Lucrare de Diplomă TIA

CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 2
Capitolul 1: NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
DIGESTIV ...................................................................................................................................... 4
Capitolul 2: PREZENTAREA GENERALĂ A AFECȚIUNII: TOXIINFECȚIA ALIMENTARĂ
....................................................................................................................................................... 13
2.1. Definiție .............................................................................................................................. 13
2.2. Clasificarea TIA ................................................................................................................. 13
2.3. Agenți etiologici ................................................................................................................. 14
2.4. Patogenie ............................................................................................................................ 15
2.5. Diagnostic clinic (simptomatologie) .................................................................................. 16
2.6. Diagnostic paraclinic, pozitiv și diferențial ........................................................................ 21
2.7. Intoxicaţia cu ciuperci ........................................................................................................ 25
2.8. Complicații ........................................................................................................................ 34
2.9. Tratament ............................................................................................................................ 34
2.10. Prevenirea îmbolnăvirii prin toxiinfecții alimentare ........................................................ 36
Capitolul 3: STUDII DE CAZ ...................................................................................................... 38
CAZUL I.................................................................................................................................... 38
CAZUL II .................................................................................................................................. 45
CAZUL III ................................................................................................................................. 51
CONCLUZII ................................................................................................................................. 57
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 58
INTRODUCERE
Hypocrate spunea acum mai bine de 2.000 de ani că “alimentul să vă fie medicament, iar
medicamentul să vă fie aliment”, dar elaborarea unor produse cu beneficii pentru sănătate
include și protejarea lor de infecțiile cu specii bacterigene ce fac din aliment“otravă”.
Toxiinfecțiile alimentare nu sunt maladii recente, prezența lor este recunoscută într-o
formă empirică încă din secolele trecute. Se presupune că unele tabuuri alimentare (legate de
exemplu de excluderea cărnii de porc din dietă) arf avea la origine tocmai teama de îmbolnăvire.
Astfel, împăratul Leon al VI-lea al Bizanțului a dat în secolul 10, un edict prin care se interzicea
fabricarea sângeretelui.
Poetul și medicul Justinus Kerner (1786-1862) a publicat prima descriere completă a

botulismului, dar nu a reușit să descrie corect factorul etiologic, pe care l-a numit ”otrava
cârnatului” sau ”otrava grăsoasă”. 80 de ani mai târziu, în 1895, apre un focar de botulism într-
un mic orășel belgian, unde șa o înmormântare s-a consumat cârnat afumat. A fost ocazia cu care
Clostridium Botulinum a fost descoperit de Emile Pierre van Ermengem, profesor de
bacteriologie la Universitatea din Ghent.
Toxiinfecția alimentară este o afecțiune destul de des întâlnită la ora actuală, din cauza
stării de igienă necorespunzătoare în sectorul alimentar, necunoașterii sau neaplicării normelor
de igienă în vigoare. Denumirea de ”toxiinfecție” este adecvat dată, întrucât se referă atât la
componenta toxică, cât și la cea infecțioasă, prezente concomitent și în proporții variabile în
cursul acestei boli.
Rezervorul de infecție este omul (persoane cu infecții cutanate stafilococice, având diaree
acută infecțioasă sau purtători de germeni) și animale bolnave. Transmiterea se face indirect,
alimentele fiind ultima verigă în transmiterea succesivă a agentului patogen de la sursă la
consumator.
Toxiinfecția alimentară, sau intoxicația alimentară, este o consecință a unor boli cauzate de
consumul de alimente contaminate. Acestea sunt produse de microorganisme infecțioase
(virusuri, bacterii, paraziți) sau de toxinele acestora. Aceste toxine pot contamina hrana în orice
moment al procesului de procesare sau de producție. Contaminarea poate avea loc și în timpul
manipularii sau pregătirii ei la domiciliu.
2
Am ales acest subiect datorită incidenței crescute a bolii, în epidemiologia TIA, factorii
socio-economici și geografici fiind foarte importanți, iar expresia lor este sezonalitatea estivală a
acestor îmbolnăviri.
Toxiinfecțiile alimentare nu lasă imunitate. Deși în ultimele decenii, pe plan mondial s-au
înregistrat mari progrese în ceea ce privește nivelul general de viață și condițiile de igienă,
toxiinfecțiile alimentare sunt frecvent întâlnite, iar evoluția lor poate fi severă, în unele cazuri din
letală, întrucât se produc mari dezechilibre hidroelectrolitice.
Prin lucrarea de față, mi-am propus prezentarea principalelor puncte de interes din
îmbolnăvirea cu TIA, întrucât oricare dintre noi poate fi ținta nefericită a unei toxiinfecții. Center
of Disease Control (SUA) arată că și mesele luate în afara casei cresc riscul de toxiinfecție, în
SUA 52% din izbucnirile de toxiinfecții asociindu-se cu consumul de mâncare la restaurant și
numai 15% cu consumul de alimente la domiciliu.
3
Capitolul 1: NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE
APARATULUI DIGESTIV
Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente: gură, faringe (cu dublă partenenţă),
esofag, stomac, intestinul subţire şi intestinul gros.
Fig. 1.1. Componentele sistemului digestiv
Gura este porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din organe şi diverse ţesuturi.
Superior este limitată de bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior de
buze şi posterior se continuă cu faringele. Cavitatea bucală este căptuşită cu mucoasa bucală. În
cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară, situate pe maxilar şi,
respectiv, pe mandibulă. Dinţii sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi 12 molari.
Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe faţa superioară nişte formaţiuni aumite
papile: filiforme, fungiforme şi circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre rădăcina
4
limbii şi formând "V"-ul lingual. În cavitatea bucală glandele salivare, parotide, submaxilare şi
sublinguale, excretă salivă.
Funcţiile pe care le îndeplineşte gura sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonaţie, funcţia
receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.
Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului respirator. El
se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu esofagul. Căptuşit cu o
mucoasă, este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc amigdalele palatine, amigdala
faringiană pe peretele posterior şi amigdala linguală la rădăcina limbii, legate între ele prin
numeroase vase limfatice şi formând inelul limfatic Waldeyer.
Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de
apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura între faringe şi
stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul cartilajului cricoid, şi se
termină în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung de 25 - 32 cm şi are un calibru
care variază între 10 şi 22 mm. Are trei strâmtori fiziologice: strâmtoarea cricoidiană,
strâmtoarea de la nivelul încrucişării cu artera aortă şi cea de la nivelul cardiei. Esofagul este
situat în mediastinul posterior, venind în contact cu formaţiunile situate aici. Datorită acestei
situări, afecţiunile esofagului se pot răsfrânge asupra organelor cu care vine în contact, iar pe de
altă parte, leziunile acestora pot provoca suferinţe esofagiene. Ca structură, esofagul este alcătuit
din trei straturi: la interior se află mucoasa, cu un epiteliu pavimentos stratificat; urmează tunica
mijlocie, care este musculară şi are două straturi – unul intern cu fibre circulare şi unul extern, cu
fibre longitudinale; tunica externă este formată din ţesutul conjunctiv lax, care se continuă cu
ţesutul de susţinere mediastinal. Fiziologic, esofagul reprezintă un organ menit să facă legătura
dintre faringe şi stomac. Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag;
prin coordonare nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul spre cardia;
sfincterul cardiei se desface, împiedicând şi refluarea conţinutului gastric în esofag. Se acceptă
existenţa a două zone anatomice prevăzute cu activitate sfincteriană: una situată la joncţiunea
faringoesofagiană şi alta, în vecinătatea inelului hiatal, la limita dintre esofagul propriu-zis şi
vestibulul gastroesofagian.
Stomacul, organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat între
esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor îndoit şi
5
îndreptat în sus: la examenul radiologie apare ca litera "J" sau ca un cârlig. Forma lui este
variabilă în funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal,
poziţia individului şi volumul organelor vecine.
Fig. 1.2. Morfologia stomacului
Stomacul începe de la cardia, care face legătura între esofag şi stomac; porţiunea situată
deasupra cardiei şi care este adaptată cupolei diafragmatice, se numeşte marea tuberozitate
(fornix sau fundus); segmentul vertical este corpul stomacului, care se continuă cu mica
tuberozitate şi apoi cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între cardia şi pilor se află
două margini: marginea externă sau marea curbură şi marginea internă sau mica curbură.
Structural, stomacul este alcătuit din patru pături: la interior se află mucoasa, apoi submucoasa,
musculoasa, iar la exterior este învelit de seroasa peritoneală. Mucoasa este alcătuită dintr-un
epiteliu cilindric, care secretă mucus, şi din glandele stomacului: glandele fundice, secretoare de
acid clorhidric şi pepsină, glandele pilorice şi celulele mucipare, ambele secretoare de mucus.
Musculoasa este formată dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre
circulare şi un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular, la nivelul pilotului, este foarte
puternic, constituind sfincterul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele şi, datorită funcţiei sale
motorie, le frământă, le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden, prin funcţia
secretoare, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu ajutorul
acidului clorhidric şi al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim-ordin, apărând
mucoasa de acţiunea sucului gastric.
6
Secreţia gastrică este declanşată mai întâi printr-un mecanism reflex-nervos, apoi prin
mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare în mucoasa gastrică (faza gastrică, cu secreţie de
gastrină) şi intestinul subţire (faza intestinală). Intestinul subţire începe la pilor şi se termină la
nivelul valvulei ileocecale. El are trei segmente: duoden, jejun şi ileon.
Fig. 1.3. Segmentele intestinului subțire
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru porţiuni: prima porţiune, bulbul
duodenal, urmează imediat după pilor şi este uşor mobilă; porţiunea a doua, descendentă, este
situată în dreapta coloanei vertebrale şi în ea se varsă secreţia biliară şi cea pancreatică; porţiunea
a treia este orizontală, iar porţiunea a patra este ascendentă şi se continuă cu jejunul, formând
unghiul duodenojejunal. Structural, duodenul este alcătuit din patru straturi: mucoasa,
submucoasa, musculoasa, (cu fibre musculare circulare şi longitudinale) şi seroasa peritoneală,
care îl acoperă numai pe faţa anterioară.
Fiziologic, duodenul are două funcţii principale: motorie şi secretorie. Motilitatea

duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun (în câteva secunde). Secreţia
duodenală elaborează secretină (cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului), enterokinază
(care transformă tripsinogenul în tripsină) şi mucus. La nivelul duodenului începe să se amestece
chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila şi sucul pancreatic. Jejuno-ileonul are
un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii peritoneale. Este alcătuit tot din patru
straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa şi seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa
înveleşte întreaga circumferinţă a jejunoileonului. Mucoasa formează cute circulare (valvule
conivente) şi nenumărate vilozităţi intestinale, realizând o suprafaţă enormă, cu mare rol în
absorbţia intestinală. în porţiunea terminală a ileonului se găsesc numeroşi foliculi limfatici,
formând plăcile Payer.
Fiziologic, jejunoileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.

7
Funcţia motorie este reprezentată de mişcările pendulare, cu rol de frământare şi
amestecare a conţinutului intestinal, şi de mişcările peristaltice, cu rol de propulsare a chimului
intestinal.
Funcţia secretorie se manifestă prin elaborarea unor fermenţi: erepsina şi nucleotidaza, cu

rol în digerarea proteinelor şi a acizilor nucleici; lipaza intestinală, cu rol în scindarea grăsimilor
neutre; dizaharidele [maltaza, izomaltaza, zaharaza (invertaza), lactaza], cu rol în digerarea
glucidelor până la monozaharide.
Funcţia de absorbţie se exercită pe o foarte mare suprafaţă, datorită vilozităţilor intestinale.

