Sunteți pe pagina 1din 6

Capitolul 4

Etica și responsabilitatea socială a organizației

4.1. Etica în afaceri


4.1.1. De ce este necesară etica în afaceri?

Etica în afaceri presupune studiul situațiilor, a activităților și deciziilor prin care se


investighează ce este corect și ce este incorect.
Etica afacerilor este determinată de natura relațiilor ce se stabilesc între companie, pe de o
parte, și angajați, clienți, acționari, comunitate, instituții publice, pe de altă parte.
Etica în afaceri ghidează managerii asupra a aceea ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă
d.p.d.v. moral.

Cei 3 C ai eticiii în afaceri. Conformarea la norme, contribuția la dezvoltarea societății


și consecințele generate prin activitatea desfășurată reprezintă, în opinia lui Paliwal, cei 3 C, care
semnifică importanța eticii în afaceri și coordonatele pe care trebuie sa se concetreze managerii
pentru a o promova.
Conformarea reprezintă desfășurarea activităților pe baza respectării autorității legilor, a
reglementărilor, principiilor și politicilor companiei vizând moralitatea.
Contribuția se referă la ceea ce poate face afacerea pentru societate. Afacerile trebuie să
ofere produce și servicii de calitate, locuri de muncă, precum și unele elemente necesare și utile
altor activități.
Consecințele activității afacerii ilustrează impactul asupra mediului intern și extern al
organizației, îndeplinirea responsabilităților sociale față de acționari, clienți, parteneri și angajați
și o bună imagine publică, o activitate de renume și o reputație favorabilă în domeniu.
De ce este importantă etica în afaceri? Aceasta reprezintă esența unei bune reputații și a
performanței financiare a afacerii.

Beneficiile adoptării eticii în afaceri.


A. Beneficii directe pentru organizație:
 Îmbunătățirea performanței financiare a afacerii
 Asigurarea implicării și a încrederii angajaților
 Suport în procesul de luare a deciziilor
 Îmbunătățirea procesului și nivelului de inovare

B. Beneficii în relațiile organizației:


 Crearea și îmbunătățirea imaginii companiei în fața stakeholderilor și a opiniei
publice
 Menținerea satisfacției și încrederii consumatorilor
 Păstrarea loialității și încrederii investitorilor
 Un mai mare accest la surse de atragere a capitalului
 Încheierea de parteneriate profitabile și evitarea pierderii afacerii
 Câștigarea unor avantaje competitive
 Reducerea costurilor relaționale asociate comportamentelor neetice

4.1.2. Etica afacerilor în context internațional

Extinderea afacerilor în mediul internațional ridică numeroase chestiuni etice, din cauza
faptului că parcursul istoric, dezvoltarea economică, sistemul politico-social, sistemul legal, dar
mai ales specificul cultural-religios diferă de la țară la țară.
Cele mai frecvente probleme de etică apărute în afacerile internaționale sunt referitoare
la:
- Practicile de angajare
- Respectarea drepturilor omului
- Poluarea mediului înconjurător
- Corupție
- Utilizarea puterii și obligațiile morale ale multinaționalelor față de
societate

4.1.3. Responsabilitățile și dilemele etice ale managerilor

Managerii au responsabilitatea morală să angajeze personal cu valori etice puternice care


să protejeze interesul organizației. De asemenea, trebuie să promoveze un leadership etic, să fie
un exemplu viu pentru angajați în aplicarea valorilor etice, să dea tonul eticii organizaționale. O
altă responsabilitate etică este supervizarea respectării principiilor etice în desfășurarea întregii
activități, în interesul global al organizației și al tuturor stakeholderilor.
Dilemele etice în activitatea managerială. În activitatea de zi cu zi, managerii se
confruntă cu numeroase dileme morale care necesită reflecție și acțiune etică. Acestea apar în toate
situațiile în care cee ace este “corect”, “adevărat”, “bun” nu este ușor de definit.
Etapele necesare în rezolvarea unei dileme etice – pag. 132.

4.1.4. Factorii care determină comportamentul etic al managerilor

Principalii factori care determină comportamentul etic al organizațiilor sunt reglementările


guvernamentale, codurile de etică, caracteristicile individuale, regulamentele interne, presiunea
socială și gradul de profitabilitate.
Reglementările guvernamentale interzic anumite activități, procese de producție sau
folosirea unor materiale.
Codurile de etică. Într-o economie concurențială modernă, corectitudinea în afaceri este
unul dintre elementele definitorii pentru succes. Datorită acestui fapt, firmele încearcă să dezvolte
la proprii salariați un comportament etic. Codurile de etică ale firmelor se adresează atât
personalului propriu – servind în procesul de încadrare pe funcții, promovare și salarizare -, cât și
partenerilor de afaceri.

