Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ABSORBŢIE ATOMICĂ
AANALYST 700
MANUAL DE UTILIZARE
CUPRINS
1. INFORMAŢII GENERALE
2. CALIBRAREA INSTRUMENTULUI
3. ANALIZA ÎN FLACĂRĂ
4.1 Generalităţi 21
4.2 Parametrii spectrofotometrului la lucrul în cuptor de grafit 21
4.2.1 Sursa de radiaţie 21
4.2.2 Lungimea de undă 22
4.2.3 Alegerea fantei 22
4.2.4 Înălţimea picului şi aria picului 22
4.2.5 Sursă continuă de corecţie a liniei de bază 23
4.3 Proceduri de optimizare a parametrilor cuptorului de grafit 23
4.3.1 Generalităţi 23
4.3.2 Pasul de uscare 23
4.3.3 Pasul de preatomizare (piroliză) 24
5.1 Introducere 31
5.2 HGA Cuptor de grafit: pregătirea pentru analiză 31
5.3 Instalarea autosamplerului 31
5.4 Conectarea tuburilor şi recipienţilor de clătire 32
5.5 Instalarea suportului de probe şi a fiolelor de probă 32
5.6 Setarea sistemului pentru analiza în cuptor de grafit 32
5.7 Cuptorul de grafit- întreţinerea sistemului 35
5.7.1 Lista intervenţiilor curente 35
5.7.2 Deschiderea cuptorului şi scoaterea tubului de grafit 35
5.7.3 Întreţinerea cuptorului 36
5.7.4 Verificarea şi curăţirea ferestrelor cuptorului 36
5.8 Autosampler-întreţinere 36
5.8.1 Întreţinerea valvelor 36
5.8.2 Curăţirea valvelor: 37
5.8.3 Verificarea valvelor se face astfel 37
5.8.4 Asamblarea şi instalarea valvelor 38
5.9 Repararea pipetei 39
5.10 Cuptorul de grafit - descrierea sistemului 41
5.10.1 Cuptorul de grafit 41
5.10.2 Sistemul de răcire cu recirculare 41
5.10.3 Autosamplerul AS-800 42
6. GHID DE ÎNTREŢINERE
1.1.Emisia atomică
Proba care conţine atomii metalului de determinat este supusă unui mediu cu
energie termică ridicată (care poate fi obţinut cu o flacără sau cu plasmă), pentru a obţine
atomi în stare excitată. Această stare fiind instabilă, atomii se întorc spontan la starea de
bază, cu eliberarea unei anumite cantităţi de energie luminoasă. Intensitatea energiei
emise creşte cu creşterea numărului de atomi excitaţi ai elementului de determinat.
Emisia atomică se pretează mai bine pentru elemente metalice alcaline.
1.2.Absorbţia atomică
Double-beam: raza de lumină transmisă de sursă este divizată într-o rază sample-beam
(rază de probă), care trece prin celula de probă, şi o reference-beam (rază de referinţă),
direcţionată în jurul celulei de probă. Rezultatul în acest sistem reprezintă raportul dintre
fascicolul de probă şi cel de referinţă.
C= KA
C= K0 (-K1A)
In cazul unei calibrări definite de această ecuaţie, dreapta de calibrare este forţată să
treacă prin punctul de zero absorbanţă şi zero concentraţie.
Pentru calibrările neliniare, ecuaţia curbei de calibrare este:
C = K0(K1A+K3A)/(K2A-1)
RECOMANDĂRI!!!
RECOMANDARE
Pentru o mai bună precizie a determinării se lucrează la concentraţii mai mari
decât cea a limitei de detecţie.
Interferenţe chimice- când analitul se află în probă sub forma unui compus ce nu poate fi
descompus la temperatura flăcării şi numărul de atomi capabili să absoarbă lumină este
redus. Pentru evitarea acestei interferenţe fie se măreşte temperatura flăcării, fie se
introduce în probă un cation care va lega compusul ce fixează elementul de analizat.
