Drept Fiscal

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA
Anul II sem.II - IFR

Drept fiscal
Conf.univ.dr. Anca Georoceanu

2016-2017
1
DREPT FISCAL
CUPRINS
INTRODUCERE
Unitatea de învăţare 1
Teoria generală a veniturilor fiscale
1. Fiscalitatea în România. Conceptul de fiscalitate
2. Contribuabili. Noţiune. Categorii
3. Veniturile bugetare în cadrul veniturilor publice

4. Trăsăturile caracteristice ale veniturilor bugetare
5. Elementele comune şi definitorii ale veniturilor bugetare
1. Clasificarea generală a veniturilor bugetare

2. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale impozitului
3. Clasificarea impozitelor
4. Impozitele directe
5. Evitarea dublei impuneri
6. Impozitele indirecte
7. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale taxelor
8. Clasificări ale taxelor
PRINCIPALELE IMPOZITE DIRECTE

IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE
1. Impozitul pe profit
a. Contribuabilii şi sfera de cuprindere a impozitului
b. Determinarea profitului impozabil
c. Cotele de impozitare şi perioada impozabilă
PRINCIPALELE IMPOZITE DIRECTE

IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE
1. Impozitul pe dividendele distribuite persoanelor juridice
a. Dividendul – definirea legala
b. Contribuabilii
c. Cota de impunere
d. Scutiri
2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

a. Clasificarea IMM-urilor
2
b. Declararea opţiunii
c. Materia impozabila
IMPUNEREA VENITURILOR REALIZATE DE CĂTRE PERSONALE FIZICE
Impozitul pe veniturile peroanelor fizice
1. Contribuabilii şi sfera de cuprindere a impozitului
2. Categoriile de venit impozabil
3. Cotele de impozitare şi perioada impozabilă
4. Veniturile din activităţi independente
5. Veniturile din salarii
6. Veniturile provenind din cedarea folosinţei bunurilor .
7. Veniturile din investiţii
8. Veniturile din pensii
1. Veniturile din activităţi agricole
2. Veniturile din premii şi jocuri de noroc
3. Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
4. Impozitarea veniturilor din alte surse
5. Venitul net anual impozabil
6. Aspecte fiscale internaţionale
IMPOZITUL PE VENITURILE
NEREZIDENŢILOR ŞI REPREZENTANŢELOR
1. Impozitarea veniturilor obţinute din România de nerezidenţi
2. Impozitul pe reprezentanţe
3. Impozitarea veniturilor din economii obţinute din România de persoane fizice rezidente
în state membre ale Uniunii Europene.
4. Venituri din dobânzi şi redevenţe ale
societăţilor asociate
IMPOZITE INDIRECTE
Prevăzute de Codul fiscal
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

1. Reglementare. Definiţie. Sfera de aplicare
4. Persoanele şi operaţiunile impozabile
4. Faptul generator şi exigibilitatea TVA
5. Baza de impozitare şi cotele de TVA
6. Operaţiuni şi persoane scutite de la plata TVA
7. Regimul deducerilor
8. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată
3
9. Plata taxei pe valoarea adăugată
10. Taxarea inversă
ACCIZELE
1. Definiţie. Caracteristici. Clasificare
2. Regimul accizelor armonizate
3. Regimul impozitării altor produse accizabile
IMPOZITE INDIRECTE
Prevăzute de Legi speciale
TAXELE VAMELE
1. Noţiuni generale
2.Clasificarea taxelor vamale
3. Reglementare
4. Organele vamale
5. Competenţa
6. Drepturi şi obligaţii în raport
cu reglementările vamale
7. Tariful vamal
8. Clasificarea tarifară a mărfurilor
9. Originea mărfurilor
10. Valoarea în vamă a mărfurilor
11. Regimuri vamale
12.Clasificarea regimurilor vamale
14. Regimurile vamale definitive
15. Regimurile vamale suspensive şi economice
16. Regimul zonelor libere şi a antrepozitelor libere
17. Datoria vamală
MONOPOLURILE FISCALE
1. Definiţie. Caracteristici. Clasificare
2. Sfera de cuprindere
IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE
IMPOZITELE LOCALE
1. Noţiuni generale
2. Impozitul şi taxa pe clădiri
3. Impozitul şi taxa pe teren
4. Impozitul pe mijloacele de transport
5. Impozitul pe spectacole
TAXELE LOCALE
1. Taxa pentru eliberarea certificatelor,
avizelor şi a autorizaţiilor
2. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă
şi publicitate.
3. Taxa hotelieră
4
4. Alte taxe locale
TAXELE DE TIMBRU ŞI TAXELE PARAFISCALE
TAXELE DE TIMBRU
1. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale taxelor de timbru.
Categorii de taxe de timbru
2. Taxele judiciare de timbru
3. Timbrul judiciar
4. Taxele de timbru extrajudiciare
TAXELE PARAFISCALE
PROCEDURA FISCALĂ
Noţiuni preliminare
1. Reglementare
2. Principii generale de conduită
în cadrul procedurii fiscale
Procedura şi etapele sale

1. Raportul juridic fiscal.
2. Domiciliul fiscal
3. Competenţa organului fiscal
4. Actele emise de organele fiscale
5. Administrarea probelor
6. Calcularea termenelor.
7. Înregistrarea şi evidenţa contabilă şi fiscală
8. Declaraţia fiscală
9. Inspecţia fiscală
10. Colectarea creanţelor fiscale
PROCEDURA FISCALĂ
Executarea silită a creanţelor fiscale
1. Executarea silită prin poprire

2. Executarea silită a bunurilor
3. Executarea silită a altor bunuri
4. Contestaţia la executare silită.
Procedura soluţionării contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

1. Noţiuni
2. Procedura administrativă prealabilă
3. Soluţii şi căi de atac
5
EVAZIUNEA FISCALĂ ŞI FRAUDA FISCALĂ
1. Combaterea evaziunii fiscale
2 . Prezentarea Legii privind evaziunea fiscală
3. Infracţiunile de evaziune fiscală
4. Cauzele de reducere sau de înlocuire a pedepselor
5. Infracţiunile conexe infracţiunilor de evaziune fiscală
6. Combaterea evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale
Bibliografie
Anca Mihaela Georoceanu, Determinarea obligaţiilor fiscale ale societăţilor comerciale, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2011
Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal român, Editura Pro Universitaria, București, 2015
Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal,Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010
Radu Bufan, Drept fiscal al afacerilor, Ed. Brumar, Timişoara, 2003
Radu Bufan, Mircea Ştefan Minea, Codul fiscal comentat, Edit Wolters Kluwer, 2008
Cosmin Flavius Costaş, Mircea Ştefan Minea, Drept fiscal, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015
6
INTRODUCERE
Disciplina Drept Fiscal este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor

cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că presiunea fiscală este una dintre
cele mai discutate probleme din domeniul juridico – economic.
Tema prezentei lucrări priveşte o problematică deosebit de complexă şi densă întrucât

determinarea obligaţiilor fiscale ale societăţilor comerciale a presupus şi pretinde în
continuare numeroase operaţiuni, activităţi, acte de aplicare a legislaţiei fiscale naţionale şi
europene care se află într-o continuă mişcare, prefacere, adaptare la ceea ce presupune piaţa
comună europeană, care se confruntă în prezent cu criza financiară şi economică ce a cuprins
aproape întreg mapamondul. Deoarece legislaţia fiscală (în special cea naţională) este
instabilă, modificându-se frecvent, de multe ori am resimţit nevoia de a reveni asupra unor
părţi din lucrare in vederea actualizării continue a aspectelor mai importante abordate şi
tratate.
Fiscalitatea – aşa cum este definită de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – este sistemul
de percepere al impozitelor şi taxelor prin fisc, iar fiscul este instituţia de stat care stabileşte şi
încasează contribuţiile către stat şi îi urmăreşte pe cei care nu şi-au plătit aceste contribuţii.
Politica fiscală, atribut al politicii de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii
consumului public şi furnizării de servicii publice se aplică prin intermediul unui instrument
specific: fiscalitatea.
În România, după 1989, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, începem să acordăm
atenţie dreptului fiscal. În această etapă, de dezvoltare rapidă a activităţii private, a fost necesară
instituirea unor reguli de conduită în acest sens, astfel că organele legislative române au „fabricat”
cu rapiditate actele normative necesare la acel moment.
Pe fondul unei legislaţii anacronice şi lacunare au apărut o serie de diferende cu autorităţile
fiscale, legate în special de calculul impozitelor şi acordarea înlesnirilor.
Instabilitatea legislativă a afectat şi afectează şi în prezent activităţile economice la nivelul
întregii societăţi, fiind resimţită în special în domeniul afacerilor, unde echilibrul şi stabilitatea
sunt principalii piloni. Astfel, în multe cazuri o modificare legislativă inoportună, chiar dacă putea
avea efecte pozitive asupra unei categorii de contribuabili, putea afecta – practic – în mod negativ
această categorie menţionată anterior, prin simpla necesitate a aplicării modificării respective.
7
În concluzie, în România, de aproape două decenii ne confruntăm cu o legislaţie fiscală
excesiv de mobilă, care se încearcă a fi stabilizată în prezent prin aplicarea Codului Fiscal şi
Codului de Procedură Fiscală.
Aceste motive, alături de nevoia de resurse financiare ale statului au determinat instituirea
şi aplicarea unor norme juridice împovărătoare pentru contribuabili, presiunea fiscală fiind tot mai
ridicată.
Indiferent de terminologia folosită (coeficient fiscal, tensiune fiscală), presiunea fiscală
reprezintă gradul de fiscalitate, adică gradul în care contribuabilii în ansamblu, societatea, econo-
mia, suportă pe seama rezultatelor obţinute din activitatea lor, impozitele şi taxele, ca prelevări
obligatorii instituite şi percepute prin constrângere de către stat. Ea reprezintă proporţiile din
venituri la care, în mod nevoit şi obligatoriu, contribuabilii – persoane fizice şi juridice – renunţă
în favoarea statului, sub forma impozitelor, taxelor sau altor contribuţii, vărsându-le la bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.
Creşterea presiunii fiscale este urmarea directă a extinderii rolului economic şi social al
statului. Pentru stat interesul general primează, acest aspect constituie o problemă importantă a
politicii sale fiscale, dar existenţa unei fiscalităţi ridicate comparativ cu posibilităţile reale ale
contribuabililor de a participa la realizarea veniturilor publice conduce, implicit, la scăderea
cererii de bunuri de consum şi deci, a reducerii nivelului de trai.
În România, problema presiunii fiscale este deosebit de actuală datorită faptului că, pe de o
parte, ne aflăm încă în faza modernizării sistemului fiscal, pe de altă parte, pentru că economia
românească resimte lipsa capitalurilor disponibile de a fi investite şi apoi că, datorită situaţiei
economiei, veniturile realizate de contribuabili sunt relativ reduse pentru a fi grevate de o
fiscalitate de dimensiunile celei actuale.
Având în vedere aceste aspecte studierea obligaţiilor fiscale şi a modului lor de
percepere sunt notiuni absolut necesare în exercitarea profesiei de jurist.
Dintr-o analiză a evoluţiei reglementărilor financiar-fiscale se desprinde o singură

concluzie certă, şi anume aceea că legislaţia internă în domeniu a fost şi se află într-o continuă
mişcare şi modificare care denotă intenţia legiuitorului de a găsi – de fiecare dată – varianta mai
corectă şi mai atrăgătoare (atât pentru contribuabil, cât şi pentru stat) în încercarea de
perfecţionare a normelor juridice fiscale.
În acest sens, sintetizând evoluţia reglementării impozitelor directe şi indirecte,
remarcăm atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative care au impact asupra activităţilor
economice la nivelul întregii societăţi.
Este indubitabil că – pe parcursul timpului - au fost necesare numeroase modificări
legislative şi au fost bine-venite mare parte dintre acestea, însă per ansamblu instabilitatea şi
insecuritatea juridică datorată frecventelor produse în legislaţie au avut şi continuă să aibă efecte
negative majore asupra întregii economii.
Aşa fiind, studiul reglementărilor din materia fiscalităţii reprezintă un exerciţiu adesea
anevoios, dar necesar şi util, întrucât stăpânirea domeniului constituie un avantaj cert pentru cei
care – din obligaţie, din curiozitate sau din diferite interese – au a se confrunta cu/ori folosi de
normele juridice care alcătuiesc dreptul fiscal.
În efortul depus de statele de pe continentul nostru pentru atingerea parametrilor impuşi ca
şi condiţie de aderare la Uniunea Europeană se înscriu şi măsurile care au trebuit să fie luate
pentru adaptarea administraţiei centrale şi locale ale fiecărei ţări la mecanismele de funcţionare
specifice instituţiilor europene. Obţinerea şi deţinerea unei poziţii naţionale favorabile – atât în
planul coordonării interne, cât şi în acela al negocierilor (externe) permanente pentru adoptarea
legislaţiei Uniunii Europene (ceea ce presupune o coordonare eficientă între structurile
administrative naţionale, necesare pregătirii poziţiei fiecărui guvern vis-a-vis de deciziile care se
8
iau la Bruxelles) – pretinde cunoaşterea poziţiei partenerilor, evaluarea situaţiei în timp real,
precum şi o anumită viteză de reacţie. Fără a exista un model unic, anumite caracteristici ale
acestei coordonări se regăsesc la toate administraţiile naţionale ale statelor membre ale Uniunii
Europene în procesul de concepere, adoptare şi implementare a politicilor comunitare.
Între politicile Uniunii Europene se înscrie – deţinând un loc important – şi politica
fiscală, a cărei prezenţă activă este unanim recunoscută ca fiind absolut necesară în acest domeniu
vast al activităţilor economico-sociale.
De aceea, punerea de acord a reglementărilor fiscale naţionale cu normele Uniunii
Europene adoptate în materie reprezintă un efort susţinut şi continuu pe care instituţiile europene
trebuie să îl depună pentru a se asigura cadrul propice al dezvoltării relaţiilor (economice şi
politice, în principal) care se stabilesc şi se derulează în spaţiul comunitar pentru menţinerea pe un
trend ascendent a pieţei comune (prin aceasta înţelegând şi asigurarea interconexiunilor ei cu piaţa
mondială).
România, a preluat și implementat în legislația internă prevederile din legislația Uniunii
Europene. Este necesar a preciza, totuşi, că în materia impozitelor indirecte lucrurile se îndreaptă
într-un ritm promiţător spre baza comună de impozitare aşteptată; este adevărat că în materia
impozitelor directe mai sunt încă multe de făcut.
Obiectivele cursului
Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind
activitatea organelor fiscale din România şi obligaţiile fiscale ale contribuabilului român.
Parcurgând această disciplină studenţii îşi vor putea însuşi modul în care funcţionează întregul
aparat financiar al statului, bazat pe principiile fiscalității.
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi

specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei)
 identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în
cadrul disciplinelor juridice cu cele economice;
 utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul fiscal;
 definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea fiscală;
 capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute în activitatea contribuabilului.
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,

precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
 generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii noi cu tentă economică în
dreptul fiscal;
 realizarea de conexiuni între obligaţiile civile şi obligaţiile fiscale
 argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;
 capacitatea de organizare şi planificare a activităţii fiscale;
 capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.
9
3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
 relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile fiscale;
 descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii de
colectare a creanţelor fiscale;
 capacitatea de a transpune în practică cunoştinţele dobândite în cadrul cursului;
 abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul finanţelor publice;
 capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula
 capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei
procedurii fiscale.
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul

ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice /
promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă
a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în
promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane /
instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională )
 reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la
întrebările clienţilor;
 implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina;
 acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform
legislaţiei în vigoare;
 capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri,
angajaţilor;
 abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.
Resurse şi mijloace de lucru
1. Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz,
aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În
timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite metode interactive şi
participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică
a noţiunilor predate.
Structura cursului
Cursul este compus din 14 unităţi de învăţare conform cuprinsului:
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea

vor avea următoarele subiecte:
IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE (3 ORE)

IMPUNEREA VENITURILOR REALIZATE DE CĂTRE PERSONALE FIZICE (3
ORE)
IMPOZITELE INDIRECTE(4 ORE)
10
PROCEDURA FISCALĂ (4 ORE)
Bibliografie:
Se prezintă bibliografia pentru fiecare unitate de învăţare în parte
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de teste grilă și subiecte redacţionale
scurte/spețe, ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de
control ale studentului. Proporția stabilirii notei fiind următoarea: 80% - prestația la examen,
20% activitatea la seminarii și rezultatele la teste.
11
1.1. Introducere
Fiscalitatea – aşa cum este definită de Dicţionarul Explicativ al

Limbii Române – este sistemul de percepere al impozitelor şi
taxelor prin fisc, iar fiscul este instiuţia de stat care stabileşte şi
încasează contribuţiile către stat şi îi urmăreşte pe cei care nu şi-
au plătit aceste contribuţii.
Politica fiscală, atribut al politicii de percepere şi utilizare a
resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de
servicii publice se aplică prin intermediul unui instrument
specific: fiscalitatea.
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea noţiunii de politică fiscală şi presiune

fiscală;
– definirea termenilor de contribuabil;
cunoaşterea elementelor comune şi definitorii ale
veniturilor bugetare
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum

venituri fiscale, venituri nefiscale, contribuabil,
materie impozabilă, unitate de evaluare;
– studenţii vor putea să diferenţieze impozitele, taxele,
contribuţiile
– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi
caracteristicile veniturilor fiscale;
12
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Teoria generală a veniturilor

fiscale, timpul alocat este de 2 ore.
Conţinutul unităţii de învăţare
1 Concepte şi termeni de reţinut
Definiţia fiscalităţii - sistemul de percepere a impozitelor şi

taxelor prin fisc.
Fiscul - instituţia de stat care stabileşte şi încasează contribuţiile
către stat şi îi urmăreşte pe cei care nu şi-au plătit aceste
contribuţii.
Presiunea fiscală reprezintă gradul de fiscalitate, adică
proporţiile din venituri la care, în mod nevoit şi obligatoriu,
contribuabilii – persoane fizice şi juridice – renunţă în favoarea
statului, sub forma impozitelor, taxelor şi altor contribuţii
vărsându-le la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale
Contribuabilul – subiectul impozabil

- persoana obligată direct, personal să suporte şi să
plătească un impozit, taxă sau alt venit public, către
bugetul general consolidat.
- plătitorul de impozit - persoana obligată să
efectueze calculul şi plata impozitului, taxei sau
altui venit public.
- de cele mai multe ori plătitorul impozitului se
identifică cu subiectul impozabil.
Termenul de „contribuabil” este definit în legislaţia actuală prin
art. 17, al. 2 din Codul de Procedură Fiscală: „Contribuabilul
este orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii sau
alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
Sistemul veniturilor bugetare – totalitatea veniturilor statului

formate din resursele băneşti instituite prin lege, care contribuie
13
la constituirea fondurilor băneşti ale statului.
- fiscale
- nefiscale
Întrebări de control şi teme de dezbatere
Elementele comune şi definitorii ale veniturilor bugetare

1. denumirea – menită să stabilească categoria din care
face parte un venit bugetar – ex: impozitul pe salarii.
2. subiectul impunerii – debitor, contribuabil (persoane
fizice, persoane juridice, entităţi fără personalitate
juridică) – ex: salariatul.
3. obiectul sau materia impozabilă – baza de impozitare,
veniturile, bunurile, serviciile sau actele impozabile sau
taxabile – ex: venitul încasat cu titlu de salariu.
4. unitatea de evaluare - elementul care se foloseşte la
stabilirea cuantumului venitului bugetar în raport cu baza
sa de calcul. Cotă/sumă fixă sau cotă procentuală
proporţională, progresivă, regresivă. Ex: cotă
procentuală proporţională 16% asupra salariilor.
5. unitatea de impunere – unitatea în care se exprimă
obiectul sau materia impozabilă, lei, m.p., hectar,
hectolitru. Ex: salariul fiind un venit se exprimă în lei.
6. asieta – modalitatea de aşezare a venitului bugetar după
obiectul sau materia impozabilă. Ex: determinarea
impozitului pe salarii în baza declaraţiilor depuse de
către angajator.
7. perceperea – realizarea efectivă a venitului, adică
încasarea venitului bugetar. Ex: metoda reţinerii şi a
vărsării ulterioare a impozitului pe salarii.
8. termenul de plată – data până la care venitul bugetar
trebuie vărsat la buget. Ex: impozitul pe salarii se varsă
la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare
celei în care s-a reţinut.
9. Înlesnirile, drepturi şi obligaţii – reduceri sau scutiri
care au în vedere anumite situaţii deosebite, de excepţie,
în care anumiţi plătitori realizează obiectul sau materia
impozabilă. Ex: unii salariaţi beneficiază de deduceri
personale în funcţie de mărimea materiei impozabile,
mai precis invers proporţional cu aceasta.
10. răspunderea debitorilor - când contribuabilii nu îşi
îndeplinesc obligaţiile care le revin este antrenată
răspunderea juridică a acestora care poate fi
administrativă, civilă sau penală. Ex: reţinerea şi
14
nevărsarea impozitului pe salarii constituie infracţiune.
11. calificarea veniturilor bugetare – atribuirea venitului -
prin lege- unei componente a sistemului bugetar. Ex:
impozitul pe salarii se varsă la bugetul de stat.
Bibliografie
Legea 227/2015 privind Codul fiscal

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal vechi
Ordonanţa nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală
Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal român, Editura

Pro Universitaria, București, 2015
Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş, DREPTUL
FINANŢELOR PUBLICE, Drept fiscal, Edit Universul Juridic,
2015
Radu Bufan, „TRATAT DE DREPT FISCAL”, vol. I, ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2005
Clasificarea generală a veniturilor bugetare
1.1. Introducere
Clasificarea generala a veniturilor bugetare reprezinta

introducerea in studiul aprofundat a veniturilor bugetare care
provin din perceperea din rândul populaţiei a impozitelor si
taxelor in special. Acestea reprezinta cea mai mare pondere in
cadrul veniturilor publice

învăţare
15
– cunoaşterea noţiunii de venituri publice fiscale;

– delimitarea impunerii directe de impunerea indirecta;
- cunoaşterea criteriilor utile in clasificarea impozitelor in
impozite directe si impozite indirecte

venituri, impozit direct, impozit real sau personal,
contribuabil, materie impozabilă, unitate de evaluare;
– studenţii vor putea să diferenţieze impozitele, taxele,
contribuţiile
– studenţii vor putea să definească si sa clasifice taxele
de consumaţie(impozite pe consum)

Clasificarea impozitelor
Cea mai importantă clasificare, după modul lor de
percepere, distingem două categorii principale de impozit:
– impozite directe, acele prelevări cu caracter fiscal care se
stabilesc şi se percep în mod nemijlocit de la contribuabilii care
realizează venituri sau deţin bunuri impozabile, fiind suportate de
către aceştia (de ex: impozitul pe profit etc.);
– impozite indirecte, cele care se stabilesc asupra vânzării
de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări şi care
– incluzându-se în preţ – sunt datorate şi achitate de către
comercianţi sau prestatori, dar sunt suportate de consumatorii
finali ai bunurilor ori serviciilor (de ex: taxa pe valoarea
adăugată,).
Impozitele directe se împart în două mari categorii:

16
a. impozite pe venit
b. impozite pe avere
Concepte şi termeni de reţinut
Evitarea dublei impuneri
1. Principiului nediscriminării fiscale.

2. Principiul impunerii.
3. Principiul scutirii de impozit.
Impozitele indirecte se împart în: a) taxe generale de

consumaţie, (de exemplu, taxa pe valoarea adăugată) b) taxe
speciale de consumaţie, (de ex. accizele).
Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale taxelor

Taxele sunt plăţi achitate de către persoanele fizice sau
persoanele juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite
ori prestate – la cererea şi în folosul acestora – de către anumite
organe de stat, instituţii publice sau alte persoane asimilate
acestora.
Acte normative incidente în domeniu şi bibliografie
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Legea 2017/2015 privin Codul de procedură fiscală nou
Ordonaţa nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală vechi
OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cosmin Flavius Costaş, Mircea Ştefan Minea, Drept fiscal,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015
Anca Mihaela Georoceanu, Determinarea obligaţiilor
fiscale ale societăţilor comerciale, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2011
Dan Drosu-Şaguna, TRATAT DREPT FINANCIAR, Edit.
„C. H. Beck” Bucureşti, 2003
Tanţi Angel, Mihai Bragaru,CODUL DE PROCEDURĂ
FISCALĂ ADNOTAT, Edit. Rosetti, 2006
17
IMPOZITUL PE PROFIT
Introducere
Baza de impunere, adică suma asupra căreia urmează a se

aplica cota legală în vederea stabilirii impozitului datorat de
contribuabil o reprezintă profitul anual impozabil - diferenţa
între veniturile realizate din orice sursă impozabile şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, adică cheltuielile
deductibile. (cheltuielile sunt de 3 feluri: deductibile, deductibile
limitat şi nedeductibile)
– cunoaşterea noţiunii de investire de capital bănesc,

profit;
– definirea termenilor de contribuabil, profit impozabil;
cunoaşterea notiuninilor Venituri impozabile, cheltuieli
deductibile, nedeductibile
– studenţii vor putea să definească termeni precum profit

impozabil, contribuabil, materie impozabilă, unitate de
evaluare;
– studenţii vor putea să definească cheltuielile aferente
realizării de venituri
caracteristicile impozitului pe profit;
IMPOZITUL PE PROFIT
18
Contribuabilii impozitului pe profit îi putem împărţi în trei
grupe, astfel: persoane juridice române (sau europene cu sediul în
România) pentru profitul realizat la nivel mondial; persoane
juridice străine, pentru anumite categorii de profit strict
determinate şi asocieri fără personalitate juridică. (în Codul fiscal
sunt clasificaţi în 6 categorii)
Cotele de impunere
Tariful de impunere - cotă procentuală proporţională de
16% - sunt reglementate 2 excepţii:
• contribuabilii care desfăşoară activităţi specifice
barurilor şi cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau
pariurilor sportive datorează un impozit de 5 % aplicat asupra
acestor venituri, dacă la care impozitul pe profit datorat pentru
activităţile menţionate ar fi mai mic de 5% din veniturile
respective;
Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea tarifului de

impunere asupra bazei impozabile de către contribuabilul care
este dator să-l verse la bugetul de stat.
Baza impozabilă, este formată din veniturile impozabile
(care sunt sunt totalitatea veniturilor în bani sau în natură pe
care legea nu le califică expres ca venituri neimpozabile) din
care se scad cheltuielile deductibile. Pentru determinarea
profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,
cele reglementate prin acte normative în vigoare. Totodată,
legiuitorul stabileşte unele cheltuieli care au deductibilitate
limitată1 şi cheltuielile carenu sunt deductibile
Plata impozitului pe profit - începând cu anul 2010,
contribuabilii aplică sistemul plăţilor anticipate.
Creditul fiscal extern – impozitul pr profit plătit către statul
străin se scade – la cerere - dacă s-a făcut dovada plăţii în
străinătate a impozitului – din impozitul pe profit determinat
potrivit legii române şi datorat bugetului de stat.
1
De ex.: cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul
veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol
şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
19
Intrebări de control şi teme dezbătute:
1. Baza de impunere în cazul impozitului pe profit.