Odată cu principiile alimentare amintite se mai absorb şi apa, sărurile minerale şi vitaminele.
Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva ileocecală
şi se termină cu anusul. Se distinge de intestinul subţire prin volumul lui mult mai mare şi prin
cele trei benzi musculare longitudinale taenia coli). Lungimea lui variază între 1,5 şi 3 metri.
Intestinul gros este împărţit în următoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi rectul.
Fig.1.4. Segmentele intestinului gros
Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă; legătura dintre ileon şi cec se realizează prin
sfincterul ileocecal (formaţiune musculară). Pe partea internă a cecului se află apendicele, a cărui
poziţie este variabilă. Cecul are un grad de mobilitate. Colonul ascendent este situat în flancul
drept şi continuă cecul, urcând vertical până la faţa inferioară a ficatului, unde, prin unghiul
hepatic (unghiul drept), se continuă cu colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al
abdomenului prin peritoneu. Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic până la unghiul
splenic (unghiul stâng) şi este situat orizontal sau în forma literei "V".
8
Colonul descendent este situat în flancul stâng şi se întinde de la unghiul splenic până la
nivelul crestei iliace, unde se continuă cu colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, în continuarea precedentului, situat în fosa iliacă stângă şi în pelvis, are
forma unui "S" şi se întinde până la unghiul rectosigmoidian.
Rectul este porţiunea terminală: se întinde de la unghiul rectosigmoidian până la anus şi

este situat în pelvis. Rectul comunică cu exteriorul prin canalul anal, care continuă ampula
rectală.
Structural, intestinul gros este alcătuit din patru straturi: mucoasă, submucoasa,
musculoasă şi seroasa. Mucoasa este foarte bogată în celule mucipare: musculoasa se
caracterizează prin cele trei benzi musculare longitudinale şi prin benzile transversale, care
alcătuiesc haustrele intestinului gros.
Fiziologic, intestinul gros are funcţii de motricitate, secreţie şi absorbţie. Motricitatea

asigură progresiunea bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare, şi prin contracţii
masive. Bolul fecal se adună în sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect duce la expulzarea lor
prin actul fiziologic al defecaţiei.
Secreţia intestinului gros se rezumă la mucus. Funcţia de absorbţie este mai redusă şi se
exercită, mai ales, la nivelul cecului şi al ascendentului; se absorb apa, sărurile, vitaminele,
glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi substanţe medicamentoase şi apă, acestea ajungând în
vena cavă inferioară.
Un rol extrem de important în fiziologie şi în patologie îl joacă flora intestinală.
Flora intestinală este formată din sute de miliarde de microorganisme (bacterii, fungi,
virusuri), existând peste 500 specii de bacterii, unele dintre ele benefice pentru organismul uman
(Lactobacillus salivarius/casei, Bifidobacterium bifidum/lactis etc.), în timp ce altele sunt
nedorite (Staphyllococcus aureus, Listeria monocytogenes, E. Coli). Acestea din urmă sunt
„controlate” de bacteriile benefice care nu le permit să se înmulțească sau să părăsească tubul
digestiv și să ajungă în sânge. În tubul digestiv există două tipuri de floră: cea de fermentație
(85%) și cea de putrefacție (15%). Flora de fermentație descompune fibrele alimentare dure
conținute în fructe, legume și învelișul cerealelor care nu pot fi digerate de sucul digestiv. Flora
de putrefacție degradează particulele alimentare (reziduuri proteice conținute în carne, ouă) care
au ajuns nedigerate la nivelul colonului. Pentru o bună funcționare a organismului, trebuie
păstrat echilibrul între cele două tipuri de floră.
9
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV
Ficatul este cea mai mare şi complexă glandă din organism, fiind o anexă a tubului
digestiv, căruia îi elimină în perioadele digestive, secreţia sa exocrină - bila. În plus la nivelul lui
se sintetizează multiple substanţe pe care le varsă direct în sînge. Astfel toate monozaharidele
absorbite prin mucoasa intestinală ajung prin vena portă în ficat, unde sunt convertite în
glicogen.
Sinteza glicogenului hepatic din glucoză, este una din principalele funcţii ale ficatului.
Glicogenul se poate forma în ficat şi din unele proteine sau din unele lipide, astfel că acest organ
este un depozit însemnat de glucoză, alături de muşchi. Dar ficatul poate sintetiza şi lipide, pe
care le depozitează sau le trimite în circulaţie. Şi aminoacizii absorbiţi ajung in ficat şi unii sunt
metabolizaţi de celula hepatică şi folosiţi pentru sinteza proteinelor structurale proprii, sau a unor
proteine circulante, ori a unor aminoacizi noi proprii organismului uman, al lipidelor, glucozei,
glicogenului.
Ficatul este indispensabil vieţii, îndeplinind un mare număr de alte funcţii, din care
amintim cea toxică ş.a.
În greutate de aproximativ 1500 g, ficatul ocupă loja hepatică, situată la dreapta etajului
supramezocolic sub bolta diafragmului, fiind acoperit la exterior de peritoneu, care-l fixează de
pereţi prin ligamentele coronar şi falciform. De mica curbură a stomacului ficatul este fixat prin
epiploonul gastro-hepatic (micul epiploon), prin care trec şi pricipalele elemente destinate
ficatului, ce formează pediculul hepatic.
Fig. 1.5. Ficatul
Pancreasul este o glandă amficrină, anexă a tubului digestiv, de forma unui ciocan, cu
capul – partea voluminoasă, mai mare, situat în cadrul duodenal, iar în continuare, corpul şi
10
coada orientate spre stânga, trecând peste marile vase abdominale şi rinichiul stâng până aproape
de hilul splinei.
Fig. 1.6. Pancreasul
În afara componentelor structurale endocrine, pancreasul în majoritate este exocrin, având

structură tubulo-acinoasă ramificată asemănătoare glandelor salivare. Celulele acinilor secretă la
nivelul duodenului sucul pancreatic necesar digestiei, secreţie colectată de cele două canale
excretoare – cel principal de-a lungul întregului organ, iar cel accesor desprins din precedentul la
nivelul capului.
Splina este un organ intraperitoneal situat între foiţele mezogastrului posterior, fiind
considerat cel mai mare viscer limfatic din organism. Structura splinei este formată din o capsulă
subţire fibromusculară, situată sub seroasa peritoneală. Această capsulă conţine pe lânga fibre
elastice şi puţine fibre musculare netede. Ea se prelungeşte de la periferie spre interior formând
septuri incomplete, iar în hil formează împrejurul vaselor şi ramificaţiilor lor teci fibroelastice ce
compartimentează parenchimul în mici areole.
Parenchimul (pulpa splenică), este format din pulpa roşie și pulpa albă. Pulpa roşie este
formată din cordoane de splenocite, înconjurate de stroma formată de o reţea de reticulină şi largi
capilare sinusoide dispuse între ultimile ramificaţii ale arterei splenice şi începuturile venei
splenice.
11
Fig.1.7. Splina
Pulpa albă este dispusă în jurul tecilor perivasculare arteriale, după ce s-au desprins de
vene, ca nişte manşoane limfoide – corpusculii sau nodulii lui Malpighi. Aceşti corpusculi sunt
formaţi din ţesut reticular plin cu limfocite, adevărate centre de reacţii la infecţii şi intoxicaţii.
Începând cu aceşti corpusculi fiecare ram arterial se ramifică în 2-6 artere peniciliate,
urmate de capilare sinusoide şi în jurul acestor capilare sinusoide există teci reticulare cu aceeaşi
semnificaţie funcţională ca şi corpusculii lui Malpighi.
12
Capitolul 2: PREZENTAREA GENERALĂ A AFECȚIUNII:
TOXIINFECȚIA ALIMENTARĂ
2.1. Definiție
Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute, ce apar sporadic sau epidemic în urma
consumului de alimente intens contaminate cu variate bacterii şi toxinele acestora, caracterizate
clinic prin vărsături, colici abdominali, scaune diareice, însoţite de fenomene toxice generale şi
uneori de febră. Denumirea de "toxiinfecţie" este adecvată, deoarece se referă atât la componenta
toxică cât şi la cea infecţioasă, prezente concomitent şi în proporţii variabile în cursul acestor
boli.
Debutul bolii este brusc și se caracterizează prin tulburări gastrointestinale și fenomene de

intoxicație generală. Epidemiile izbucnesc, de obicei, în sezonul cald, apariția lor fiind favorizată
de nerespectarea regulilor de igienă alimentară.
2.2. Clasificarea TIA
Clasificarea toxiinfecțiilor alimentare se poate face în raport cu agentul patogen cauzal sau
în funcţie de caracterele de patogenitate a speciilor microbiene.
1) Clasificarea etiologică (în raport cu agentul patogen)
Germenii incriminaţi ca agenți cauzatori ai toxiinfecţiilor alimentare sunt:
- coci patogeni enterotoxici;
- enterobacteriacee;
- bacterii formatoare de spori (bacterii care degradează unele substanţe din alimente până
la formarea de substanţe toxice.
Această clasificare etiologică poate fi reprezentată schematic astfel:
a) cocii patogeni enterotoxici (20-30% din toxiinfecțiile alimentare): stafilococi

enterotoxici; streptococi enterotoxici;
b) enterobacteriacee: salmonella (30-60% din toxiinfecțiile alimentare), arizona,
shigella, escherichia coli, proteus;
c) bacterii formatoare de spori:
13
• bacili aerobi formatori de spori: b.subtillis, b. Cereus, b. anthracis
• bacili anaerobi formatori de spori: Clostridium perfringens, C. Botulinum
Fig. 2.1. E-coli Fig. 2.2. Shigella Fig. 2.3. Proteus
2) Clasificarea după caracterere de patogenitate a speciilor microbiene
După caracterele de patogenitate a speciilor microbiene, toxiinfecţiile alimentare se împart

în:
a) toxiinfecţii alimentare de tip infecţios – determinate prin acţiunea directă asupra

organismului a edotoxinelor elaborate de germenii patogeni, care pătrund în alimentele în care se
află în cantitate foarte mare. Microorganismele se multiplică şi în intestin revărsându-se apoi în
sânge, unde produce bacterii trecătoare (enterobacteriacee şi spiralacee);
b) toxiinfecţiile alimentare de tip toxic – determinate de acţiunea directă asupra
organismelor a toxinelor elaborate de unii germeni patogeni şi care se acumulează în cantităţi
suficient de mari pentru a declanşa fenomene morbide (stafilococii, enterococii şi clostridium
botulinum );
c) toxiinfecţiile alimentare provocate de anumite alimente - al căror rol patogen în
provocarea acestor afecţiuni este condiţionat de cantităţi foarte mari din aceşti germeni în
alimentul consumat pentru a produce toxiinfecţii alimentare (b.cereus, b.proteus, streptococus
fecalis). În general, prin toxiinfecţiile alimentare se înţeleg numai acele boli produse fie de
bacterii patogene, fie de toxinele lor, în urma ingestiei unor alimente masiv contaminate,
deosebindu-se de intoxicaţiile alimentare produse prin toxinele minerale sau vegetale.
2.3. Agenți etiologici
Agenții etiologici sunt bacteriile producătoare de enterotoxine: Stafilococ auriu,

entorobacterii îndeosebi Salmonella, unii fungi (Aspergillus, Penicilium), dar și Clostridium
botulinum. TIA este produsă de acești germeni toxigeni care, în condiții propice de caldură și
14
umiditate se înmulțesc în alimentul ingerat; astfel, în respectivul produs sunt prezente atât
toxinele preformate, cât și microorganismele toxigene. Cei mai frecvenți germeni generatori de
toxiinfecții alimentare sunt Salmonella și Staphylococcus aureus. Sunt situații când toxiinfecțiile
alimentare se vindecă fără a necesita tratament medicamentos ori consult medical, printr-o dietă
alimentară adecvată și prevenind deshidratatea.
Fig.2.4. Salmonella Fig.2.5. Clostridium Fig.2.6.

