Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NAŢIONALĂ
Clasa a VIII-a
An şcolar 2020-2021
Profesor propunător:
ARGUMENT
Opţionalul de faţă îşi propune să vină în ajutorul elevilor, în vederea aprofundării genurilor şi speciilor literare
studiate la clasă, necesare nu numai pentru examenul de Evaluare Naţională, ci şi pentru pregătirea lor ulterioară.
Majoritatea elevilor întâmpină dificultăţi atunci când sunt solicitaţi să demonstreze apartenenţa unui text la gen
sau specie, când trebuie să explice titlul unei opere literare sau mesajul transmis de aceasta. De aceea, acest opţional îşi
propune studierea în paralel a mai multor texte, aparţinând unor genuri şi specii literare variate, prin rezolvarea
multiplelor exerciţii şi argumentări. Un rol important îl vor ocupa noţiunile de teorie literară care vor facilita cunoaşterea
şi analiza unui text literar la prima vedere, ca de exemplu elemente de versificaţie, figuri de stil, imagini artistice,
trăsături specifice etc. cu exemplificări pe text.
Astfel vom studia cele trei genuri literare cerute de programă pentru examenul de Evaluare Naţională, cu speciile
incluse în acestea: genul liric (doina populară, pastelul), genul epic (basmul, balada populară, fabula, schiţa, nuvela),
genul dramatic.
Îmi propun să structurez conţinuturile astfel:
- O oră prezentarea conţinutului programei pentru opţional şi a lecturilor literare;
- Câte două ore pentru prezentarea, recunoaşterea, argumentarea trăsăturilor specifice fiecărui gen literar studiat
(total 6 ore);
- Câte trei ore pentru studierea/ interpretarea/ încadrarea textului/ fragmentului de text în specia literară căreia îi
aparţine (total 24 de ore);
- Câte o oră de evaluare scrisă pe semestru (total 2 ore);
- Câte o oră pe semestru pentru verificarea lecturii particulare (total 2 ore);
La sfârşitul orelor de opţional, elevii vor avea cunoştinţe mai temeinice, dar şi un portofoliu care va cuprinde atât
partea teoretică sintetizată, cât şi texte demonstrative pentru fiecare dintre genurile şi speciile literare studiate, materialul
fiindu-le de ajutor şi în ciclul liceal. Sper ca prin acest opţional să îmbunătăţesc atât exprimarea scrisă cât şi pe cea orală
a elevilor, să le lărgesc universul literar şi să-i ajut să-şi exprime mai bine opiniile, bazându-se pe elemente clare şi bine
argumentate.
COMPETENŢE GENERALE
1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral.
2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală.
3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris.
4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
VALORI ŞI ATITUDINI
Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;
Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diverse mesaje receptate;
Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare prin conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi şi
prin nevoia de a înţelege şi de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social;
Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea
personală şi îmbogăţirea orizontului cultural.
METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE:
- Probe orale;
- Probe scrise;
- Autoevaluarea;
- Portofoliul personal.
