Glicemia

Analize biochimice Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase
substante organice (proteine, grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine) si substante
minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, etc). Analizele biochimice cerceteaza compozitia
chimica fie a sangelui total, fie numai a serului sau plasmei sanguine. Analiza zaharurilor din
sange Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza, fructoza, lactoza etc.
Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si
sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare
activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii.
Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente
in glucoza sunt dulciurile (zaharul, produsele zaharoase, mierea), precum si alimentele care
contin amidon (faina de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se
transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar
din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru
aprecierea cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din sangele total
ori din ser sau plasma. Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange. La
persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute decat la tineri,
deoarece la ele si consumul de glucoza in organism este mai redus. Scaderea sau cresterea
glicemiei in afara acestor valori produce perturbari grave organismului. Astfel, scaderea
glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome
slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest
lucru se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide)
sau in caz de infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma
rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie.
Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni
insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu
doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice. Cresterea glicemiei
(hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face dupa un
consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau
psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a
fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza
care i-a provocat cresterea. O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care
au rolul de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor
glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie. Dar cea mai mare crestere a
glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda
mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in
duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din
sange si celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai
secreta deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in
sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult,
ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu
ca au diabet. De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac urmatoarele analize in
sange sau in urina: Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru
persoanele tinere considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare de obicei
diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze glicemia in special la unele categorii
de persoane, cum sunt: - persoanele care au parinti sau frati cu diabet - persoanele care sunt
predispuse la obezitate - persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de
mancare si care mananca mai mult ca de obicei - persoanele care au o sete nepotolita si beau
cantitati mari de apa, peste 3-4 litri chiar si in sezonul rece - persoanele care urineaza cantitati
prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de ore. In prezenta acestor simptome cronice trebuie
consultat un medic care va indica si efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care
isi analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte daca urmeaza un
tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care pot
modifica rezultatele de laborator. Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a
preciza daca glicemei crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i
se da bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata intravenos si la intervale de cate 30 de
minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea glicemiei. In mod normal dupa
consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la oamenii sanatosi, dar nu mult si revine la
normal dupa 2 ore. Dar la persoanele diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din
sange nu se consuma si revenirea la normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.
Persoanele care isi fac hiperglicemie provocata nu vor tine un regim strict, de infometare, in
speranta ca analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de foame,
analiza poate sa fie chiar mai anormala ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea
diabetului. De aceea, se recomanda ca in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa
manance normal, dar in dimineata in care se executa analiza sa vina la laborator nemancate.
De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte efectuarii analizei, poate
induce medicul in eroare. Analiza zaharului in urina (glicozuria) in mod normal urina nu
contine glucoza. Dar cand glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece din sange
prin rinichi si se varsa in urina de unde se poate analiza. Pentru dozarea glicozuriei se va
strange urina din 24 de ore. In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt
perturbate si alte componente ale sangelui. Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata
cheltuielilor de energie organismul recurge la rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din
depozite si le trece in sange spre a le utiliza in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor
este gras, laptos si analiza arata valori crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului
sanguin. Dar acest efort al organismului de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit
esecului caci grasimile nu se ard pentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a
glucozei. Se spune ca grasimile ard in flacara produsa de glucoza drept urmare grasimile sunt
arse incomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Prezenta
acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca este vorba de un
diabet grav, nedescoperit sau netratat corect. Intoxicatia organismului cu acetona si alte
substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de
mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in
aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In
aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta pentru
diagnosticul de diabet. In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza
nu numai grasimile ci si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca manaca mult
diabeticul slabeste, caci isi consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare,
cresc si deseurile proteinice din sange: acidul uric, ureea, creatinina. Datorita iritatiei cronice
a rinichiului de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se produce alterarea filtrului
renal, care lasa sa treaca albumina din sange in urina (albuminurie). Masurarea volumului de
urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea densitatii urinei care datorita
glucozei creste foarte mult sunt analize complementare foarte utile pentru diagnosticul de
diabet si usor de executat chiar si la domiciliu