DREPTUL FAMILIEI

Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU

SUPORT CURS
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL FAMILIEI

Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU

- SUPORT CURS -

Anul III

Semestrul I

2012-2013
 CUPRINS

Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE FAMILIE ŞI DREPTUL FAMILIEI.............................................. 1

Secţiunea 1. Noţiunea de familie........................................................................................................... 1
Secţiunea a 2-a. Funcţiile familiei.......................................................................................................... 3
Secţiunea a 3-a. Ramura dreptului familiei........................................................................................... 3
Secţiunea a 4-a. Interferenţa dreptului familiei cu alte ramuri de drept............................................. 5
Secţiunea a 5-a. Izvoarele dreptului familiei......................................................................................... 5
Capitolul II. LOGODNA ........................................................................................................................... 6
Secţiunea 1. Noţiune, reglementare, natură juridică şi caractere juridice .......................................... 6
Secţiunea a 2-a. Condiţii de validitate................................................................................................... 6
Secţiunea a 3-a. Efectele logodnei......................................................................................................... 7
Secţiunea a 4-a. Nulitatea logodnei....................................................................................................... 7
Secţiunea a 5-a. Încetarea logodnei ...................................................................................................... 8
Capitolul III. CĂSĂTORIA ......................................................................................................................10
Secţiunea 1. Noţiunea de căsătorie.....................................................................................................10
Secţiunea a 2-a. Caracterele juridice ale căsătoriei ............................................................................10
Secţiunea a 3-a. Natura juridică a căsătoriei.......................................................................................11
Secţiunea a 4-a. Condiţii de validitate ale căsătoriei ..........................................................................12
Secţiunea a 5-a. Nulitatea căsătoriei...................................................................................................19
Secţiunea a 6-a. Efectele căsătoriei .....................................................................................................22
Capitolul IV. DESFACEREA CĂSĂTORIEI ...............................................................................................39
Secţiunea 1. Formele divorţului...........................................................................................................39
Secţiunea a 2-a. Procedura divorţului din culpă .................................................................................42
Secţiunea a 3-a. Data desfacerii căsătoriei..........................................................................................43
Secţiunea a 4-a. Efectele desfacerii căsătoriei ....................................................................................44
Capitolul V. FILIAŢIA FAŢĂ DE MAMĂ .................................................................................................46
Secţiunea 1. Stabilirea filiaţiei faţă de mamă prin faptul naşterii......................................................46
Secţiunea a 2-a. Stabilirea filiaţiei faţă de mamă prin recunoaştere .................................................47
Secţiunea a 3-a. Stabilirea filiaţiei faţă de mamă prin hotărâre judecătorească ..............................49
Capitolul VI. FILIAŢIA FAŢĂ DE TATĂ A COPILULUI DIN CĂSĂTORIE................................................... 50
Secţiunea 1. Timpul legal al concepţiei ...............................................................................................50
Secţiunea a 2-a. Stabilirea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie............................................................50
Secţiunea a 3-a. Filiaţia faţă de tată a copilului din afara căsătoriei..................................................53
Secţiunea a 4-a. Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator ..........................................56
Capitolul VII. ADOPŢIA .........................................................................................................................58
Secţiunea 1. Principiile adopţiei (art. 452 CC) ....................................................................................58
Secţiunea a 2-a. Condiţii de fond pentru încheierea adopţiei............................................................58
Secţiunea a 3-a. Impedimentele la adopţie.........................................................................................61
Secţiunea a 4-a. Condiţii de formă ...................................................................................................... 62
Secţiunea a 5-a. Efectele adopţiei .......................................................................................................68
Secţiunea a 6-a. Încetarea adopţiei ....................................................................................................69
Secţiunea a 7-a. Adopţia internaţională..............................................................................................70
Capitolul VIII. Obligaţia legală de întreţinere......................................................................................73
Secţiunea 1. Caractere juridice ............................................................................................................73
Secţiunea a 2-a. Condiţii generale ale obligaţiei de întreţinere .........................................................76
Secţiunea a 3-a. Executarea întreţinerii ..............................................................................................77
Secţiunea a 4-a. Aspecte particulare ale obligaţiei de întreţinere .....................................................78
Secţiunea a 5-a. Aspecte procesuale privind obligaţia legală de întreţinere.....................................79
Capitolul IX. AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ..........................................................................................81
Secţiunea 1. Principiile ocrotirii părinteşti ..........................................................................................81
Secţiunea a 2-a. Conţinutul autorităţii părinteşti ...............................................................................81
Secţiunea a 3-a. Exercitarea ocrotirii părinteşti..................................................................................83
Secţiunea a 4-a. Protecţia specială a copilului ....................................................................................84
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………………………90
 Capitolul I. NOłIUNI GENERALE DESPRE FAMILIE ŞI DREPTUL FAMILIEI

Obiective:
- însuşirea noŃiunilor de bază referitoare la familiei
- cunoaşterea importanŃei familiei în contextul juridic şi social
- identificarea dreptului familiei în sistemul dreptului privat
- delimitarea dreptului familiei de alte ramuri de drept privat, precum şi de unele
ramuri de drept public
- cercetarea izvoarelor dreptului familiei

SecŃiunea 1. NoŃiunea de familie

Termenul de „familie” provine din latinescul familia (e) care desemna totalitatea
membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă. În vechiul drept roman, prin familie se înŃelegea un
grup larg de persoane libere şi sclave, care locuiau în acelaşi domus şi care se aflau sub
puterea aceluiaşi pater familias.Din această familie făceau parte: soŃia căsătorită cum manu;
fiii cu soŃiile lor; fiicele şi nepoatele până la căsătoria cum manu. Ulterior, familia
patriarhală s-a extins, incluzând şi persoanele adoptate şi copiii legitimaŃi (adoptaŃi sau
adrogaŃi). Dreptul familiei recunoaşte familia agnatică din dreptul roman, bazată pe rudenia
de sânge.
În doctrină, în lipsa unei definiŃii legale, au fost formulate o serie de definiŃii:
- familia este principala formă de organizare a vieŃii în comun a oamenilor legaŃi prin
căsătorie sau rudenie
- familia este o realitate juridică generată de reglementările legale privitoare la familie
- familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaŃii care izvorăsc
din căsătorie, rudenie, precum şi din alte raporturi asimilate celor de familie.
Conceptul de „familie” poate fi analizat pe mai multe coordonate:
1. biologică – familia se raportează la relaŃia sexuală dintre bărbat şi femeie; în cadrul ei
realizându-se procreaŃia
2. socială – familia reprezintă o formă de relaŃii sociale dintre persoanele unite între ele prin
căsătorie, filiaŃie.
3. juridică – familia desemnează grupul de persoane între care există relaŃii sociale
reglementate de norme juridice.
Literatura sociologică analizează 2 tipuri de familie: de origine, adică acea familie în care
ne naştem, şi de procreare, adică acea familie pe care o creăm, ca adult.
1
 Potrivit art. 8 CEDO, dreptul la viaŃa privată şi de familie constituie un drept fundamental
al omului. JurisprudenŃa CEDO- cauza Marcks c. Belgiei- consideră că viaŃa de familie
include raporturile dintre rudele apropiate.
Prin urmare, în sens larg, prin familie înŃelegem totalitatea persoanelor care descind
dintr-un autor comun, în linie dreaptă sau colaterală, precum şi soŃii acestora. În sens
restrâns familia cuprinde pe soŃi şi copiii lor minori. Aceasta este accepŃiunea luată în
considerare de dreptul familiei.
Astfel, familia:
- este proxima şi necesară consecinŃă a actului juridic al căsătorie (art. 16 parag. 1 DUDO)
- presupune neaparat existenŃa soŃilor, adică a unui bărbat şi a unei femei
- familia cuprinde pe copiii minori ai soŃilor rezultaŃi din căsătoria lor sau din adopŃie ( art. 4
lit. a din Legea nr. 272/2004 – prin „copil” înŃelegem persoana care nu a împlinit 18 ani şi nu
a dobândit capacitatew deexerciŃiu deplină în condiŃiile legii).
- la baza familiei stă consimŃământul liber consimŃit şi deplin al soŃilor de a se căsători,
egalitatea soŃilor, ocrotirea copiilor de către părinŃi
- raporturile dintre soŃi derogă de la dreptul comun
- raporturile dintre membrii familiei se bazează pe afecŃiune şi prietenie reciprocă şi sunt
guvernate de principiul solidarităŃii.
ConŃinutul juridic al familiei este prevăzut şi de o serie de legi speciale:
► Legea nr. 272/2004: familia: părinŃii şi copiii acestora
► Legea nr. 18/1991: familia: soŃii şi copiii necăsătoriŃi, dacă gospodăresc împreună cu
părinŃii lor
► Legea nr. 277/2010: familia: soŃul, soŃia şi copiii aflaŃă în întreŃinerea acestora, care
locuiesc împreună.
►Legea nr. 114/1996 prin familie se înŃelege copiii şi părinŃii soŃilor, care locuiesc şi
gospodăresc împreună.
ConŃinutul extins al familiei presupune copilul, părinŃii şi rudele până la gradul 4 inclusiv
(art. 4 lit. c din Legea nr. 272/2004 şi art. 3 lit. k din Legea nr. 273/2004).
►Art. 149 Cod penal: prin membru de familie se înŃelege soŃul sau ruda apropiată, dacă
aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. Rude apropiate sunt
ascendenŃii şi descendenŃii, fraŃii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite
prin adopŃie, potrivit legii, astfel de rude.
► Art. 177 Noul Cod penal: prin membru de familie se intelege: lit. a: ascendenŃii şi
descendenŃii, fraŃii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopŃie,

2
potrivit legii, astfel de rude; lit. b: sotul; lit. c: persoanele care au tability relatii
asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul in care convietuiesc.

SecŃiunea a 2-a. FuncŃiile familiei

Familia îndeplineşte următoarele funcŃii:
1) funcŃia biologică – familia este o entitate biologică, îndeplineşte funcŃia de procreare a
speciei umane
2) funcŃia economică- este expresia raporturilor patrimoniale dintre soŃi, dintre părinŃi-copii,
a obligaŃiei legale de întreŃinere
3) funcŃia educativă – art. 258 alin. 1 C. Civ.: Familia se întemeiază pe dreptul şi îndatorirea
părinŃilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor. Potrivit art. 261, părinŃii sunt cei
care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educarea a copiilor lor minori. Potrivit art.
487 C. Civ., părinŃii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi
dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaŃia, învăŃătura şi pregătirea.

SecŃiunea a 3-a. Ramura dreptului familiei

Totalitatea relaŃiilor personale şi patrimoniale născute din căsătorie, filiaŃie, adopŃie sau alte
reglementări asimilate de lege relaŃiilor de familie, reglementate de norme juridice alcătuiesc
dreptul familiei. Dreptul familiei reglementeză raporturile existente între membrii unei
familii, precum şi cele dintre aceştia şi alte persoane.
Obiectul de reglementare al dreptului familiei este format din:
1) raporturi de căsătorie: norme juridice care preved încheierea căsătoriei, norme juridice care
reglementează raporturile personale şi matrimoniale dintre soŃi, desfacerea sau desfiinŃarea
căsătoriei.
2) raporturi rezultate din încheierea logdonei
3) raporturi rezultate rudenie
a) raporturi bazate pe rudenia de sânge (raporturi de filiaŃie) între mai multe persoane –
rudenie în linie dreaptă şi rudenie în linie colaterală – norme juridice care reglementează
filiaŃia faŃă de mamă, filiaŃia faŃă de tată, situaŃia legală a copilului din căsătorie şi din afara
căsătoriei.
b) raporturi bazate pe rudenia civilă– raporturi de adopŃie – norme juridice care
reglementează încuviinŃarea adopŃiei, raporturile personale şi patrimoniale izvorâte din
adopŃie, nulitatea şi desfacerea adopŃiei.

3
4) raporturi privitoare la ocrotirea părintească – norme juridice care reglementează drepturile
şi obligaŃiile ce le revin părinŃilor pentru realizarea şi apărarea intereselor copiilor lor minori,
norme juidice relative la creşterea şi educarea copiilor, sancŃiunile care intervin.
5) raporturile asimilate de lege raporturilor de familie: norme juridice care reglementează
tutela, curatela minorilor; normele juridice care prevăd plasamentul, raporturile născute dintre
foştii soŃi.
Metoda de reglementare a dreptului familiei se caracterizează fie prin egalitatea părŃilor în
raport de dreptul familiei – egalitatea dintre soŃi, fie prin subordonarea părŃilor – raporturile
dintre părinŃi şi copii. Totodată, dreptul familiei se caracterizează şi prin metoda
reglementării unui statut legal (instituŃia căsătoriei).
Calitatea subiectelor în raporturile de dreptul familiei este una specială specială: soŃ, soŃie,
părinte – copil, adoptat – adoptator, rudă, afin.
Predominante în dreptul familiei sunt normele imperative, fie că sunt prohibitive, fie
onerative.
SancŃiunile în dreptul familiei sunt specifice (de exemplu decăderea din drepturile părinteşti).
Principiile dreptului familiei
► Principiul ocrotirii familie şi a căsătoriei este un principiu constituŃional (art. 48
ConstituŃie). Potrivit art. 258 alin. 2 şi 3 C. Civ. , familia are dreptul la ocrotire din partea
societăŃii şi a statului. Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice, încheierea
căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei. În conformitate cu art.16 alin. 3
DeclaraŃia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U la 10
decembrie 1948: familia constituie elementul natural şi fundamental al societăŃii şi are drept
la ocrotire din partea societăŃii şi a statului. Ocrotirea căsătoriei, apărarea intereselor mamei şi
copilului se realizează prin norme juridice care reglementează încheierea, desfacerea sau
desfiinŃarea căsătoriei, stabileşte filiaŃia faŃă de mamă, tată, obligaŃia de întreŃinere,
exercitarea îndrumării şi controlului de către autoritatea tutelară, încuviinŃarea adopŃiei, etc.
►Principiul căsătoriei liber consimŃite între soŃi. Acest principiu constituŃional este preluat
din:
- DeclaraŃia Universală a drepturilor omului
- Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice
- Pactul intenaŃional privind drepturi economice, sociale şi culturale.
Conform art. 259 alin. 1 CC, căsătorie este uniunea liber consimŃită între un bărbat şi o
femeie, încheiată în condiŃiile legii.

4
►Principiul monogamiei este reglementat de art. 273 C.C, potrivit căruia este interzisă
încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită. SancŃiunea încălcării
acestui principiu o regăsim şi în art. 303 Cod penal.
►Principiul egalităŃii în drepturi şi obligaŃii a soŃilor (art. 258 CC alin. 1; art. 259 alin. 1
CC; art. 271 CC). Bărbatul şi femeia au drepturi egale în căsătorie; soŃii hotărăsc de comun
acord în tot ce ptiveşte căsătoria. Acest principiu are la bază egalitatea deplină a femeii cu
bărbatul în toate sectoarele vieŃii sociale şi este preluat din reglementările internaŃionale.
Principiul vizează raporturile dintre soŃi, dintre aceştia, în calitate de părinŃi şi copii lor
minori.
►Principiul exercitării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti în interesul copiilor. Conform
art. 263 CC, orice măsură referitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu
respectarea interesului superior al copilului.
►Principiul egalităŃii în drepturi a copiilor. Potrivit art. 260 Cod civil, copiii din afara
căsătoriei sunt egali în faŃa legii cu cei din căsătorie, precum şi cu cei adoptaŃi.

SecŃiunea a 4-a. InterferenŃa dreptului familiei cu alte ramuri de drept

Dreptul familiei interferează cu alte ramuri de drept, cum ar fi: dreptul constituŃional,
dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul procesual penal,
dreptul administrativ şi dreptul internaŃional privat.

SecŃiunea a 5-a. Izvoarele dreptului familiei

► Codul Civil
► Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
► Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei;
►Legea nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului.
Acte internaŃionale :
► ConvenŃia asupra protecŃiei copiilor şi cooperării în materia adopŃiilor încheiată la Haga,
la data de 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994;
► ConvenŃia cu privire la drepturile copilului adoptată de către Adunarea Generală O.N.U.
la data de 20 mai 1989 şi ratificată de România prin Legea nr.18/1990
► ConvenŃia de la Haga cu privire la regimurile matrimoniale, încheiată la data de 1
septembrie 1992.

Întrebări:
- Ce se înŃelege prin noŃiunea de familie? ArătaŃi care sunt funcŃiile familiei.
5
- ArătaŃi prin ce se caracterizează dreptul familiei, ca ramură de drept?
- DaŃi două exemple pentru a evidenŃia importanŃa principiului exercitării drepturilor şi
îndatoririlor părinteşti în interesul copiilor.

Capitolul II. LOGODNA

Obiective:
- cunoaşterea importanŃei logodnei
- delimitarea condiŃiilor de validitate a logodnei
- identificarea sancŃiunilor în cazul în care logodna este ruptă abuziv

SecŃiunea 1. NoŃiune, reglementare, natură juridică şi caractere juridice

NoŃiune şi reglementare
Art. 266 alin. 1 NCC: Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
Art. 266 alin. 1 NCC: Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie.
► Logodna este promisiunea reciprocă dintre un bărbat şi o femeie de a încheia, în viitor, o
căsătorie. Încheierea căsătoriei nu este condiŃionată de încheierea logodnei.
►Logodna reprezintă starea juridică prealabilă încheierii căsătoriei născută din înŃelegerea
prealabilă a viitorilor soŃi.
Natura juridică a logodnei
►ACT JURIDIC DE DREPTUL FAMILIEI
►STARE JURIDICĂ
Caractere juridice
► act juridic bilateral
► act juridic consensual
► uniune între un bărbat şi o femeie
► este liber consimŃită
► facultativă
► se încheie în scopul încheierii căsătoriei
► se întemeiază pe egalitatea în drepturi şi obligaŃii a logodnicilor

SecŃiunea a 2-a. CondiŃii de validitate

1. CondiŃii de fond
art. 266 alin. 2 C. Civ. → condiŃiile de fond de la încheierea căsătoriei
6
 ► vârsta: viitorii logodnici au împlinit vârsta de 18 ani sau de minorul emancipat
o minorul de 16 ani- cu încuviinŃarea părinŃilor
►exprimarea unui consimŃământ: de o persoană cu discernământ, personal, liber,
neviciat
► diferenŃa de sex
► lipsa unor impedimente (aceleaşi de la încheierea căsătoriei)
2. CondiŃii de formă
Încheierea logodnei nu este supusă nici unei formalităŃi.
Logodna este un act consensual, prin urmare ea poate fi ruptă de oricare dintre logodnici, fără
îndeplinirea vreunei formalităŃi.
Încheierea şi ruperea logodnei pot fi dovedite cu orice mijloc de probă.

SecŃiunea a 3-a. Efectele logodnei

1. Efecte personale
► stare juridică de persoane logodite
◊ drepturi şi obligaŃii egale în ceea ce priveşte proiectarea căsătoriei
◊ fidelitate, sprijin moral, etc.
◊ orice alte obligaŃii compatibile cu logodna
2. Efecte patrimoniale
► bunuri în coproprietate pe cote-părŃi
► posibilitatea de a-şi face daruri în vederea logodnei
► sprijin material reciproc

SecŃiunea a 4-a. Nulitatea logodnei

1. Nulitatea absolută a logodnei
●Cauze de nulitate absolută
◊ nerespectarea cerinŃei vârstei legale
◊ nediferenŃierea sexuală
◊ lipsa consimŃământului
◊ starea de persoană căsătorită
◊ rudenia în linie dreaptă sau colaterală până la gradul IV inclusiv
◊ starea de alienaŃie sau debilitate mintală
● Regimul juridic al nulităŃii absolute
◊ acŃiunea în constatarea nulităŃii este imprescriptibilă
◊ nu se acoperă prin confirmare cu excepŃia situaŃiei în care persoanele în cauză
7
devin majore până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti
2. Nulitatea relativă a logodnei
●Cauze de nulitate relativă
◊ lipsa încuviinŃării ptr. minorul de 16 ani
◊ consimŃământ viciat
◊ lipsa discernământului
◊ starea de tutelă
● Regimul juridic al nulităŃii relative
◊acŃiunea în anulare se prescrie în 6 luni de la data:
- luării la cunoştinŃă despre logodnă ce dei care trebuia să dea încuviinŃare
- a cunoscut lipsa consimŃământului, eroarea, dolul sau a încetării violenŃei
- încheierea logodnei pentru tutelă
◊ acŃiunea în anulare poate fi promovată de persoana care trebuia să dea încuviinŃare;
logodnicul al cărui consimŃământ e viciat sau a fost lipsit de discernământ; minorul aflat sub
tutelă
◊ dreptul la acŃiune are caracter personal, nu se transmite moştenitorilor
Efectele nulităŃii
◊ retroactiv, din momentul încheierii logodnei
◊ logodna nu a existat

SecŃiunea a 5-a. Încetarea logodnei

Logodna încetează prin:
- încheierea căsătoriei
-moartea unui logodnic
-ruperea logodnei
1. Ruperea logodnei (art. 266, 267)
◊ cazuri de nulitate
◊ act unilateral sau bilateral, din motive temeinice, apreciate de instanŃa de tutelă
.Efectele patrimoniale ale ruperii logodnei
1. ObligaŃia de restituire a darurilor- indiferent de culpă
◊ darurile făcute între logodnici şi darurile primite de la terŃi, făcute în considerarea logodnei
sau pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepŃia darurilor obişnuite. Restituirea se
face în natura sau, dacă nu mai este cu putinŃă, în măsura îmbogăŃirii
◊ restituirea se face de bună-voie sau prin acŃiune în justiŃie, în termen de 1 an de la data
ruperii logodnei
8
Răspunderea pentru ruperea logodnei
◊ denunŃarea abuzivă
◊ determinarea culpabilă a ruperii logodnei= dreptul la despăgubiri
- Cheltuieli făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite
cu împrejurările
- Orice alte prejudicii cauzate (nepatrimonial)
◊ numai prin acŃiune în justiŃie, termen de prescripŃie 1 an de la data ruperii logodnei
► Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie
► aplicarea în timp a dispoziŃiilor privind logodna→art. 24 Legea nr. 71/2011

Întrebări:
- Care sunt condiŃiile de fond la încheierea logodnei? ArătaŃi ce sancŃiune intervine în
situaŃia în care o persoană încheie mai multe logodne? Dar dacă o persoană căsătorită se
logodeşte?
- Ce înŃelegeŃi prin ruperea abuzivă a logodnei? ExemplificaŃi.
- DaŃi trei exemple de daruri care sunt supuse restituirii în cazul ruperii logodnei.

9
 Capitolul III. CĂSĂTORIA
Obiective:
- cunoaşterea instituŃiei căsătoriei; delimitarea de logodnă şi de alte acte juridice
- însuşirea condiŃiilor de validitate ale căsătoriei
- identificarea sancŃiunilor care intervin în cazul nerespectării condiŃiilor de fond şi de
formă ale căsătoriei
- cunoaşterea particularităŃilor nulităŃilor din materia căsătoriei
- identificarea efectelor personale ale căsătoriei
- însuşirea regulilor care se aplică regimurilor matrimoniale
- delimitarea regimului matrimonial imperativ

SecŃiunea 1. NoŃiunea de căsătorie

În accepŃiunea Codului civil, prin căsătorie se întelege:
-actul juridic prin care viitori soŃi îşi manifestă voinŃa, de a se căsători, în condiŃiile şi în
termenele impuse de lege- art. 258 alin. 1; art. 271.
-situaŃia juridică dobândită prin încheierea actului juridic şi care subzistă pe toată durata
căsătoriei- art. 307-372
-instituŃia juridică, alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează actul juridic
de căsătorie şi statutul juridic al soŃilor;
-desemnează şi ceremonia care are loc atunci când se încheie actul juridic de căsătorie-art.
217
Prin urmare, putem defini căsătoria ca fiind uniunea liber consimŃită dintre un bărbat şi o
femeie, încheiată cu respectarea dispoziŃiilor legale, în scopul întemeierii unei familii.