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
BIBLIOGRAFIE
Robănescu Marina, Dicţionar de termeni literari şi figuri de stil, ed. Ametist 92, Bucureşti, 2007;
***, Perspective. În câte feluri citim textul: lectura scriiturii, anul XII, nr.1 (22), Bucureşti, 2011;
Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, filiala din Cluj-Napoca, Universitatea Babeş Bolyai,
ed. Dacia, 1995;
Hoaghea Cristian, Hoaghea Adriana, Sinteze de literatură. Lecturi literare. Teste. Exerciţii de creaţie, ed. Juventus Press, Piteşti,
2012;
Chiş Vasile, Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competenţe, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005;
Ilie Emanuela, Didactica literaturii române, ed. Polirom, Iaşi, 2008;
Pamfil Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu, ed. Paralela 45, Piteşti, 2004;
Goia Vistian, Didactica limbii şi literaturii române (pentru gimnaziu şi liceu), ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001;
LECTURI LITERARE (listă orientativă)
GENUL LIRIC
PASTELUL:
- Iarna – Vasile Alecsandri
- Mărţişor – Ion Pillat
- Pastel – George Topârceanu
- Pastel – George Coşbuc
- Pastel – Dimitrie Anghel
DOINA POPULARĂ:
- Măi bădiţă, floare dulce
- Codrule, codruţule
- Sub un fag, lângă tulpină
- Frunză verde magheran
- Lelea vitează
GENUL EPIC
FABULA:
- Peticul şi sacul – Ionel Gologan
- Păianjenul şi melcul- George Coşbuc
- Boul şi viţelul – Ion Luca Caragiale
- Toporul şi pădurea – Grigore Alexandrescu
- Musca – Alecu Donici
BALADA POPULARĂ:
- Monastirea Argeşului
- Soarele şi luna
- Miorița
BASMUL:
- Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte – Petre Ispirescu
- Tinereţe fără bătrâneţe – Victor Eftimiu
- Ivan Turbincă – Ion Creangă
SCHIŢA:
- Tren de plăcere – Ion Luca Caragiale
- Bunicul – Barbu Ştefănescu Delavrancea
- Sărăcuţul – Emil Gârleanu
NUVELA:
- Popa Tanda – Ioan Slavici (fragmente ce nu se regăsesc în manual)
- Sultănica – Barbu Ştefănescu Delavrancea
- Ciobănilă – Vasile Voiculescu
GENUL DRAMATIC: acte şi scene diferite din opera literară „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale.
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 SĂRATA
ARIA CURRICULARĂ LIMBĂ ȘI COMUNICARE
DISCIPLINA: Opţional la nivelul disciplinei,
DENUMIREA OPȚIONALULUI: Genuri şi specii literare pentru Evaluarea Naţională
PROFESOR, Humă Gabriela
CLASA A VIII-A
1ORĂ/SĂPTĂMÂNĂ
AN ȘCOLAR 2020-2021
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PENTRU OPȚIONALUL GENURI ŞI SPECII LITERARE PENTRU EVALUAREA NAŢIONALĂ
GENUL LIRIC
- gen literar a cărui etimologie trimite la originea lui muzicală (în Grecia antică recitarea poeziei era însoţită de acompaniament de liră)
- structurarea textului în versuri este dominantă în genul liric, dar nu e neaparat o trăsătură specifică. Este valorificată astfel muzicalitatea
limbajului, realizată prin elemnete de prozodie (ritm, rimă, măsură), dar şi prin figuri sintactice (repetiţii, refrene, paralelism sintactic) sau de
sunet (aliteraţii. asonanţe)
- cuprinde totalitatea operelor în care predomină subiectivitatea, exprimarea directă a sinelui, (poetul vorbeşte în numele lui);
- eul creator îşi exprimă în mod nemijlocit stările sufleteşti, emoţiile, reacţiile faţă de fenomenele lumii exterioare şi faţă de propriile
metamorfoze interioare; modul de comunicare este exprimarea directă a ideilor şi a sentimentelor
- vocea textuală este doar o convenţie numită eu liric sau eu poetic, care poate apărea în diverse ipostaze: îndrăgostit, revoltat, gânditor,
comtemplator, căutătorul unui ideal etc.
