Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Implicațiile Burnout-Ului În Cazul Lucrătorilor Din Serviciile de Urgență
Implicațiile Burnout-Ului În Cazul Lucrătorilor Din Serviciile de Urgență
Cadrul Teoretic
1.1. Introducere
În ultimii ani, studiul sănătății mentale a personalului medical a devenit un subiect
dezbătut în literatura de specialitate la nivel mondial, însă puține informații ne sunt disponibile în
ceea ce privește măsura în care factorii de natură socială, psihologică și organizațională intervin
asupra gradului de epuizare profesională la nivelul persoanelor care activează în domeniul
medical din România, cu precădere acele cadre medicale care iși desfașoară activitatea în
serviciile de urgență și anume Serviciul de Ambulanță, S.M.U.R.D.,Unitatile de Primire Urgențe
etc.
Prin insăși specificul muncii lor, angajații din sfera medicală se confrunta in mod
frecvent cu gestionarea situațiilor de urgență ca parte a rolului asumat și cu un grad ridicat de risc
expunându-se la ceea ce noi numim sindromul epuizării profesionale sau burnout.
Christina Maslach(1986) descompune initial epuizarea in trei componente de
baza:epuizare emoționala,depersonalizare și minimalizare a realizării personale,această
delimitare pe trei paliere a burnout-ului ramâne una din cele mai răspândite taxonomii folosite în
depistarea stresului cronic la locul de muncă.
Cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că sindromul burnout nu prezintă
manifestări imediate, ci apare ca o reacție treptată a extenuării emoționale și a expunerii
prelungite la factorii de stres, care la rândul lor conduc către o creștere a gradului de
dezumanizare și de insatisfacție profesională (Leiter,1991; Maslach,C.,2003). Studiile empirice
efectuate in cadrul diferitelor departamente medicale au arătat că trăsăturile de personalitate,
determinanții organizationali și calitatatea interrelationala se corelează cu satisfacția muncii și cu
sindromul epuizării profesionale, rezultate relevante fiind obținute îndeosebi prin metode
cantitative de cercetare si prin aplicarea unor instrumente validate.
2.1.Obiectivele Cercetării
Scopul principal al acestui studiu este de a identifica formele de manifestare ale
sindromului burnout și atitudinile generatoare de insatisfacție profesională la personalul care
lucrează in serviciile de urgență împreună cu evidențierea relației dintre variabile și surprinderea
impactului la nivel comportamental și emoțional.
2.5. Instrumente
Pentru evaluarea constructelor implicate în predicţiile realizate se vor utiliza instrumente
standardizate, care au dovedit că deţin calităţi psihometrice optime şi ce ating direct constructele
vizate.
Instrumentele vor fi utilizate prin obţinerea aprobărilor necesare din partea autorilor, şi
vor fi adaptate prin intermediul metodei traducerii duble pană cand se va ajunge la forme
adecvate din punct de vedere al exprimării, contextului cultural şi al validităţii de aspect
specifică fiecarui instrument.
Chestionarul de Evaluare a Burnout-ului Maslach(Maslach Burnout Inventory-Maslach
C.Jackson,1981).
Burnout-ul poate fi definit ca o stare de tensiune extrema si specifica ,ce apare datorita
stresului occupational de durata,cu manifestari negative in plan psihologic,psihofiziologic si
comportamental (Greenberg,1998). Evaluarea burnout-ului se realizeaza pe cele trei dimensiuni
ale scalei etichetate ca :epuizare emotionala(EE),depersonalizare (DP) si cognitii de eficienta si
realizare profesionala.Astfel,un nivel ridicat de burnout presupune obtinerea de catre subiecti a
unor scoruri ridicate la subscalele de epuizare (ex.M-am simtit consumat la capatul unei zile de
munca),depersonalizare(ex.De multe ori nu-mi pasă ce se ăntâmplă cu adevarat cu colegii de
muncă).