2. Cota de impunere şi excepţia prevăzute de Codul Fiscal.
3. Plata impozitului pe profit.
4. Recuperarea pierderii fiscale anuale.
5. Creditul fiscal extern – Cum se aplică creditul fiscal extern?
6.
Speţă
Asociaţia de proprietari „BL 9 HAŞDEU” care este
formată din proprietarii a 20 de apartamente, realizează în
cursul anului 2009, 20.000 lei din închiriere a spaţiului
pentru amplasarea unei antene de telefonie mobilă. Din
această sumă foloseşte 10.000 lei pentru repararea scării
blocului şi înlocuirea uşii de la intrarea în bloc. Restul de
10.000 lei îi distribuie, în cote părţi egale celor 20 de
proprietari. ANAF, în urma inspecţiei fiscale emite o
decizie de impunere asupra sumei de 20.000 lei,
considerând-o impozabilă deoarece este o activitate
economică.
- sunteţi avocatul asociaţiei de proprietari, cum vă sfătuiţi
clientul?
Timp alocat pentru studiu 2 ore

Timp alocat pentru studiu 2 ore


20

Bucureşti, 2011
Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş, DREPTUL
FINANŢELOR PUBLICE, vol. II – Drept fiscal, Editia a IIIa
revizuita, Edit Universul Juridic, 2013
21
IMPOZITUL PE DIVIDENDE
MICROINTREPRINDERILOR
Introducere
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990,
dividendul reprezintă cota-parte din beneficiul real ce se va plăti
fiecărui asociat al unei societăţi comerciale în raport direct
proporţional cu participarea sa la constituirea capitalului social
(deci proporţional cu aportul său social). Prin urmare,
dividendele sunt venituri curente ale persoanelor fizice şi juridice
care au calitatea de asociaţi în societăţile comerciale, venituri
care sunt supuse şi ele impozitării.
Întreprinderile mici şi mijlocii (cunoscute sub
prescurtarea de I.M.M.– uri) au fost consacrate legal şi definite –
iniţial – prin Legea nr.133/1999, în prezent ele fiind grupate pe 3
categorii, în funcţie de numărul mediu anual de personal,după
cum urmează:
a) microîntreprinderi – acelea care au de la 1 până la 9
salariaţi;
b) întreprinderi mici – cele care au între 10 şi 49 salariaţi;
c) întreprinderi mijlocii – entităţile colective care au între
50 şi 249 salariaţi.
– cunoaşterea noţiunii de investire de capital bănesc,

dividende;
– definirea termenilor de contribuabil persoană juridică
care participă la capitalul social al altei persoane juridice;
cunoaşterea noţiunilor Venituri impozabile, venituri
neimpozabile din dividende distribuite persoanelor juridice
22
- cunoaşterea condiţiilor prevăzute de Codul fiscal pentru
ca o persoană juridică să beneficieze de regimul de impunere
asupra veniturilor microîntreprinderilor

acţiuni, părţi sociale, capital social, dividende;
caracteristicile impozitului pe dividende;
– studenţii vor pute defini microîntreprinderea şi
sistemul fiscal care i se aplică
IMPOZITUL PE DIVIDENDE
Dividendul – venit impozabil ( conform Legii nr.
31/1990), dividendul reprezintă cota-parte din beneficiul real ce
se va plăti fiecărui asociat al unei societăţi comerciale în raport
direct proporţional cu participarea sa la constituirea capitalului
social (deci proporţional cu aportul său social).
Subiectele impozabile ale acestui venit bugetar sunt aşadar
asociaţii sau, după caz, acţionarii societăţilor comerciale, iar
obiectul sau materia impozabilă este reprezentată de
dividendele plătite de societate şi cuvenite asociaţilor.
Codul fiscal stabileşte că asupra dividendelor cuvenite

acţionarilor sau asociaţilor, persoane juridice române, indiferent
de natura capitalului social, se percepe un impozit de 5%
asupra dividendelor brute plătite, (anterior intrarii ăn
vigoare a noului cod fiscal cota de impunere era de 16% din
dividendele brute) care constituie venit al bugetului de stat.
Dividendele se stabilesc anual, impozitul pe aceste venituri

se calculează după calculul dividendelor cuvenite asociaţilor
Impozitul se a reţine şi se varsă la bugetul de stat, cel mai târziu
până la data de 25 a lunii următoare celei în care se plăteşte
dividendul.(cel mai târziu până la data de 25 ianuarie a anului
următor)
23
Acest impozit nu se datorează în cazul dividendelor
plătite de o persoană juridică română altei persoane juridice
române, dacă beneficiara dividendelor deţine minimum 10% din
titlurile de participare ale distribuitoarei dividendelor, de o
perioadă de minim un an împlinit la data plăţii. Această
prevedere este menită să încurajeze stabilitatea deţinătorilor de
titluri de participare la societăţile comerciale, fiind reflectarea
principiului egalităţii de tratament între persoanele juridice
române cu celelalte din cadrul Uniunii Europene.
Totodată nu se datorează impozit în cazul dividendelor
distribuite/plătite de o persoană juridică română fondurilor de
pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate
privat, respectiv organelor administraţiei publice care exercită,
prin lege, drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de
acţionar al statului la acele persoane juridice române.
MICROINTREPRINDERILOR
Microîntreprinderile sunt acele persoane juridice române
care îndeplinesc cumulativ – la sfârşitul anului fiscal precedent –
următoarele condiţii:
a) realizează venituri din activităţi de producţie, comerţ sau
prestări servicii, în afara celor care desfăşoară activităţi în
domeniul jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului
şi altele exceptate în mod expres;
b) au realizat venituri care nu au depăşit – într-un an fiscal
– echivalentul în lei a 100.000 Euro inclusiv;
d) capitalul lor social este deţinut de persoane, altele decât
statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.
Aşadar, orice persoană juridică cu capital integral privat,
care nu are domeniul de activitate exceptat expres2, şi care are
cifra de afaceri sub limita prevăzută de lege va plăti impozit pe pe
veniturile brute realizate.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor a devenit
obligatoriu începând cu prima zi din luna februarie a anului
2013 pentru toate societăţile care au realizat venituri de de
până la 65.000 euro în anul trecut. Acest sistem de impunere
era aplicabil prin opţiune, fiind un fel de regim de favoare
pentru microintreprinderi.3 Modificarea sistemului de
2
Legea exceptează de la plata acestui impozit şi anume: societăţile bancare, societăţile de asigurare şi
reasigurare, societăţile care acţionează pe piaţa de capital (cu excepţia acelora care desfăşoară activităţi de
intermediere în domeniu) şi entităţile colective ale căror capital social este deţinut de un acţionar sau asociat
persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
3
Anterior microîntreprinderile plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor puteau opta
pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de
24
impunere aduce atingere societăţilor care au înregistrat
pierderi din activitatea economică desfăşurată sau care au o
marjă de profit relativ mică, deoarece aceştia vor plăti un
impozit mai mare decât în situaţia în care ar fi rămas plătitori
de impozit pe profit. Trecerea obligatorie la acest sistem de
impunere a micilor întrepinzători care îndeplinesc condiţiile
menţionate anterior este o măsură menită să reducă evaziunea
fiscală, care afectează negativ micii întreprinzători care
înregistrează pierderi şi care astfel vor fi forţaţi să plătească un
impozit de 3% din veniturile încasate, comparativ cu zero, în
codiţiile în care cheltuielile lor deductibile depăşesc veniturile.
Această trecere obligatorie a societăţilor care
îndeplinesc condiţiile analizate anterior în categoria
microîntreprinderilor este problematică deoarece intervine în
timpul anului fiscal, bulversând planurile de afaceri ale micilor
întreprinzători. Toate societăţile care la 31 decembrie 2012
îndeplineau condiţiile reglementate începând cu 1 februarie
2013 erau obligate să aplice regimul fiscal al
microintrepriderilor. In prezent pragul valoric este stabilit la
100.000 Euro. Nici o societate privată care realizează mai
puţin de 100.000 euro şi care nu este exceptată în mod expres
nu mai poate să calculeze şi să plătească 16% din profit cu
titlu de impozit.
Regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor a fost

modificat semnificativ de la începutul anului, astfel că
plafonul de încadrare în acest sistem de impunere este acum
de 100.000 euro, în timp ce cota de impozitare variază între 1
și 3%, în funcție de existența angajaților și numărul acestora.
Totodată, din 2016, noi categorii de venituri se scad din baza
de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, în timp ce
alte valori se adaugă, astfel căsocietățileaplică noile reguli de
determinare amateriei impozabile, în funcție de care se
calculează nivelul impozitului.
Pentru a putea fi caracterizată din punct de vedere
fiscal ca microîntreprindere, persoana juridică – societate
comercială – înregistrată în România trebuie să fi îndeplinit
cumulativ la 31 decembrie a anului precedent, condițiile
31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se aplica asupra veniturilor obţinute de
microîntreprinderi din orice sursă, cu excepţia celor prevăzute la art. 108 C. fisc., realizate pe parcursul
unui an fiscal (care coincide cu anul calendaristic) sau pe parcursul existenţei sale din anul fiscal
respectiv.
În cazul unei persoane juridice care se înfiinţa sau îşi înceta existenţa, anul fiscal era perioada din
anul calendaristic în care persoana juridică a existat.
25
prevăzute la lit. a)-e); trebuie precizat că, din 2001 încoace,
aceste condiții au oscilat continuu. De altfel, alte condiții –
cele legate de domeniul de activitate și de acționari/asociați –
sunt extinse la art. 48 alin. (6) C. fisc.
Noutăți fiscale aplicabile în anul 2017

 Incepand cu 01 februarie 2017, va fi considerata
microintreprindere persoana juridica ce in exercitiul financiar
anterior nu a depasit venituri de 500.000 euro, convertite in lei
la cursul BNR de la finele exercitiului anterior, cu pastrarea
celorlalte criterii de incadrare. Pentru anul 2016, acest plafon
de 500.000 euro se determina in lei utilizand cursul de 1 euro
= 4,5411 lei, respectiv reprezinta suma de 2.270.550 lei De
retinut: plafonul este format din veniturile impozabile ale
microintreprinderii, eliminandu-se cele care sunt scutite.
Impozitul este obligatoriu, iar ordonanta introduce o masura
tranziorie pentru societatile platitoare de impozit pe profit
existente la 31 decembrie 2016, acestea vor fi platitoare de
impozit pe profit pentru luna ianuarie 2017, urmand ca sa
depuna declaratia de impozit pe profit formular 101 pentru
perioada 01-31 ianuarie 2017 pana pe data de 25 februarie
2017. Aceste persoane devin platitoare de impozit pe venitul
microintreprinderii incepand cu 01 februarie 2017.
Baza de impunere, adică suma veniturilor asupra cărora

urmează a se aplica cota legală în vederea stabilirii impozitului
datorat de contribuabili este venitul brut anual (totalitatea
încasărilor)
Tariful de impunere este alcătuit dintr-o cotă

procentuală proporţională.
Cotele actuale de impozitare pe veniturile

microîntreprinderilor sunt:
a) 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariaţi,

inclusiv;
b) 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
c) 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru persoanele

juridice române nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi
sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni, iar
acţionarii/asociaţii lor nu au deţinut titluri de participare la alte
persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele
26
24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române,
potrivit legii. Cota de impozitare se aplică până la sfârşitul
trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni.
Începând cu luna februarie 2017 impozitul pe venitul

microintreprinderii este in cota de 1% pentru cei care
inregistreaza 1 sau mai multi salariati si in cota de 3% pentru
cei fara salariati. Depășirea plafonului de 500.000 euro sau a
procentului de 20% venituri din consultanță și management
conduce la plata impozitului pe profit din trimestru cand s-au
depășit plafoanele.
Nu intră sub incidența prevederilor prezentului sistem de

impunere, persoanele juridice române care:
a) desfășoară activități în domeniul bancar;
b) desfășoară activități în domeniile asigurărilor și
reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor
juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste
domenii;
c) desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc;
d) desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a
zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.
Sumele reprezentând impozit pe veniturile realizate de

microîntreprinderi se varsă la bugetul de stat.
Pentru unitatea de învăţare, timpul alocat este de 2 ore.
7. Beneficiarii dividendelor.
8. Impozitul pe dividendele primite de persoanele juridice.
9. Ce sunt microîntreprinderile?
Tariful de impunere asupra venitului microîntreprinderilor
SPEŢE
1. S.C. ADA S.R.L. încasează 10.000 lei din vânzarea

produselor specifice în trimestrul I al anului 2009. În
27
februarie 2009 încasează 3.000 lei cu titlu de dividende de
la S.C. ADA DOI S.R.L., a cărei asociat este, deţinând
30% din capitalul social al acestei societăţi încă din anul
2005.
S.C. ADA S.R.L. cheltuie în aceiaşi perioadă fiscală
11.000 lei pentru achiziţionarea materiilor prime necesare
producţiei de bunuri puse în vânzare.
- discutaţi problemele de drept fiscal
- stabiliţi obligaţia fiscală a societăţii S.C. ADA S.R.L.
Asociaţia de proprietari „BL 9 HAŞDEU” care este

formată din propritarii a 20 de apartamente, realizează în
cursul anului 2009, 20.000 lei din închiriere a spaţiului
pentru amplasarea unei antene de telefonie mobilă. Din
această sumă foloseşte 10.000 lei pentru repararea scării
blocului şi înlocuirea uşii de la intrarea în bloc. Restul de
10.000 lei îi distribuie, în cote părţi egale celor 20 de
proprietari. ANAF, în urma inspecţiei fiscale emite o
decizie de impunere asupra sumei de 20.000 lei,
considerând-o impozabilă deoarece este o activitate
economică.
- sunteţi avocatul asociaţiei de proprietari, cum vă sfătuiţi
clientul?


Bucureşti, 2011
Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal, Editura Pro
Universitaria, București, 2015
Cosmin Flavius Costaş, Mircea Ştefan Minea, Drept fiscal, Ed.
Anca Mihaela Georoceanu, Mai există impozitul pe
veniturile microintreprinderilor?,Studii şi Cercetări, Academia
Română, vol. 19, Ed. Argonaut
28
IMPOZITUL PE VENITURILE REALIZATE DE

PERSOANELE FIZICE
1.1. Introducere
Persoanele fizice realizează o multitudine de forme de

venturi. Aceste venituri sunt impozabile cu excepţia
celor stabilite de lege ca fiind neimpozabile. Aşadar
acest curs urmăreşte cunoaşterea formelor de activităţi şi
prin urmare venituri realizate de persoanele fizice în mod
dependent sau independent.

învăţare

- înţelegerea noţiunilor de venituri
impozabile şi venituri neimpozabile,
cheltuieli deductibile, cote forfetare de
cheltuieli sau deduceri personale
- cunoaşterea modalităţilor de determinare a
materiei impozabile, venitul net impozabil
1. Impozitul pe veniturile realizate de

persoanele fizice
Contribuabilii şi sfera de cuprindere a

impozitului
Au calitatea de contribuabili, potrivit Codului
fiscal şi, deci, datorează impozit pe venit:
- persoanele fizice rezidente – care sunt impuse în
29
mod diferenţiat: a) persoanele fizice rezidente române,
cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute din
orice sursă, atât din România cât şi din străinătate; b)
celelalte persoane fizice rezidente, pentru veniturile
obţinute din România. Impozitarea se face la nivelul
fiecărei surse de venit.
- persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o
activitate independentă prin intermediul unui sediu
permanent în România, pentru venitul net atribuibil
sediului permanent.
- persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activităţi dependente în România, pentru veniturile
salariale nete obţinute pe seama respectivelor activităţi
dependente.
- persoanele fizice nerezidente care obţin alte
venituri, determinate pe fiecare sursă, potrivit regulilor
specifice fiecărei categorii de venit.

