DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INTOXICAȚIE ACUTĂ

ETANOLICĂ

ÎNDRUMĂTORI: ABSOLVENT:

Dr. Pintea Emanuela Belei Anamaria

As. med. Rus Maria

2015
 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DAVILA” BISTRIŢA

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTORI: ABSOLVENT:

Dr. Pintea Emanuela Belei Anamaria

As. med. Rus Maria

2015
 CUPRINS:

I. Argument…………………………………………………………………………1
II. Conținut…………………………………………………………………………..2
II.1. Scop…………………………………………………………………………..2
II.2. Obiective
II.2.1. Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv…3
II.2.2. Alcoolul etilic – generalități………………………………………………5
II.2.3. Tipuri de alcoolism………………………………………………………..7
II.2.4. Manifestări clinice în intoxicații…………………………………………16
II.2.5. Tratamentul pacienților cu intoxicație acută etanolică………………....17
II.3. Perspectiva personală – situația statistică………………………………...19
II.4. Utilitatea soluțiilor găsite – spălătura gastrică……………………………..25
II.5. Concluzii finale……………………………………………………………....28
III. Bibliografie………………………………………………………………………...29
IV. Anexe………………………………………………………………………………30
 3

I. ARGUMENT

Lucrarea de față prezintă o sinteză a unor investigații prezentate în domeniul de

specialitate, pe problematica crescută a consumului de etanol în ultimul timp, atât ca frecvență
cât și ca volum, fiind recunoscut în prezent de un număr de violență cu continuă creștere și la
vârste tot mai mici.

Pe parcursul celor trei ani de școală, în special de practică am întâlnit suficiente cazuri sau
chiar aș putea spune familii care suferă datorită acestei patimi a alcoolului și căutând de ceva
timp răspunsuri la multe întrebări legate de consumul excesiv de alcool, astfel încât m-am
gândit că aceasta ar fi ocazia potrivită de a afla ce anume îi determină pe alcoolici sa apeleze
la acest viciu și care sunt tratamentele potrivite pentru această boală. În ultimii ani statisticile
arată implicațiile negative ale intoxicației etilice care se extind pe un palier larg, alcoolul fiind
întâlnit drept cauză în peste 38% din agresiunile sexuale și violuri, în 52% din accidentele de
trafic, în 50% din decesele prin incendii, 65% din decesele prin înec, 68% din tâlhării și
omucideri.

Alcoolismul este considerat o boală de familie pentru că suferă mai întâi cel care este
consumator de alcool, iar apoi, într-o măsură mai mică sau mai mare, suferă partenerul de
căsnicie, soțul sau soția și nu în ultimul rând copiii. Copiii părinților consumatori de alcool,
încă de la naștere vin pe lume cu un organism slăbit, predispus la îmbolnăviri. O veche zicală
spune: „oamenii nu mor, ci se autodistrug”; și chiar așa este, astfel se poate aprecia
incorectitudinea unor obiceiuri, când înșişi părinții dau copiilor băuturi alcoolice nu din rea
voință, ci pur și simplu din ignoranță. Dincolo de această teorie am întâlnit oameni care
conștientizează faptul că, datorită băuturii nu s-au realizat în viață pe măsura capacității lor și
mai presus de toate faptul că și-au distrus familia.

Întrucât cazurile pacienților consumatori de alcool etilic cu diagnostic acut sau cronic,
pot fi deosebit de severe, astfel încât prin acumularea de cunoștințe teoretice și abilități
practice utile unei asistente medicale care îngrijește pacientul consumator de alcool, echipa
medicală poate interveni prompt și eficient, și poate monitoriza semnificativ starea
pacientului.
 4

II.CONȚINUT

II.1. SCOP

Scopul prezentei lucrări este de a-mi perfecta cunoștințele teoretice și practice

necesare intervenției prompte cu supravegherea pacienților care consumă alcool și
necesită îngrijiri.

II.2. OBIECTIVELE pe care le voi urmări în această lucrare sunt următoarele:

Obiectiv II.2.1. Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv

Obiectiv II.2.2. Alcoolul etilic – generalități

Obiectiv II.2.3. Tipuri de alcoolism

Obiectiv II.2.4. Manifestări clinice în intoxicații

Obiectiv II.2.5. Tratamentul pacienților cu intoxicație acută etanolică

 5

II.2.1. PREZENTAREA NOȚIUNILOR DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

A ORGANELOR ȘI A APARATULUI DIGESTIV

Un organ reprezintă un element distinct, compus din diferite țesuturi cu o structură și

funcție specifice. De aceea reprezintă un element convenabil pe care se poate baza studiul
corpului uman. Înaintea unei abordări în detaliu este necesară o privire asupra organelor
importante ale organismului.

Craniul este constituit din două părți: cavitatea craniană care adăpostește creierul și
fața care reprezintă un cadru de susținere pentru ochi, nas și gură.

Creierul umple complet cutia craniană, astfel oasele craniului sunt unite prin cartilaje
care permit mișcările oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de către os, în primele 18-24 de
luni de viață, după care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi, gelatinoase
care poate fi ușor strivită. Este învelit într-o membrană tisulară rezistentă denumită duramater
și aceasta împreună cu oasele craniului protejează creierul.

Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic și funcțional de organe care

realizează digestia, absorbția alimentelor ingerate, dar și evacuarea rezidurilor neasimilate.