SecŃiunea a 2-a. Caracterele juridice ale căsătoriei

Căsătoria se distinge prin următoarele caractere juridice:
► este o uniune dintre un bărbat şi o femeie
► este liber consimŃită
► este monogamă
► se întemeiază pe egalitatea deplină în drepturi dintre bărbat şi femeie
► se încheie în scopul întemeierii unei familii
► caracterul perpetuu
► caracterul laic/civil al căsătoriei
► act juridic solemn
10
►act juridic bilateral
► act juridic condiŃie

SecŃiunea a 3-a. Natura juridică a căsătoriei

Natura juridică a dat naştere la discuŃii în literatura de specialitate. Astfel au fost
exprimate opinii diferite care pot fi grupate pe mai multe teze:
1) Căsătoria este o instituŃie civilă diferită de instituŃia contractului. Argumentele invocate în
susŃinerea acestei teorii au fost:
- părŃile nu pot stabili clauzele uniunii dintre ei
- există un regim juridic diferit din punct de vedere al capacităŃii părŃilor, consimŃământului
şi viciilor de consimŃământ, obiectului şi cauzei
- regim juridic diferit în materia nulităŃilor
- principiile fundamentale care stau la baza încheierii actelor juridice civile: principiul
consensualismului (mutuus consensus, mutuus dissensus) şi principiul forŃei obligatorii nu se
regăsesc şi în materia căsătoriei (căsătoria se desface sau desfiinŃează numai pe cale
judiciară).
- efectele căsătoriei sunt diferite de efectele actului juridic civil
2) Căsătoria este un contract. Argumentele invocate în susŃinerea acestei teorii au fost:
- raportul juridic dintre soŃi ia naştere în baza acordului de voinŃă liber exprimat
- în baza acestui acord de voinŃă se nasc drepturi şi obligaŃii între soŃi.
Acest contract de căsătorie este diferiot de convenŃia matrimonială, care are un caracter
accesoriu şi facultativ şi reglementează raporturile patrimoniale. Analizând aceste argumente,
putem desprinde o serie de asemănări şi deosebiri între căsătorie şi contract.
Asemănări
1) Căsătoria şi contractul sunt acte juridice bilaterale
2) participanŃii la raporturile judiciare născute din căsătorie sau contract se află într-o poziŃie
de egalitate juridică.
Deosebiri
1) principiul libertăŃii de voinŃă a părŃilor care conferă posibilitatea de a determina efectele
actului juridic încheiat este lipsit de eficenŃă în materia căsătoriei. Căsătoria este un act
juridic condiŃie, în timp ce majoritatea contractelor sunt acte juridice subiective. Se apropie
de contractul de adeziune.
2) contractul încheiat prin voinŃa părŃilor (mutuus consensus) poate înceta tot prin acord de
voinŃă (mutuus dissensus), căsătoria poate fi desfăcută prin acordul soŃilor, dar numai în
condiŃiile legii
11
3) în cazul contractului, fiecare parte are un scop diferit de cel cocontractantului său, în timp
ce prin încheierea căsătoriei viitori soŃi urmăresc acelaşă scop, al întemeierii unei familii.
4) nulitatea în materia căsătoriei au particularităŃi faŃă de nulitatea actelor juridice, în general.
5) contractul poate fi susceptibil de modalităŃi: termen , condiŃie, sarcină, pe când căsătoria
nu poate fi afectată de nici una dintre ele
6) contractul poate fi încheiat prin reprezentare , în timp ce căsătoria este un act juridic
personal
7) în ceea ce priveşte efectele, părŃile contractante pot stabili, de comun acord, întinderea
drepturilor şi obligaŃiilor ce le revin, , în timp ce soŃii prin acordul lor exprimat la încheierea
căsătoriei se supun unui regim legal şi imperativ cu anumite drepturi şi obligaŃii.
În concluzie, căsătoria este un act juridic de dreptul familiei, bilateral, solemn şi irevocabil.

SecŃiunea a 4-a. CondiŃii de validitate ale căsătoriei

Căsătoria valabilă presupune îndeplinirea unor condiŃii de fond şi de formă prevăzute de
lege, dar şi lipsa impedimentelor legale.
►CondiŃiile de fond reprezintă acele împrejurări care trebuie să existe la încheierea căsătoriei
pentru ca ea să fie valabilă.
►Impedimentele reprezintă acele împrejurări care nu trebuie să existe la încheierea căsătoriei
pentru ca ea să fie valabilă.
►CondiŃiile de formă reprezintă totalitatea formalităŃilor cerute de lege pentru încheierea
căsătoriei în mod valabil.

§1. CondiŃii de fond

1.1. ConsimŃământul la căsătorie al viitorilor soŃi - art. 271

Pentru a fi valabil, consimŃământul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinŃe:
► să existe: existenŃa consimŃământului la căsătorie se concretizează în răspunsul afirmativ
al viitorilor soŃi la întrebările ofiŃerului de satre civilă, adresate fiecăruia dintre ei , în sensul
că vor să se căsătorească. Atunci când unul dintre soŃi este cetăŃean străin, sau dacă unul sau
ambii soŃi nu cunosc limba română sau sunt surdo-muŃi, consimŃământul va fi dat prin
interpret şi consemnat într-un proces verbal.
► să provină de la o persoană cu discernământ
► să fie actual: consimŃământul la căsătorie trebuie să fie dat chiar în momentul încheierii
căsătoriei. Promisiunile de căsătorie, logodnă nu da naştere la obligaŃia de a încheia în viitor
căsătoria. Se poate antrena răspunderea civilă delictuală în condiŃiile cauzării unui prejudiciu
12
moral sau material. Caracterul actual reiese din cerinŃa prezenŃei personal şi simultan a
viitorilor soŃi la încheierea căsătoriei în faŃa ofiŃerului de stare civilă.
► să fie neviciat: viciile care pot afecta voinŃa soŃilor la încheierea căsătoriei sunt: eroarea
asupra identităŃii soŃului, dolul şi violenŃa.
► să fie exprimat personal şi simultan de viitorii soŃi
► să fie exprimat în faŃa ofiŃerului de stare civilă
◊ Lipsa consimŃământului la căsătorie
Poate fi materială sau psihică şi poate privi pe unul sau pe ambii soŃi.
→ SituaŃii:
● alienaŃii sau debilii mintali
● persoana lipsită vremelmic de facultăŃile mintale
● răspunsul negativ sau refuzul de a răspunde a unuia sau ambilor soŃi la întrebarea
ofiŃerului de stare civilă dacă doreşte să se căsătorească, iar căsătoria a fost declarată
încheiată
● eroarea asupra conŃinutului manifestării de voinŃă
● căsătoria fictivă= încheiată în alt scop de cât acela de a întemeia o familie, iar între cei
care au încheiat căsătoria nu au intevenit raporturi conjugale reale.

1. 2. Vârsta matrimonială- art. 272

◊ Regula: vârsta minimă de căsătorie este de 18 ani
◊ ExcepŃia: căsătoria minorului care a împlinit vârsta de 16 ani
→ CondiŃii
● existenŃa unor motive temeinice
● aviz medical din care să rezulte aptitutinea fizică şi intelectuală de a încheia căsătoria
● încuviinŃarea părinŃilor săi ori, după caz, a tutorelui. Dacă unul dintre părinŃi este decedat
sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinŃa, încuviinŃarea celuilalt părinte este
suficientă. Dacă unul dintre părinŃi refuză să încuviinŃeze căsătoria, instanŃa de tutelă
hotărăşte, având în vedere interesul superior al copilului. Dacă nu există nici părinŃi, nici
tutore care să poată încuviinŃa căsătoria, este necesară încuviinŃarea persoanei sau a autorităŃii
care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
● autorizarea instanŃei de tutelă de la domiciliul minorului- va asculta minorul

13
1. 3. DiferenŃa de sex – art. 277 alin. 1, art. 258 alin. 4

§2. Impedimente la căsătorie

Constituie piedici legale la încheierea căsătoriei următoarele împrejurări: starea de persoană
căsătorită, rudenia firească, adopŃia, tutela, alienaŃia sau debilitatea mintală precum şi lipsa
discernământului.
2. 1. Bigamia- art. 273
Acest impediment decurge din principiul monogamiei care guvernează familia şi căsătoria.
Se pot căsători în mod valabil numai persoanele necăsătorite, fie că nu au încheiat niciodată o
căsătorie, fie că au pierdut calitatea de soŃ prin moartea sau declararea juridică a morŃii unuia
dintre soŃi ori căsătoria a fost desfiinŃată prin nulitate sau desfăcută prin divorŃ.
Distingem mai multe situaŃii:
◊ Căsătoria încetează prin deces sau declararea judecătorească a morŃii
● art. 52- căsătoria încetează pe data stabilită prin hotărâre definitivă ca fiind cea a morŃii
● art. 293 alin. 2- căsătoria putativă
● art. 382 alin. 2- decesul conduce la încetarea căsătoriei
◊ Desfacerea căsătoriei- data rămânerii definitive a hotărârii de divorŃ; data eliberării
certificatului de divorŃ
◊ DesfiinŃarea căsătoriei- data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii în nulitate
2.2. Rudenia- art. 274
◊ interzice căsătoria între rudele în linie dreaptă şi între cele în linie colaterală până la gradul
patru inclusiv. Rudenia constituie impediment dacă provine din căsătorie sau din afara
căsătoriei. În ceea ce priveşte rudenia din afara căsătoriei, aceasta constituie impedement la
căsătorie chiar şi atunci când nu este confirmată juridic, cu condiŃia probării existenŃei relaŃiei
de rudenie în grad interzis. OfiŃerul de stare civilă, poate refuza oficierea căsătoriei.
● adopŃia- art. 274 alin. 3
● reproducerea umană asisitată- art. 441
Dispensa
→ instanŃa de tutelă de la domiciliul solicitantului poate autoriza căsătoria între verii primari,
pentru motive temeinice şi pe baza unui aviz medical special
2.3.Tutela - art. 275
◊ tutorele şi persoana minoră aflată sub tutela sa nu se pot căsători în mod valabil→nulitate
relativă

14
În cazul în care persoana aflată sub tutelă este alienat sau debil mintal, şi nu minor, şi între
tutore şi cel aflat sub tutelă se încheie căsătorie→nulitate absolută
2.4.Starea de alienaŃie sau debilitate mentală- art. 276
Potrivit art. 211 din Legea nr. 71/2011, alienaŃia sau debilitatea mintală constituie o boală
psihică sau handicap psihic care determină incompetenŃa psihică a persoanei de a acŃiona
critic şi predictiv privind consecinŃele social-juridice care pot decurge din exercitarea
drepturilor şi obligaŃiilor civile.

§3. CondiŃii de formă

CondiŃiile de formă la încheierea căsătoriei sun acele formalităŃi prealabile, concomitente şi
ulterioare încheierii căsătoriei. în scopul asigurării respectării condiŃiilor de fond cerute de
lege şi garantării recunoaşterii publice a căsătoriei şi dovedirii ei.

1. FormalităŃi prealabile încheierii căsătoriei

► comunicarea reciprocă a stării de sănătate
► declaraŃia de căsătorie
►opoziŃia la căsătorie

1.1. Comunicarea reciprocă a stării de sănătate- art. 278

● se realizează prin certificatul medical- art. 23 din Legea nr. 95/2006
● prin lege specială poate fi interzisă căsătoria celor care suferă de anumite boli
● ascunderea unei boli de o anumită gravitate chivalează cu vicierea consimŃământului prin
dol
1.2. DeclaraŃia de căsătorie- art.280
►se face personal de către viitorii soŃi şi în scris
►la serviciul public comunitar local de evidenŃă a persoanelor/primăria competentă/
misiunea diplomatică/oficiul consular unde urmează a se încheia căsătoria
→ pentru motive temeinice (boală, infirmitate), dacă unul dintre viitorii soŃi se află în
imposibilitatea de a se deplasa la sediul SPCLEP, se poate face şi în afara sediului
→ poate fi făcută şi la primăria din raza teritorială a domiciliului/reşedinŃei- se va transmite,
în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a fi celebrată căsătoria.
DeclaraŃia de căsătorie trebuie să cuprindă:
● datele de identificare a fiecăruia dintre viitorii soŃi
● manifestarea voinŃei de a se căsători
● menŃiunea că nu există impedimente la căsătorie
15
● declaraŃia că au luat cunoştinŃă reciproc, de starea sănătăŃii lor
● menŃiunea cu privire la numele pe care au convenit să-l poarte în timpul căsătoriei
● regimul matrimonial ales
● indicarea locului unde urmează a se încheia căsătoria, dacă viitorii soŃi au făcut declaraŃiile
de căsătorie la servicii de stare civilă diferite.
DeclaraŃia de căsătorie va fi însoŃită de înscrisurile doveditoare celor menŃionate în declaraŃie,
respectiv:
● acte de identitate, certificate de naştere, certificate medicale privind starea sănătăŃii
● autorizarea instanŃei de tutelă, în cazul existenŃei unor impedimente rezultate din rudenie
firească sau adopŃie
● aviz medical, dovada încuviinŃării părinŃilor şi autorizarea instanŃei de tutelă, în cazul
existenŃei unor impedimente rezultate din vârstă
Publicitatea declaraŃiei de căsătorie-art. 283, 284
► ofiŃerul de stare civilă verifică cele înscrise în declaraŃie cu dovezile prezentate, apoi
viitorii soŃi vor semna în faŃa sa declaraŃia de căsătorie
►în ziua în care primeşte declaraŃia, ofiŃerul de stare civilă va dispune afişarea sa în extras,
într-un loc special amenajat la sediul primăriei la care se va oficia căsătoria şi pe pagina de
internet a acesteia şi la sediul primăriei unde celălalt soŃ are domiciliul sau reşedinŃa
►extrasul cuprinde:
● datele de stare civilă ale viitorilor soŃi
● data afişării
● încuviinŃarea părinŃilor/tutorelui
● înştiinŃarea că orice persoană poate face opunere la căsătorie în 10 zile de la data afişării.
La calcularea acestor zece zile se ia în considerare atât ziua afişării declaraŃiei, cât şi ziua în
care are loc oficierea căsătoriei.
Reînnoirea declaraŃiei de căsătorie- art. 284
► căsătoria nu s-a încheiat în 30 zile de la data afişării declaraŃiei de căsătorie
► viitorii soŃi doresc să modifice declaraŃia iniŃială (nume, regim matrimonial)- publicitatea
noii declaraŃii
1.3. OpoziŃia la căsătorie-art. 285
► constă în aducerea la cunoştinŃa ofiŃerului de stare civilă a unor împrejurări care afectează
valabilitatea căsătoriei
►poate face opoziŃie orice persoană, chiar dacă nu justifică un interes şi ofiŃerul de stae
civilă, din oficiu, dacă informaŃiile pe care le deŃine sunt de notorietate

16
►trebuie făcută în formă scrisă şi cu indicarea dovezilor pe care se sprijină împrejurările şi
înainte de încheierea căsătoriei
►ofiŃerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea şi relevanŃa celor arătate în opoziŃie
→ respinge opoziŃia
→ admite opoziŃia
→ amână încheierea căsătoriei

2. FormalităŃi privind încheierea căsătoriei

2.1. Solemnitatea şi publicitatea căsătoriei presupun:

► încheierea căsătoriei în faŃa ofiŃerului de stare civilă
► prezenŃa personală a viitorilor soŃi
► prezenŃa a 2 martori- art. 288: atestă faptul că viitorii soŃi şi-au exprimat consimŃământul.
Calitatea de martor o poate avea orice persoană, inclusiv rude, afini, care pot să persceapă
prin propriile simŃuri exsitenŃa consimŃământului soŃilor. Nu pot fi martori: incapabilii şi
persoanele cu deficienŃe psihice sau fizice
► constatarea încheierii căsătoriei de ofiŃerul de stare civilă
► publicitatea căsătoriei-publicul trebuie să aibă acces; în caz contrar, căsătoria este
clandestină care este diferită de căsătoria secretă
2.2. CompetenŃa ofiŃerului de stare civilă- art. 3 din Legea nr. 119/1996
►materială – determinată de calitatea de ofiŃer de stare civilă, adică persoană investită cu
atribuŃii de stare civilă → art. 102 CC
● primarii→ secretar/funcŃionar public
● şefii misiunilor diplomatice→agent diplomatic/funcŃionar consular
● comandanŃii de nave
► teritorială- determinată de graniŃele teritoriale ale localităŃii în care funcŃionează ofiŃerul
de stare civilă; comandantul navei poate încheia căsătoria numai între cetăŃeni români.
2.3.Locul încheierii căsătoriei- art. 287
Locul încheierii căsătoriei este acela al sediului serviciului de stare civilă din
localitatea în care cel puŃin unul dintre viitorii soŃi îşi are domiciliul sau reşedinŃa. Căsătoria
se poate încheia în afara sediului serviciului de stare civilă numai în situaŃii excepŃionale,
atunci când unul dintre soŃi se află în imposibilitatea de a se deplasa. De asemenea poate fi
încheiată la bordul unei nave sub pavilion românesc în timpul unei călătorii în afara apelor
teritoriale. Prin urmare, dacă ambii soŃi sunt cetăŃeni români, ei pot încheia căsătoria în mod
valabil, pe teritoriul Ńării, numai în faŃa ofiŃerului de stare civilă. OfiŃerul de stare civilă poate
17
încheia căsătoria între cetăŃeni străini numai dacă viitorii soŃi prezintă dovezi eliberate de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Ńărilor ai căror cetăŃeni sunt, din care să
rezulte că sunt îndeplinite condiŃiile de fond, cerute de legea lor naŃională, pentru încheierea
căsătoriei. Dacă unul dintre viitorii soŃi este cetăŃean străin, se recunoaşte un drept de opŃiune
viitorilor soŃi întrea a încheia căsătoria în faŃa autorităŃilor române sau cea consulară, numai
în condiŃiile convenŃiilor consulare. Căsătoria unui cetăŃean român aflat în strainătate se poate
încheia în faŃa autorităŃii locale de stat competente, a agentului diplomatic sau funcŃionarului
consular al României sau al statului celuilalt viitor soŃ.
2.4. Momentul încheierii căsătoriei- art. 289
Momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofiŃerul de stare civilă, constatând
îndeplinirea tuturor cerinŃelor legale cerute pentru valabilitatea căsătoriei, declară pe viitorii
soŃi căsătoriŃi.

2.5. Data încheierii căsătoriei-art. 283, 284

Ca regulă generală, căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraŃiei de căsătorie şi
înainte de a se fi împlinit 30 de zile (data afişării şi data încheierii căsătoriei se iau în calcul).
Prin excepŃie, pentru motive temeinice, cu încuviinŃarea primarului, căsătoria se poate încheia
înainte de împlinirea termenului de 10 zile
2.6. Limba în care se oficiază căsătoria- art. 287 alin. 3, art. 33 din Legea nr. 119/1996
Căsătoria se oficiază în limba română sau în limba maternă pentru minorităŃile naŃionale, cu
condiŃia ca ofiŃerul de stare civilă să cunoască limba.

3. FormalităŃi ulterioare încheierii căsătoriei

3.1. Întocmirea actului de căsătorie- art. 290 CC

Înregistrarea căsătoriei în registrul actelor de stare civilă se face imediat după încheierea
căsătoriei de către ofiŃerul de stare civilă. Actul de căsătorie se semnează de către soŃi cu
numele pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei, de doi martori şi de ofiŃerul de
stare civilă. Pe baza actului de stare civilă va fi eliberat certificatul de stare civilă soŃilor şi
livretul de familie.
Actul de căsătorie se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care unul în format electronic
3.2. FormalităŃi privind regimul matrimonial- art. 291 CC
►pe actul de căsătorie, ofiŃerul de stare civilă face menŃiune privind regimul matrimonial
ales de soŃi şi indicat în declaraŃia de căsătorie

18
► dacă au încheiat convenŃie matrimonială, o copie a actului de căsătorie se trimite de către
ofiŃerul de stare civilă la Registrul naŃional notarial al regimurilor matrimoniale şi notarului
public care a autentificat convenŃia
3.3. Proba căsătoriei- art. 292 CC
În ceea ce priveşte proba căsătoriei, aceasta nu poate fi dovedită decât prin certificatul de
căsătorie eliberat pe baza actului întocmit în registrul de stare civilă. Atunci când se pretind
efecte de stare civilă precum vocaŃia succesorală, pensia de urmaş, dovada se face exclusiv
prin certificatul de căsătorie. Dacă proba căsătoriei este necesară în alte scopuri, probaŃiunea
se poate face prin orice mijloc de probă.

SecŃiunea a 5-a. Nulitatea căsătoriei

§1. Nulitatea absolută a căsătoriei – art. 293-296 CC

1.1.Cazuri
-lipsa materială a consimŃământului
-lipsa vârstei matrimoniale cerută de lege
-bigamia
- rudenia în grad prohibit de lege
-alienaŃia sau debilitatea mintală
-nediferenŃierea sexuală
-lipsa de solemnitate şi publicitate
-necompetenŃa materială a ofiŃerului de stare civilă
-căsătoria fictivă
1.2. Regimul juridic al nulităŃii absolute
► dreptul la acŃiune este impresciptibil
► acŃiunea poate fi introdusă de orice persoană care justifică un interes
► în mod excepŃional, se poate acoperi:
◊ pentru lipsa vârstei matrimoniale
→până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, soŃul/soŃii au împlinit vârsta legală
→soŃia a rămas însărcinată sau a dat naştere unui copil
◊ căsătoria fictivă
→ convieŃuirea soŃilor
→ soŃia a rămas însărcinată sau a dat naştere unui copil
→ împlinirea a 2 ani de la încheierea căsătoriei

19
§2. Nulitatea relativă a căsătoriei-art. 297-303 CC
2.1. Cazuri
-lipsa încuviinŃărilor sau autorizărilor cerute de lege-art. 297
-viciile de consimŃământ-art. 298
-lipsa discernământului-art. 299
-tutela-art. 300
2.2. Regimul juridic al nulităŃii relative
► dreptul la acŃiune are caracter personal; în cazul decesului soŃului reclamant, acŃiunea
poate fi continuată de oricare dintre moştenitori
► termenul de prescripŃie de 6 luni
► nulitatea se acoperă
Cazuri speciale
◊ lipsa încuviinŃărilor sau autorizărilor cerute de lege
→obŃinerea încuviinŃărilor şi autorizărilor până la rămânerea definitivă a hotărârii
◊ viciile de consimŃământ şi lipsa discernământului
→ convieŃuirea soŃilor timp de 6 luni
Cazuri generale
◊ împlinirea vârstei de 18 ani de către ambii soŃi
◊ soŃia a rămas însărcinată sau a dat naştere unui copil

§3. Efectele nulităŃii căsătoriei

3.1. RelaŃiile personale
- dintre soŃi
◊ dobândirea numelui avut anterior căsătoriei
◊ nu operează suspendarea prescripŃiei extinctive, cu excepŃia situaŃiei în care soŃii au fost
separaŃi în fapt
◊ încheierea altei căsătorii
◊ pierderea capacităŃii de exerciŃiu
- dintre părinŃi-copii
◊ nu are efect asupra copiilor, care păstrază calitatea de copii din căsătorie
◊ se aplică regulile de la divorŃ
3.2. RelaŃiile patrimoniale dintre soŃi
◊ regimul matrimonial nu a existat; convenŃia matrimonială devine caducă
◊obligaŃia de întreŃinere între soŃi nu a existat
20
3.3. Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti
◊ opozabilă erga omnes
◊ faŃă de terŃi, trebuie realizată publicitatea sau terŃul a cunoscut cauza de nulitate a căsătoriei,
pe alte căi, înainte de încheierea actului
3.4. Căsătoria putativă- excepŃie de la regula retroactivităŃii efectelor nulităŃii
◊CondiŃii:
●existenŃa unei căsătorii nule sau anulate
● buna-credinŃă a unui soŃ sau a ambilor la încheierea căsătoriei (eroare de fapt sau eroare de
drept)
◊ Efecte
►Ambii soŃi sunt de bună-credinŃă
→ efecte pentru viitor, nu şi pentru trecut
Efecte personale între soŃi
Până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea, soŃii păstrează
această calitate
o obligaŃia de fidelitate
o obligaŃia de sprijin moral
o suspendarea prescripŃiei, cu excepŃia situaŃiei în care au fost separaŃi în fapt
o păstrează capacitatea de exerciŃiu
ExcepŃie: revine la numele avut anterior căsătoriei
Efecte patrimoniale între soŃi
o regimul matrimonial subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti
o obligaŃia de întreŃinere
o dreptul la moştenire
►Doar unul dintre soŃi este de bună-credinŃă
→ efecte pentru viitor şi pentru trecut
!!! Numai soŃul de bună-credinŃă beneficiază de efectele personale şi patrimoniale ale
căsătoriei, până la rămânerea definitivă a hotărârii
Efecte patrimoniale
o obligaŃia de întreŃinere- ca la divorŃ
o dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma încetării căsătoriei
o dreptul la prestaŃia compensatorie
o dreptul la moştenire
o nulitatea relativă a donaŃiei făcută soŃului de rea-credinŃă
21
 o regimul comunităŃii legale îi profită şi soŃului de rea-credinŃă

SecŃiunea a 6-a. Efectele căsătoriei

Potrivit art. 258 alin. 1 CC, soŃii au drepturi şi obligaŃii egale în raporturile dintre ei şi în
ceea ce priveşte exerciŃiul drepturilor părinteşti

§1. Efectele căsătoriei cu privire la raporturile personale dintre soŃi

1.1. Numele soŃilor- art. 282 CC
►4 posibilităŃi
●schimbarea numelui pe cale administrativă- O.G. nr. 41/2003
1.2. ObligaŃia de respect şi sprijin moral- art. 309 CC
1.3. ObligaŃia de fidelitate -art. 309 CC
1.4. ObligaŃia de coabitare -art. 309 CC
● pentru motive temeinice (terminarea studiilor, exercitarea profesiei, pregătirea de
specialitate, tratament pentru o afecŃiune) pot locui separat ~art. 496 alin. 2 CC
● refuzul nejustificat de a locui împreună, alungarea din locuinŃa comună, părăsirea
domiciliului conjugal= motive de divorŃ
● separarea în fapt timp de 2 ani
1.5.ObligaŃia de a lua decizii în comun în ceea ce priveşte căsătoria-art. 308 CC
1.6. IndependenŃa soŃilor- art. 310 CC
NeînŃelegerile dintre soŃi cu privire la raporturile personale sunt soluŃionate de instanŃa de
tutelă- de regulă, constituie motive de divorŃ

§2. Efectele căsătoriei cu privire la raporturile patrimoniale dintre soŃi

2.1. Regimul matrimonial

Regimul matrimonial desemnează ansamblul de norme juridice care guvernează raporturile
patrimoniale dintre soŃi şi dintre aceştia şi terŃi.
● produce efecte între soŃi din ziua încheierii căsătoriei
● faŃă de terŃi este opozabil de la data îndeplinirii formalităŃilor de publicitate, afară de cazul
în care aceştia au cunoscut pe altă cale
● soŃii pot opta între 3 regimuri matrimoniale:comunitatea legală, comunitatea
convenŃională, separaŃia de bunuri
● alegerea unui alt regim decât cel al comunităŃii legale se face prin încheierea unei convenŃii
matrimoniale
22
● regimul comunităŃii legale este opozabil erga omnes de plin drept
● regimul matrimonial poate fi modificat