Categoriile de venit impozabil
Categoriile de venituri care se supun impozitului

pe venit sunt grupate astfel:
1. venituri din activităţi independente – care
cuprind: veniturile comerciale, veniturile din profesii
libere şi veniturile din drepturi de proprietate
intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o
formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente;
Veniturile comerciale cuprind venituri din fapte de
comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii,
precum şi din practicarea unor meserii.
Veniturile din profesii libere sunt cele obţinute din
exercitarea profesiilor liberale (avocat, notar public,
auditor sau consultant fiscal, expert contabil, consultant
de plasament în valori mobiliare, medic, arhitect etc.)
desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
Veniturile din valorificarea sub orice formă a
drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete
de invenţie, desene şi modele industriale, mostre, mărci
de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din
drepturi de autor şi drepturi conexe acestora etc.
- determinarea materiei impozabile:
– pe baza contabilităţii în partidă simplă;
- pe baza normelor de venit;
Ministerul Finanţelor Publice elaborează
nomenclatorul activităţilor pentru care venitul net se
poate determina pe baza normelor anuale de venit,
care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor
publice, în conformitate cu activităţile din Clasificarea
30
activităţilor din economia naţională - CAEN,
Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti au următoarele
obligaţii:
a) stabilirea nivelului normelor de venit;
b) publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului
IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.
Norma de venit pentru fiecare activitate
independentă desfăşurată de contribuabil care
generează venit comercial nu poate fi mai mică decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în
vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulţit cu 12.
- pe bază de cheltuieli forfetare
- cota de impunere – 16% - plata directă în contul

bugetului de stat
2. venituri din salarii – care includ toate veniturile

în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce
desfăşoară o activitate în baza unui contract individual
de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă;
- determinarea salariului net (contribuţiile sociale
obligatorii; deducerile personale)
- cota de impunere 16% - metoda reţinerii şi a
vărsării la bugetul statului
 Ca si noutate a anului 2017, sunt scutiti la plata

impozitului pe venitul din salarii, salariatii incadrati pe
o perioada de 12 luni, pentru angajatori cu activitati
sezoniere, in clasificarile CAEN de la art. 1 din legea
impozitului specific. Nota: codurile CAEN aferente
activitatilor sezoniere pentru care se acorda scutire la
impozitul pe venitul din salarii, sunt enumerate de art.
1 din Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific,
astfel: 5510 - "Hoteluri si alte facilitati de cazare
similare", 5520 - "Facilitati de cazare pentru vacante si
perioade de scurta durata", 5530 - "Parcuri pentru
rulote, campinguri si tabere", 5590 - "Alte servicii de
cazare", 5610 - "Restaurante", 5621 - "Activitati de
alimentatie (catering) pentru evenimente", 5629 -
"Alte servicii de alimentatie n.c.a.", 5630 - "Baruri si
alte activitati de servire a bauturilor".
Totodata, o altă facilitate fiscală nou introdusă se
referă la abonamentele de sanatate suportate de
salariati sunt deductibile la calculul impozitului pe
venit intr-o valoare de 400 euro anual.
31
3. venituri din cedarea folosinţei unor bunuri –
sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din
cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute
de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal,
altele decât veniturile din activităţi independente;
- venituri comerciale? – doar în cazul în care
contribuabilul închiriază 5 sau mai multe bunuri.
- majorarea venitului brut şi scăderea unei cote
forfetare de cheltuieli de 25%
- cota de impunere 16% - plată directă – contul
bugetului de stat
4. venituri din investiţii – care reunesc:

dividendele; veniturile impozabile din dobânzi;
câştigurile din transferul titlurilor de valoare; veniturile
din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen,
pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni
similare; veniturile din lichidarea/dizolvarea fără
lichidare a unei persoane juridice;
- materia impozabilă – venitul brut
- calculul şi reţinerea impozitului pe veniturile sub
formă de dividende, dobânzi şi câştiguri din vânzare-
cumpărare de valută la termen – 16%; transferul
dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare –
diferenţiat în funcţie de timpul de deţinere – 16%,
respectiv 1%, asupra câştigului net.
5. venituri din pensii – sunt sumele primite ca
pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale
obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale,
inclusiv cele din schemele facultative de pensii
ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat;
- determinarea venitului impozabil - se stabileşte
prin scăderea – din venitul din pensii – a unei sume
neimpozabile de 1000 lei şi a contribuţiilor obligatorii
- cota de impunere – 16% - se reţine şi se varsă la
bugetul statului
10. Categorii de venituri impozabile realizate de persoane fizice –

enumeraţi.
11. Cota de impozitare în cazul oricărei categorii de venituri
realizate de persoane fizice.
12. Determinarea venitului net pentru fiecare categorie de venit.
13. Ce reprezintă deducerea personală?
32
Pentru unitatea de învăţare, timpul alocat este de 4

ore.
Introducere
Persoanele fizice au obligaţia să plătească sau să
suporte impozit pe venit pentru toate formele de venituri
realizate indiferent de sursa de provenienţă.

- înţelegerea noţiunilor de venituri
impozabile şi venituri neimpozabile,
cheltuieli deductibile, cote forfetare de
cheltuieli sau deduceri personale
- cunoaşterea modalităţilor de determinare a
materiei impozabile, venitul net impozabil
1. Impozitul pe veniturile realizate de

persoanele fizice
Contribuabilii şi sfera de cuprindere a
impozitului
Categoriile de venit impozabil

33
1. venituri din activităţi agricole – sunt cele care
provin din următoarele activităţi: cultivarea şi
valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere
şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem
irigat;
- determinarea venitului net din activităţi agricole -
pe baza normelor de venit care se stabilesc (pe unitate de
suprafaţă)
- cota de impunere – 16% - plată directă
2. venituri din premii şi din jocuri de noroc – care

cuprind veniturile provenind din concursuri sau din
participări la jocuri de noroc.
- determinarea materiei impozabile - diferenţa între
venitul din premii sau câştiguri din jocuri de noroc şi
suma reprezentând venit neimpozabil care este în
cuantum de 600 lei/joc, respectiv premiu/zi/organizator.
- cota de impunere: - 16% în cazul premiilor;
barem progresiv de la 1% până la 25% pentru jocuri de
noroc
- se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul
statului
3. venituri din transferul proprietăţilor imobiliare

– reprezentate de veniturile realizate la transferul
dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor
acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor
de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi
asupra terenurilor de orice fel fără construcţii;
- materia impozabilă este reprezentată de
valoarea tranzacţiilor imobiliare impozabile (preţul de
vânzare sau transfer al proprietăţii)
- tariful de impunere este stabilit diferenţiat în
funcţie de timpul deţinerii în proprietate a bunului imobil
şi este format dintr-o cotă procentuală regresivă:
a) imobilele deţinute în proprietate mai puţin de 3 ani:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea
ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b) imobilele deţinute în proprietate o perioadă mai mare
de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea
ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
- impozitul se calculează, se încasează şi se virează de
către notarul public la bugetul de stat.
Pentru veniturile realizate (tranzacţiile încheiate)
34
începând cu data de 1 a lunii februarie 2017 vânzarile de
active din patrimoniul personal (constructii, terenuri)
sunt scutite de impozit pentru suma de 450.000 lei.
Pentru suma ce depaseste aceasta valoare, se plateste
un impozit in cota de 3%.
9. venituri din alte surse – în care se includ: primele

de asigurări suportate de o persoană fizică independentă
sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o
persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o
relaţie generatoare de venituri din salarii; câştigurile
primite de la societăţile de asigurare, ca urmare a
contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia
tragerilor de amortizare; veniturile primite de persoanele
fizice având calitatea de pensionari (sub forma
diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte
drepturi), foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de
muncă sau în baza unor legi speciale;
- discutarea veniturilor din surese neindentificate, în
conformitate cu noile prevederi ale Codului fiscal
- impozitul se calculează, prin reţinere la sursă, la

momentul plăţii veniturilor de către plătitorii acestora,
prin aplicarea cotei unice de 16% asupra venitului brut.
- vărsarea la bugetul de stat.

ore.
14. Categorii de venituri impozabile – deterrminarea materiei

15. impozabile
Cota de impozitare în cazul oricărei categorii de venituri
realizate de persoane fizice
SPEŢE
1. I.N. – avocat – încasează în anul 2008, 50.000 lei din

35
onorarii avocaţiale. Pentru desfăşurarea activităţii
cheltuie 20.000 lei cu titlu de chirie şi întreţinere a
sediului profesional şi alte consumabile. La sfârşitul
anului organizează o întrunire de protocol cu clienţii săi,
pentru a cărei organizare cheltuie 10.000 lei.
- discutaţi problemele de drept fiscal;
- stabiliţi impozitul pe venit pe care îl va plăti avocatul
IN
2. B.D. are un apartament pe care îl închiriază pentru o

perioadă de 9 luni. Chiria este stabilită de comun acord
la suma de 1.000 lei/lună. Acesta se înţelege cu chiriaşul
că cel din urmă va suporta si suma care reprezintă
impozitul pe venit. Având în vedere această înţelegere
B.D. nu a declarat şi nu a plătit impozitul.
- a procedat corect persoana fizică B.D.?
- stabiliţi impozitul de plată la bugetul statului datorat
pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor.
3. G.A. este salariată a S.C. IB S.R.L. unde realizează un

salariu de 1.000 lei/lună. Aceasta are în întreţinere un
copil minor. Şefa sa realizează un salariu de 5.000 lei
/lună însă are în întreţinere 3 copii minori.
- stabiliţi materia impozabilă şi ulterior impozitul pe care
îl vor plăti ambele salariate.
4. P.P., pictor, în urma unei expoziţii a vândut la data de

20 mai 2009, tablouri în valoare de 20.000 lei. Totodată
a editat o carte despre istoria artelor şi a încasat, de la
editură, cu titlu de drept de autor 1.000 lei, la data de 30
mai 2009.
- care sunt obligaţiile fiscale ale contribuabilului P.P.?
- stabiliţi impozitul pe venit datorat la bugetul statului şi
data până la care este obligat să îl verse.
5. I.N. a câştigat la loz în plic suma de 500 lei în data de

15 mai 2011. În aceiaşi zi a câştigat la cazino 30.000 lei.
- ce impozit plăteşte IN?

Ordonaţa nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală
vechi
36
Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, publicată în M.Of. nr. 140
din 1 aprilie 2000
Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată
în M.Of. nr. 103 din 6 februarie 2002
Legea 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, publicată în M.Of. nr. 454
din 27 iunie 2002
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în M.Of. nr. 372/28 aprilie 2006
OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, publicată în M.Of. nr. 1.074
din 29 noiembrie 2005
Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş,

DREPTUL FINANŢELOR PUBLICE, vol. II – Drept
fiscal, Edit Universul Juridic, 2015
Radu Bufan, „TRATAT DE DREPT FISCAL”,
vol. I, ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005
Mircea Ştefan Minea, Radu Bufan, CODUL
FISCAL COMENTAT, Edit Wolters Kluwer, 2008
Corneliu-Liviu Popescu, “Plata contribuţiei de

asigurări sociale de sănătate la veniturile din drepturi de
proprietate intelectuală”, în Curierul judiciar nr. 1/2006
Corneliu-Liviu Popescu, „Contribuţia pentru
asigurările sociale de sănătate în cazul avocaţilor”, în
Curierul judiciar nr. 2/2006
NEREZIDENŢILOR ŞI REPREZENTANŢELOR
Introducere
Nerezidenţii sunt persoanele fizice şi/sau juridice

care nu fac dovada rămânerii (în condiţiile legii) pe
teritoriul României cel puţin o perioadă neîntreruptă de
peste 183 de zile, într-un an fiscal.
Veniturile impozabile obţinute din România de către
37
nerezidenţi (indiferent dacă veniturile sunt primite în
România sau în străinătate)
– cunoaşterea noţiunii de rezident, nerezident,

reprezentanţă ;
– definirea termenilor redevenţe, dobânzi;
- cunoaşterea noţiunii de CEDI
– studenţii vor putea să descrie particularităţile

şi caracteristicile impozitului peveniturile
nerezidenţilor
1. Impozitul pe veniturile nerezidenţilor şi

reprezentanţelor
Nerezidenţii sunt persoanele fizice şi/sau juridice

care nu fac dovada rămânerii (în condiţiile legii) pe
teritoriul României cel puţin o perioadă neîntreruptă de
peste 183 de zile, într-un an fiscal.
Impozitul - se calculează, se reţine (în momentul

plăţii venitului) şi se varsă la bugetul de stat (până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit
venitul) de către plătitorii de venituri.
Calcularea impozitului - aplicarea cotei legale de
16% asupra veniturilor brute.
Ca excepţie se reţine un impozit în cotă de:
- 50% pentru veniturile din dividende,
dobânzi, redevenţe, etc, daca veniturile
38
sunt platite intr-un stat cu care Romania
nu are incheiat un instrument juridic in
baza caruia sa se realizeze schimbul de
informatii. (numai in situatia in care
veniturile de aceasta natura sunt platite ca
urmare a unor tranzactii calificate ca fiind
artificiale)4.
- 25% pentru veniturile obtinute din jocuri
de noroc
Reprezentanţele sunt entităţi fără personalitate

juridică (subunităţi ale unei persoane juridice) -
impozitul pe venitul obţinut în România este datorat de
persoana juridică străină care este de subiect de drept.
Impozitul pe reprezentanţă (pentru un an fiscal) -

echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro

ore.