Chestionarul contine 22 de itemi si este structurat pe 3 dimensiuni:extenuare
emotionala(9itemi),depersonalizare(6 itemi),valorizarea realizarilor personale (7 itemi).Ca
modalitate de răspuns se va folosi o scală Likert in 7 trepte dupa cum urmează:0-niciodata,1-de
câteva ori pe an sau mai rar,2-o dată pe lună sau mai rar,3-de câteva ori pe luna,4-o dată pe
săptămână,5-de câteva ori pe săptămână,6-in fiecare zi.Avantajul acestei scale constă în faptul că
permite o mai mare varietate de răspunsuri și în acest fel se diminuează riscul de a obține același
răspuns de la majoritatatea subiecților. Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în
acordarea raspunsurilor,s-au intercalat in chestionar itemi care se cotează invers,în acest fel
subiecții fiind “obligați”să fie atenți la răspunsurile pe care le oferă.
S-a observat ca distresul apare in medii ce implica solicitări extreme (Borritz, Rugulies,
Christensen, Villadsen, & Kristensen, 2006); prin urmare, ne așteptam ca nivelul de distres al
persoanelor ce lucrează pe posturi ce implica urgentarea activității în domeniul sănătății să fie
mai crescut în comparație cu distresul raportat de participanții ce provin din medii în care nu apar
astfel de constrângeri.
Acest lucru este favorizat și de diversitatea factorilor implicați în declanșarea distresului
în mediul muncii (Hagedoorn, Sanderman, Bolks, 2008). Confruntarea continuă și repetată cu
stresorii implicați in demararea activității pot duce la pesimism, neajutorarea învațată sau lipsa de
speranță vor duce la consolidarea unui frame negativ (Bohner, Dykema-Engblade, et al., 2008)
ce vor diminua afectele pozitive și starea de bine (Diener, Seligman, 2004).
Se consideră că percepția distresului este dată de noutatea informațiilor cât și de modul de
conceptualizare a acestora iar activarea schemelor cognitive caracteristice neajutorării va duce la
generarea distresului,în timp ce schemele cognitive ce formează cadrul mintal, specifice
optimismului, vor duce la crearea unui cadru pozitiv (Gati & Ben-Shakhar, 1990) ce diminuează
impactul evenimentelor traumatizate din mediul muncii și favorizează obținerea stării de bine.
În ceea ce privește datele socio-demografice, ne asteptăm ca la nivelul genului sa apară
diferențe semnificative în ceea ce privește genul feminin, femeile având tendința de a raporta un
distres mai crescut în contact cu evenimentele traumatizante în raport cu barbații, iar barbații ne
asteptăm sa utilizeze mai frecvent un framing pozitiv, ce îi va ajuta sa treacă mai ușor peste
situatiile de criză cu care intră in contact.
In acelasi timp, durata pe post si vechimea in munca consideram că va contribui in sens
pozitiv, favorizând starea de bine și implicit utilizarea unui cadru mintal pozitiv.
Capitolul 4
Concluzii și direcții viitoare de cercetare
Pornind de la un demers teoretic-descriptiv de explorare a relaţiei dintre satisfacţia
profesională şi burnout la personalul medical dintr-o unitate sanitară din România, rezultatele
studiului converg către principale concluzii:
În primul rând, am surprins o legătură invers proporţională între variabilele analizate,
tradusă astfel: cu cât este mai ridicat nivelul satisfacţiei în muncă, cu atât mai mult scade
posibilitatea de a deveni victima „combustiei interne” (burnout-ului). Astfel, se poate discuta
despre o interdependenţă cauzală între satisfacţia profesională şi burnout. Cu certitudine,
ajustarea anumitor aspecte precum echilibrul dintre cerinţe şi aşteptări din partea pacienţilor sau
superiorilor, implementarea de sus în jos a unui management organizaţional eficient sunt câteva
dintre condiţiile minimale ce pot duce la îmbunătăţirea satisfacţiei în muncă şi a reducerii
stresului cronic la nivelul personalului medical investigat. Urmând clasificarea oferită de
cercetătorii C. Maslach şi S. E. Jackson (1986) înclinăm să afirmăm că paramentul „epuizare
emoţională” este coordonata principală a burnout-ului, ce se manifestă prin semne fizice şi
psihice la nivelul grupului medical analizat.
