Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Legea Frank Starling PDF
Legea Frank Starling PDF
Legea Frank Starling PDF
LEGEA FRANK-STARLING
DE ADAPTARE A INIMII
PRIN MECANISM INTRINSEC
ASPECTE TEORETICE
Aparatul cardiovascular este supus continuu reglării prin mecanisme intrinseci şi
extrinseci, care acţionează atât la nivelul cordului cât şi la nivelul vaselor. Scopul
reglării este adaptarea debitului cardiac la activitatea complexă a organismului şi
redistribuirea sa moment cu moment la organe şi ţesuturi în funcţie de
necesităţile permanent variabile ale acestora. Cele două tipuri de mecanisme
acţionează intricat in vivo, astfel încât, efectele mecanismelor de reglare intrinseci nu
pot fi individualizate, identificate şi evaluate separat.
Mecanismele intrinseci de reglare cardiacă acţionează direct la nivelul cordului,
independent de sistemul neuro-endocrin. Cordul este reglat preponderent prin
mecanisme intrinseci doar în puţine situaţii şi acestea sunt patologice, ca de exempu:
cordul denervat din transplantul cardiac;
cordul în insuficienţă cardiacă cronică severă cu epuizarea mediatorilor din
terminaţiile simpatice din miocard.
Totuşi, şi în aceste situaţii acţionează mecanisme de reglare umorale, concomitent cu
mecanismele intinseci.
În condiţii fiziologice, reglarea cordului este reglată pe cale nervoasă, prin intervenţia
sistemului nervos vegetativ, simpatic şi parasimpatic şi pe cale umorală.
MECANISMELE INTRINSECI DE REGLARE A CORDULUI
Mecanismele intrinseci de reglare aale cordului sunt:
mecanismul heterometric descis prin Legea Frank-Starling, care stabileşte
relaţia dintre forţa de contracţie şi lungimea iniţiala a sarcomerului;
mecanismele homeometrice (adaptarea se realizează fără modificarea lungimii
fibrei miocardice). Acestea sunt:
mecanismul Anrep – realizează adaptarea cordului prin modificarea
contractilităţii miocardice;
mecanime care realizează adaptarea cordului prin modificarea frecvenţei
cardiace.
LEGEA FRANK- STARLING
Legea Frank-Starling se referă la unul dintre cele mai importante şi mai bine studiate
mecanisme de adaptare ale cordului, şi anume, la relaţia dintre variaţia lungimii de
repaus a fibrei miocardice şi forţa sa de contracţie.
Se cunoaşte faptul că un muşchi striat, scheletic, cu cât este mai întins, mai alungit în
repaus, înainte de contracţie, cu atât răspunsul său, contracţia , respectiv scurtarea sa
vor fi mai ample. Capacitatea de travaliu a muşchiului scheletic creşte paralel (în
anumite limite) cu creşterea sarcinii sale (demonstrat de O. Frank pe muşchiul
scheletic).
O. Frank şi apoi E. Starling au extins această relaţie fundamentală şi la studiul
performanţei cardiace. Această lege fiziologică fundamentală a fost demonstrată mai
întâi pe cord de broască de către Frank în 1895, apoi pe cord de mamifere de către
Paterrson, Piper şi Starling în 1914.
1
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
2
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
LUCRAREA PRACTICĂ
Obiective
Se urmăreşte adaptarea inimii în condiţiile creşterii succesive a:
afluxului venos (întoarcerii venoase - presarcina)
rezistenţei periferice - postsarcina
NOTĂ! În paragrafele următoare este descris modelul experimental în care se foloseşte
inima de broască.
Materiale necesare: broască, ace de seringă,planşetă de lemn, aţă, foarfece, ace cu gămălie,
pensă fină – anatomică, tăviţă de material plastic, hârtie de filtru; borcan cu soluţie Ringer 0,6%
la care se conectează un tub de plastic cu perfuzor şi la capul terminal o canulă de sticlă; canule
de sticlă pentru canulat aorta de broască; tub de sticlă cu ieşiri laterale
Tehnica de lucru
Se spinalizează o broască, se fixează pe planşetă (fig.1), se disecă tegumentele, muşchii abdominali, se
taie claviculele, se descoperă cordul. Se introduce un fir de aţă pe sub vena cavă care se va lega apoi pe
o canulă de sticlă introdusă în vena cavă printr-o incizie făcută cu foarfeca. Canula are distal o mică
umflătură, care împiedică ieşirea sa din venă, după ce s-a legat firul de aţă. Capul celălalt al canulei este
în legătură printr-un tub de plastic cu un borcan ce conţine soluţia Ringer, care va perfuza cordul de
broască. Una din crosele aortei se leagă, iar cealaltă se canulează cu o canulă de sticlă ce comunică
3
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
printr-un tub de material plastic, cu un tub de sticlă vertical ce prezintă din loc în loc nişte căi laterale.
Astfel, obligatoriu ce intră în cord prin vena cavă, va ieşi pe această crosă aortică canulată – pe prima
ieşire laterală a tubului vertical. În acest experiment, numărul de picături (soluţie Ringer) de la perfuzor
este echivalent cu afluxul venos, iar tubulatura laterală pe unde va înainta lichidul pompat de cord,
reprezintă rezistenţa periferică.
o alungirea la 2,4 μm este favorabilă formării unui număr mai mare de punți între
miofilamentele de actină și miozină, ceea ce va duce la dezvoltarea unei forțe
maxime de contracţie;
o alungirea, în continuare a sarcomerului dispune miofilamentele în poziții
îndepărtate care scad numărul punților dintre acestea. La o lungime de 2,6 μm,
forța de contracție scade, iar presiunea dezvoltată este mult redusă.
