Studiu Privind Dezvoltarea Calităților Motrice În Antrenamentul Schiului Alpin Competițional

Studiu privind dezvoltarea calităților motrice în antrenamentul schiului alpin competițional
Cuprins
Introducere....................................................................................................................3
Importanța și actualitatea temei...................................................................................3
Argumentarea alegerii temei.........................................................................................5
Ipoteza și scopul lucrării...............................................................................................6
Capitolul.I......................................................................................................................8
Fundamentarea teoretică a lucrării................................................................................8
1.1.Bazele generale ale teoriei și metodicii schiului..................................................8
1.1.1.Obiectul disciplinei. Sarcinile..........................................................................................8
1.1.2. Bazele generale ale metodicii schiului.........................................................................9
1.2.Lecția de schi .Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri................12
1.2.1. Particularitatile invatarii schiului a toate categoriile de varsta.........................27
1.2.2.Antrenamentul și schiul alpin competițional............................................................33
Capitolul .II.................................................................................................................39
Organizarea cercetării.................................................................................................39
2.1 Metodele de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii...........................................39
2.1.1. Studiul bibliografiei de specialitate.............................................................................39
2.1.2. Experimentul........................................................................................................................39
2.1.3. Metoda observatiei............................................................................................................39
2.2. Locul, subiectii si etapele cercetarii..................................................................40
2.3 Culegerea si centralizarea datelor......................................................................40
Capitolul .III Rezultatele obținute și interpretarea lor...............................................41
Programarea antrenamentelor și principalii indicatori................................................41
1
Concluzii și propuneri.................................................................................................59
Bibliografie.................................................................................................................60
2
Introducere
Importanța și actualitatea temei

Schiul alpin este un sport relativ recent,neavand mai mult de un secol de la
aparitie,dar datorita atractivitatii sale deosebite se bucura de o audienta sporita atat la
nivel de masa cat si la cel de performanta.
Cu toate ca au o origine comuna, disciplinele sportive de iarna s-au diversificat
intr-o paleta impresionanta.In cadrul ramurilor sportive au aparut probe noi, inventate
intamplator sau nascocite anume, care si-au gasit imediat participanti.
Nu de putine ori unele au fost catalogate drept „sporturi extreme”, dar s-a
dovedit ulterior ca pot fi practicate cu succes la nivel de agrement.Ele au devenit
fenomene sociale puternic ancorat in viata scurta si mai mult ca sigur in perspectiva.
Si pentru ca sportul este facut anume pentru intrecere, spectacolul sportiv, care
atrage mii de simpatizanti, trebuie inteles pentru a fi interesant.
De aceea, am considerat ca este binevenita aparitia unei asemenea lucrari,care
concentreaza in putine pagini informatii suficiente pentru cei care doresc sa priveasca
avizati competitiile.
Originea primelor întreceri de schi este legata de tinutul norvegienilor si anume
în regiunea Telemark, o regiune pitoreasca a carei relief impunea localnicilor sa se
perfectioneze în folosirea schiurilor.
Se semnaleaza in aceasta zona existenta unor prime intreceri la schi fond si
sarituri, organizate intre locuitorii acestor tinuturi, intreceri ce au reglementari simple
si care vor sta la baza regulamentelor viitoare.Dupa anii 1830 concursurile devin tot
mai frecvente in Norvegia, mai eles pe velea Norgedal si in localitatea Christiania, a
carui nume a dus la originea procedeului tehnic des utilizat in schiul alpin „cristiana”.
Prima federatie de schi se constituie tot in Norvegia, in localitatea Christiania,
in anul 1883 sub numele de „Federatia pentru dezvoltarea si propaganda schiului”, al
carei rol a fost hotarator in dezvoltarea schiului in aceasta zona, facand ca renumele
norvegienilor sa depaseasca hotarele tarii lor.
3
Situatia devine asemanatoare si in tarile vecine, mai ales in Suedia unde schiul
ia o amploare si o dezvoltare deosebita.Deci, se popate afirma ca schiul devine sport
la mijlocul secolului al XIX-lea datorita tarilor nordice- Norvegia avand rol hotarator
in dezvoltarea si propaganda schiului in intreaga lume.Temelia schiului fiind bine
pusa si pozitionata, drumul spre universitate a schiului este deschis.
Raspandirea schiului in Europa, se datoreaza, pe de o parte, lui Zdarski care
viziteaza mai multe orase din diferite tari, printre care si Brasovul in 1908, pentru a
demonstra noua tehnica si a-si face adepti, iar pe de alta parte introducerii schiului in
pregatirea unor subunitati ale armatelor austriece si franceze.
Schiul depaseste granitele Europei, dezvoltandu-se in toate continentele lumii:
America, Australia, Asia, Africa.
Procesul de invatare si perfectionare in schi capata forme organizatorice
superioare, accesibilitatea in domeniu este deosebit de mare atat pentru copii, cat si
pentru adulti.
Pentru tinerii cu aptitudini,selectionati in scoli sportive sau cluburi sportive,
fie finantate de stat, fie private, activitatea sportiva de schi nu se mai rezuma numai
la perioada zapezii , ci pe tot anul, cu diferite forme de pregatire.Rezultatele pregatirii
coroborate cu talentul si cu echipamentul de concurs, sunt reflectete de rezultatele din
concursurile de schi, organizate pe categorii de varsta.Exista o anume categorie de
sportivi, care de regula stapanesc tehnica schiului in toate conditiile (zapada mare,
mentinerea echilibrului in conditii de zbor, etc.), care se aventureaza sa schieze pe
pante neamenajate cu grad ridicat de accidentare. Acesti sportivi, prin acumularea de
adrenalina, cauta senzatii speciale, incercand astfel sa domine natura.
Evolutia materialului sportiv, continua imbunatatirea echipamentului (bocanci
din materiale performante, schiuri cu constructii ce usureaza deplasarea si
conducerea lor, casti de protectie), precum si dezvoltarea puternica a mijloacelor de
tractiune si transport pe partiile de schi amenajate, aparitia centrelor de invatare a
schiului, au contribuit la o explozie a celor ce doresc sa cunoasca tainele acestui sport
si in general, a sporturilor montane.
4
Argumentarea alegerii temei

Sportul , prin eforturile impuse sub formă de exerciții,perfecționează și
fortifică organismul ,aspect exprimate în ultima analiză prin parametrii superiori ai
organismului în ceea ce privește viteza ,rezistența și forța. Subliniind această latură a
antrenamentului ,putem spune faptul că dezvoltarea și educarea calităților motrice
sunt în strânsă independență cu celelalte antrenamente sportive ,scopul final fiind
bunele rezultate din competiție .
Rezistența este o calitate perfectibilă și este determinată de factori ca: durata
efortului , capacitatea acțiunii motrice și refacerea organismului. De asemenea
,depinde de capacitatea funcțională a aparatului cardio-vascular,de sistemul nervos și
de metabolism.Se consideră pe bună dreptate că un organism rezistă la efort ,învățând
să economisească la maxim prin funcții sale , folosind în special capacitatea de voință
a elevului.
Întreaga varietate de acțiuni motrice efectuate de individ în activitatea
cotidiană sau în cea sportivă ,se realizează corect sau mai puțin corect, în raport
direct cu gradul de dezvoltare a calităților motrice. Modernizarea permanentă a
activității în antrenament impune găsirea unor noi metode, procedee și mijloace prin
care să se acționeze în practică , precum și perfecționarea continuuă a celor existente,
a așa-zise clasice ,tradiționale ,în baza noilor obiective ce stau în fața acestui obiect
de învățământ.
În procesul de antrenament a elevilor,dezvoltarea calităților motrice continuă
să constituie încă o latură secundară a preocupărilor unui număr destul de mare de
cadre didactice. Prioritar se acționează asupra formării și consolidării unor deprinderi
motrice de bază sau specifice unor ramuri de sport, valoarea acestora este încă destul
de scăzută, tocmai datorită nivelului slab de dezvoltare a calităților motrice .
Capacitatea de efort a organismului are influențe favorabile nu numai în
activitatea sportivă de performanță ci și asupra activității psihice ,în activitatea
elevilor ocupă peste 70% din timpul de muncă. Rezitența generală a organismului la
eforturi și la imbolnăviri,normala funcționare a sistemelor vitale ale acestuia
5
,tenacitatea perseverentă,voințe dezvoltate în cadrul procesului de perfecționare a

capacității de efort a organismului, exercită multiple influențe favorabile .
A.Demeter definea rezistența astfel:,,capacitatea omului prin care poate efectua
un lucru mechanic de o anumită intensitate ,o perioadă de timp cât mai îndelungată
,fără scădere eficienței activității depuse.,,
Gh.Cârstea definește astfel rezistența: ,,capacitatea organismului uman de o
durată relativ mare ,cu o intensitate relativ mare,menționând indici constanți de
eficacitate optimă. Deci este capacitatea de a depune eforturi fără apariția stării de
oboseală sau prin invingerea acestui fenomen.,,
Realizarea obiectivelor procesului instructiv-educativ al activității de educație
fizică în general și a rezistenței în special permite cadrului didactic posibilitatea să
apeleze la numeroase sisteme de acționare.
Ipoteza și scopul lucrării

Dezvoltarea calităților motrice trebuie să stea în central preocupărilor
antrenorilor ,având în vedere în primul rând valoarea aplicativă mai mult concretă a
acestora și necesitatea armonizării obiectivelor și rezultatelor antrenamentelor cu
cerințele a activității viitoare.
În prezent ,în domeniul antrenamentului se pune problema stabilirii unor
priorități pentru unul sau altul dintre obiectivele acestuia , în raport de eficiență
educativă și valoarea lor aplicativă. Aceasta constituie o problem de ordin general în
antrenament ,dar și o problemă ce trebuie soluționată diferențiat ,în funcție de
vărstă ,posibilitățile și necesitățile instructiv-educativ reclamate de dezvoltarea
corectă și armonioasă a organismului elevilor. Problema priorității calităților motrice
față de deprinderile motrice în cadrul procesului de antrenament este mult discutată
atât pe plan mondial,cât și la noi în țară.
Integrate organic în viața omului contemporan ,ele constituie preocupări
constante și majore pentru toții factorii ce se ocupă de pregătirea și formarea tinerelor
generații pentru viață , de crearea cadrului care să asigure păstrarea echilibrului
6
rațional în dezvoltarea ființei umane care în condițiile societății contemporane tinde

să-și limiteze considerabil efortul fizic ,acțiunile motrice ,în exercitatea activităților
profesionale ,cât și la noi în țară.
Calitațile condiționale ,însuși foarte importante ale organismului ,sunt
materializate în posibilitatea acestuia de a executa acțiuni motrice care pretind, care
pretind ,într-o măsură mai mică sau mai mare,forța ,rezisteța,viteză sau calitățile
coordonative.
Perfecționarea calităților motrice reprezintă unul din principalele obiective ale
procesului de pregătire fizică a elevilor , realizată concomitet cu formarea
priceperilor și deprinderilor motrice ,ca rezultat al influențelor sistematice ale
exercițiilor fizice .Tratată deseori ca o latură secundară a procesului de
antrenament ,dezvoltarea calităților motrice se impune azi ca o necesitate de prim
ordin, constituind una din principalele finalități ale acestora. Studiile realizate în
ultimii ani evidențiază așa numitul ,, fenomen de accelerare,, în creșterea somatic a
generațiilor actuale și subliniază că indicii capacităților funcționale nu cresc în
același ritm cu cei somatici,creându-se un decalaj între disponibilitățile funcționale
reala ale organismului și nivelul la care acestea sunt solicitate și dezvoltate.
7
Capitolul.I.
Fundamentarea teoretică a lucrării

1.1.Bazele generale ale teoriei și metodicii schiului
1.1.1. Obiectul disciplinei. Sarcinile