Digestia este un proces care descompune hrana in substanțe ce pot fi absorbite și

utilizate de organism pentru creștere, energie și regenerare. Digestia depinde foarte mult de
acțiunea unor substanțe denumite enzime asupra hranei ingerate, astfel digestia începe în gură
în momentul când hrana este mestecată, glandele salivare de la nivelul cavității bucale își
încep secreția, iar o enzimă produsă de ele începe să descompună o parte din glucide în
molecule mai mici. Hrana traversează apoi esofagul ajungând în stomac, unde un complex de
substanțe chimice (acid clorhidric, mucus, enzima pepsina), acționează asupra ei.

Sistemul digestiv este alcătuit din: tub digestiv si glande anexe.

Tubul digestiv are o lungime de aproximativ 9 m, de la cavitatea bucală pană la anus

constituind traiectul alimentelor ingerate pe parcursul căruia acestea suferă transformări
 6

necesare preparării hranei pentru celulele corpului, toate acestea au loc prin intermediul
mijloacelor digestive fizice si chimice.

Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv unde are loc digestia.
Aceasta cuprinde limba si dinții, este delimitată de buze. Limba are o formă asemănătoare
unui triunghi, având o bază largă îngustându-se treptat către vârf cu rol de a distinge
temperatura alimentelor, gustul precum si textura. Dinții (dentiția) sunt structuri osoase dure,
implantate în cavitățile maxilarului si ale mandibulei, având rol în masticație care împreună
cu digestia chimică realizată prin acțiunea salivei formează la acest nivel bolul alimentar.

Faringele este canalul de legătură dintre cavitatea bucală și esofag, care asigură
continuitatea traiectului în organism a alimentelor dar și a curenților de aer. Este un organ ce
aparține aparatului digestiv, dar și aparatului respirator.

Esofagul este segmentul tractului digestiv ce asigură transportul alimentelor de la

nivelul faringelui direct în stomac prin mijloace proprii. Este un tub elastic care vine în
prelungirea faringelui având o lungime de aproximativ 25 cm.

Stomacul este un organ muscular situat in partea superioara a abdomenului și

reprezintă segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Forma stomacului variază în funcție
de: conținut, poziția individului, tonicitatea peretelui abdominal, tonicitatea musculaturii
proprii, precum și de volumul organelor vecine. Este legat la extremitatea superioară de
esofag și la cea inferioară de duoden (porțiunea inițială a intestinului subțire). De asemenea,
stomacul este responsabil cu transformarea bolului alimentar prin diferite acțiuni chimice si
mecanice. In stomac, hrana este amestecată cu sucurile digestive până când se formează o
masă păstoasă, care trece apoi in duoden; hrana este mai apoi transportată prin intestine pentru
a fi în continuare digerată și absorbită.

Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestiv. Porțiune cuprinsă
între stomac și intestinul gros. Aici alimentele se amestecă cu sucul secretat de celulele
mucoasei, cu sucul pancreatic și cu bila, completându-se astfel digestia. În funcție de structură
se disting trei părți: duoden, jejun și ileon. Duodenul are o lungime de 25 cm, se află în
continuarea stomacului de care este separat prin sfincterul piloric și este fixat de peretele
posterior al abdomenului. Îndoitura duodeno-jejunală face trecerea între duoden și jejun.
Acesta este lung de circa 270 cm și urmat de ileonul lung de circa 420 cm. Cele două porțiuni
 7

nu sunt delimitate exact; împreună alcătuiesc partea mobilă (intestinul mezenterial). Ileonul,
numit astfel pentru că se găsește în vecinătatea oaselor iliace ale bazinului, reprezintă 60% din
intestinul mezenterial distal.

Dintre glandele anexe ale tubului digestiv amintim:

Ficatul are două roluri vitale: producerea sau metabolizarea unor noi substanțe
chimice și neutralizarea produșilor de degradare și a celor toxici. Este cel mai mare organ al
corpului, având o greutate între 1,36 – 1,81 kg. Este situat sub diafragm, fiind protejat de
traumatisme de către coastele inferioare. Are două părți sau lobi, denumiți lobul stâng și drept,
cel drept fiind cel mai mare și care ocupă în întregime partea superioară dreaptă a
abdomenului. Lobul stâng este mai mic, uneori trecând peste linia mediană în partea stângă.
De obicei, ficatul nu poate fi palpat, doar când este mărit, ca rezultat al unei boli, depășește
rebordul costal și poate fi ușor simțit.

II.2.2. ALCOOLUL ETILIC – GENERALITĂȚI

În chimia organică, un alcool este un compus organic hidroxilic, care conține o grupă
funcțională (-OH), aceasta fiind legată de un atom de carbon saturat. În limbajul curent,
termenul de alcool se referă aproape întotdeauna la etanol, cunoscut și ca alcool de cereale, și
deseori la orice băutură care conține etanol. Acest sens stă la baza termenului de alcoolism
(dependența de alcool). Ca medicament, etanolul este cunoscut ca având un efect depresiv,
care scade acuitatea reflexelor sistemului nervos central (SNC).

Cuvântul datează din secolul XVI, când a fost folosit pentru a se denumi orice substanță la
care se ajungea prin sublimare. Acesta derivă din termenul latin medieval „alcool”.

Alcoolul este un drog în stare lichidă, al cărui consum conduce în timp la dependența
fizică și psihică. Alcoolismul este manifestarea conștientă sau inconștientă, prin care
individul caută satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecințe,
 8

pentru a evita stările psihice neplăcute sau chiar sevrajul. Consumul este determinat de
dependența psihică și cea fizică. Alcoolul nu are nevoie de digestie în organism, el trece direct
în sânge.

După Lieber, alcoolismul este recunoscut ca fiind o problemă majoră cu care se

confruntă societatea modernă. Consumul excesiv de alcool, sub toate formele (vin, bere, etc),
poate fi episodic (beție) sau continuu (alcoolism). El rezultă, la unele persoane dintr-o
afinitate particulară și/sau o fragilitate individuală psihică, somatică, biologică coincizând cu
un risc crescut prin circumstanțe defavorabile de ordin familial, social, cultural, profesional,
care conduce la a căuta în alcool fie o euforie, fie o fuga de realitate.