2.2. Regimul primar imperativ

● se impune indiferent de regimul matrimonial ales
Caractere juridice
●imperativ- norme obligatorii de la care soŃii nu pot deroga
●aplicaŃie generală
● fundamental
ConŃinut
● reprezentarea între soŃi –art. 314-316 CC
● independenŃa patrimonială a soŃilor- art. 317, 327, 328
● locuinŃa familiei- art. 321-324
● cheltuielile căsniciei- art. 325-326
2.2.1. Reprezentarea între soŃi
►Mandatul convenŃional
●un soŃ poate să îi dea mandat celuilat soŃ să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe
care le are potrivit regimului matrimonial
● se aplică regulile de la mandat
→ acte de conservare şi administrare; acte de dispoziŃie- împuternicire expresă
→ bunuri comune ale soŃilor sau bunuri proprii ale soŃului mandant
→ se prezumă a fi gratuit, chiar dacă este dat pentru acte de exercitare a unei activităŃi
profesionale
→ poate fi încheiat în scis, prin înscris autentic sau sub semnătură privată- se aplică
principiul simetriei de formă
→ valabil timp de 3 ani
→ poate fi revocat oricând de către soŃul mandant
→ prezumŃie relativă- soŃul neparticipant la încheierea unui act juridic poate face dovada că
s-a opus la încheierea lui= anularea actului juridic, dacă terŃul contractant a fost de rea-
credinŃă (a cunoscut existenŃa opunerii sau inexistenŃa consimŃământului soŃului
necontractant)
►Mandatul judiciar
● în situaŃiile în care un soŃ se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinŃa (boală gravă,
dispariŃie, punere sub interdicŃie)
● nu s-a instituit tutela sau curatela
23
● pentru actele juridice care nu se pot încheia decât cu consimŃământul ambilor soŃi- art. 322,
345, 346 CC
● instanŃa de tutelă va stabili condiŃiile, limitele şi valabilitatea mandatului judiciar
● încetează la expirarea termenului, instituirea tutelei, curatelei sau soŃul reprezentat îşi poate
exprima voinŃa
● sancŃiunea = nulitatea relativă
ExcepŃia-art. 316 CC
● în situaŃia în care interesele familei sunt puse în pericol grav prin încheierea unor acte
juridice de către unul dintre soŃi, celălalt soŃ poate cere instanŃei de tutelă ca dreptul de a
dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimŃământul său expres
● condiŃii:
→ soŃul pârât să fi încheiat unul sau mai multe acte juridice care, potrivit regimului
matrimonial, nu necesită consimŃământul ambilor soŃi
→ actele juridice încheiate să pună în pericol interesele familiei
→ pericolul să fie de o anumită gravitate
● instanŃei de tutelă va dispune măsura pentru o perioadă determinată, care poate fi
prelungită, fără a depăşi, în total, 2 ani
● hotărârea judecătorească e supusă formelor de publicitate mobiliară sau imobiliară
● actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti- lovite de nulitate relativă
● dreptul la acŃiune se prescrie în termen de 1 an- de la data la care soŃul vătămat a luat
cunoştinŃă de existenŃa actului

2.2.2. IndependenŃa patrimonială a soŃilor=libertate contractuală între soŃi şi între soŃi

şi terŃi
► OperaŃiunile bancare- art. 317 alin. (2) şi (3)
● instituie prezumŃia bancară= fiecare soŃ poate să facă singur, fără consimŃământul celuilalt,
depozite bancare, precum şi orice alte operaŃiuni în legătură cu acestea
● fiecare soŃ e liber să deschidă orice cont bancar, singur sau împreună cu soŃul, şi să
efectueze toate operaŃiunile, fără consimŃământul celuilalt soŃ
● vizează relaŃia cu banca
● soŃul titularului contului poate face dovada că sumele de bani îi aparŃin şi poate cere
recuperarea lor prin acŃiune în justiŃie
► Dreptul la informare-art. 318
● regula= soŃii îşi comunică situaŃia patrimonială
● constituie o limitare a independenŃei patrimoniale
24
● prezumŃia relativă- susŃinerile soŃului reclamant sunt adevărate în cazul în care celălalt soŃ
refuză să le solicite, iar aceste informaŃii nu pot fi obŃinute altfel
► Veniturile din profesie- art. 327
= salariul + sporuri, indemnizaŃii, prime + venituri din activităŃi independente + dreturi de
asigurări sociale (ajutor de şomaj, pensie)
● regimul comunităŃii legale- bunuri comune
● regimul separaŃiei de bunuri- bunuri proprii
● regimul comunităŃii convenŃionale- în funcŃie de voinŃa soŃilor
● un soŃ poate exercita orice profesie, o poate schimba, poate renunŃa oricând, fără
consimŃământul celuilalt
● dreptul de dispoziŃie asupra veniturilor încasate este limitat de contribuŃia la cheltuielile
căsătoriei
► Dreptul la compensaŃie- art. 328
● soŃul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soŃ are dreptul la o
compensaŃie, dacă a fost depăşită limita sprijinului material reciproc şi a obligaŃiei de a
contribui la cheltuielile căsniciei, în măsura îmbogăŃirii soŃului căruia i-a profitat
→ unul din soŃi a contribuit efectiv la activitatea profesioanlă a celuilalt soŃ
→ contribuŃia a depăşit limitele obligaŃiei de sprijin moral reciproc şi ale obligaŃiei de a
contribui la cheltuielile căsniciei
→ nu există un raport juridic în baza căruia a prestat contribuŃia şi care presupune obŃinerea
unei contraprestaŃii

2.2.3. LocuinŃa familiei- art. 321-324

LocuinŃa familiei reprezintă locuinŃa comună a soŃilor sau, în lipsă, locuinŃa soŃului la care se
află copii.
→ un element material- locuirea efectivă a familiei în spaŃiul respectiv
→ un element intenŃional- atribuirea destinaŃiei de locuinŃă
→ un imobil deŃinut de unul dintre soŃi sau de ambii cu orice titlu (proprietate comună,
devălmaşă, pe cote-părŃi, contract de închiriere, comodat sau simplu tolerat)
● fiecare soŃ are un drept locativ propriu, independent de dreptul de proprietate asupra
imobilului
→ oricare dintre soŃi, chiar dacă nu este proprietar, poate cere notarea în cartea funciară a
unui imobil ca locuinŃă a familiei
→ în lipsa notării în cartea funciară se prezumă că nu există o locuinŃă a familiei şi fiecare
soŃ poate dispune de imobilele pe care le deŃine în funcŃie de regimul matrimonial
25
→ dacă soŃii nu au copii şi locuiesc separat, se înŃeleg ca un anumit imobil să aibă destinaŃia
de locuinŃă a familiei
→ în cazul separaŃiei în fapt, locuinŃa rămâne cea stabilită prin înŃelegerea soŃilor
● consimŃământul expres al ambilor soŃi pentu actele de dispoziŃie şi actele care afectează
folosinŃa
→ consimŃământul soŃului neproprietar= autorizarea actului de dispoziŃie
→ dispoziŃia materială (demolarea) şi juridică care au ca efect pierderea sau limitarea
folosinŃei locuinŃei comune
- vânzarea nudei proprietăŃi şi partajul sunt valabil încheiate de un singur soŃ
- testamentul soŃului proprietar exclusiv este valabil- soŃul supravieŃuitor păstrează un drept
de abitaŃie până la partaj, dar nu mai devreme de 1 an de la data deschiderii succesiunii şi
dacă nu se recăsătoreşte
→ actele de administrare încheiate de un singur soŃ sunt valabile dacă nu afectează folosinŃa
→ actele de folosinŃă- soŃul neproprietar nu ar dreptul asupra fructelor pe care bunul le
produce
→actele de conservare
→ în acŃiunea în evacuare sau posesorie soŃii sunt împreună reclamanŃi /pârâŃi
● bunurile care mobilează sau decorează locuinŃa nu pot fi deplasate fără consimŃământul
scris al celuilalt soŃ (autorizare)
→ în cazul refuzului nejustificat, instanŃa de tutelă va autoriza actul
● sancŃiuni
→ locuinŃa e notată în cartea funciară - nulitate relativă a actelor de dispoziŃie încheiate fără
consimŃământul scris al celuilalt soŃ
→ locuinŃa nu e notată în cartea funciară, dar terŃii cunoşteau calitatea de locuinŃă a familiei -
nulitate relativă a actelor de dispoziŃie încheiate fără consimŃământul scris al celuilalt soŃ
→ locuinŃa nu e notată în cartea funciară- daune-interese
→ nulitate relativă şi în cazul deplasării bunurilor fără consimŃământul soŃului
● acŃiunea în anulare
→ se prescrie in termen de 1 an de la data la care a luat cunoştinŃă de actul juridic, dar nu mai
târziu de 1 an de la data încetării regimului matrimonial
→ dacă soŃul reclamant decedează înainte de expirarea termenelor de prescripŃie, moştenitorii
(descendenŃii) pot introduce acŃiunea
●locuinŃa închiriată- art. 323
→ fiecare soŃ are un drept locativ propriu, chiar dacă numai un soŃ e titularul contractului de
închiriere sau contractul a fost încheiat înainte de căsătorie
26
→ notarea în cartea funciară se face cu acordul locatorului
→ un soŃ nu poate face fără acordul celuilalt soŃ acte de reziliere, cesiune, subînchiriere etc.
→ un soŃ nu poate deplasa fără acordul celuilalt soŃ bunuri din locuinŃa închiriată
→ în caz de refuz nejustificat, instanŃa de tutelă poate autoriza actele
→ sancŃiunea- nulitatea relativă
→ în caz de deces al unuia dintre soŃi, soŃul supravieŃuitor poate continua exercitarea
dreptului locativ dacă nu renunŃă expres la acesta în 30 de zile de la data decesului
→ la divorŃ
~ partaj de folosinŃă, dacă partajarea folosinŃei e comodă şi soŃii mai pot convieŃui
~ atribuirea unuia dintre soŃi în funcŃie de: interesul superior al copiilor minori, culpa în
desfacerea căsătoriei, posibilităŃile locative proprii ale foştilor soŃi, cu plata unei indemizaŃii
2.2.4. Cheltuielile căsătoriei- art. 325
● obligaŃia de sprijin material reciproc
● obligaŃia de a contribui la cheltuielile căsătoriei (alimente, medicamente, întreŃinerea
bunurilor comune, a locuinŃei, vacanŃe, întreŃinerea copiilor, etc.)
→ se realizează prin traiul zilnic al familiei
→variază în funcŃie de nivelul de trai al soŃilor, posibilităŃile lor materiale, nevoile cuplului
→nu sunt incluse cheltuielile voluptorii făcute de un singur soŃ, repararea prejudiciilor
cauzate din culpa exclusivă a unuia dintre soŃi
● se execută în natură, când soŃii locuiesc împreună şi prin echivalent, când soŃii trăiesc
separat
● modul de contribuŃie al soŃilor se stabileşte prin convenŃia matrimonială sau prin orice altă
convenŃie
● sumă fixă, globală sau periodică, procent din venituri sau cheltuielile căsătoriei
● contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia în lipsă de stipulaŃie expresă
● în caz de neînŃelegere cu privire la executarea obligaŃiilor sau unul dintre soŃi nu participă
la cheltuielile căsătoriei, indiferent de motiv, instanŃa de tutelă va stabili partea ce revine
fiecăruia şi modul de executare
● convenŃia prin care doar unul dintre soŃi este obligat să suporte cheltuielile căsătoriei nu
produce efecte juridice
● munca în gospodărie a soŃilor şi pentru creşterea copiilor este considerată contribuŃie la
cheltuielile căsătoriei- în regimurile comunitare/ creanŃă- în regimul separaŃiei de bunuri

2.3. ConvenŃia matrimonială

27
→ reprezintă actul juridic prin care viitorii soŃi sau soŃii aleg sau modifică regimul
matrimonial aplicabil în timpul căsătoriei
◙Caractere juridice
◊ act juridic bilateral
◊ act juridic sinalagmatic
◊ act juridic solemn- forma autentică
◊ act juridic accesoriu căsătoriei
◊ act juridic supus formelor de publicitate - se înscrie în cartea funciară şi Registrul naŃional
notarial al regimurilor matrimoniale
◊ facultativ
◊ poate fi afectată de termen
◙CondiŃii de validitate
◊CondiŃii de fond
● consimŃământul valabil exprimat de către viitorii soŃi sau soŃi
● capacitatea de exerciŃiu deplină
- minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenŃie
matrimonială cu încuviinŃarea ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanŃei de tutelă
- minorul care a împlinit 16 ani şi a dobândit capacitate de exerciŃiu anticipată poate încheia
singur convenŃie matrimonială
● obiectul convenŃiei- alegerea de către soŃi a unuia dintre regimurile matrimoniale
- nu pot fi incluse în convenŃie clauze contrare sau incompatibile cu regimul matrimonial
ales→ nulitatea absolută a acestor clauze
- nu se poate aduce atingere egalităŃii dintre soŃi, autorităŃii părinteşti şi devoluŃiunii legale
succesorale
● cauza convenŃiei- intenŃia părŃilor de a se căsători şi de a se supune regulilor specifice unui
regim matrimonial
◊CondiŃii de formă
- înscris autentificat de notarul public
- soŃii îşi exprimă personal consimŃământul sau prin mandatar cu procură specială,
autentică şi cu conŃinut predeterminat (să facă referire la regimul matrimonial pe care soŃul
mandant înŃelege să îl aleagă şi la clauzele pe care doreşte să le insereze în convenŃie)
◊Data şi durata încheierii conventiei
- convenŃia matrimonială poate fi încheiată înaintea încheierii căsătoriei sau în timpul
acesteia
- în principiu, se încheie pentru toată durata căsătoriei
28
- produce efecte de la data încheierii căsătoriei sau de la data prevăzută de părŃi sau, în
lipsă, de la data încheierii ei
- înainte de încheierea căsătoriei, soŃii pot modifica convenŃia matrimonială oricând, în tot
sau în parte
- după încheierea căsătoriei, soŃii pot modifica regimul matrimonial doar după 1 an de la
încheierea căsătoriei
◊ SimulaŃia convenŃiei matrimoniale- art. 331
- soŃii pot încheia un act secret prin care să aleagă un alt regim matrimonial sau să modifice
regimul matrimonial existent pentru care sunt îndeplinite condiŃiile de publicitate
- actul secret produce efecte numai între soŃi, nu şi faŃă de terŃi de bună-credinŃă
◊ Publicitatea convenŃiei matrimoniale- art. 334
- se înscrie în Registrul naŃional notarial al regimurilor matrimoniale
- se face menŃiune pe actul de căsătorie- notarul public va expedia, din oficiu, un exemplar
al convenŃiei la serviciul de stare civilă unde s-a încheiat căsătoria
- în funcŃie de natura bunurilor, se vor nota în cartea funciară, registrul comerŃului sau în
alte registre de publicitate
Efecte
- convenŃia supusă formelor de publicitate sau despre care terŃii au aflat pe alte căi este
opozabilă terŃilor cu privire la actele încheiate cu unul dintre soŃi
- înainte de încheierea căsătoriei, convenŃia matrimonială nu poate fi opusă terŃilor
- terŃii pot cerceta registrele în care este înscrisă convenŃia şi pot solicita eliberarea de
extrase certificate
◊Nulitatea convenŃiei matrimoniale
●nulitatea absolută
- lipsa consimŃământului
- lipsa capacităŃii de exerciŃiu
- nerespectarea formei solemne
- inserarea unor clauze prin care se aduce atingere egalităŃii dintre soŃi, autorităŃii părinteşti
sau devoluŃiunii succesorale legale
- inserarea unor clauze prin care se derogă de la dispoziŃiile legale privind regimul
matrimonial ales
●nulitatea relativă
- vicii de consimŃământ
- încheierea convenŃiei de către un minor, fără încuviinŃarea părinŃilor sau autorizarea
instanŃei de tutelă
29
- acŃiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 1 an de la încheierea căsătoriei
- acŃiunea în anulare poate fi introdusă de reprezentantul legal al minorului sau de minorul
care a împlinit vârsta matrimonială
● Efectele nulităŃii- se va aplica regimul comunităŃii legale
◙Caducitatea convenŃiei matrimoniale
- în cazul în care nu se mai încheie căsătoria
- nulitatea căsătoriei
→rămân valabile actele juridice care nu au legătură cu căsătoria sau cu regimul
matrimonial
◙Clauza de preciput- art. 333
-clauză cuprinsă în convenŃia matrimonială prin care se stipulează că soŃul supravieŃuitor
preia, fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe bunuri comune, deŃinute
în devălmăşie sau în coproprietate
- stipulată reciproc, în beneficiul fiecăruia dintre soŃi sau numai în beneficiul unuia dintre ei
Obiectul clauzei de preciput
- unul sau mai multe bunuri aflate în devălmăşie sau coproprietate (mobile, imobile,
corporale, incorporale, determinate cu titlu particular)
Caracteristici
- se aplică numai în regimurile convenŃionale
- drept eventual, sub condiŃia suspensivă a supravieŃuirii
- nu este supusă raportului donaŃiilor
- este supusă reducŃiunii în condiŃiile art. 1096 alin. 1 şi 2→clauza devine ineficace dacă
încalcă drepturile moştenitorilor rezervatari
- bunurile ce fac obiectul clauzei nu sunt indisponibilizate sau insesizabile- nu aduce
atingere drepturilor creditorilor comuni de a urmări aceste bunuri înainte de încetarea
comunităŃii
- creditorii pot urmări bunurile şi după încetarea comunităŃii
- creditorii personali ai unui soŃ nu pot urmări bunurile care fac obiectul clauzei, întrucât ei
trebuie să urmărească bunurile proprii ale soŃului debitor
Efecte
- crearea unui avantaj soŃului supravieŃuitor faŃă de moştenitorii rezervatar
- preluarea bunurilor se face înainte de lichidarea regimului matrimonial şi de partajul
succesoral
- bunurile se preiau gratuit
- se aplică numai bunurilor care intră în cotitatea disponibilă a moştenirii
30
- executarea clauzei se face în natură, sau dacă acest lucru nu mai este posibil, se face prin
echivalent, din valoarea activului net al comunităŃii (după ce a fost scăzut pasivul)
Caducitatea clauzei de preciput
- comunitatea de bunuri a soŃilor încetează în timpul vieŃii soŃilor (desfacerea sau
desfiinŃarea căsătoriei; soŃii aleg regimul separaŃiei de bunuri)
- soŃul beneficiar a decedat înaintea soŃului dispunător
- soŃii au decedat în acelaşi timp
- bunurile care au făcut obiectul clauzei au fost vândute la cererea creditorilor comuni

2.4. Regimul matrimonial al comunităŃii legale- art. 339- 359

- se aplică dacă soŃii nu au încheiat o convenŃie matrimonială prin care să aleagă un alt
regim
- în raporturile cu terŃii de bună-credinŃă, dacă nu au îndeplinit formele de publicitate ale
convenŃiei matrimoniale
- dă naştere la proprietatea comună în devălmăşie
- există 2 categorii de bunuri ale soŃilor: comune şi proprii
◊Bunurile comune ale soŃilor- art. 339- regula
- instituie prezumŃia relativă de comunitate a bunurilor soŃilor: toate bunurile dobândite de
oricare dintre soŃi în timpul comunităŃii legale sunt comune, dacă nu se încadrează în
categoria bunurilor proprii
- toate bunurile dobândite prin act juridic cu titlu oneros
- regimul comunităŃii legale se naşte de la data încheierii căsătoriei şi încetează dacă soŃii,
în timpul căsătoriei, aleg alt regim prin convenŃiematrimonială/în caz de divorŃ- de la data
introducerii acŃiunii de divorŃ sau de la data separaŃiei în fapt, dacă soŃii cer să se constate
că a încetat regimul comunităŃii/data morŃii stabilită prin hotărâre judecătorească de
declarare a morŃii
- veniturile din muncă ale soŃilor, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie, în temeiul
unui drept de proprietate intelectuală sau orice alte venituri asimilate, indiferent de data
dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanŃa privind încasarea lor devine scadentă în
timpul comunităŃii

◊Bunurile proprii ale soŃilor- art. 340- excepŃia

●lit. a: bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaŃie, cu excepŃia
cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune
- se referă numai la bunurile dobândite prin moştenire legală
31
- legatul (universal, cu titlu universal, cu titlu particular) şi donaŃia sunt acte intuitu personae
→ legatul constituie bun propriu dacă testatorul a urmărit să i se asigure înmormântarea şi
întreŃinerea, cheltuieli la care a participat şi soŃul legatarului
→ donaŃia cu sarcini- bun propriu al soŃului donatar dacă sarcina a fost executată din bunuri
proprii; din surse comune cu soŃul-bun propriu, soŃul va avea un drept de creanŃă
- darurile de nuntă- bunuri comune dacă sunt daruri obişnuite; dacă au valoare deosebită-
bunuri proprii, afară de cazul în care dsipunătorul a prevăzut că vor fi comun
●lit.b: bunurile de uz personal
- bunul e dobândit de unul dintre soŃi în scopul folosirii pentru uz personal, indiferent de
provenieŃa sumelor de bani cu care a fost achiziŃionat- soŃul care a participat la
dobândirea lui va avea un drept de creanŃă
- bunul să fie destinat uzului personal şi este folosit efectiv de unul dintre soŃi- bunurile de
o valoare mare (obiecte de lux) pot fi bunuri comune, funcŃie de situaŃia materială a
soŃilor
●lit. c: bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soŃi, dacă nu sunt
elemente ale unui fond de comerŃ care face parte din comunitatea de bunuri
- dacă bunul a fost dobândit cu bani comuni, soŃul care a contribuit la dobândirea lui are
un drept de creanŃă
- soŃii au aceeaşi profesie- bunuri proprii sub forma coproprietăŃii pe cote-părŃi
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soŃi sunt bunuri comune dacă sunt
elemente ale unui fond de comerŃ care face parte din comunitatea de bunuri
●lit. d: drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaŃiilor sale şi
asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat
- cuprinde drepturile morale şi drepturi patrimoniale de autor
- veniturile obŃinute din valorificarea drepturilor patrimoniale sunt bunuri comune
●lit. e: bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele
ştiinŃifice sau literare, schiŃele şi proiectele artistice, proiectele de invenŃii şi alte asemenea
bunuri
- primele şi premiile primite ca un accesoriu salarial sunt bunuri comune
- constituie suportul material al drepturilor de proprietate intelectuală
●lit. f: indemnizaŃia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material
sau moral adus unuia dintre soŃi
- vizează asigurarea de persoane în beneficiul unui soŃ, indiferent de provenienŃa sumelor de
bani cu care au fost plătite primele de asigurare- soŃul care a contribuit la plata
primelor=drept de creanŃă
32
- despăgubirile menite să acopere un prejudiciu moral sau material= bun propriu
- nu se referă la asigurările de bunuri, care sunt bunuri proprii/comune, funcŃie de natura
bunului
●lit. g: bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu,
precum şi bunul dobândit în schimbul acestora
- subrogaŃia reală cu titlu particular
●lit. h: fructele bunurilor proprii
●bunurile dobândite anterior căsătoriei sau aplicării regimului comunităŃii legale
pentru care a fost întocmit inventarul
●art. 341
◊ Datoriile comune ale soŃilor - art. 351-354
- constituie excepŃia; datoriile proprii-regula
●lit. a: obligaŃiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau
dobândirea bunurilor comune- debitor este numai unul dintre soŃi; operează prezumŃia
mandatului tacit; datoria nu e comună dacă soŃul necontractant s-a opus la încheierea actului
● lit. b: obligaŃii pe care soŃii le-au contractat împreună - indiferent de cauza lor
●lit. c: obligaŃii asumate de oricare dintre soŃi pentru acoperirea cheltuielilor
obişnuite ale căsătoriei- în funcŃie de nevoile şi posibilităŃile concrete ale soŃilor
●lit. d: repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soŃi, a
bunurilor aparŃinând unui terŃ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune
ale soŃilor- însuşirea trebuie să fie ilicită, săvârşită de unul dintre soŃi, în timpul căsătoriei;
prejudiciul să fie cert; sumele însuşite au fost utilizate în comun sau pentru întreŃinerea sau
achiziŃionarea de bunuri comune; legătura de cauzalitate între însuşire şi sporirea bunurilor
comune

◊ Regimul juridic al datoriilor soŃilor

- creditorii personali urmăresc întâi bunurile proprii ale soŃului debitor; dacă nu se acoperă
creanŃa pot cere partajul bunurilor comune
- creditorii comuni urmăresc întâi bunurile comune, apoi în subsidiar, bunurile proprii- un soŃ
va suporta riscul insolvabilităŃii celuilalt soŃ înaintea creditorilor
- soŃul solvabil care se subrogă în drepturile creditorilor soŃului peste cota-parte care i se
cuvine la lichidarea regimului are un drept de retenŃie asupra bunurilor proprii ale celuilalt soŃ
până la acoperirea integrală a creanŃei

33
- veniturile din muncă ale unui soŃ, precum şi cele asimilate acestora, nu pot fi urmărite
pentru datoriile comune, cu excepŃia datoriilor comune derivate din obligaŃiile asumate de
soŃi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei

◊ Lichidarea regimului comunităŃii

- regimul comunităŃii se lichidează prin partaj (prin hotărîre judecătorească sau act autentic
notarial)
- poate înceta fie în timpul căsătoriei, fie la sfârşitul căsătoriei
- comunitatea subzistă până la finalizarea lichidării cu privire la bunurile dobândite şi
obligaŃiile asumate pentru care se aplică în continuare regulile de gestiune specificeregimului
comunităŃii
- când regimul comunităŃii încetează prin divorŃ, foştii soŃi rămân coproprietari în devălmăŃie
asupra bunurilor comune, până la stabilirea cotei-părŃi ce revine fiecăruia
- în caz de deces, lichidarea va avea loc între soŃul supravieŃuitor şi moştenitorii soŃului
decedat, obligaŃiile defunctului împărtindu-se între moştenitori, proporŃional cu cotele ce le
revin din moştenire
- în practică, stabilirea cotei se face prin acelaşi act sau în acelaşi proces prin care se face şi
lichidarea comunităŃii
◊ Partajul bunurilor comune
-soŃii preiau bunurile proprii, după care se trece la partajul bunurilor comune
-se determină cota-parte care revine fiecrui soŃ, pe baza a 2 criterii: contribuŃia la dobândirea
bunurilor comune şi îndeplinirea obligaŃiilor; până la proba contrară, se prezumă o cotă egală
- se face regularizarea datoriilor
- acŃiunea de partaj este imprescriptibilă
- partajul se face în natură, pentru bunurile comod partajabile sau prin atribuirea întregului
bun unuia dintre soŃi ori vânzarea (prin buna învoială sau licitaŃie publică), dacă bunul este
indivizibil
◊ Partajul în timpul comunităŃii
- se face prin prin bună-învoială (act autentic notarial) sau, în caz de neînŃelegere, pe cale
judecătorească
- presupune împărŃirea bunurilor, şi nu lichidarea regimului
2.5. Regimul separaŃiei de bunuri- art. 360-365
◊ Izvoare:
- convenŃia părŃilor: prin convenŃie matrimonială soŃii aleg acest regim

34
 - judiciară: când unul dintre soŃi încheie acte care pun în pericol înteresele patrimoniale
ale familiei
◊ Regimul juridic al bunurilor soŃilor
- acest regim asigură o independenŃă patrimonială soŃilor
- fiecare soŃ administrază, foloseşte şi dispune liber de bunurile proprii
- bunurile dobândite sunt proprii, indiferent d edata dobândirii sau modul de dobândire
Masa de achiziŃii netă- masa de bunuri dobândită de fiecare dintre soŃi în
timpul regimului matrimonial din care se deduce pasivul (cheltuilelile căsniciei, etc).
CreanŃa de participare- cotă din diferenŃa valorică dintre cele două mase de
achiziŃii nete şi care este datorată de către soŃul a cărui masă de achiziŃii nete este mai
mare; poate fi plătită în bani sau natură. Cota de participare poate fi stabilită prin
convenŃia matrimonială; în lipsă, creanŃa de participare va fi de jumătate din diferenŃa
valorică dintre cele două mase de achiziŃii nete. Dovada bunurilor mobile proprii se
face prin inventar întocmit de notarul public, iar inventarul se anexează la convenŃia
matrimonială. În lipsa inventarului, soŃul posesor se prezumă a fi proprietar. SoŃii pot
dobândi şi bunurile proprietate comună pe cote-părŃi.
◊ FolosinŃa bunurilor celuilat soŃ
- soŃul care se foloseşte de bunurile celuilat soŃ, fără împotrivirea acestuia, are obligaŃiile
unui uzufructuar
◊ ObligaŃiile soŃilor
- regula generală: obligaŃiile contractate de soŃi sunt proprii
- excepŃii: 1. un soŃ, singur, îşi asumă o obligaşie pentru acoperirea cheltuielilor
obişnuite ale căsătoriei sau pentru creşterea şi educarea copiilor- soŃii rsăpund solidar-
soŃul necontractant poate face dovada că obligaŃia contractată a fost excesivă sau
inutilă, caz în care solidaritatea este îndepărtată
1. convenŃia soŃilor prin care decid ca anumite obligaŃii, indiferent de scopul contractării
lor, să fie solidare- trebuie expres prevăzută în actele încheiate cu terŃii
2. soŃii sunt asociaŃi în societate comercială în nume colectiv, în comandită simplă sau în
comandită pe acŃiuni
◊ Dreptul de retenŃie: la încetarea regimului (încetarea sau desfacerea căsătoriei,
modificarea regimului matrimonial), fiecare dintre soŃi are un drept de retenŃie asupra
bunurilor celuilalt soŃ până la acoperirea integrală a oricărei datorii pe care .o au unul faŃă de
celălalt

35
 2.6. Regimul comunităŃii convenŃionale- art. 366-368
- constituie, de fapt, regimul comunităŃii legale, de la care soŃii pot deroga prin convenŃie
matrimonială cu privire la: compunerea maselor de bunuri comune, limitele în care se
exercită actele referitoare la bunurile soŃilor, lichidarea regimului
2.7. Modificarea regimurilor matrimoniale se face pe cale convenŃională sau
judiciară
Modificarea convenŃională- art. 369
- înainte de încheierea căsătoriei, soŃii pot modifica convenŃia matrimonială oricând
- după încheierea căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modoficat dacă sunt
îndeplinite următoarele condiŃii: a trecut 1 an de la încheierea căsătoriei şi să fie respectate
condiŃiile de fond, de formă şi de publicitate pentru convenŃia matrimonială
- minorul care a dobândit prin căsătorie capacitate de exerciŃiu deplină poate încheie
singur o nouă convenŃie matrimonială prin care să modifice regimul matrimonial
- între soŃi, modificarea regimului matrimonial operează din ziua încheierii convenŃiei
- faŃă de terŃi, modificarea regimului matrimonial operează din momentul în care au
fost îndeplinite formalităŃile de publicitate
- creditorii (comuni sau personali) ai soŃilor pot introduce acŃiune revocatorie dacă
lichidarea sau modificarea regimului matrimonial i-a prejudiciat- art. 1562 CC→creditorul
trebuie să dovedească un prejudiciu şi debitorul a urmărit să îl fraudeze prin încheirea
convenŃiei (şi-a mărit sau şi-a creat o stare de insolvabilitate)
- acŃiunea este prescriptibilă în termen de 1 an de la data la care au fost îndeplinite
formele de publicitate sau de la data la care au luat cunoŃtinŃă mai înainte de existenŃa
convenŃiei pe altă cale
- admiterea acŃiunii revocatorii conduce la inopozabilitatea convenŃiei faŃă de creditorul
care a introdus acŃiunea cât şi faŃă de creditorii care, putând să introducă acŃiunea, au
intervenit în cauză
Modificarea judiciară- art. 370-372
SeparaŃia judiciară de bunuri intervine în următoarele condiŃii:
- regimul matrimonial al soŃilor este cel al comunităŃii legale sau convenŃionale
- unul dintre soŃi încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei (rămâne
la aprecierea instanŃei)
- soŃul nevinovat formulează o cerere prin care solicită instanŃei să pronunŃe separaŃia de
bunuri
Efecte
36
-între soŃi:
● încetează regimul matrimonial anterior
● va opera regimul separaŃiei de bunuri
- instanŃa va proceda la lichidarea regimului matrimonial comunitar anterior, după care va
trece la partajarea bunurilor
- regimul separaŃiei va produce efecte de la data formulării cererii; prin excepŃie- soŃii pot
solicita ca efectele să se producă de la data despărŃării în fapt
- soŃii vor întocmi inventarul bunurilor mobile proprii
- hotărârea instanŃei este definitivă, însă soŃii pot încheia o nouă convenŃie matrimonială prin
care să revină la unul dintre regimurile comunitare
- faŃă de terŃi: creditorii nu pot cere separarea de bunuri
- pot introduce acŃiunea revocatorie

Întrebări:
1. În regimul comunităŃii legale, constituie bunuri proprii ale unuia dintre soŃi :
a. bijuteriile de uz personal cumpărate ca investiŃii ale economiilor realizate de soŃi ;
b. bunurile dobândite din vânzarea cotelei succesorale moştenite de ascendentul
privilegiat de la copilul din căsătorie predecedat ;
c. toate bunurile aflate în folosinŃă exclusivă prin convenŃia soŃilor.
2. Pentru încheierea căsătoriei, vârsta soŃilor trebuie să fie :
a. 16 ani împliniŃi pentru ambii soŃi, dacă s-a acordat încuviiŃare pentru motive
temeinice ;
b. 18 ani împliniŃi, pentru ambii soŃi ;
c. 16 ani pentru bărbat, 15 ani pentru femei, dar numai cu avizul unui medic oficial.
3. SubrogaŃia reală cu titlu universal se aplică :
a. atât bunurilor comune, cât şi celor proprii ;
b. numai bunurilor comune ;
c. numai bunurilor proprii.
4. Constituie viciu de consimŃământ :
a. eroarea asupra stării civile a celuilalt soŃ ;
b. dolul provenit de la celălalt soŃ sau de la un terŃ cu complicitatea soŃului ;
c. violenŃa fizică sau morală menită a-i insufla viitorului soŃ o temere decisivă pentru
încheierea căsătoriei.
5. Lipseşte consimŃământul la căsătorie atunci când :

37
 a. persoana este lipsită vremelnic de facultăŃile mintale, dar numai pe timpul cât nu are
discernământul faptelor sale ;
b. unul dintre soŃi crede că încheie un act juridic altul decât actul juridic al căsătoriei;
c. căsătoria încheiată în alt scop decât acela de a întemeia o familie, chiar dacă între soŃi
au intervenit raporturi conjugale.
6. Căsătoria între rude :
a. este oprită numai între rudele în linie dreaptă ;
b. este permisă între rudele în linie colaterală până la gradul IV ;
c. este oprită atât între rudele în linie colaterală, la infinit
7. Căsătoria încetează :
a. prin hotărâre definitivă de divorŃ ;
b. prin acordul ambilor soŃi ;
c. prin declararea judecătorească a morŃii unuia din soŃi.
8. Potrivit legii, constituie o cauză de nulitate relativă a căsătoriei :
a) încălcarea dispoziŃiei legale privind comunicarea reciprocă a stării de sănătate a
viitorilor soŃi ;
b) încălcarea dispoziŃiei legale privind afişarea extrasului din declaraŃia de căsătorie ;
c) eroarea asupra identităŃii fizice a celuilalt soŃ.
9. ArătaŃi care sunt datoriile comune comune ale soŃilor în cadrul regimului comunităŃii
legale de bunuri.
10. ImaginaŃi-vă o situaŃie în care clauza de preciput este supusă reducŃiunii.

38
 Capitolul IV. DESFACEREA CĂSĂTORIEI
Obiective:
- însuşirea noŃiunilor de bază privind desfacrea căsătoriei
- cunoaşterea procedurilor notariale, administrative şi judecătoreşti de desfacerea a
căsătoriei
- studierea efectelor divorŃului asupra relaŃiilor dintre soŃi şi părinŃi-copii

SecŃiunea 1. Formele divorŃului

Potrivit art. 373 CC, divorŃul poate avea loc.
a) prin acordul soŃilor, la cererea ambilor soŃi sau a unuia dintre soŃi acceptată de celălalt soŃ
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soŃi sunt grav vătămate şi
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă
c) la cererea unuia dintre soŃi, după o separare în fapt care a durat cel puŃin 2 ani
d) la cererea aceluia dintre soŃi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei.
DivorŃul se poate realiza pe cale extrajudiciară: notarială sau administrativă sau judiciară.
1. DivorŃul prin acordul soŃilor
DivorŃul prin acordul soŃilor poate fi pronunŃat pe cale judiciară sau extrajudiciară.
1.1. DivorŃul pe cale judiciară
DivorŃul prin acordul soŃilor poate fi pronunŃat de către instanŃa judecătorească
indiferent de natura motivelor invocate şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaŃi
din căsătorie.
CompentenŃa revine instanŃei de tutelă. Acordul soŃilor trebuie să intervină cu privire
la cererea principală: desfacerea căsătoriei şi a altor cereri accesorii: numele pe care soŃii îl
vor purta după divorŃ; exercitarea autorităŃii părinteşti; stabilirea locuinŃei copiilor minori
după divorŃ; contribuŃia părinŃilor la creşterea, educarea şi pregătirea profesională a minorilor.
Preşedintele instanŃei va verifica, atunci când primeşte cererea de divorŃ,
consimŃământul liber şi neviciat al fiecărui soŃ. Cererea de divorŃ poate fi depusă doar de unul
dintre soŃi, celălalt soŃ putînd să accepte cererea de divorŃ la termenul care se va stabili în
acest sens DivorŃul prin acordul soŃilor nu poate fi admis dacă unul dintre soŃi este pus sub
interdicŃie. InstanŃa va fixa un termen de 2 luni în şedinŃă publică pentru soluŃionarea cererii.
La primul termen de judecată, instanŃa verifică dacă soŃii stăruie în desfacerea căsătoriei pe
baza acordului lor şi în caz afirmativ va trece la soluŃionarea cererii, fără să mai administreze

39
probe cu privire la motivele de divorŃ. InstanŃa se va pronunŃa prin aceeaşi hotărâre cu privire
la divorŃ şi la alte capete de cerere accesorii.

1.2. DivorŃul prin acordul soŃilor pe cale notarială sau administrativă

SoŃii pot opta pentru desfacerea căsătoriei pe cale administrativă numai dacă nu au
copii minori şi sunt de acord cu divorŃul.
Desfacerea căsătoriei pe calenotarială poate interveni dacă soŃii sunt de acord cu
divorŃul, indiferent dacă au sau nu copii minori. Dacă soŃii au copii minori, divorŃul poate
interveni pe cale notarială cu condiŃia ca soŃii să convină asupra tuturor aspectelor legate de
numele de familie pe care urmează să îl poarte după divorŃ; exercitarea autorităŃii părinteşti
de către ambii părinŃi; stabilirea locuinŃei copiilor; modalitatea de păstrare a legăturilor
personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii; stabilirea contribuŃiei părinŃilor la
cheltuielile de creştere, educare, învăŃătură şi pregătire profesională a copiilor. Ei trebuie să
anexeze şi raportul de anchetă socială din care să rezulte acordul soŃilor cu privire la
exercitarea în comun a autorităŃii părinteşti şi stabilirea locuinŃei copiilor minori.
Cererea de divorŃ se depune de soŃi împreună. Prin excepŃie, cererea de divorŃ se poate
depune la notarul public prin mandatar cu procură autentică. OfiŃerul de stare civilă sau
notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de 30 de zile pentru eventuala
retragere a cererii de divorŃ. La expirarea acestui termen, ofiŃerul de stare civilă sau, după caz,
notarul public verifică dacă soŃii stăruie să divorŃeze şi dacă consimŃământul lor este liber şi
neviciat.
CompetenŃa revine notarului public sau ofiŃerului de stare civilă de la locul încheierii
căsătoriei sau de la ultima locuinŃă comună a soŃilor.
În cadrul procedurii notariale de divorŃ, notarul public pronunŃă una dintre
următoarele soluŃii:
a) admiterea cererii de divorŃ. În acest caz, notarul public emite încheierea de
admitere a cererii de divorŃ şi eliberează certificatul de divorŃ în care constată desfăcută
căsătoria dintre soŃi prin acordul părŃilor, precum şi numele de familie pe care foştii soŃi le
vor purta după divorŃ.
b) respingerea cererii de divorŃ, În acest caz, notarul public emite încheierea de
respingere a cererii de divorŃ
După eliberarea certificatului de divorŃ, notarul public va comunica, de îndată, un
exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris
certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menŃiune despre divorŃ în actul
40
de căsătorie, şi un exemplar la registrul stării civile Ńinut de direcŃia judeŃeană de evidenŃă a
persoanelor.
În cadrul procedurii administrative, dacă sunt întrunite condiŃiile legale, ofiŃerul de
stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soŃilor şi eliberează certificatul de
divorŃ. O copie certificată a acestuia va fi trimisă, dacă este cazul, la primăria locului de
încheiere a căsătoriei.
Certificatul de divorŃ va consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soŃilor, în faŃa
notarului public, precum şi numele de familie pe care foştii soŃi le vor purta după divorŃ.
Împotriva refuzului ofiŃerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar
soŃii se pot adresa cu cererea de divorŃ instanŃei de judecată, pentru a dispune desfacerea
căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege. Pentru repararea
prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiŃerului de stare civilă sau notarului public de a constata
desfacerea căsătoriei prin acordul soŃilor şi de a emite certificatul de divorŃ, oricare dintre soŃi
se poate adresa, pe cale separată, instanŃei competente.

2. DivorŃul din culpă

DivorŃul din culpă intervine în cazurile prevăzute de art. 373 lit. b) şi c).
CondiŃiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru desfacerea căsătoriei în cazul prevăzut
la art. 373 lit. b) sunt:
- existenŃa unor motive temeinice
- vătămarea gravă a raporturilor dintre soŃi
- imposibilitatea continuării căsătoriei
În practica judiciară au fost reŃinute ca fiind motive temeinice: actele de violenŃă
fizică sau verbală a unuia dintre soŃi; infidelitatea; existenŃa unei nepotriviri de ordin
fiziologic. Motivele de divorŃ invocate şi dovedite încursul procesului de divorŃ permit
instanŃei să stabilească culpa soŃilor în destrămarea căsniciei. InstanŃa poate pronunŃa divorŃul
din vina ambilor soŃi sau din culpa exclusivă a soŃului pârât. InstanŃa poate pronunŃa divorŃul
din vina ambilor soŃi, dacă aceasta reiese din probele administrate, chiar dacă numai unul
dintre ei a făcut cerere de divorŃ. VinovăŃia soŃilor stabilită de instanŃa de judecată, are
consecinŃe directe asupra:
- obligaŃiei de întreŃinere între soŃi, în sensul că soŃul din a cărui culpă exclusivă a
fost pronunŃat divorŃul nu va putea beneficia de dreptul la întreŃinere din partea fostului soŃ
decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei;
- atribuirii locuinŃei comune
- prestaŃia compensatorie
41
 3. DivorŃul din cauza stării sănătăŃii unui soŃ
În cazul art. 373 lit. c), căsătoria se desface la cerea soŃului a cărui stare de sănătate
face imposibilă continuarea căsătoriei. Hotărârea de divorŃ nu face nici o referire la culpa
soŃilor.

SecŃiunea a 2-a. Procedura divorŃului din culpă

Cererea de chemare în judecată poate fi formulată numai de către soŃi, întrucât nu au
calitate procesuală în procesul de divorŃ creditorii acestuia sau a ambilor soŃi, procurorul sau
moştenitorii soŃilor. SoŃul alienat sau debil mintal, chiar şi pus sub interdicŃie judecătorească,
va putea introduce acŃiune de divorŃ în momente de luciditate şi va putea figura ca pârât ăn
procesul de divorŃ, fiind reprezentat de tutorele său.
Pe lângă menŃiunile generale, în cererea de divorŃ trebuie să se arate numele copiilor
minori născuŃi din căsătorie sau care au această situaŃie legală, iar dacă nu sunt copii minori,
se va face precizare expresă în acest sens.
Cererea principală este desfacerea căsătoriei. Cereri accesorii obligatorii asupra cărora
instanŃa se va pronunŃa chiar şi atunci când părŃile nu au cerut în mod expres:
- exercitarea autorităŃii părinteşti
- stabilirea locuinŃei copilului minor şi a contribuŃiei părinŃilor la creşterea şi
educarea copiilor
- numele soŃilor
- folosirea locuinŃei familiei
- lichidarea regimului matrimonial (poate fi formulată şi separat)
La cererea de divorŃ se vor anexa înscrisurile doveditoare (certificat de căsătorie,
certificatele de naştere ale copiilor minori).
SoŃul pârât poate solicita şi el divorŃul pe calea cererii reconvenŃionale la cererea în
desfacerea căsătoriei iniŃiată de celălalt soŃ. Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si
se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.
InstanŃa competentă material este judecătoria (ca instanŃă de tutelă). Cererea de divort
este de competenŃa instanşei de tutelă (judecătoria) in circumscriptia căreia se află cel din
urmă domiciliu comun al soŃilor; în lipsa unui domiciliu comune, este competentă judecătoria
în circumscripŃia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în şara,
este competentă judecătoriei în circumscripŃia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
PrezenŃa personală a soŃilor în faŃa instanŃei este obligatorie. Prin derogare de la
dreptul comun, părŃile nu pot fi reprezentate, ci doar asistate de un mandatar. Obligativitatea
42
soŃilor de a se prezenta personal subzistă numai la soluŃionarea divorŃului în faŃa instanŃei de
fond. În mod excepŃional, reprezentarea este permisă în situaŃiile prevăzute limitativ prin
art.614 Cod de procedură civilă şi anume:
a) unul dintre soŃi execută o pedeapsă privativă de libertate
b) unul dintre soŃi este împiedicat de o boală gravă
c) unul dintre soŃi este pus sub interdicŃie
d) unul dintre soŃi are reşedinŃa în străinătate.
Interogatoriul, ca mijloc de probă, poate fi primit în dovedirea motivelor de divorŃ şi
în combaterea motivelor de divorŃ sau în dovedirea cererilor accesorii. Pot fi ascultaŃi ca
martori rudele şi afinii până la gradul trei inclusiv, cu excepŃia descendenŃilor părŃilor.
Minorul care a împlinit 10 ani va fi audiat în camera de consiliu.
Pe toată durata procesului de divorŃ instanŃa poate dispune, pe calea ordonanŃei
preşedinŃiale, măsuri vremelnice privind: situaŃia copiilor minori; obligaŃia de întreŃinere;
folosirea locuinŃei comune şi alocaŃia pentru copii. Măsurile durează numai până la
soluŃionarea procesului de divorŃ.
InstanŃa judecătorească va stărui pentru soluŃionarea divorŃului prin înŃelegerea
părŃilor. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părŃile o acceptă, acestea se vor
prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii.
InstanŃa judecătorească se pronunŃă prin hotărâre de divorŃ asupra admiterii sau
respingerii cererii de desfacere a căsătoriei. Hotărârea de admitere a acŃiunii va indica culpa
soŃului sau soŃilor în desfacerea căsătoriei. Hotărârea de divorŃ nu se va motiva dacă ambele
părŃi solicită aceasta. Căile de atac – apelul şi recursul – pot fi promovate în termen de 30 de
zile de la data comunicării hotărârii de divorŃ.
Hotărârea de divorŃ definitivă şi irevocabilă se comunică serviciului de stare civilă
unde s-a întocmit actul de căsătorie al soŃilor pentru a se face menŃiuni despre desfacerea
căsătoriei.

SecŃiunea a 3-a. Data desfacerii căsătoriei

Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunŃat divorŃul a
rămas definitivă. În cazul divorŃului pe cale extrajudiciară, data desfacerii căsătoriei este data
eliberării certificatului de divorŃ. FaŃă de terŃiea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează
de la data când s-a făcut menŃiune despre hotărârea de divorŃ sau, după caz, despre certificatul
de divorŃ pe marginea actului de căsătorie ori de la data când ei au cunoscut divorŃul pe altă
cale.

43
SecŃiunea a 4-a. Efectele desfacerii căsătoriei
1. Efecte cu privire la relaŃiile personale dintre soŃi

încetează obligaŃia de coabitare, de sprijin moral reciproc şi de fidelitate

soŃii revin la numele avut înainte de încheierea căsătoriei, dacă prin căsătorie şi-au
schimbaz numele

minorul care prin căsătorie a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu, o păstrează
2. Efecte cu privire la relaŃiile patrimoniale dintre soŃi

încetează regimul matrimoniala ales de soŃi şi are loc lichidarea acestuia

obligaŃia legală de întreŃinere dintre soŃi încetează şi e înlocuită cu obligaŃia de întreŃinere
între foştii soŃi

cu privire la locuinŃa familiei, atribuirea beneficiului contractului de închirie se face
potrivit art. 324 CC

dreptul la moştenire a soŃului supravieŃuitor se pierde

soŃul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate pretinde soŃului
vinovat să îl despăgubească

dacă divorŃul se pronunŃă din culpa exclusivă a soŃului pârât, soŃul reclamant poate
beneficia de o prestaşie compensatorie, care se acordă numai în cazul în care căsătoria a durat
cel puŃin 20 de ani. PrestaŃia compensatorie nu se poate cumula cu obligaŃia de întreŃinere
între foştii soŃi. PrestaŃia are rolul de a compensa dezechilibrul semnificativ pe care divorŃul îl
determină în condiŃiile de viaŃă ale soŃului solicitant.
3. Efecte cu privire la relaŃiile personale dintre părinŃi şi copii

instanŃa de tutelă va hotărâ odată cu pronunŃarea divorŃului cu privire la raporturile dintre
părinŃi şi copiii lor minori. Ca regulă generală, autoritatea părintească revine în comun
ambilor părinŃi. InstanŃa va Ńine seama de interesele copiilor, concluziile raportului de anchetă
psihosocială şi de înŃelegerea părinŃilor, pe care îi ascultă. Dacă există motive temeinice,
instanŃa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre
părinŃi. Celălalt părinte va veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului şi va
păstra dreptul de a consimŃi la adopŃie. În lipsa acordului părinŃilor, instanŃa va stabili şi
locuinŃa copilului după divorŃ, care, de regulă, este la părinŃi.
4. Efecte cu privire la relaŃiile patrimoniale dintre părinŃi şi copii

contribuŃia părinŃilor la cheltuielile de creştere, educare, învăŃătură şi pregătire profesională
– instanŃa judecătorească este obligată să stabilească contribuŃia fiecărui părinte la cheltuielile
de întreŃinere a minorului chiar şi în lipsa unei cereri exprese în acest sens. Cuantumul
întreŃinerii datorate se stabileşte în funcŃie de nevoile minorului şi de mijloacele fiecărui
părinte. Învoiala părinŃilor este admisibilă, dar este necesară şi încuviinŃarea insatanŃei.
44
RenunŃarea unuia dintre părinŃi la pensia de întreŃinere cuvenită copilului nu poate fi
ratificată. Poate fi încuviinŃată convenŃia părinŃilor de scutire temporară a unuia dintre ei la
cheltuielile de întreŃinere ale copilului, dacă părintele căruia i s-a încredinŃat minorul dispune
de condiŃii materiale îndestulătoare. Schimbarea situaŃiei materiale a părintelui sau a stării de
nevoie a copilului poate justifica o reevaluare a nivelului contribuŃiei la cheltuielile de
întreŃinere.
Art. 529 alin. 2 stabileşte cuantumul întreŃinerii datorate: o pătrime din venituri,
pentru un copil; o treime din venituri, pentru doi copii; o jumătate din venituri, pentru trei
sau mai mulŃi copii.

exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti cu privire la bunurile copilului -
revine ambilor părinŃi. Dacă minorul a fost încredinŃat altei persoane sau instituŃiei de
ocrotire, instanŃa va decide care părinte va exercita acest drept sau va avea această îndatorire.

alocaŃia de stat pentru copii – în conformitate cu Legea nr. 61/1993, cu modificările
ulterioare, titularul este copilul şi se plăteşte părintelui la care s-a stabilit locuinŃa.