Ionizarea- dacă flacăra are o energie prea mare şi determină îndepărtarea unui electron a
atomului, acesta devine ion, ceea ce scade numărul de atomi în stare de bază, iar absorbţia
este mai redusă.
Pentru evitarea acestei interferenţe se recomandă adaosul la blank, standarde şi probe a
unui element uşor ionizabil (metale alcaline).
Emisia- la concentraţii mari ale analitului absorbţia atomică pentru elementele cu emisie
puternică pot determina scăderea preciziei. Se va încerca descreşterea lăţimii benzii
pasante, creşterea curentului lămpii, diluarea probei, micşorarea temperaturii flăcării.
Interferenţe spectrale- apar când lungimea de undă la care absoarbe un alt element este
egală cu cea a elementului de analizat. Se poate selecta altă lungime de undă pentru
analiză.
Absorbţia liniei de bază- se datorează împrăştierii luminii pe particulele din flacără dar
şi absorbţiei luminii de către formele moleculare nedisociate. Se foloseşte un corector de
linie de bază (background)- lampă de deuteriu, effect Zeeman.
Flow spoiler
- se stinge flacăra dacă este aprinsă şi se lasă să se răcească, se opreşte sursa de gaz
şi se golesc traseele de gaze
- se îndepărtează capul de ardere (arzătorul)
- dacă se lucrează cu soluţii puternic corozive se scurge apă distilată prin gâtul
camerei de ardere
- se îndepărtează capacul camerei de ardere (burner end cap) prin deşurubarea celor
patru şuruburi de fixare şi se lasă capacul să atârne în jos.
- dacă aparatul este setat pentru lucrul cu flacăra, softul realizează automat toate
verificările de siguranţă (safety checks) şi în caz de neândeplinire a condiţiilor
flacăra nu se aprinde.
- dacă totul este în regulă, se aprinde flacăra prin apăsare clik pe Flame On.
- în caz de nevoie, urgenţă, etc. se opreşte AAS din butonul de ON/OFF, se
închide admisia de gaze.
ATENŢIE!
Se verifică periodic starea arzătorului pentru a identifica urme de coroziune precum
şi lărgimea fantei acestuia!
Dacă se obţin citiri cu sensibilitate scăzută (conc. caracteristică depăşeşte 20% din
valoarea tabelată), unul din motive poate fi nebulizatorul murdar.
- se aspiră solvent în flacără şi se verifică concentraţia caracteristică. Dacă nu se
remediază, se procedează astfel:
o se demontează nebulizatorul din capacul camerei de ardere, în modul
descris anterior
o se îndepărtează tubul de aspiraţie al probei (capilarul)
o se ia o sârmuliţă de cupru ( cooper cleaning wire) şi încet se împinge în
corpul nebulizatorului
o se reataşează capilarul şi se montează nebulizatorul
o se aprinde flacăra, se aspiră solvent şi apă distilată şi se verifică
concentraţia caracteristică. Dacă nici această procedură nu duce la
creşterea sensibilităţii, se procedează la demontarea nebulizatorului.
Plasaţi vasul de drenaj într-un loc bine ventilat, sub spectrofotometru, la vedere,
pentru a observa eventualele nereguli. Se goleşte cât mai des şi se curăţă interiorul.
După lucrul zilnic, se spală cu o cantitate de apă cât mai mare tubul de drenaj, după
detaşarea de la capacul camerei de ardere, după ce flacăra a fost stinsă. Borcanul
vasului de drenaj (drain trap assembly) se deşurubează, se scoate în exteriorul vasului
şi se clăteşte. Se umple apoi borcanul cu apă distilată, după ce în prealabil a fost
înşurubat la vasul de drenaj, şi se ataşează tubul de drenaj la capacul camerei de
ardere, strângându-se inelul metalic de fixare.