Teoria și metodica schiului se fundamentează pe bazele științifice ale tehnicii și
a metodicii învățării acesteia ,în scopul perfecționării și îmbogățirii continue a
proceselor tehnice, precum și găsirea celei mai eficiente căi de învățare a schiului.
Această disciplină este chemată să asigure o permanentă îmbunătățire a concepului
de inițiere , învățare și perfecționare a tehnicii din schi ,asigurând desfășurarea cu
eficiența maximă a procesului instructiv-educativ specific disciplinei .
În vederea realizării acestor obiective ,teoria și metodica schiului se basează nu
numai pe datele rezultate din activitățile practice ,teoretice și metodice desfășurate
până în present de specialiștii din acest domeniu , ci și pe folosirea pe scară largă a
datelor furnizate de științele conexe acestei discipline.Fundamentarea științifică a
tehnicii și metodicii învățării schiului,sporirea eficienței acestora,nu pot fi astăzi
concepute ,fără folosirea datelor altor domenii ale științei. Foarte importante pentru
determinarea forțelor externe și interne ce influențează mișcările specific în schi și a
modului de solicitare a aparatului osos și muscular în execuția tehnicii și în
desfășurarea efortului specific, sunt datele furnizate de anatomie și biomecanică.
Datele obținute de cercetările în domeniul aerodinamicii au dus la găsirea unor poziții
noi în probele de coborâre și sărituri, fiziologia , oferă date științifice pentru stabilirea
parametrilor de bază ai efortului specific schiului;psihologia , pentru aprofundarea
aspectelor complexe ale instruirii și educării schiorului;pedagogia și metodica
educației fizice ajută cu date găsirea celor mai eficiente succesiuni în învățare,
mijloacele și procedeele metodice cele mai eficiente ,principiile care conduc spre o
instruire modernă.
Pentru rezolvarea obiectivelor propuse ,teoria și metodica schiului trebuie să
participle la rezolvarea următoarelor probleme:
8
 Stabilirea precisă a obiectului disciplinei și a legăturii ei cu alte

științe;
 Stabilirea sistemului de procedee tehnice necesar în fiecare etapă a
învățării, precum și a interdependenței dintre tehnica de bază și cea competițională;
 Precizarea celor mai caracteristice aspecte , biomecanice , fiziologice ,
psihologice , pedagogice ale procesului de instruire: precizarea particularităților
învățării schiului în funcție obiectivele urmărite, vârstă, sex, grad de pregătire fizică;
 Precizarea elementelor activității de instruire.
Sarcinile teoriei și metodicii schiului:
 Studierea și aplicarea experienței dobândite în țara noastră precum și
pe planul mondial în procesul învățării schiului,formularea de noi ipoteze de lucru
pentru optimizarea randamentului de instruire;
 Stabilirea particularităților instruirii schiorilor și fixarea diferențială a
mijloacelor în funcție de vârstă , sex și nivel de pregătire;
 Planificarea și stabilirea căilor de dirijare a sistemului complex de
pregătire sportivă;
 Contribuie la stabilirea metodelor și mijloacelor de educație a
sportivilor.
1.1.2. Bazele generale ale metodicii schiului

Metoda se definește ca drum către provenind din cele două cuvinte
grecești:odos-cale ,metha-spre.Prin adaptare și adaugarea notelor specifice în vederea
atingerii obiectivelor motrice ,fizice ,cognitive ,afective ,metoda este modalitatea de
lucru.
Definirea ca ,,drum,, sau modalitatea de lucru are însă un caracter formal ,fără
a lua în discuție operațiile sau acțiuniile întreprinse pentru atingerea scopului.În
consecință ,se impune luarea în considerare a conținutului și formei acțiunilor
,metoda devenind astfel o structură de operații (logic înlănțuite)stabilită în vederea
realizării unui scop sau obiectiv.
9
Metoda are caracter multifuncțional ,în sensul că poate conduce la realizarea

mai multor obiective de diferite tipuri , privind dezvoltarea fizică ,a calităților
motrice ,a capacității de efort.
Menționăm faptul că alegerea uneia sau alteia dintre metode și aplicarea
acestora în competiții în mod particular sub forma procedeelor metodice definește
măiestria cadrului didactic.Antrenorul este cel care alege ,adaptează și aplică o
metodă sau alta ,în funcție de grupul de elevi ,nivelul motric și cognitiv al acestora,
condițiile de desfășurare .
Metodele nu pot fi despărțite de mijloacele de realizare a obiectivelor.
Rapoartele mijloc-metodă sunt de condiționare reciprocă,intrinsecă. Nu pot fi
concepute unele fără celelalte , constituind un sistem cu reglare continuă.
Complexitatea activității de educație fizică generează o mare diversitate a
modurilor de învățare,datorată în bună măsura și faptului că nici o situație de învățare
nu este identică cu alta.De aici , și realitatea că nu se pot evidenția metode
universale ,general aplicabile, care să întrunească toate elementele necesare unui
demers formativ eficient ,aspect care impune o diversificare importantă a metodelor
folosite.
Cu cât este mai mare și complexitatea metodelor folosite ,cu atât devine mai
grea sarcina clasificării acestora în funcție de criterii științifice.
Metodica învățării schiului a făcut progrese remarcabile datorită condițiilor
permanent îmbunătățite în care evoluează schiorii în prezent .Aceste condiții sunt
reprezentate de :
 Terenurile (pârtiile) bine alese și amenajate;
 Folosirea mijloacelor moderne de transport pe cablu puse la dispoziția
celor care vor să practice schiul;
 Perfecționarea și diversificarea materialelor de schi;
 Acestor factori le se adaugă: dezvoltarea extraordinară a turismului ,
dezvoltarea activității sportive a sistemului competițional de masă și de performanță
cât și a mijloacelor moderne de informare;
10
 Valorificarea inteligenței și experienței celor mai buni tehnicieni

,practicieni , oameni de știință.
Metodica a căutat și a găsit căile care să pună la îndemâna tuturor celor care
doresc să practice schiul ,modalități diferențiate pentru însușirea acestor procedee .
Metodica s-a perfecționat și s-a diversificat adaptându-se particularităților
celor atrași de schi printr-o gamă largă de motivații ,tineri și vârstnici începători,
avansați sau perfecționați ,care vin la sfârșit de săptămână ,să se perfecționeze și să-și
demonstreze aptitudinile în întreceri .
Pornind de la bazele generale ale învățării schiului ,formele particulare
corespunzătoare acestor multitudidini de situații vor găsi căile , soluțiile , cele mai
corespunzătoare.În procesul de instruire și antrenament specific schiului ,se
acumulează cunoștințe ,priceperi și deprinderi , se perfecționeză calitățile motrice și
se educă trăsăturile pozitive de caracter.
Întrucât în procesul de învățare , împreună cu sarcinile generale de educare ,pe
primul plan stă însușirea de cunoștințe și deprinderi noi, în antrenamentul împreună
cu rezolvarea acelorași sarcini pedagogice ,perfecționarea acestor deprinderi în
vederea atingerii unor performanțe înalte ,este necesar ca în abordarea problemelor
metodicii învățării schiului să se pornească de la cunoașterea cadrului în care se
formează și se perfecționează aceste deprinderi.
11
1.2.Lecția de schi .Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri
Lecția de schi
Lecția reprezintă forma de bază a organizării procesului instructiv educativ
pentru însușirea tehnicii schiului .Mobilitatea structurală a lecției cât și gradul ei de
adaptabilitate la condițiile concrete îi asigură asigură eficiență. Luată izolat valoarea
ei devine limitată , dar integrând-o într-un sistem de lecții , ea poate asigura atingerea
obiectivelor propuse.
Conținutul lecției este determinat de temele și obiectivele instructiv educative
și reprezintă totalitatea mijloacelor ,măsurilor organizatorice și didactice în vederea
realizării acestora .
Sarcinile învățării în lecția de schi pot fi rezolvate numai în cazul în care :
Obiectivele fiecărei lecții sunt bine alese;
Sistemul de acționare în lecție corespunde obiectivelor și
particularităților elevului ;
Există o succesiune corectă în sistemul de lecții , o legătură strânsă
între lecții care o preced și cele care urmează;
Este asigurată continuitatea și ritmicitatea procesului de învățare ;
Grupele de elevi au un efect constant și omogen;
Profesorul își asigură rolul de conducător;
Structura lecției de schi reprezintă totalitatea momentelor lecției și succesiunea
lor în timp.
Verigile sau momentele lecțiile de schi sunt :
 Organizarea grupei;
Deplasarea la pantă sau terenul de instruire ales și pregătirea acestuia;
Pregătirea generală și specială a organismului pentru efort;
Realizarea temelor lecției;
Învățarea unui procedeu tehnic;
Fixarea sau perfecționarea unui procedeu deja învățat;
Dezvoltarea sau perfecționarea unor anumite calității;
12
Verificarea nivelului de însușire a procedeelor tehnice învățate sau de

dezvoltare a calităților motrice ;
Scăderea nivelului de efort;
Aprecieri cu privire la realizarea temelor lecției și activitatea
desfășurată de elevi;
Recomandări pentru lecția următoare.
Lucrul cu elevii trebuie să înceapă încă înaintea de adunarea pentru lecție.El
constă din indicațiile date pentru pregătirea schiurilor , ceruire.
Dacă terenul de lucru nu este prea departe de locul de întălnire , primele 3
momente ale lecției nu durează mai mult de 15-20 min , iar momentele 4 ș 5 pot dura
30-75 min. în funcție de vârsta și pregătirea elevilor , tipul de lecție .În condițiile
specifice lecțiilor de schi o deosebită grijă se va acorda prevenirii accidentelor și
îmbolnăvirilor , ținând seama de condiții meteorologice ,starea zăpezii ,teren.
Conducerea unei grupe trebuie să se facă prin comezi clare , precise și date cu
voce destul de tare , dispozițiile să fie clare și scurte , iar indicațiile precise să scoată
în evidență clar specificul acțiunii care trebuie îndeplinită . În timpul explicației și
demonstrației , elevii vor fi asezați în linie pe un rând , cu spatele la soare , vânt sau
orice altă sursă de atracții care i-ar putea împiedică sa urmărească profesorul.
Profesorul se așează în față elevilor în dreptul mijlocului grupei în așa fel
încăt să poată auzi toți elevii .Când se folosesc mijloace mecanice de urcare ,
profesorul rămâne în partea superioară a pantei , face aprecieri și dă indicații înaintea
fiecărei noi coborâri.Uneori el poate coborî în față grupei , care îl urmează la
intervalele stabilitate , el alegând traseul.
Când profesorul urmărește evoluția elevilor săi din parte de jos a pantei , va
aștepta până când elevul se apropie pentru a-i face observațiile pe care consideră
necesare.
Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri
13
Calitățile motrice reprezintă ,,însușiri ale organismului , concretizate în

capacitatea de efectuare a acțiunilor de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză,
îndemânare și rezistență,,(I.Șiclov,1972).
Calitățiile motrice pot fi definite drept caracteristici înnăscute ale motricității
individului , al căror nivel se dezvoltă pe parcursul vieții după o dinamică dependentă
de mai mulți factori:fondul genetic al individului; caracteristicile procesului de
creștere și dezvoltare biologică , la diferite categorii de vârstă ,care asigură o
disponibilitate inegală de-a lungul vieții pentru dezvoltarea calităților motrice.
Din tipologia diversă a calităților motrice , o vom prezenta doar pe cea unanim
acceptată:
 Calitățile motrice de bază: viteza , rezistența, forța ,capacitățile
coordinative , suplețea;
 Calități motrice specifice anumitor ramuri sportive , reprezentate prin
combinații ale calităților motrice de bază.
Calitățile motrice au fost definită și drept ,,calități ale mișcărilor,,
(A.Dragnea,1993) și au fost abordate în contextul analizei capacității motrice a
omului (A.Dragnea,A.Bota ,1999),ca una dintre componentele de bază ale acesteia
.În condițiile în care educația fizică urmărește printre obiectivele sale și dezvoltarea
capacității motrice,rezultă că abordarea calităților motrice , ca și componentă a
procesului instructiv-educativ,este deplin justificată și necesită o atenție deosebită
din partea tuturor specialiștilor . Acest lucru este susținut și de legătura care există
între nivelul de dezvoltare a calităților motrice și procesul de formare a
deprinderilor și priceperilor motrice .Analizând aceleași calități motrice ,T.Ardelean
(1990) vorbește despre calitățile motrice de bază și calități motrice combinate ,în
timp ce I.Șiclov (1977) E.Fina(1987) Gh.Cârstea (1999) consideră că se poate vorbi
despre calități motrice de baza (viteza , forța, rezistența,îndemânarea ) și calități
motrice specifice unor ramuri și probe sportive.
Pornind de la evidențierea factorilor limitativi care stau la baza manifestări
lor,R.Manno (1987) împarte calitățile motrice în:
14
 Calități condiționale - determinate mai ales de procesele energetice și

