/min 7 h;
orez fiert în apă, piure de morcovi P.E.V. II
Glucoză 5 % - 400ml i.v;
Ora 16: - 200-250 g mere rase; Ser fiziologic - 180 ml i.v;
Ora 20: - 200g orez fiert în apă cu mere rase KCL – 6ml i.v ;

la nevoie
Panadol 120mg/5ml – 3 ml x3/ zi per oral;
Algocalmin 1g/2ml – i.v 0,4ml +5 ml S.F. i.v
Ziua a III - a: PEV I
Ora 8: - gris fiert în apă cu 5% zahăr sau Glucoză 5% = 250ml i.v;
Ora 10: - 200-250 g mere rase sau S.F. = 80 ml i.v;
200ml iaurt KCL 7,4% = 6 ml i.v;

72
Ora 14: - 200ml supă de zarzavat strecurată,
orez fiert în apă, piure de morcovi
Ora 16: - 200-250 g mere rase;
Ora 20: - 200g orez fiert în apă cu mere rase
la nevoie
Panadol 120mg/5ml – 3 ml x3/ zi per oral;
Algocalmin 1g/2ml – i.v 0,4ml +5 ml S.F. i.v

Anexa nr 3
Supravegherea funcțiilor vitale
TA/mmhg P/min R/min T⁰C
Data
D S D S D S D S
21.01.2017 75/50 80/55 100 110 25 30 38,8 39,00
22.01.2017 75/50 80/55 100 100 20 25 38 37,7
23.01.2017 75/50 80/55 110 100 20 25 36,6 36,8

Nr.
Data Scaune Diureză Vărsături Transpirați Menstră
Micțiuni
21.01.2017 2 500ml 4 2 250ml
22.01.2017 2 950ml 4 0 100ml
23.01.2017 0 950ml 4 0 50ml

73
EVALUARE FINALĂ
Pacient în vârstă de 2 de ani se internează în spitalul de pediatrie, în dimineața zilei de
21.01.2017, cu următoarele manifestări de dependență: febră, inapetenţă, dureri abdominal,
scaune moi 4/zi, borborisme.
În urma datelor anamnezice și a investigațiilor clinice și paraclinice s-a stabilit
diagnosticul de enterocolită virală cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se probleme de dependență,
diagnostice de îngrijire și obiective de îngrijire.
În urma intervențiilor cu rol propriu și rol delegat, a conduitei de urgență medicală ,
manifestările s-au ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizării s-a administrat: Glucoză 5% , KCl 45%, Ser fiziologic, NOSpa,
Metoplocramid, Arnetin, Ca gluconic 10%, Panadol 120mg/5ml, Algocalmin 1g/2ml.
În data de 23.01.2017 pacientul prezintă stare generală bună, mișcare și postură
ameliorate, somn fiziologic și odihnitor. Astfel pacientei i se recomandă externarea.
Se externează cu recomandările:
- Să fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi
- Să respecte regimul hidric și alimentar

74
 - Respectarea profilaxiei (fructe spălate, alimente bine gătite, apă proaspătă)
- Multivitamine
- Verific dacă familia copilului a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit
corect noile cunoştinţe. Conștientizez aparținătorilor pacientului că starea de sănătate constă
doar în recuperarea individuală și respectarea regimului impus de medicul specialist.
- Efectuez educaţia sanitară a mamei și a altor membri din familei:
· respectarea regimului igieno-dietetic
· controlul coproculturii la două săptămână, 1 lună şi două luni
· evitarea consumului de alimente din comerţ sau preparate insuficient
· păstrarea produselor alimentare la rece (temperatură mai jos de +6 grade C).
· nu se admite păstrarea îndelungată a hranei pentru copii de vârsta fragedă (până la 3
ani), trebuie consumata imediat după preparare
· folosirea apei potabile necontaminate( o metodă de dezinfectare a apei este fierberea
timp de 1-3 minute);
· spălarea mâinilor copilului înainte şi după masa cu apa caldă şi săpun
· toaleta riguroasă a regiunii anale
· igiena mâinilor se menţine şi prin întreţinerea unghiilor,care vor fi tăiate cât mai scurt
· spălarea fructelor şi legumelor înainte de a fi consumate
· respectarea orelor de somn,
· necesitatea luării în evidenţă de către medicul de familie şi a prezentării la control în
caz de reapariţie a simptomatologiei digestive.
Părinții ai căror copii au diaree trebuie să prevină diseminarea infecției la frații mai
mari , dar și la ei însuşi. Spălarea frecventă a mâinilor, schimbarea corectă a scutecelor,
izolarea copiilor sunt câteva din metodele de prevenție.

75
Concluzii

Diareea acută continua să fie o problemă de sănătate publică, prin morbiditatea şi

mortalitatea crescute, în special în mediile sociale defavorizate
Etiologia este dominată de virusuri şi în principal de rotavirus în diareile acute ale
sugarului şi copilului mic.
Etiologia bacteriană este responsabilă de formele enteroinvazive.
În cca 20-30%, etiologia rămâne neconcludentă.
De reţinută valoarea practica mare pentru diagnostic şi tratament a coprocultură cu
antibiogramă
Reechilibrarea hidroelectrolitica şi acidobazica este tratamentul cel mai important
Rehidratarea orală cu soluţii tip gesol îşi păstrează întreaga valoare şi actualitate, în
ciuda faptului că este foarte puţin utilizată în lume şi în ţara noastră.
În urma observării cazurilor cu BDA aplicarea planului de nursing conform
conceptului Virginei Henderson a ivit o eficiență sporită bazată relația afectivă a asistentă –
pacient.
În concluzie tratamentul adecvat și administrat în stadiu incipient asigură vindecarea
bolii.

76
 Educația pentru sănătate a bolnavului spitalizat și nu numai, presupune o activiatate
continuă, serioasă, uneori dificilă din partea personalului sanitar, în scopul obținerii
colaborării pacientului pentru vindecarea lui cât mai rapidă.
În primul rînd , cadrele medii sanitare trebuie să facă profilaxia a celor mai răspândite boli
digestive, în rândul populației pentru a preîntâmpina apariția acestora.

Bibliografie

Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu - Bucureşti, editura Corint, 1999

Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sănătos şi bolnav. Nursing -
Bucureşti, editura Universul, 2000
Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale
vol.1 - coordonator: Lucreţia Titirca, Bucureşti, editura Viaţa Medicală Românească
Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali-sub redacţia Lucreţia Titirca,
Bucureşti, editura Viaţa Medicală Românească
Mircea Constantinescu - Chirurgie. Specialităţi înrudite. Nursing în chirurgie - Bucureşti,
editura Universul. 1999
Carol Mozes - Tehnica îngrijirii bolnavului ( Cartea asistentului medical ) - Bucureşti, editura
Medicală, 2003
Greg McLatchie - Ghid clinic de chirurgie, Bucureşti, editura BicALL, 1999
Lucreţia Titirca - Urgente medico-chirurgicale. Sinteze pentru asistenţi medicali - Bucureşti,
editura Medicală, 2004
Larousse: Dicţionar de medicină - Bucureşti, editura Univers Enciclopedic, 1998

77
D.Vasile - Chirurgie şi specialităţi înrudite - editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1995

78