Când se aplică CEDI
Ce înseamnă nerezident

vechi
Directiva nr. 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor
4
Prevedere introdusă prin Ordonanta 8 din 2013-01-23 emisă de Guvernul Romaniei şi modificată prin Legea
168 din 2013emis de Parlamentul Romaniei
39
din economii sub forma plăţilor de dobândă.
Directiva nr. 2003/49/CE referitoare la regimul fiscal

comun aplicabil plăţii dobânzilor şi redevenţelor
efectuate între societăţile asociate din statele membre
diferite ale UE


Bucureşti, 2011


IMPOZITE INDIRECTE
prevăzute de Codul fiscal
Introducere
În prezent în Codul fiscal român sunt transpuse

regulile comunitare în materie de TVA, care actual le
găsim în aşa-numita Directiva TVA, mai precis
Directiva nr. 2006/112/CE din 2008 privind sistemul
comun de taxă pe valoarea adăugată, care a republicat
textele anterioare privind baza comună de impunere a
TVA. Conform acestei Directive, toate statele membre
au avut obligaţia ca până la 1 ianuarie 2008 să transpună
în legislaţia naţională modificările recente aduse aduse
legislaţiei comunitare.
Având în vedere obligaţia adoptării şi publicării
40
până la 1 ianuarie 2010 a actelor cu putere de lege cu
privire la transpunerea în legislaţia naţională a Directivei
2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de
modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte
locul de prestare a serviciilor, a Directivei 2008/9/CE a
Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor
detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată,
prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane
impozabile stabilite în alt stat membru decât statul
membru de rambursare, şi a Directivei 2008/117/CE a
Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a
Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei
pe valoarea adăugată, în vederea combaterii fraudei
fiscale legate de operaţiunile intracomunitare, toate
acestea cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010, Codul
fiscal român a fost din nou modificat şi completat prin
OUG nr. 109/2009, fiind astfel reflectate în dreptul
intern noile prevederi comunitare.
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA)
– cunoaşterea noţiunii de impozit general asupra

consumului;
– definirea termenilor de operaţiuni impozabile
din punct de vedere al TVA;
cunoaşterea notiuninilor Venituri impozabile,
cheltuieli deductibile, nedeductibile
– studenţii vor putea să definească termeni

precum profit deducere de TVA;
– studenţii vor putea să determine TvA de plată
la bugetul statului
şi caracteristicile unui impozit indirect inclus
în preţul de vânzare +cumpărare al bunurilor şi
serviciilor;
41
- Valoarea adăugată - diferenţa între valoarea unui
bun (produs) sau a unui serviciu obţinută în urma
vânzării lui şi valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor
care au fost achiziţionate şi utilizate pentru a se putea
realiza acel bun sau serviciu.
- TVA - impozit general de consumaţie aplicat
asupra bunurilor şi serviciilor, direct proporţional cu
preţul acestora, indiferent de numărul tranzacţiilor care
au loc în procesul de producţie şi distribuţie înainte de
etapa perceperii impozitului.
TVA - impozit care afectează consumul, fiind

suportat de către (cel care achiziţionează şi foloseşte
pentru sine bunul sau serviciul în preţul căruia este
încorporat şi impozitul), consumatorul final.
- calculul TVA: - diferenţa între taxa achitată (la
momentul achiziţionării din stadiul anterior) şi taxa
colectată (cea încasată la momentul vânzării către
beneficiarul produsului sau serviciului).
- taxă colectată > taxa achitată = taxă pe valoarea
adăugată de plată
- taxă colectată < taxa achitată = sumă negativă a
TVA
(pentru perioada fiscală de raportare)
Operaţiunile impozabile :
- livrarea de bunuri, prestarea de servicii,
schimbul de bunuri şi servicii,
- importul de bunuri
- achiziţiile intracomunitare de bunuri
Operaţiunile impozabile :
- operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele
legale;
- operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru
care nu se datorează taxă pe valoarea adăugată, dar este
permisă deducerea TVA datorate sau plătite pentru
bunurile sau serviciile achiziţionate;
- operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru
care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este
42
permisă deducerea TVA datorate sau plătite pentru
bunurile sau serviciile achiziţionate;
- importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a
căror livrare în România este în orice situaţie scutită de
taxă în interiorul ţării
- operaţiuni efectuate de persoane impozabile
stabilite în România, a cărei cifră de afaceri anuală,
declarată sau realizată, este inferioară plafonului de
65.000 euro5, caz în care aceste persoane pot să solicite
scutirea specială de TVA fără drept de deducere.
Locul operaţiunilor impozabile diferenţiat

pentru fiecare categorie de operaţiune.
Faptul generator - momentul în care există

condiţiile necesare constatării exigibilităţii taxei pe
valoarea adăugată.
Exgibilitatea TVA, adică dreptul organului fiscal
de a pretinde plătitorului achitarea taxei datorate
bugetului de stat.
Faptul generator şi exgibilitatea iau naştere deodată
(excepţii).
Baza de impozitare a TVA- preţul de vânzare al

bunurilor şi serviciilor impozabile.
Cotele de impunere:
- cota standard de 20% începând cu data de 1

ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016
respectiv 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017
- asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune
impozabilă care nu este scutită de TVA sau care nu este
supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată;
- cota redusă de 9% - asupra bazei de impozitare

pentru unele livrări de bunuri şi/sau prestări de
servicii:de ex:
a) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora;
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al
5
echivalentul în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării.
43
sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv

băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate
consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din
specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente
utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate
pentru a completa sau înlocui alimentele. Prin normele
metodologice se stabilesc codurile NC
corespunzătoare acestor bunuri;
f) serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia

băuturilor alcoolice, altele decât berea care se
încadrează la codul NC 22 03 00 10;
- cota redusă de 5% - asupra livrărilor de:
a) manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia

celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
b) serviciile constând în permiterea accesului la

castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini
zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente
culturale, evenimente sportive, cinematografe
c) livrărilor de locuinţe sociale, inclusiv terenul

aferent construcţiilor, atunci când sunt întrunite anumite
condiţii legate de suprafaţa construită, preţul de achiziţie,
etc.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată o
serie de operaţiuni de interes general.
Plătitorii taxei pe valoarea adăugată – toate

persoanele obligate să efectueze plata TVA către
bugetul statului - răspund pentru corectitudinea
calculării sumelor datorate la buget, pentru depunerea
deconturilor şi pentru plata la termenul legal a
impozitului.
Taxarea inversă – plătitorii de TVA înscriu în
decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăţi
efective între cele două unităţi în ceea ce priveşte taxa pe
valoarea adăugată. Aceştia au obligaţia de a înscrie pe
facturile fiscale emise menţiunea “taxare inversă”
- taxarea inversă se aplică livrărilor intacomunitare
şi achiziţiilor intacomunitare de bunuri
44
- operaţiunea este impozabilă, dar taxa pe valoarea
adăugată nu mai este efectiv plătită între agenţii
economici care sunt înregistraţi ca plătitori de TVA.

SPEŢE:
1. Producătorul de mingi de fotbal vinde 10.000 de

mingi comerciantului SC XC SRL, la preţul de
10 lei + TVA bucata, care le cumpără în vederea
livrării către un supremarket. Acesta le va livra la
preţul de 20 lei + TVA, iar supremarketul TT va
expune mingile în vederea vânzării la preţul de
30 lei + TVA.
- determinaţi cine are obligaţia de plătă a TVA la

bugetul statului, în ce cuantum şi la ce termen.
- care este sarcina fiscală şi cui aparţine?
2. P.R., avocat încasează în anul 2008, 500.000 lei

din activităţi independente. În această perioadă
fiscală cheltuie 30.000 lei în vederea desfăşurării
activităţii.
- care sunt obligaţiile fiscale ale
contribuabilului P.R.
3. SC ABC SRL a declarat depăşirea plafonului de

scutire specială de TVA la data 01.08.2009 şi s-a
înregistrat ca plătitor de TVA de la această dată.
A constatat depăşirea plafonului calculând
echivalentul în euro a încasărilor în lei folosindu-
se de cursul de schimb valutar stabilit de BNR la
data de 31.07.2009. Organul fiscal în urma
controlului efectuat a stabilit o sumă de plată la
bugetul statului cu titlu de TVA, calculând TVA
datorată de la data de 01.06.2009.
- a procedat corect orgaul fiscal? Argumentaţi
răspunsul.
ACCIZELE
Accizele sunt taxe speciale de consum care se

datorează bugetului de stat pentru producţia sau
importul şi pentru desfacerea anumitor categorii de
produse
Accizele armonizate – al căror regim juridic a fost
45
pus, în principiu, în acord cu normele comunitare
adoptate în materie de fiscalitate – se datorează pentru
următoarele 3 categorii de produse: alcool şi băuturi
alcoolice, produse din tutun prelucrat şi produse
energetice şi electricitate.
alte produse accizabile – categorie care cuprinde

produsele din cafea6, confecţii din blănuri naturale,
obiecte din cristal, bijuterii din aur şi/sau din platină7,
iahturi si alte nave, autoturisme şi autoturisme de teren
cae depășesc capacitatea cilindrică de 3.000 cmc, arme
și muniţie
Faptul generator - momentul producerii

mărfurilor sau extracţiei produselor accizabile în
România sau pe teritoriul Comunităţii sau la momentul
importului lor în ţară.
Exigibilitatea - momentul efectuării livrării sau la

data înstrăinării ori utlizării în orice alt scop decât
comercializarea (pentru produsele fabricate în ţară),
respectiv la data înregistrării declaraţiei vamale de
import (pentru bunurile introduse în ţară, potrivit
regimului legal de import).
Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau

juridică special abilitată de autoritatea fiscală competentă
pentru producerea, transformarea, primirea, deţinerea şi
expedierea produselor accizabile, într-un antrepozit
fiscal.
Antrepozitul fiscal este locul – aflat sub controlul

autorităţii fiscale competente – unde produsele accizabile
sunt fabricate, transformate, deţinute, primite sau
expediate în regim suspensiv, de către antrepozitarul
autorizat.
Antrepozitul vamal este locul aprobat de
6
În această grupă, începând cu 1 aprilie 2010, au rămas doar produsele din cafea şi derivatele acestora, dar care au
fost reintroduse in noul cod fiscal.
7
Cu excepția verighetelor.
46
autoritatea vamală, unde pot fi primite, depozitate sau
transformate produsele accizabile.
Plătitorii de accize au obligaţia de a depune la

autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize
pentru fiecare lună şi să plătească accizele la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
exigibilităţii.
Obligaţii de marcare - prin timbre sau banderole,

care sunt eliberate doar de către organele fiscale.

ore.
16. Modalităţi de calcul a T.V.A. de plată la bugetul statului.

17. Activităţi economice impuse cu T.V.A.
18. Achiziţiile intracomunitare – operaţiune impusă de TVA
19. Faptul generator al T.V.A.
20. Exigibilitatea T.V.A.
21. Cotele de impunere în cazul T.V.A.
22. Deducerea T.V.A.
23. Ce reprezintă suma negativă a T.V.A.?
24. Plătitorii taxei pe valoare adăugată.
25. Ce însemna taxarea inversă?
1. S.C. ELA SRL, deţine o cafenea în centrul

Bucureştiului. În data de 15 aprilie 2010 a
aprovizionat localul prin achziţionarea a 100 kg.
de cafea pe care a cumpărat-o din Columbia şi
200 kg de vin care au fost cumpărate din Italia.
- stabiliţi obligaţiile fiscale ale societăţii şi
exigibilitatea acestora.
47
vechi
Anca Mihaela Georoceanu, Determinarea

obligaţiilor fiscale ale societăţilor comerciale, Ed.



Adrian Teampău „2010-ANUL SCHIMBĂRILOR
ÎN TVA”, în Curierul Fiscal, nr. 9/2009, edit. C.H.
BECH
Nina Gurdiş „ MODIFICĂRI ÎN LEGISLAŢIA
EUROPEANĂ DE TVA” în Curierul Fiscal, nr.
10/2009, edit. C.H. BECH
Irina Oprea „REGULI NOI ÎN CEEA CE
PRIVEŞTE APLICAREA REGIMULUI DE
IMPOZITARE DIN PUNCT DE VEDERE AL TVA”,
în Curierul Fiscal, nr. 11/2009, edit. C.H. BECH
TAXELE VAMALE
MONOPOLURILE FISCALE
– cunoaşterea noţiunii de regimuri vamale

definitive şi suspensive;
– definirea termenilor de import, export, tranzit
vamal;
cunoaşterea notiunilor tarif vamal, monopol fiscal
48

precum perfecţionare activa, transformare sub
control vamal si perfecţionare pasivă;
– studenţii vor putea să definească monopolul de
stat
şi caracteristicile impozitelor indirecte;
TAXELE VAMALE
- categorie de impozite indirecte, incluse în categoria

„taxelor speciale de consumaţie”, care se percep asupra
mărfurilor care trec frontiera unui stat.
- sunt impozite indirecte întrucât sunt plătite de
persoanele fizice sau juridice care, în cadrul tranzacţiilor
comerciale, importă sau exportă bunuri sau tranzitează
cu acestea frontiera vamală a unui stat
Clasificarea taxelor vamale

Autoritatea Naţională a Vămilor - organ de
specialitate al administraţiei publice centrale -
funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală – are în subordine direcţii regionale vamale şi
birouri vamale (în cadrul cărora pot fi înfiinţate şi puncte
vamale).
Tariful vamal integrat român – reglementările
referitoare la importul şi exportul de bunuri şi la măsurile
de politică comercială, codificate şi integrate potrivit
principiilor folosite în Tariful vamal integrat al Uniunii
Europene. Pe baza încadrării tarifare a categoriilor de
bunuri se stabileşte cât datorează fiecare importator.
Stabilirea originii mărfurilor – poate fi: comună
(nepreferenţială) sau preferenţială.
Valoarea în vamă - acea valoare care constituie
baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în Tariful
vamal - se determină pe baza unei declaraţii de valoare
în vamă.
49
Regimul vamal - ansamblu de norme vamale care se
aplică unui anumit bun în cadrul procedurii de vămuire.
Determinarea regimului vamal aplicabil se face, în
principiu, ţinând cont de două criterii: scopul operaţiunii
comerciale şi destinaţia mărfii.
Regimurile vamale se pot clasifica în:
- regimuri vamale definitive, care – în principiu –
exclud incidenţa pe viitor a unui alt regim vamal:
importul, exportul şi introducerea sau scoaterea din ţară a
unor bunuri aparţinând călătorilor sau altor persoane
fizice, necomercianţi;
- regimuri vamale suspensive, care au un caracter
temporar şi privesc mărfurile străine ce urmează să
primească în viitor o altă destinaţie (şi să fie, eventual,
încadrate într-un regim vamal definitiv); acestea sunt:
tranzitul vamal, antrepozitul vamal, perfecţionarea activă
sub forma unui sistem cu suspendare, transformarea sub
control vamal, admiterea temporară;
- regimuri vamale economice, care au, de
asemenea, un caracter temporar (mărfurile urmând să
primească în viitor o altă destinaţie): antrepozitarea
vamală, perfecţionarea activă, transformarea sub control
vamal, admiterea temporară, perfecţionarea activă.
Zonele libere şi antrepozitele libere sunt părţi din

teritoriul vamal al României sau incinte, anume
determinate, situate pe acest teritoriu, care au un regim
special.
Datoria vamală - obligaţia unei persoane de a plăti

drepturile de import sau de export.
Garantarea datoriei vamale - depozitul bănesc,
scrisoarea de garanţie bancară, remiterea unor
instrumente de decontare şi titluri de valoare.
MONOPOLURILE DE STAT
Monopolurile fiscale – impozite indirecte stabilite

în mod discreţionar de către stat incluse sau adăugate
în/la preţul produselor realizate în regim de exclusivitate.
două categorii:
- monopoluri fiscale totale (depline) – care se
instituie atât asupra producţiei, cât şi asupra comerţului
(cu ridicata şi/sau cu amănuntul) a anumitor mărfuri;
- monopoluri fiscale parţiale (speciale) – care se
stabilesc fie numai asupra producţiei bunurilor care
constituie monopol de stat, fie doar asupra desfacerii
50
unor produse realizate în regim de exclusivitate.
Regimul de exclusivitate, numit şi monopol de

stat, nu presupune neapărat ca bunurile vizate de impozit
să fie produse în întreprinderile statului, dar pretinde ca
statul să exercite un control riguros asupra circuitului
economic al respectivelor bunuri.

ore.