metabolice :forța , rezistența , viteza .
 Calități de coordonare – condiționate de capacitatea de recepție și
prelucrare a informației dobândite prin diferite canale senzoriale , precum și de
procesele de organizare , control de reglare a miscării :capacitate de dirijare și control
motric , de transformare si control motric ,de învățare motrică ;
 Calități neinfluențate de factorii limitativi anteriori:suplețea
Abordarea calităților motrice se impune a fi realizată din perspectivele
psihologice ,fiziologice și metodice ,având în vederea complexitatea acestora și
dependența lor de mai mulți factori.
Viteza
Noțiunea de viteză poate poate fi înțeleasă din două perspective:
 Prima este cea de calitate a actelor și acțiunilor motrice de a fi
executate cu rapiditate;
 A doua se referă la acea capacitate a organismului uman de a executa
acte și acțiuni motrice ,cu respectarea anumitor cerințe de rapiditate , impuse în
anumite condiții.
Formele de manifestare ale vitezei
Viteza poate fi analizată prin prisma următoarelor sale forme de manifestare:
Viteza de reacție ,reprezintă timpul curs între recepționarea unui stimul
și apariția răspunsului motor;
Viteza de execuție , reprezintă capacitatea de a efectua cât mai rapid un
act sau o acțiune motrică . Mai este numită viteza mișcărilor separate (C.Florescu și
colab., 1969 ) sau viteza propriu-zisă a mișcărilor (N.Ozolin,1972);
Viteza de repetiție ,numită și frecvența miscărilor , se referă la
capacitatea individului de a efectua un număr cât mai mare de mișcări într-un timp
prestabilit
Viteza de deplasare ,reprezintă capacitatea individului de a parcurge o
distanță cât mai mare ,în timp cât mai scurt ;
15
Viteza de accelerare ,reprezintă capacitatea de a atinge nivelul maxim

de manifestare a vitezei , în timp cât mai scurt(I.Șiclovan,1977). Analizată în
contextul manifestării vitezei în cadrul anumitor acte și acțiuni motrice ,se poate
vorbi de combinarea acesteia cu alte calități motrice.Avem viteza în regim de
forță ,de îndemânare sau de rezistență
Factori ce condițiionează viteza.În procesul dezvoltării vitezei trebuie să se țină
seama de faptul că este determinată de următoarele categorii de factorii:nervos ,
muscular , osos , psihic , și motric .
În cadrul factorului nervos sunt incluse:
 Rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe
scoarța cerebrală :excitația și inhibiția;
 Coordonarea intermusculară ,realizată de centrii motorii și reflectă în
relația dintre mușchii agoniști și antagoniști implicați în realizarea unei mișcări.
 Coordonarea intermusculară ,realizată de centrii motori și reflectă în
relația dintre mușchii agoniști și antagoniști implicați în realizarea unei mișcări.
Din cadrul factorului muscular fac parte :
 Tipul de fibre din structura mușchiului(cele albe favorizează
producerea de acte și acțiuni motrice rapide);
 Sursele de energie ,substanțele fosfagene existențe la nivelul
muscular(A T P ,CP);
 Forța musculară;
 Elasticitatea musculară.
Manifestarea vitezei depinde și unde un factor osos , respectiv de lungimea
segmentelor și înălțime.
Factorul psihic este reprezentat de capacitatea de concentrare a atenției ,
nivelul motivației .Viteza depinde și de nivelul de manifestare a celorlalte calități
motrice ,cum ar fi forța și rezistența (reprezentând factorul motric).
Forță
16
În sinteză, se poate aprecia că forța reprezintă ,,capacitatea organismului

uman de a realiza eforturi de învingere , menținere sau cedare , în raport cu o
rezistență externă sau internă , prin contracția uneia sau mai multor grupe musculare,,
(A.Dragnea ,1993).
Formele de manifestare ale forței :
1) În funcție de masă musculară implicată:
Forță generală ,dezvoltată prin contracția întregii musculaturi
scheletice;
Forță locală ,expresia forței unui singur mușchi sau grupe de mușchi.
2) În funcție de activitatea prestată:
Forță generală , solicitată general de activitatea cotidiană a individului ;
Forță specifică , dezvoltată de actele motrice implicate într-un anumit
tip de activitate.
3) În funcție de lucrul mecanic efectuat :
Forță dinamică , apare atunci când prin contracție musculară se
efectuează lucrul mecanic;este expresia forței în cursul execuției unui mișcări;se
subîmparte în forță maximă (cea mai mare forță care poate fi dezvoltată de sistemul
neuromuscular în cadrul unei contracții musculare), forță-viteză (capacitatea
sistemului neuromuscular de a învinge o rezistență cu cea mai mare viteză de
contracție posibilă), rezistența-forța dinamică (capacitatea musculară de a rezista la
oboseală în efortul de lungă durată);
Forță statică , apare în condițiile contracției izometrice ,fără efectuare
de lucru mecanic ,ci doar cu dezvoltare de tensiune internă;
Forță mixtă (combinată ,auxotonică),pentru învingerea rezistenței
alternează contracțiile musculare statice cu cele dinamice.
4) În funcție de modificările care apar la nivelul fibrelor musculare în timpul
contracției se pot vorbi despre:
Forță izometrică (statică) ,mușchiul nu își modifică lungimea;
Forță pliometrică(în regim de cedare) , cu creșterea lungimii fibrelor;
17
Forță miometrică (în regim de învingere), cu scurtarea lungimii totale a

fibrelor.
5) Raportată la greutatea corporală,se poate vorbi despre:
Forță absolută , când forța dezvoltată nu ia în considerare greutatea
corporală;
Forță relativă , când forța dezvoltată este raportată la greutatea
corporală.
6) În funcție de combinarea cu alte calități motrice:
Forță în regim de viteză (forță explozivă);
Forță în regim de rezistență;
Forță în regimul capacităților coordinative.
Factorii ce condiționează forța.Calitatea motrică forță este condiționată de mai
mulți factori , care pot fi grupați în următoarele categorii:
 Factori centrali :capacitatea de concentrare a proceselor nervoase
fundamentale ;capacitatea de coordonare a mușchilor(coordonarea intramusculară ,
coordonarea intermusculară); nivelul tonusului muscular;
 Factori periferici:diametrul muschiului implicat în contracție
(grosimea , secțiunea ,transversala a fibrei musculare este direct proporțională cu
valoarea forței);lungimea mușchiului și unghiul dintre segmente; volumul mușchiului
(produsul dintre diametrul și lungimea mușchiului); structura mușchiului(prezența
fibrelor rapide - fazice) favorizează dezvoltarea forței;rezervele emoționale ,
concentrarea atenției , în unele situații voința cu componentele sale dârzenia și
perseverența;
 Factori de mediu: radiațiile ultraviolete favorizează acțiunea glandelor
suprarenale, (care mobilizează hormonii sexualii masculini);
 Alți factori: vârsta și genul ;copii se dezvoltă cu unele restricții
determinate de particularitățile morfo-funcționale; la adolescenți (după pubertate)
capătă o pondere mai mare în sistemul dezvoltării celorlalte calității;la fete atinge
18
valori de aproximativ 75% din posibilitățile băieților; ritmurile diurne , în

concordanță cu celelalte funcții ale corpului.
Rezistență
Rezistența reprezintă ,,capacitatea organismului uman de a depune o activitate
, un timp cât mai indelungat , fără scăderea randamentului , în condițiile funcționării
economice a organismului , învingerii oboselii și a unei restabilirii rapide”.
(A.Demeter , 1980)
Formele de manifestare ale rezistenței
În funcție de criteriul invocat ,pot fi descrise următoarele tipuri de rezistență:
1) După masa musculară implicată :rezistență generală (angrenează
aproximativ 70% din masa musculară) , regională (angrenează între 30 și 70 % din
masa musculară) și locală (în efort este angrenată sub 30% din masa musculară).
2) După activitatea în care se manifestă : rezistență generală (solicitată de
activitatea cotidiană a individului ) și rezistența specifică (solicitată de o anumită
ramură și probă sportivă ).
3) După procesele metabolice care formează energie :
Rezistență aerobă , solicitată de efort cu durată de peste 2 minute;
Rezistență anaerobă, alactacidă (până la 10 secunde) ,lactacidă (între 10
secunde și 2 minute).
4) În funcție de durata efortului ,în regim aerob:
Rezistență de scurtă durată ,manifestată în eforturi cu durata de 2-10;
 Rezistență de durată medie ,manifestată în eforturi cu durata cuprinsă
între 10-30 de minute ;
 Rezistență de durată lungă , solicitată de eforturi cu durate mari de 30
minute ;
5) În funcție de modalitatea de combinare cu celelalte calități motrice:
rezistență în regim de forță ,rezistență în regim de viteză
19
Factorii de condiționare ai rezistenței.Cunoașterea factorilor care condiționează

manifestarea rezistenței este deosebit de importantă pentru procesul instruirii , în
condițiile în care , există mai multe tipuri de rezistență.
Considerând criteriul surselor energetice care stau la baza manifestării ei ,
rezistența poate fi de două feluri: aerobă și anaerobă.
Rezistența aerobă este condiționată de :
 Factori morfologici :tipul de fibre musculare , fibre lente prezintă un
potențial metabolic oxidativ crescut ; cantitatea de mioglobină; numărul de
mitocondrii;
 Factori fiziologici: capilarizarea și reglarea periferică ; capacitatea
cardiovasculară și pulmonară ; coordonarea intra și inter – musculară;
 Factori metabolici rezervele energetice (rezervele de bază sunt
reprezentate de glicogen și lipide);
 Factori psihici: voința și motivația.
Rezistența anaerobă este determinată de :
 Tipul fibrelor musculare , fibrele albe
 Rezervele energetice ,ATC , CP , glicogenul muscular
 Rezistența la acidoză ,respectiv la acidul lactic acumulat intracelular
și în sânge.
În cazul ambelor tipuri de rezistență se adaugă stabilitatea proceselor
nervoase fundamentale (excitația și inhibiția), în sensul menținerii unui raport
constant în favoarea excitației ,un timp cât mai îndelungat.
Deprinderile motrice ,respectiv comportamentele a căror obținere este
considerată a fi unul dintre scopurile finale ale instruirii în învățarea motrică .
Deprinderile motrice sunt lanțuri de reflexe condiționate complexe care se bazează pe
legături multiple între zonele corticale vestibulare , ale vorbirii ,ale vederii și ale
celorlalți analizatori , pe de o parte ,și centrii motori interesați în coordonarea acestei
activități, pe de altă parte ;ele sunt legături temporare (stereotipuri dinamice motorii),
elaborate și consolidate prin exerciții.
20
Alături de deprinderi ,priceperile motrice reprezintă rezultate ale învățării