Titlul, structura și prevederile unui cod de etică

Titlul: trebuie să comunice cu claritate conținutul și să rețină atenția cititorului (Cod de


etică, Cod de conduită, Cod de practici în afaceri, Crez moral, Cod de valori).
Scrisoarea directorului general. O scrisoare de introducere, care sa precizeze: De ce un
cod de etică? De ce acum? Care este contextul etic/legal în care firma acționează? Care sunt
preocupările managerilor și ale salariaților și cum poate acest cod de etică să fie un document
care să-i ajute pe oamenii de la diferite niveluri ierarhice? Care sunt tendițele majore în
activitatea companiei și ce efecte va produce implementarea codului?
Introducerea. În introducere, se dau răspunsuri la o serie de întrebări-cheie.
Clarifică scopurile ce for fi atinse prin realizarea codului:
- De a avea o referință etică la baza activității managerilor și de a
avertiza salariații privind regulile de conduit, de a preciza conduitele
interzise
- De a realiza o manieră de conduit și a concretiza o cultură
organizațională, de a oferi un ghid de adoptare a deciziilor tuturor
managerilor din cadrul organizației.
Funcțiile codului:
Jurisdicțional: - De cine va fi aplicat? Cui i se adresează?
Definirie: - Ce aspect ale activității organizației vor fi avute în vedere și care este impactul
includerii acestora în cod?
Măsurare și verificare: - Cum vor fi măsurate performanțele organizaționale și cum vor fi
verificate informațiile?
Responsabilitate și sistemul de raportare: - Față de cine va răspunde organizația pentru
performanțe și cum vor fi făcute publice informațiile?
Valorile-cheie. Înainte de elaborarea codului, organizația va identifica valorile-cheie care
vor conduce la realiazarea obiectivelor stabilitile. Valorile ce vor fi incluse în codul de etică vor fi
influențate de:
- Scopul și obiectivele codului
- Ramura de activitate în care operează compania
- Aspectele/caracteristicile esențiale care îi interesează pe utilizatori
Structurarea prevederilor codului. În stabilirea structurii codului, se poate porni de la
întrebările:
- Care sunt principalele reglementări legale în domeniu?
- Ce nu a fost bine în trecut?
- Ce ar trebuie să știe potențialii utilizatori?
- Ce este necesar să explicăm sau să confirmăm?
Într-o prima parte sunt prezentate viziunea/misiunea companiei și valorile sale esențiale.
Aici pot fi menționate și tipurile de servicii pe care compania le oferă, grupele de produse pe care
le obține, principalele obiecte și strategii, precum și maniera de implicare a companiei în
comunitate.
Regulamentele interne și strategiile companiilor.
Pentru transpunerea în practică a prevederilor regulamentelor interne, în scopul asigurării
caracterului etic al afacerilor, managerii trebuie să întreprindă următoarele acțiuni:
- Formularea clară a obiectivelor, politicilor, regulilor și a codului de
conduită
- Inițierea unor programe de pregătire etică pentru toți salariații
- Utilizarea standardelor etice în procesul de evaluarea a salariaților
- Asumarea de către manageri a responsabilității privind abaterile de la etică
- Încurajarea salariaților să promove un comportament etic
- Apelarea la specialiști pentru analiza comportamentului etic

4.1.5. Stadiile de dezvoltare morală ale unei organizații

Dezvoltarea etică a unei firme este determinate de cultura sa, de valorile membrilor săi,
precum și de succesul în rezolvarea problemelor și realizarea obiectivelor.
În analiza stadiilor de dezvoltare etică a unei firme, pot fi avute în vedere următoarele
ipoteze:
- Nu toate firmele trec prin toate treptele de dezvoltare morală
- Firma își poate începe activitatea în orice stadiu
- Dezvoltarea morală nu este un proces continuu
- Nu este necesară o anumită perioadă de timp pentru ca o firmă să poată trece
dintr-un stadiu de dezvoltare morală în altul.
Firme imorale. Dependente unui sistem de valori, în care unicul raționament este
câștigul, practicile manageriale ale acestor firme sunt, de regulă, în afara legii. În dorința de a reuși
cu orice preț, nu manifestă niciun respect față de principiile eticii. Valoarea dominant este profitul,
iar preocuparea pentru etică apare numai după ce firma a fost surprinsă că face afaceri incorecte.
Raționamentele unei astfel de firme sunt: “nu am știut până acum” / “toată lumea face așa” / “nu
putem fi descoperiți” / “munciți din greu și cât mai repede”. Aceste firme nu au cod de etică.
Firme orientate spre respectarea legalității. Cultura organizațională se bazează pe
respectarea legilor, raționamentele lor fiind de genul: “tot ceea ce nu este interzis prin lege este
permis” / “dacă este legal, este foarte bine; dacă nu suntem siguri, punem juriștii să verifice”.
Principala preocupare este profitabilitatea, iar codul de etică a afacerilor, dacă există, are un
character intern.
Firme responsabile, în cadrul cărora cultura organizațională cuprinde și un alt sistem de
valori decât profitul, productivitatea și legalitatea. Organizația începe să accepte mai mult
atitudinea “cetățeanului responsabil”, iar managerii sunt mai sensibili la cerințele sociale,
recunoscând că firma are și responsabilități în acest domeniu. O astfel de organizație are încă o
mentalitate reactică, fiind preocupată de problemele eticii în scopul schimbării imaginii
nefavorabile, ca urmare a unor acțiuni din trecut.
Firme orientate spre respectarea principiilor eticii. În astfel de firme, are loc o
schimbare esențială în cultura organizațională, care este mai puțin reactivă. Valorile eticii devin o
parte a culturii organizaționale, servind la orientarea managerilor și a salariaților în diferite situații.
Se realizează, în același timp, un mai mare echilibru între profituri și etică. Efortul pentru crearea
unui climat etic începe să devină mai evident, iar, în soluționarea oricărei probleme, se ține seama
atât de eficiență, cât și de implicațiile etice.
Firme etice. În cadrul acestor firme, prin cultura organizațională, se promovează un
echilibru între etică și profit, iar valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al acțiunilor
individuale. Prin sistemul de sanțiuni, se urmărește penalizarea și corectarea comportamentului
acelora care iau decizii greșite. Deciziile sunt juste, cinstite și profitabile, iar la fundamentarea lor,
se are în vedere un set de valori, care pot fi definite astfel: tratează pe ceilalți, în mod curent, cu
respect, preocuparea și cinste, așa cum tu însuți ai dori să fii tratat; fabrică și vinde produse, astfel
încât să fii satisfăcut atunci când tu și familia ta le-ați folosi; tratează mediul înconjurător ca și cum
ar fi proprietatea ta.
Ca rezultat al orientării sistemului de valori spre performanță, comportamentul etic și
responsabilitatea socială, companiile devin mai competitive, consolidându-și poziția pe piață.
Totodată, crește prestigiul acestora, ele devenind tot mai respectate de factorii implicați:
consumatori, parteneri de afaceri, salariați și comunitate.