Alcoolismul este caracterizat atât prin dependența fizică cât si prin cea psihică. Astfel
dependenții pot fi:

- Psihici – nu ajung la beția totală;

- Fizici – nu se pot opri pana nu ajung la beția totală;

- Periodici / „dipsomani” – ingera cantități mari de alcool în timp scurt, dar la intervale
mari de timp (ocazional). În acest caz avem de-a face cu „alcoolismul exploziv”, care
mai poate fi citat și „alcoolismul de week-end”.

Dependența psihică – reprezintă impulsul psihic irezistibil pe care îl au alcoolicii cronici, de

a continua consumul alcoolului. Sub influența alcoolului apare o impresie de satisfacție, de
relaxare, de simplificare a unor preocupări sau dificultăți, ceea ce duce la dorința repetării
consumului și în final la dependența psihică.

Dependența fizică evoluează paralel cu dezvoltarea toleranței, fiind consecința menținerii

permanente a unei concentrații de alcool în sânge. Dependența fizică se dezvoltă treptat, în
interval de zile, săptămâni sau chiar și luni de zile, constând în necesitatea de a continua
consumul pentru a evita tulburările grave (uneori) ce apar la întreruperea administrării.

Studiile epidemiologice au atras atenția, în mod constant, asupra relației de cauzalitate

dintre consumul de alcool și îmbolnăvirea ficatului, stimulând cercetările pentru demonstrarea
hepato - toxicității etanolului. În ultimele decenii asistăm la o creștere semnificativă a
morbidității si mortalității prin afecțiuni hepatice produse de alcool. Printre băuturile cele mai
bogate în alcool se regăsesc și:
 9

- vinul care avea 7-9 grade, a atins 11-13 grade;

- berea de la 4,50 grade, a ajuns la 8-9grade, s-a schimbat și consumul alcoolic,

ponderea deținând-o băuturile tari: whisky, cognac.

II.2.3. TIPURI DE ALCOOLISM

Se disting următoarele 2 tipuri:

a. Alcoolism acut: merge de la impregnația alcoolica la beție. Intoxicația acută cu alcool

sau „beția simplă” își datorează simptomele gradului de alcoolemie (cantitatea de
alcool ce se găsește în sânge) și începe de la 0,8% cu tulburări psihice hipermaniacale
(euforie) și evoluează progresiv până la tulburări psihice mari, când alcoolemia
depășește 3%, și poate ajunge pana la coma alcoolică. La început se schimbă
dispoziția afectivă, individul devenind vesel, exaltat (beție veselă) sau dimpotrivă,
beția simplă poate debuta printr-o stare de depresie (beție tristă). Treptat apare o stare
de ebrietate marcată și individul devine mai iritabil, agresiv, mișcările sunt mai
nesigure, mersul și echilibrul se tulbură. Crescând impregnația alcoolică apar tulburări
de conștiență cu obnubilare progresivă, care poate atinge starea de somn profund și
chiar comă.
Beția patologică este tot o formă acută de intoxicație alcoolică. Tabloul este mai
dramatic prin intensitatea tulburărilor de conștiență. Pacientul poate deveni agresiv,
poate comite crime, determinat de halucinațiile și de lipsa autocriticii pentru acțiunile
sale; alteori devine brusc melancolic și se poate sinucide. De reținut este faptul că
beția patologică apare la ingerarea unor cantități mici de alcool la indivizi epileptici,
epuizați, traumatizați cranio-cerebral.

Altfel spus este o intoxicație ale cărei efecte, ca cele ale tuturor intoxicațiilor, dispar
dacă toxicul este eliminat, fără a lăsa urme.
 10

b. Alcoolism cronic: nu se manifestă decât după o lungă scadenta și se datorează unor

importante tulburări metabolice. El este la originea unor complicații grave, dintre care
cele mai frecvente, sunt cele nervoase (de la polinevrite la starea demențiala) si
digestive, cea mai cunoscută fiind ciroza. Alcoolismul cronic totalizează tulburările
psihice care apar la indivizii ce consumă un timp îndelungat cantități mari de alcool,
la care se adaugă o serie de tulburări ale funcțiilor organelor interne. Acest tip de
alcoolism este dominat de noțiunea de dependență. Sub acest raport alcoolismul este o
toxicomanie particulară: se instalează foarte tardiv (după câțiva ani), nu apare decât la
10% din cei care beau și toleranța este mai scăzută decât la alte droguri (opiacee).
 11

EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI

 12

Alcoolul etilic sau etanolul (CH5-CH2-OH) este un compus hidroxilic, un lichid

incolor, volatil, inflamabil, miscibil în orice proporții cu apa. Alcoolul oficial de 95 grade,
conține 92,5% alcool pur având multiple întrebuințări atât industriale cât și in medicină.