Întrebări:
1. Reclamanta a chemat în judecată pe soŃul său solicitând desfacerea căsătoriei pe motiv
că între soŃi nu se puteau desfăşura raporturi intime, datorită unor nepotriviri de ordin
fiziologic, din cauza cărora reclamanta a fost internată. instanŃa a respins acŃiunea pe motiv
că, deşi între soŃi există neînŃelegeri, acestea nu sunt de natură să facă imposibilă reluarea
traiului în comun, ele fiind determinate de faptul că soŃii nu au avut o locuinŃă proprie. Este
corectă soluŃia instanŃei?
2. Reclamantul CI a chemat în judecată pe soŃia sa, CD, pentru a se desface căsătoria lor,
motivând că aceasta apărăsit domiciliul conjugal, transferându-se cu serviciul în altă
localitate. În ce condiŃii părăsirea domiciliului conjugal reprezintă motiv de divorŃ?
3. Reclamantul IT a solicitat partajarea bunurilor comune realizate împreună cu pârâta
AB printre care cantitatea de 26 grame aur încorporată în proteza dentară a pârâtei, cu
motivarea că acest bun reprezintă o modalitate de capitalizare a banilor comuni. De altfel, la
2 ani de la desfacerea căsătoriei lucrarea dentară a fost înlocuită cu alta. ArătaŃi care este
natura juridică a bunului din litigiu.
4. FormulaŃi o acŃiune de divorŃ.
5. ArătaŃi care este rolul culpei în procesul de divorŃ.

45
 Capitolul V. FILIAłIA FAłĂ DE MAMĂ
Obiective:
- însuşirea noŃiunilor de bază privind stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă
- cunoaşterea modalităŃilor în care se poate stabili filiaŃia faŃă de mamă
- înŃelegerea efectelor pe care le produce stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă
- cunoaşterea posibilităŃilor de a contesta filiaŃia faŃă de mamă

În sens larg, filiaŃia reprezintă legătura juridică dintre o persoană şi ascendeŃii săi ca
urmare a descendenŃei biologice.
În sens restrâns, filiaŃia desemnează raportul de descendenŃă a unei persoane faŃă de
părinŃii săi.
În raport cu mama, filiaŃia se numeşte maternitate, iar în raport cu tatăl, paternitate.
FiliaŃia maternă rezultă din faptul material al naşterii copilului de către o anumită
femeie. În anumite situaŃii prevăzute de lege, maternitatea se poate stabili prin recunoaşterea
mamei sau prin hotărâre judecătorească.

SecŃiunea 1. Stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă prin faptul naşterii

1. Actul de naştere şi certificatul de naştere
Interesează două elemente de fapt: împrejurarea că o anumită femeie a dat naştere
unui copil şi identitatea copilului care revendică maternitatea cu aceea a copilului născut de
femeia respectivă.
FiliaŃia faŃă de mamă se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii. Actul de
naştere e întocmit de ofiŃerul de stare civilă al autorităŃii administraŃiei publice locale în a
cărei rază teritorială s-a produs naşterea, pe baza declaraŃiei verbale a oricăruia dintre părinŃi,
sau; dacă din diferite motive aceştia nu o pot face, a declaraŃiei medicului, a persoanelor care
au fost de faŃă la naştere, a personalului din unitatea în care a avut loc naşterea, a rudelor sau
a vecinilor care au luat cunoştinŃă de naşterea copilului, precum şi pe baza actului de
identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi după
caz, a certificatului de căsătorie al părinŃilor. Pe baza actului de naştere se eliberează
certificatul de naştere.
5. Posesia de stat
ForŃa probantă a actului de naştere este consolidată prin folosirea stării civile. Posesia
de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaŃie şi rudenie dintre copil şi familia din
46
care se pretinde că face parte. Dacă actul de naştere şi posesia de stat sunt concordante, se
naşte o prezumŃie potrivit căreia starea civilă corespunde realităŃii.
Posesia de stat constă în trei elemente:
- copilul poartă numele mamei (nomen)
- copilul este recunoscut de către mamă şi familia lui ca atare (tractatus)
- copilul este recunoscut în societate şi, când e cazul, de către autorităŃile publice, ca fiind al
persoanei despre care se pretinde că este părintele său (fama).
Posesia de stat trebuie să întrunească următoarele condiŃii:
- să fie continuă
- să fie paşnică
- să fie publică
- să fie neechivocă
6. Contestarea maternităŃii care rezultă din certificatul constatator al naşterii.
AcŃiunea în contestarea maternităŃii rezulată din actul de stare civilă e admisibilă în
situaŃia în care posesia de stat nu corespunde stării civile rezultând din certificatul de naştere.
AcŃiunea în contestarea maternităŃii e imperescriptibilă şi poate fi promovată de orice
persoană interesată. Dacă cel care contestă maternitatea e însuşi copilul, acŃiunea are un
dublu caracter: pe de o parte contestarea maternităŃii rezultate din certificatul de naştere sau
folosinŃa stării civile, şi pe de altă parte, de stabilire a adevăratei filiaŃii faŃă de mamă.
Este admisibil orice mijloc de probă în dovedirea acŃiunii. MenŃiunile din actul de
stare civilă care constituie constatări personale ale existenŃei de stare civilă nu pot fi înlăturate
decât prin înscrierea în fals.

SecŃiunea a 2-a. Stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă prin recunoaştere

Prin recunoaşterea de maternitate se înŃelege actul unilateral prin care o femeie
recunoaşte că e mama unui anumit copil.
Potrivit art. 415 CC, recunoaşterea voluntară de maternitate e posibilă atunci când:
naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul
de stare civilă ca fiind născut din părinŃi necunoscuŃi.
Poate fi recuniscut atât copilul minor, cât şi copilul major; copilul născut şi cel
conceput, dacă se află în una din situaŃiile art. 415 alin 1 CC. Poate fi recunoscut şi copilul
decedat, dacă a lăsat descendenŃi fireşti.

47
 1. Formele recunoaşterii de maternitate
Potrivit art. 416 alin. 1 CC, recunoaşterea de maternitate poate fi făcută numai în
următoarele forme:
- declaraŃie verbală sau scrisă la serviciul de stare civilă;
- înscris autentic: înscris autentic notarial, declaraŃia mamei dată în faŃa instanŃei de judecată
şi consemnată în încheierea de şedinŃă
- testament – deşi testamentul este revocabil, recunoaşterea filiaŃiei nu se poate revoca. De
asemenea, recunoaşterea de filiaŃie făcută prin testament produce efecte juridice imediate,
care retroactivează până la momentul naşterii. Maternitatea astfel stabilită se va înscrie în
actul de naştere al copilului prin menŃiune, la cerere sau din oficiu.
2. Caracterele juridice ale recunoaşterii de maternitate
1) act juridic strict personal;
2) act juridic unilateral, care produce efecte indiferent şi independent de acceptarea
recunoaşterii de către beneficiarul actului;
3) act juridic declarativ, produce efecte juridice retroactiv până la data naşterii sau concepŃiei
copilului, în privinŃa drepturilor lor;
4) act juridic pur şi simplu, care nu poate fi afectat de modalităŃi;
5) act juridic irevocabil, chiar şi dacă a fost exprimat într-un testament;
6) act juridic solemn, valabil exprimat fie prin declaraŃie la ofiŃerul de stare civilă, înscris
autentic sau testament;
7) act juridic opozabil erga omnes
3. Contestarea recunoaşterii de maternitate
Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană
interesată. AcŃiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate poate fi introdusă de copilul
recunoscut care consideră că nu autoarea recunoaşterii este mama sa; de descendenŃii
acestuia; de femeia care a făcut recunoaşterea, dacă s-a aflat în eroare; de orice persoană
interesată. AcŃiunea este imprescriptibilă.
7. Nulitatea recunoaşterii de maternitate
Potrivit art. 418 CC, constituie cauze de nulitate absolută în această materie:
- a fost recunoscut un copil a cărui filiaŃie, stabilită legal, nu a fost înlăturată
- recunoaşterea a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu are descendenŃi fireşti
- a fost făcută în alte forme decît cele prevăzute de lege
Constituie cauze de nulitate relativă în această materie vicirea consimŃământului prin
eroare, dol sau violenŃă. AcŃiunea în anulare poate fi introdusă de către părintele al cărui

48
consimŃământ a fost viciat în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data încetări
violenŃei, descoperirii dolului sau erorii.

SecŃiunea a 3-a. Stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă prin hotărâre judecătorească

1. Cazurile în care e admisibilă stabilirea maternităŃii pe cale judecătorească
Stabilirea maternităŃii se poate realiza pe cale de acŃiune în justiŃie în următoarele
cazuri:
a) când, din orice împrejurare, dovada filiaŃiei faŃă de mamă nu se poate face prin certificatul
constatator al naşterii (naşterea nu a fost înregistrată, copilul a fost înregistrat ca fiind născut
din părinŃi necunoscuŃi). AcŃiunea nu e admisibilă atunci când actul de naştere poate fi
reconstituit sau întocmit ulterior.
b) când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, adică există
un raport de filiaŃie dar acesta nu corespunde adevărului. AcŃiunea în stabilirea altei
maternităŃi decât cea care rezultă din actul constatator al naşterii, fără ca în prealabil acest
raport să fi fost contestat, e inadmisibilă.
2. Aspecte procedurale
AcŃiunea în stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă are caracter personal, prin urmare, ea
aparŃine copilului. Copilul cucapacitate de exerciŃiu restrânsă poate introduce acŃiunea fără
încuviinŃarea prealabilă a ocrotitorului legal. Pentru copilul lipsit de capacitate de exerciŃiu,
acŃiunea poate fi pornită de reprezentantul său legal, fără autorizarea instanŃei de tutelă.
Moştenitorii copilului pot porni sau continua acŃiunea.
AcŃiunea se introduce împotriva pretinsei mame, iar după moartea acesteia, împotriva
moştenitorilor. Dreptul la acŃiune este imprescriptibil pentru copil. Când copilul a decedat
înainte de a introduce acŃiune, moştenitorii săi o pot introduce în termen de 1 an, care curge
de la data decesului. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acŃiunea are caracter
declarativ, constată raportul de filiaŃie, care se naşte retroactiv, de la data naşterii copilului.
Hotărârea este opozabilă erga omnes şi produce efecte cu privire la: nume, autoritate
părintească, locuinŃa copilului, succesiune. Hotărârea se ânscrie prin menŃiune pe marginea
actului de naştere al copilului.

Întrebări:
1. Ce înŃelegeŃi prin posesia de stat?
2. ImaginaŃi-vă o situaŃie de fapt în care să exemplificaŃi nulitatea recunoaşterii.
3. ArătaŃi în ce condiŃii poate fi contestată filiaŃia faŃă de mamă.

49
 Capitolul VI. FILIAłIA FAłĂ DE TATĂ A COPILULUI DIN CĂSĂTORIE
Obiective:
- cunoaşterea noŃiunilor de bază legate de stabilirea filiaŃiei faŃă de tată
- calcularea timpului legal al concepŃiei
- înŃelegerea modului de operare a prezumŃei de paternitate
- aplicarea în practică a cunoştinŃelor legate de acŃiunile privind filiaŃia

FiliaŃia faŃă de tată sau paternitatea constă în legătura juridică bazată pe faptul
concepŃiei, care există între tată şi fiu.
SecŃiunea 1. Timpul legal al concepŃiei
Legiuitorul a instituit prin art. 412 alin. 1 CC prezumŃia timpului legal al concepŃiei,
care se stabileşte făcând diferenŃa dintre durata maximă a gestaŃiei, fixată la 300 de zile, şi
durata minimă, fixată la 180 zile. Rezultă că perioada legală de concepŃie este de 121 de zile.
Termenul se socoteşte regresiv, pe zile, pornindu-se de la ziua naşterii copilului, care nu se ia
în calcul, în schimb se ia în calcul ziua de împlinire. În virtutea acestei prezumŃii, pentru ca
un copil născut după încetarea, desfacerea sau desfiinŃarea căsătoriei să fie considerat
conceput în timpul căsătoriei, naşterea trebuie să fi avut loc înainte de împlinirea a 300 de
zile de la încetarea, desfacerea sau desfiinŃarea căsătoriei (şi fără ca mama să se fi
recăsătorit), iar la data naşterii să se fi împlinit cel puŃin 180 de zile de la încheierea
căsătoriei. Este suficient ca o singură zi din timpul legal al concepŃiei să se găsească în timpul
căsătoriei, pentru a se stabili filiaŃia, paternitatea faŃă de fostul soŃ al mamei.
Doctrina este unanimă în a aprecia că prezumŃia timpului legal al concepŃiei are
caracter absolut, în sensul că nu se poate dovedi că sarcina a fost mai scurtă de 180 de zile şi
nici că a fost mai lungă de 300 de zile. Este admisibilă, în schimb, dovada că faptul
concepŃiei a avut loc într-o anumită parte din timpul stabilit de lege ca fiind al concepŃiei.

SecŃiunea a 2-a. Stabilirea filiaŃiei faŃă de tatăl din căsătorie

1. PrezumŃia de paternitate
Potrivit art. 414 alin.1 CC: „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca
tată pe soŃul mamei”. Distingem două ipoteze:
- copilul a fost conceput şi născut în timpul căsătoriei
- copilul a fost conceput anterior căsătoriei mamei dar s-a născut în timpul căsătoriei, se
aplică şi în cazul în care mama, la data concepŃiei copilului, era căsătorită cu un alt bărbat,
însă naşterea a avut loc în timpul căsătoriei subsecvente
50
- copilul a fost conceput în timpul căsătoriei, dar a fost născut după încetarea, desfacerea,
constatarea nulităŃii sau anularea căsătoriei
PrezumŃia de paternitate este o prezumŃie legală, mixtă, care pot fi răsturnată în cadrul
acŃiunii în tăgada paternităŃii, admisă printr-o hotărâre irevocabilă. PrezumŃia de paternitate
se aplică de plin drept, adică îşi produce efectele fără ca partea să fie nevoită a le invoca şi
independent de cuprinsul certificatului constatator al naşterii.
Statutul de copil născut sau conceput în timpul căsătoriei nu poate fi modificat printr-
un act de recunoaştere voluntară a paternităŃii din partea altui bărbat, cât timp prezumŃia de
paternitate aplicabilă nu a fost înlăturată printr-o jotărâre irevocabilă de admitere a acŃiunii în
tăgada paternităŃii.
Aplicabilitatea prezumŃiei legale de paternitate presupune stabilirea în prealabil a
maternităŃii copilului, care împreună cu dovada căsătoriei mamei la data naşterii sau
concepŃiei copilului, face posibil raportul de filiaŃie copil-tată.
2. Tăgada paternităŃii
Tăgada paternităŃii desemnează acŃiunea prin care se urmăreşte să se răstoarne în
justiŃie prezumŃia de paternitate care operează împotriva soŃului femeii căsătorite care a născut
un copil. Este o acŃiune în contestaŃie de stat, întrucât tinde să înlăture raportul de filiaŃie în
total prezumat de lege şi copilul din căsătorie.
Titularii dreptului la acŃiune. AcŃiunea în tăgăduirea paternităŃii poate fi pornită de soŃul
mamei; de mamă; de copil; de tatăl biologic; de moştenitorii acestora, care o pot continua,
atunci când a fost introdusă. AcŃiunea se introduce de către soŃul mamei împotriva copilului;
dacă acesta este decedat, acŃiunea se porneşte împotriva mamei sale şi a altor moştenitori.
Mama sau copilul introduc acŃiunea împotriva soŃului mamei; dacă acesta este decedat,
acŃiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui. Când acŃiunea e introdusă de tatăl biologic,
pârâti sunt copilul şi soŃul mamei
Termenul de prescripŃie extinctivă
- pentru mamă, termenul de introducere a acŃiunii este de 3 ani de la data naşterii
copilului
- pentru soŃul mamei, termenul de introducere a acŃiunii este de 3 şi curge de la data
la care a luat cunoştinŃă că este prezumat tatăl copilului sau de la o dată ulterioară, când a
aflat că prezumŃia nu corespunde realităŃii. Termenul nu curge împotriva soŃului pus sub
interdicŃie judecătorească; acesta beneficiază de un termen de 3 ani d ela ridicarea interdicŃiei
pentru a introduce acŃiunea, dacă aceasta nu a fost introdusă de tutore sau curator. Dacă soŃul
mamei a murit înainte de expirarea termenului de 3 ani şi nu a introdus acŃiunea, moştenitorii
o pot porni într-un an de la data decesului
51
 - pentru tatăl biologic, acŃiunea nu se sprescrie în timpul vieŃii sale; dacă acesta a
decedat, moştenitorii pot introduce acŃiunea în termen de 1 an de la data decesului
- pentru copil, acŃiunea este imprescriptibilă în timpul vieŃii sale; dacă acesta a
decedat, moştenitorii pot introduce acŃiunea în termen de 1 an de la data decesului.
Mijloace de probă
PrezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie poate fi înlăturată numai dacă e cu
neputinŃă ca soŃul mamei să fie tatăl copilului născut de soŃia sa. Starea de neputinŃă a soŃului
mamei de a fi tatăl copilului e o împrejurare de fapt şi poate fi dovedită prin orice mijloc de
probă. Este admisibil orice mikloc de probă: martori, înscrisuri, interogatoriu, expertize
medico-legale (examenul serologic; examenul antropologic; expertiza dermatoglifică;
genetică; a capacităŃii de procreare; de determinarea a datei probabile a concepŃiei)
Efectele hotărârii judecătoreşti de admitere a acŃiunii în tăgada paternităŃii
Prin admiterea acŃiunii în tăgada paternităŃii, instanŃa constată că e cu neputinŃă ca
soŃul mamei să fie tatăl copilului. În majoritatea cazurilor, copilul devine din afara căsătoriei,
având deschisă posibilitatea stabilirii filiaŃiei paterne din afara căsătoriei.
Modificarea statutului civil al copilului ridică problema numelui de familie, a
locuinŃei, a autorităŃii părinteşti şi a obligaŃiei legale de întreŃinere.

3. Contestarea filiaŃei faŃă de tatăl din căsătorie

Contestarea paternităŃii din căsătorie este admisibilă atunci când copilul a fost
înregistrat ca fiind din căsătorie şi având ca tată pe soŃul mamei, deşi părinŃii nu au fost
niciodată căsătoriŃi; copilul a fost născut anterior căsătoriei părinŃilor sau copilul a fost născut
după 300 de zile de la sfârşitul căsătoriei.
AcŃiunea în contestarea paternităŃii este imprescriptibilă. Aceasta poate fi introdusă de
orice persoană interesată, inclusiv d copil. Atunci când acŃiunea este introdusă de către soŃul
mamei, pârât este copilul, iar când este introdusă de copil, pârât va fi prezumtivul tată.
Hotărârea de admitere a acŃiunii, rămasă definitivă, înlătură, retroactiv efectele filiaŃiei,
copilul fiind considerat din afara căsătoriei.
4. Conflicte de paternitate
Conflictul de paternitate apar atunci când, într-o situaŃie dată, cel puŃin aparent, în privinŃa
aceluiaşi copil, există două paternităŃi.

Cazuri
- soŃia celui declarat mort prin hotărâre judecătorească definitivă se recăsătoreşte şi la mai
puŃin de 300 de zile de la data încheierii căsătoriei subsecvente dă naştere unui copil, iar apoi
52
hotărârea declaratoare de moarte este anulată datorită apariŃiei fostului soŃ - copilul are ca tată
pe soŃul mamei din căsătoria subsecventă.
- soŃia încalcă principiul monogamiei - copilul are ca tată pe soŃul mamei din căsătoria
subsecventă.
- soŃia se recăsătoreşte după încetarea, desfacerea sau desfiinŃarea căsătoriei şi la mai puŃin de
300 de zile de la data încheierii căsătoriei subsecvente dă naştere unui copil -copilul are ca
tată pe soŃul mamei din căsătoria subsecventă
Art. 414 alin 1 CC stabileşte regula aplicabilă în cazul conflictelor de paternitate şi
anume: tatăl copilului este soŃul mamei din cea de a doua căsătorie. Prin admiterea acŃiunii în
tăgada paternităŃii promovată de soŃul mamei, copilul nu devine din afara căsătoriei, ci
rămâne din căsătorie, însă din cea anterioară a mamei. Dacă şi fostul soŃ al mamei obŃine o
hotărâre definitivă de admitere a cererii în tăgada paternităŃii, copilul devine din afara
căsătoriei.

SecŃiunea a 3-a. FiliaŃia faŃă de tată a copilului din afara căsătoriei

Copilul din afara căsătoriei este acela născut de o femeie necăsătorită atât la data
naşterii copilului, cât şi la data concepŃiei acestuia, precum şi cel născut sau conceput în
timpul căsătoriei mamei, dar a cărui paternitate a fost tăgăduită irevocabil de soŃul mamei.
Stabilirea paternităŃii copilului din afara căsătoriei se poate realiza fie prin recunoaştere, fie
prin hotărâre judecătorească.
1. Stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei prin recunoaştere
Recunoaşterea de paternitate reprezintă declaraŃia făcută de bună-voie de către un
bărbat, într-una din formele prevăzute de lege prin care mărturiseşte că este tatăl unui anumit
copil.
Caracterele juridice ale recunoaşterii
- act juridic personal al tatălui. Dreptul de a recunoaşte filiaŃia nu e transmisibil
moştenitorilor acestuia. Valabilitatea manifestării de voinŃă e condiŃionată de existenŃa
discernământului. Stadiul capacităŃii de exerciŃiu nu prezintă importanŃă
- act juridic unilateral – recunoaşterea produce efecte nefiind condiŃionată de acceptarea de
către copil sau mama acestuia
- act juridic solemn – voinŃa juridică a autorului trebuie să îmbrace forma declaraŃiei la
serviciul de stare civilă, înscris autentic sau testament (art. 57 alin. 2 Codul familiei)
- act juridic declarativ – efectul recunoaşterii se produce şi pentru intervalul de timp cuprins
între data naşterii copilului şi data manifestării de voinŃă a tatălui.
- act juridic pur şi simplu, neafectat de modalităŃi
53
- act juridic irevocabil
- act juridic opozabil erga omnes – copilul va putea invoca şi opune faŃă de terŃi paternitatea
astfel obŃinut.
Copiii care pot fi recunoscuŃi
Pot fi recunoscuŃi numai copiii din afara căsătoriei, nu şi cei din căsătorie. Copilul
conceput poate fi recunoscut cu condiŃia ca, la naştere, el să aibă situaŃia de copil din afara
căsătoriei. În ceea ce priveşte copilul decedat, acesta poate fi recunoscut, dar numai dacă a
lăsat descendenŃi fireşti. Devenit succesibil prin efectele recunoaşterii de paternitate a
descendentului predecedat, bărbatul în cauza va putea veni la moştenirea copilului.
Recunoaşterea unui copil deja recunoscut este admisibilă dacă autorul recunoaşterii nu are
cunoştinŃă de prima recunoaştere; recunoaşterea nu produce efecte câtă vreme filiaŃia stabilită
anterior nu este înlăturată.
Formele recunoaşterii de paternitate:
- declaraŃie la serviciul de stare civilă, fie o dată cu înregistrarea naşterii, fie ulterior acestei
înregistrări
- înscris autentic
- testament
Efectele recunoaşterii de paternitate
Efectul principal al recunoaşterii de paternitate constă în stabilirea legăturii de filiaŃie
firească între copil şi tatăl său din afara căsătoriei. Efectele care decurg sunt cele referitoare la
nume, autoritate părintească, locuinŃa copilului, obligaŃia de întreŃinere, succesiune şi se
produc retroactiv din momentul concepŃiei.
Contestarea recunoaşterii de paternitate
Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană
interesată, pe calea acŃiunii în justiŃie. Pot fi persoane interesate: copilul, mama acestuia,
moştenitorii copilului, autorul recunoaşterii, moştenitorii autorului recunoaşterii; procurorul
poate promova acŃiunea. Dreptul la acŃiune nu e supus prescripŃiei extinctive.
În privinŃa probatorului, ca o derogare de la dreptul comun, potrivit căruia
reclamantului îi revine sarcina probei, copilul recunoscut, descendeŃii acestuia sau mama sunt
scutiŃi de orice dovadă, întrucât pârâtul, autorul recunoaşterii, este Ńinut să dovedească
paternitatea. În cazul în care se află în imposibilitatea să dacă dovada paternităŃii, instanŃa va
înlătura recunoaşterea ca fiind neconformă realităŃii.
Hotărârea de admitere a acŃiunii în contestarea recunoaşterii de filiaŃie înlătură
retroactiv paternitatea mărturisită, copilul revenind la situaŃia juridică anterioară – copil din
afara căsătoriei cu filiaŃia faŃă de tată nestabilită.
54
 Hotărârea irevocabilă se înscrie prin menŃiune pe actul de stare civilă.
Nulitatea recunoaşterii de paternitate
Cazuri de nulitate absolută:
- recunoaşterea se referă la un copil care beneficiază de prezumŃia legală de paternitate sau
care, fiind din afara căsătoriei are deja paternitatea stabilită
- recunoaşterea se referă la un copil din afara căsătoriei, decedat şi fără descendenŃi fireşti
- recunoaşterea nu a îmbrăcat una din formele legale.
Cazuri de nulitate relativă: vicierea consimŃământului prin eroare, dol, violenŃă şi
lipsa discernământului.