26. Clasificarea taxelor vamale după scopul impunerii.
27. Regim vamal suspensiv – noţiune.
28. Accizele armonizate.
29. Ce sunt monopolurile fiscale?
Regimuri vamale suspensive
Codul vamal al României a fost adoptat prin Legea nr.

86/2006,
Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin
H.G. nr. 707/2006

vechi



51
Maria Bădoi, Ioana Petre „MODIFICĂRI
LEGISLATIVE ÎN MATERIA ACCIZELOR
APLICABILE ÎN 2010”, în Curierul Fiscal nr. 12/2009,
edit. C.H. Beck
IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE
Introducere
Pentru realizarea de venituri proprii – necesare

bugetelor locale - sunt reglementate impozite şi/sau taxe,
pe seama cărora se colectează fonduri băneşti destinate a
reprezenta exclusiv venituri ale unităţilor administrativ-
teritoriale din ţara noastră.
– cunoaşterea noţiunii de calificare a venitului

public;
– definirea termenilor de impozit local;
- cunoaşterea distincţiei între impozite şi taxe
locale

precum profit impozit pe avere;
– studenţii vor putea să definească modalităţile
de determinare a impozitelor pe proprietate
şi caracteristicile taxelor locale;
precum clădire, rang al localităţii;
– studenţii vor putea să califice impozitul pe
spectacole cafiind un impozit indirect
şi caracteristicile impozitelor locale;

52
- reglementate de Codul fiscal – se încasează în bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale.
1. Impozitul şi taxa pe clădiri

- Impozitul pe clădiri - datorat de orice persoană
(fizică şi/ sau juridică) care deţine în proprietate clădiri
situate în România.
- Taxa pe clădiri - în cazul clădirilor proprietate
publică şi privată a statului sau a unităţilor administrativ –
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosinţă, după caz, persoanelor juridice - se plăteşte de
către aceste persoane juridice care au efectiv în posesie
clădirile (concesionarii, locatarii etc.).
Calculul impozitului se face diferenţiat, pe
categorii de contribuabili şi de clădiri.
2. Impozitul şi taxa pe teren

- contribuabilii – similar impozitului pe clădiri
- calculul impozitului - în funcţie de situarea, destinaţia
terenului şi alte criterii
3. Impozitul pe mijloacele de transport

Orice persoană fizică sau juridică care deţine în
proprietate un mijloc de transport datorează un impozit
anual.
Calculul impozitului pe mijloacele de transport
– în funcţie de tipul mijlocului de transport şi capacitatea
cilindrică a motorului .
4. Impozitul pe spectacole
- este datorat de către orice persoană care
organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă
sau altă activitate distractivă în România.
- Calculul impozitului pe spectacole se face (în
principiu) prin aplicarea cotei de impozit la suma
încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a
abonamentelor.
6. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a
autorizaţiilor
- Contribuabilii – persoanele care solicită organelor
locale competente eliberarea unor certificate, avize şi
53
autorizaţii .
- taxele se stabilesc în cote fixe sau procentuale,
diferenţiat în funcţie de valoarea construcţiilor sau
instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor sau de natura
serviciilor prestate.
7. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă

şi publicitate.
- Contribuabilii – persoanele care beneficiază de
servicii de reclamă şi publicitate în România
- taxa se stabileşte prin hotărâre a consiliului local -
va fi cuprinsă între 1% şi 3% din valoarea serviciilor de
reclamă şi publicitate (hotărâre a Consiliului Local)
8. Impozitul pe construcţii speciale8
Impozitul pe construcţii speciale (altul decât

impozitul pe clădiri), a fost introdus în Codul fiscal
începând de la 1 ianuarie 2014. Impozitul pe
construcţii, cunoscut mai sub denumirea de "taxa
pe stâlp", este eliminat din 1 ianuarie 2017
Contribuabilii acestui impozit sunt, conform
Codului fisccal persoanele juridice române, cu
excepţia instituţiilor publice, institutelor naţionale de
cercetare-dezvoltare, asociaţiilor, fundaţiilor şi a
celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial,
potrivit legilor de organizare şi funcţionare; persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România;
persoanele juridice cu sediu social în România
înfiinţate potrivit legislaţiei europene. În cazul
operaţiunilor de leasing financiar, calitatea de
contribuabil o are utilizatorul, iar în cadrul
operaţiunilor de leasing operaţional, calitatea de
contribuabil o are locatorul.
Construcţiile avute în vedere de legiuitor în
vederea impozitării sunt cele prevăzute în grupa 1 din
Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr.
2.139/20049, cu modificările ulterioare. Aceste
construcții sunt – cu titlu de exemplu - construcțiile
industriale, construcții agricole, construcţii pentru
transporturi poştă şi telecomunicaţii, construcţii
hidrotehnice, construcţii pentru afaceri, comerţ,
8
Acest impozit a fost eliminat la începutul anul 2017
9
Publicată în M. Of. nr. 46 din 13 ianuarie 2005.
54
depozitare, construcţii pentru transportul energiei
electrice, construcţii pentru alimentare cu apă,
canalizare şi îmbunătăţiri funciare, construcţii pentru
transportul şi distribuţia petrolului, gazelor, lichidelor
industriale, aerului comprimat şi pentru termoficare.
Începând cu anul 2015, impozitul pe construcţii
se calculează prin aplicarea unei cote procentuale de
1% asupra valorii construcţiilor existente în
patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a
anului anterior, evidenţiată contabil în soldul debitor al
conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate
mai sus

ore.
30. Domiciliul fiscal al persoanelor fizice /Domiciliul fiscal al

persoanelor juridice.
31. Inspecţia fiscală – noţiune.
32. Ce sunt dobânzile?
33. Ce sunt penalităţile de întârziere?
34. Compensarea – explicaţie.
35. Darea în plată
1. S.C. BEC SRL a achiziţionat un spaţiu comercial

situat în Cluj-Napoca, la data de 10 octombrie
2006, la preţul de 100.000lei. În calitatea sa de
proprietar, societatea plăteşte anual impozitul pe
clădiri.
- cum se va calcula acest impozit la începutul anului
2010?
2. Circul Bucureşti organizează în judeţul Cluj, 2
spectacole / zi, timp de 1 săptămână în Cluj-
Napoca şi 2 spectacole / zi, timp 3 zile în
Huedin.
- cum se stabileşte impozitul pe spectacole pe care
55
este obligat să-l plătească şi unde se varsă acesta?

vechi




TAXELE DE TIMBRU
Introducere
Conform definiţiei lor legale, taxele de timbru

reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor
efectuate de către diferite organe sau instituţii de stat
care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte,
prestează diferite servicii ori rezolvă anumite interese
legitime ale părţilor.
– cunoaşterea noţiunii de serviciu solicitat unei

instituţii publice;
56
– definirea termenilor de taxa, taxă judiciară de
timbru şi taxă extrajudiciară de timbru;

precum taxă de timbru;
– studenţii vor putea să modalitatea de aplicare a
cotei procentuale regresive
şi caracteristicile taxelor de timbru;
TAXELE DE TIMRU
- taxele de timbru - plata serviciilor prestate ori a

lucrărilor efectuate de către diferite organe sau instituţii
de stat care primesc, întocmesc sau eliberează diferite
acte, prestează diferite servicii ori rezolvă anumite
interese legitime ale părţilor.
1. Taxele judiciare de timbru se percep cu ocazia

introducerii unor cereri sau acţiuni la instanţele
judecătoreşti, ori care sunt adresate Ministerului Justiţiei
sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie .
– se stabilesc diferenţiat prin lege, după cum
obiectul cererii sau acţiunii este sau nu evaluabil în
bani .
- pentru cererile şi acţiunile al căror obiect are un
conţinut patrimonial, taxa de timbru se calculează pe
baza unui tarif de impunere alcătuit prin îmbinarea
unor cote fixe şi procentuale regresive pe măsură ce
creşte valoarea obiectului cererii (acţiunii).
- pentru cererile şi acţiunile al căror obiect nu este
evaluabil în bani taxa de timbru se stabileşte în sume
fixe, dar diferenţiat în funcţie de obiectul cererii.
2. Taxele de timbru extrajudiciare

- se datorează – potrivit legii – pentru eliberarea
certificatelor de orice fel (altele decât cele eliberate de
57
instanţele judecătoreşti)
- se stabilesc în sume fixe, diferenţiat pe tipuri de
servicii prestate şi se datorează de către toţi contribuabilii
– persoane fizice şi juridice – care solicită prestarea unor
servicii din categoria celor impuse.
3. Taxele parafiscale
- sumele de bani care se încasează - în baza unor
norme juridice speciale - de către organele fiscale, dar
care se varsă în conturile anumitor instituţii publice sau
alte entităţi publice sau private - venituri extrabugetare.

ore.

36. Ce sunt taxele de timbru?
37. Ce sunt taxele parafiscale?
Taxe judiciare de timbru – obiect patrimonial – cotă

procentuală regresivă
OUG 83/2013 privind taxele judiciare de timbru
PROCEDURA FISCALĂ
Introducere
Procedura – în general - creează cadrul de

manifestare, a tuturor subiecţilor în vederea realizării
drepturilor şi obligaţiilor. În materie fiscală a fost adoptat
un Cod de procedură fiscală prin Ordonanţa Guvernului
nr.92/2003, aprobată prin Legea nr.174/2004. Totodată
au fost aprobate, prin Hotărâre a Guvernului, Normele
metodologice de aplicare a Codului de procedură
58
fiscală.
– cunoaşterea noţiunii de raport juridic fiscal,

organ fiscal competent, actele administrativ-fiscale
emise;
– definirea termenilor de creanţă fiscală şi titlu de
creanţă;
- cunoaşterea distincţiei între inspecţia fiscală şi
controlul financiar

precum creanţă fiscală, titlu de creanţă, organ
fiscal;
– studenţii vor putea să înţeleagă modalităţile de
colectare a creanţelor fiscale
şi caracteristicile declaraţiei fiscale sau
deciziei de impunere;
1. Raportul juridic fiscal.

a) obligaţii de plată principale
b) obligaţii de plată accesorii
c) alte obligaţii (declarative, contabile)
2. Competenţa organului fiscal

a) Competenţa generală
b) Competenţa teritorială
c) Conflictul de competenţă
3. Actele emise de organele fiscale

a) Actul administrativ-fiscal - elemente
b) Comunicarea actului administrativ fiscal
c) Desfiinţarea sau modificarea actului administrativ
59
fiscal
d) Nulitatea actului administrativ fiscal
e) Îndreptarea erorilor materiale
4. Înregistrarea şi evidenţa contabilă şi fiscală.

- Codul de identificare fiscală - persoane
juridice/persoane fizice
5. Declaraţia fiscală
- documente prin care se declară impozitele, taxele
şi contribuţiile datorate, bunurile şi veniturile
impozabile, impozitele colectate prin stopaj la sursă.
6. Inspecţia fiscală
- activitatea specializată desfăşurată de organele
fiscale competente pentru verificarea îndeplinirii de către
subiectele pasive (contribuabili) a obligaţiilor fiscale.
Poate fi generală sau parţială.
a) controlul prin sondaj - verificarea selectivă a
documentelor şi operaţiunilor semnificative în care sunt
reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a
obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul electronic - verificarea contabilităţii
şi surselor acesteia, prelucrate în mediul electronic,
utilizând metode de analiză, evaluare şi testare
informatice specializate;
c) controlul inopinat – verificarea faptică şi
documentară, în principal ca urmare a unei sesizări cu
privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei
fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului.
d) controlul încrucişat – verificarea
documentelor şi operaţiunilor impozabile ale
contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte
persoane.
- Perioada care poate fi supusă inspecţiei fiscale şi
durata inspecţiei fiscale.
- Raportul de inspecţie fiscală stă la baza întocmirii
deciziei de impunere, care se comunică în termen de 7
zile.
 Reorganizarea ANAF
În contextul reorganizării Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală prin O.U.G.nr. 74/2013,
Autoritatea Naţională a Vămilor a fost preluată, printr-
o fuziune prin absorbţie, în structura Agenţiei (art. 1
din O.U.G. nr. 74/2013). Conform art. 10 alin. (5) din
60
O.U.G. nr. 74/2013, direcţiile generale regionale ale
finanţelor publice au preluat activitatea direcţiilor
regionale vamale. În prezent în structura ANAF este
organizată Direcţia Generală a Vămilor, la nivelul
direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice
fiind organizate direcţii regionale vamale, iar în
organigramă au fost păstrate birourile vamale de
frontieră şi de interior.
În interiorul noului ANAF, Direcţia Generală a

Vămilor va fi autonomă, iar Direcţia Generală de
Administrare a Marilor Contribuabili, care colectează
în prezent 50% din veniturile ANAF, va funcţiona la
acelaşi nivel cu direcţiile regionale şi va avea
personalitate juridică.
Totodată, în cadrul Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală s-a înfiinţat Direcţia Generală
Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate
juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a
actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală
şi vamală, care va fi coordonată de un vicepreşedinte,
cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a
prim-ministrului, şi condusă de un inspector general
antifraudă, ajutat de inspectori generali adjuncţi
antifraudă. În cadrul structurii centrale a Direcţiei
generale antifraudă fiscală urmează să funcţioneze pe
lângă structurile de prevenire şi control Direcţia de
combatere a fraudelor, care va acorda suport tehnic de
specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale
în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-
financiare.
7. Colectarea creanţelor fiscale

- Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi
se individualizează obligaţia de plată privind creanţele
fiscale, întocmit de organele competente
- Exigibilitatea
- Dobânzi şi penalităţi de întârziere
a) Stingerea creanţelor fiscale prin plată
- Plata obligaţiilor fiscale se face de către subiectul
impozabil – direct sau indirect – stingerea obligaţiei
financiar-bugetare.
- Ordinea stingerii datoriilor prin plată - stabilită de
legiuitor
b) Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi
61
speciale
- Compensarea - ambele părţi dobândesc reciproc
atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor.
- Prescripţia - termenul prevăzut de lege pentru
stabilirea obligaţiilor fiscale, sau pentru încasarea
creanţelor fiscale a expirat şi obligaţia devine naturală.
- Darea în plată - la cererea debitorului - prin
trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor
imobile ale contribuabilului.
- Insolvabilitatea - când debitorul nu are venituri
sau bunuri urmăribile, a dispărut sau a decedat fără să
lase avere, îşi încetează existenţa şi au rămas neachitate
obligaţii fiscale. (scoaterea creanţei din evidenţa curentă
şi trecerea ei într-o evidenţă separată)
- Deschiderea procedurii insolvenţei - creanţele
fiscale datorate de contribuabilii debitori care se află în
stare de insolvenţă, se declară lichidatorilor.
- Anularea - condiţia existenţei unor motive
temeinice.
Legislaţie şi bibliografie
vechi




Mircea Şt. Minea, Anca Mihaela Georoceanu,
Despre natura juridică a obligaţiilor fiscale, Studii şi
Cercetări, Academia Română, vol. 20, Ed. Argonaut
62
Executarea silită a creanţelor fiscale
Introducere
Codul de procedură fiscală stabileşte procedura de drept
comun, iar în părţile unde nu dispune în mod expres se
vor aplica prevederile Codului de procedură civilă.
– cunoaşterea noţiunii de titluri de creanţă – titluri

executorii;
– definirea termenilor de poprire, sechestru;

precum executare silită mobiliară sau
imobiliară;
– studenţii vor putea să definească contestaţia la
executare
– studenţii vor putea să descrie procedura
fiscală;
- se realizează de către organele fiscale, fără

încuviinţarea altor organe de stat, în temeiul faptului că
titlurile de creanţe fiscale sunt titluri executorii (specific
dreptului fiscal).
- începe numai după ce au trecut 15 zile de la data
comunicării de către organul fiscal a înştiinţării de plată.
- somaţia se comunică însoţită de titlul executoriu,
dată de la care debitorul are un termen de 15 zile, pentru
a plăti suma stabilită ca datorată, doar apoi organul de
63
executare va trece la aplicarea uneia dintre modalităţile
de executare silită.
- Contestaţia la executare silită - se introduce la
instanţa judecătorească competentă de către debitorul
urmărit, terţul poprit, sau orice alt terţ vătămat prin
aplicarea acestei proceduri, şi se judecă în procedură de
urgenţă.
8. Procedura soluţionării contestaţiilor

formulate împotriva actelor administrative fiscale.
- contestaţie - cel care consideră că a fost lezat în
drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin
lipsa acestuia.
- contestaţia se depune la organul fiscal emitent al
actului atacat în termen de 30 de zile.
- procedura administrativ-prealabilă -
verificarea motivelor de fapt şi de drept care au
stat la baza emiterii actului administrativ fiscal
atacat, solicitarea punctului de vedere al
direcţiilor de specialitate din minister sau al altor
instituţii şi autorităţi, administrarea de probe noi;
se soluţionează prin emiterea Deciziei sau
Dispoziţiei.
- căi de atac - În termen de 6 luni de la
comunicarea deciziei sau dispoziţiei - pot fi sesizate
instanţele de contencios administrativ, pentru verificarea
legalităţii acestora.

ore.
38. Domiciliul fiscal al persoanelor fizice /Domiciliul fiscal al

persoanelor juridice.
39. Inspecţia fiscală – noţiune.
40. Ce sunt dobânzile?
41. Ce sunt penalităţile de întârziere?
64
42. Compensarea – explicaţie.
43. Darea în plată
1. Direcţia de control fiscal din cadrul DGFP Cluj, în

urma controlului efectuat la SC REBI SRL a emis o
decizie de impunere, stabilind o diferenţă de plată a TVA
în sumă de 15.000 lei. Totodată a întocmit un Proces –
Verbal prin care a instituit sechestru asigurător - în
vederea executării silite a acestei sume – asupra unui
număr de 10 computere ce se aflau la sediul
contribuabilului.
- a procedat corect organul fiscal? Argumentaţi
răspunsul.
- sunteţi avocat, cum vă sfătuiţi clientul (contribuabilul)?
2. Organul de control fiscal a solicitat contribuabilului

punerea la dispoziţie a evidenţelor contabile din ultimii 5
ani de activitate. Astfel, a constatat că în urmă cu 4 şi 5
luni contribuabilul a evidenţiat în mod incorect unele
cheltuieli ca fiind deductibile diminuând astfel materia
impozabilă.
- sunteţi avocat, ştiind că organul fiscal poate controla
activitatea în urmă cu 3 ani (şi doar în unle cazuri se
poate extinde la 5 ani), cum veţi acţiona?
Legislaţie şi bibliografie
vechi




65
EVAZIUNEA FISCALĂ
Introducere
Fenomenul evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale a

luat o amploare mare, în ultima perioadă, în ţara noastră,
afectând dezvoltarea economico-financiară a statului.
Astfel, s-au luat unele măsuri serioase în scopul
combaterii faptelor de evaziune şi fraudă fiscală, prin
înăsprirea regimului juridic sancţionator şi crearea de noi
structuri administrative care să combată infracţio-
nalitatea şi care să faciliteze furnizarea de informaţii.
– cunoaşterea noţiunii de evaziune fiscală şi

fraudă fiscală;
– definirea termenilor de contravenţie şi
infracţiune;
- cunoaşterea distincţiei între evaziunea fiscală
legală şi evaziunea fiscală frauduloasă

precum sancţiune, diminuare a materiei
impozabile
– studenţii vor putea să definească modalităţile
de înlocuire a pedepselor
- definiţie: fapta de a sustrage de sub incidenţa legii

unele venituri şi/sau bunuri impozabile, adică
66
diminuarea materiei impozabile.
Evaziunea fiscală poate fi :
- legală – nesancţionată – atunci când contribuabilul,
pentru a diminua materia impozabilă se foloseşte de
prevederile legii mai favorabile sau de lacunele din
legislaţie.
- frauduloasă – sancţionată – atunci când diminuarea
este ilicită, contribuabilul nu aplică legea sau în mod
intenţionat sustrage o parte din venituri din materia
impozabilă.(se mai numeşte si fraudă fiscală)
- contravenţii – reglementate de Codul de procedură
fiscală
- infracţiuni – reglementate de Legea 241/2005

ore.
44. Evaziunea fiscală legală /Evaziunea fiscală frauduloasă.

45. Frauda fiscală – infracţiune – latura subiectivă şi pedepse.
Cauze de înlocuire a pedepselor pentru evaziunea fiscală
SPETE
1. Garda financiară, în urma unui control inopinat a

constatat că angajatul – vânzător al SC TUB SRL (un
mic magazin de jucării) ţinea o evidenţă dublă, având
înscrise într-un caiet încasările reale în sumă de 3.000 lei
din data de 20.12.2009, iar în casa de marcat fiscală erau
evidenţiate sume în valoare totală de 500 lei.
- discutaţi problemele de drept fiscal şi menţionaţi ce
soluţie se impune?
RECAPITULARE. PREZENTAREA ŞI
DISCUTAREA SUBIECTELOR PENTRU
EXAMEN

67
Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale
vechi



Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş,

Diana Maria Ionescu, Legea evaziunii fiscale.
Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006


68
ANEXE
LISTA
convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri
şi a protocoalelor de modificare a acestora,
încheiate de România cu alte state
Buletinul/
Nr. şi data
Monitorul
Decretului/
Oficial în Data intrării în Data de la care se
Ţara Legii de
care este vigoare aplică
ratificare a
publicată
Convenţiei
Convenţia
Africa de Sud 59/13.07.1994 199/1994 29.10.1995 1.01.1996
Albania 86/18.10.1994 302/1994 20.10.1995 1.01.1996
Algeria 25/12.04.1995 69/1995 11.07.1996 1.01.1997
Arabia Saudită 259/07.12.2011 917/2011 01.07.2012 1.01.2013
Armenia 121/09.07.1997 156/1997 24.08.1997 1.01.1998
Australia 85/20.03.2001 150/2001 11.04.2001 1.01.2002
Austria (veche) 254/10.07.1978 64/1978 10.01.1979 1.01.1978-31.12.2006
Austria (nouă) 333/15.11.2005 1034/2005 01.02.2006 1.01.2007
Austria 245/17.07.2013 448/2013 01.11.2013 1.01.2014
(Protocol)
Azerbaidjan 366/19.09.2003 687/2003 29.01.2004 1.01.2005
Bangladesh 221/04.09.1987 37/1987 21.08.1988 1.01.1989
Belarus 102/26.05.1998 200/1998 15.07.1998 1.01.1999
Belgia (veche) 82/15.04.1977 34- 03.10.1978 1.01.1978 -
35/1977 31.12.1998
Belgia (nouă) 126/16.10.1996 262/1996 17.10.1998 1.01.1999
Bulgaria 5/10.01.1995 7/1995 12.09.1995 1.01.1996
Canada (veche) 418/05.12.1979 97/1979 29.12.1980 1.01.1978-31.12.2004
Canada (nouă) 450/01.11.2004 1043/2004 31.12.2004 1.01.2005
Cehia 37/16.06.1994 157/1994 10.08.1994 1.01.1995
China 5/24.01.1992 10/1992 05.03.1992 1.01.1993
(nu se aplică în
Hong Kong)
Cipru 261/09.07.1982 66/1982 08.11.1982 1.01.1983
Coreea de Sud 18/08.04.1994 96/1994 06.10.1994 1.01.1995
Coreea de Nord 104/19.06.2000 301/2000 25.08.2000 1.01.2001
Croaţia 127/16.10.1996 271/1996 28.11.1996 1.01.1997
Danemarca 389/27.10.1977 118/1977 28.12.1977 1.01.1974
Ecuador 111/09.11.1992 294/1992 22.01.1996 1.01.1997
Egipt 316/14.10.1980 84/1980 05.01.1981 1.01.1982
Elvetia 60/13.07.1994 200/1994 27.12.1994 1.01.1994
Elveţia 261/07.12.2011 934/2011 06.07.2012 1.01.2013
(Protocol)
Emiratele Arabe 74/03.11.1993 262/1993 23.01.1996 1.01.1997
69
Unite
Estonia 449/01.11.2004 1126/2004 29.11.2005 1.01.2006
Etiopia 448/01.11.2004 1057/2004 09.05.2009 1.06.2009
Federaţia Rusă 38/16.06.1994 158/1994 11.08.1995 1.01.1996
Filipine 23/04.04.1995 64/1995 27.11.1997 1.01.1998
Finlanda (veche) 61/02.03.1978 16/1978 27.12.1978 1.01.1979 -
31.12.2000
Finlanda (nouă) 201/24.12.1999 642/1999 04.02.2000 1.01.2001
Franţa 240/23.12.1974 171/1974 27.09.1975 1.01.1975
Georgia 45/26.03.1999 132/1999 15.05.1999 1.01.2000
Grecia 25/12.03.1992 46/1992 07.04.1995 1.01.1996
India (veche) 221/04.09.1987 37/1987 14.11.1987 1.01.1988-31.12.2013
(Rom.)
01.04.1988-1.04.2014
(India)
India (nouă) 329/05.12.2013 769/2013 16.12.2013 1.01.2014 (România)
01.04.2014 (India)
Indonezia 50/02.03.1998 104/1998 13.01.1999 1.01.2000
Iran 279/15.05.2002 401/2002 30.10.2007 1.01.2008
Irlanda 208/28.11.2000 626/2000 29.12.2000 1.01.2001
Islanda 139/04.07.2008 589/2008 21.09.2008 1.01.2009
Israel 39/14.02.1998 86/1998 21.06.1998 1.01.1999
Iordania 215/26.06.1984 51/1984 02.08.1984 1.01.1985
Italia 82/15.04.1977 34- 06.02.1979 1.01.1979
35/1977
Letonia 606/06.11.2002 841/2002 28.11.2002 1.01.2003
Liban 10/21.03.1996 62/1996 06.04.1997 1.01.1998
Lituania 278/15.05.2002 393/2002 15.07.2002 1.01.2003
Luxemburg 85/18.10.1994 299/1994 08.12.1995 1.01.1996
Luxemburg 181/18.10.2012 715/2012 11.07.2013 1.01.2014
(Protocol)
Japonia 213/05.07.1976 69/1976 09.04.1978 1.01.1978
Kazahstan 11/06.03.2000 109/2000 21.04.2000 1.01.2001
Kuwait 5/08.03.1993 57/1993 05.10.1994 1.01.1992
Malayezia 482/26.12.1983 106/1983 07.04.1984 1.01.1985
Malta 61/03.07.1996 144/1996 16.08.1996 1.01.1997
Macedonia 306/17.05.2002 473/2002 16.08.2002 1.01.2003
Marea Britanie 26/03.02.1976 13/1976 22.11.1976 1.04.1976
Maroc (veche) 404/01.11.1982 99/1982 30.08.1987 1.01.1987-
31.12.2006
Maroc (nouă) 5/18.02.2004 161/2004 17.08.2006 1.01.2007
Mexic 331/28.06.2001 372/2001 15.08.2001 1.01.2002
Moldova 60/17.06.1995 127/1995 10.04.1996 1.01.1997
Namibia 61/15.04.1999 188/1999 05.08.1999 1.01.2000
Nigeria 10/08.03.1993 58/1993 18.04.1993 1.01.1994
Norvegia 67/25.03.1981 19/1981 27.09.1981 1.01.1982
70
Olanda (veche) 316/14.10.1980 84/1980 05.12.1980 1.01.1980-31.12.1999
Olanda (nouă) 85/25.05.1999 251/1999 29.07.1999 1.01.2000
Pakistan (veche) 418/05.12.1979 97/1979 20.03.1980 1.01.1980-31.12.2001
Pakistan (nouă) 212/28.11.2000 632/2000 13.01.2001 1.01.2002
Polonia 6/10.01.1995 7/1995 15.09.1995 1.01.1996
Portugalia 63/15.04.1999 194/1999 14.07.1999 1.01.2000
Qatar 84/20.03.2001 150/2001 06.07.2003 1.01.2004
R.F.Germania 625/21.11.1973 197/1973 01.11.1975 1.01.1972-31.12.2003
(veche)
R.F.Germania 29/16.01.2002 73/2002 17.12.2003 1.01.2004
(nouă)
R.F.Iugoslavia 122/09.07.1997 155/1997 01.01.1998 1.01.1998
(se aplică în
Serbia şi
Muntenegru
R.S.F.Iugoslavia 331/14.10.1986 61/1986 21.10.1988 1.01.1989
(se aplică în
Bosnia-
Herţegovina)
San Marino 384/31.12.2007 13/2008 11.02.2008 1.01.2009
San Marino 85/06.06.2011 408/2011 16.06.2011 1.01.2012
(Protocol)
S.U.A. 238/23.12.1974 168/1974 26.02.1976 1.01.1974
Singapore 475/09.07.2002 580/2002 28.11.2002 1.01.2003 (pt.
Romania)
1.01.2004 (pt.
Singapore)
Siria (veche) 40/11.02.1988 9/1988 07.11.1991 1.01.1992-31.12.2009
Siria (nouă) 106/14.04.2009 279/2009 04.06.2009 1.01.2010
Slovacia 96/10.11.1994 315/1994 29.12.1995 1.01.1996
Slovenia 55/24.01.2003 105/2003 28.03.2003 1.01.2004
Spania 418/05.12.1979 97/1979 26.06.1980 1.01.1980
Sri Lanka 149/22.05.1985 27/1985 28.02.1986 1.01.1986
Sudan 386/31.12.2007 13/2008 14.11.2009 1.01.2010
Suedia 432/31.10.1978 104/1978 08.12.1978 1.01.1978
Tadjikistan 16/17.02.2009 110/2009 02.03.2009 1.01.2010
Thailanda 3/03.02.1997 18/1997 03.04.1997 1.01.1998
Tunisia 326/23.12.1987 60/1987 19.01.1989 1.01.1990
Turcia 331/14.10.1986 61/1986 15.09.1988 1.01.1989
Turkmenistan 107/14.04.2009 321/2009 21.08.2009 1.01.2010
Ucraina 128/16.10.1996 272/1996 17.11.1997 1.01.1998; 15.01.1998
Ungaria 91/26.10.1994 306/1994 14.12.1995 1.01.1996
Uzbekistan 26/12.03.1997 46/1997 17.10.1997 1.01.1998
Vietnam 6/13.03.1996 56/1996 24.04.1996 1.01.1997
Zambia 215/26.06.1984 51/1984 29.10.1992 1.01.1993
71
Cotele de impunere ale impozitului pe profit în Europa (2015)
Statul Cote de impunere (%)