motrice ,care urmăresc valorificarea capacității intelectuale și motrice a subiectului
,prin adaptarea acestora la sarcini motrice noi.
Priceperea poate fi definită „ca posibilitatea de a folosi conștient cunoștințele
și deprinderile motrice-experiența motrică însușită anterior-în corelații noi și în
condiții schimbătoare”.(Gh.Mitra,A.Mogoș,1980).
Alături de deprinderi ,priceperile reprezintă”baza comportamentului învățat
,caracterizat printr-un grad de adaptabilitate superioară la situațiile în care este pus
subiectul”.(M.Epuran ,1993).
Ca orice proces care are drept caracteristică dezvoltarea spre forme superioare
,deprinderile motrice de deplasare pe schiuri se formează în mai multe faze .Aceste
faze sau etape vor înregistra în forme concise un proces dinamic , nu lipsit de
moment de cotitură ,de accelerări ,stagnări sau chiar regrese , dar care în linii mari se
încheie cu realizarea capacității elevului de a executa corect și eficace o gamă variată
de procedee tehnice.În caracterizarea acestor faze nu trebuie omis faptul că formarea
deprinderilor motrice este un process complex , intellectual – motric , condiționat de
numeroși factori subiectivi și obiectivi , dintre care putem aminti: complexitatea
procedeelor tehnice specific schiului , aptitudinile elevului , nivelul capacităților
motrice , al îndemânării în mod special , nivelul pedagogic de instruire , cantitatea și
modelul de eșalonare a exersărilor ,experiența motrică anterioară , aprecierea și
autocontrolul rezultatelor , interesele , motivația elevului , care poate determina
conștient activă , concentrarea atenției , mobilizarea , toate susținute de efortul de
voință.
Faza întăi de formare a deprinderilor perceptive motrice de delasare a
schiului incluse în sine crearea reprezentării generale a mișcării studiate și primele
încercări de executare a ei .La primele alunecări pe schiuri impulsurile nervoase ,în
special cele cu punct de plecare la nivelul centrilor echilibrului și al picioarelor ,
ajunse în scoarța emisferelor cerebrale iradiază.Prin această iradiere excitațiile
cuprind nu numai sectoarele grupelor muscular care îndeplinesc mișcarea , de
21
exemplu: pentru menținerea echilibrului în deplasare , ci și cele apropiate care nu au

nicio legătură ci executarea ei .
Consecința acestei excitări simultane a multor centri nervoși constă dintr-o
generalizare a răspunsurilor motrice care se exteriorizează mai ales la schiorii
începători , printr-un șir de mișcări inutile , necoordonate , prin executarea nesigură a
mișcării , printr-o rigiditate a întregului corp , printr-un mare consum și risipă de
energie.
Cu cât numărul și complexitatea impulsurilor care vor sosi la nivelul scoarței
va fi mai mare , cu cât începătorul va fi pus într-o situație mai dificilă , căreia uneori
nu-i va putea face față.
De aceea pentru a ușura însușirea mișcărilor , mai ales în prima fază a
formării deprinderilor , trebuie să acordăm o atenție deosebită crearii celor mai
favorabile condiții prin alegerea și pregătirea terenului de lucru.
Prima dificultate în formarea deprinderilor de deplasare pe schiuri constă în
faptul ca ea se desfășoară în condiții cu totul neobișnuite , nu mumai datorate
mediului ,cât și mai ales pozițiilor pe care le ia corpul în alunecarea peste diferite
forme de teren cu zapadă variabilă , impulsurilor pe care le primește de la nivelul
contactului cu panta , greutatea și mai ales lungimea schiurilor.
Pentru a diminua reflexele de apărare care frânează formarea deprinderilor
necesare menținerii echilibrului și conducerii schiurilor , va trebui să se acționeze cu
multă pricepere și tact.
Deoarece procesul de formare a deprinderilor motrice începe încă de la
primele încercări de executare a unei acțiuni motrice bine determinate, persoanele
care nu au mai pus schiurile în picioare trebuie să se obișnuiască cu ele , să învețe să
le miște prin aer , să se deplaseze cu ele prin cele mai simple procedee .
Pentru primele lecții cu începătorii , se desprind două sarcini pedagogice
generale:
22
Prima sarcină stăpânirea schiurilor ca obiect .Începătorul nu trebuie să

simtă o greutate prin faptul că are schiurile legate de picioare ,el trebuie să se
obișnuiască cu ele și pe cât este posibil să se folosească de calitățile lor.
A doua sarcină : formarea și dezvoltarea capacității de apreciere
diferențiată a senzațiilor de la nivelul contactului picioarelor cu zăpada prin
intermediul schiurilor.
Cele două sarcini se rezolvă prin folosirea unor serii de exerciții ajutătoare și
a unor exerciții simple de deplasare pe schiuri :
Ridicarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă și deplasarea lor la
dreapta ,stânga , în jos și în sus;
Ridicarea alternativă a vârfurilor schiurilor și deplasarea lor spre
dreapta , spre stânga fără a ridica coada schiurilor de pe zăpadă ;
Schimbările de direcție de pe loc prin pășirea în jurul cozilor sau a
vârfurilor schiurilor;
Întoarcerea prin sărituri cu și fără sprijin pe bețe;
Mers pe schiuri fără bețe ,prin pășire pe o zăpadă nu prea mare;
Mers pe shiuri prin zăpadă proaspătă , după urmele instructorului ,
schimbând permanent direcția;
Alunecări prin împingeri simultane cu bețele;
Urcări și coborâri în trepte , coborâri directe și oblice;
Coborâri pe pantă puțin înclinată cu opriri prin reducerea vitezei de
alunecare pe plat cu contrapantă ;
Coborâri cu trecerea greutății de pe un schi pe celălalt , cu ghemuiri și
ridicări , cu trecerea greutății corpului spre vârfurile picioarelor spre călcâie , pentru a
obține o poziție echilibrată și suplă ;
Coborâri cu treceri peste schimbări de înclinare a pantei și peste mici
ondulații de teren;
Schimbări de direcție prin pivotarea genunchilor și îmcărcarea mai
pronunțată a schiului exterior.
23
Exercițiile și procedeele de deplasare enumerate nu necesită eforturi deosebite

și o mare exactitate sau viteză a mișcărilor.
Unii instructori pun prea mare accent , în acest stadiu al învățării , pe
mișcările corpului pentru a executa diferite exerciții de echilibrare sau deplasare a
schiurilor .În realitate interesul principal trebuie acordat forțelor care acționează la
nivelul contactului schiurilor cu zăpada.Senzațiile pe care primește elevul de la
nivelul picioarelor trebuie să determine folosirea unor mișcări specifice pentru
obișnuirea cu schiurile și alunecarea.Preceperea acestor senzații trebuie îmbunătățită
prin repetare și pornind de la ele să se propună elevului exercițiile sau procedeele
tehnice care să-i ofere soluții adaptabile problemelor pe care le are de rezolvat.
Aceste acțiunii motrice nu pot fi în totalitate stereotipe deoarece informațiile
primite asupra stării zăpezii , mai mult sau mai puțin alunecoase , care se opune mai
mult sau mai puțin deplasării laterale a schiurilor în funcție de viteza de deplasare ,
de forma terenului , nu sunt permanent aceleași. Pentru a-și asigura echilibru la
coborâre , schiorul trebuie să se familiarizeze , în alunecare , cu variațiile presiunilor
pe care le va percepe la nivelul picioarelor , acestea fiind baza reflexelor de echilibru
. Cunoașterea acestui fapt și o oarecare concentrare a atenției asupra a ceea ce
întâmplă la nivelul picioarelor a atenției asupra a ceea ce întâmplă la nivelul
picioarelor , ușurează perceperea senzatiilor și formarea reflexelor necesare
menținerii echilibrului..Menținerea shiurilor ceva mai depărtate , dă schiorului
începător o bază de susținere mai largă , un echilibru mai bun , îi permite o mai bună
diferențiere a senzațiilor percepute la nivelul fiecărui picior și îi ușurează reacțiile de
echilibru prin acțiunea independentă a picioarelor .
La fel de important ca impulsurile recepționate de picioare sunt și cele
transmise de aparatul vestibular , a cărei funcție de echilibru este mult solicitată în
învățarea trecerilor peste schimbări de pantă și denivelări de teren , funcția aparatului
vestibular capătă o valoare deosebită , îmbunătățindu-se pe treptele perfecționării.
Știind că mărirea vitezei de coborâre înlesnește o căzătură periculoasă sau
ciocnirea cu un obstacol , începătorul caută în mod reflex să micșoreze viteza , și
24
cum el nu posedă deprinderile corespunzătoare de frânare , coborâre sau ocolire ,

găsește scăparea într-o căzătură premeditată . Aceasta este rezultatul reflexului de
apărare , a instinctului de conservare , mai accentuat de obicei la cei vârstnici.
Alegând o pantă deschisă , largă , fără obstacole , terminată cu un teren plat sau
contrapantă , exerciții adecvate , o succesiune metodică corectă cât și indicațiile și
încurajări care să mărească încrederea în posibilitățile proprii , reacția de apărare
poate fi transformată într-o formă de deprindere utilă , iar forța ei relativă , micșorată.
Deoarece teama de pantă și alunecarea provoacă iradierea excitațiilor la
nivelul scoarței , cea ce determină o încordare generală în executarea mișcărilor ,
schiorii începători trebuie învățați să-și relaxeze mușchii înaintea începerii
coborârii.Prin această relaxare senzația de teamă de multe ori slăbește.Fixarea
locului de pornire în coborâre pe o porțiune de teren plat permite o poziție relaxată la
pornire .Depășirea senzației de teamă și obișnuirea elevului să acționeze cu toate
posibilitățile lui asupra excitanților exteriori , sunt sarcini primordiale în învățarea
schiului și ca o consecință sistematizarea a două principale linii metodice numite în
mod obișnuit : calea directă și calea indirectă. Pe formarea unei noi deprinderi de o
mare importanță pot fi așa numitele transferabile. Dacă schiorul începător are un
bagaj de deprinderi înrudite cu procesul de deplasare pe schiuri pe care îl învață ,
atunci însușirea acestuia se va ușura considerabil. Rezerva unor astfel de deprinderi
transferabile se creează cu ajutorul diferitelor exerciții , în mod deosebit exerciți
special pregătitoare , care îmbogățesc experiența motrică a schiorilor , le stabilesc
legături ce pot fi folosite la învățarea altor mișcări. Nu toate deprinderile formate
anterior pot avea o influența pozitivele . Unele exercițiile pregătitoare sau procedee
tehnice învățate anterior , pot influența negativ formarea unor deprinderi noi , cu
toate că de multe ori aspectul lor exterior pare oarecum asemănător cu al
deprinderilor ce urmează a fi formate.
Principiile didactice moderne , ale conștientizării , problematizării ,
programării , modelării ca și metodele și tehnice , asigură orientarea permanentă a
elevului spre perceperea propriilor mișcări , duc la formarea priceperii de reglare
25
conștientă a exercitațiilor prin auto control și verificarea reacțiilor , a rezultatelor

obținute , asigurând conținutul formativ al învățării , mărindu-i eficiența în formarea
deprinderilor motrice. Tot pe linia stimulării capacității elevului de a rezolva singur o
parte din problemele pe care le pune însușirea unor noi mișcări ale tehnicii schiului ,
se situează și folosirea metodei globale în învățare .Ea permite în cele mai multe
situații formarea mai rapidă a deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri ,decât
prin metoda analitică. Experiența a demonstrat că prin metoda globală există mai
multe posibilități de reușită decât de eșec , chiar la învățarea unor mișcări cu un grad
mai ridicat de complexitate . Acest lucru nu excude desigur folosirea metodei
analitice.
Faza a două , formarea deprinderilor constă din stabilirea și întărirea lor și se
caracterizează prin aceea că , se continuă fixarea legăturilor temporare de bază , se
întărește mai departe stereotipul , se realizează legarea elementelor noi și inhibarea
mișcărilor inutile . Apreciată cantitativ , această fază prezintă capacitatea elevului de
a realiza un procent mai mare de exerciții reușite în totalul încercărilor , iar precizia
execuției mecanismului de bază al mișcării apare mai evidență . Este bine să se
păstreze încă condiții optime de teren și zăpadă , schimbând însă locul de lucru
și acordând o mai mare pondere repetărilor multiple ale exercițiului executat
înlănțuit . Pentru evitarea și corectarea greșilor se pot folosite și exerciții ajutătoare ,
dar în același timp vor fi revăzute condițiile organizatorice și unele aspecte metodice
ale lecțiilor .Nu este indicat să se treacă la învățarea elementului următor până ce cel
anterior nu s-a fixat într-un grad corespunzător , deoarece numai atunci în învățarea
celui de-al doilea nu se vor crea confuzii . Pentru a fixa mișcările trebuie ca treptat să
se obișnuiască schiorii cu executarea lor corectă , indiferent de apariția unor excitanți
deosebiți.
Organizarea unor întreceri și deplasări în teren variat creează situații adecvate
pentru fixarea deprinderilor .
Faza a treia , de formare a deprinderilor , perfecționarea lor , se caracterizează prin
însușirea pe mai departe a mișcărilor executate și prin stabilirea stereotipului dinamic
26
față e influențe interne și externe care acționează foarte puternic în condițiile de

practicare a schiului . Multiple repetări ale unui procedeu bine determinat de
deplasare pe schiuri duce la automatizarea mișcărilor componente.Aceasta reflecta
prin aceea că dispare stângacia , mișcările devin mai economice , repezi și precise
,tehnice devine stabilă chiar la shimbările condițiilor de deplasare.
1.2.1. Particularitatile invatarii schiului a toate categoriile de varsta