- modul dominant de expunere este monologul liric (adresat sau nu), dar poate apărea şi descrierea
- subiectivitatea se exprimă prin mărcile eului liric: pronume, adjective pronominale şi verbe la persoana I, interjecţii afective (în cazul
lirismului de tip confesiv) şi pronume, adjective pronominale şi verbe la persoana a II-a, substantive în V (în cazul lirismului de tip adresativ)
- limbajul este sugestiv şi expresiv (artistic, figurat), folosindu-se într-o măsură mai mare imaginile artistice şi figurile de stil, cuvinte cu
sens figurat
- trăsături:
* exaltarea subiectivă;
* confesiunea emoţională;
* evocarea stărilor interioare;
* desfăşurarea sensibilităţii şi a fanteziei;
* muzicalitatea discursului
- moduri de expunere: descrierea și monologul liric adresat
A. Pastelul
- specie lirică în versuri în care se prezintă, cu ajutorul descrierii, un tablou din natură, un peisaj surprins într-un anumit anotimp sau
într-un moment al zilei
- modurile de expunere folosite sunt descrierea şi monologul liric
- eul poetic, aflat într-o ipostază contemplativă, îşi exprimă trăirile, sentimentele și emoțiile faţă de peisajul descris fie în mod direct,
fie într-o manieră discretă
- expresivitatea este conferită de folosirea imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive sau dinamice) şi de utilizarea figurilor de stil
- favorizeză sensurile figurate ale cuvintelor, pentru a exprima realitatea filtrată prin prisma subiectivității eului
- cultivă muzicalitatea (prin versificație, prin curgerea melodioasă a versurilor, prin aliterații, asonanțe)
- stabilește analogii cu pictura, de unde preia și denumirea speciei (termenul de pastel desemnează la origine o tehnică picturală, un
desen realizat cu un creion moale, uşor colorat, în tonuri palide, delicate)
B. Doina
GENUL EPIC
- se caracterizează prin relatarea de fapte, evenimente, întâmplări cu o anumită semnificaţie, puse pe seama unor personaje şi povestite
de un autor. Astfel, autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, sentimentele, valorile şi atitudinile
- acţiunea se organizează într-o succesiune de momente ale subiectului: expoziţiunea/situaţia iniţială, intriga/cauza care declanşează
acţiunea, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant/situaţia tensionată, deznodământul/situaţia finală
- acţiunea poate fi relatată cronologic, prin înlănţuire şi alternanţă, sau cu întoarceri în timp şi rememorări prin inserţie
- întâmplările sunt plasate într-un context spaţio-temporal, de aici prezenţa unor indici spaţiali şi temporali (adv. şi loc. adv. de loc şi
de timp, subst. care expr. circumstanţe temporale sau spaţiale, nume de locuri etc)
- acţiunea este pusă în mişcare de un conflict, care reprezintă o ciocnire de interese, valori, atitudini între personaje (conflict exterior)
sau în sufletul unui personaj (conflict interior)
- naratorul reprezintă o convenţie textuală, este vocea care relatează întâmplările, fie la pers. a III-a (narator obiectiv, impersonal,
omniscient) fie la pers.I (narator subiectiv, implicat ca personaj, ca martor sau ca narator colportor)
- personajele sunt oamenii care participă la acţiunea relatată, existenţe fictive, create după modelul realităţii sau plăsmuite de fantezia
scriitorului. Chiar în cazul unor persj. animaliere, ca în fabule, sau al unor persj. roboţi ori extratereştri ca în literatura SF, umanul rămâne
punctul de referinţă, în sensul că ele au, în general, trăsături omeneşti. Persj. participă la acţiune în diferite grade (principale, secundare,
episodice, figurante), sunt individuale sau colective. După raportul cu realitatea persj. pot fi: realiste, alegorice, simbolice sau
supranaturale, iar după natura faptelor săvârşite pot fi pozitive sau negative.
- Modul de expunere dominant este naraţiunea, dar în mod obişnuit ea se împleteşte cu descrierea şi cu dialogul. Descrierea care
întrerupe o naraţiune literară are mai multe funcţii: creează atmosfera, particularizează cadrul în care au loc întâmplările, încetineşte ritmul
naraţiunii sau conturează portretul unui persj. Dialogul are rolul de a dinamiza acţiunea, fiind o formă mascată de relatare a unor întâmplări
sau intenţii, asigură comunicarea dintre persj. şi contribuie la caracterizarea acestora, punând în evidenţă atitudinile, ideile,
comportamentul şi limbajul lor.