Austria 25%
Belgia 33,99%
Bulgaria 10%
Cehia 19%
Cipru 10%
Danemarca 25%
Estonia 21% (doar pentru profitul distribuit)
Finlanda 24,5%
Franța 33,33%
Germania 15%
Grecia 26%
Irlanda 12,5% sau 25%
Italia 27,5%
Letonia 15%
Lituania 15%
Luxemburg 20% sau 21%
Malta 35%
Olanda 20% sau 25%
Polonia 19%
Portugalia 17,5,21,5 sau 25%
Regatul Unit 23% sau 30%
Slovacia 23%
Slovenia 17%
Spania 30%
Suedia 22%
Ungaria 19%
72
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Europa (2015)
Statul Sistemul de Cote de impunere minime/maxime

impozitare
Austria barem sistem de calcul complex, cote de
progresiv impunere cuprinse între
15-50%
Belgia barem 15-50%; impozit local pe venit între 0-9%
progresiv
Bulgaria cotă unică 10% (5 sau 15% pentru anumite tipuri de
venit)
Cehia cotă unică 19%
Cipru barem 10-35%
progresiv
Danemarca barem 36-51,5% (inclusiv impozitul local pe
progresiv venit,
în medie de 29,9%)
Estonia cotă unică 20% (10% pentru unele categorii de
venituri)
Finlanda barem 6,5-32% la nivel naţional + 16,55-22,5%
progresiv la
nivel local
+ 1-2% impozit pentru Biserică
Franța barem 5,5-45%
progresiv
Germania barem 14-42%; impozit de solidaritate
progresiv suplimentar
de 5,5%
Grecia barem 13-42%
progresiv
Irlanda barem 20-41%
progresiv
Italia barem 23-43%; există cote suplimentare
progresiv percepute
la nivel regional (1,23-2,33%) şi local
(maximum 0,9%)
Letonia cotă unică 23%
(15% pentru venituri din investiţii)
Lituania cote unice 5,15 sau 20% (pe categorii de venituri)
Luxemburg barem 4,53-41,34%
progresiv
Malta barem 15-35%
progresiv
Olanda barem 1,95-52%
progresiv
Polonia barem 18-32%
progresiv (19% pentru venituri din investiţii; 10%
pentru venituri din premii şi jocuri de
noroc)
Portugalia barem Portugalia barem progresiv
progresiv 11,5-48%
(cote de 10-20% pentru venituri din
investiţii;
cote de impozitare reduse cu 20% în
73
Azore şi
Madeira)
Regatul Unit barem 18-45%

progresiv
Slovacia cotă unică 19%
Slovenia barem 16-50%
progresiv
Spania barem maximum 45% (cotă naţională + cote
progresiv stabilite de Comunităţile Autonome)
Suedia barem 20-25% la nivel naţional + un impozit
progresiv local
pe venit stabilit de fiecare localitate
(medie
31,86%)
Ungaria cotă unică 16% (cote de 10 sau 25% pentru unele
categorii de venituri)
Albania cotă unică 10-23%
Andorra - Nu există impozit pe veniturile
persoanelor
fizice
Belarus cotă unică 12%
(9 sau 15% pentru anumite tipuri de
venit)
Bosnia- cotă unică 10%
Herțegovina
Croația barem 12-40%
progresiv
Elveția barem cotă federală de 11,5% + cote cantonale
progresiv sau
municipale de 14-35%
Fosta cotă unică 10%
Republică
Iugoslavă a
Macedoniei
Islanda barem impozit municipal (medie 14,4%) +
progresiv impozit
naţional (31,8-46,24%)
Liechtenstein barem 3-28%
progresiv
Moldova cote unice 7 sau 18%
Monaco - Nu există impozit pe veniturile
persoanelor
fizice
Muntenegru cotă unică 9%
Norvegia barem 28-47,8 % (inclusiv impozitul pe venit
progresiv prelevat de comunităţile locale)
Rusia cote unice 13%
Serbia barem 10-15%
progresiv
Turcia barem 15-35%
progresiv
Ucraina cote unice maximum 17%
74
Cotele de impunere ale TVA în Europa (2015)
Statul Cote standard Cote Reduse

Austria 20% 10% 12%
Belgia 21% 6% sau 12%
Bulgaria 20% 9%
Cehia 21% 15%
Cipru 19% 5% sau 9%
Danemarca 25% -
Estonia 20% 9%
Finlanda 23% 9% sau 13%
Franța 20% 5,5% sau 10%
Germania 19% 7%
Grecia 23% 6,5% sau 13%
Irlanda 25% 5% sau 13%
Italia 21% 4% sau 10%
Letonia 21% 12%
Lituania 21% 5% sau 9%
Luxemburg 15% 6% sau 12%
Malta 18% 5% sau 7%
Olanda 21% 6%
Polonia 23% 5% sau 8%
Portugalia 23% 6% sau 13%
Regatul Unit 20% 5%
Slovacia 20% 10%
Slovenia 22% 9,5%
Spania 21% 4% sau 10%
Suedia 25% 6% sau 12%
Ungaria 27% 5% sau 18%
75
Cotele de impunere ale impozitului pe dividende în Europa (2015)
Statul Cote de impunere (%)

Austria 25%
Belgia 25%
Bulgaria 0 sau 5%
Cehia 15% sau 35%
Cipru 0
Danemarca 0, 15 sau 27%
Estonia 0
Finlanda 24,5%
Franța 30%
Germania 25%
Grecia 10%
Irlanda 0 sau 20%
Italia 20%
Letonia 0
Lituania 15%
Luxemburg 15%
Malta 0
Olanda 0 sau 15%
Polonia 19%
Portugalia 25% sau 35%
Slovacia 0
Slovenia 15%
Spania 21%
Suedia 30%
Ungaria 0
76
Accize
Nr. Denumirea produsului sau a U.M. Acciza
crt. grupei de produse (lei/U.M.)
0 1 2 3
Alcool şi băuturi alcoolice
1 Bere, din care: hl/1 grad 3,90
Plato*1)
77
1.1. Bere produsă de producătorii 2,24
independenţi a căror producţie
anuală nu depăşeşte 200 mii hl
2 Vinuri hl de produs
2.1. Vinuri liniştite 0,00
2.2. Vinuri spumoase 161,33
3 Băuturi fermentate, altele decât hl de produs 0,00
bere şi vinuri
3.1. liniştite, din care: 47,38
3.2. spumoase 213,21
4 Produse intermediare hl de produs 781,77
5 Alcool etilic, din care: hl de alcool 4.738,01
5.1. Alcool etilic produs de micile 2.250,56
distilerii
Tutun prelucrat
6 Ţigarete 1.000 ţigarete 412,02
7 Ţigări şi ţigări de foi 1.000 bucăţi 303,23
8 Tutun de fumat fin tăiat, destinat kg 383,78
rulării în ţigarete
9 Alte tutunuri de fumat kg 383,78
Produse energetice
10 Benzină cu plumb tonă 3.022,43
1.000 litri 2.327,27
11 Benzină fără plumb tonă 2.643,39
1.000 litri 2.035,40
12 Motorină tonă 2.245,11
1.000 litri 1.897,08
13 Păcură 1.000 kg
13.1. utilizată în scop comercial 71,07
13.2. utilizată în scop necomercial 71,07
14 Gaz petrolier lichefiat 1.000 kg
14.1. utilizat drept combustibil 607,70
pentru motor
pentru încălzire
14.3. utilizat în consum casnic*3) 0,00
15 Gaz natural GJ
pentru motor
15.2. utilizat drept combustibil
pentru încălzire
15.2.1. în scop comercial 0,81
15.2.2. în scop necomercial 1,52
16 Petrol lampant (kerosen)*4)
16.1. utilizat drept combustibil tonă 2.640,92
pentru motor
1.000 litri 2.112,73
16.2. utilizat drept combustibil tonă 2.226,35
pentru încălzire
1.000 litri 1.781,07
17 Cărbune şi cocs GJ
17.1. utilizat în scopuri comerciale 0,71
78
17.2. utilizat în scopuri 1,42
necomerciale
18 Electricitate Mwh
18.1. Electricitate utilizată în scop 2,37
comercial
18.2. Electricitate utilizată în scop 4,74
necomercial
3/17/2015 Codul Fiscal cu Normele valabil in 2015
Nr.crt. Mijloace de transport cu tracţiune mecanică

I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cmc sau fracţiune din aceasta)
Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu
1 capacitatea cilindrică de până la 8
1600 cmc inclusiv
Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601
2 cmc şi 2000 cmc inclusiv 18
Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste
5 3.001 cmc 290
6 Autobuze, autocare, microbuze 24
Alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată
7 de până la 12 tone inclusiv 30
8 Tractoare înmatriculate 18
II. Vehicule înregistrate
1. Vehicule cu capacitate cilindrică lei / 200 cmc
Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4800
1.1. cmc 2‐4
Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4800
1.2. cmc 4‐6
2. Vehicule fără capacitate cilindrică evidenţiată 50‐150 lei/an
În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu

suma corespunzătoaredin tabelul următor (actualizare conform HG 956/2009):
Mijloc de transport Impozit

‐ lei ‐
Luntre, bărci fără motor, folosite
pentru pescuit şi uz 18
Personal
Bărci fără motor, folosite în alte
scopuri 48
3. Bărci cu motor 181
4. Nave de sport şi agrement*) Între 0 şi 964
5. Scutere de apă 181
6. Remorchere şi împingătoare: x
a) până la 500 CP inclusiv 482
b) peste 500 CP şi până la 2.000 CP
inclusiv 783
c) peste 2.000 CP şi până la 4.000 CP
inclusiv 1.205
d) peste 4.000 CP 1.928
7. Vapoare ‐ pentru fiecare 1.000 157
79
tdw sau fracţiune din
Acesta
8. Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: x
a) cu capacitatea de încărcare până
la 1.500 de tone 157
Inclusiv
b) cu capacitatea de încărcare de
peste 1.500 de tone şi 241
până la 3.000 de tone inclusiv
c) cu capacitatea de încărcare de
peste 3.000 de tone 422
80

Drept Fiscal

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Fiscal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

Anul II sem.II - IFR

Conf.univ.dr. Anca Georoceanu

3. Veniturile bugetare în cadrul veniturilor publice

1. Clasificarea generală a veniturilor bugetare

PRINCIPALELE IMPOZITE DIRECTE

PRINCIPALELE IMPOZITE DIRECTE

2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Procedura şi etapele sale

1. Executarea silită prin poprire

Procedura soluţionării contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal,Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010

Radu Bufan, Drept fiscal al afacerilor, Ed. Brumar, Timişoara, 2003

Disciplina Drept Fiscal este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor

Tema prezentei lucrări priveşte o problematică deosebit de complexă şi densă întrucât

Dintr-o analiză a evoluţiei reglementărilor financiar-fiscale se desprinde o singură

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul

Resurse şi mijloace de lucru

1. Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

Cursul este compus din 14 unităţi de învăţare conform cuprinsului:

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea

IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE (3 ORE)

Se prezintă bibliografia pentru fiecare unitate de învăţare în parte

Fiscalitatea – aşa cum este definită de Dicţionarul Explicativ al

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

Obiectivele unităţii de învăţare:

– cunoaşterea noţiunii de politică fiscală şi presiune

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească termeni precum

Pentru unitatea de învăţare Teoria generală a veniturilor

Conţinutul unităţii de învăţare

1 Concepte şi termeni de reţinut

Definiţia fiscalităţii - sistemul de percepere a impozitelor şi

Contribuabilul – subiectul impozabil

Sistemul veniturilor bugetare – totalitatea veniturilor statului

Întrebări de control şi teme de dezbatere

Elementele comune şi definitorii ale veniturilor bugetare

Legea 227/2015 privind Codul fiscal

Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal român, Editura

Clasificarea generala a veniturilor bugetare reprezinta

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

– cunoaşterea noţiunii de venituri publice fiscale;

– studenţii vor putea să definească termeni precum

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare Teoria generală a veniturilor

Impozitele directe se împart în două mari categorii:

Concepte şi termeni de reţinut

Evitarea dublei impuneri

1. Principiului nediscriminării fiscale.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

Impozitele indirecte se împart în: a) taxe generale de

Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale taxelor

Acte normative incidente în domeniu şi bibliografie

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Anca Mihaela Georoceanu, Drept fiscal român, Editura

Baza de impunere, adică suma asupra căreia urmează a se

Obiectivele unităţii de învăţare:

– cunoaşterea noţiunii de investire de capital bănesc,

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească termeni precum profit