Obiective operationale
Influentarea practicarii schiului asupra functiilor educatiei fizice a
cursantilor
 Organizarea activității de predare a schiului
 Continutul activitatii de invatare
 Principalele mijloace
 Cai si mijloace de invatare a schiului cu caracter aplicativ si recreativ.
Factorii specifici
Factorii specifici ai schiului care influenteaza functiile educatiei fizice sunt:
 Efortul fizic specific, hipoxie;
 Factorii naturali de mediu si clima;
 Materiale si echipamente specifice;
 Miscarile specifice tehnicii schiului;
 Perceptii spatio-temporale spacifice mediului;
 Aspecte speciale de socializare cu implicatii educative benefice;
 Factorii socio-e conomici care contribuie la dorinta tot mai mare
crescuta a tinerei generatii si a adultilor, de a invata sa practice schiul mai ales in
timpul liber:
 Crestere nivelului de trai, a gradului de cultura al maselor si
accesul la informatia cu caracter formativ in legatura cu beneficiile educatiei fizice;
 Dezvolterea turismului in tara noastra si cresterea posibilitatilor de
a petrece timpul liber in statiunile de iarna;
 Evolutia echipamentelor si formelor de pacticarea prin mass-
media.
Materialele folosite
Materialele folosite sunt corespunzatoare varstei si gradului de pregatire al
cursantilor. Pentru categoria incepatorilor se folosesc schiuri cu dimensiuni reduse,
elastice, cu canturi metalice, legaturi fixe si mecanisme de siguranta.
27
Pentru schiorii avansati se recomanda folosirea schiurilor corespunzatoare

taliei, greutatii corporale , nivelul de pregatire. In general sunt varstele la care se
recomanda mentineres inca a schiurilor de dimensiuni reduse care permit abordareas
mai larga si mai facila a problemelor de tehnica fara solicitarea deosebita a calitatilor
motrice (cantare, manevrare in conditii de viteza crescuta).
In cadrul lectiilor de schi, elevii vor fi organizati pe subgrupe dupa nivelul de
pregatire dobandit. Pentru schiorii avansati se vor stabili sarcini cu acaracter
individual.
Sarcini specifice
Pentru cei cu nivel mai scazut de aducare a calitatilor motrice de baza se
recomanda calea indirecta in cadrul careia va fi parcursa urmatoarea succesiune de
procedee tehnice:
 Obisnuirea cu schiurile si alunecarea;
 Mersul pe teren plat si la urcarea pantei;
 Schimbarile de directie de pe loc;
 Coborarea directa;
 Coborarea oblica;
 Franarea in jumatate plug si ocolirea prin franare in jumatate plug;
 Cristiania spre vale cu deschidere
Pentru cei cu nivel ridicat de educare a calitatilor motrice de baza se
recomanda calea directa in cadrul careia va fi parcursa urmatoarea succesiune de
procedee tehnice:
 Obisnuirea cu schiurile si alunecarea
 Mersul pe teren plat si la urcarea pantei;
 Schimbarile de directie de pe loc;
 Coborarea directa;
 Ocolirea prin pivotare si oprirea prin pivotare;
 Treceri peste schimbari de panta prin adaptare;
 Treceri peste denivelari mici prin amortizare;
 Franare prin derapaj;
 Cristiania spre vale prin rotatie;
Pentru un colectiv de elevi cuprins in una dintre aceste doua grupe de
varsta, care are deja o practica mai indelungata pe linia schiului, obiectivele de
instruire vizeaza perfectionarea tehnicii, insusirea de noi procedee, educarea
calitatilor motrice specifice schiului asi participarea la concursurile scolare.La nivelul
28
unui asemenea colectiv se va actiona in sensul cresterii eficientei tehnicii. In acest

sens se va urmari:
 Perfectionarea pozitiei pe schiuri in vederea obtinerii unei alunecari
cat mai bune;
 Obtinerea independentei de lucru la nivelul picioarelor;
 Insusirea si perfectionarea mai multor posibilitati de declansare a
ocolirilor;
Perfectionarea cantarii schiurilor prin pozitionarea corecta a corpului;
 Introducerea in instruirea a elementelor caracteristice de concurs si
apropiate de concurs (pante, trasee).
Mijloace de invatare
Principalele mijloace de invatare la aceasta varsta vor fi grupate pe baza
functionalitatii lor.Acestea se raporteaza la obiectivele de ordin tehnic-fizic, pe care
le urmarim in cadrul practicarii schiului. In metodica invatarii vor fi urmarite
urmatoarele aspecte:
Educare aechilibrului si a indemanarii- coordonarii la marsul pe teren
plat, la urcarea pantei si la schimbarea directiei de pe loc;
 Educarea supletei, curajul, fortei, specifice coborarilor pe teren plat si
cu denivelari;
 Educarea indemanarii, echilibrului, ritmului la schimbarea de directie
prin pivotare;
 Educarea indemanrii, echilibrului, ritmului la franarea pri derapaj;
 Educarea capacitatii de a presta un efort fizic specific, complex si
dinamic, de durata, in conditii de echilibru, indemanare, viteza si forta, la legarea de
procedee in parcurgerea traseelor aplicative.
Luand in considerare factorii specifici si experienta internationala, propunem
a se constitui grupe de cursanti cu urmatoarele caracteristici:
Grupa de tip ,,A”-INIȚIERE - Ocolirea în plug
 Noțiunea elementare , vocabularul schiului;
 Mersul pe plat alternative și cu împingere simultană;
 Căzătură și ridicarea din căzătură;
 Întoarcerile ;
 Urcările :oblică ,foarfecă , trepte ;
 Poziția fundamental de coborîre .Coborîri cu oprire în contrapantă;
29
 Plungul alunecat – de frînare și pentru oprire ;

 Pași turnați pe plat în continuarea unei coborîri directe ;
 Coborîre oblică-stadiu;
 Ocolire din plug
Grupe de tip “B”-ÎNCEPĂTORI – Ocolire prin frînare cu deschidere simultană
 Studiul pozițiilor de coborîre:avansată , intermediară și de recul ;
 Trecere denivelărilor de teren prin adoptarea pozițiilor respective și
amortizarea micilor denivelor;
 Coborîre oblică – derapaj oblic ;
 Derapajul lateral;
 Pași succesivi spre deal;
 Derapajul lateral ;
 Pași succesivi spre deal;
 Studiul flexiei și extensiei și folosirea bastonului ;
 Ocolirea prin frînare cu deschidere simultană.
Grupe de tip “C”-AVANSAȚI – Stemcristiania cu deschiderea schiului din vale ,
cu deschiderea schiului din deal .Cristiania spre deal
 Coborîre cu trecerea schimbărilor de pantă și a denivelărilor ;
 Paul de patinaj;
 Ghirlanda stemată;
 Stemcristiania -cu schiul din deal
- cu schiul din vale;
 Controlul jocului de mushii – arcuirea ;
 Cristiania spre deal
Grupele de tip “D”-BUNI SCHIORI – Cristiania cu schiurile depărtate prin
rotație ; cu contraviraj
 Trecerea denivelărilor de teren în coborîre cu grad de dificultate
crescut , prin desprinderea sau amortizarea;
 Perfecționarea descărcării , a derapajului și a jocului de mușchii;
 Pasul turnat ;
 Cristiania cu schiurile depărtate;
 Cristiania prin rotația;
 Cristiania cu contraviraj.
Grupe de tip “E”-PERFECȚIONAȚI – Cristiania cu amortizare șerpuirea
clasică
 Cobîri cu grad de dificultate mare prin parcurgerea unor ponte
vălurile;
 Cristiania cu anticipare;
30
 Cristiania cu amortizarea;
 Șerpuirea clasică;
Competiția
 Poziții de căutare a vitezei;
 Treceri peste denivelări de tren ;
 Perfecționarea virajelor și tactica curselor de coborîre ;
 Tehnica virajelor de slalom uriaș cu proiecție circulară și pășire;
 Tactică parcurgerii traseelor de slalom uriași ;
 Tehnica virajelor de slalom cu amortizare și agățare:
 Elementele de accelerare în parcurgerea traseelor de slalom și slalom
uriaș.
1.2.2.Antrenamentul și schiul alpin competițional

Echipamentul schiorilor
Această problemă se ridică la toate nivelele de pregătire,dar la nivelul
începătorilor este foarte importantă . Echipamentul cuprinde schiuri prevăzute cu
legături, bețe, bocanci , costum , mănuși , ochelari , cască. În alegerea
echipamentului, dacă nu este închiriat , bocancul trebuie să strângă fără senzație de
durere și probat , prin mers . Schiul ,indiferent de model , trebuie să fie un pic mai
scurt pentru a putea fi manevrat cu ușurință .După ce se dobândește o anumită
experiență , se folosesc schiuri mai lungi . Legăturile ce fixează bocancul pe schiuri ,
vor fi reglate pentru o desfacere cât mai ușoară , în cazul unor torsiuni prea mari a
piciorului , scopul fiind acela de a evita accidentarea. Bețele de shi sunt drepte , cu
mâner de plastic și curele prin care se introduce mâna.Acestea se aleg , în funcție de
înălțimea schiorului .Restul echipamentului trebuie să ferească schiorul de frig și
umeazeală , precum și de posibile accidentări.
Echipamentul sportive specific de pârtie
31
Echipamentul sportive de pârtie trebuie să conțină următoarele:

1) Căciulă , pentru a nu vă expune capul și urechile temperaturilor
scăzute este indicat să le protejați cu o căciulă , dacă aveți posibilitatea – o căciulă
special de schi;
2) Ochelari , pentru a vă proteja ochii de razele solare în special de
albedoul zăpezii . Indicați ar fi ochelarii speciali de schi , dar se pot folosi orice
ochelari de soare cu condiția ca aceștia să fie fabricați din material incasabile pentru a
prevenii eventualele accidente cauzate de spargerea sticlei ochelarilor;
3) Jacheta de schi , dacă nu aveți posibilități materiale pentru
achiziționarea unui costum sau a unei jachete special de schi vă recomandăm să
utilizați o jachetă sau un hanorac fabricate din materiale care mențin temperatura
corpului , permit acestuia să respire și sunt impermeabile .
4) Mănuși de schi , nu se vor folosi niciodată mănuși cu un singur deget
deoarece acestea împiedică cu un singur deget deoarece acestea împiedică prinderea
corectă a mânerului bețelor de shi;
5) Bețele de schi , lungimea acestora nu va depăși nivelul cotului flexat
și bețele trebuie să fie dotate cu rondele – pentru a ne se afunda în zăpada ;
6) Schiuri , pentru începători recomandăm schiuri cu o lungime care să
nu depășească înălțimea schiorului;
7) Legături de schi , alegerea acestora se va face în funcție de greutatea
schiorului și de nivelul lui de pregătire (schior începător , de nivel mediu , avansat);
8) Clăpari .Proba acestora se va face cu o singură șosetă. Recomandăm
folosirea unor clăpari care să aibă carâmbul cât mai înalt și posibilitățile multiple de
reglaj.
Având în vedere condițiile de mediu în care se desfășoară acest sport este
necesar să asigurăm corpului o temperatură optimă pentru a ne putea desfășura în
condiții bune activitățiile sportive.Indicăm că fiecare schior să folosească , pe sub
echipament :tricou din bumbac sau lână , indispensabili din bumbac sau lână , șosete
din bumbac sau lână (nu se vor folosi șosete noi datorită faptului că pot produce
leziuni ale piciorului în contact cu clăparii).
Pentru activitățiile conexe ale acestei discipline , activității care se desfășoară
în aer liber , recomandăm cursanților , pe lângă echipamentul sportiv de pârtie ,
32
următorul echipament sportive:trening , Hanorac ,încălțăminte de iarnă (bocancii ,ski

-boots).
Schiul alpin competițional
Competiția are un caracter special , ea adresîndu-se celor ce doresc să se
perfecționeze și să se antreneze în vederea participării la concursuri .Grupa de
competiție va avea asigurat un ritm de antrenament .Instructorul va trebui să
cunoască foarte bine tehnica virajelor de competiție .Conținutul activității se va axa
în special pe lucrul în porți , urmărindu-se declanșarea , conducerea și terminarea
virajelor precum și atacul la fanion combinat cu elementele de accelerare în
parcurgerea traseelor.Tinând cont de eterogenitatea grupei , instructorul se va axa pe
individualizare dînd indicațiile respective fiecărui cursant în funcție de pregătire
fizică , cunoștințe tehnice și temperament.
În urma constatărilor din prima zi , instructorul are latitudinea ca pe fondul
tematicii să-și stabilească exercițiile necesare pentru buna desfășurare a lecțiilor pe
care le conduce.
ZIUA I-a
1) Acomodarea cu schiurile ;
2) Pași succesivi , de patina , turnanți;
3) Coborîri peste denivelări prin amortizare
4) Coborîri de viraje largi.
ZIUA II-a
1) Cristania cu ghemuire activă;
2) Coborîri aplicative;
3) Lucru în porți – slalom și slalom uriași – manșe cronometrate.
ZIUA III-a
1) Cristiania cu agățare pe schiul interior ;
2) Cristiania cu absorbție ;
3) Slalom – lucru în porți.
ZIUA IV –a
33
1) Cristiania cu proiecție circular și rotație ;

2) Cristiania cu agățare pe schiul exterior;
3) Slalom uriaș - lucru în porți .
ZIUA V- a
1) Lucru în porți : Slalom și slalom uriaș - manșe cronometrate
ZIUA VI – a
1) Lucru în porți – slalom și slalom uriaș
2) Concurs.
Prezentarea probelor competiționale .
Ocolirea în plug
După ce a fost învățată frânarea și oprirea în poziția de plug , vom trece la
efectuarea ocolirilor . Din poziția de plug , orientată pe axa pantei , se face
alunecarea , cu greutatea repartizată pe ambele picioare și schiuri . Schiorul face o
trecere a greutății corpului pe piciorul și schiul din exteriorul ocolirii alese ,
concomitent cu răsucirea trunchiului spre interiorul ocolirii . Genunchiul piciorului
de pe schiul ce a preluat greutatea , se înșurubează înaintea și spre interiorul ocolirii ,
se face o flexie mai accentuată din bazin și o presiune mai mare la nivelul călcâiului
spre exterior . După efectuarea ocolirii , schiurile se apropie prin tragerea schiului din
deal ,spre cel din vale și se continuă alunecarea.
Exerciții pentru învățare :
 Ocolirea se face la începutul spre deal ;
 Ocolirea spre deal din alunecarea oblică;
 Din coborâre direct , ocolire executată pe o rază mare;
 Din coborîre oblică , ocolire largă , realizată după urme trasate
anterior de instructor;
 Ocoliri realizate la puncte fixe ;
 Realizarea de ocoliri la creșteri de viteză;
 Realizarea ocolirilor la viteză mărită , la puncte fixe (traseu).
Cristiania cu rotație
34
Ocolirea spre vale , cu schiurile paralele și apropiate , reprezintă

modelul pe care dorește să-l atingă fiecare subiect la începutul cursului. Acțiunea se
pregătește din alunecarea oblică , prin efectuarea unei flexii lente și a infigerii
bățului din vale ,urmată de o extensie energică . Prin această extensie se descarcă
schiurile , corpul este ușor avântat , spre înainte și spre interiorul ocolirii , se
declanșează o rotație – înșurubare , spre linia pantei . Această rotație a corpului
determină o schimbare a direcției de deplasare a schiurilor .Mișcarea are loc prin
trecerea schiurilor de pe canturile dinspre deal , pe talpa schiului și apoi ,pe canturile
schiului, ce a devenit spre deal.În faza de conducere , are loc o ghemuire cu
îndreptarea genunchilor spre deal și orientarea axei umerilor din deal și orientarea
axei umerilor , cu umărul din deal spre înainte și privirea spre înainte , vale .Poziția
finală este pregătită pentru a declanșa o nouă ocolire.
Exerciții pentru învățare
 Ghirlande rotunjite , realizate după ridicare prin extensie;
 Din coborâre oblică , balansurile vertical însoțite de punctări cu bățul
din vale ;
 Din coborâre direct sau oblică , executarea ocolirii prin cristianie , cu
rotație spre deal și oprire;
 Din coborâre oblică , realizarea cristaniei cu rotație pe o movilă ,
dâmb;
 Executarea cristaniei cu rotație spre vale , pe o rază mare;
 Realizarea cristianiei cu rotație spre vale , la un punct stabilit;
 Executarea cristianiei cu rotație spre vale , pe o rază strânsă și oprire;
 Legări de cristianie cu rotație spre vale , pe diferite raze , largă ,
strânsă.
Cristiania cu amortizare pe movile
Este o cristianie cu rotație spre vale , adaptată la trecerile peste movile .
Acțiunile se pregătește din alunecare oblică spre o movilă , cu flexare membrelor
inferioare pe partea de urcare pe movilă. Flexia este maxima pe vârful movilei , unde
35
se declanșează pivotarea și rotarea corpului cu genunchii spre vale , concomitent cu

înfigerea bățului și puncture . În partea de coborâre de pe movilă , are loc un derapaj
oblic rotunjit al cozilor , realizat prin extensia membrelor inferioare. Genunchii se
flexează din nou și sunt dirijați spre deal , iar schiurile sunt așezate pe canturile
dinspre deal , cu greutatea pe schiul din vale.
Exerciții de învățare
 Executarea unor derapaje , pe diferite movile;
Trecerea peste diferite movile ,prin amortizare;
Cristiania spre vale , cu amortizare pe movile izolate;
Înlănțuiri de cristianii spre vale , cu amortizare , pe succesiuni de
movile , la viteze mici și apoi la viteze tot mai mari;
Realizarea de cristianii cu amortizare , pe movile cu înălțimi diferite.
Cristiania cu absorbție
Se folosește pe pîrtie accidentate cu hopuri. La trecerea peste hop picioarele au
rol de arcuri- amortizoare .Mișcarea este contrarii celei ce se face la cristiania
paralelă.Se merge în poziție relative înaltă cu schiurile egal încărcate .Descărcarea și
orientarea schiurilor spre noua direcție se face în momentul ajungerii pe coama
hopului .În acest moment genunchii sunt îndoiți fiind aruncații spre piept de către
hop.Bastonul interior virajului este infipt lateral la nivelul legăturii din spate ,
efectuîndu-se un sprijin puternic și prelungit în el .Urmează o întindere activă a
picioarelor însoțite de împingerea lor înainte și rotită (de pivotare ), concomitent cu
punerea schiurilor pe muchii pentru conducerea virajului.Balansul pe vertical este
redus și limitat la nivelul terenului inferior în timp ce bustul se menține flexat și
orientat spre pantă . Se adoptă o poziție de recul.
Exerciții de învățare
 Mișcarea de anticipație a trunchiului ;
 Mișcarea de absorbție propriu-zisă;
 Rotirea picioarelor în timp întinderii ;
 Adoptarea unei poziții medii.
36
Capitolul .II.
Organizarea cercetării
2.1 Metodele de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii

Pentru elaborarea lucrarii am utilizat urmatoarele metode de cercetare:
-studiul bibliografiei de specialitate;
-metoda observatiei;
-experimentul;
-metoda reprezentarii grafice
2.1.1. Studiul bibliografiei de specialitate

Observatia directa mi-a permis inregistrarea elementelor generale si
specifice.Ea s-a desfasurat pe baza unui plan tematic si cu ajotorul unor instrumente
menite sa obictivizeze rezultatele culese.
2.1.2. Experimentul
Având ca scop verificarea unor ipoteze de lucru, are mare aplicativitate în

cercetarea din domeniul schiului. Această metodă este aplicată pe de o parte, în
cercetarea de laborator, asupra materialelor, echipamentului şi cererii de schi, şi pe de
altă parte în cercetarea eficienţei unor noi metode şi mijloace de instruire a schiorilor.
37
2.1.3. Metoda observatiei

Aceasta metoda am folosit-o in vederea exprimarii cantitative a raporturilor
calitative si a constat in culegerea datelor numerice, interpretatrea si preluarea los
statistica.
2.1.4. Metoda reprezentarii grafice
Am expus rezultatele obtinute prin reprezentari grafice care sa scoata mai
pregnant in evidenta aspectele urmarite.
2.2. Locul, subiectii si etapele cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat pe durata turneului de verificare a antrenamentului
sportiv de specialitate in perioada 11.02.2013-16.02.2013 in Valea Doftanei.
Sportivii de performanta isi desfasoara activitatea inainte de concurs, in
Predeal si Cheile Gradistei.Antrenamentele zilnice au loc in Valea Doftanei.
Antrenamentul de vara:
 Iuinie-iulie: 4 antrenamente saptamanal
 August-octombrie: 5 antrenamente saptamanal
 Noiembrie-februarie: 6 saptamani de antrenament
 Martie- aprilie: perioada cantonament (3 antrenamente pe zi)
 Mai: perioada competitionala
Pentru scolari se va realiza educatia fizica generala.
2.3 Culegerea si centralizarea datelor

Pentru culegerea datelor am intocmit o fisa de observatie pentru dezvoltarea
calitatilor motrice in antrenamentul schiorului alpin.S-a inregistrat calitatea fiecarei
executii in fiecare set observat, considerand setul de exercitii ca unitate functionala a
antrenamentului competitional.
38
Capitolul .III Rezultatele obținute și interpretarea lor
Programarea antrenamentelor și principalii indicatori