botulinum Staphylococcus aureus
2.4. Patogenie
Sursa de infecție în toxiinfecții alimentare este constituită de animale și om, purtători ai

microorganismelor respective. Animalele frecvent incriminate sunt păsările (carnea și ouăle de
rață), porcii, rozătoarele (șobolanii și șoarecii), bovinele, ovinele și, mai rar, câinele, pisica sau
alte animale. Sursa de infecție umană este reprezentată de omul bolnav și purtătorii de germeni.
Eliminarea germenilor se face prin materii fecale, urină, vărsături, secreții nazofaringiene, puroi,
etc.
O toxiinfecție alimentară se transmite prin intermediul alimentelor. Acestea pot fi

contaminate ca atare (laptele sau carnea provenite de la animale bolnave, ouă de rață etc.) sau pot
fi contaminate ulterior, prin contactul cu dejecții de la animale bolnave sau purtătoare de
germeni, prin utilaje sau ambalaje contaminate, prin insecte, rozătoare sau prin intermediul
personalului (bolnav sau purtător de germeni) care manipulează alimentele.
Alimentele contaminate produc îmbolnăviri când conțin un număr mare de germeni sau
cantități de toxină capabile să declanșeze boala.
15
Sunt posibile în următoarele situații:
• alimentul contaminat este un mediu favorabil dezvoltării germenului respectiv;

• temperatura la care este păstrat alimentul permite multiplicarea germenului și sinteza de
toxină;
• timpul de păstrare al alimentului în aceste condiții favorabile este suficient de mare
pentru dezvoltarea numărului de germeni și a cantității de toxină care să producă
îmbolnăvirea;
• realizarea condițiilor de anaerobioză pentru bacteriile anaerobe (alimente conservate în
recipiente închise ermetic sau substrat de ulei);
• prelucrarea termică insuficientă pentru distrugerea microorganismelor.
Ancheta epidemiologică este obligatorie în toate cazurile de apariție a toxiinfecțiilor

alimentare, în familii sau colectivități. Această anchetă oferă informații despre precizarea cauzei
care a declanșat îmbolnăvirile și oferă posibilitatea de a se institui măsuri imediate pentru
limitarea cazurilor și de a se aplica un tratament adecvat.
2.5. Diagnostic clinic (simptomatologie)
Unii germeni determină simptome după câteva ore de la consumul de alimente

contaminate, în timp ce alții după câteva zile. Mai jos sunt enumerate principalele bacterii,
virusuri și paraziți în funcție de momentul (în ordine crescătoare) de apariție a manifestărilor,
simptome și alimentele posibil contaminate:
Staphylococcus aureus
Staphylococcus aureus prezintă 5 enterotoxine, notate de la A la E, responsabile de

toxiinfecţiile alimentare cu stafilococ, ele fiind rezistente la aciditatea gastrică şi latemperaturi
ridicate, rezistând 30 de minute la temperatura de 100 °C, ceea ce semnifică faptul că alimentele
contaminate cu enterotoxină stafilococica nu devin inofensive prin fierbere; aceste enterotoxine
având acţiune şi asupra sistemului nervos central, ceea ce explică vomitările severe care apar
uneori în toxiinfecţiile alimentare.
16
Fig. 2.7. Leziuni provocate de S. aureus
• Simptomele încep după 30 minute - 8 ore de la expunere: greață, vărsături, crampe
abdominale, diaree;
• Surse frecvente de alimente: alimente care nu sunt gătite adecvat după ce sunt
manipulate, cum ar fi carnea, salatele preparate, cârnați, budinci, produse de patiserie cu cremă,
sandvișuri.
Vibrionul holeric (Vibrio cholerae)
Fig.2.8. Vibrionul holeric

• Simptomele încep după 2-48 ore de la expunere: diaree apoasă, greață, vărsături, crampe
abdominale, febră, frisoane;
• Surse frecvente de alimente: crustacee, în special stridii crude sau insuficient gătite.
Clostridium perfringens
• Simptomele încep după 6-24 ore de la expunere: diaree, crampe abdominale. Frecvent
apar brusc și durează mai puțin de 24 de ore. Nu sunt frecvente vărsăturile și febra.
• Surse frecvente de alimente: carne de vită sau pasăre, în special bucăți mari de friptură,
sosuri, alimente uscate sau semi-gătite.
17
Salmonella
• Simptomele încep după 6 ore - 6 zile de la expunere: diaree, febră, crampe abdominale,
vărsături
• Surse frecvente de alimente: carne crudă sau insuficient gătită, fructe și legume
proaspete.
Norovirus (virus Norwalk)
• Simptomele încep după 18-36 de ore de la expunere: diaree, greață, durere epigastrică (în
etajul abdominal superior), vărsături
• Surse frecvente de alimente: verdețuri, fructe proaspete, crustacee (stridii) sau apa
contaminată. Alte surse: contactul cu suprafețe contaminate. Poate fi transmis și de o persoana
infectată care manipulează alimentul.
Rotavirus
Fig. 2.9. – rotavirus
• Simptomele încep după 1-3 zile de la expunere: diaree apoasă severă, vărsături, febră sau
durere abdominală;
• Surse frecvente de alimente: produse crude, gata de consumat. Poate fi transmis și de o

persoana infectată care manipulează alimentul.
18
Clostridium botulinum (Botulism)
Botulismul este o afecțiune neuromusculară (paralitică) cauzată de o toxină bacteriană

(toxina Clostridium botulinum) care acționează la nivelul intestinului și determină "otrăvire"
neuromusculară.
• Simptomele încep după 12-72 de ore de la expunere: vedere dublă sau neclară, pleoape
căzute, vorbire neclară. Dificultate la înghițire și în respirație, gura uscată. Slăbiciune musculară
și paralizie. Simptomele încep la nivelul capului și progresează în jos, pe măsură ce boala se
agravează.
Fig. 2.10. Persoană diagnosticată cu botulism
• Surse frecvente de alimente: alimentele conservate sau fermentate necorespunzător, de

obicei preparate de casă, pește sărat sau afumat, cartofi copți în folie de aluminiu.
Campylobacter
• Simptomele încep după 2-5 zile de la expunere: diaree (frecvent cu sânge), durere/crampe
epigastrice (în etajul abdominal superior), febră;
• Surse frecvente de alimente: carne de pasăre crudă sau insuficient gătită, lapte crud
(nepasteurizat) și apa contaminată.
19
E. coli (Escherichia coli)
• Simptomele încep după 3-4 zile de la expunere: crampe severe epigastrice (în etajul
abdominal superior), diaree (frecvent cu sânge), vărsături. 5-10% dezvoltă o formă severă
amenințătoare de viață.
• Surse frecvente de alimente: carne de vită tocată crudă sau insuficient gătită, lapte și suc
(cidru) nepasteurizat, legume (cum ar fi salata), germeni de grâu, apa contaminată.
Cyclospora (Cyclospora cayetanensis)
• Simptomele încep după 1 săptămână de la expunere: diaree apoasă, pierderea poftei de

mâncare, scădere în greutate. Durere/crampe în epigastru, balonare, flatulență, greață și astenie
marcată.
Fig. 2.11. Cyclospora (sursa: CDC)
• Surse frecvente de alimente: legume și fructe proaspete, condimente.
Listeria
• Simptomele încep după 9-48 ore de la expunere, respectiv după 1-4 săptămâni în cazul
bolii invazive:
• Femeile gravide au de obicei febră și alte simptome asemănătoare gripei, cum ar fi

oboseală și dureri musculare. Infecția în timpul sarcinii poate cauza boli grave sau chiar decesul
fătului.
• Alte persoane (cel mai adesea adulți în vârstă): cefalee, rigiditate la nivelul gâtului,
confuzie, tulburări de echilibru și convulsii, asociate cu febră și dureri musculare.
• Mai rar, poate determina apariția endoftalmitei L.monocytogenes.
20
Fig. 2.12. Endoftalmită L.monocytogenes
• Surse frecvente de alimente: legume contaminate, brânzeturi moi, germeni de grâu,

pepene, hot dog, pateuri, fructe de mare afumate, lapte nepasteurizat.
2.6. Diagnostic paraclinic, pozitiv și diferențial
Diagnosticul toxiinfecțiilor alimentare este etiologic și presupune izolarea germenului

patogen la nivelul alimentului contaminat sau produselor patologice ale pacientului: vărsături,
materii fecale, urină și ser. Izolarea și identificarea germenului patogen responsabil de apariția
toxiinfecției alimentare este realizată prin intermediul investigațiilor paraclinice de laborator
reprezentate de coprocultură, urocultură, hemoculturi aerobe și anaerobe.
Trebuie excluse alte boli care produc simptome similare, cum ar fi apendicita acută,
colecistita acută sau colita ulcerativă.
Medicul va pune întrebări despre simptome, consumul de alimente sau apă contaminată,
istoricul călătoriilor și dacă rudele și prietenii au simptome similare. Elementele sugestive pentru
toxiinfecția alimentară includ diareea apoasă abundentă, ingestia de alimente potențial
contaminate (în special în cursul unei epidemii), consumul de apă netratată sau a unei substanțe
digestive iritante cunoscute, precum și istoricul de călătorii recente.
Examenul fizic se va concentra pe semnele de deshidratare și sensibilitatea abdominală, în

timp ce analizele de sânge, dacă sunt necesare, pot fi folosite pentru a exclude alte boli.
21
Dacă diareea apoasă persistă > 48 de ore, examenul scaunului poate fi util pentru
detectarea sângelui în scaun, iar coprocultura și examenul coproparazitologic pentru identificarea
bacteriilor patogene, examinarea microscopică a paraziților și detectarea anumitor toxine. În
plus, există teste imunologice pentru unele toxine (de exemplu, toxina Shiga produsă de unele
tulpini de E. coli). În funcție de cauza suspectată, în cazuri rare, de diaree hemoragică masivă,
pot fi prelevate probe de biopsie intestinală. Diagnosticul definitiv depinde de identificarea
agentului patogen sau a materialului toxic găsit. Dacă medicul identifică un anumit germene
poate anunța Departamentul de Sănătate Publică pentru identificarea existenței unui focar de
toxiinfecție alimentară.
Deși sunt disponibile, aceste investigații nu se fac în cazurile ușoare și moderate de

toxiinfecție alimentară, deoarece reprezintă un cost și există probabilitatea ca simptomele să se
rezolve înainte de obținerea rezultatelor.
În anumite cazuri, nu se poate identifica cauza toxiinfecției alimentare.
Colorația Gram ajută la determinarea tipului de germene (gram pozitiv sau gram negativ)
în timp ce colorația Loeffler cu albastru de metilen a fecalelor ajută la determinarea prezenței
leucocitelor, ceea ce va ajuta la diagnosticul diferențial între o boală invazivă (diaree
inflamatorie) și o boală non-invazivă (diaree non-inflamatorie). Se va efectua examinarea
microscopică atentă a unei mostre de material fecal pentru detectarea ouălor de paraziți și a
paraziților.
Culturile bacteriene pentru patogeni enterici precum Salmonella, Shigella și

Campylobacter sunt obligatorii în cazul în care se găsesc leucocite în materiile fecale, în cazul în
care pacientul se prezintă cu diaree hemoragică sau în cazul în care simptomele persistă pentru
mai mult de 3-4 zile.
Hemocultura se va efectua dacă pacientul este febril.
Hemoleucograma, ionograma și biochimia sângelui (în special ureea și creatinina) sunt

analize uzuale obligatorii pentru determinarea amplitudinii răspunsului inflamator (proteina C
reactivă, Viteza de Sedimentare a Hematiilor și Fibrinogenul) și gradul de deshidratare.
Punerea în evidență a Clostridium difficile ajută la diagnosticarea diareei asociate cu

tratamentul antibiotic la pacienții aflați în tratament sau cu istoric recent de tratament antibiotic.
Dacă pacientul este balonat, prezintă dureri abdominale severe sau simptome ce sugerează
o ocluzie intestinală este obligatorie efectuarea unei radiografii abdominale pe gol.
22
În cazul în care examenul materiilor fecale nu este diagnostic, se va efectua o colonoscopie
sau o sigmoidoscopie asociată cu biopsie și cu o esofagogastroduodenoscopie (endoscopie
digestivă superioară) cu aspirat duodenal și uneori biopsie. Aceste investigații sunt foarte
importante la pacienții imunodeprimați.
Sigmoidoscopia poate fi efectuată de primă intenție și la pacienții cu diaree sanguinolentă.