A. Schiţa
B. Nuvela
- specie epică în proză, având dimensiuni relativ reduse faţă de roman, dar mai ample decât ale schiţei şi ale povestirii
- acţiunea urmăreşte un singur fir narativ, structurându-se într-o succesiune de episoade organizate pe momentele subiectului
- timpul și spațiul sunt clar delimitate, fiind extinse pe dimensiuni mai ample
- intriga este complexă, riguros construită
- conflictul care determină acţiunea este puternic şi antrenează mai multe personaje
- accentul cade asupra trăirilor și evoluţiei personajelor şi nu asupra întâmplărilor
- obiectivitate sporită, pentru că păstrează o legătură mai exactă cu realitatea, urmărind asigurarea verosimilităţii
- modul de expunere dominant este naraţiunea (prezintă întâmplările în ordinea desfășurării lor) îmbinată cu descrierea şi dialogul
(dinamizează ritmul acțiunii)
C. Fabula
D. Basmul
GENUL DRAMATIC
- cuprinde toate operele literare scrise sub formă de dialog şi destinate să fie reprezentate scenic.
- textul dramatic se individualizează prin faptul că:
a) personajele comunică şi se comunică prin intermediul dialogului şi al monologului;
b) indicaţiile scenice sunt singurele intervenţii ale autorului în text;
c) jocul actorilor este îndrumat de regizor.
- Elemente de compoziţie a textului dramatic:
Act – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene.
Scenă – subdiviziune a unui act, delimitată, în general, prin intrarea sau ieşirea unui personaj, prin modificarea locului şi timpului
acţiunii;
– caracteristica scenei este că surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
Indicaţii scenice – precizări făcute de autor şi care se află între paranteze;
– se referă la spaţiu, timp, gestică, vorbirea unui personaj, decor sau jocul actorilor;
– sunt folosite pentru transpunerea textului în spectacol;
– pot fi şi o modalitate de caracterizare a personajului atunci când textul este citit, nu este
vizionat ca spectacol.
Replică – enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog; textul dramatic este construit sub formă de
replici (excepţie face monologul).
- Elemente de structură ale textului dramatic:
Subiectul dramatic – este alcătuit în conformitate cu momentele subiectului (etapele desfăşurării
acţiunii) şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul unui
conflict dramatic.
Conflictul dramatic – este elementul central în jurul căruia se dezvoltă acţiunea, bazată pe
împrejurări, pasiuni, caractere care se confruntă, complicaţiile apărute pe
parcursul desfăşurării subiectului ;
– este similar cu intriga din textul epic.
- Elemente tipice limbajului dramatic:
Dialog dramatic – principalul mod de expunere în textul dramatic;
– este un schimb de replici între personaje şi defineşte relaţiile dintre acestea.
Monologul dramatic – modul de expunere prin care un personaj rosteşte o serie de întrebări fără
să aştepte răspuns;
– poate fi: interior sau adresat.
- specii dramatice: comedia, drama, tragedia, melodrama, vodevilul.
Comedia
- prezintă întâmplări, personaje, moravuri într-o manieră ce stârneşte râsul;
- acţiunea şi deznodământul sunt vesele, satirizează realităţi sociale şi slăbiciuni omeneşti;
- satirizează întâmplări, aspecte sociale, moravuri, prin intermediul personajelor ridicole, între care se nasc conflicte puternice;
- cultivă varietatea, neprevăzutul, încurcăturile de situaţii; personajele se supun hazardului;
- apar bucuria, exaltarea prezentului;
- stilul este oral, cu expresii familiare obişnuite; personajele sunt oameni obişnuiţi, tipizaţi.