- se închide butelia şi se golesc traseele de gaze la sfârşitul zilei de lucru sau dacă
nu se foloseşte aparatul mai mult timp
- acetilena este îmbuteliată sub presiune fiind dizolvată în acetonă.
- dacă presiunea din tub este la 600 kPa (85psig), se înlocuieşte tubul de acetilenă,
pentru că acetona, pătrunzând în aparat, poate coroda piesele metalice şi
nemetalice.
- tubul de acetilenă se păstrează în poziţie verticală
Arzătorul este un sistem care poate funcţiona cu sau fără flow spoiler, cu două tipuri
de arzătoare în funcţie de amestecu de gaze cu care se lucrează.
Soluţia de măsurat (blank, probă, etaloane) este aspirată de un nebulizator pneumatic
şi pulverizată sub formă de aerosol în camera de amestec. Aici, aerosolul este amestecat
cu gazul oxidant şi cel combustibil. Combustibilul este acetilena iar oxidantul poate fi
aerul sau protoxidul de azot, care pătrund în camera de amestec prin tuburile ataşate de
aceasta. O parte din fluxul de gaz oxidant este folosit pentru nebulizarea probei în
interiorul camerei de ardere, în timp ce restul intră în cameră prin conducta de gaz
auxiliar.
O piesă de impact (flow spoiler sau bilă de impact) este inserat în camera de amestec.
Picăturile cele mai mari de aerosol care nu sunt transportate de curentul de gaz în jurul
flow spoilerului, condensează pe pereţii camerei de ardere şi se elimină în exterior prin
tubul de drenaj în vas. Este important să se evite ca picăturile voluminoase de aerosol să
pătrundă în flacără deoarece ar putea să nu fie total descompuse. Aceasta ar putea duce la
volatilizarea solutului (substanţei dizolvate) şi apariţia interferenţelor datorate fazei de
vapori. Folosirea bilei de impact poate duce la creşterea sensibilităţii rezultatelor.
În flacără, aerosolul este dizolvat, eventualele particule solide sunt descompuse, iar
analitul este atomizat.
Sistemul de control al gazelor monitorizează şi reglează debitele de oxidant şi
combustibil care trec prin arzător. Operarea arzătorului, incluzând aprinderea flăcării,
stingerea flăcării, setarea debitelor de gaze, sunt controlate prin soft, cu programul
AAWinLab.
Sistemul posedă senzori de siguranţă care asigură siguranţa lucrului cu flacăra.
Nebulizatorul
Este rezistent la atac chimic, de obicei este construit din oţel inox.
Controlul gazelor
Debitul gazelor şi controlul acestora se face automat printr-un sistem incorporat în
spectrometru. Flacăra se stinge automat dacă raportul specificat al gazelor se schimbă.
Sistemul de drenare
Are rolul de a colecta picăturile mari de aerosol, care nu trec mai departe de camera
de amestec. Vasul de drenaj are un sistem de siguranţă (borcan), care nu permite
întoarcerea flăcării în vas. Acesta este activat magnetic dacă sistemul de drenaj nu
funcţionează bine.
4.1 Generalităţi
În cuptorul cu tub de grafit, proba este introdusă într-un mic tub de grafit, încălzit
electric. Prin creşterea temperaturii tubului, proba trece prin fazele de uscare,
preatomizare (piroliză), atomizare. În cursul uscării şi pirolizei, un gaz inert trece prin
tubul de grafit şi îndepărtează vaporii de solvent şi ai matricii.
În cursul pasului de atomizare, curentul de gaz este oprit, sau eventual redus, pentru
ca norul atomic al analitului să rămână cât mai mult timp în calea razei de lumină.
Deoarece în tehnica atomizării în cuptor de grafit este necesar doar un mic volum de
probă, pentru probele extrem de diluate în analit se practică mărirea volumului injectat
pentru creşterea semnalului iar pentru probele concentrate în analit se micşorează volumul
injectat.