Nomenclatura:

1. Denumiri IUPAC:

CH3 OH CH3 CH2 OH

metanol etanol

C6H5
CH3 OH CH OH
carbinol C6H5
 “carbinol” = denumire acceptată IUPAC difenil-carbinol

2. Denumiri uzuale:

CH3 OH CH3 CH2 OH

alcool metilic alcool etilic

3. Metode industriale – obținerea etanolului:

a. Fermentația biochimică a glucozei

C6H12O6 enzime 2C2H5OH + 2CO2

b. Adiția apei la etenă sau la acetilenă urmată de hidrogenare

H+
CH2 CH2 + H2O C2H5OH
etena Taut. 2[H]
HC CH + H2O CH2 CH CH3CHO C2H5 OH
acetilena OH aldehida
acetica

Etanolul este cel mai vechi drog utilizat care a fost consumat constant, încă de la
începuturile civilizației, fiind folosit de-a lungul timpului ca aliment, medicament sau în
 13

scopuri religioase și sociale. A fost considerat un dar al zeilor (credința care a persistat de-a
lungul secolelor). Deși era privit ca tămăduitor și tonic al organismului, abuzul era incriminat,
iar cei care abuzau de alcool erau priviți ca niște păcătoși (victime ale propriei lor lipse de
tărie). Primele băuturi alcoolice au fost cele de fermentație naturala (vinul si berea); distilarea
a apărut prima data in cursul secolelor VIII – IX, dar obținerea whiskey-ului a devenit curentă
la sfârșitul anilor 1500.

Proprietăți fizice: este un lichid incolor, volatil, inflamabil, miscibil cu apa. Etanolul
este unic printre substanțele cu potențial de abuzare, fiind omniprezent și de asemenea legal și
acceptat de majoritatea societății. Are potențial de toxicitate acută și cronică. Marea parte a
morbidității asociate consumului de etanol nu este rezultatul acestei substanțe, ci al unor
leziuni secundare.

În mod obișnuit toleranța față de alcool este cronică, fiind consecința ingerării repetate
în timp a unor cantități moderate de alcool; este descrisă și o toleranță înnăscută la alcool, dar
de regulă aceasta este dobândită.

Alcoolul etilic produce diverse tipuri de toleranță:

- Comportamentală - se referă la procese adaptative de învățare pentru a depăși unele

dintre efectele alcoolului;

- Metabolică - se dezvoltă ca rezultat al inducerii enzimelor de biotransformare, având

drept consecință creșterea cantităților ingerate sau a frecvenței consumului pentru a
obține efectele dorite.

Dezvoltarea toleranței la alcool justifică existența la alcoolici a unor nivele sanguine mari,
fără ca aceștia să manifeste semnele specifice intoxicației etilice.

Etimologic, cuvântul „alcool” provine de la verbul ebraic kakhal (a vopsi, a pudra),

asociere de idei cu pulberea colorată folosită în acea vreme cu proprietatea de a fi ușor
antrenabilă în aer, ”volatilă”. În forma actuală, termenul este adus se pare de arabi, care au
adăugat cuvântului cohl (care în arabă înseamnă praf foarte fin) prefixul „al”, cuvântul
trecând astfel în alkohol, care sugerează o substanță care se volatizează.

Băuturile alcoolice naturale, care iau naștere prin fermentația glucidelor, ca și cele artificiale,
care se prepară direct din alcool etilic cu adaosuri de diferite esențe, conțin proporții diferite
 14

de alcool pur, exprimate în volume la suta: berea 2-6%, vinurile naturale curente 6-14%,
vodca 40%, lichiorurile și romul 35-50%, whisky și ginul 40-55%. Cifra gradelor alcoolice
ale unei băuturi, multiplicată cu 0,79 (densitatea alcoolului), dă concentrația de etanol în
grame.

În prezent, alcoolismul este toxicomania cu expansiunea cea mai mare în toate grupurile de
populație, fiind recunoscută de specialiștii din diverse domenii (medical, social, economic,
juridic) drept o adevărată „pandemie toxică”.

După anul 1990 Romania ocupă locul 17 în lume la producția de băuturi alcoolice, în
2002 locul 2 (după Irlanda) la consumul de alcool pe cap de locuitor, iar în 2003 obține
„performanță” ca unul dintre 5 adulți să fie alcoolic, iar peste 45% dintre alcoolici devin
delicvenți. Peste 100.000 de persoane mor anual în lume din cauza alcoolului (alcoolismul
fiind a patra problemă de sănătate după bolile cardiovasculare, mentale și cancer.

În sângele circulant, în mod normal, se găsesc 20-40 mg alcool/l de sânge, rezultat din
biotransformarea avansată a ureei. Țesutul osos și adipos nu conțin alcool. Alcoolul ajunge la
nivelul SNC în câteva secunde de la absorbție.

În cazul șoferilor, alcoolemia >0,8 la mie reprezintă un delict penal, iar <0,8 la mie este
contravenție și este penalizată cu amendă și suspendarea permisului de conducere, iar pentru
revenirea la normal în acest caz sunt necesare 6-7 ore. Peste 40% din decesele înregistrate
prin accidente rutiere apar pe fondul consumului de alcool. Eliminarea alcoolului etilic se
realizează prin urina (2-4%), aer expirat, salivă, transpirație, sub formă de metaboliți.

Metabolism si toxicitate.

Organismul uman conține cantități mici de alcool etilic, provenit din metabolismul
intermediar sau din fermentațiile din tubul digestiv. Concentrația acestui alcool din sânge,
respectiv alcoolemia, nu depășește 2-3 mg la mie. Alcoolul etilic este repede absorbit din
tubul digestiv prin mucoasa bucală, gastrică și intestinală. El difuzează rapid în țesuturi, unde
este supus metabolizării. O alcoolemie de 1g/litru rezulta, în general, în urma ingestiei de 1 g
de alcool pur/kg.