Stefan TIPURI Nae
Tipătescu – UMANE Caţavencu
tipul junelui „O
prim - tipul
SCRISOARE
demagogului
PIERDUTĂ”
Zoe
Zaharia Trahanache
Trahanache
- tipul
- tipul Ghita Pristanda adulterinei
încornoratului
- tipul
slugarnicului
Comic de Comic de
moravuri caracter
TIPURI DE
COMIC
Comic Comic de
de nume limbaj
Comic de
situaţie
Model de schemă pentru sinteza genurilor literare
autor
narator
personaje
întâmplări – totalitatea întâmplărilor – subiect –
momentele subiectului
autor
eul liric
figuri de stil
imagini artistice
descrierea
2. Pentru evaluarea finală, pentru fiecare gen studiat, propun următoarele rebusuri ca
modalitate interactivă de evaluare:
A.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L
6. D
7. R
8. A
9. M
10. A
11. T
12. I
13. C
B.
A – B – gen literar cuprinzând operele literare care au acţiunea redusă ca durată pentru a putea fi
reprezentate pe scenă, ca spectacol teatral.
1. mod de expunere predominant în operele dramatice – DIALOG
2. specie a genului dramatic care provoacă râsul – COMEDIA
3. tip de comedie provocată de înlănţuirea complicată a faptelor, a situaţiilor – INTRIGA
4. tipul de comic care ridiculizează moravuri sociale – MORAVURI
5. tip de comic provocat de vorbirea personajelor prin ticuri verbale, pronunţare gesturi, etc. –
LIMBAJ
6. specie a genului dramatic cu un conţinut serios prezentat într-o forma familiară – DRAMA
7. fiecare intervenţie a unui personaj – REPLICA
8. subdivizarea formală a unei piese de teatru, cuprinde mai multe scene – ACT
9. formă a comicului care presupune bunăvoinţă, simpatie şi înţelegere superioară faţă de moravuri
sau mici defecte de care se râde – UMOR
10.subdiviziune a unui act – SCENA
11.sugestii pe care autorul le face privind decorul sau jocul de scenă al actorilor – INDICAŢII
SCENICE
12.întrebare care nu presupune răspuns – INTEROGAŢIA RETORICĂ
13.axa în jurul căreia se dezvoltă acţiunea – CONFLICT
A.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L
6. E
7. P
8. I
9. C
B.
A – B – gen literar cuprinzând opere literare populare şi culte în versuri sau proză, în care autorul îşi
exprimă ideile, atitudinile şi sentimentele în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor.
1. procedeu artistic de bază în fabulă, constând în substituirea unei imagini cu o altă imagine pe baza
unor asemănări dintre ele – ALEGORIE
2. specie literară în proză aparţinând genului epic, mai amplă şi mai complexă decât schiţa, mai scurtă
şi mai simplă decât romanul, având un singur fir narativ şi cu un conflict în care este implicat un
număr redus de personaje – NUVELA
3. specie aparţinând genului epic, cu acţiune complexă desfăşurată pe mai multe planuri narative, la
care participă un număr mare de personaje, oferind o imagine amplă asupra vieţii – ROMAN
4. specie a genului epic care satirizează anumite moravuri, deprinderi sau mentalităţi greşite, cu
scopul de a le îndrepta – FABULA
5. specie a genului epic aparţinând creaţiei populare romaneşti în care sunt narate, în versuri,
întâmplări deosebite din trecut, săvârşite de personaje cu însuşiri ieşite din comun – BALADA
6. mod de expunere specific genului epic – NARAŢIUNEA
7. persoana prezentată într-o operă literară epică având rolul de participant la acţiune şi de
transmiţător al gândurilor, ideilor, atitudinilor şi sentimentelor autorului – PERSONAJ
8. moment al subiectului în care se prezintă coordonatele spaţiale şi temporale, precum şi unele dintre
personaje – EXPOZIŢIUNEA
9. scriere de dimensiune redusă, cu un număr mic de personaje, cu acţiune limitată la un singur episod
din viaţa personajelor – SCHIŢA
A.