Deoarece nu există nebulizator pneumatic, proprietăţile fizice ale probei analizate ca
viscozitate şi tensiune superficială nu au mare influenţă asupra sensibilităţii metodei ca la
tehnica de atomizare în flacără.
Sensibilitatea de determinare a metalelor şi metaloizilor din soluţii este între 100-1000
ori mai mare decât la analiza în flacără.
În mod curent se folosesc lămpi cu catod scobit (hollow cathode), HCL. Pentru
anumite elemente poate fi aleasă o lampă de tip EDL (electrodeless discharge lamps) care
are performanţe superioare faţă de HCL. Sursa de radiaţie trebuie să asigure emisia
radiaţiei liniei spectrale a elementului de determinat.
La HCL, catodul este construit din metalul a cărei concentraţie se determină în soluţie.
Lămpile individuale (single element) asigură o radiaţie mai puternică decât cele
multielement şi sunt preferate, în special când se operează în apropierea limitei de
detecţie.Lămpile HCL nu trebuie folosite la curent maxim, timpul lor de viaţă scurtându-
se. Când se folosesc, necesită 5-10 minute pentru încălzire.
Lămpile EDL, necesită timp mai lung pentru încălzire dar asigură sensibilităţi mai
ridicate.
Cea mai bună liniaritate a calibrării se obţine de obicei cu modul de măsură în aria
picului. Folosind aria picului este permisă folosirea celei mai mici temperaturi de
atomizare, fără modificarea sensibilităţii. De asemenea se obţin rezultatele cele mai bune
când analitul este supus interferenţelor non-reproductibile.
Rezultate eronate se obţin în măsurători în aria picului dar şi în înălţimea picului
atunci când se produce absorbţie non-atomică datorită fumului sau a absorbţiei
moleculare. În acest caz, apar picuri multiple.
4.3.1 Generalităţi
10 µl – 15 s
20 µl – 20 s
50 µl – 40 s
100 µl – 60 s
Soluţiile conţinând cantităţi mari de solide dizolvate pot necesita timpi de uscare
mai mari.
Proba trebuie să fie evaporată şi nu să fiarbă, caz când se aude un sunet caracteristic.
Pentru a observa dacă proba fierbe, se poate urmări uscarea cu ajutorul oglinzii. Dacă
proba fierbe intens, aceasta se împrăştie şi duce la precizie slabă şi pierdere de probă.
Acest pas este necesar pentru îndepărtarea din probă a oricărui component al matricii
care este mai volatil decât analitul de determinat. Acest pas descreşte posibilitatea
atenuării background-ului şi de asemenea interferenţele chimice. Pentru o piroliză în
condiţii optime se ţine cont de faptul că:
- un timp de piroliză suficient de lung la o temperatură suficient de mare sunt
necesare pentru volatilizarea completă a componenţilor matricii care produc reziduuri de
carbon şi aşa zisul fum
- piroliza trebuie să fie suficient de scurtă şi temperatura suficient de mică pentru a
evita pierderea de analit în acest pas.
Acest este motivul pentru care se introduc în soluţii modificatori de matrice în exces
mare faţă de analit, pentru a-l transforma într-un compus cât mai stabil termic.
Timpul de piroliză trebuie să fie suficient de lung pentru a permite background-ului să
revină cât mai aproape de linia de bază înainte de atomizare.
Rampele de temperatură
În paşii de uscare şi piroliză, un debit de gaze ales corespunzător este necesar pentru
îndepărtarea tuturor constituenţilor vaporizaţi. În pasul de atomizare, gazul este întrerupt
câteva secunde, pentru o precizie mai bună.