Alcoolemia este maxima după 20-30 minute de la ingestia alcoolului pe stomacul gol și după
1-2 ore de la ingestie, când stomacul este plin cu alimente. Cea mai mare parte a cantității de
alcool absorbit se concentrează în creier, iar restul, în ordinea cantităților descrescânde, în alte
 15

organe ca: plămâni, splină, rinichi. Cantitatea de alcool care se acumulează în ficat este greu
de apreciat, deoarece în acest organ se produce biotransformarea alcoolului. Alcoolul etilic nu
se acumulează în organism, ci dispare într-un ritm rapid aproape constant, din momentul
apariției lui in țesuturi. Cea mai mare parte din alcoolul absorbit, (90-95%) este metabolizat
și numai cantități mici (5-10%) se elimină ca atare prin urina (2-4%) și prin aerul expirat (3-
7%). Eliminarea alcoolului nu poate fi accelerată semnificativ prin creșterea diurezei sau
hiperventilație. Așadar trebuie să ținem cont și de acțiunea toxică pe care alcoolul o are
asupra corpului uman, după cum urmează:

1. La nivelul aparatului digestiv, alcoolul etilic determină anumite consecințe asupra

tractului gastrointestinal: aproximativ 30% din alcoolul ingerat stagnează o ora la
nivelul tubului digestiv. La mai mult de 10% dintre consumatori are un efect iritant la
locul de stagnare cu apariția unui edem. Se produce turgescenta vaselor și apar
hemoragii, iar țesutul muscular devine lax. 15-20% dintre consumatori prezintă
inhibarea secreției gastrice, cu evidențierea gastritei alcoolice (prin precipitarea
mucusului protector) care în timp se cronicizează. La consumatorii cronici este afectat
transportul intestinal cu instalarea malabsorbției, ce va determina la rândul ei
denutriție.

Contactul dintre etanol și ficat durează între 30 secunde – 6 minute. Este afectat
metabolismul lipidic cu acumulare de lipide și degenerescența grasă a ficatului. Din
punct de vedere clinic, în afară de steatoză, mai poate apare hepatită, ciroză și necroza
hepatică.

Hepatita alcoolica subacuta reprezintă forma anatomo-clinică tipică pentru alcoolism.

Din punct de vedere clinic, apar simptome precum: inapetență, greață, vărsături
scădere ponderală, apare hepatomegalia și dureri în loja hepatică.

Ciroza hepatică de etiologie etanolică poate fi considerată ultima etapa în evoluția

acestui proces îndelungat, ce se poate întinde pe perioade între 10 și 40 ani, în funcție
de diverși factori constituționali, de frecvența consumului, felul băuturilor și cantitățile
ingerate. Clinic se manifestă prin: anorexie, dureri abdominale difuze sau colici
violente.
 16

2. La nivelul sistemului nervos central și periferic.

Deprimarea începe cu scoarța cerebrală și se continuă până la bulb. Inhibarea centrilor

superiori cu funcții de coordonare și control antrenează și relaxarea centrilor inferiori
ce determină efectul stimulator al băuturilor alcoolice ( neuronii inhibitori prezintă o
sensibilitate mai mare la efectul deprimant al alcoolului).

3. La nivelul aparatului cardiovascular, consumul cronic de etanol poate să

determine: insuficiență cardiacă, HTA, tahicardie, tulburări de ritm. Consumul de
cantități mici, repetate de alcool reduce riscul de boli coronariene prin efect
antiagregant și antiaterogen, efect supranumit „paradoxul francez”.

4. La nivelul sângelui și organelor hematoformatoare, alcoolul etilic poate

determina: anemii de tip megaloblastic sau sideroblastic (slab antagonist al acidului
folic), hemoliză prin acidoză, leucocitoză; scăderea leucocitelor în zonele inflamatorii
și inhibarea formării pseudopodelor duc la o slabă rezistență la infecții.

Toxicitatea alcoolului este diferită având în vedere cele două tipuri de intoxicații: intoxicația
acută și intoxicația cronică.

Intoxicația este un ansamblu de manifestări patologice provocate în organism de pătrunderea

unor substanțe străine, apte să producă alterări în procesele vitale. Mai exact, ideea de
intoxicație e legată de introducerea treptată în organism a unor doze mici de substanță toxică
și de ingerarea de alimente alterate (intoxicații alimentare). Și medicamentele ce provoacă în
organism modificări funcționale nocive pot cauza intoxicații (boli medicamentoase).
Modalitatea de acțiune a otrăvurilor variază mult în funcție de cantitate, calitate, căi de
absorbție și locul unde acționează. Toxinele sunt dezactivate de sistemele de eliminare a
rezidurilor organismului, așadar, când cantitatea de toxine absorbită ori generată saturează
capacități depurative, apare intoxicarea.

Dintre cele mai comune intoxicații trebuie amintite cele profesionale, ca urmare a contactului
cu substanțe chimice industriale ce se absorb cutanat ori prin aer. Numeroase sunt și
intoxicațiile terapeutice manifestate de-a lungul unor boli prelungite, datorită unor
antidepresive, barbiturice cu acțiune prelungită, anumite somnifere, tranchilizante. La copil
toleranța la alcool este mai mică decât la adult, deci posibilitatea de intoxicație este mai mare.
 17

Intoxicarea acestuia cu alcool este, de obicei, acută și se manifestă prin simptomele unei stări
de ebrietate, uneori pot să apară și stări de convulsie.

In intoxicația acută, alcoolul se comportă ca un deprimant al sistemului nervos central

(SNC), putând induce toate stadiile anesteziei. Când este ingerat în timp scurt, doza letală
medie pentru un adult este în jur de 300-400 ml/kg, ce corespunde unei cantități duble de
whisky sau gin.

Sinonime: etanol, alcool, spirt.

Fiziopatologie: acționează depresiv asupra sistemului nervos central (chiar faza inițială „de
excitație” se datorează tot acțiunii depresive asupra centrilor nervoși superiori, cu rol de
control și inhibiție).