Notăm (vezi fig. 4) că distensibilitatea sarcomerului la fibra miocardică (1,8-2,6 μm) este
mult mai mică decât în cazul fibrei musculare striate (1,4-3 μm).
SEMNIFICAŢIEA FIZIOLOGICĂ A MECANISMULUI FRANK STARLING
Mecanismul heterometric Frank-Starlig intră în acţiune atunci când V.T.D. şi/sau
presiunea telediastolică sunt suficient de crescute încât să producă întinderea fibrei
musculare. Maximul forţei de contracţie este dezvoltat de miocard la presiunea
telediastolică de aproximativ 12 mmHg, iar la 15 mmHg mecanismul este ineficient.
În condiţii fiziologice, notăm că valorile presiunilor telediastolice sunt: pentru ventriculul
stâng 6 mmHg, iar pentru ventriculul drept 2,5 mmHg.
Reglarea prin mecanismul Frank-Starling se realizează la nivelul fiecărui ventricul,
independent de celălalt ventricul şi de sistemele nervos şi umoral, care influenţează
miocardul în întregul său.
În condiţii fiziologice, adaptarea prin mecanismului Frank-Starling realizează corelarea,
practic egalizarea debitelor celor doi ventriculi, rapid, în decursul câtorva cicluri
cardiace.
Explicaţie: ventriculii drept şi stâng funcţionează ca două pompe aşezate în serie, care,
pentru a menţine sistemul cardivascular în regim staţionar de funcţionare, trebuie să
pompeze sângele cu debite egale. Deoarece există diferenţe structurale şi
hemodinamice între cei doi ventriculi şi între marea şi mica circulaţie, parametrii
hemodinamici se modifică moment cu moment în condiţii fiziologice (alimentaţie,
activitate, efort fizic, modificări ale temperaturii mediului,somn, poziţia corpului, etc.).
Din aceste considerente debitele celor doi ventriculi sunt uşor şi rapid variabile.
FIZIOLOGIE INTEGRATIVĂ
Mecanismul Frank-Starling intervine în reglarea cordului, concomitent cu mecanismele
nervoase şi umorale în situaţii patologice în care creşte presarcina sau postsarcina.
Creşterea presarcinii supraîncărcarea prin volum ) se întâlneşte în:
afecţiuni cardiace: insuficienţe valvulare, şunturi arterio- venoase;
afecţiuni extracardiace: volemie crescută, întoarcere venoasă crescută şi /sau
rezistenţă periferică scăzută;
alte situaţii:
creşterea volemiei prin ingestie voluntară, excesivă de lichide sau în diabetul
insipid;
trecerea din ortostatism în clinostatism: creşte întoarcerea venoasă la atriul
drept;
trecerea din clinostatism în ortostatism: creşte întoarcerea venoasă din
teritoriul venei cave;
perfuzie cu ritm rapid;
expunerea la temperaturi scăzute;
eforturi fizice intense, prelungite.
Creşterea postsarcinii (supraîncărcarea prin creşterea rezistenţei periferice) se
întâlneşte în:
5
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
6
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
Procent din
valoarea
maximă a
tensiunii
active
Lungime sarcomer
(m)
A. Diagrama Lungime-Tensiune (izometrică)
7
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
Studiu individual
............................................................................................................................................
2. Explicaţi termenii: presarcină şi postsarcină.
………………………………………………………………………………………………..........
3. Precizaţi care sunt echivalenţele noţiunilor de lungime şi forţă, utilizate de Starling în
experiment
............................................................................................................................................
4. Descrieţi pe scurt cele două etape de lucru ale experimentului Frank-Starling şi
indicaţi rezultatele.
………………………………………………………………………………………………..........
5. Notaţi valorile normale pentru: volumul telediastolic, volumul sistolic şi presiunea
telesistolică în ventriculul stâng şi în ventriculul drept.
............................................................................................................................................
6. Explicaţi modificările care apar prin alungirea sarcomerului.
8
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
………………………………………………………………………………………………..........
7. Notaţi valoarea presiunii telediastolice şi lungimea sarcomerului la care forţa de
contracţie dezvoltată este maximă.
………………………………………………………………………………………………..........
8. Reprezentaţi grafic şi comentaţi relaţia lungimea sarcomerului-tensiune pentru
întregul cord.
............................................................................................................................................
9. Explicaţi reprezentarea grafică a curbelor de performanţă ale miocardului ca o familie
de curbe.
………………………………………………………………………………………………..........
10. Enumeraţi câteva situaţii fiziologice în care intervine mecanismul de reglare
intrinsec heterometric Frank-Starling.
………………………………………………………………………………………………..........
11. Enumeraţi şi explicaţi câteva situaţii patologice în care intervine mecanismul de
reglare intrinsec heterometric Frank-Starling.
………………………………………………………………………………………………..........
12. Comentaţi rolul mecanismului Frank-Starling în reglarea cordului.