Pentru unele probe, nu este indicată întreruperea completă a curentului de gaz în cursul
atomizării. Când este imposibilă distugerea sau îndepărtarea elementelor matricii în cursul
preatomizării, acestea sunt îndepărtate în cursul atomizării. Aceasta poate duce la o
absorbţie a background-ului excesivă şi la riscul condensării materiilor sub formă de
vapori, când se opreşte gazul.
Interferenţele datorate fazei de vapori: sunt acelea care afectează numărul de atomi
formaţi, după ce elementul de determinat a ajuns în fază de vapori. Când proba este
injectată în tub, acesta este încălzit de un curent puternic şi centrul tubului se încălzeşte
cel mai tare. Celelalte părţi ale tubului, precum şi gazul inert se încălzesc mai greu şi
astfel temperatura nu este omogenă. Din această cauză, atomii de analit condensează pe
părţile mai reci ale tubului sau se pot recombina cu alte specii moleculare din mediu.
Pentru a evita aceste fenomene, se recomandă:
- atomizarea în tub cu platformă
- temperatură maximă la atomizare
- diferenţă de temperatură dintre piroliză şi atomizare de 10000C sau mai puţin
- oprirea curentului de gaz în cursul atomizării
- citirea în aria picului
- folosirea de modificator de matrice.
Influenţa solventului
- soluţiile apoase slab acide menţin calitatea tubului mai mult timp
- soluţiile puternic acide determină degradarea rapidă a tubului datorită efectului de
umezire a pereţilor tubului în timp şi a oxidării materialului tubului la temperatură
mare.
- soluţiile organice de asemenea determină umezirea pereţilor tubului cu distribuţia
neuniformă a probei în tub
- apa: în general este folosită în AAS pentru diluare. Se va folosi apă deionizată şi
dublu distilată
- reactivii: se vor folosi doar cei de înaltă puritate
- sticlărie de laborator: se preferă vesela de plastic inert, pentru a evita dizolvarea
constituenţilor sticlei în acizi
- pipetele: se preferă cele din plastic inert, se evită cele cu componente de metal
- nu se fac mineralizări în încăperile unde se analizează probele
- atmosfera din laborator: contaminare cu fum, praf a probelor, creşte limita de
detecţie a unor elemente.
Informaţiile din acest manual, nu conţin măsuri de siguranţă pentru toate procedurile
aplicate. Menţinerea unui mediu sigur în laborator este responsabilitatea utilizatorului.
Selectarea atomizorului
- se stinge flacăra dacă s-a lucrat cu ea
- compresorul nu trebuie oprit, schimbul atomizoarelor se face pneumatic
- File, Change Technique şi se selectează Furnace, OK. schimbarea tehnicii se face
automat
Setarea autosamplerului
Înainte de fiecare analiză se urmează paşii:
- se umple şi se clăteşte sistemul de injecţie
- se aliniază autosamplerul
- se ajustează pipeta în tubul de grafit
- se verifică picătura în cuptor
Alinierea autosamplerului
Autosamplerul trebuie aliniat deoarece: pipeta trebuie să intre în orificiul tubului de
grafit fără să atingă marginea acestuia, nu trebuie să atingă platforma tubului.
Alinierea se verifică: înainte de fiecare serie de analize, de fiecare dată când se
schimbă tubul sau contactele, când se deschide sau închide cuptorul, când se aliniază
cuptorul
Cuptor de grafit
Tub grafit Dacă tubul este contaminat cu depozite în jurul orificiului de injecţie, se
curăţă cu Clean-aut sau se schimbă tubul
Contacte Dacă sunt zgâriate sau crăpate se schimbă. Cu această ocazie se va curăţa
de grafit tot compartimentul de resturi solide
Ferestre Se curăţă regulat
Sistemul de răcire
Nivelul Trebuie menţinut nivelul apei la MAX
apei
Autosampler
Suprafaţa Se curăţă cu detergent şi cârpă moale
exterioară
Sistemul Se umple şi se clăteşte înainte şi după analiză
de clătire
Valvele O cauză a scăderii preciziei de determinare poate fi deteriorarea valvelor.
