Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul III
A. Brainstormingul
Brainstormingul este o tehnica de stimulare a creativitatii prin care, pe calea discutiilor de grup,
se urmareste obtinerea a cat mai multor idei privind modul de rezolvare a unor probleme, in
speranta ca in randul lor se va gasi si solutia optima cautata.
Ipoteza de la care pleaca brainstormingul este ca, in orice domeniu de activitate, problemele pot
fi rezolvate mai bine decat in prezent, insa pentru aceasta trebuie gasite idei noi, care sa sparga
bariera rutinei. Ideile se gasesc in stare latenta, in fiecare colectiv, insa lipsa unui climat
psihosocial corespunzator, duce la pierderea acestor idei, care pot fi valoroase.
Pentru desfasurarea sedintelor de brainstorming si obtinerea celor mai valoroase idei, trebuie
respectate urmatoarele cerinte:
Eliberarea participantilor de orice argumentatie negativa sau pozitiva in timpul sedintei; toate
propunerile se vor evalua constructiv;
Se va crea un climat de acceptare a oricarei idei, oricat de socanta sau nerealista ar fi;
Se vor incuraja participantii sa emita idei noi, pornind de la rationamente deja facute;
Tehnica "ochiului proaspat" porneste de la ideea ca, reuniunile de grup sunt mai eficiente prin
participarea unor persoane mai putin experimentate in problemele discutate. Eficienta sedintei
creste, intrucat participantii la discutii sunt neinitiati, eliminandu-se astfel rutina, unul dintre
impedimentele creativitatii, care distruge deseori rutina. Se recomanda ca participantii sa fie
specialisti cu experienta, impreuna cu elevi si studenti.
B. Carnetul colectiv
Tehnica brainstormingului si variantele sale au dezavantajul ca, in cele mai multe cazuri conduc
la idei superficiale generate de durata redusa a sedintelor de creativitate.
b). Incubarea, etapa in care autorul isi imobilizeaza la maximum resursele intelectuale,
imaginatia si fantezia. Incubarea presupune activitatea febrila a subconstientului pe termen lung.
c). Iluminarea consta in aparitia in mod spontan din subconstient a intuitiei, care ilumineaza
constientul.
Procesul de creatie este mai eficace prin imbinarea muncii in echipa, cu munca individuala.
Avand in vedere cerintele procesului de creatie sau etapele sale sau nevoia de amplificare a
eficacitatii muncii de creatie prin lucru in echipa, tehnica carnetului colectiv este recunoscuta de
specialisti ca fiind una dintre cele mai eficiente tehnici de stimulare creativitatii.
constituirea unui grup de creativitate in care fiecare membru primeste un carnet de lucru, in care
este inscrisa problema care trebuie rezolvata. Grupul este constituit din 5-12 persoane si este
coordonat de un manager.
notarea in caiet, pe parcursul unei luni de zile calendaristice de catre fiecare membru al grupului,
a tuturor ideilor sale privind rezolvarea problemei vizate.
intocmirea de catre fiecare participant la finalul perioadei de timp alocate, a unui rezumat
continand cea mai buna idee a sa.
predarea carnetului la sfarsitul perioadei managerului de grup. Acesta va studia atent fiecare
carnet si va intocmi un rezumat care contine solutiile problemei propuse.
organizarea unei discutii de grup cu participarea intregii echipe de creativitate, avand ca scop
fixarea asupra celei mai bune idei privind problema analizata.
C. Sinectica
Sinectica este o tehnica de stimulare a creativitatii, bazata pe asociatii libere de idei, in care se
urmareste identificarea principiilor creativitatii indivizilor si a grupurilor de creativitate, precum
si folosirea principiilor in cadrul unor tehnici asociate sinecticii cum este analogia.
Ø Toti oamenii sunt creativi. Creativitatea se amplifica daca oamenii depasesc prin educare,
blocajul gandirii creative.
Ø Oamenii cu un moral scazut sunt mai putin creativi, deoarece moralul scazut strica
echilibrul interior al individului, diminuandu-I creativitatea.
Ø Ideile se produc prin asociere; prin asocierea unor idei rezulta o idee noua.
Ø Nu conteaza doar valoarea ideilor exprimate, ci si numarul lor; sansa gasirii ideilor noi
creste daca numarul ideilor emise creste.
Tehnica de lucru pentru sinectica este analogia. In practica sunt utilizate 3 tipuri de analogii:
analogia directa care se refera la compararea in paralel a doua lucruri si intelegerea functionarii
lor.
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – București
Management,Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală
Departamentul de Studii pentru Învățământ la Distanță
analogia simbolica care consta in stabilirea unor asociatii libere si spontane de idei intre
problema de rezolvat si un grup de cuvinte, legate sau nelegate de problema, dar cu sens pentru
aceasta.
Aceasta tehnica are la baza ideea ca, in timpul somnului, logica constienta nu mai este un factor
care blocheaza stabilirea de legaturi intre oameni sau fenomene.
In timpul somnului, utilizand baza de date a creierului, se pot stabili relatii eliberate de conventii
ducand la combinatii noi, incompatibile in starea de constienta.
Cerintele de baza pentru aplicarea eficace a tehnicii notarii ideilor in timpul somnului sunt
urmatoarele:
Ø Accesul rapid la carnetul de note pentru notarea ideilor pe care subiectul si le aminteste la
trezire.
Ø Notarea tuturor imaginilor care apar, fie inainte de a dormi fie la trezire
E. Tehnica Philips6-6
Aceasta tehnica presupune organizarea unei reuniuni cu participarea unui numar relativ mare de
persoane (30 de persoane). Participantii vor dezbate o anumita problema in sedinta de
creativitate, pe durata de timp de pana la 2 ore.
Ø Cei 30 de participanti la reuniune sunt impartiti in grupuri de cate 6 membri, dintre care
unul este ales reprezentantul grupului. Grupurile se constituie eterogen.
Ø Fiecare grup discuta pe marginea problemei, timp de 6 minute, iar reprezentantul grupului
noteaza ideile exprimate.
Ø Opiniile fiecarui grup sunt apoi prezentate de catre reprezentatii fiecarui grup, in cadrul
unei reuniuni generale a tuturor participantilor. Au loc dezbateri cu privire la solutiile propuse da
fiecare grup.
In final, este aleasa solutia problemei, solutie care va trebui insusita de toti participantii.
Bibliografie