Este utilă la diagnosticul bolilor inflamatorii intestinale, diareei asociate cu antibiotice,
shigelozei și dizenteriei amoebiene.
O toxiinfecție alimentară mai poate fi declanșată și de paraziți precum:
Giardia: Giardioza (lambliaza) este o boală provocată de protozoarul Giardia duodenalis

(Giardia intestinalis, Giardia lamblia, Lamblia intestinalis) care există sub două forme: de
trofozoit și de chist.
Fig. 2.13. Paraziți intestinali: Giardia
Infectarea omului se produce prin ingestia alimentelor sau apei contaminate cu chisturi. În
stomac trofozoiții sunt eliberați din chisturi și migrează în intestinul subțire, în special în duoden
și jejun, unde se atașează prin discul adeziv de celulele epiteliale. În lumenul intestinal se
deplasează cu ajutorul flagelilor și odată ajunși în colon se închistează, fiind eliminați în mediul
extern odată cu materiile fecale.
Trichinella: Trichineloza este o infecție cauzată de Trichinella spiralis, un nematod ce

parazitează în stadiul larvar musculatura unor mamifere salbatice (porc mistreț, urs, lup, vulpe,
unele rozătoare) sau domestice (porc). Infecția este contractată la om prin ingestia de carne crudă
sau insuficient preparată termic (în principal cea de porc), determinând forme clinice cu
manifestări variate.
23
Fig. 2.14. Nematod: Trichinella spiralis
Întreaga evoluție a parazitului se desfășoară într-o singură gazdă. Carnea contaminată

conține parazitul în stadiu larvar, cuprins într-o celulă musculară modificată - „celula doică”.
Larva este eliberată sub acțiunea sucului gastric și pătrunde în mucoasa intestinului subțire; în
următoarele 24 de ore larva năpârlește de patru ori, transformându-se în adult. După fecundare,
în aproximativ cinci zile de la ingestia cărnii infectate, femelele elimină prima generație de larve
tinere. Aceste larve migrează pe cale sanguină sau limfatică, localizându-se în final în
musculatura scheletică. Pot fi afectate toate grupele musculare, mai ales mușchii foarte activi,
bine oxigenați: muschii laringelui, limbii, intercostalii, muschii extrinseci ai globului ocular.
Taenia solium: Teniaza este o boală provocată de parazitul Taenia solium sau Taenia
saginata.
Fig. 2.15. Tenia solium
Acești paraziți pot determina două boli: teniaza și cisticercoza. Diferența dintre cele doua
constă în localizarea acestora. Astfel, în teniază, parazitul adult se află în intestinul uman, în timp
ce în cisticeroză, parazitul se află în țesuturile umane. Frecvența cea mai mare a infecțiilor cu
Taenia solium este în Africa, Asia de Sud – Est, Europa de Est, America Latină. În țările arabe,
această patologie aproape că nu este întâlnită, deoarece nu este consumată carnea de porc. În
România, regiunile centrală și sudică din Moldova sunt cele unde numărul cazurilor este
24
considerabil mai crescut comparativ cu restul regiunilor din țară. Infecțiile cu Taenia saginata au
o prevalență de aproximativ 10% în populația umană, în special în Africa de Est. În Europa,
prevalența este mai scăzută, în jur de 5%.
2.7. Intoxicaţia cu ciuperci
Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată motiv pentru care au fost consumate din cele mai
vechi timpuri.
Pe lângă ciupercile comestibile se cunosc şi cel puţin 50 de specii toxice, maximul de

incidenţă al intoxicaţiilor înregistrându-se în perioada iulie-septembrie.
Gheba de brad
Gheba de brad este una dintre cele mai cunoscute, des întâlnite și toxice tipuri de ciuperci.
Are aspect maroniu autumnal și se găsește deseori în jurul copacilor, pe munți, în păduri și în
locuri umede. Din acest motiv, este una dintre cele mai cunoscute ciuperci otrăvitoare de pădure.
Fig. 2.16. Gheba de brad
Gheba de brad conține o substanță extrem de toxică, numită amatoxină. De fapt, este un
grup conținând cel puțin nouă compuși toxici. Ceea ce înseamnă că până și cea mai mică doză
devine letală. Astfel, dintre toate tipurile de ciuperci de pădure, gheba de brad se numără printre
cele mai periculoase.
Consumul a doar jumătate de ciupercă ghebă de brad este suficient pentru un rezultat fatal.
În plus, este cu atât mai periculoasă dacă este consumată negătită.
25
Buretele Viperei
Buretele viperei este o altă ciupercă otrăvitoare. De fapt este, probabil cea mai letală dintre
toate tipurile de ciuperci necomestibile, fiind cea mai bogată în amatoxine. Acestea sunt
rezistente la temperatura de gătit. Iar efectul lor este devastator. Acționează extrem de rapid
asupra celulelor din organism.
Fig. 2.17. Buretele viperei
La 6-12 ore de la ingerare, cauzează dureri abominale violente, diaree și vomă și, în
consecință, deshidratare rapidă. Ulterior, atacă ficatul, rinichii și sistemul nervos central.
Cauzează, totodată, scăderea drastică a nivelului de zahăr din sânge. Ulterior, induce coma și
decesul în mult peste 50% dintre cazuri.
Pericolul acestor ciuperci este amplificat, însă, de aspectul extrem de similar cu ciupercile
comestibile, de culoare albă. În ceea ce privește aspectul, nu este mare diferență între aceste
ciuperci otrăvitoare și ciuperci comestibile. Însă efectul este, evident, complet diferit. Buretele
viperei se găsește în general în proximitatea copacilor (30cm – 15m).
Buretele muștelor
O altă ciupercă otrăvitoare importantă este buretele muștelor. Este acea ciupercă pe care ai
învățat să o desenezi la grădiniță. Cea cu pălărie roșie și pete albe. Este cea mai atractivă
ciupercă din punct de vedere estetic. Însă acest lucru cu siguranță nu îi diminuează efectele
neplăcute.
Partea bună la aceste ciuperci – și un prim avantaj – este întocmai acest aspect deosebit.
Datorită culorii și modelului particular, este ușor să vezi diferența dintre aceste ciuperci
otrăvitoare și ciuperci comestibile. Astfel, nu te vei afla în situația neplăcută de a nu știi dacă este
sau nu este periculoasă.
26
Fig. 2.18. Buretele muștelor
Spre deosebire, însă, de alte specii de ciuperci necomestibile, nu este la fel de periculoasă.
Toxinele din buretele muștelor sunt solubile în apă. Ceea ce înseamnă că spălate și fierte sau
gătite suficient, sunt sigure pentru consum. Negătite corespunzător, însă, și consumate în
moderație, pot cauza greață, vomă, amețeală etc.
Coral de foc
Coralul de foc este una dintre acele ciuperci otrăvitoare cu cele mai atractive aspecte. Cu
formă neobișnuită și culori vibrante, seamănă mai mult a coral decât a ciupercă. Totuși, crește în
păduri, în jurul copacilor, la umbră. Sunt ciuperci de pădure extrem de rare și se găsesc greu. Se
întâlnesc în mare parte în Asia: Japonia, China, Coreea și Insula Java.
Fig. 2.19. Coral de foc
Pot fi recunoscute destul de ușor, ieșind cu ușurință din sfera acelor tipuri de ciuperci
otrăvitoare obișnuite. După cum îi spune și denumirea, Coralul de Foc ia aspectul unui coral.
27
Forma lunguiață, aspectul buretos, umed, și culorile vibrante din spectrul focului (roșu,
portocaliu) sunt specifice. În ciuda aspectului interesant, sunt ciuperci necomestibile destul de
periculoase.
Coralul de Foc denumește ciuperci otrăvitoare, bogate în micotoxine. E atât de toxică încât
poate provoca moartea în doar câteva zile de la ingerare. Inițial afectează organele interne:
rinichi, ficat și creier. Reducerea celulelor sangvine, căderea pielii feței și pierderea părului sunt
următoarele simptome, asemănătoare leucemiei (efectelor radiațiilor).
Aripi de înger
Sunt două explicații posibile pentru denumirea de Aripi de Înger pe care ciuperca
Pleurocybella porrigens a dobândit-o. Fie aspectul alb, pur, în forma aripilor, fie faptul că
ingerarea ciupercii te va conduce direct în raiul îngerilor. În orice caz, face parte din categoria
unor tipuri de ciuperci otrăvitoare pe cât de tentante, pe atât de periculoase.
Fig. 2.20 Aripi de înger
În primul caz, într-adevăr, aspectul ciupercii este deosebit. Îi este caracteristică pălăria albă
în diverse forme ondulate. Aceasta amintește de aripile albe, pure și largi ale îngerilor. Din punct
de vedere estetic, sunt ciuperci extrem de aspectuoase. În plus, inițial, erau considerate
comestibile. În 2004, însă, în jur de 60 de japonezi au prezentat toxiinfecție după ingestie.
Dintre aceste cazuri, pentru 17 a urmat decesul. Nu se cunoaște exact substanța toxică sau
otrava conținută de aceste ciuperci. Dar aparent amplifică afecțiunile existente ale creierului,
ficatului și rinichilor. (Dintre cei care s-au îmbolnăvit, toți sufereau de una dintre aceste
afecțiuni.) astăzi, sunt ciuperci necomestibile și se recomandă evitarea lor.
28
Ciuperca de gazon
Este o ciupercă des întâlnită. Crește în mod frecvent pe gazon, dar și în păduri din regiunea
Pacificului de Nord-Vest din SUA. Conocyble filaris, așadar, sunt tipuri de ciuperci otrăvitoare
atât din jurul casei, de pe gazon, cât și ciuperci de pădure. Pot fi recunoscute ușor, grație
aspectului maroniu. Deși pare inofensivă, este o reală amenințare la sănătatea și la viața omului.
Fig. 2.21. Ciuperca de gazon
Micotoxina principală din ciuperca de gazon este amatoxina. Este aceea care, ingerată
chiar și în cantități mici (jumătate de ciupercă), devine letală. Acționează în două etape, iar în
cazul unui diagnostic greșit, este fatală.
În primă fază (6-24h), ingestia acestor ciuperci necomestibile are aceleași simptome ca
gripa sau intoxicația alimentară banală. Un diagnostic greșit și tratament incorect va duce, din
păcate, la faza a doua. Pacientul pare să își revină, dar în scurt timp simptomele reapar, asociate
stresului gastrointestinal și distrugerii ficatului sau rinichilor.
Cortinarie
Cortinaria este acea specie de ciuperci necomestibile cu aspect de bureți. Din limba latină,
denumirea cortinarius se traduce ca văl, perdea sau cortină. Cortinaria poate fi recunoscută cu
ușurință, grație pălăriei buretoase, groase și rotunde. Este unul dintre acele tipuri de ciuperci
otrăvitoare pe care pur și simplu nu le poți confunda.
29
Fig. 2.22. Cortinarie
Nu se va pune vreodată problema dificultății diferențierii dintre aceste cuperci otrăvitoare