1. G
2. E
3. N
4. U
5. L
6. L
7. I
8. R
9. I
10. C
B.
A – B – cuprinde opere literare în care autorul îşi expune ideile, atitudinile si sentimentele în mod
direct (nemijlocit)
1. procedee utilizate în operele literare în scopul sporirii expresivităţii limbii – FIGURI DE STIL
2. figură de stil constând în înşiruirea unor termeni privitori la aceeaşi temă – ENUMERAŢIE
3. tipul de rimă [a, a, a, a] – MONORIMA
4. totalitatea silabelor unui vers exprimată printr-un număr – MĂSURA
5. specie a liricii peisagiste în care poetul descrie un aspect din natură exprimându-si propriile
sentimente – PASTEL
6. figura de stil prin care o fiinţă, un obiect, un fenomen ori o acţiune a acestora sunt exagerate în mod
intenţionat prin mărire sau prin micşorare, cu scopul de a sugera modul în care autorul le simte sau
le imaginează şi de a impresiona cititorul – HIPERBOLA
7. poezie solemnă aparţinând genului liric, închinată unei personalităţi , unei idei măreţe sau unui
sentiment nobil – IMNUL
8. tipul de rimă [a, b, b, a] – ÎMBRĂŢIŞATĂ
9. ritm obţinut prin repetarea regulată a două silabe, dintre care prima este neaccentuată şi a doua
accentuată – IAMBIC
10. figura de stil alcătuită din doi termeni: care sunt alăturaţi pe baza asemănărilor dintre ei –
COMPARAŢIE
FIŞĂ DE LUCRU
Se dă textul:
„Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Plesuvului,
In mijlocul
Cimpului
La putul
Porumbului,
Pe cimpia verde, -ntinsa,
Si de cetine coprinsa,
Sade Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat.
Sade Toma tolanit
Si cu murgul priponit
In pripoane de argint,
Si maninca frumusel,
Si bea vin din burdusel.” (Toma Alimoș )
Se cere:
1. Aduceți trei argumente pe marginea textului prin care să arătați că aparține genului epic
2. Precizați ce specie a genului epic este textul dat
3. Demonstrați răspunsul vostru aducând două argumente pe marginea textului
4. Model de argumentare a apartenenţei unui text la genul epic:
Se dă textul:
„În cea dintâi duminică, părintele Trandafir ține o predică înaintea oamenilor ce s-au adunat în număr
mare ca să vadă pe popa cel nou. Nu este mai mare mulțumire pentru omul ce dorește binele altora
decât aceea când vede că este ascultat de către alții și că vorbele lui prind rădăcini. Gândul bun se-
nmulțește, cuprinzând loc în mai multe suflete, și cine îl are și poartă, mai ales atunci dacă îl prețuiește,
se bucură când vede că-și face cale-n lume. Părintele Trandafir se simțea norocit într-acea zi. Niciodată
el n-a fost ascultat cu atâta luare-aminte ca astă dată. Părea că oamenii aceia ascultă ceea ce știu, dar nu
știu bine, și-i sorbeau vorbele cu atâta sete, încât părea că ar voi să-i scoată sufletul, ca mai ușor să
culeagă din el învățătura.
S-a citit în ziua aceea evanghelia asupra fiului rătăcit. Părintele Trandafir a arătat cum Dumnezeu, în
nesfârșita lui iubire de oameni, l-a făcut pe om spre fericire. Fiind omul în lume, Dumnezeu voiește ca
el să simtă toate plăcerile curate ale vieții, pentru că numai așa poate să o iubească și să facă bine într-
însa. Omul care din vina sa ori în urma altor întâmplări simte numai amar și necazuri într-astă lume nu
poate iubi viața și, neiubind-o, disprețuiește în chip păcătos acest înalt dar dumnezeiesc.