2. Stabilirea filiaŃiei faŃă de tată prin acŃiune în justiŃie

Titularul dreptului la acŃiune este însuşi copilul; în numele copilului, acŃiunea poate fi
pornită în numele lui de mamă, chiar dacă este minoră sau de reprezentantul legal. Ca o
condiŃie de admisibilitate a cererii, acŃiunea trebuie introdusă de copilul din afara căsătoriei.
AcŃiunea poate fi pornită sau continuată de moştenitorii copilului. Copilul care a împlinit 14
ani poate promova singur acŃiunea, fără încuviinŃarea reprezentantului său legal sau a
autorităŃii tutelare. El va fi însă asistat, pe tot timpuul procesului, de părinte sau
reprezentantul său legal. Copilul adoptat nu pierde, prin efectul adopŃiei, dreptul de a-şi
stabili filiaŃia firească. în cazul desfacerii ori desfiinŃării adopŃiei, se produc efecte cu privire
la nume şi obligaŃia de întreŃinere, care sunt influenŃate de filiaŃia firească. Datorită
caracterului strict personal al dreptului la acŃiune, mama sau reprezentantul legal nu pot
renunŃa la judecată. Orice convenŃie de renunŃare la pornirea sau continuarea acŃiunii dintre
mama copilului sau reprezentantul său lagal şi pretinsul tată este nulă. Dreptul la acŃiune este
imprescriptibil. Dacă a decedat copilul, pentru moşetnitori curge un termen de prescripŃie de
1 an de la data decesului.
Mijloace de probă
Reclamantul trebuie să facă dovada a două împrejurări de fapt:
- existenŃa legăturilor intime între mamă şi pretinsul tată în perioada timpului legal al
concepŃiei
- copilul a cărui paternitate se cercetează s-a născut în urma acestor relaŃii.
Sunt admisibile ca mijloace de probă oricare dintre dovezile prevăzute de lege pentru
stabilirea unor împrejurări de fapt, cum ar fi proba testimonială, înscrisurile, prezumŃiile,
probele ştiinŃifice.

Hotărârea de stabilire a paternităŃii copilului din afara căsătoriei

55
 Prin hotărârea judecătorească de admitere a acŃiunii în stabilirea paternităŃii , bărbatul
chemat în judecată devine, retroactiv, tatăl copilului. Copilul rămâne tot copil din afara
căsătoriei, asimilat prin efectul legii, cu cel din căsătorie, având aceleaşi drepturi şi obligaŃii
în relaŃia cu părinŃii şi rudele acestora. Statutul copilului este opozabil erga omnes. InstanŃa se
va pronunŃa şi cu privire la numele şi locuinŃa copilului, la autoritatea părintească, precum şi
la obligaŃia de întreŃinere. În baza hotărârii judecătoreşti definitive se va face menŃiune pe
actul de stare civilă al copilului şi i se va elibera un nou certificat de naştere.
Totodată, mama copilului poate cere de la pretinsul tată jumătate din cheltuielile
făcute în timpul naşterii şi lehuziei şi jumătate din cheltuielile făcute cu întreŃinerea ei în
timpul sarcinii şi lehuziei, dar şi despăgubiri pentru orice alte prejudicii. Toate acestea nu pot
fi solicitate decât dacă a fost formulată o acŃiune în stabilirea paternităŃii, în cadrul acestei
acŃiuni sau pe cale separată. AcŃiunea se prescrie în termen de 3 ani de la naşterea copilului.
Despăgubirile pot fi solicitate chiar şi atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte
de pronunŃarea hotărârii privind paternitatea copilului.

SecŃiunea a 4-a. Reproducerea umană asistată medical cu terŃ donator

Reproducerea umană asistată medical cu terŃ donator constituie o modalitate de
procreare umană realizată prin tehnici medicale, cu material genetic care aparŃine unor terŃe
persoane de sex masculin. Reproducerea umană asistată nu determină nici o legătură de
filiaŃie între copil şi donator.
PărinŃi pot fi un bărbat şi o femeie sau o femeie singură. Aceştia trebuie să îşi
exprime, în prealabil, consimŃământul în faŃa unui notar public, în condiŃii care să le asigure
deplina confidenŃialitate. Notarul public trebuie să le explice în mod expres consecinŃele
actului lor cu privire la filiaŃie. ConsimŃământul poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în
faŃa medicului care va asista reproducerea cu terŃ donator. ConsimŃământul nu va mai
produce nici un efect în cazul decesului, formulării unei cereri de divorŃ sau separaŃiei în fapt,
survenite anterior momentului concepŃiei.
Stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă se face prin faptul naşterii, iar faŃă de tată se stabileşte
diferit, după cum femeia este sau nu căsătorită: dacă este căsătorită, filiaŃia se stabileşte în
baza prezumŃiei de paternitate; dacă nu este căsătorită, bărbatul care a consimŃit la
reproducerea cu terŃ donator îl poate recunoaşte; în caz contrar, filiaŃia se poate stabili pe prin
hotărâre judecătorească. Împotriva donatorului nu poate fi introdusă acŃiune în stabilirea
filiaŃiei.

56
 De asemenea, nimeni nu poate contesta filiaŃia copilului din motive de Ńin de
reproducere. SoŃul mamei poate tăgădui paternitatea dacă nu a consimŃit la reproducerea cu
terŃ donator.
Ca regulă generală, informaŃiile privind reproducerea umană asistată medical sunt
confidenŃiale. Cu titlu de excepŃie, instanŃa poate autoriza accesul la aceste informaŃii
medicului, autorităŃilor competente sau descendenŃilor persoanei astfel concepute dacă ar
exista riscul producerii unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute
sau a descendenŃilor săi.

Întrebări:
1. Cum se calculează timpul legal al concepŃiei? ArătaŃi ce implicaŃii are asupra filiaŃiei.
2. Ce înŃelegeŃi prin conflicte de paternitate şi cum se soluŃionează acestea?
3. ArătaŃi care sunt efectele admiterii acŃiunii în tăgăduirea paternităŃii.
4. ArătaŃi ce posibilităŃi are copilul din afara căsătoriei, cu filiaŃia faŃă de tată nestabilită, de
a-şi stabili această filiaŃie?
5. ImaginaŃi-vă o situaŃie de fapt prin care să exemlificaŃi contestarea paternităŃii.

57
 Capitolul VII. ADOPłIA
Obiective:
- însuşirea principiilor şi scopului adopŃiei
- cunoaşterea condiŃiilor de fond ale adopŃiei
- identificarea paşilor care trebuie urmaŃi pentru finalizarea procedurii adopŃiei
- delimitarea cauzelor de încetare a adopŃiei
- conturarea efectelor adopŃiei
- prezentarea condiŃiilor în care adopŃia internaŃională poate fi încuviinŃată

AdopŃia reprezintă operaŃiunea juridică prin care se stabilesc raporturi de rudenie,

asemănătoare celor de rudenie firească, între adoptat şi descendenŃii săi, pe de o parte, şi
adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte.
SecŃiunea 1. Principiile adopŃiei (art. 452 CC)
- principiul interesului superior al copilului
- principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial
- principiul continuităŃii în educarea copilului, Ńinându-se seama de originiea sa etnică,
culturală şi lingvistică priveşte îndeosebi adopŃia internaŃională, care este permisă numai
dacă adoptatorul sau unul dintre soŃii din familia adoptatoare, care domiciliază în străinătate,
este bunicul copilului ce urmează a fi adoptat;
- principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta
şi gradul său de maturitate - se materializează în activitatea organelor administrative care au
îndatorirea de a-l consilia pe adoptat sau obligaŃia instanŃei de a-l asculta pe minorul care a
îmlinit vârsta de 10 ani cu privire la măsurile dispuse privitoare la persoana sa;
- principiul celerităŃii în îndeplinirea oricărăr acte referitoare la procedura adopŃiei - sunt
prevăzute termene speciale.
- principiul garantării confidenŃialităŃii în ceea ce priveşte datele de identificare ale
adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte
identitatea părinŃilor fireşti

SecŃiunea a 2-a. CondiŃii de fond pentru încheierea adopŃiei

1. Capacitatea deplină de exerciŃiu a adoptatorului
Potrivit art. 459 CC, pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciŃiu.
Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta. Prin urmare, nu pot adopta:
minorii, persoanele puse sub interdicŃie judecătorească, alienatul sau debilul mintal, nepus
58
sub interdicŃie, întrucât nu pot realiza creşterea şi educarea celui adoptat. De asemenea, nu
poate adopta persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracŃiune contra persoanei
sau contra familiei, săvârşită cu intenŃie, precum şi pentru infracŃiunea de trafic de persoane
sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta. Persoana ori familia al cărei copil
beneficiază de o măsură de protecŃie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti
nu poate adopta. Persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soŃi sunt bolnavi psihic,
au handicap mintal sau se află într-una din situaŃiile enumerate mai sus nu pot adopta.
2. ConsimŃământul la adopŃie
Potrivit art. 463 CC, persoanele care trebuie să consimtă la adopŃie sunt următoarele:
a) părinŃii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui parinŃi fireşti sunt decedaŃi,
necunoscuŃi, declaraŃi morŃi sau dispăruŃi ori puşi sub interdicŃie, în condiŃiile legii;
b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani (cu excepŃia cazului în care acesta suferă de un
handicap mental – proiect);
c) adoptatorul sau, după caz, soŃii din familia adoptatoare, câns aceştia adoptă împreună.
2.1. ConsimŃământul părinŃilor fireşti
ConsimŃământul la adopŃie trebuie să fie dat de către părinŃii fireşti ai copilului, chiar
dacă ei sunt divorŃaŃi sau copilul nu a fost încredinŃat nici unuia dintre ei. Părintele sau
părinŃii decăzuŃi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii
drepturilor părinteşti, păstrează dreptul de a consimŃi la adopŃia copilului. ConsimŃământul
reprezentantului legal este obligatoriu în această situaŃie. Nu poate fi adoptat copilul al cărui
părinte firesc nu a împlinit 14 ani. Părintele minor care a împlinit 14 an ani îşi exprimă
consimŃământul asistat de reprezentantul legal.
Pentru încuviinŃarea adopŃiei, este nevoie de consimŃământul ambilor părinŃi. Cu toate
acestea, în mod exceptional, instanŃa judecătorească poate trece peste refuzul părinŃilor fireşti
sau, după caz, al tutorelui, de a consimŃi la adopŃia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice
mijloc de probă, ca aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimŃământul la adopŃie şi
instanŃa apreciază că adopŃia este în interesul superior al copilului. Se Ńine seama şi de opinia
copilului, dacă a împlinit 10 ani, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinŃă.
ConsimŃământul la adopŃie al părinŃilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui
poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului
înscrisă în certificatul de naştere. Părintele firesc sau, după caz, tutorele, poate revoca
consimŃământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui. După expirarea acestui
termen, consimŃământul devine irevocabil. Cu toate acestea, instanŃa, pentru motive
temeinice, poate să nu încuviinŃeze adopŃia

59
 Dacă unul dintre părintii fireşti este decedat, necunoscut, declarat mort sau dispărut,
pus sub interdicŃie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi
manifesta voinŃa, consimŃământul celuilalt parinte este îndestulător. Nu este necesar
consimŃământul părinŃilor fireşti, dacă ambii se află în una dintre aceste situaŃii sau cel
adoptat este major.
PărinŃii fireşti ai copilului sau, dupa caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la
adopŃie în mod liber, necondiŃionat, şi numai după ce au fost informaŃi în mod corespunzator
asupra consecinŃelor adopŃiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului.
DirecŃia în a cărei rază teritorială locuiesc parinŃii fireşti sau, după caz, tutorele, este obligată
să asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării de către aceştia a
consimŃământului la adopŃie şi să întocmească un raport în acest sens.
2.2. ConsimŃământul adoptatului
ConsimŃământul celui care urmează a fi adoptat se cere numai dacă acesta a împlinit
vârsta de 10 ani şi este luat de instanŃă, în mod nemijlocit. În lipsa acestui consimŃământ,
adopŃia nu poate fi încuviinŃată. Anterior exprimării consimŃământului, direcŃia în a cărei rază
teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfatui şi informa pe acesta,
Ńinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinŃelor adopŃiei şi ale
consimŃământului său la adopŃie, şi va întocmi un raport în acest sens.
2.3. ConsimŃământul adoptatorului
Adoptatorul trebuie să exprime un consimŃământ valabil. Nu pot avea calitate de
adoptator: minorii, persoanele puse sub interdicŃie judecătorească, alienatul sau debilul
mintal, nepus sub interdicŃie, întrucât, pe de o parte, nu au reprezentarea consecinŃelor
adopŃiei, datorită lipsei discernământului, iar, pe de altă parte, nu pot realiza creşterea şi
educarea celui adoptat.
Dacă cel care doreşte să adopte este căsătorit, se cere şi consimŃământul soŃului
adoptatorului. Acesta nu devine prin manifestarea consimŃământului său, adoptator, ci este
îndeplinită o condiŃie de fond pentru ca soŃul său să poată adopta. ConsimŃământul
adoptatorului şi cel al soŃului acestuia, acolo unde este cazul, se dă în faŃa instanŃei
judecătoreşti, o dată cu soluŃionarea cererii de încuviinŃare a adopŃiei.
Deşi adopŃia unui copil de către mai multe persoane este interzisă, este permisă numai
dacă adopŃia se face de soŃ şi soŃie, simultan sau succesiv, sau de către concubinul primului
adoptator. În cazul adopŃiei copilului de către concubinul soŃului adoptator, acesta din trebuie
să declare prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la
creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puŃin 5 ani.

60
 3. DiferenŃa de vârstă între adoptator şi adoptat să fie de cel puŃin 18 ani
Persoanele care adoptă să fie cu cel puŃin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. Pentru
motive temeinice, instanŃa judecătorească poate încuviinŃa adopŃia chiar dacă diferenŃa de
vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mica de 18 ani, dar în nici o situatie, mai puŃin de
16 ani. InstanŃa va aprecia, de la caz la caz, asupra temeiniciei motivelor invocate. Nu este
prevăzută o vârstă maximă pentru adoptator, dar instanŃa va putea refuza încuviinŃarea
adopŃiei dacă acesta are o vârstă înaintată şi scopul adopŃiei nu poate fi realizat.

4. Cel care urmează a fi adoptat să fie minor

Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei de 18 ani (până la dobândirea
capacităŃii depline de exerciŃiu). Prin excepŃie, persoana majoră poate fi adoptată numai dacă
adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităŃii sale. Prin noŃiunea de
“creştere”, trebuie înŃelese acele raporturi asemănătoare celor dintre părinŃi şi copii.
5. AdopŃia să fie în interesul superior al celui care urmează să fie adoptat

SecŃiunea a 3-a. Impedimentele la adopŃie

1. Rudenia firească
Este interzisă adopŃia între fraŃi,indiferent dacă rudenia provine din căsătorie sau din afara
căsătoriei, sau dacă sunt fraŃi numai după mamă sau după tată. Impedimentul este de strictă
interpretare, prin urmare este permisă adopŃia în alte cazuri de rudenie decât cea în linie
dreaptă de gradul întâi (între părintele firesc şi copilul său) şi între rudele colaterale de gradul
doi.
2. Calitatea de soŃ
Art. 458 CC interzice adopŃia a doi soŃi sau foşti soŃi de către acelaşi adoptator sau
familie adoptatoare, precum şi adopŃia între soŃi sau foşti soŃi. Faptic, situaŃia e imposibilă,
întrucât căsătoria se încheie între personae majoare şi, prin urmare, adoptatul trebuie să fie
crescut de celălalt soŃ în timpul minorităŃii. De asemenea, adopŃia a 2 soŃi ar conduce la
dobândirea calităŃii de fraŃi între aceştia, ceea ce e imposibil.
3. AdopŃia anterioară
Copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai mulŃi adoptatori nici simultan,
nici succesiv. Prin excepŃie, poate fi încuviinŃată, după caz, adopŃia simultană sau adopŃii
succesive, atunci când adoptatorii sunt soŃi şi soŃie.
Cu toate acestea, poate fi încuviinŃată o nouă adopŃie atunci când:

61
a) adoptatorul sau soŃii adoptatori au decedat; în acest caz, adopŃia anterioară se consideră
desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinŃare a noii adopŃii;
b) adopŃia anterioară a încetat din orice alt motiv;
c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaŃie stabilă şi
convieŃuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la
gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi
nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puŃin 5 ani.
4. Handicapul mintal, bolile psihice, condamnarea definitivă a adoptatorului sau soŃului
acestuia pentru infracŃiuni împotriva persoanei sau familiei, săvârşite cu intenŃie,
infracŃiunea de trafic de persoane, trafic şi consum ilicit de droguri
5. Persoana sau familia a cărui copil beneficiază de o măsură de protecŃie specială sau e
decăzută din drepturile părinteşti
6. Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi
copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat
act de recunoaşterea de către tată sau care consfinŃeşte învoiala părŃilor, fără a se fi
cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptaŃi de către soŃia tatălui numai dacă filiaŃia este
confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.

SecŃiunea a 4-a. CondiŃii de formă

CondiŃiile de formă cerute pentru încheierea adopŃiei se referă la: forma solemnă a
actelor juridice ale părŃilor şi procedura adopŃiei.
1. Actul juridic al adopŃiei este un act solemn, pentru validitatea căruia este necesară
îndeplinirea unor formalităŃi.
2. Procedura administrativă priveşte atât pe copilul adoptat, cât şi pe persoanele sau
familiile care doresc să adopte.
Pot fi adoptaŃi numai copiii aflaŃi în evidenŃele DirecŃiei generale de asistenŃă socială
şi protecŃie a copilului (este o instituŃie publică, cu personalitate juridică, înfiinŃată în
subordinea consiliilor judeŃene, respective a consiliilor locale ale sectoarelor mun. Bucureşti)
pentru care a fost elaborate un plan individual de protecŃie prin adopŃie.
Planul individualizat de protecŃie reprezintă documentul prin care se realizează
planificarea serviciilor, prestaŃiilor şi a măsurilor de protecŃie specială a copilului, pe baza
evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost
separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil. La
stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecŃie se acordă prioritate reintegrării
copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia
62
extinsă. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a părinŃilor şi a membrilor
familiei lărgite care au putut fi identificaŃi. Dacă aceste demersuri au eşuat, se poate stabili ca
finalitate a planului individual de protecŃie adopŃia internă.
Persoanele care doresc să adopte trebuie să obŃină un atestat eliberat de către DirecŃia
generală de asistenŃă socială şi protecŃie a copilului din raza teritorială a domiciliului lor.
Persoana sau familia interesată depune o cerere de evaluare, asupra căreia DirecŃia trebuie să
se pronunŃe. Odată cu evaluarea celor care doresc să adopte, vor fi analizate şi caracteristicile
psihologice, sociale şi medicale ale celorlalŃi membri ai familiei sau altor persoane care
locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopŃie.
Evaluarea va privi garanŃiile morale şi condiŃiile materiale ale adoptatorului sau
familiei adoptatoare şi au în vedere:
a)personalitatea şi starea sănătăŃii adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaŃa
familială, condiŃiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil; b)situaŃia
economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităŃii
acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei; c)motivele pentru care adoptatorul sau
familia adoptatoare doreşte să adopte; d)motivele pentru care, în cazul în care numai unul
dintre cei 2 soŃi solicită să adopte un copil, celălalt soŃ nu se asociază la cerere;
e)impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
Dacă direcŃia concluzionează că cei evaluaŃi sunt apŃi să adopte, va elibera atestatul.
Atestatul este valabil pentru o perioada de un an. Valabilitatea atestatului se prelungeşte la
solicitarea persoanei/familiei, prin dispoziŃia directorului general/executiv al direcŃiei, până la
încuviinŃarea adopŃiei, în situaŃia în care s-a finalizat procedura de potrivire şi a fost întocmit
raportul privind potrivirea practică dintre copil şi familia adoptatoare.
Atestatul poate fi retras în următoarele situaŃii:a)în situaŃia în care se constată faptul
că persoana/familia adoptatoare a ascuns sau a furnizat informaŃii false cu ocazia realizării
evaluării; b)când se constată faptul că nu mai sunt îndeplinite condiŃiile în baza cărora a fost
eliberat atestatul; c)în situaŃia în care se constată implicarea directă a persoanei/familiei
atestate în identificarea unui copil potenŃial adoptabil; această dispoziŃie nu se aplică în
situaŃia în care se constată că persoana/familia atestată este rudă până la gradul al patrulea cu
copilul; d)la propunerea Oficiului, atunci când constată că eliberarea atestatului a fost în mod
vădit netemeinică sau nelegală; e)la cererea motivată a persoanei sau familiei atestate.
Valabilitatea atestatului încetează de drept:a)ca urmare a expirării; b)ca urmare a
modificării configuraŃiei familiei atestate, prin decesul unuia dintre membrii familiei sau prin
divorŃ; c)în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate; d)după încuviinŃarea adopŃiei,

63
odată cu rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de încuviinŃare a
adopŃiei, când atestatul şi-a produs în integralitate efectele pentru care a fost eliberat.
Rezultatele evaluării se consemnează într-un raport final de evaluare a capacităŃii de a
adopta a solicitantului, care conŃine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea
atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 120 de zile de la depunerea cererii de
evaluare şi se comunică solicitantului. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcŃia
emite dispoziŃia privind eliberarea atestatului. În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării,
adoptatorul sau familia adoptatoare poate formula contestaŃie în termen de 5 zile lucrătoare
de la comunicarea raportului. În cazul în care rezultatul evaluării nu este contestat direcŃia
emite dispoziŃia privind neeliberarea atestatului. ContestaŃia se depune şi se înregistrează la
direcŃia care a realizat evaluarea, aceasta având obligaŃia ca, în termen de 5 zile lucrătoare de
la înregistrarea contestaŃiei, să o transmită spre soluŃionare Oficiului. ContestaŃia se transmite
însoŃită de copia dosarului persoanei/familiei în cauză. ContestaŃia se soluŃionează de către
Oficiu în termen de 30 de zile de la înregistrare.
În urma comunicării rezultatului soluŃionării contestaŃiei de către Oficiu, direcŃia
poate decide următoarele:a)emiterea dispoziŃiei privind neeliberarea atestatului;
b)completarea procesului de evaluare cu noi informaŃii sau documente relevante; c)realizarea
unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice; d)eliberarea atestatului. DispoziŃia privind
neacordarea/retragerea atestatului de persoană/familie aptă pentru adopŃie poate fi atacată, în
termen de 15 zile de la data comunicării, la instanŃa competentă în materia adopŃiei de la
domiciliul adoptatorului.
3. Procedura judiciară cuprinde 3 etape:
1. deschiderea procedurii adopŃiei interne
2. încredinŃarea în vederea adopŃiei
3. încuviinŃarea adopŃiei
Deschiderea procedurii adopŃiei interne se face numai dacă planul individualizat de
protecŃie are ca finalitate adopŃia internă şi părinŃii copilului sau, după caz, tutorele îşi
exprimă consimŃământul la adopŃie, în condiŃiile legii. În situaŃia copilului pentru care s-a
instituit tutela, încuviinŃarea deschiderii procedurii adopŃiei interne se face la solicitarea
direcŃiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul.
În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopŃiei interne, în dispozitivul
hotărârii judecătoreşti se va face menŃiune despre constatarea existenŃei consimŃământului
ambilor părinŃi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea
consimŃământului în condiŃiile art. 132 din Legea nr. 273/204 şi se va încuviinŃa deschiderea
procedurii adopŃiei interne.
64
 Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanŃa admite cererea direcŃiei
produce următoarele efecte:a)drepturile şi obligaŃiile părinteşti ale părinŃilor fireşti sau, după
caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă şi vor fi exercitate de către
preşedintele consiliului judeŃean sau, după caz, de către primarul sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul; b)drepturile şi obligaŃiile părinteşti
exercitate la momentul admiterii cererii de către preşedintele consiliului judeŃean, primarul
sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau, după caz,
de tutore se menŃin. Efectele hotărârii judecătoreşti încetează de drept dacă, în termen de 2
ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, direcŃia nu a identificat o persoană sau o
familie corespunzătoare pentru copil. Prin excepŃie, efectele hotărârii se prelungesc până la
încuviinŃarea adopŃiei, în cazul copiilor cu părinŃi necunoscuŃi, precum şi în cazul în care s-a
finalizat procedura de potrivire practică şi a fost întocmit raportul de potrivire practică.
Dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de deschidere a
procedurii adopŃiei, dispare cauza care, potrivit legii, a făcut imposibilă exprimarea de către
unul dintre părinŃi a consimŃământului la adopŃie, împotriva hotărârii se poate face cerere de
revizuire. Cererea de revizuire se poate introduce de oricare dintre părinŃii fireşti sau direcŃie,
până la data pronunŃării hotărârii de încuviinŃare a adopŃiei. Cererea de revizuire se
soluŃionează în camera de consiliu, cu citarea părinŃilor fireşti, a direcŃiei care a solicitat
deschiderea procedurii şi, dacă e cazul, a direcŃiei în raza căreia se află domiciliul
adoptatorului. Măsura de protecŃie a copilului sau încredinŃarea în vederea adopŃiei se
prelungeşte de drept pe perioada soluŃionării revizuirii. Dacă se dispune revocarea
încredinŃării, se va lua o măsură de protecŃie provizorie. InstanŃa va lua consimŃământul
părintelui care nu şi l-a dat anterior, numai după ce acesta a fost consiliat de direcŃie cu
privire la adopŃie.
Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaŃia actuală a părinŃilor fireşti,
precum şi potenŃialul de reintegrare a copilului în familia biologică este obligatorie.
Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenŃa direcŃiei în a cărei
rază teritorială locuieşte părintele firesc.
În cazul în care părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima
consimŃământul se opune adopŃiei, cererea de încredinŃare a copilului în vederea adopŃiei sau,
după caz, de încuviinŃare a adopŃiei se repune pe rol la solicitarea direcŃiei în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.
Potrivirea este o etapă premergătoare încredinŃării în vederea adopŃiei prin care se
identifică şi selectează cea mai potrivită persoană/familie atestată ca fiind aptă să adopte, care
răspunde nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi
65
persoana/familia adoptatoare. Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor
copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de
viaŃa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu
contravine interesului său superior. Procesul de potrivire include o componentă teoretică şi
una practică. Potrivirea teoretică se iniŃiază de Oficiu pentru copiii aflaŃi în evidenŃa sa şi care
urmează să fie încredinŃaŃi în vederea adopŃiei, prin identificarea şi selectarea din Registrul
naŃional pentru adopŃii a persoanelor/familiilor atestate care răspund în cea mai mare măsură
nevoilor copiilor. Lista persoanelor/familiilor se transmite de Oficiu pentru continuarea
demersurilor de potrivire direcŃiei de la domiciliul copilului.SelecŃia celei mai potrivite
persoane/familii care urmează să parcurgă etapa potrivirii practice se realizează de către
compartimentul de adopŃii şi postadopŃii din structura direcŃiei, numai din listă. La finalul
procedurii de potrivire, compartimentul de adopŃii şi postadopŃii din cadrul direcŃiei
întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la
constatarea compatibilităŃii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea
vizând sesizarea instanŃei judecătoreşti pentru încredinŃarea copilului în vederea adopŃiei.
După întocmirea raportului de potrivire, direcŃia în a cărei rază teritorială se află domiciliul
copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanŃa judecătorească pentru încredinŃarea copilului
în vederea adopŃiei. Cererea de încredinŃare în vederea adopŃiei adresată instanŃei va fi
însoŃită în mod obligatoriu de lista întocmită de Oficiu.
ÎncredinŃarea în vederea adopŃiei se dispune de către instanŃa judecătorească de la
domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile. ÎncredinŃarea în vederea adopŃiei nu este
necesară în următoarele cazuri:
a)pentru adopŃia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu;
b)pentru adopŃia copilului de către soŃul părintelui firesc sau adoptiv;
c)pentru adopŃia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopŃiei interne şi
acesta se află în plasament la unul dintre soŃii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare
de cel puŃin 2 ani;
d)pentru adopŃia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puŃin 2 ani de la
data instituirii tutelei.
Efecte:
- domiciliul copilului se afla la persoana sau familia careia i-a fost incredintat
- efectuarea actelor obisnuite necesare exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor
parintesti, cu exceptia celor care conduc la incheierea unui act juridic, se realizeaza de catre
persoana sau familia careia acesta i-a fost incredintat.