Intoxicația cu alcool etilic (etanol) se recunoaște de la primul contact cu bolnavul după halena
de alcool.

In intoxicația cronică, efectele toxice ale alcoolului sunt multiple, acesta influențând
defavorabil nu numai sistemul nervos central, ci si ficatul. Altfel spus, acest tip de intoxicație
reprezintă o stare morbidă a organismului cauzată de abuzul frecvent și îndelungat de băuturi
alcoolice. Se caracterizează prin pierderea controlului de consum cu tendința de creștere a
dozelor, imposibilitatea de a se abține și apariția sindromului de sevraj în cazul întreruperii
consumului.

În cazul femeilor însărcinate, etanolul traversează bariera placentară și se distribuie în toată

faza apoasă a fătului. Alcoolul este mai toxic la făt decât la adult, pe de-o parte, datorită
procentului crescut de apă constituțională care captează mai mult alcool, iar pe de altă parte,
activității scăzute a alcooldehidrogenazei. Consumul de alcool de către mama, provoacă
încetinirea creșterii intrauterine și „sindromul de alcoolism fetal”, cu multiplele lui anomalii
congenitale, printre care microcefalia și întârzierea în creștere.

Toxicitatea alcoolului este potențată de către barbiturice, hipnotice, nebarbiturice

tranchilizante, medicamente deprimante ale sistemului nervos central. De asemenea,
toxicitatea etanolului este mărită prin: cianamida de calciu, unii compuși ai mercurului,
plumbului, arsenului, sulfura de carbon, etc.
 18

II.2.4. MANIFESTĂRI CLINICE ÎN INTOXICAȚII

Simptomatologia intoxicației acute este strâns legată de alcoolemie și evoluează în 3 faze:

1. Faza de excitație;

2. Faza medico-legală;

3. Faza comatoasă.

In faza de excitație, în care alcoolemia este de 0,5-1,5 g la mie, intoxicatul prezintă o

stare de euforie, expansivitate, logoree, comportament nereținut și imposibilitatea de apreciere
exactă a pericolului. Capacitatea de observație, acuitatea vizuală și cea acustică, precum și
promptitudinea reflexelor sunt diminuate. În general, atât capacitățile psihice cât și cele fizice
sunt diminuate. De aceea, această fază este impropriu denumită „de excitație”, ea fiind
rezultatul acțiunii depresive a alcoolului etilic asupra centrilor nervoși superiori, care au rol de
control și inhibiție asupra centrilor inferiori.

Tot in această fază se produce o vasodilatație periferică, ce provoacă senzația de căldură.

În faza următoare, numită faza medico-legală, care corespunde unei alcoolemii de

1,5-2,5 g la mie, intoxicatul prezintă binecunoscutele manifestări ale beției alcoolice. Ideile
sunt confuze, incoerente, astfel se constată trecerea treptată de la logoree la dizartrie.
Sensibilitatea este diminuată și se produce slăbirea vederii și a auzului. Mersul este nesigur,
cu incertitudine în mișcările membrelor inferioare.

În această fază, intoxicatul trece brusc de la veselie excesivă la accese de furie și poate
prezenta dezorientare, confuzie, tulburări psihice, care duc la acte agresive (crime, furturi,
accidente, etc). Adeseori, intoxicații prezintă vărsături, ca urmare a gastritei acute alcoolice.

Ultima fază corespunde clinic comei alcoolice și unei alcoolemii de peste 2,5 g la mie.
Coma alcoolică este de regulă o comă liniștită, însoțită de semne de anestezie, datorită
acțiunii narcotice a alcoolului. Reflexele osteotendinoase sunt abolite, pupilele sunt dilatate
sau midriatice, pierderi de urină și fecale, faciesul este hiperemic, bolnavul exală o halenă
alcoolică, respirația este superficială, tendință de colaps. Rareori, apar accese convulsive
determinate de hipoglicemia indusa de alcool, mai ales la copii. Există totdeauna pericolul
 19

aspirației traheo-bronșice a conținutului gastric, exprimat prin vărsătură, blocarea căilor

aeriene și asfixie. De reținut este faptul că decesul poate surveni din mai multe cauze:

 deprimare respiratorie centrală și insuficiență obstructivă respiratorie

 colaps vascular sau Edem Pulmonar Acut (E.P.A.)

 accident vascular cerebral (A.V.C.) unde alcoolemia de 5 g la mie este mortală.

Evoluție și complicații.

Coma alcoolică, care se instalează în urma ingestiei de doze subletale de alcool etilic, durează
6-12 ore. Coma alcoolică profundă, care survine în urma ingestiei de doze letale de alcool
etilic, se prelungește și evoluează cu sfârșit letal prin insuficiența respiratorie sau circulatorie.
Coma alcoolică se poate complica cu insuficiența respiratorie acută de origine centrală și
insuficiența cardiovasculară acută, chiar în cazurile în care doza ingerată nu este letală.

Alte complicații ale comei etilice pot fi: aspirația vărsăturilor, asfixia, aspirația de suc gastric,
pneumonii bacteriene și bronhopneumonii, accidente vasculare cerebrale, traumatisme
craniocerebrale și pancreatite acute. Trezirea din comă este urmată de obicei de cefalee,
fenomene de gastrită acută și stare de rău general.