Ce fac însă oamenii leneși, oamenii care nu-și dau nici o silință, care nici mâna nu și-o întind ca să ia
darul? Sunt păcătoși! căci nu numai dorințe avem, ci și pofte trupești. Poftele cele curate sunt date
omului ca să le astâmpere prin rodul muncii; dorințe îi sunt date în suflet ca să cuprindă lume și
Dumnezeu în sine și, fericit, să le privească. Lucrarea este dar legea firii omenești, și cine nu lucrează
greu păcătuiește.
(Popa Tanda de Ioan Slavici)
Se cere:
1. Aduceți trei argumente pe marginea textului prin care să arătați că aparține genului epic
2. Precizați ce specie a genului epic este textul dat
3. Demonstrați răspunsul vostru aducând două argumente pe marginea textului
Se dă textul:
„Stapane,stapane
Mai cheama s-un cane”
Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-
a invatat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise si i-
a poruncit: Tu sa scrii olege, si cand va veni vremea, sa pui pe farisei sa rastigneasca pe fiul meu cel
prea iubit Isus, si dupa aceea sa indurati mult nacaz si prigonire, iar pentru aceasta eu am sa las sa curga
spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu degetul si i-a ales, din cate avea pe langa sine, jucarii:
Iaca, dumitale iti dau boftori si pinteni si rasina sa-ti faci sfarcuri la mustati, sa fii fudul si sa-ti placa
petrecerile cu sotii. S-a infatisat si turcul: Tu sa fii prost, dar sa ai putere asupra altora, cu sabia.
Sarbului i-a pus in mana sapa. Pe rus l-a invrednicit sa fie cel mai betiv dintre toti si sa se dovedeasca
bun cersetor si cantaret la iarmaroace. A poftit pe boieri si domni la ciubuc si cafea: Mariilor voastre
vi-i dat sa traiti in dezmierdare, rautate si ticalosie, pentru care sa faceti bine sa puneti a mi se zidi
biserici si manastiri. La urma au venit si muntenii s-au ingenuncheat la scaunul imparatiei. Domnul
Dumnezeu s-a uitat la ei cu mila: — Dar voi, nacajitilor, de ce ati intarziat? —Am intarziat, Prea
slavite, caci suntem cu oile si cu asinii. Umblam domol, suim poteci oable si coboram prapastii. Asa
ostenim zi si noapte, tacem, si dau zvon numai talancile. Iar asezarile nevestelor si pruncilor ne sunt la
locuri stramte intre stanci de piatra. Asupra noastra fulgera, trasneste si bat puhoaiele. Am dori
stapaniri largi, campuri cu holde si ape line. — Apoi ati venit cei din urma, zice Domnul cu parere de
rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face.Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o
inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune, sa vie la voi cel cu cetera, si cel cu
bautura, si s-aveti muieri frumoase si iubite. Povestea astao spunea uneori Nechifor Lipan la cumatrii si
nunti, la care in vremea iernii era nelipsit. Zice el c-ar fi invatat-o de la un baci batran, care fusese jidov
in tinereta, si binevoise Dumnezeu a-l face sa cunoasca credinta cea adevarata.” (Mihail Sadoveanu
Baltagul)
Se cere:
1.Aduceți trei argumente pe marginea textului prin care să arătați că aparține genului epic
2.Precizați ce specie a genului epic este textul dat
3.Demonstrați răspunsul vostru aducând două argumente pe marginea textului
1. Identificaţi în textul - suport figurile de stil indicate, subliniaţi-le şi precizaţi rolul uneia
dintre ele în realizarea tabloului.
I. Citiţi informaţiile de mai jos şi, cu ajutorul acestora, realizaţi compunerea de argumentare
a apartenenţei operei–suport la specia literară doina populară (pe verso)
PLANUL COMPUNERII:
Doina populară este o creaţie lirică, în versuri, specifică folclorului românesc, prin care sunt
exprimate cele mai puternice şi mai variate sentimente: de dor, de dragoste, de jale, etc. Opera ... este o
doină populară pentru că are toate trăsăturile speciei.