66
 - dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinŃa actele
pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de
către preşedintele consiliului judeŃean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti în a
cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinŃat copilul în
vederea adopŃiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepŃional, către persoana
sau familia căreia i s-a încredinŃat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul
copilului, care vor fi expres menŃionate în cuprinsul documentului prin care se acordă
delegarea.
Hotărârile prin care se soluŃionează cererile de încredinŃare în vederea adopŃiei sunt
executorii de la data pronunŃării. DirecŃia de la domiciliul adoptatorilor are obligaŃia ca, în
termen de 5 zile de la punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus încredinŃarea în
vederea adopŃiei, să transmită o copie a acestei hotărâri autorităŃilor competente să elibereze
documentele de călătorie pentru adoptat. Dacă instanŃa judecătorească dispune revocarea
măsurii încredinŃării, se reia procesul de potrivire.
ÎncuviinŃarea adopŃiei. Cererea de încuviinŃare a adopŃiei poate fi introdusă direct de
către adoptator sau familia adoptatoare în situaŃia adopŃiei persoanei care a dobândit
capacitate deplină de exerciŃiu şi, în cazul adopŃiei copilului, de către soŃul părintelui firesc
sau adoptiv. În toate celelalte cazuri cererea de încuviinŃare a adopŃiei va fi introdusă fie de
către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcŃia de la domiciliul acestora la
sfârşitul perioadei de încredinŃare în vederea adopŃiei sau, după caz, la împlinirea termenelor
prevăzute pentru adopŃia copilului aflat în una dintre situaŃiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit.
c) şi d) din Legea nr. 273/2004.
Judecarea cererilor de încuviinŃare a adopŃiei se face cu citarea direcŃiei în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului, a direcŃiei care a solicitat deschiderea procedurii
adopŃiei interne şi a persoanei ori familiei adoptatoare. Judecarea cererilor de încuviinŃare a
adopŃiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu se face cu citarea
adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de
încuviinŃare a adopŃiei copilului de către soŃul părintelui firesc sau adoptiv se face cu citarea
adoptatorului şi a părinŃilor fireşti ai adoptatului.
InstanŃa poate solicita din nou consimŃământul la adopŃie al părinŃilor fireşti, dacă
există indicii că după data la care consimŃământul a devenit irevocabil au intervenit elemente
noi, de natură să determine revenirea asupra consimŃământului iniŃial. DirecŃia care a solicitat
deschiderea procedurii adopŃiei interne are obligaŃia să aducă la cunoştinŃa instanŃei, prin
intermediul direcŃiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul
adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul, existenŃa oricăror elemente noi cu privire
67
la situaŃia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea
finalităŃii planului individualizat de protecŃie.
Chemarea părinŃilor fireşti în faŃa instanŃei competente să încuviinŃeze adopŃia se face
prin invitaŃie adresată acestora, în camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar
sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităŃii sau a altor informaŃii cu privire
la persoana ori familia adoptatoare.
În cazul în care părinŃii se prezintă personal în faŃa instanŃei şi îşi exprimă refuzul de a
mai consimŃi la adopŃie, instanŃa suspendă soluŃionarea cererii de încuviinŃare a adopŃiei.
DeclaraŃia părinŃilor fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcŃiei de la
domiciliul copilului, care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii
adopŃiei.
InstanŃa judecătorească va admite cererea de încuviinŃare a adopŃiei numai dacă, pe
baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopŃia este în interesul superior al
copilului.
În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
încuviinŃat adopŃia, direcŃia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va înştiinŃa,
în scris, părinŃii fireşti despre aceasta, precum şi autorităŃile române competente să elibereze
documentele de identitate sau de călătorie pentru adoptat.

SecŃiunea a 5-a. Efectele adopŃiei

AdopŃia produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
încuviinŃare a adopŃiei.
1. Rudenia civilă
2. Numele adoptatului- Adoptatul dobandeste prin adoptie numele adoptatorului. Daca
adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au
nume comun, adoptatul va purta acest nume. In cazul in care sotii nu au nume de familie
comun, ei sunt obligati sa declare instantei judecatoresti care incuviinteaza adoptia numele pe
care adoptatul urmeaza sa-l poarte. Pentru motive temeinice, instanta, incuviintand adoptia, la
cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare si cu consimtamantul copilului care a implinit
varsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
3. Drepturile şi obligaŃiile părinteşti –trec la adoptator
4. LocuinŃa adoptatului - adoptatul are domicilul şi locuinŃa la adoptator sau adoptatori.
5. CetăŃenia adoptatului - minorul adoptat, străin sau fără cetăŃenie, dobândeşte cetăŃenia
română
6. VocaŃia succesorală
68
7. ObligaŃia de întreŃinere
8. Întocmirea unui nou certificat de naştere- adoptatorii vor fi trecuŃi ca părinŃi fireşti

SecŃiunea a 6-a. Încetarea adopŃiei

AdopŃia încetează prin desfacere sau ca urmare a declararea nulităŃii.
1. DesfiinŃarea adopŃiei priveşte atât nulitatea absolută, cât şi nulitatea relativă. Cauzele de
nulitate trebuie să fie anterioare sau contemporane cu hotărârea judecătorească de
încuviinŃarea a adopŃiei.
Cazuri de nulitate absolută
1. lipsa consimŃământului părinŃilor fireşti, al adoptatorului şi al adoptatului care a
împlinit vârsta de 10 ani
2. adopŃia succesivă sau concomitentă cu privire la aceeaşi persoană
3. adopŃia unei persoane majore care nu a fost crescută în timpul minorităŃii de către
adoptator
4. adoptatorul nu are capacitate de exerciŃiu deplină
5. diferenta de vârstă între adoptat şi adoptator e mai mică de 18 ani sau de 15 ani
6. adopŃia între fraŃi, a unui soŃ de către celălalt soŃ, adopŃia a 2 soŃi de către acelaşi
adoptator, precum şi adopŃia a 2 rude în linie dreaptă (a copiilor minori de către părinŃii
fireşti)
7. încălcarea scopului adopŃiei care poate să intervină în următoarele cazuri:
- adopŃia copilului de către tuturele său, dacă a fost încheiată în scopul sustragerii
tutorelui de la obligaŃia de a prezenta periodic dări de seama
- adopŃia încheiată pentru a obŃine avantaje materiale şi a eluda dispoziŃii legale
privind dreptul la moştenire
Cazuri de nulitate relativă: vicierea consimŃământului prin eroare, dol sau violenŃă.
În ceea ce priveşte regimul juridic al nulităŃii, se aplică dreptul comun, cu excepŃia
nulităŃii relative, care poate fi invocată chiar şi de persoanele lipsite de consimŃământ.
Actiunea in constatarea sau declararea nulitatii adoptiei apartine oricarei persoane
interesate. Dupa dobandirea de catre adoptat a capacitatii depline de exercitiu, actiunea
apartine numai acestuia. CompetenŃa materială aparŃine tribunalului.
Cauzele privind încetarea adopŃiei se judecă cu citarea: a)adoptatorului sau, după caz,
a familiei adoptatoare; b)adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu;
c)direcŃiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului şi a Oficiului.

69
 Hotărârile judecătoreşti privitoare la încetarea adopŃiei, rămase irevocabile, se
comunică Oficiului de către direcŃie în vederea efectuării menŃiunilor necesare în Registrul
naŃional pentru adopŃii.
Efectele desfiinŃării adopŃiei
-rudenia civilă se consideră că nu a existat niciodată
-fostul adoptat va reveni la numele de familie pe care îl avea anterior adopŃiei
- domiciliul şi locuinŃa nu vor mai fi la adoptator
- impedimentele la căsătorie dispar
- copilul, cetăŃean român, adoptat de un cetăŃean stăin, dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani,
este considerat că nu a pierdut niciodată cetăŃenia română. Copilul, cetăŃean străin, adoptat de
un cetăŃean român, dacă nu a împlinit 18 ani şi dacă domiciliază în străinătate sau dacă a
părăsit Ńara pentru a domicilia în stăinătate, este considerat că nu a fost niciodată cetăŃean
român.
- obligaŃia de întreŃinere între adoptat şi adoptator încetează pentru viitor
- autoritatea părintească este redobândită de către părinŃii fireşti; instanŃa poate institui tutela
sau alte măsuri de protecŃie specială a copilului.
2. Desfacerea adopŃiei
Potrivit art. 477 CC, desfacerea adopŃiei intervine la cererea adoptatorului sau a
familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viaŃa lor sau a descendenŃilor lor, precum şi
atunci cînd adoptatul s-a făcut vinovat faŃă de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o
pedeapsă privativă de libertate de cel puŃin 2 ani. Dacă adoptatul a decedat, adopŃia poate fi
desfăcută la cererea celor care au venit la moştenire împreună cu adoptatul sau în lipsa
acestuia.
AdopŃia poate fi desfăcută la cererea adoptatului dacă adoptatorul se face vinovat de
aceleaşi fapte.

SecŃiunea a 7-a. AdopŃia internaŃională

1. NoŃiune
AdopŃia internaŃională reprezintă adopŃia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi
copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinŃa obişnuită în state diferite, iar, în urma
încuviinŃării adopŃiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinŃă obişnuită cu cea a
adoptatorului
Vizează două situaŃii:
- adoptarea unui copil cu domiciliul în România de către o persoană sau familie cu
domiciliul în străinătate- se aplică dispoziŃiile Legii nr. 273/2004
70
- adoptarea unui copil cu domiciliul în străinătate de către o persoană sau familie cu
domiciliul în România - se aplică dispoziŃiile art. 2607-2610 CC.
2. CondiŃii de fond
AdopŃia internaŃională a copilului cu reşedinŃa obişnuită în România de către o
persoană/familie cu reşedinŃa obişnuită în străinătate poate fi încuviinŃată numai pentru copiii
care se află în evidenŃa Oficiului şi numai în următoarele situaŃii:
a) adoptatorul sau unul dintre soŃii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al
patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinŃată deschiderea procedurii adopŃiei
interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soŃii familiei adoptatoare este şi cetăŃean român- este
permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopŃiei
interne şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinŃa
obişnuită în România sau o rudă până la gradul al patrulea inclusiv, într-un termen de 2 ani de
la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de
deschidere a procedurii adopŃiei interne;
c) adoptatorul este soŃ al părintelui firesc al copilului a cărui adopŃie se solicită
3. CondiŃii de formă
În cazul adopŃiilor internaŃionale în care adoptatul are reşedinŃa obişnuită în
străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinŃa obişnuită în România,
cererile de adopŃie ale solicitanŃilor se transmit autorităŃilor străine competente, numai prin
intermediul Oficiului. Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinŃa obişnuită pe
teritoriul altui stat, parte a ConvenŃiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din
România sunt transmise Oficiului prin intermediul autorităŃii centrale competente din statul
respectiv sau al organizaŃiilor sale acreditate.
Cererile trebuie însoŃite de următoarele documente:
a) un raport întocmit de autorităŃile competente din statul primitor, cuprinzand informatii cu
privire la identitatea persoanelor care doresc sa adopte, capacitatea si aptitudinea lor de a
adopta, situatia lor personala, familiala, materiala si medicala, mediul social, motivele care ii
determina sa adopte un copil din Romania, precum si cu privire la copiii pe care ar putea sa-i
primeasca spre adoptie; concluziile raportului vor fi sustinute prin documentele eliberate de
autoritatile competente din statul primitor;
b) certificatele de nastere si casatorie si actele de identitate ale persoanelor care doresc sa
adopte, in copie legalizata si insotite de traducerea lor legalizata in limba romana;
c)cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte şi al soŃului care nu se asociază la
adopŃie;
71
d) raportul medical întocmit separat pentru fiecare adoptator şi, după caz, raportul medical
privind bolile psihice ale soŃului care nu se asociază la adopŃie;
e) actul din care să rezulte că există garanŃiile că adoptatul are posibilitatea să intre şi să
locuiască permanent în statul primitor, precum şi că adoptatul are faŃă de adoptator şi rudele
acestuia aceeaşi situaŃie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
Procedura adopŃiei internaŃionale
SelecŃia şi potrivirea copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinŃa
obişnuită în străinătate se realizează de către Oficiu. Persoana sau familia selectată are
obligaŃia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul Ńării pentru o
perioadă de cel puŃin 30 de zile consecutive, care vor fi utilizate în scopul relaŃionării cu
copilul. La expirarea acestui termen, direcŃia în a cărei rază teritorială se află domiciliul
copilului va întocmi şi va transmite Oficiului un raport cu privire la relaŃionarea dintre copil
şi persoana sau familia selectată. Oficiul va notifica autorităŃilor centrale competente sau
organizaŃiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
Oficiul va solicita autorităŃii centrale competente sau organizaŃiei acreditate din statul
primitor să îi comunice următoarele: a) acordul adoptatorului sau familiei adoptatoare cu
privire la selecŃia şi potrivirea copilului; b)acordul cu privire la continuarea procedurii de
adopŃie.
Cererea de încuviinŃare a adopŃiei, însoŃită de documente, se înaintează de către Oficiu
instanŃei judecătoreşti. Oficiul are obligaŃia de a se asigura că adoptatul va beneficia în Ńara
străină de aceeaşi situaŃie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului; la
pronunŃarea asupra cererii de încuviinŃare a adopŃiei instanŃa judecătorească va avea în vedere
şi documentul care atestă îndeplinirea acestei obligaŃii. Pe baza hotărârii judecătoreşti
irevocabile de încuviinŃare a adopŃiei, Oficiul eliberează, la cererea adoptatorului/familiei
adoptatoare, în termen de 5 zile, un certificat care atestă că adopŃia este conformă cu normele
ConvenŃiei de la Haga. Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau
familia adoptatoare are reşedinŃa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de
încuviinŃare a adopŃiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoŃit de adoptator
sau de familia adoptatoare, în condiŃii de siguranŃă corespunzătoare nevoilor adoptatului.

Întrebări:
1. DezvoltaŃii 3 situaŃii concludente în care adopŃia este lovită de nulitate absolută.
2. EvidenŃiaŃi 5 particularităŃi ale adopŃiei internaŃionale.
3. ImaginaŃi-vă o situaŃie în care adopŃia se desface.

72
 4. IdentificaŃi principalele probleme legate de exprimarea consimŃământului la adopŃie a
părinŃilor fireşti.
5. DezvoltaŃi efectele adopŃiei.

Capitolul VIII. ObligaŃia legală de întreŃinere

Obiective:
- delimitatarea caracterelor juridice ale obligaŃiei legale de întreŃinere
- identificarea persoanelor între care există obligaŃia legală de întreŃinere şi a ordinii în
care aceştia îşi datorează întreŃinere
- cunoaşterea condiŃiilor generale privitoare la creditorul şi debitorul obligaŃiei legale de
întreŃinere
- prezentarea aspectelor particulare privind obligaŃia de întreŃinere între anumite categorii
de persoane
- cunoaşterea modalităŃilor în care obligaŃia de întreŃinere se stinge
- însuşirea aspectelor procedurale

ObligaŃia de întreŃinere este îndatorirea legală a unei persoane de a asigura altei

persoane mijloacele necesare traiului şi educării şi pregătirii profesionale. Fundamentul
obligaŃiei de întreŃinere constă în îndatorirea de sprijin moral şi material a persoanei aflate în
raporturi de rudenie, de căsătorie şi alte raporturi asimilate celor de rudenie.

SecŃiunea 1. Caractere juridice

Caracterul legal – obligaŃia de întreŃinere e prevăzută de lege şi există numai între
persoanele şi în condiŃiile arătate de lege. ObligaŃia legală de întreŃinere e diferită de obligaŃia
de întreŃinere contractuală. Ele pot însă coexista, întrucât nu există compatibilitate între ele, în
sensul că acelaşi creditor poate fi îndreptăŃit la întreŃinere din partea aceluiaşi debitor atât în
temeiul dispoziŃiilor Codului familiei cât şi prin convenŃie.
Caracterul personal – obligaŃia de întreŃinere există numai între anumite persoane prevăzute
de lege, fiind strâns legată de calitatea persoanei şi destinată exclusiv asigurării traiului de zi
cu zi. Decurg următoarele consecinŃe:
- obligaŃia de întreŃinere e insesizabilă, dar nu în întregime
- obligaŃia de întreŃinere este incesibilă – cesiunea de creanŃă, novaŃia prin schimbare de
debitor, stipulaŃia pentru altul nu sunt permise

73
 - compensaŃia legală nu operează. CompensaŃia judecătorească poate fi dispusă de
instanŃă, dar numai cu privire la creanŃele de întreŃinere (stabilirea pensiei de întreŃinere la
divorŃ când ambilor părinŃi li s-a încredinŃat câte un copil). CreanŃa de întreŃinere nu poate fi
compensată cu creanŃe de altă natură
- obligaŃia de întreŃinere nu este transmisibilă moştenitorilor
- obligaŃia de întreŃinere nu poate forma obiectul acŃiunii oblice
Caracterul reciproc – obligaŃia de întreŃinere este reciprocă între: soŃi şi foştii soŃi, rudele în
linie dreaptă, fraŃi şi surori. Prin excepŃie, există obligaŃia unilaterală de înteŃinere în
sarcina sau în beneficiul unor categorii de persoane:
- obligaŃia de întreŃinere a părinŃilor faŃă de copilul minor şi major, aflat în continuarea
studiilor, până la vârsta de 26 de ani
- soŃul care a contribuit la întreŃinerea copilului celuilalt soŃ este obligat să dea întreŃinere
copilului pe timpul minorităŃii. ObligaŃia de întreŃinere devine reciprocă dacă întreŃinerea
copilului a fost prestată timp de 10 ani
- moştenitorii persoanei care a întreŃinut un minor fără a fi avut obligaŃia legală sunt datori să
asigure acestuia întreŃinere pe timpul minorităŃii, dar numai în limita bunurilor moştenite şi
dacă părinŃii fireşti sunt decedaŃi, dispăruŃi sau în nevoi
- fostul soŃ de rea-credinŃă din căsătoria desfiinŃată datorează întreŃinere soŃului de bună-
credinŃă
- fostul soŃ din a cărui culpă exclusivă s-a pronunŃat divorŃul are obligaŃia unilaterală de
întreŃinere, însă numai la împlinirea termenului de un an de la desfacerea căsătoriei; timp de
un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorŃ din culpa exclusivă a unuia dintre soŃi,
obligaŃia de întreŃinere este reciprocă
- soŃul divorŃat şi recăsătorit datorează întreŃinere fostului soŃ. El nu beneficiază de
reciprocitate, întrucât prin recăsătorire a pierdut acest drept
Caracterul succesiv al obligaŃiei de întreŃinere – executarea sa se face de regulă, prin
prestaŃii periodice. De aceea, în principiu, plata anticipată a întreŃinerii, sub forma unei sume
globale nu este admisă.
Caracterul variabil al obligaŃiei de întreŃinere – existenŃa cuantumului şi modalităŃile de
executare ale acesteia diferă de la caz la caz.
Caracterul divizibil al obligaŃiei de întreŃinere, atât sub aspect activ al creditorilor întreŃinuŃi,
cât şi sub aspect pasiv, al debitorilor obligaŃi (art. 521 alin. 1 şi art. 523 CC).
De la regula divizibilităŃii există două excepŃii, atunci când debitorii sunt ŃinuŃi să
răspundă solidar, debitorul plătitor urmând să se întoarcă împotriva celorlalŃi, pe partea
fiecăruia cu acŃiune în regres.
74
- părintele îndreptăŃit la întreŃinere, în caz de urgenŃă, se poate îndrepta împotriva unuia dintre
copii săi şi cu posibilitatea recunoscută descendenŃilor care au prestat întreŃinerea de a se
întoarce împotriva celorlalŃi obligaŃi pentru partea fiecăruia
- părinŃii sunt obligaŃi în solidar să dea întreŃinere copilului lor minor
- oricare dintre moştenitorii persoanei obligate la întreŃinerea unui minor sau dintre
moştenitorii celui care a dat întreŃinere unui copil fără a avea obligaŃie legală, poate fi
acŃionat în justiŃie pentru întreaga creanŃă cuvenită minorului prin acŃiunea în regres –
împotriva celorlalŃi debitori solidari, pentru partea fiecăruia, stabilită proporŃional cu valoarea
bunurilor moştenite

SecŃiunea a 2-a. Persoanele între care există obligaŃia legală de întreŃinere şi ordinea în
care se datorează întreŃinerea
ObligaŃia de întreŃinere se fundamentează pe îndatorirea morală a membrilor unei
familii de a-şi acorda sprijin atunci când unul dintre aceştia s-ar afla în stare de nevoie.
Astfel, potrivit art. 516 CC, obligaŃia legală de întreŃinere există între următoarele persoane:
soŃ şi soŃie; rudele în linie dreaptă; fraŃi şi surori; foştii soŃi; părintele şi copilul vitreg;
moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreŃinerea unui minor sau care i-a dat
întreŃinere acestuia fără a avea obligaŃia legală şi acel minor.
În situaŃia în care mai mulŃi debitori sunt ŃinuŃi să acorde deopotrivă, întreŃinerea
aceluiaşi creditor, legiuitorul stabileşte ordinea imperativă a prestării întreŃinerii, în funcŃie de
calitatea sau de proximitatea relaŃiilor de rudenie faŃă de cel îndreptăŃit la întreŃinere. Astfel:
1. soŃii şi foştii soŃi îşi datorează întreŃinere înaintea celorlalŃi obligaŃi
2. descendentul este obligat la întreŃinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai
mulŃi ascendenŃi sau descendenŃi, cel în grad mai apropiat este obligat înaintea celui în grad
mai îndepărtat
3. fraŃii şi surorile îşi datorează întreŃinere după părinŃi, dar înaintea bunicilor
4. soŃul care a contribuit la întreŃinerea copilului firesc al celuilat soŃ datorează
întreŃinere copilului după părinŃii fireşti
5. copilul întreŃinut timp de 10 ani de părintele vitreg datorează întreŃinere după copii
fireşti
6. moştenitorii persoanei obligate la întreŃinerea unui copil sau care i-au acordat
întreŃinere în lipsa vreunei forme legale sunt obligaŃi în limita valorii bunurilor moştenite, cît
timp este minor, dacă părinŃii copilului sunt morŃi, dispăruŃi sau în stare de nevoie
7. adoptatul poate cere întreŃinere de la rudele sale fireşti sau soŃul său după încetarea
adopŃiei
75
SecŃiunea a 3-a. CondiŃii generale ale obligaŃiei de întreŃinere
1. CondiŃiile privitoare la creditorul obligaŃiei legale de întreŃinere
O persoană este îndreptăŃită la întreŃinere dacă sunt îndeplinite cumulativ, două condiŃii:
- starea de nevoie a creditorului întreŃinut
- imposibilitatea de întreŃinere din muncă sau din bunurile sale
Starea de nevoie a creditorului obligat de întreŃinere reprezintă neputinŃa unei
persoane, totală sau parŃială, de a-şi procura prin mijloace proprii cele necesare traiului zilnic:
alimente, îmbrăcăminte, locuinŃă , medicamente, etc. Se află în această stare persoanele care
nu pot obŃine venituri din muncă sau produse de bunurile sale şi nici nu deŃin bunuri pe care
le-ar putea valorifica. Starea de nevoie este o chestiune de fapt, apreciată de instanŃa de
judecată, de la caz la caz, în funcŃie de situaŃia concretă în care se găseşte cel care pretinde
întreŃinerea, nivelul general de viaŃă păstrându-se echilibrul între standardul de viaŃă al
creditorului şi cel al debitorului întreŃinut.
Pe perioada minorităŃii, descendentul minor are dreptul la întreŃinere oricare ar fi
starea de nevoie în care se află. Principala cauză a stării de nevoie a minorului este
incapacitatea de a munci şi procesul de şcolarizare. Faptul că minorul refuză să urmeze vreo
formă de învăŃământ sau să se încadreze în muncă, deşi are vârsta legală, nu are nici o
consecinŃă asupra dreptului descendentului minor de a pretinde şi obŃine întreŃinere.
PrezumŃia stării de nevoie a descendentului minor are caracter relativ, părinŃii
neputând fi obligaŃi la întreŃinere dacă au făcut dovada că minorul dispune de venituri proprii
fie din muncă, fie din alte surse. Atunci când minorul solicită întreŃinere altor persoane decât
părinŃii, starea de nevoie nu se mai prezumă, ci trebuie să decurgă din incapacitatea de a
munci. Starea de nevoie se va aprecia cu mai multă exigenŃă şi nu va primi întreŃinere decât
dacă nu are bunuri proprii valorificabile.
Imposibilitatea de a se întreŃine din munca sau bunurile sale este determinată din
incapacitatea de a munci şi din inexistenŃa bunurilor care ar putea fi valorificate.
Incapacitatea de a a munci poate avea cauze diferite: vârsta înaintată, boală etc., şi poate fi
totală sau parŃială, definitivă sau temporară. Dreptul la întreŃinere se apreciază în funcŃie de
potenŃialul real de muncă al beneficiarului întreŃinerii. Atingerea vârstei de pensionare de
către o persoană nu poate fi echivalată , obligatoriu, cu pierderea capacităŃii de muncă.
ObŃinerea întreŃinerii de către o astfel de persoană este condiŃionată de proba incapacităŃii de
muncă. Proba incapacităŃii poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
Prin excepŃie, este scutit de proba incapacităŃii de muncă descendentul minor care
solicită întreŃinere de la ascendentul său.
76
 2. CondiŃii privitoare la debitorul obligaŃiei legale de întreŃinere
- debitorul să dispună de mijloacele de plată sau posibilitatea de a dobândi aceste mijloace
- să nu existe o altă perosană obligată la întreŃinere înaintea sa , potrivit ordinii stabilite de
lege
Vor fi luate în considerare toate mijloacele materiale ale debitorului cum ar fi
veniturile din muncă, salarii, premii, ajutorul pentru incapacitatea temporară de a munci,
compensaŃia acordată în caz de desfacere a contractului individual de muncă, indemnizaŃia de
şomer, bunurile care nu-i sunt necesare şi pot fi valorificate. La stabilirea posibilităŃilor
materiale ale debitorului se va Ńine seama şi de alte obligaŃii de întreŃinere care îi incumbă,
cheltuielile cu nevoile personale etc.
Creditorul nu are dreptul de opŃiune în privinŃa debitorului care îi acordă întreŃinerea.
Un debitor de rang inferior e obligat să presteze întreŃinerea numai dacă debitorul aflat
înaintea sa nu poate fi obligat pentru că nu dispune de mijloace materiale, e decedat sau
dispărut.