și ciuperci comestibile. Cele mai frecvente culori în care se găsește cortinaria sunt mov-închis,
maro-deschis și maro-închis. Crește în locuri umbroase, umede, la marginea lacurilor și în jurul
copacilor. Otrava din cortinarie e orelanina. Substanța toxică e fatală în lipsa tratamentului
corespunzător.
Simptomele inițiale care apar sunt asemănătoare gripei obișnuite. Însă orelanina are efect
îndelungat, poate dura până la 2-3 săptămâni pentru apariția simptomelor. Este o cauză în plus a
dificultății punerii unui diagnostic corect. În sfârșit, orelanina cauzează în final afecțiuni
ireparabile ale rinichilor și moarte în cazul netratării. Transplantul de rinichi este deseori singura
soluție salvatoare.
Pâlnioara ondulată
Denumită popular și burete de rouă fals, pâlnioara ondulată mai este cunoscută și ca
ciuperca-transpirație. A dobândit acest titlu în urma efectelor produse la ingerare, care preced
moartea în lipsa tratamentului corespunzător.
Având culoare gălbui – alb-lăptos, nuanță specifică de ciuperci otrăvitoare de pădure, se

face remarcată prin aspectul de pâlnie al pălăriei. Pâlnioara ondulată crește în principal pe gazon,
fân sau alte zone de iarbă și pădure. Toxina pe care o produce se numește muscarină. Ingestia se
dovedește nocivă atât pentru animale, cât și pentru om.
30
Fig. 2.23. Pâlnioara ondulată
Simptomele generate încep cu salivare excesivă, lăcrimare inexplicabilă și transpirație. În

special în cazul consumului în cantități generoase, efectele se extind ulterior. Este atacat sistemul
digestiv, apar dureri abdominale, greață și diaree. Vederea încețoșată și respirația dificilă sunt de
asemenea frecvente. Poate cauza moartea în cazuri severe, dar este rareori fatală pentru
persoanele sănătoase.
Pălărie ucigașă
Pălăria ucigașă este una dintre cele mai cunoscute ciuperci otrăvitoare de pădure în
întreaga lume. Este amintită ca una dintre cele mai periculoase și fatale. Este cu atât mai
periculoasă din cauza aspectului, fiind dificilă diferențierea dintre aceste ciuperci otrăvitoare și
ciuperci comestibile.
Se poate recunoaște prin aspectul maroniu-ruginiu, neuniform. Urmărind culorile de pe

piciorul ciupercii, se poate constata senzația de șters, decojit. Este un indicator simplu al faptului
că ai de a face cu pălăria ucigașă. Făcând parte din clasa de ciuperci de pădure, se găsește în
principal în păduri de conifere. Crește direct din pământ.
Fig. 2.24. Pălărie ucigașă
31
Pălăria ucigașă conține orelanină, cu efecte pe termen lung. Primele simptome pot apărea
abia la 2-3 zile de la ingestie. Dureri de cap, greață, vomă, funcționare încetinită a rinichilor și
alte simptome asemănătoare gripei. În lipsa medicației corespunzătoare, poate conduce la
rezultate fatale.
Zgârciog gras
Ciuperca Zbârciog Gras se numără printre cele mai dezgustătoare, dar și periculoase,
ciuperci otrăvitoare. Are aspectului unui creier, prezentând cute dese și crețuri. Forma este a unui
burete gros, gelatinos, lucios, de culoare maro-închis. În cultura populară, este denumită și
ciuperca-creier-de-om.
Se găsește în principal în pădurile de conifere ale Europei și ale Americii de Nord. În

Europa de Est și Scandinavia, zbârciogul gras este o delicatesă. Atenție, însă, trebuie gătită
corespunzător pentru a asigura inhibarea și dispariția efectelor substanțelor toxice. Consumată
crudă, conduce la moarte sigură grație otrăvurilor puternice pe care le conține în stare naturală.
Fig.2.25. Zgârciog gras
Toxina conținută într-un zbârciog gras se numește gyromitrină și afectează în principal

ficatul, dar și sistemul nervos. Uneori, atacă până și rinichii. La câteva ore de la consum, apar
primele simptome. Acestea includ diareea și voma, urmate de amețeală, letargie și dureri de cap.
În cele mai rele cazuri, pacienții sfârșesc prin comă sau moarte după aprox. o săptămână.
32
Intoxicaţia cu ciuperci este cauzată de toxinele secretate de acestea, care sunt extrem de
agresive pentru organism, putând determina de multe ori decesul. Gravitatea intoxicaţiei depinde
de specia şi cantitatea de ciuperci consumată, dar şi de momentul apariţiei simptomatologiei – cu
cât simptomele apar mai rapid după ingestie, cu atât intoxicaţia este mai gravă.
Pentru a preveni apariţia unor astfel de intoxicaţii, se recomandă:
• Evitarea consumului de ciuperci/bureţi procurate de la comercianţi care nu pot face

dovada avizului fito-sanitar;
• Evitarea culesului şi consumului de ciuperci/bureţi din pădure, chiar dacă sunt
cunoscute ca fiind comestibile, deoarece multe ciuperci comestibile din flora
spontană a ţării noastre au suferit mutaţii devenind otrăvitoare;
• întrucât copiii cu vârste mici sunt mai sensibili decât adulţii şi pot face forme de
intoxicaţii foarte grave, chiar letale, se va evita hrănirea lor cu mâncăruri pe bază de
ciuperci;
În general, intoxicaţiile cu ciuperci se caracterizează prin:
• tulburări digestive: greţuri, vărsături, dureri de stomac, diaree, hepatită acută toxică
şi insuficienţă hepatică;
• tulburări neurosenzoriale: mioză sau midriază, agitaţie, dezorientare temporo-
spaţială, confuzie, delir, halucinaţii vizuale şi auditive, convulsii, comă;
• tulburări cardiovasculare: bradicardie sau tahicardie, hipotensiune arterială sau
hipertensiune arterială;
• tulburări hidroelectrolitice, cu risc de deshidratare severă la copii şi vârstnici;
• tulburări renale: insuficienţă renală funcţională şi/sau organică;
• simptome generale: frisoane, febră, transpiraţii, uscăciunea mucoaselor sau
dimpotrivă hipersecreţie salivară şi renală.
Gravitatea intoxicaţiilor cu ciuperci este dată în special de insuficienţa hepatică fulminantă

şi insuficienţa renală care duc frecvent la deces.
Având în vedere că este posibilă o evoluţie gravă, uneori letală a bolii, intoxicaţia cu
ciuperci trebuie considerată o urgenţă medicală majoră, fiind obligatorie apelarea numărului de
urgenţă 112 şi prezentarea imediată într-un serviciu medical de urgenţă.
33
2.8. Complicații
Deshidratarea - este complicația severă cea mai frecventă. Dacă un adult sănătos care bea
suficientă apă poate să refacă pierderea de lichide ca urmare a scaunelor apoase sau vărsăturilor,
sugarii, copiii mici, persoanele în vârstă sau pacienții cu imunitate scăzută se pot deshidrata
sever. În acest caz se impune spitalizarea și înlocuirea intravenoasă a lichidelor. În cazuri
extreme, deshidratarea poate fi fatală.
Toxiinfecția alimentară cu listeria. La începutul sarcinii, o infecție cu listeria poate cauza

avort spontan. Mai târziu în sarcină, infecția cu listeria poate determina decesul fătului, naștere
prematură sau o infecție potențial fatală la nou-născut - chiar dacă mama a avut doar o formă
ușoară de boală. Sugarii care supraviețuiesc unei infecții cu listeria pot prezenta leziuni
neurologice pe termen lung și întârziere în dezvoltare.
Toxiinfecția alimentară cu Escherichia coli (E. coli). Anumite tulpini de E. coli pot
provoca o complicație gravă denumită sindromul hemolitic-uremic. Apare în 2-7% dintre cazuri,
în special la copiii mici și la vârstnici.
2.9. Tratament
Majoritatea cazurilor de toxiinfecție alimentară sunt autolimitate, simptomele ameliorându-

se singure după o perioadă scurtă de timp, tratamentul specific nu este necesar. Studiile arată că
numai 10% dintre pacienți au nevoie de terapie cu antibiotice. Principalul obiectiv al
tratamentului medicamentos este acela de suport prin rehidratare și suplimentare cu electroliți în
vederea tratării și prevenirii deshidratării severe. În acest sens se administrează soluții de
rehidratare orală sau soluții intravenoase pentru hidratare (clorură de sodiu izotonă, soluție
Ringer lactat).
Hidratarea orală se atinge prin administrarea de lichide ce contin sodiu și glucoză.

Pacientul își poate realiza chiar și acasă o soluție de hidratare orală, compusă dintr-o linguriță de
sare și patru lingurițe de zahăr adăugate la 1 litru de apă.
Utilizarea soluțiilor de hidratare orală a determinat reducerea mortalității asociate cu holera

(infecție cu vibrio Cholerae) la sub 1%, mortalitatea în aceste cazuri atingând în trecut o rată
extrem de ridicată, de 50%.
34
Soluțiile de hidratare orală sunt indicate în toate cazurile de diaree, mai ales în diareea
apoasă care poate determina foarte repede deshidratarea. Aceste soluții facilitează cotransportul
glucozei, sodiului și apei prin epiteliul intestinal.
Soluțiile cu administrare intravenoasă sunt indicate la pacienții sever deshidratați sau cu

vărsături incoercibile.
Tratamentele simptomatice ale diareei precum hidroxidul de aluminiu reduc frecvența

scaunelor, dar cu toate acestea nu îmbunătățesc evoluția bolii și nici nu scad pierderea lichidiană.
Medicamentele antisecretorii precum subsalicilatul de bismut pot fi foarte utile în

combaterea diareei. Se administrează în doze de 30 ml la fiecare 30 de minute fără a se depăși
însă 8-10 doze pe 24 de ore.
Antiperistalticele (derivații de opiu) nu se vor utiliza la pacienții cu febră, toxicitate

sistemică sau diaree sanguinolentă sau la pacienții a căror stare nu prezintă îmbunătățiri la un
timp de la debutul simptomelor.
Difenoxilatul cu atropină (lomotil) este disponibil sub formă de tablete (2,5 mg de

difenoxilat) și sub formă lichidă (2,5 mg difenoxilat la 5 ml soluție). Doza inițială pentru adulți
este de 2 tablete de 4 ori pe zi și este scăzută pe măsură ce diareea se ameliorează.
Loperamidul (imodium) se administrează fie sub formă de capsule de 2 mg, fie sub formă
lichidă (1 mg loperamid la 5 ml soluție). Crește absorbția intestinală a electroliților și a apei și
scade peristaltismul și secrețiile intestinale. Doza la adulți este inițial de 4 mg urmată de 2 mg la
fiecare scaun diareic. Nu se va depăși doza de 16 mg pe zi.
În cazul în care simptomele persistă mai mult de 3-4 zile, ar trebui determinată etiologia
toxiinfecției. Se vor efectua culturi din materiile fecale pentru punerea în evidență a agentului
patogen. În cazul în care simptomele persistă și patogenul este izolat, se va începe terapia
antibiotică specifică (pe baza antibiogramei).
Tratamentul antibiotic empiric trebuie inițiat la pacienții suspecți de diareea călătorului sau
cu simptome dizenterice și/sau sistemice. Tratamentul cu un agent antibiotic ce acoperă
microorganismele Shigella și Campylobacter va fi administrat la pacienții cu mai mult de 4
scaune pe zi timp de peste 3 zile, care prezintă și febră, durere abdominală, vărsături, cefalee
și/sau mialgii.
35
O cură terapeutică cu fluoroquinolone (ciprofloxacină 500 mg per os de două ori pe zi sau
norfloxacină 400 mg per os de două ori pe zi) este prima intenție terapeutică.
Trimetoprim/Sulfametoxazol este o terapie alternativă însă microorganismele rezistente la acest
antibiotic sunt foarte des întâlnite. Infecțiile cu Vibrio Cholerae sau Vibrio parahaemolyticus se
tratează fie cu fluoroquinolonă fie cu doxiciclină (100 mg per os).
În absența dizenteriei, nu se administrează antibiotic înainte de efectuarea unui diagnostic