Pentru determinarea perioadei competiționale în care sportivii ar trebui să
ajungă la cea mai bună formă,trebuie să se ia în considerare:
Calendarul competițional internațional;
Calendarul competițional național;
Cerințele federației;
Nivelul și capacitățile competiționale ale sportivilor ;
Obiectivele și aspirațiile.
Toate elementele care caracterizează un program de lucru trebuie să fie studiate
și măsurate în raport cu obiectivul urmărit ,iar aceasta din urmă trebuie să fie astfel
determinat încât realizarea să se încadreze în posibilitățile reale ale sportivului.
Această permisă este de o importanță fundamentală deoarece caracterizează,
într-o a doua etapă , verificările care se vor efectua în timpul anului pentru a avea
confirmarea răspunsurilor furnizate de sportive la lucru desfășurat.
Prin urmare , deosebit de semnificative vor fi rezultatele obținute la testele de
control , prevăzute în timpul pregătirii , întrucât acestea vor permite , într-un anumit
fel , să se modeleze natura încărcăturii și să se facă confruntări între forma fizică de
moment și cea din sezonul precedent.Antrenorul va trebui să se folosească de toate
indicațiile , inclusive de cele culese din fișele de investigație și control al lucrului,
pentru ca să se poată executa în timp util eventualele modificări – chiar și cele ale
programului trasat inițial, pentru a asigura sportivului un lucru corespunzător
cerințelor și necesităților sale.
Priodizarea programului de antrenament annual poate fi distribuită astfel:
 Perioada generală – circa 31%;
 Perioada fundamentală- circa 33%;
 Perioada competițională I-circa 29%;
 Perioada competițională II- circa 25%.
39
Interpretarea principalilor indicatorii

Pentru începători:
Periodizarea pregătirii:
 Etapele de primăvară-vară:14.04.-30.08(18 săptămâni);
 Etapele de toamnă :01.09.-30.11.(12 săptămâni);
 Etapele de lucru pe zăpadă:01.12.-14.04.(18 săptămâni):
Total:48 săptămâni
Numărul de antrenamente :
Patru pe săptămână în perioada de lucru pe uscat .În perioada de lucru pe
zăpadă se vor efectua 4-5 antrenamente timp de 12 săptâmâni și 8-10 antrenamente
pe săptămână timp de 6 săptămâni.
Numărul de kilometri:
În etapele de lucru pe uscat 6-8 km , în medie pe antrenament fetele și 10-12
km băieții. În perioada de lucru pe zăpadă 13-15 km în medie pe antrenament fetele
și 16-20km băieții.
Nr. Indicatori Sex Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Mart. Apr. Total
40
Crt
Numarul zilelor 2218-
1 de antrenament F-B 16 16 16 16 16 16 16 21 24 20 20 21 220
Numarul de 242-
2 antrenamente F-B 16 16 16 16 16 16 16 20 40 20 20 25 250
519-
3 Numarul de ore F-B 32 32 32 32 32 32 32 58 80 50 50 57 525
4 Volumul total
alergare,Volumul
alergare pe
zapada,Volumul 2412-
alergare pe uscat F 96 96 96 96 96 96 96 350 560 280 280 270 2500
3380-
B 160 160 160 160 160 160 160 450 720 360 360 370 3600
1680-
F - - - - - - - 350 560 280 280 210 1750
2160-
B - - - - - - - 450 720 360 360 270 2300
730-
F 96 96 96 96 96 96 96 - - - - 60 750
1200-
B 160 160 160 160 160 160 160 - - - - 100 1300
5 R2 F
- - - - - - - - - - - - -
B - - - - - - - - - - - - -
6 R3 121-
F 4,8 4,8 4,8 4,8 4,8 4,8 4,8 17,5 28 14 14 13,5 130
169-
B 8 8 8 8 8 8 8 27,5 36 18 18 18,5 180
7 R4 603-
F 24 24 24 24 24 24 24 87,5 140 70 70 67,5 620
845-
B 40 40 40 40 40 40 40 112,5 180 90 90 92,5 880
8 R5 1688-
F 67,2 67,2 67,2 67,2 67,2 67,2 67,2 245 392 196 196 189 1750
2366-
B 112 112 112 112 112 112 112 315 504 252 252 259 2540
9 Lucru pentru 252-
tehnica F - - - - - - - 52,2 84 42 42 31,5 262
324-
B - - - - - - - 67,5 108 54 54 40,5 345
42-
10 Forta si detenta F-B 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 5,8 8 5 5 5,8 53h
Exercitii 56-
11 complementare F-B 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 3,2 5,8 8 5 5 5,8 58h
Concursuri
12 controale F-B - - - - 1 - 1 2-3 2-3 1 1 1 8-10.
Tabelul nr.1.. Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –ÎNCEPĂTORI –stadiul
12-13
41
Graficul nr.1. -Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –ÎNCEPĂTORI –stadiul

12-13 .Numărul zilelor de antrenament SEX:F-B
42
Graficul nr.1.2-Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –ÎNCEPĂTORI –stadiul

12-13.Numărul de ore SEX:F-B
43
Pentru avansați:
 Etapele de primăvară – vară :15.04-30.08.(18 săptămâni);
 Etapele de toamnă:01.09.-30.11.(12 săptămâni );
 Etapele de lucru pe zăpadă :01.12.-14.04.(18 săptămâni)
 Total :48 săptămâni
Numărul de antrenamente: Cinci săptămâni în perioada de lucru pe uscat.În perioada
de lucru pe zăpadă se vor efectua 5 antrenamente timp de 10 săptămâni și 8-10
antrenamente pe săptămână timp de 8 săptămâni.
Numărul de kilometri:
În etapele de lucru pe uscat 10-12 km. medie pe antrenamente fetele și 12-14
km . băieții.În perioada de lucru pe zăpadă 17-20 km. în medie pe antrenament fetele
și 20-22km.băieții.
44
Nr.
Crt Indicatori Sex Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Mart. Ap
Numarul zilelor
1 de antrenament F-B 20 20 20 20 20 20 20 21 24 24 20
Numarul de
2 antrenamente F-B 20 20 20 20 20 20 20 24 36 28 20
3 Numarul de ore F-B 40 40 40 40 40 40 40 48 72 56 50

4 Volumul total
alergare,Volumul
alergare pe
zapada,Volumul
alergare pe uscat F 180 180 180 180 180 180 180 384 576 448 320
B 220 220 220 220 220 220 220 432 648 504 360
F - - - - - - - 384 576 448 320
B - - - - - - - 432 648 504 360
F 180 180 180 180 180 180 180 - - - -
B 220 220 220 220 220 220 220 - - - -

5 R2 F
3,6 3,6 3,6 3,6 3,6 3,6 3,6 7,68 11,52 8,96 6,4 6
B 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4 8,64 12,96 10,08 7,2 7
6 R3
F 18 18 18 18 18 18 18 38,4 57,5 44,8 32 3
B 22 22 22 22 22 22 22 43,2 64,8 50,4 36 3

7 R4
F 50,4 50,4 50,4 50,4 50,4 50,4 50,4 107,5 161,2 125,4 89,6 87
B 61,6 61,6 61,6 61,6 61,6 61,6 61,6 129,9 181,4 141,12 108,8 10
8 R5
F 108 108 108 108 108 108 108 224,2 312 312 195 17
B 132 132 132 132 132 132 132 239,2 332,2 332,2 208 20
9 Lucru pentru
tehnica F - - - - - - - 38,4 57,6 44,8 32 2
B - - - - - - - 43,2 64,8 50,4 36 2
10 Forta si detenta F-B 4 4 4,6 4,6 4 4 4 4,8 7,2 5,6 5
45
Exercitii
11 complementare F-B 4 4 4,6 4,6 4 4 4 4,8 7,2 5,6 5
Concursuri 2-3
12 controale F-B - - - 1 - 1 2 3-4 2 1
Tabel nr.2.Repartizarea pe luni a principalilor indicatori -AVANSAȚI- stadiul 14-15
Graficul nr.2..1.Repartizarea pe luni a principalilor indicatori -AVANSAȚI- stadiul

14-15.Numarul zilelor de antrenament SEX:F-B
46
Graficul nr.2..2.Repartizarea pe luni a principalilor indicatori -AVANSAȚI- stadiul

14-15.Volumul total de alergare .Volumul de alergare pe zapada și pe uscat SEX:F-
B
47
Pentru performanță
Etapele de primăvară – vară:15.04.-30.08.(18 săptămâni);
Etapele de toamnă:01.09.-30.11.(12 săptămâni);
Etapele de lucru pe zăpadă:01.12.-14.04.(18 săptămâni).
Total:48 săptămâni
Numărul antrenamente:
Șase pe săptămână în perioada de lucru pe uscat .În perioada de lucru pe
zăpadă se vor efectua 10-12 antrenamente pe săptămână timp de 18 săptămână.
Numărul kilometri:
În etapele de lucru pe uscat 12-14 km. în medie pe antrenamente fetele și
14-16 km băieții.În perioada de lucru pe zăpadă 17-19 km. în medie pe antrenamente
fetele și 22-24 km.băieții.
48
S
Indicat e Au Sep Dec Ian Feb Ma
Nr. Crt ori x Mai Iun. Iul. g. t. Oct. Nov. . . . rt. Apr. Total
Numaru
l zilelor
de F
antrena - 288-
1 ment B 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 295
Numaru
l de F
antrena - 372-
2 mente B 24 24 30 30 24 24 24 40 40 40 40 32 380
F
Numaru - 746-
3 l de ore B 48 48 60 60 50 50 50 80 80 80 78 64 760
4 Volum
alergari 5828-
total F 264 264 530 550 500 264 264 680 680 680 680 472 5600
6820-
B 300 300 580 600 550 300 300 840 840 840 840 530 7000
Volum
4.1 alergari
pe 3060-
zapada F - - - - - - - 680 680 680 680 340 3100
3734-
B - - - - - - - 840 840 840 840 374 3800
Volum 1888
4.2 alergari -
pe uscat F 264 264 530 550 550 264 264 - - - - 132 2000
2206-
B 300 300 580 600 550 300 300 - - - - 156 2300
Volu
4.3 m
alerg
ari pe
schi- 880-
role F - - 280 300 300 - - - - - - - 980
880-
B - - 280 300 300 - - - - - - - 980
5 R2 18,4 18,4 37, 38, 18,4 18,4 47, 47, 47, 47, 33,0 408-
F 8 8 1 5 35 8 8 6 6 6 6 4 420
40, 38. 58, 58, 58, 58, 477-

B 21 21 6 42 5 21 21 8 8 8 8 37,1 550
6 R3 F 1166-
52,8 52,8 106 110 100 582 528 136 136 136 136 94,4 1200
49
1364-
B 60 60 116 120 110 60 60 168 168 168 168 106 1400
7 R4 113, 113, 227 236 113, 113, 292 292 292 292 202,2506-
F 52 52 ,9 ,5 215 52 52 ,4 ,4 ,4 ,4 96 2580
249 236 227,2933-
B 129 129 ,4 258 ,5 129 129 250 250 250 250 9 3000
8 R5 204 204 204 204 141,1748-
F 79,2 79,2 154 165 150 79,2 79,2 ,2 ,2 ,2 ,2 6 1800
2046-
B 90 90 174 180 165 90 90 250 250 250 250 159 2110
9 Lucru
pentr
u
tehni 189-
ca F - - 14 15 15 - - 34 34 34 34 17 200
231-
B - - 14 15 15 - - 42 42 42 42 18,7 240
10 Forta
si
deten F-
ta B 4,8 4,8 6 6 5 5 5 8 8 7,8 7,8 6,4 75-76
11 Exerci
tii
comp
leme F-
ntare B 2,4 2,4 3 3 2,5 2,5 2,5 4 4 3,9 3,8 3,2 37-38
Conc
ursuri
contr
oloal F-
12 e B - - 1 - 1-2 - 1 1-2 4 4 4 1-2 18-20
Tabelul nr.3. Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –PERFORMANȚĂ-

stadiul 17-18.
50
Graficul nr.3.1.Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –PERFORMANȚĂ-