În primul rând, fiind o doină populară, opera x are toate trasăturile literaturii populare: caracter
anonim (autor necunoscut), caracter oral (s-a transmis din generaţie în generaţie prin viu grai), caracter
colectiv (este opera mai multor autori anonimi), caracter sincretic (se îmbină cu muzica, poezia şi
dansul, poate fi cântată), caracter tradiţional şi caracter expresiv.
În al doilea rând, sentimentele exprimate în mod direct de autorul anonim sunt ...de dor/ de
dragoste/de jale .... de aceea, această operă poate fi considerată o doină de dragoste/de dor/de jale/de
haiducie.
În al treilea rând, fiind o creaţie lirică, doina are toate trasăturile operei lirice: prezenţa eului
liric, prezenţa figurilor de stil şi a imaginilor artistice. Se poate remarca în această operă prezenţa
figurilor de stil ( ex......) şi a imaginilor artistice. ( ex.....) De asemenea, sunt prezente elementele de
versificaţie/ prozodie: această operă este/nu este structurată în strofe, versurile sunt egale/inegale cu o
măsura de ..........silabe, ritmul este trohaic (specific operelor populare), iar rima este
monorimă/împerecheată/îmbrăţişată/încrucişată sau rima x se împleteşte cu rima y. Fiind o doină
populară, în text apar teme şi motive specifice folclorului: tema este comunicarea dintre om şi natura/
iubirea. Ca în majoritatea doinelor şi în opera x apare motivul floral, floarea simbolizand gingaşia,
frumuseţea. Se observă prezenţa limbajului popular care se reflectă prin simplitate şi sugerează
expresivitate. Remarcăm prezenţa regionalismelor (se dau exemple de regionalisme din text ).
În concluzie, prin trăsăturile prezentate şi argumentate anterior, opera x este o doină populară.
MODEL DE ARGUMENTARE
APARTENENȚA LA GENUL DRAMATIC
4.Autorul își exprimă sentimentele 5.Structura 6.Mod(uri) de expunere 4.Autorul își exprimă sentimentele 5.Structura 6.Mod(uri) de expunere
trăirile, gândurile și impresiile în trăirile, gândurile și impresiile în
mod ............................................ ........................ .............................. mod ............................................ ........................ ..............................
creând .......................................... ............................... ................................................... ........................ ...............................
....................................................
Vocea autorului este în poezie 7. Elemente de versificație
................................................ a).......................... Naraţiunea se realizează la .............................
b).......................... Întâmplările sunt relatate de către ...........................................................
Prezența eului liric este ................., c)........................... Identificăm coordonate............................................................................
făcându-se simțită prin ....................
7. Elemente de versificație
8. Limbajul operei este ................./................ fiind creat cu ajutorul a)..........................
.............................. . b)..........................
a)........................................................ c)...........................
b)........................................................
c)........................................................ 8. Limbajul operei este ................../........................ fiind creat cu ajutorul
.........................................
FIGURI DE STIL/ TROPI a).....................................................
............................................................................................................................................. b).....................................................
.............................................................................................................................................. c).....................................................
..............................................................................................................................................
................................................................................. ............................................................ FIGURI DE STIL/ TROPI
............................................................................................................................................... ....................................................................................................................................................
IMAGINI ARTISTICE .....................................................................................................................................................
..................................... ......................................................................................... ............... ....................................................................................................................................................
...................................... ........................................................................................................ IMAGINI ARTISTICE
............................................................................................................................................... ..................................... ................................................................................................................
..................................... ........................................................................................................ ...................................... ..............................................................................................................
......................................................................................................................................................
..................................... ...............................................................................................................
9.SEMNIFICAȚIA TITLULUI
............................................................................................................................................... 9.SEMNIFICAȚIA TITLULUI
............................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................
.............................................................................................. ......................................................................................................................................................
................................................................................