microbiologic și înainte de eliminarea suspiciunii de infecție cu E coli O 157:H7.
În timpul episoadelor de diaree acută, pacienții dobândesc o deficiență de dizaharidaze

intestinale datorită pierderii enzimelor din marginea în perie. De aceea aceștia trebuie să evite
consumul de lapte, produse lactate și alte alimente ce conțin lactoză.
2.10. Prevenirea îmbolnăvirii prin toxiinfecții alimentare
Ministerul Sănătății recomandă populației respectarea regulilor de bază ale unui

comportament de prevenire a îmbolnăvirilor prin toxiinfecții alimentare sau alte boli cu
transmitere digestivă și anume:
• evitarea preparării alimentelor cu mai mult de 2-3 ore înaintea consumului, în cazul ăn
care nu se pot asigura condițiile de temperatură necesare păstrării alimentelor preparate;
• asigurarea păstrării alimentelor la temperaturi de 4-8°C, în cazul alimentelor ce vor fi

consumate la mai mult de 2-3 ore de la preparare (refrigerare);
• consumarea alimentelor pregătite pentru sugari imediat după prepararea lor, fără a fi
reîncălzite sau păstrate la frigider;
• în cazul alimentelor gătite, asigurarea unei temperaturi de preparare de peste 70°C;
• evitarea contactului între alimente nepreparate și cele preparate;
• spălarea atentă a recipientelor în care se realizaează prepararea alimentelor, înainte de

fiecare masă și după folosirea toaletei;
• spălarea repetată a mâinilor, nu numai după utilizarea toaletei și înainte de masă;
• întreținerea curățeniei tuturor suprafețelor bucătăriei (paviment, mese de lucru);
• evitarea preparării alimentelor de către persoane care prezintă vreo leziune sau infecție
(panaritiu) la nivelul mâinilor/degetelor – în cazul în care acest lucru nu este posibil,
trebuie folosit un pansament steril care să izoleze complet leziunea/infecția de exterior;
• spălarea atentă a fructelor și legumelor înainte de consumarea lor;

36
• păstrarea în condiții de maximă igienă a tuturor suprafețelor destinate preparării
alimentelor;
• asigurarea condițiilor necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate

consumului și insecte sau animale;
• folosirea doar a surselor de apă potabilă pentru prepararea alimentelor și pentru consumul
uman – o atenție deosebită trebuie acordată apei folosite la prepararea alimentelor pentru
copii;
• fierberea apei este obligatorie, în cazul în care există îndoieli asupra calității surselor de
apă potabilă ce sunt folosite pentru consumul uman și prepararea alimentelor;
• evitarea consumării alimentelor vândute pe stradă, precum înghețată, prăjituri, produse de

patiserie, hot-dog, mici, hamburgeri etc;
• fierberea laptelui, în cazul în care acesta nu este pasteurizat;
• evitarea consumului de carne preparată ”în sânge”;
• consumul de fructe de mare și pește crud doar în stare proaspătă;
• evitarea consumului de ouă cu coajă spartă.
37
Capitolul 3: STUDII DE CAZ
CAZUL I
Culegerea datelor:
Date privind identitatea pacientului:
Nume și prenume: A.M.
Vârstă: 50 ani
Data nașterii: 11.11.1965
Sex: Feminin
Religie: catolică
Naționalitate: română
Stare civilă: casnică
Domiciliu: Botoșani
Istoricul bolii: în urmă cu o seară, pacienta afirmă că a consumat la masă ciuperci

cumpărate din piață. După 2 ore de la ingerare, bolnava prezintă următoarele simptome: stare
generală alterată, amețeli, transpirații excesive, colici abdominali, vărsături, diaree fetidă, uneori
sangvinolentă, sete mare, tegumente uscate, febră: 39,5.
Diagnostic la internare: toxiinfecție alimentară acută cu ciuperci
Data internării: 18.04.2022
Culegerea datelor pentru cele 14 nevoi fundamentale:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

• Frecvență respiratorie normală: 16 r/min, respirații ritmice, fără zgomote patologice
• Mișcări respiratorii libere
• Amplitudine normală, egală, de ambele hemitorace.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
• Greață, vărsături;
• Diaree fetidă, uneori sangvinolentă;
• Sete mare;
38
• Colici abdominali.
3. Nevoia de a elimina
• Scaune apoase și multiple;
• Transpirații excesive;
• Risc de deshidratare.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
• Vărsături; amețeli.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
• Somnolență.
6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca:
• Pacienta se poate îmbrăca singură
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale:
• Hipertermie: 39,5
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.
• Păr curat, îngrijit;
• Urechi de conformitate normală, curate;
• Cavitate bucală, nas cu mucoasp umedă și roz, gingii roz, aderente dinților;
• Pacienta are deprinderi igienice normale, prezintă aspect curat, îngrijit.
9. Nevoia de a evita pericolele
• Stare generală alterată.
10. Nevoia de a comunica
• Funcționarea adecvată a organelor de simț;
• Debit verbal regulat;
• Imagine pozitivă despre sine.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia:
• Are convingeri față de realitate.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
• Pacienta ia singură decizii;
• Uneori își manifestă și stări de bucurie.
13. Nevoia de a se recrea:
• Momentan pacienta nu se poate recrea, fiind preocupată de vindecare.
14. Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea:
• Pacienta prezintă dorința de a învăța despre cum să-și recapete starea de sănătate cu
ușurință, cunoștințe medicale.
39
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Tabelul 3.1. plan de îngrijire pacient cu toxiinfecție alimentară acută cu ciuperci
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE EVALUARE

Alterarea nevoii de a-și menține -pacientul să fie afebril în -măsoară temperatura din oră în oră, apoi zilnic, -la 2 ore de la spitalizare,
temperatura în limite fiziologice în termen de 24 de ore dimineața și seara; pacienta nu mai prezintă
urma consumului de ciuperci -dispariția frisoanelor în -administrează băuturi reci sau calde, în funcție de frisoane,
posibil otrăvitoare, manifestată termen de 2 ore apariția frisoanelor; -după 24 ore de la internare,
prin febră ridicată 39°C, frisoane; -administrează tratamentul prescris de medic: pacienta e afebrilă: 36,5°C.
scăderea rezistenței organismului Cefalosporina, Kefzol 1flacon la 8 ore,
la infecții Rocephyn 1g la 12 ore, Quamatel 2 fiole, o fiolă la
12-24 h
Alterarea nevoii de a elimina, -pacienta să prezinte scaun -asigură alimentația hidrică în primele 24-48 ore: -după 2 zile, pacienta prezintă
manifestată prin eliminări normal în termen de 1-2 în prima zi: ceai neîndulcit de mentă, supă de scaune mai legate, dar de
inadecvate: vărsături; alterarea zile; morcovi, zeamă de orez; consistență moale;
mucoasei intestinale (diaree); -îmbunătățirea diurezei pe Deoarece pierde foarte multe lichide prin scaunele -începând din a 3a zi, pacienta
eliminare urinară. măsura ameliorării stării diareice, vomă și transpirație, elimină și multe prezintă 1-2 scaune/zi de
generale; săruri minerale. Se completează cu săruri de consistență normală;
-pacienta să prezinte rehidratare per os sau administrate intravenos. -pacienta prezintă diureză
eliminări adecvate fără -treptat, se introduc în alimentație cantități mici de îmbunătățită:
vărsături în decurs de 24 h carne slabă fiartă, brânză de vaci, pâine albă Intrări: 3000 ml soluții
prăjită; perfuzabile, 250 ml ser rece,
40
-recoltează scaun pentru coprocultură și vărsături spălătură gastrică.
pentru examen toxicologic; Ieșiri: diureză 2800 ml 24 h,
-administrează tratamentul prescris de medic: vărsături gastrice 350 ml
Ciprinol 100 mg de 2 ori /zi, apoi Ciprinol 1f la 12
ore; hidratare perfuzabilă: Glucoză 5% 1000 ml
+ vitaminoterapie;
-notează intrările și ieșirile;
-urmărește efectele medicamentelor administrate;
-urmărește comportamentul pacientei;
-urmărește și notează funcțiile vitale în F.O.
Alterarea nevoii de a se alimenta -pacienta să-și urmeze -învață pacienta să respecte regimul alimentar; -pacienta respectă regimul de
corespunzător manifestată prin regimul în fiecare zi, încă -explică pacientei riscurile la care se supune curățare gastrică;
alterarea mucoasei gastrice și din prima zi de internare; nerespectând dieta; -glucoză 10% 2000ml
dereglarea tranzitului intestinal, -corectarea dezechilibrului -pentru corectarea dezechilibrului electrolitic, -Hb=10g/dL
colici abdominali. hidroelectrolitic; medicul indică instituirea unei căi venoase pentru -Ht=34%
-pregătirea pacientei administrarea soluțiilor de reechilibrare L=7000 m3
pentru recoltarea hidroelectrolitică; VSH=9 mm/lh
analizelor și pentru -recoltează sânge pentru examenul de laborator; Creatinină=1,1 mg%
investigații; -informează pacientul și îi explică tehnicile și GLU=95mg%
-monitorizarea funcțiilor necesitatea lor; TQ=12”
vitale. -așează pacientul în decubit dorsal, cu membrul I.P.=80%
-eliminarea durerii superior în abducție, extensie și supinație; Examen urină:
41
-execută manevra respectând regulile de asepsie și Densitate: 1024
atașează perfuzia cu glucoză; Albumină: absent
-recoltează sânge pentru examene biochimice; Glucoză: absent
-duce probele la laborator; Pigmenți biliari: absent
-urmărește eliminările, aspiratul gastric, vărsătura, Urobilinogen: normal
diureza, scaunul; Sedimente: prezente
-notează în F.O.: T.A., pulsul și diureza și Celule epiteliale plate
informează medicul; TA=115/70mmHg
-urmărește pacientul și culoarea tegumentelor; T=36,5°C
-arată medicului rezultatele analizelor și le notează Ʋc=90b/min
în F.O. Ʋr=16r/min
-la indicația medicului, administrează:o fiolă de
algocalmin și o fiolă de Ketonal i.v. (protecție
gastrică) și o fiolă de Quamatel i.v. și o fiolă
de Metoclopramid i.v. -durerea cedează la antialgice;
-vărsături gastrice: 50 ml de
-alimentează pacienta parenteral cu soluții
aspect bilios deschis;
glucozate;
-respiră eficient;
-urmărește efectul medicamentelor
-tranzit intestinal prezent.
-respectă indicația medicului privind doza, ora,
calea și ritmul de administrare a acestora.
42
Alterarea nevoii de a fi curat, -pacienta să fie -alimentează pacienta parenteral cu soluții -pacienta prezintă tegumente
îngrijit, de a proteja tegumentele și independentă în asigurarea glucozate; și mucoase curate, fără
mucoasele, din cauza îngrijirilor personale în -îi face toaleta zilnică pacientei; tulburări trofice
manifestărilor bolii. decurs de 3 zile -îi schimbă lenjeria de pat, ori de câte ori este
nevoie și o întinde bine, pentru a nu forma cute;
-face masajul regiunilor expuse escarelor.
Alterarea nevoii de a dormi și a se -pacienta prezintă -împreună cu pacienta, stabilește un program de -pacienta este liniștită,
se odihni, manifestată prin insomnie manifestată prin odihnă corespunzător organismului; înțelege că totul va fi bine,
anxietate, neliniște somn perturbat, -aerisește salonul și crează un microclimat liniștit este cooperantă;
insuficient, având ca și calm; -pacienta este echilibrată
dificultate și diaree, -o face pe pacientă să înțeleagă că vindecarea va fi hidroelectrolitic, nu prezintă
vărsături fără complicații vărsături
-administrează anxiolitice la recomandarea
medicului: Xanax, 2mg Dormicum în perfuzie
Nevoia de a elimina nu mai este Pacienta are tranzit - asigură o poziție confortabilă pacientei; Pacienta are un tranzit
alterată. intestinal normal. -menține igiena tegumentelor și a lenjeriei; intestinal normal și nu mai
-măsoară și notează în FO diureza pe 24/h; prezintă vărsături.
-notează în FO nr, aspectul și consistența
scaunelor emise;
-notează în FO aspectul vărsăturilor, frecvența și
consistența.
-recoltează sânge și scaun pentru analize
43
Externarea pacientei:
Data externării: 23.04.2022
Numărul de zile de spitalizare: 5 zile
Diagnostic la externare: toxiinfecție alimentară acută cu ciuperci
Starea pacientei la externare: pacienta se externează în stare ameliorată, fără grețuri,

