Lucrarea practica Nr.

4
Tema : Metode de amputație și extirpare vitală a pulpei.

1. Esența de amputație și extirpație vitală, noțiune de pulpotomie.

Amputația vitală (pulpotomia vitală ) este metoda chirurgicală prin care se
îndeparteaza pulpa coronară, după insensibilizarea ei prin anestezie, menținîndu-
se pulpa radiculară vie, sub protecția unui pansament histofil ce stimulează
procesele de vindecare.
Extirpație vitală este intervenția chirurgicală prin care se îndeparteaza în totalitate
pulpa coronară și radiculară după insensibilizarea ei prin anestezie.
Pulpotomia este o tehnică de tratament endodontic care urmărește păstrarea
puplei radiculare vitale după îndepartarea parțială sau completă a pulpei
coronare.
2. Indicațiile și contraindicațiile pulpotomiei vitale.
Indicațiile:
 Această procedură este indicată pentru tratamentul dinților temporari sau a
dinților permanenți tineri (la copii și la tineri), cu rădăcinele în curs de
formare și în pulpopatiile incipiente(hiperemie, puplită seroasă parțială) ;
 Este un tratament utilizat în cazul dinților monoradiculari traumatizați la
copii unde apexul nu este complet închis;
 Pulpotomia mai poate fi aplicată în cazul unor eșecuri ale coafajului direct
sau indirect, dar și în cazul pulpitelor reversibile, mai ales în situațiile cu
hiperemie pulpară sau pulpită seroasă parțială;
Contraindicațiile:
 Persoane în vîrstă;
 Pacienți cu boli generale ce modifică vascularizația pulpei dentare;
 Etape avansate ale inflamației puplare;
 Resorbția radiculară ce atinge treimea cervicală;
 Prezența leziunilor periodontale;
 Prezența unui traiect fistulos;
 Prezența exudatului seros sau purulent;
 Absența singerării la deschiderea camerei pulpare.

3. Avantajele și dezavantajele pulpotomiei vitale

 Avantajele:
 Are un caracter biologic ca urmare a cicatrizării plăgii pulpare și conservării
puplei radiculare vii;
 Permite dezvoltarea rădăcinei dintelui și erupția finală a dintelui;
Dezavantajele :
 Este o tehnică greu de realizat;
 Necesită condiții absolute de asepsie și antisepsie
 Pacientul trebuie dispensarizat e o perioadă lungă de timp;
 Prognosticul este redus