SecŃiunea a 4-a. Executarea întreŃinerii

Potrivit art. 530 alin. 1 CC, întreŃinerea se execută în natură, prin asigurarea celor
necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor de educare, învăŃătură şi pregătire profesională.
Dacă debitorul nu execută de bună-voie, instanŃa de tutelă dispune executarea ei prin plata
unei pensii de întreŃinere, stabilită în bani, fie sub forma unei cote-fixe, fie într-o cotă
procentuală din venitul lunar net al debitorului. Pensia de întreŃinere poate fi mărită sau
micşorată, prin hotărârea instanŃei de tutelă, la cererea debitorului sau creditorului, în funcŃie
de schimbările intervenite.
Cauzele generale de stingere a obligaŃiei de întreŃinere sunt:
1) dispariŃia stării de nevoie a creditorului întreŃinut
2) debitorul obligat nu mai dispune de mijloace îndestulătoare prestării întreŃinerii.
3) decesul creditorilor sau al debitorilor obligaŃi la întreŃinere
4) pierderea calităŃii avută în vedere de legiuitor la impunerea obligaŃiei de întreŃinere.
Această cauză decurge tot din caracterul personal al obligaŃiei legale de întreŃinere. Astfel
obligaŃia de întreŃinere între soŃi subzistă pe perioada căsătoriei, din care decurge calitatea de
soŃ.
În unele situaŃii, stingerea obligaŃiei legale de întreŃinere e determinată de dispariŃia
unor cerinŃe anume prevăzute de lege.

77
 De asemenea, în situaŃii expres prevăzute, este posibilă restituirea cheltuielilor privind
întreŃinerea unei persoane pe calea acŃiunii în regres.

SecŃiunea a 5-a. Aspecte particulare ale obligaŃiei de întreŃinere

1. ObligaŃia legală de întreŃinere între soŃi
Poate fi definită ca o îndatorire legală reciprocă a soŃilor izvorâtă din instituŃia
căsătoriei, de a-şi asigura la nevoie unul altuia cele necesare traiului. ObligaŃia are caracter
prioritar, soŃii datorându-şi întreŃinere înaintea altor persoane.
În mod normal, executarea obligaŃiei de întreŃinere se realizează prin simplul fapt al
convieŃuirii soŃilor şi prin contribuŃia fiecăruia la toate sarcinile căsniciei. ObligaŃia de
întreŃinere între soŃi subzistă pe tot timpul căsătoriei, inclusiv în timpul procesului de divorŃ.
În caz de neînŃelegeri, soŃul aflat în nevoie va putea solicita obligarea celuilalt la a-i
presta întreŃinerea. Refuzul unuia dintre soŃi de a-i acorda celuilalt întreŃinerea poate constitui
infracŃiunea de abandon de familie.
SoŃul care pretinde întreŃinerea trebuie să facă dovada stării de nevoie în care se află.
În cazul căsătoriei putative, soŃul de bună-credinŃă are dreptul la întreŃinere până la rămânerea
definitivă a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea căsătoriei.
2. ObligaŃia legală de întreŃinere între foştii soŃi
Izvorul acestei obligaŃii este tot căsătoria dar desfăcută sau desfiinŃată. Presupune
îndeplinirea condiŃiilor generale, cu unele particularităŃi. Se cer îndeplinite următoarele
condiŃii:
a) fostul soŃ se află în nevoie datorită incapacităŃii de a munci
b) incapacitatea de muncă trebuie să fi survenit înainte de căsătorie sau în timpul acesteia
c) fostul soŃ creditor să nu se se fi recăsătorit
Dreptul la întreŃinere al fostului soŃ se stinge prin recăsătorirea sa sau prin moartea
creditorului sau debitorului întreŃinut. ObligaŃia de întreŃinere subzistă chiar dacă debitorul se
recăsătoreşte. Acesta poate fi Ńinut concomitent la întreŃinerea atât faŃă de fostul soŃ, cât şi
faŃă de soŃul din căsătoria actuală. Pensia de întreŃinere se datorează de la data cererii de
chemare în judecată.
3. ObligaŃia de întreŃinere între părinŃi şi copii
a) Starea de nevoie a copilului minor- este singura cerinŃă impusă de legiuitor descendentului
minor şi aceasta se prezumă iuris tantum pe toată durata minorităŃii.
b) Obiectul obligaŃiei de întreŃinere – constă în asigurarea mijloacelor necesare pentru
creşterea, educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională a copilului. ObligaŃia de întreŃinere a
părinŃilor minorului are caracter complex, având ca finalitate atât procurarea mijloacelor
78
necesare traiului cât şi asigurarea condiŃiilor materiale impuse de procesul de formare a
copilului prin şcolarizare şi pregătire profesională
c) Data de la care se datorează întreŃinerea – de regulă, întreŃinerea copilului minor se
înfăptuieşte voluntar de către părinŃi prin convieŃuirea în cadrul aceleiaşi familii. Atunci când
executarea acestei obligaŃii se face prin intervenŃia instanŃei judecătoreşti, întreŃinerea se
datorează de la data cererii de chemare în judecată. Prin excepŃie, se poate stabili pensie de
întreŃinere pentru o perioadă anterioară cererii de chemare în judecată dacă promovarea
acŃiunii a fost întârziată din cauze imputabile debitorului.
În caz de divorŃ, întreŃinerea se datorează tot de la data introducerii cererii de chemare
în judecată. Dacă pensia cuvenită copilului minor a fost stabilită printr-o hotărâre anterioară
pronunŃării divorŃului, instanŃa investită cu soluŃionarea divorŃului este datoare să se pronunŃe
cu privire la obligaŃia de întreŃinere a părintelui şi va dispune obligaŃia părintelui-debitor cu
începere de la data pronunŃării hotărârii de divorŃ.
Copilul din afara căsătoriei a cărui paternitate a fost stabilită pe cale judiciară, poate
solicita întreŃinerea tatălui de la data introducerii cererii în stabilirea paternităŃii.
d) Cuantumul obligaŃiei de întreŃinere: până la o pătrime pentru un copil; până la o treime
pentru doi copii; până la jumătate pentru trei sau mai mulŃi copii.
e) Caracterul solidar al obligaŃiei legale de întreŃinere a părinŃilor faŃă de copiii lor minori –
ca regulă generală, obligaŃia legală de întreŃinere e solidară.
Descendentul major beneficiază de dreptul la întreŃinere dacă este în continuarea
studiilor, până la vârsta de 26 de ani. Nu prezintă importanŃă dacă sunt urmate cursurile unei
instituŃii de învăŃământ particulare sau de stat, sau dacă frecventează o unitate de învăŃământ
superior sau o şcoală profesională.

SecŃiunea a 6-a. Aspecte procesuale privind obligaŃia legală de întreŃinere

NeînŃelegerile privind existenŃa sau întinderea obligaŃiilor legale de întreŃinere se
soluŃionează de către instanŃa de tutelă. Competentă teritorial este instanŃa de la domiciliul
pârâtului. Dacă cererea e formulată de ascendent sau descendent, competenŃa teritorială e
alternativă – competentă e şi instanŃa de la domiciliul reclamantului. Dacă cererea pentru
acordarea întreŃinerii este accesorie unor acŃiuni principale care au ca obiect desfacerea,
desfiinŃarea căsătoriei sau stabilirea filiaŃiei din afara căsătoriei, instanŃa competentă se
determină în funcŃie de cererea principală.
Titularul dreptului la întreŃinere cu capacitate deplină de exerciŃiu îşi poate valorifica
dreptul fie personal, fie prin reprezentant. În numele copilului minor lipsit de capacitate de

79
exerciŃiu, acŃiunea va fi exercitată de părinte sau reprezentantul său legal. Minorul cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă poate sta personal în proces, dar asistat de ocrotitorul legal.
. Hotărârea instanŃei de tutelă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare Hotărârea este provizorie, în sensul că e valabilă câtă vreme rămân neschimbate
împrejurările de fapt avute în vedere la data pronunŃării. Dacă au intervenit modificări, pensia
de întreŃinere poate fi sistată sau cuantumul ei redus sau majorat. InstanŃa se va pronunŃa
numai la cererea celui interesat.
Hotărârea primei instanŃe este executorie de drept. Pentru sumele datorate cu titlu de
obligaŃie de întreŃinere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri
periodice cunoscute, instanŃa va dispune, din oficiu, înfiinŃarea propririi.

Întrebări:
1. ArătaŃi care sunt particularităŃile obligaŃiei legale de întretinere a părinŃilor faŃă de copiii
lor minori.
2. PrezentaŃi situaŃiile în care se stinge obligaŃia legală de întreŃinere.
3. StabiliŃi valoarea de adevăr a următoarei afirmaŃii: părintele aflat în nevoie are dreptul
să obŃină întreŃinere de la fiul său, student la o instituŃie de învăŃământ superior privată, fără
condiŃionare de reciprocitatea îndeplinirii.
4. StabiliŃi valoarea de adevăr a următoarei afirmaŃii: obligaŃia legală de întreŃinere
poate fi executată de o altă persoană în numele celei obligate pe timpul unei împiedicări
obiective în executare.
5. PrezentaŃi particularităŃile executării hotărârii judecătoreşti în materia întreŃinerii.

80
 Capitolul IX. AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ
Obiective:
- însuşirea noŃiunilor de bază privind autoritatea părintească
- cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti
- identificarea situaŃiilor şi a soluŃiilor când autoritatea părintească se exercită doar de un
singur părinte sau este scindată
- prezentarea sancŃiunilor care intervin în cazul neexercitării îndatoririlor părinteşti
- cunoaşterea măsurilor de protecŃie specială de care poate beneficia minorul lipsit de
ocrotire părintească

Autoritatea părintească desemnează ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc

atât persoana, cât şi bunurile copilului şi care aparŃin în mod egal ambilor părinŃi.

SecŃiunea 1. Principiile ocrotirii părinteşti

1. Principiul egalităŃii părinŃilor în privinŃa drepturilor şi îndatoririlor faŃă de copil
2. Principiul exercitării autorităŃii părinteşti numai în interesul superior al copilului, cu
respectarea persoanei acestuia
3. Principiul egalităŃii copilului din căsătorie cu cel din afara căsătoriei şi din adopŃie
4. Principiul independenŃei patrimoniale dintre părinte şi copil
5. Principiul consultării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, Ńinând cont de vârsta
şi gradul său de maturitate
6. Principiul răspunderii ambilor părinŃi pentru creşterea copiilor lor minori

SecŃiunea a 2-a. ConŃinutul autorităŃii părinteşti

Autoritatea părintească are o latură personală şi o latură patrimonială. Latura personală
vizează ocrotirea persoanei copilului. Latura patrimonială priveşte administrarea bunurilor
copilului, reprezentarea minorului sub 14 ani în actele juridice, încuviinŃarea actelor juridice
ale minorului cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana minorului
1. Dreptul şi îndatorirea de a creşte şi educa copilul, de a-i supraveghea şi decide
educaŃia şi pregătirea profesională. Copilul care a împlinit 14 ani poate cere părinŃilor să îşi
schimbe felul învăŃăturii sau al pregătirii profesionale. Dacă părinŃii se opun, copilul se va
adresa instanŃei de tutelă, care va hotărî luând în considerare concluziile raportului de anchetă
psihosocială şi ascultându-i pe părinŃi şi pe copil.
81
 2. Dreptul de a stabili locuinŃa copilului. LocuinŃa copilului minor este la părinŃii săi.
Dacă părinŃii nu locuiesc împreună, indiferent dacă sunt căsătoriŃi sau nu, aceştia vor stabili,
de comun acord, locuinŃa copilului. În caz de neînŃelegeri, hotărăşte instanŃa de tutelă, luând
în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinŃi şi pe
copilul care a împlinit 10 ani. Copilul care nu a împlinit 10 ani poate fi ascultat de instanŃa de
tutelă dacă aceasta consideră necesar. LocuinŃa copilului nu poate fi schimbată fără acordul
ambilor părinŃi. În caz de divorŃ, părinŃii stabilesc tot prin înŃelegere locuinŃa copilului, iar în
caz de neînŃelegeri, va stabili instanŃa de tutelă.
3. Dreptul de a avea legături personale cu minorul. Relatiile personale se pot realiza prin
:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi,
dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la
care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au,
potrivit prezentei legi,
dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale
sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii
personale cu copilul. Transmiterea informatiilor se va face cu respectarea interesului superior
al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand confidentialitatea si transmiterea
informatiilor cu caracte
4. Dreptul de a consimŃi la adopŃia copilului
5. Dreptul părinŃilor de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl Ńine fără
drept. InstanŃa de tutelă pe baza probelor administrare, inclusiv ascultarea copilului de 10 ani,
va aprecia dacă înapoierea este în interesul copilului.
6. Dreptul de încuviinŃa logodna şi căsătoria minorului
7. Dreptul şi îndatorirea de a întreŃine copilul
Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile copilului
1. Dreptul şi îndatorirea de a administra bunurilor copilului şi
2. Dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta legal pe minorul lipsit de capacitate de exerciŃiu
şi de a încuviinŃa actele juridice încheiate de minorul între 14–18 ani.

82
 SecŃiunea a 3-a. Exercitarea ocrotirii părinteşti
1. Exercitarea autorităŃii părinteşti de către ambii părinŃi
Ambii părinŃi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaŃiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să
asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin
menŃinerea relaŃiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreŃinerii sale,
precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
Cu titlu de excepŃie, autoritatea părintească se realizează numai de către unul dintre ei în
următoarele situaŃii:
1. moartea unuia dintre părinŃi;
2. decăderea din drepturile părinteşti a unui dintre părinŃi;
3. punerea sub interdiŃie a unuia dintre părinŃi;
4. neputinŃa unui părinte de a-şi manifesta voinŃa.
2. Scindarea ocrotirii părinteşti
Autoritatea părintească poate fi exercitată în mod neegal de către părinŃi în anumite
situaŃii:
1. desfacerea căsătoriei
2. desfiinŃarea căsătoriei
3. stabilirea filiaŃiei copilul din afara căsătoriei
4. plasamentul copilului dispus de instanŃa de tutelă
3. SancŃiunile de dreptul familiei în materia autorităŃii părinteşti
- decăderea din drepturile părinteşti
- instituirea unor măsuri de protecŃie specială
- exercitarea autorităŃii părinteşti de către alte persoane
- stabilirea locuinŃei copilului la bunici sau la alte ude sau pesoane, cu consimŃământul
acestora sau la o instituŃie de ocrotire
Decăderea din drepturile părinteşti poate fi dispusă împotriva părintelui care nu
exercită sau exercită în mod necorespunzător autoritatea părintească. CompetenŃa revine
instanŃei de tutelă, care poate fi sesizată de organele administraŃiei publice cu atribuŃii în
domeniul protecŃiei copilului sau de procuror. Participarea procurorului şi citarea sunt
obligatorii. Cererea se judecă de urgenŃă.
Părintele decăzut din drepturi pierde provizoriu exerciŃiul drepturilor părinteşti
referitoare la persoana şi bunurile copilului, cu excepŃia dreptului de a consimŃi la adopŃie
şi a obligaŃiei de întreŃinere. Decăderea este totală, în sensul că operează asupra tuturor
copiilor născuŃi la data pronunŃării hotărârii. Cu toate acestea, instanŃa poate dispune
83
 decăderea numai cu privire la unii copii, dacă nu sunt primejduite creşterea, educarea,
învăŃătura, pregătirea profesională a celorlaŃi. Decăderea parŃială, numai cu privire la
anumite drepturi, este posibilă.
Dacă au încetat împrejurările care au condus la decădere, la cererea părintelui decăzut,
a copilului sau a autorităŃii administraŃiei publice cu atribuŃii în domeniul protecŃiei
copilului, instanŃa de tutelă poate reveni asupra măsurii decăderii. Ascultarea copilului nu
este obligatorie.

SecŃiunea a 4-a. ProtecŃia specială a copilului

ProtecŃia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaŃiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinŃilor
săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora
ProtecŃia specială se aplică anumitor categorii de copii enumeraŃi în cuprinsul art. 56 din
Legea nr. 272/ 2004 şi anume:
a) copilul ai cărui părinŃi sunt decedaŃi, necunoscuŃi, decăzuŃi din exerciŃiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicŃie, declaraŃi judecătoreşte morŃi sau dispăruŃi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinŃilor
din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităŃi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Măsurile de protecŃie specială a copilului sunt:
1. plasamentul;
2. plasamentul în regim de urgenŃă;
3. supravegherea specializată.
Ele se acordă până la dobândirea capacităŃii de exerciŃiu depline, dar, la cererea copilului
care îşi continuă studiile într-o formă de învăŃământ de zi, ele pot continua pe toată durata
studiilor, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. Cel care a dobândit capacitate deplină de
exerciŃiu şi a beneficiat de o măsură de protecŃie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi
nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecŃie specială, în scopul facilitării
integrării sale sociale. În cazul în care se face dovada că i s-au oferit un loc de muncă şi/sau
locuinŃă, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, în mod succesiv, nu
mai beneficiază de protecŃie.
84
 1. Plasamentul
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecŃie specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă, în condiŃiile prezentei legi, după caz, la o persoană sau familie, la un
asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidenŃial.
Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în
România şi să fie evaluată de către direcŃia generală de asistenŃă socială şi protecŃia copilului
cu privire la garanŃiile morale şi condiŃiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru
a primi un copil în plasament.
La stabilirea măsurii de plasament se va urmări respectarea unor principii:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) menŃinerea fraŃilor împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinŃi a dreptului de a vizita copilul şi de a menŃine
legătura cu acesta.
Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la
familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenŃial fiind
interzis. Prin excepŃie, se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenŃial al
copilului mai mic de 2 ani, în situaŃia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu
dependenŃă de îngrijiri în servicii de tip rezidenŃial specializate.
Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecŃia copilului, în
situaŃia în care există acordul părinŃilor, pentru situaŃiile prevăzute la art. 56 lit. (b) şi (e) sau
de către instanŃa judecătorească, la cererea direcŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia
copilului.
Efectele plasamentului
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana,
familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenŃial care îl are în îngrijire.
Drepturile şi obligaŃiile părinteşti faŃă de copil se menŃin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către comisia pentru protecŃia copilului. Drepturile şi obligaŃiile
părinteşti în situaŃia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanŃa a
dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele
consiliului judeŃean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti. PărinŃii
decăzuŃi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii
drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimŃi la adopŃia copilului lor. Modalitatea de
exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaŃiilor părinteşti cu privire la persoană şi la
bunurile copilului aflat în situaŃia prevăzută la art. 56 lit. (c) şi (d) şi, respectiv, la art. 56 lit.
(b) şi (e) se stabileşte de către instanŃa judecătorească.
85
 Comisia pentru protecŃia copilului sau, după caz, instanŃa care a dispus plasamentul
copilului va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuŃiei lunare a părinŃilor la
întreŃinerea acestuia.Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeŃului, respectiv
la cel al sectorului municipiului Bucureşti de unde provine copilul.

2. Plasamentul în regim de urgenŃă

Plasamentul copilului în regim de urgenŃă este o măsură de protecŃie specială, cu caracter
temporar, care se stabileşte în situaŃia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaŃia
copilului găsit sau a celui abandonat în unităŃi sanitare (art. 64 din Legea nr. 272/2004)
Măsura plasamentului în regim de urgenŃă se stabileşte de către directorul direcŃiei
generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care
se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităŃi sanitare ori copilul abuzat
sau neglijat, în situaŃia în care nu se întâmpină opoziŃie din partea reprezentanŃilor
persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecŃia
copilului respectiv. InstanŃa judecătorească ia această măsură pe calea ordonanŃei
preşedinŃiale când constată că există un pericol iminent datorat abuzului sau neglijării unui
copil.
În situaŃia plasamentului în regim de urgenŃă dispus de către direcŃia generală de asistenŃă
socială şi protecŃia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanŃa judecătorească în
termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură. InstanŃa judecătorească va
analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcŃia generală de asistenŃă
socială şi protecŃia copilului şi se va pronunŃa, după caz, cu privire la menŃinerea
plasamentului în regim de urgenŃă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului,
instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. InstanŃa este obligată să
se pronunŃe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
Efectele plasamentului în regim de urgenŃă
Pe toată durata plasamentului în regim de urgenŃă se suspendă de drept exerciŃiul
drepturilor părinteşti, până când instanŃa judecătorească va decide cu privire la menŃinerea
sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada
suspendării, drepturile şi obligaŃiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate
şi, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful
serviciului de tip rezidenŃial care a primit copilul în plasament în regim de urgenŃă, iar cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către
preşedintele consiliului judeŃean, respectiv de către primarul sectorului municipiului
Bucureşti.
86
 3. Supravegherea specializată
Măsura de supraveghere specializată se dispune faŃă de copilul care a săvârşit o faptă
penală şi care nu răspunde penal (art. 67 din legea nr. 27272004).
În cazul în care există acordul părinŃilor sau al reprezentantului legal, măsura
supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecŃia copilului, iar, în lipsa
acestui acord, de către instanŃa judecătorească.
Această măsură constă în menŃinerea copilului în familia sa, cu respectarea unor condiŃii
precum: frecventarea cursurilor şcolare, urmarea unor tratamente medicale, consiliere,
psihoterapie, interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite
persoane, utilizarea unor servicii de îngrijire de zi.
Dacă menŃinerea copilului nu este posibilă sau nu îşi îndeplineşte obligaŃiile, comisia
pentru protecŃia copilului sau instanŃa de judecată poate dispune plasamentul copilului în
familia extinsă sau substitutivă. Dacă fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social ridicat,
se poate dispune, pe o perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip
rezidenŃial specializat.

Întrebări:
1. ArătaŃi cum se pot soluŃiona neînŃelegerile dintre părinŃi cu privire la exerciŃiul
drepturilor şi îndatoririlor părinteşti.
2. FaceŃi o scurtă prezentare a problemelor de drept care se soluŃionează de către instanŃa
de tutelă cu ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 14 ani.
3. ImaginaŃi-vă o situaŃie în care să se impună decăderea din drepturile părinteşti.
4. PrezentaŃi situaŃiile în care autoritatea părintească se scindează.
5. IdentificaŃi efectele măsurilor de protecŃie specială.

87
Bibliografie:

1. Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenŃă. Vol.I, Ed. Hamangiu, București,
2012.
2. Al. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. 7, Ed. C. H. Beck,
București, 2012.
3. E. Florian, Dreptul famililiei, Ed. 4, Ed. C. H. Beck, București, 2011.
4. D. Lupascu, C. M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011.

88
89