II.2.5. TRATAMENTUL PACIENȚILOR CU INTOXICAȚIE ACUTĂ

ETANOLICĂ

Tratamentul intoxicației acute cu alcool etilic nu are nimic specific. În primele două
ore de la ingestie, este indicată spălătura gastrică cu soluție de bicarbonat de sodiu 3-5%. În
practică se folosește în mod curent spălătura gastrică, deoarece bolnavii sunt aduși în general
după un interval mai mare de două ore de la ingestia de alcool, când cea mai mare parte din
acesta a fost absorbit în sânge. Bolnavii comatoși trebuie internați și supravegheați, iar cei în
coma profundă cu semne de insuficiență respiratorie și circulatorie, trebuie spitalizați în
serviciile de reanimare pentru reechilibrare respiratorie și circulatorie.
 20

Bolnavii trebuie supravegheați și rehidratați prin administrare de perfuzii cu glucoză 20% la

care se adaugă ser fiziologic (S.F.) și clorura de potasiu, în funcție de datele ionogramei. Dea
asemenea trebuie avut în vedere faptul că nu se administrează deprimante ale sistemului
nervos central (SNC), susținerea funcțiilor vitale, încălzirea bolnavului și antibioterapie
pentru profilaxia și combaterea infecțiilor bronho-pulmonare. În trecut s-au folosit și se mai
folosesc și astăzi de către unii medici, vitamina C, vitaminele din grupul B, în special
vitamina B6 în doze de până la 500 mg intravenos (i.v.), având un beneficiu terapeutic.

Măsuri de urgență: provocarea de vărsături şi spălătura gastrică cu cărbune activat (în

soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) sau doze succesive de cafea concentrată este posibilă în
formele mai uşoare, pe când în formele severe este necesară transportarea de urgenţă la spital.

În spital la nevoie se va executa reanimarea cardiorespiratorie în timpul transportului.

Observaţie. La indicaţia medicului, asistenta medicală va monta o perfuzie cu soluţii

macromoleculare, glucoză 5% şi eventual bicarbonat de sodiu. Se pot injecta vit. B6 i.v., vit.
B1 i.v., hidrocortizon, diazepam i.v. sau i.m. în caz de agitaţie.

Contraindicate. Morfina, barbituricele.

Atenţie! Are mare importanţă socială şi medico-legală, recoltarea sângelui pentru alcoolemie.
Nu se va dezinfecta pielea cu alcool la locul prelevării decât cu oxicianură, în lipsă cu apă
simplă. În caz de comă, spălătura gastrică este posibilă după intubaţia traheală.

Asistenta medicală va aplica tratamentul prescris de medic.

Atenţie! În mod accidental şi copii mici pot fi victime ale intoxicaţiilor cu alcool.
 21

II.3. PERSPECTIVA PERSONALĂ – SITUAȚIE STATISTICĂ

Alcoolismul este manifestarea conștientă sau inconștientă, prin care un individ caută
satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de consecințe sau mijloace, pentru a evita
diferite probleme de zi cu zi sau stări psihice neplăcute. Consumatorii de alcool au devenit
subiecți pentru diverse studii de cercetare, alcoolul având un efect diferit asupra organismului
consumatorilor. Sunt persoane care au consumat cantități mari de alcool, timp de 20-30 ani,
fără urmări grave, în timp ce alții după un consum moderat de alcool timp de 10-15 ani, au
dezvoltat ciroză hepatică. În altă ordine de idei, pentru a renunța la consumul de alcool,
indivizii au nevoie de multă voință, perseverență, sprijin din partea societății și mai ales din
partea familiei și a celor dragi.

În această lucrare am încercat să scot în evidență faptul că societatea modernă se

confruntă cu o creștere dramatică a consumului de alcool la ambele sexe și la diferite categorii
de vârstă. Cercetările asupra alcoolismului se orientează tot mai mult către studiul conduitei
față de alcool, al factorilor predispozanți, a dinamicii alcoolului, a reacției organismului față
de intoxicația alcoolică. Urmările consumului de alcool sunt impresionante atât din
perspectiva celui implicat direct, cât și a consecințelor nefaste suportate de rudele apropiate
ale alcoolicilor, care își exprimă față de medic, neînțelegerea și nedumerirea în privința
nepăsării cu care băutorii au abuzat ani și ani de alcool. În astfel de situații, medicilor și
asistenților, le revine o sarcină extrem de importantă, care constă atât în informarea realistă și
corectă a pacientului, cât și a familiei, a publicului larg, asupra consecințelor consumului
abuziv de alcool, cu implicații majore biopsihosociale.

În cadrul prezentului studiu am desfășurat o activitate statistică, utilizând datele

existente la nivelul Direcției de Sănătate Publică Bistrița-Năsăud. Studiul a fost retrospectiv,
asupra deceselor prin moarte violentă, pe o perioadă de 5 ani, din anul 2010 până în anul
2014. Dintr-un total de 18 decese, produse ca urmare a intoxicației cu alcool etilic, am
observat ponderea mai mare a acestora, la bărbați (13 decese), față de femei (5 decese), la
vârsta maturității, între 30-70 ani.
 22

Reprezentare grafică

Numărul total de subiecți examinați

72% - sex masculin

28% - sex feminin

 23

Reprezentare grafică a numărului total de subiecți decedați în anul 2010

Reprezentare grafică comparativă după sex a numărului total de subiecți decedați în

anul 2011
 24

Reprezentare grafică comparativă după sex a numărului total de subiecți decedați în

anul 2012

Reprezentare grafică a numărului total de subiecți decedați în anul 2013

 25

Reprezentare grafică comparativă după sex a numărului total de subiecți decedați în

anul 2014
 26

Reprezentare grafică comparativă a numărului total de subiecți decedați, examinați în

fiecare an
 27

II.4. UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE

Descrierea tehnicii – tehnica spălăturii gastrice

Față de cele expuse anterior, în îngrijirea și tratamentul pacienților cu ingestie de

alcool etilic reiese ca fiind de o importanță semnificativă, spălătura gastrică, astfel încât mi-
am propus, pentru o abordare eficientă a temei, expunerea în detaliu a acestei tehnici.