Se curăţă sau se inlocuiesc
Recipientul Se goleşte periodic. Nu se lasă să stea tubul imersat în lichid
de lichid
rezidual
Recipient Se umple tot timpul cu apă curată
lichid de
clătire
Tuburi Dacă sunt sparte sau crăpate se înlocuiesc
Pipeta Se taie vârful deteriorat periodic sau se înlocuieşte
Capul Se verifică periodic dacă sunt strânse suficient. Pompele trebuie să fie în
pompelor poziţie verticală
Condiţionarea tubului:
- Toolbar, Furnace
- Furnace Control, Condition Tube
Curăţirea tubului:
- Toolbar, Furnace
- Furnace Control, Cleanout Temp., Start.
Schimbarea contactelor este recomandabil să fie făcută de inginerul de service.
5.8 Autosampler-întreţinere
Cuprinde:
- întreţinerea valvelor
- întreţinere pipetei
- instalarea unei pipete noi
- alinierea corpului pompelor
Valva de ieşire:
- se ridică pipeta: Furnace Control, Align Tip, Unlocked Above Rinse- pipeta se
ridică într-o poziţie direct deasupra suportului de clătire, Unlocked Above Rinse,
Yes, Exit
- se porneşte un ciclu de clătire. Pompa de clătire realizează trei cicluri. În cursul
fazei de aspiraţie a fiecărui ciclu, o picătură din lichidul de clătire atârnă de
capătul capilarului. Această picătură trebuie să rămână staţionară. La sfârşitul unui
ciclu de clătire, pompa de probă trage picătura de lichid de clătire înapoi în pipetă.
Valva de intrare:
- se porneşte un ciclu de clătire
- se scoate tubul de alimentare din lichidul de clătire astfel încât o bulă de aer intră
la capătul tubului şi apoi se reintroduce tubul în lichid
- verificaţi meniscul bulei de aer, care trebuie să rămână staţionar pe parcursul fazei
de expulzie a fiecărui ciclu.
- după verificarea valvelor, Align Autosampler, Unlocked Above Rinse, se reglează
adâncimea capilarului în fiola de clătire, iarăşi Unlocked Above Rinse, Yes
- se repetă ciclul de clătire pentru îndepărtarea bulelor de aer.
- se ridică pipeta din fiola de clătire: Furnace Control, Align Tip, Unlocked Above
Rinse
- se scoate tubul din locaşul braţului, se trage capilarul cu mâna în vederea
îndepărtării părţii deteriorate
- cu un cuţit ascuţit se taie oblic partea deteriorată
În cuptorul cu tub de grafit, proba este introdusă într-un mic tub de grafit, încălzit
electric. Prin creşterea temperaturii tubului, proba trece prin fazele de uscare,
preatomizare (piroliză), atomizare. În cursul uscării, un gaz inert trece prin tubul de grafit
şi îndepărtează vaporii de solvent şi ai matricii.
În cursul pasului de atomizare, curentul de gaz este oprit, sau eventul redus, pentru ca
norul atomic al analitului să rămână cât mai mult timp în calea razei de lumină.
Deoarece în tehnica atomizării în cuptor de grafit este necesar doar un mic volum de
probă, pentru probele extrem de diluate în analit se practică mărirea volumului injectat
pentru creşterea semnalului iar pentru probele concentrate în analit se micşorează volumul
injectat.
Deoarece nu există nebulizator pneumatic, proprietăţile fizice ale probei analizate ca
viscozitate şi tensiune superficială nu au mare influenţă asupra sensibilităţii metodei ca la
tehnica de atomizare în flacără.
Sensibilitatea de determinare a metalelor şi metaloizilor din soluţii este între 100-1000
ori mai mare decât la analiza în flacără.