Cu toate acestea, această cercetare necesită a fi continuată pe eşantioane mai ample, din mai
multe unităţi şi departamente medicale, combinând atât metode de cercetare cantitative şi
calitative, cât şi alte variabile psihosociologice, pentru a ne permite să generalizăm rezultatele
acestui studiu la nivelul întregii populaţii care îşi desfăşoară activitatea în sistemul medical
românesc și mai ales acele departamente unde apare urgentarea activității și apariția situațiilor de
risc.
Bibliografie:
Borritz, M., Rugulies, R., Christensen, K. B., Villadsen, E., & Kristensen, T. S. (2006). Burnout
as a predictor of self-reported sickness absence among human service workers: Prospective
findings from three year follow up of the PUMA study, Occupational and Environmental
Medicine, Vol 63, 98-106
Breslau N, Kessler RC, Chilcoat HD, Schultz LR, Davis GC,Andreski P (1998a): Trauma and
posttraumatic stress disorder in the community. The 1996 Detroit Area Survey of Trauma.Arch
Gen Psychiatry 55:626–632.
Brough, P., & Frame, R. (2004). Predicting police job satisfaction, work well-being and turnover
intentions: The role of social support and police organisational variables. New Zealand Journal
of Psychology, 33, 8-18.
Brough, P. (2004). Comparing the influence of traumatic and organisational stressors upon the
psychological health of police, fire and ambulance officers. International Journal of Stress
Management, 11(3), 227-244.
Capotescu, R. (2006). Stresul ocupational. Teorii, modele, aplicatii. Editura Lumen, Iasi;
Clore, G. (1994). Why emotions require cognition. In P. Ekman & R. J. Davidson (Eds.), The
Nature of emotion: Fundamental questions (pp. 181-191). New York: Oxford University Press.
Diener, E., Lucas, R. E., & Scollon, C. N. Beyond the hedonic treadmill: Revising the adaptation
theory of well-being, American Psychologist, Vol 61, 2006,305-314
DeNeve, K. M., & Cooper, H. (1998). The happy personality: A meta-analysis of 137
personality traits and subjective well-being, Psychological Bulletin, Vol 124, 197-229
Folkman, S., & Lazarus, R. S. (1988). Coping as a mediator of emotion. Journal of Personality
and Social Psychology, 54, 466-475.
Franklin CL, Young D, Zimmerman M (2002). Psychiatric patients vulnerability in the wake of
the September11th terrorist attacks. Journal of Nervous and Mental Disease
Freudenberger H. J. (1974).Staff Burn-out In: Journal of Social Issues, nr. 30 , p. 159- 165.
Freudenberger H. J., Richelson G.(1980). Burn-out: the high cost of high achievement. New
York: Anchor Press.
Hagedoorn, M., Sanderman, R., Bolks, H., Tuinstra, J., & Coyne, J. C., (2008). Distress in job
satisfaction and couples coping with cancer: A meta-analysis and critical review of role and
gender effects. Psychological Bulletin, 134, 1-30
Hayes, S. C., Barnes-Holmes, D., & Roche, B. The relationship between health: A meta-
analysis, Relational frame theory: A post-Skinnerian account of human language and cognition,
2001
Hayes, S. C., Strosahl, K. D., & Wilson, K. G. (1999). Acceptance and Commitment Therapy:
Model, processes and outcomes, Acceptance and Commitment Therapy: An Experiential
approach to behavior change,1999
Lazarus, R.S. (1991). Emotion and Adaptation. New York, NY: Oxford Press.
Maslach C. & Leiter MP. Early predictors of job burnout and engagement. Journal of Applied
Psychology,2003
Pendlton, M., Stotland, E., Spiers, P., & Kirsch, E. (1989). Stress and strain among
police,firefighters, and government workers: A comparative analysis.International Journal of
Stress Management, 13, 399–422.
Salgado The five factor model of personality and job performance in the European
community,J.F.,(1997),Journal of Applied Psychology,82,30-43.