stadiul 17-18.Numărul de ore SEX:F-B
51

stadiul 17-18..Forța și detența
52
Pentru marea performanță

Etapele de primăvară – vară:01.04.-30.08.(18 săptămâni);
Etapele de toamnă:01.09.-30.11.(12 săptămâni);
Etapele de lucru pe zăpadă:01.11.-14.04.(18 săptămâni).
Total:48 săptămâni
Numărul antrenamente:
În perioada de lucru pe uscat:14-16 pe săptămână; în perioada de lucru pe
zăpadă se vor efectua 16-18 antrenamente pe săptămână
Numărul kilometri:
În etapele de lucru pe uscat 18-20 km. în medie pe antrenamente fetele și
20-22 km băieții.În perioada de lucru pe zăpadă 24-26 km. în medie pe antrenamente
fetele și 28-30 km.băieții.
53
Nr.
CrtIndicatori Sex Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Mart. Apr. Total
Numarul zilelor
de 298-
1 antrenament F-B 24 24 26 26 26 24 24 26 26 24 24 24 300
Numarul de 378-
2 antrenamente F-B 24 24 30 32 30 24 24 40 40 40 40 32 383
788-
3 Numarul de ore F-B 54 54 62 64 62 54 54 80 80 80 80 64 800
4 Volum alergari 6378-
total F 288 288 550 580 550 450 288 720 720 720 680 504 6500
7536-
B 336 336 600 650 600 530 336 880 880 880 840 608 7700
Volum alergari
4. pe zapada 3240-
1 F - - - - - - - 720 728 720 680 360 3260
3960-
B - - - - - - - 880 880 880 880 440 4000
Volum alergari
4. pe uscat 2138-
2 F 288 288 300 280 300 250 288 - - - - 144 2160
2156-
B 336 336 300 350 300 336 336 - - - - 168 2600
Volum alergari
4. pe schi-role 1000-
3 F - - 250 300 250 200 - - - - - - 1080
1000-
B - - 250 300 250 200 - - - - - - 1100
5 R2 638-
F 28,8 28,8 55 58 55 45 28,8 72 72 72 47,6 50,4 650
752-
B 33,6 33,6 60 65 50 53 33,6 88 88 88 58,8 60,8 760
6 R3 F 1595-
72 72 137,5 145 137,5 112,5 72 180 180 180 136 126 1630
1839-
B 84 84 150 162,5 150 132,5 84 220 220 220 168 152 1900
7 R4 2870-
F 129,6 129,6 247,5 261 247,6 202,5 129,6 324 324 324 292,4 226,8 2900
3382-
B 151,2 151,2 270 293,5 270 238,5 151,2 39,6 39,6 39,6 250 273,6 3440
8 R5 1276-
F 57,6 57,6 110 116 110 90 57,6 144 144 144 204,2 109,8 1320
1503-
B 67,2 67,2 120 130 120 106 67,2 176 176 176 250 121,6 1600
9 Lucru pentru F 12,5 15 12,5 10 36 36 36 34 25,2 219-
54
tehnica - - - 230
256-
B - - 12,5 15 12,5 10 - 44 44 44 42 30,4 270
10 Forta si detenta F-B 5,4 5,4 6,2 6,4 6,2 5,4 5,4 8 8 7,8 7,8 6,4 79-80
11 Exercitii
complementare F-B 2,7 2,7 3,1 3,2 3,1 2,7 2,7 4 4 4 3,8 3,2 39-40
Concursuri
12 controloale F-B - - 1-2 1-2 1-2 1 1 2 4 4 3-4 2 20-24
Tabelul nr.4. Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –PERFORMANȚĂ-

stadiul 17-18,19.

stadiul 17-18,19.Volumul alergări SEX :F-B
55
Graficul nr.4.2..Repartizarea pe luni a principalilor indicatori –PERFORMANȚĂ-

stadiul 17-18,19.Exerciții complementare SEX :F-B
56
Concluzii și propuneri
Pe baza datelor cercetarilor experimentale si a observatiilor pedagogice
privitoare la formarea deprinderilor motrice la schiori se pot trege concluziile ca
odata cu insusirea deprinderilor motrice:
Se imbunatateste echilibrul necesar deplasarii pe schiuri, se micsoreaza
numarul caza turilor:
 Se imbunatateste calitatea executarii procedeelor tehnice de deplasare,
se micsoreaza numarul greselilor;
 Se dezvolta coordonarea precisa a miscarilor, se asigura activitatea
coordonata a intregului aparat locomotor, se creeaza structuri complaxe si unitare a
miscarilor;
 Se micsoreaza timpul necesar executarii miscarii, se imbunatateste
viteza de executie;
 Se atinge o mare regularitate a miscarilor;
 Apare siguranta si usurinta in miscari;
In legatura cu perfectionarea deprinderilor motrice ca rezultat al
actiunii diversilor analizatori, se atinge o mai exacta si mai detaliata diferentiere a
unor elemente ale miscarii, ceea ce exprima in dezvoltarea simturilor specifice.
In vederea eficientizarii activitatii de pregatire si cresterii
randamentului in competitie, propunem :
- Evaluarea se impune de la sine ca necesara pentru aprecierea
nivelului de realizare a obiectivelor propuse;
- Extinderea culegerii informatiilor in antrenamente, in baza unei
observatii obiective care sa permita specialistilorstabilirea prioritatilor in instruire:
anihilarea neajunsurilor si conservarea si imbunatatirea punctelor forte ale sportivilor.
57
Bibliografie
1. M. IVANESCU, P. IVANESCU- Ghidul sporturilor de iarna, Editura Universitatii
Transilvania din Brasov, 2009
2. M. NEAMTU, E. BALINT- Sporturi montane de iarna, Editura Transilvania din
Brasov, 2011
3. I. MATEI – schiul pentru copii, Editura Sport-Turism, 1977
4. A. DRAGNEA, A. BOTA, M. STANESCU, V. TUDOR, S. TEODORESCU, S.
SERBANOIU- Educatie fizica si sport-teorie si didactica, Editura Fest, Bucuresti
2006
5. L. BOROGA-Educarea calitatilor fizice combinate, Editura Sport-Turism,
Bucuresti, 2006
6. Gh. CARSTEA- Teoria si metodica educatiei fizice si sportului, Editura Universul,
Bucuresti, 1993
7. A. DRAGNEA- Antrenamentul sportiv, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
8. A. FORTU- Schiul de fond-Norme si cerinte, IEFS, Bucuresti, 1989
9. E. HAHN- Antrenamentul sportiv la copii, CCPS, SCJ 104-105(3-4), 1996
10. D. HARRE- T eoria antrenamentului sportiv, Editura Stadion, Bucuresti, 1973
11. L. P. MATVEEV, A. D. NOVICOV- Teoria si metodica educatiei fizice, Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1980
12. F. PELIN, P. GASPAR, I. LUNGOCIU- Schi fond- antrenament, planificare,
modelare, Editura Printech, Bucuresti, 2007
13. V. TUDOR- Capacitatile conditionale, coordonative si intermediare- componente
ale capacitatii motrice, Editura Coresi, Bucuresti, 1999
14. V. M. ZATIORSKI- Calitatile fizice ale sportivului (traducere), Editura
C.N.E.F.S., Bucuresti, 1968
15. Criterii, probe si norme pentru selectiei in schi, C.N.E.F.S., Bucuresti, 1986
16. GHEORGHE BALINT, Bazele teoretice și metodice ale predări schiului
,ed.Tehnopress ,Iași ,2005;
17. Florin Pelin , G.Puiu , Ioan Lungoț ,Schi fond –Antrenament ,planificare ,
modelare ,editat de Federația Română de schi Biatlon
58
59

Studiu Privind Dezvoltarea Calităților Motrice În Antrenamentul Schiului Alpin Competițional

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Privind Dezvoltarea Calităților Motrice În Antrenamentul Schiului Alpin Competițional

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu privind dezvoltarea calităților motrice în antrenamentul schiului alpin competițional

Importanța și actualitatea temei...................................................................................3

Argumentarea alegerii temei.........................................................................................5

Ipoteza și scopul lucrării...............................................................................................6

Fundamentarea teoretică a lucrării................................................................................8

1.1.Bazele generale ale teoriei și metodicii schiului..................................................8

1.1.1.Obiectul disciplinei. Sarcinile..........................................................................................8

1.1.2. Bazele generale ale metodicii schiului.........................................................................9

1.2.Lecția de schi .Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri................12

1.2.1. Particularitatile invatarii schiului a toate categoriile de varsta.........................27

1.2.2.Antrenamentul și schiul alpin competițional............................................................33

2.1 Metodele de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii...........................................39

2.1.1. Studiul bibliografiei de specialitate.............................................................................39

2.1.3. Metoda observatiei............................................................................................................39

2.2. Locul, subiectii si etapele cercetarii..................................................................40

2.3 Culegerea si centralizarea datelor......................................................................40

Capitolul .III Rezultatele obținute și interpretarea lor...............................................41

Programarea antrenamentelor și principalii indicatori................................................41

Importanța și actualitatea temei

Argumentarea alegerii temei

,tenacitatea perseverentă,voințe dezvoltate în cadrul procesului de perfecționare a

Ipoteza și scopul lucrării

rațional în dezvoltarea ființei umane care în condițiile societății contemporane tinde

Fundamentarea teoretică a lucrării

1.1.1. Obiectul disciplinei. Sarcinile

 Stabilirea precisă a obiectului disciplinei și a legăturii ei cu alte

1.1.2. Bazele generale ale metodicii schiului

Metoda are caracter multifuncțional ,în sensul că poate conduce la realizarea

 Valorificarea inteligenței și experienței celor mai buni tehnicieni

1.2.Lecția de schi .Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri

Verificarea nivelului de însușire a procedeelor tehnice învățate sau de

Formarea deprinderilor motrice de deplasare pe schiuri

Calitățile motrice reprezintă ,,însușiri ale organismului , concretizate în

 Calități condiționale - determinate mai ales de procesele energetice și

Viteza de accelerare ,reprezintă capacitatea de a atinge nivelul maxim

În sinteză, se poate aprecia că forța reprezintă ,,capacitatea organismului

Forță miometrică (în regim de învingere), cu scurtarea lungimii totale a

valori de aproximativ 75% din posibilitățile băieților; ritmurile diurne , în

Factorii de condiționare ai rezistenței.Cunoașterea factorilor care condiționează

Alături de deprinderi ,priceperile motrice reprezintă rezultate ale învățării

exemplu: pentru menținerea echilibrului în deplasare , ci și cele apropiate care nu au

Prima sarcină stăpânirea schiurilor ca obiect .Începătorul nu trebuie să

Exercițiile și procedeele de deplasare enumerate nu necesită eforturi deosebite

cum el nu posedă deprinderile corespunzătoare de frânare , coborâre sau ocolire ,

conștientă a exercitațiilor prin auto control și verificarea reacțiilor , a rezultatelor

față e influențe interne și externe care acționează foarte puternic în condițiile de

1.2.1. Particularitatile invatarii schiului a toate categoriile de varsta

Pentru schiorii avansati se recomanda folosirea schiurilor corespunzatoare

unui asemenea colectiv se va actiona in sensul cresterii eficientei tehnicii. In acest

 Plungul alunecat – de frînare și pentru oprire ;

1.2.2.Antrenamentul și schiul alpin competițional

Echipamentul sportive de pârtie trebuie să conțină următoarele:

următorul echipament sportive:trening , Hanorac ,încălțăminte de iarnă (bocancii ,ski

1) Cristiania cu proiecție circular și rotație ;

Ocolirea spre vale , cu schiurile paralele și apropiate , reprezintă

se declanșează pivotarea și rotarea corpului cu genunchii spre vale , concomitent cu

2.1 Metodele de cercetare utilizate in elaborarea lucrarii

2.1.1. Studiul bibliografiei de specialitate

Având ca scop verificarea unor ipoteze de lucru, are mare aplicativitate în

2.1.3. Metoda observatiei

2.2. Locul, subiectii si etapele cercetarii

2.3 Culegerea si centralizarea datelor

Capitolul .III Rezultatele obținute și interpretarea lor