4.2. Responsabilitatea socială

4.2.1. Ce este responsabilitatea socială?

Responsabilitatea socială reprezintă un demers voluntar, care, pornind de la respectarea


legislației în vigoare, determină firmele să integreze preocupările socliale și de mediu atât în
acțiunile lor, cât și în relațiile construite cu părțile implicate. Părțile implicate se referă, în acest
context, la acei indivizi sau grupuri care pot să influențeze sau care sunt afectați(te) de atingerea
obiectivelor unei organizații.
Vezi figura 4.5. / pag. 141.
Responsabilitatea socială corporatistă este caracterizată prin:
- Antreprenoriat responsabil
- Inițiative voluntare ce depășesc cerințele legislative și obligațiile
contractule
- Activități în beneficiul angajaților, grupurilor relevante pentru afacere
(inclusiv societatea în ansamblul său) sau mediului
- Contribuție pozitivă în ceea ce privește grupurile-țintă vizate și
minimalizarea efectelor negative pentru alte grupuri-țintă (inclusiv mediul)
- Activități continue, mai degrabă, decât evenimente singulare (orientarea
clară spre responsabilitate apare în strategia firmei).
4.2.2 De la obiective sociale la responsabilitate social
Vezi tabelul 4.2. / pag. 143

4.2.3. Acțiuni ale organizațiilor responsabile sociale

Abordarea specifică responsabilității sociale corporatiste este bazată pe 2 piloni:


1. O viziune multi-actori
2. Promovarea acțiunilor pe bază de voluntariat
Există o dimensiune internă și una externă a responsabilității sociale corporatiste.
Companiile pot lua în considerare următoarele responsabilități în relația direct cu angajații: să
asigure un mediu de muncă sigur și sănătos, să abordeze, în mod responsabil, restructurările în caz
de criză.
În relația cu toți stakeholderii lor, organizațiile pot opta pentru sprijinirea dezvoltării
comunităților în care activează, pentru sprijinirea dezvoltării sistemelor economice locale prin
încheierea de parteneriate cu distribuitori autohtoni.
Un instrument prin care companiile își afirmă orientarea către cauze sociale reprezintă
etichetarea social a produselor, prin care li se permite consumatorilor să ia decizii de cumpărare
pe baza considerațiilor etice. Acest system însă nu este nici foarte răspândit, nici larg acceptat.
Avantajele dezvoltării responsabilității sociale corporatiste sunt:
- Crearea unui mediu de afaceri etic, cu impact și asupra relațiilor
contractuale ale firmei
- Atragerea și loializarea unor categorii noi de consumatori
- Motivarea angajaților

4.2.3. Gestionarea abaterilor de la etică și responsabilitatea socială

Declararea și promovarea principiilor de etică și de responsabilitatea socială corporatistă


nu sunt suficiente pentru a asigura regăsirea lor în acțiunile indivizilor și componentelor dintr-o
organizație. Pentru reducerea situațiilor în care apar abateri de la aceste principii, este necesară o
gestionare a acestora prin crearea unor structuri interne responsabile pe aceste domenii și prin
derularea unor acțiuni specifice în acest sens.