vărsături sau diaree. Se recomandă regim alimentar, tratament de întreținere și revenirea la
control după 14 zile.
44
CAZUL II
Culegerea datelor:
Nume și prenume: R.P.
Vârstă: 30 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Ocupație: profesor
Istoricul bolii: pacient în vârstă de 30 ani, fără antecedente patologice, în urmă cu câteva
ore prezenta grețuri, vărsături, scaune subțiri, crampe abdominale, paloare.
Diagnostic la internare: enterocolită acută
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație: frecvență respiratorie normală

vârstei: 17 r/min, respirații ritmice, fără zgomote patologice, mișcări respiratorii libere,
amplitudine normală, egală, de ambele hemitorace.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata: greață, vărsături, crampe abdominale, lipsa
poftei de mâncare.
3. Nevoia de a elimina: scaune apoase și multiple, traspirații, risc de deshidratare.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură: adinamie, crampe abdominale,
vărsături.
45
5. Nevoia de a dormi și a se odihni: pacientul doarme ore suficiente de somn (6-8
ore) și are un soomn calm, fără coșmaruri, adoarme cu ușurință și se trezește odihnit.
6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca: pacientul se poate îmbrăca singur, își
alege vestimentația în funcție de anotimp și stare psihică.
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale: ușoară hipertermie:
38,3°C.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja mucoasele și tegumentele: păr curat,
îngrijit, urechi de conformitate normală, curate, unghii tăiate scurt, îngrijite, cavitate
bucală, nas cu mucoasă umedă și roz, gingii aderente dinținlor și roz. Pacientul are
deprinderi igienice normale, prezintă aspect curat, îngrijit.
9. Nevoia de a evita pericolele: stare generală alterată.
10. Nevoia de a comunica: funcționarea adecvată a organelor se simț, debit verbal
regulat, exprimare ușoară, imagine pozitivă despre sine.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori de a practica religia:
are convingeri față de realitate, pacientul face rugăciuni la masă și seara.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării: pacientul ia decizii singur, uneori
își manifestă și stări de bucurie.
13. Nevoia de a se recrea: moemntan pacientul nu se poate recrea, fiind preocupat de
vindecare.
14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea: pacientul prezintă dorința de a
învăța despre cum să-și recapete starea de sănătate cu ușurință, cunoștințe medicale.
46
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Tabelul 3.2. Plan de îngrijire pacient cu enterocolită acută
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME ȘI EVALUARE

DELEGATE
Alterarea nevoii de a mânca și a -Pacientul să fie echilibrat -Reechilibrează hidroelectrolitic pacientul Pacientul încearcă să se
bea, din cauza senzației de hidroelectrolitic în 24-48 ore. prin regim hidric 24-48 ore (apă și zeamă de adapteze la noul său rol,
greață și a vărsăturilor, -Pacientul să fie alimentat conform orez), apoi regim alimentar de tranziție: orez acceptă regimul prescris.
manifestată prin stare generală diagnosticului pe tot parcursul fiert în apă, brânză de vaci, carne roșie
alterată. spitalizării. fiartă.
-Explorează nivelul de cunoștințe ale
pacientului despre alimente, modul lor de
preparare și despre respectarea meselor.
-Administrează medicamentele la indicația
medicului: administrez laindica
iațmedicului: Scobutil1x2 f/zi,
Algocalmin 1 x2f/zi, Papaverină1x2
f/zi, Amoxicilină 500mg la 8 ore,
Metoclopramid 1x2 f/zi;
47
Alterarea nevoii de a elimina, -Pacientul să aibă o stare de confort -Asigură repaosul fizic și psihic al Pacientul prezintă grețuri și
manifestată prin eliminări fizic în următoarele 3 zile, iar pacientului. vărsături.
inadecvate: vărsături; alterarea dispariția diareei în timp de 1-2 -Administrează tratamentul antispastic. Pacientul prezintă stare de
mucoasei intestinale (diaree). zile. Servește pacientul cu alimente la sănătate alterată, cu diaree.
-Pacientul să fie echilibrat psihic în temperatură acceptabilă, prezentate atrăgător
decurs de 3 zile. și la ore fixe.
-Pacientul să își recapete echilibrul -Calculează rația calorică 24 ore în funcție
hidric și nutrițional în 1-2 zile. de activitate și vârstă.
-Recoltează produsele pentru examen
bacteriologic (coprocultură).
-Menține permanent legătura cu aparținătorii
pacientului și îi educă cu privire la dietă.
Alterarea nevoii de a se alimenta -Pacientul să beneficieze de condiții -Asigură condiții de mediu adecvate, fără TA=125/70 mm Hg
corespunzător manifestată prin de microclimat și de mediu curenți de aer, surse de infecții, zgomote R=18 r/min
alterarea mucoasei gastrice și securizant deranjante. T=38,3°C
dereglarea tranzitului intestinal, -Pacientul să fie investigat și tratat -Măsoară funcțiile vitale ale pacientului Ficat cu dimensiuni ușor
colici abdominali. corespunzător diagnosticului. (P,R,T,TA), diureză, scaun, greutate mărite.
corporală. Glicemie 105 mg/dj
-Calculează bilanțul ingesta-excreta. Sideremie 59 micrograme %
-Observă pacientul. VSH 76 mm/h
-Pregătește pacientul pentru orice explorare. Fibrinogen 850 mg%
-Pregătește materialele, instrumentele, Uree 38,4 mg/dl
48
soluțiile pentru explorări. Pacientul își reia ușor funcția
-Recoltează sânge pentru hemoleucogramă, digestivă.
ionogramă, transaminaze, bilirubinemie. Pacientul este mai cooperant.
-Recoltează probe pentru coprocultură și
examen coproparazitologic
-Transportă probele prelevate la laborator.
-Administrează tratamentul prescris de
medic.
Alterarea nevoii de a dormi și a Pacientul să aibă o stare de confort Asigură repaosul fizic și psihic al Pacientul declară o
se odihni, manifestată prin fizic. pacientului.Administrează tratamentul îmbunătățire a stării generale.
anxietate, neliniște Pacientul să fie echilibrat psihic. antispastic. Pacientul simte o ameliorare,
Pacientul să doarmă ore suficiente Servește pacientul cu alimente la nu mai prezintă scaune
de somn și să se trezească odihnit. temperatură acceptabilă, prezentate atrăgător diareice.
și la ore fixe. Pacientul întreabă despre
Măsoară funcțiile vitale ale pacientului tratament, modalități de
(P,R,T,TA), diureză, greutate corporală, recuperare a sănătății.
scaun. Pacientul se simte mai bine.
Asigură condiții de favorizare a somnului,
semiobscuritate
49
Nevoia de a elimina nu mai este Pacientul are tranzit intestinal - asigură o poziție confortabilă pacientei; Pacientul are un tranzit
alterată. normal. -menține igiena tegumentelor și a lenjeriei; intestinal normal și nu mai
-măsoară și notează în FO diureza pe 24/h; prezintă vărsături.
-notează în FO nr, aspectul și consistența
scaunelor emise;-notează în FO aspectul
vărsăturilor, frecvența și consistența.
-recoltează sânge și scaun pentru analize
Numărul de zile de spitalizare: 5 zile.
Diagnostic de externare: enterocolită acută
Starea pacientului la externare: pacientul se externează cu stare de sănătate bună. Se recomandă regim alimentar echilibrat, conform indicațiilor
medicului, consumul de apă numai din surse sigure, dacă este posibil apă plată, fierberea cărnii înainte de preparare și procurarea ei numai de la surse
autorizate, evitarea consumului de conserve, evitarea afumăturilor, evitarea produselor din lapte ce nu prezintă calități organoleptice corespunzătoare.
50
CAZUL III
Culegerea datelor:
Nume și prenume: A.I.
Vârstă: 35 ani.
Sex: masculin
Relgie: ortodoxă
Stare civilă: necăsătorit
Ocupație: ospătar
Istoricul bolii: pacient în vârstă de 35 ani, afirmă că a consumat ouă crude cumpărate de la
magazinul alimentar. Acesta se prezintă cu următoarele simptome: stare generală alterată,
cefalee, dureri abdominale, vărsături, diaree, tegumente și mucoase palide, umede, reci, febră
39°C.
Diagnostic la internare: toxiinfecție alimentară cu salmonella
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație: frecvență respiratorie normală:

15r/min, fără zgomote patologice, mișcări respiratorii libere.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata: greață, vărsături, crampe abdominale, lipsa
poftei de mâncare.
3. Nevoia de a elimina: scaune diareice, risc de deshidratare.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură: stare general alterată, cefalee.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni: pacientul doarme 5-6 ore pe noapte.
51
6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca: pacientul se poate îmbrăca singur.
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale: hipertermie: 39°C.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele: tegumente și
mucoase palide, umede, reci, păr îngrijit, curat.
9. Nevoia de a evita pericolele: stare general alterată.
10. Nevoia de a comunica: poate să-și exprime clar gândurile, este sociabil, discută cu
ceilalți pacienți, colaborează cu echipa medicală, respectiv medic și asistentă.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia:
este o persoană credincioasă, de religie ortodoxă, citește cărți cu caracter religios
și se roagă mult.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării: îi place să ajute oamenii, ia singur
decizii.
13. Nevoia de a se recrea: dificultate în a se recrea.
14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea: dorește să fie informat în legătură
cu boala de care suferă, citește pliante și broșuri despre boală și despre
tratamentul acesteia.
52
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Tabelul 3.3. Plan de îngrijire pacient cu toxiinfecție alimentară cu salmonella
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE EVALUARE
NURSING
Alterarea nevoii de a se -Pacientul să beneficieze de -Asigură condițiile de mediu adecvate, fără curenți TA=125/70mm Hg
alimenta corespunzător condiții de microclimat și mediu de aer, surse de infecție, zgomote deranjante. R=15 r/min
manifestată prin alterarea securizant. -Măsoară funcțiile vitale ale pacientului T=39°C
mucoasei gastrice și -Pacientul să fie investigat și tratat (P,R,T,TA), diureza, scaun, greutate corporală. Ficat cu dimensiuni ușor
dereglarea tranzitului corespunzător diagnosticului și -Calculează bilanțul ingesta-excreta. mărite. Colecist moderat,
intestinal, colici abdominali. zilei de boală. -Recoltează probe biologice de la pacient: sânge destins, cu pereți
Pacientul să fie echilibrat pentru hemoleucogramă, ionogramă, transaminase, hiperecogenici, septat
hidroelectrolitic în 24-48 h bilirubinemie; scaun pentru examen incomplete.
Pacientul să fie alimentat conform coproparazitologic și coprocultură. Glicemie 105 mg/dj
diagnosticului și zilei de boală, pe -Reechilibrează hidroelectrolitic pacientul, prin Sideremie 59 micrograme %
tot parcursul spitalizării. regim hidric 24-48h (apă, zeamă de orez), apoi VSH 76 mm/h
regim alimentar de tranziție, orez fiert în apă, Fibrinogen 850 mg%
brânză de vaci, carne fiartă. Uree 38,4 mg/dl
-Administrează tratamentul la indicația medicului: Pacientul încearcă să se
Scobutil 1x2 f/zi; Algocalmin 1x2f/zi; Papaverină adapteze la noul său rol,
1x2f/zi; Amoxicilină 500mg la 8 ore declară că durerea nu mai este
Metoclopramid 1x2 f/zi foarte evidentă.
53
Alterarea nevoii de a elimina, Pacientul să-și recapete echilibrul -Asigură repausul fizic și psihic al pacientului. Pacientul prezintă grețuri și
manifestată prin eliminări hidric și nutrițional în 1-2 zile. Menține igiena tegumentelor, a lenjeriei. vărsături.
inadecvate: vărsături; Pacientul să aibă o stare de -Administrează tratamentul prescris de medic. Pacientul prezintă stare de
alterarea mucoasei intestinale confort fizic în următoarele 3 zile, -Recoltează produsele pentru examen bacteriologic sănătate alterată, cu diaree.
(diaree). iar dispariția diareei în timp de 1- (coprocultură).
2 zile. -Menține permanent legătura cu aparținătorii
pacientului.
-Educă membrii familiei în privința dietei.
Alterarea nevoii de a-și Pacentul să prezinte temperatură Măsoară temperatura corpului și notează în F.T. Pacientul prezintă hipertermie
menține temperatura în limite corporală în limite normale în 1-2 Supraveghează manifestările de deshidratare, (38,3°C)
fiziologice manifestaă prin zile. aspectul tegumentelor, diureza, pulsul, TA,
febră ridicată 38,3°C, comportamentul pacientului
frisoane.
54
Alterarea nevoii de a dormi și Pacientul să fie echilibrat psihic în -Susține pacientul, încurajându-l. -Pacientul prezintă anxietate
a se odihni, manifestată prin decurs de 3 zile. -Calculează bilanțul ingesta-excreta. și tulburări de somn.
anxietate, neliniște, Pacientul să-și satisfacă singur -Observă permanent starea pacientului și raportează Pacientul respectă regulile de
vulnerabilitate față de nevoile în decurs de 3 zile. medicului orice modificare apărută în starea de igienă.
pericole cu risc de Pacintul să doarmă ore suficiente sănătate a pacientului.
transmitere a infecției de somn și să se trezească odihnit -Încurajează pacientul să-și exprime temerile.
în decurs de 2-3 zile. -Respectă măsurile de prevenire a infecțiilor
nosocomiale.
Educă pacientul cu privire la măsurile de prevenire
a infecțiilor.
Asigură condiții de favorizare a somnului,
semiobscuritate.
55
Nevoia de a elimina și de a se Pacientul să-și recapete echilibrul Susține pacientul din punct de vedere moral. Pacientul nu mai prezintă
alimenta și hidrata nu mai hidric și nutrițional. Oferă pacientului hrana de care are nevoie. grețuri sau vărsături.
sunt afectate. Pacientul să aibă o stare de Sprijină psihic pacientul. Stare de sănătate ameliorată.
confort fizic. Educă membrii familiei cu privire la dietă.
Dispariția diareei.
Externarea pacientului:
Număr zile de spitalizare: 5 zile.
Diagnostic la externare: toxiinfecție alimentară cu salmonella
Starea pacientului la externare: pacientul se externează în stare ameliorată, nu mai prezintă scaune diareice, febră, vărsături. Se recomandă regim
alimentar echilibrat, conform indicațiilor medicului, prin consumul de ouă de la surse sigure și acestea să fie spălate cu apă și detergent înainte de a le
sparge.
56
CONCLUZII
Toxiinfecțiile alimentare consitutie o grupă de boli cu etiologie variată, însă cu manifestări

extensive apropiate, cuprinzând de obicei un număr mare de consumatori ai alimentelor
contaminate, neputându-se evita astfel izbucnirea. Gravitatea lor, în afara numărului mare de
îmbolnăviri pe care le pot cauza, constă și în formele clinice severe care apar odată cu consumul
de alimente.
În ciuda legislației stricte din domeniul alimentar, TIA continuă să îmbolnăvească oamenii
și să aibă uneori, consecințe grave mergând până la deces, atunci când sunt întrunite anumite
condiții de sensibilitate din partea organismului receptor.
Dinamica morbidității specifice, semnalată în majoritatea țărilor, nu lasă nici o urmă de

îndoială asupra potențialității îmbolnăvirilor prin toxiinfecții alimentare, care continuă să rămână
o problemă de mare actualitate.
Deși numărul de cazuri de toxiinfecții alimentare semnalate în țara noastră este scăzut,
există totuși potențialul crescut de a se produce oricând toxiinfecția alimentară, din cauza stării
de igienă necorespunzătoare în sectorul alimentar, necunoașterii sau neaplicării normelor de
igienă în vigoare. Riscul cel mai mare este mediul familial, în special în locuințele aglomerate și
insalubre.
Omniprezența microogranismelor și nenumăratelor posibilități de contaminare a

alimentelor, fac, cel puțin deocamdată, ca problema eradicării toxiinfecțiilor alimentare să fie
greu de realizat.
Profilaxia toxiinfecțiilor alimentare este dificilă, din cauza complexității proceselor

epidemiologice, fiind influențată în egală măsură de preocuparea și eficiența muncii medicilor
din sectorul sanitar-antiepidemic uman și veterinar.
57
BIBLIOGRAFIE
1. Georgeta Baltă, Antonela Netaxatos, 1983, Tehnici de îngrijire generală a

bolnavilor, Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Lucreția Titircă, 2003, Îngrijiri special acordate pacienților de către asistenții
medicali, Editura Viața Medicală Românească, București.
3. Apostu S., 2006, Microbiologia produselor alimentare, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca.
4. Bărzoi D., Meica I., Marian Neguț, 1999, Toxiinfecții alimentare, Editura Diacon
Coresi, București.
5. Guguianu E., 2002, Bacteriologie generală, Casa de Editură Venus, Iași.
6. Food Poisoning- Medscape Medical Encyclopedia,
Link:http://emedicine.medscape.com/article/175569-overview
7. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/food-poisoning/diagnosis-
treatment/drc-20356236
8. https://www.nhs.uk/conditions/food-poisoning/
9. Microbiologie, Editura Didactică și Pedagogică, București – 1991.
10. https://www.foodsafetynews.com/2021/08/seattle-king-county-releases-list-of-
raw-oyster-illnesses-for-2021/
11. https://www.healthline.com/health/food-poisoning
58

Lucrare de Diplomă TIA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Diplomă TIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Poetul și medicul Justinus Kerner (1786-1862) a publicat prima descriere completă a

Fig. 1.1. Componentele sistemului digestiv

Fig. 1.2. Morfologia stomacului

Fig. 1.3. Segmentele intestinului subțire

Fiziologic, duodenul are două funcţii principale: motorie şi secretorie. Motilitatea

Fiziologic, jejunoileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.

Funcţia secretorie se manifestă prin elaborarea unor fermenţi: erepsina şi nucleotidaza, cu

Funcţia de absorbţie se exercită pe o foarte mare suprafaţă, datorită vilozităţilor intestinale.

Fig.1.4. Segmentele intestinului gros

Rectul este porţiunea terminală: se întinde de la unghiul rectosigmoidian până la anus şi

Fiziologic, intestinul gros are funcţii de motricitate, secreţie şi absorbţie. Motricitatea

Un rol extrem de important în fiziologie şi în patologie îl joacă flora intestinală.

Fig. 1.5. Ficatul

Fig. 1.6. Pancreasul

În afara componentelor structurale endocrine, pancreasul în majoritate este exocrin, având

Debutul bolii este brusc și se caracterizează prin tulburări gastrointestinale și fenomene de

2.2. Clasificarea TIA

Germenii incriminaţi ca agenți cauzatori ai toxiinfecţiilor alimentare sunt:

- coci patogeni enterotoxici;

Această clasificare etiologică poate fi reprezentată schematic astfel:

a) cocii patogeni enterotoxici (20-30% din toxiinfecțiile alimentare): stafilococi

Fig. 2.1. E-coli Fig. 2.2. Shigella Fig. 2.3. Proteus

2) Clasificarea după caracterere de patogenitate a speciilor microbiene

După caracterele de patogenitate a speciilor microbiene, toxiinfecţiile alimentare se împart

a) toxiinfecţii alimentare de tip infecţios – determinate prin acţiunea directă asupra

2.3. Agenți etiologici

Agenții etiologici sunt bacteriile producătoare de enterotoxine: Stafilococ auriu,

Fig.2.4. Salmonella Fig.2.5. Clostridium Fig.2.6.

Sursa de infecție în toxiinfecții alimentare este constituită de animale și om, purtători ai

O toxiinfecție alimentară se transmite prin intermediul alimentelor. Acestea pot fi

• alimentul contaminat este un mediu favorabil dezvoltării germenului respectiv;

Ancheta epidemiologică este obligatorie în toate cazurile de apariție a toxiinfecțiilor

2.5. Diagnostic clinic (simptomatologie)

Unii germeni determină simptome după câteva ore de la consumul de alimente

Staphylococcus aureus prezintă 5 enterotoxine, notate de la A la E, responsabile de

Vibrionul holeric (Vibrio cholerae)

Fig.2.8. Vibrionul holeric

Norovirus (virus Norwalk)

Fig. 2.9. – rotavirus

• Surse frecvente de alimente: produse crude, gata de consumat. Poate fi transmis și de o

Botulismul este o afecțiune neuromusculară (paralitică) cauzată de o toxină bacteriană

Fig. 2.10. Persoană diagnosticată cu botulism

• Surse frecvente de alimente: alimentele conservate sau fermentate necorespunzător, de

Cyclospora (Cyclospora cayetanensis)

• Simptomele încep după 1 săptămână de la expunere: diaree apoasă, pierderea poftei de

Fig. 2.11. Cyclospora (sursa: CDC)

• Surse frecvente de alimente: legume și fructe proaspete, condimente.

• Femeile gravide au de obicei febră și alte simptome asemănătoare gripei, cum ar fi

• Surse frecvente de alimente: legume contaminate, brânzeturi moi, germeni de grâu,

2.6. Diagnostic paraclinic, pozitiv și diferențial

Diagnosticul toxiinfecțiilor alimentare este etiologic și presupune izolarea germenului

Examenul fizic se va concentra pe semnele de deshidratare și sensibilitatea abdominală, în

Deși sunt disponibile, aceste investigații nu se fac în cazurile ușoare și moderate de

În anumite cazuri, nu se poate identifica cauza toxiinfecției alimentare.

Culturile bacteriene pentru patogeni enterici precum Salmonella, Shigella și

Hemocultura se va efectua dacă pacientul este febril.

Hemoleucograma, ionograma și biochimia sângelui (în special ureea și creatinina) sunt

Punerea în evidență a Clostridium difficile ajută la diagnosticarea diareei asociate cu

Sigmoidoscopia poate fi efectuată de primă intenție și la pacienții cu diaree sanguinolentă.

O toxiinfecție alimentară mai poate fi declanșată și de paraziți precum:

Giardia: Giardioza (lambliaza) este o boală provocată de protozoarul Giardia duodenalis

Fig. 2.13. Paraziți intestinali: Giardia

Trichinella: Trichineloza este o infecție cauzată de Trichinella spiralis, un nematod ce