Definiție: prin spălătura (lavaj) gastrică înțelegem evacuarea conținutului stomacal și

curățirea mucoasei de exsudate și substanțe străine.

Scop: terapeutic – evacuarea conținutului stomacal toxic.

Indicații: - intoxicații alimentare sau cu substanțe toxice

- Stază gastrică însoțită de procese fermentative

- Pregătirea preoperatorie în intervențiile de urgență sau pe stomac

- Pregătirea pentru examen gastroscopic

Contraindicații: - intoxicații cu substanțe caustice

- Hepatite cronice, varice esofagiene

- Îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate

- Ulcer gastric, cancer gastric

Pregătiri: materiale

De protecție: - 2 șorțuri din material plastic

- mușama, traversă

- prosoape
 28

Sterile: - sonda gastrică Faucher

- 2 seringi de 20 ml

- casoletă cu mănuși de cauciuc

- pensă hemostatică

Nesterile: - cană de sticlă sau de metal de 5 l

- pâlnie, apă caldă la 25-26 grade C

- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)

- scaun

Pacient:

- Psihic: se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaborării sale

- Fizic: se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului

Se aşează şorţul de cauciuc

Se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)

I se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea
salivei şi pentru imobilizarea pacientului)

Execuţie: asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuși sterile și șorțul de cauciuc

Umezește sonda, se așează în dreapta pacientului și îi fixează capul între mână și

torace

Cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc

Introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de
rădăcina limbii invitând pacientul să înghită

Prin deglutiție, sonda pătrunde în esofag și prin mișcări blânde de împingere ajunge
în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară)
 29

La capătul liber al sondei se adaptează pâlnia și se aduce la nivelul toracelui

pacientului

Se verifică temperatura lichidului se spălătură și se umple pâlnia

Se ridică pâlnia deasupra capului pacientului

Înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul

epigastrului în poziție verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac

Se golește conținutul pâlniei în vasul colector

Se repetă operația până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau
substanțe străine

Se îndepărtează pâlnia și se pensează capătul liber al sondei, după care se extrage cu

atenție, pentru a se împiedica scurgerea conținutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat
de pacient

Pregătirea produsului pentru laborator: dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor
substanțe toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va
păstra pentru examinarea de către medic, iar un eșantion va fi trimis la laborator.

Îngrijirea ulterioară a pacientului: - i se oferă un pahar cu apă să-și clătească gura

- se șterg mucozitățile de pe față și bărbie

- se îndepărtează tăvița renală și șorțul

- se așează pacientul în poziție comodă

Reorganizarea locului de muncă

Notarea in foaia de observație

Accidente: - dacă apare senzația de greață și vărsătură, se indică respirație profundă sau se
face anestezia faringelui cu soluție de cocaina 2%

- sonda poate ajunge în laringe, apare refluxul de tuse, hiperemia feței apoi
cianoza = se retrage sonda
 30

- sonda se poate înfunda cu resturi alimentare = se îndepărtează prin insuflație de

aer cu seringa

- se pot produce bronhopneumonii de aspirație.

II.5. CONCLUZII FINALE

Intoxicația acută cu alcool etilic se întâlnește după ingestia voluntară sau involuntară
(la copii), de mari cantități de alcool sub formă de băuturi alcoolice fermentate sau distilate.
Starea aceasta de intoxicație este relativ ușor de stabilit la un adult, dar acest lucru este foarte
greu la copiii mici sub 3 ani. După faza inițială caracteristică de ebrietate cu dureri de cap,
vărsături, amețeli, tulburări de vorbire, de echilibru și de comportare, intoxicatul prezintă
semne nervoase: agitație, greutate în respirație, apoi somnolență adâncă până la comă. În
prezența frigului, a gerului, simptomele intoxicației sunt mai grave. Deosebirea de alte come
constă în aceea că în coma alcoolică respirația intoxicatului miroase a alcool.

Gravitatea intoxicației depinde de cantitatea și de concentrația în alcool a băuturii

consumate, precum și de urgența acordării primului ajutor. Neexistând un antidot pentru
alcool, cel mai bun procedeu de prevenire a comei este împiedicarea absorbției alcoolului în
organism, absorbție care începe după circa un sfert de oră de la ingestia băuturii. Acest lucru
se face mai întâi prin provocarea de vărsături, iar apoi dacă intoxicatul poate să înghită, va lua
un purgativ pentru a se elimina și alcoolul care a trecut în intestin. De asemenea consumul de
lichide, de ceaiuri diuretice sau de Nefrix, Furosemid, va favoriza eliminarea unei părți din
alcool, prin urină.

Motto:

„Niciodată să nu consumi alcool: Singur

Trist

Obosit

Pe nemâncate”.
 31

III. BIBLIOGRAFIE

Belis Vladimir – Riscurile consumului de alcool, Editura Medicală, București 1981

C. Borundel – Medicină internă pentru cadre medii, Editura All, București 2009

Dicționar Medical Ilustrat de la A la Z, Editura Litera 2015

Gheorghe Mogoș - Intoxicații acute, Editura Medicală București 1981

Lucreția Titircă – Tehnici de Evaluare și Îngrijiri Acordate de Asistenții Medicali Vol.

II, Editura Viața Medicală Românească, București 2008

Lucreţia Titircă – Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti 2003

Mic dicționar medical, Editura Gramar București 1997

Trevor Weston - Atlas de Anatomie, Editura VOX 2008

 32

IV. ANEXE

Anexa 1

Anexa 2
 33

Anexa 3

Anexa 4