4. Tehnica pulpotomiei vitale

Există 3 metode :
a. Pulpotomie coronară (amputația coronară), se elimină toată pulpa coronară
b. Pulpotomie artială (amputație parțială ), se îndepărtează doar o parte a
pulpei coronare
c. Amputația vitală înaltă - pe lîngă pulpa coronare se îndepărtează și o parte
din pulpa radiculară
Tehnica propiu zisă:
- Anestezie prin infiltratie plexala, sau anestezie tronculara periferica cu
solutie de xilina 2% , cu sau fara adrenalina, sau clorhidrat de procaina de
4% cu sau fara adrenalina;
- Izolarea dintelui și badijonarea acestuia si a dintilor vecini cu alcool iodat;
- Exereza resturilor de dentina alterata din cavitatea carioasa, cu o freza
sferica, sau cu linguri Black;
- Se largeste orificiul de deschidere al camerei pulpare, cind acesta există, cu
o freză sferică, iar în situația în care camera pulpară nu este deschisă, se
creează un acces tot cu freza sferic. Se lărgește deschiderea camerei
pulpare, cu o freză cilindrică, acționînd de-a lungul pereților, sau cu o freză
sferică, prin mișcări de scoatere acitvă;
- Excizia pulpei coronare se face cu lingurile Black bine ascuțite, evitînd
smulgerea pulpei radiculare;
- Hemostaza se face prin tamponament cu bulete sterile;
- Se reperează orificiille canalelor radiculare cu sonda dentară;
- Se alege o freză sferică cu diametrul mai mare decît al orificiului canalului
radicular (pt a impiedica smulgerea filetului radicular ce se poate antrena
pe freză ) și cu ajutorul ei realizăm în porțiunea inițială a canalului lăcaș cu o
adincime de 1 – 1,5 mm;
 - Se face din nou hemostaza prin tamponament, se curăță și se degresează
pereții camerei pulpare și a cavitații, cu bulete îmbibate în neofalină și se
usucă cu aer cald;
- În lăcașurile create se aplică pasta de hidroxid de calciu după tehnica
descrisă anterior și se întinde pe podeaua camerei pulpare într-un strat de 1
mm grosime. În restul cavitații se introduce, fără presiune, eugenat de zinc
pînă la umplerea completă, sau se umple parțial cu eugenat iar restul
cavității se obturează cu ciment fosfat de zinc.
Pacientul se ține sub observație 15-20 de zile. Dacă nu prezintă dureri în aceasta
perioada, semn al unei complicații pulpare, se trece la obturarea definitivă a
cavității, după ce s-a sculptat în eugenatul de zinc, lăsîndu-se o obturație de bază.
Pacientul este chematla control din 6 în 6 luni, timp de 2 ani, urmarindu-se
evoluția clinic și radiologic.
5. Metode de extirpație vitală a pulpei
Extirparea vitala - indepartarea in totalitate a pulpei dentare coronaro-
radiculare in conditiile insensibilizarii sale prin anestezie
Obiective
- conservarea dintelui
Indicatii
- pulpite ireversibile
- esecul coafajului pulpei
- esecul amputatiei vitale / devitale
- hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara ce nu raspund la mijloacele
terapeutice indicate acestei patologii
- abraziuni dentare patologice
- leziuni coronare sau corono-radiculare de mari dimensiuni, aparute prin
evolutia proceselor carioase sau prin fracturi, care impun in vederea
realizarii restaurarii morfo-functionale coronare sau corono- radiculare
utilizarea unor mijloace de ancorare la nivelul camerei pulpare si a unui
canal radicular
- fracturile radiculare in treimile coronara sau medie
- reechilibrarea ocluzala in situatia dintilor cu eruptie accelerata activa, la
care slefuirea ocluzala duce la deschiderea camerei pulpare
- prezenta patologiei endo-parodontale cu instalarea inflamatiei pulpare pe
cale retrograda, datorita existentei parodontopatiei marginale cronice
profunde
 - luxatia dentara
- dinti prezenti in focare de fractura
- dinti prezenti in vecinatatea formatiunilor patologice la nivelul carora se va
interveni chirurgical si se vor leza pachetele vasculo-nervoase pulpare
(chisturi maxilare, osteite, osteomielite, tumori benigne
Contraindicatii
- existenta unor leziuni cu pierdere importanta de tesuturi dure dentare,
extinsa mult in profunzime, ce fac imposibila izolarea corecta si restaurarea
morfo-functionala corono-radiculara ulterioara tratamentului endodontic
- parodontopatie marginala cronica profunda cu mobilitate dentara de gradul II
spre III
Observatii:
§ imposibilitatea realizarii anesteziei loco-regionale, locale prin infiltratie,
plexale, intraligamentare, intraosoase sau intrapulpare datorita unor factori
generali
- afectiuni cardiovasculare, alergia la componente specifice substantelor
anestezice, epilepsia, etc
- nu constituie contraindicatii ale extirparii vitale, ci implica necesitatea
insensibilizarii dintilor respectivi prin utilizarea anesteziei generale
§ insensibilizarea chimica a pulpei dentare in vederea realizarii asa numitei
extirpari devitale
- prin utilizarea substantelor cu rol devitalizant pulpar, de tipul preparatelor
arsenicale si non-arsenicale - este in prezent considerata potential periculoasa prin
riscul accidentelor pe care le produce si in consecinta nu este recomandata ca
metoda terapeutica de rutina de realizare a devitalizarii pulpare
Procedeu terapeutic
- insensibilizarea pulpei dentare prin anestezie
- insensibilizarea chimica a pulpei dentare in conditii obiective care nu ofera
posibilitatea extirparii vitale
- extirparea vitala cuprinde doua etape succesive: tratamentul chemo-mecanic al
canalului radicular si obturatia de canal
a. tratamentul chemo-mecanic al canalului radicular
- realizarea cavitatii de acces endodontic
 - indepartarea pulpei coronare, cu instrumente manuale
- identificarea orificiilor de emergenta ale canalelor radiculare
- odontometria
- debridarea si instrumentarea (largirea) canalelor radiculare, cu
urmatoarele obiective:
· indepartarea pulpei radiculare
· crearea accesului pentru irigarea cu solutii dezinfectante a intregului sistem
endodontic
· crearea spatiului necesar tratamentului medicamentos si a obturatiei de
canal
· mentinerea integritatii structurii radiculare
- instrumentarea canalelor radiculare poate fi realizata manual si rotativ, conform
mai multor tehnici
- indiferent de tehnica de instrumentare utilizata, cea mai adecvata forma finala
obtinuta in urma preparatiei este cea conica
- diametrul canalului radicular trebuie sa fie in final minim la nivelul stopului
apical si maxim la nivelul orificiului de emergenta al canalului radicular
- indepartarea dentinei radiculare trebuie realizata centric, fara deci a modifica
anatomia initiala a canalului, curburile acestuia, diametrul constrictiei apicale si
lungimea de lucru stabilita initial
- instrumentarea canalelor radiculare trebuie obligatoriu
insotita de lavaje endodontice cu solutii de irigare, indiferent de tehnicile manuale
sau rotative utilizate; in canalele radiculare trebuie sa fie permanent prezenta
solutia de lavaj pe tot timpul instrumentarii
- tratamentul medicamentos se aplica in cadrul tehnicii de extirpare vitala in
situatia imposibilitatii realizarii obturatiei de canal in aceeasi sedinta
b. obturatia de canal
- obturatia de canal constituie inchiderea etansa cu material de obturatie de canal
nerezorbabil a canalelor radiculare evidate de continutul pulpar si largite,
asigurand sigilarea apicala, laterala si coronara a acestor
 - obiectivele obturatiei de canal constau in a preveni microinfiltratia si deci
patrunderea si proliferarea factorilor microbieni la nivelul sistemului endodontic si
in tesuturile periapicale
- obturatia de canal se realizeaza in cadrul extirparii vitale in aceeasi sedinta de
tratament sau in sedinta urmatoare, in situatia imposibilitatii realizarii obturatiei
de canal in aceeasi sedinta
- obturatia de canal trebuie sa ocupe intreg spatiul creat in urma instrumentarii
canalelor radiculare
- materialele utilizate pentru obturarea canalelor radiculare sunt reprezentate
de materiale de sigilare, care pot avea diferite compozitii chimice
- gutaperca este utilizata, in functie de tehnica specifica, prin aplicare in stare
solida sau ramolita prin incalzire
6. Noțiunea de devitalizare a pulpei
Este procedura prin care pulpa dentară este înlăturată din interiorul dintelui
folosind o combinație de mijloace fizice și chimice.
Internet:
Operația consta in extragerea pulpei conţinută în canalele rădăcinilor cu ajutorul
instrumentarului endodontic, smalţul şi dentina care acopera cavitatea pulpară
fiind îndepărtate prin frezare.