La spectrometrele cu două atomizoare, cuptorul de grafit este montat pe un cadru care
poate fi deplasat în interiorul sau în afara compartimentului de atomizare prin intermediul
comenzii din soft.
Sursa de alimentare cu curent, sistemele electronice, controlul pneumatic al
cuptorului, sunt încorporate în spectrometru. Cablurile electrice şi de gaze, precum şi
tuburile de apă au trasee exterioare. Sursa de curent şi de gaz sunt controlate de
spectrometru.
Pentru a preveni oxidarea tubului pe parcursul atomizării, este esenţială prezenţa unui
gaz inert în interiorul şi exteriorul tubului. Sistemul de gaze al cuptorului are două trasee
controlate independent: traseul exterior, cu rol de protecţie şi traseul interior, de purjare.
Argonul este recomandat ca şi gaz inert. El nu reacţionează nici cu grafitul nici cu
proba la temperatura ridicată din cuptor.
Curentul exterior de gaz, protejează suprafaţa exterioară a tubului de oxidare la
temperatură mare. Gazul se porneşte automat când sistemul este conectat pe ON.
Curentul intern de gaz porneşte când se iniţiază programul de temperatură a
cuptorului. Acesta protejează tubul împotriva oxidării, elimină vaporii şi gazele produse
în cursul uscării şi pirolizei.
Asigură răcirea tubului de grafit prin conductele de apă care pătrund în cuptor. Astfel,
sistemul poate fi răcit în 20 sec. de la temperatura maximă. Sistemul de răcire porneşte şi
se opreşte automat la pornirea cuptorului şi la închiderea lui.
Sistemul de răcire conţine o soluţie 1:10 de glicerol în apă potabilă. De asemenea
asigură controlul presiunii apei de răcire.
Siguranţa electrică
Condiţii de operare
- spaţii închise
- temperatura ambientală 15-350C
- umiditate 20-80%, fără condensare
- altitudine 0-2000 m
- locaţie fără praf, fum, gaze corozive
Condiţii de păstrare
Igiena laboratorului
- spaţiul de lucru trebuie să fie curat pentru a evita contaminarea, nu este permis
fumatul sau mâncatul
- trebuie asigurat un sistem de ventilare eficient
Radiaţiile UV
Instrumentul emite radiaţie UV, motiv pentru care trebuie folosiţi ochelari de protecţie:
- flacăra, în special cea protoxid/acetilenă
- cuptorul de grafit când este incandescent
- lămpile HCL sau EDL
- lampa de deuteriu
Temperaturi înalte
- flacăra poate genera temperaturi de 28000C. Nu se atinge arzătorul cât este cald
- cuptorul de grafit poate genera temperaturi de 26000C. Nu atingeţi cuptorul decât
după răcire
- tubul de cuarţ folosit la generarea hidrurilor se poate încălzi la 10000C
Gaze de ardere
Sursa de aer
Protoxidul de azot
Acetilena
Siguranţa flăcării
Întoarcerea flăcării(flashbacks)
Gazul inert
- compartimentul lămpilor este aşezat în partea stângă a AAS, are 8 poziţii, poate fi
folosit de lămpi HCLsau EDL
- EDL pot fi instalate doar în poziţiile 1-4
- se închide capacul compartimentului după instalare
Închidere de urgenţă!
Când apar situaţii în care aparatul trebuie repede închis şi nu aveţi timp pentru
urmarea procedurilor standard, se procedează astfel:
- închideţi spectrometrul din ON/OFF
- închideţi gazele de la sursă
- se scoate arzătorul şi se spală , mai ales dacă s-au analizat soluţii concentrate
de metale, solvenţi organici, etc.
- se toarnă apă prin gâtul camerei de ardere, pentru a clăti inclusiv sistemul de
drenaj
- se reinstalează arzătorul
Operaţiile de :
- curăţire a oglinzilor sistemului optic
- schimbarea filtrelor de aer
- schimbarea lămpii de deuteriu