„Omul e măsura tuturor lucrurilor; a celor ce sunt în ce fel sunt, a celor ce nu sunt, în ce fel

nu sunt.” (Protagoras, filosof sofist)

GENURILE FILOSOFIEI

 Gabriel Liiceanu, în lucrarea „Cearta cu filosofia”, pune următoarea problemă: în ce

măsură expresia pe care o îmbracă o idee, stilul gândirii îşi pune amprenta asupra
conţinutului acesteia?
 gândirea este politropică, cu multiple chipuri; faţă de gândirea obişnuită filosofia aduce
cu sine prestigiul trancendenţei;
 în acest dialog cu infinitul , doar gîndirea este festivă, vorbele rămânând cele de fiecare
zi;
 Genuri ale discursului filosofic:
1. Jurnalul filosofic – redă o gândire auto-adresativă:
Ex. Soren Kierkegaard – Jurnalul seducătorului;
Gabriel Marcel – Jurnal metafizic;
Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniş;
2. Epistola filosofică – gândirea unei persoane care se adresează unei alte persoane:
Ex. Seneca – Scrisori către Lucilliu;
Martin Heidegger – Scrisoare despre „umanism”;
Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu – Epistolar;
Blaise Pascal, Scrisori provinciale;
3. Prelegerea filosofică – gândirea unei persoane care se adresează unui grup academic
de persoane;
Ex. G. W. F. Hegel – Prelegeri de filosofie a istoriei;
4. Discursul filosofic, cuvântarea – Gândirea unei persoane care se adresează unui
grup nedeterminat de persoane;
Ex. J. G. Fichte – Discurs către naţiunea germană;
5. Dialogul filosofic – mimesis scriptural al conversaţiei de idei:
Ex. Platon – Cratylos, Menon, Phaidon, Phaidros, Banchetul, Parmenide;
6. Fragmentul filosofic – gândire rapsodică ce face apel la aforisme, gânduri, idei;
Ex. Fr. Nietzsche – Consideraţii inactuale, Omenesc, prea omenesc, Naşterea
tragediei;
Emil Cioran – Despre neajunsul de a te naşte, Silogismele amărăciunii;
7. Eseul filosofic – gândire liber – asociativă;
Ex. John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc;
G. W. Leibniz, Eseuri de teodicee; Noi eseuri asupra intelectului omenesc;
 8. Tratatul filosofic - redă încercarea de sistem filosofic;

Ex. C. Noica, Tratat de ontologie;

Hegel, Fenomenologia spiritului.

Kant, Critica raţiunii pure.

Bibliografie: G. Liiceanu, Cearta cu filosofia, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, cap. Genurile
filosofiei;

TEMĂ: Maria Furst, Jurgen Trinks, Manual de filosofie, Ed. Humanitas, Capitolul: Ce este
filosofia?, pag. 7, 8, 9;

- de conspectat pe 2 pagini de caiet studenţesc.