Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ingrijirea Bolnavului Cu Sifilis
Ingrijirea Bolnavului Cu Sifilis
Din punct de vedere anatomic, pielea difera dupa rasa, sex si varsta. De
asemeni, la acelasi individ variaza cu topografia considerata.
- Suprafata pielii la adult = 1,5 m² (9% - cap si gat; 9% - pt. fiecare membru
superior; 18% - pt. fiecare membru inferior; 36% - trunchi si 1% - regiunea
genitala). Aceste procente ne ajuta in aprecierea degradarii cutanate in arsuri
(unde reprezinta un indicator vital).
- Grosimea pielii variaza intre 0.5 mm la pleoape si 4 mm pe plante si palme.
Epidermul este totdeauna mai subtire: 0.05-0.15 mm, iar dermul intre 0.2-3
mm.
- Greutatea: impreuna cu hipodermul, pielea cantareste ≈ 18 kg, iar numai
dermul si epidermul reprezinta 4.5 kg.
Organul cutanat este astfel cel mai mare si mai greu constituent al corpului
uman. Suprafata pielii nu este perfect plana si integra, ci prezinta o serie de
formatiuni:
A. Proeminente
a. Tranzitorii – prin contractarea muschilor erectori ai parului →
aspect de “piele de gaina”
b. Permanente – prin:
Marile pliuri de flexie (gat, trunchi, membre)
Pliuri secundare (palme, fata anterioara a
degetelor, articulatiile pumnului)
Crestele papilare (pe pulpa degetelor – sunt
specifice fiecarui individ, dand amprentele
digitale)
B. Depresiuni
a. structurale – in jurul orificiilor
b. de locomotie – pliurile de la articulatii
C. Orificiile
a. marile orificii ce se continua cu mucoasele (gura, nas, anus)
b. porii = locul de deschidere a glandelor sudoripare
ANEXELE PIELII
Sunt de 2 feluri
o cornoase (perii, unghiile)
o glandulare (glandele)
Anexele glandulare:
o gl. sudoripare;
o gl. sebacee;
o gl. mamare.
Glandele sudoripare sunt dispuse inegal in piele si produc sudoarea.
Sunt in numar de 2-3 milioane.
Se impart in 2 categorii:
glande sudoripare ecrine:
sunt raspandite pe toata suprafata corporala;
se deschid in vecinatatea folicului pilos;
secretia este reprezentata de apa (99%);
reglarea secretiei depinde de temperatura si
umiditatea ambientala, factori hormonali si
nervosi.
glande sudoripare apocrine:
sunt distribuite in regiunea axilara, perimamelonara,
perigenitala, perianala;
se deschid la nivelul foliculului pilosebaceu;
sunt active dupa pubertate.
combinatia dintre secretia apocrina si bacterii confera
mirosul corporal;
secretia apocrina este alcalina;
secretia apocrina este controlata hormonal si nervos.
Glandele sebacee:
sunt atasate foliculului pilos;
secreta sebumul, un produs grasos de lubrifiaza pielea si parul;
sebumul realizeaza la suprafata pielii un film hidrolipidic cu rol
de protectie antimicrobian, antiparazitar si antifungic si rol
piloprotector.
Reglarea secretiei sebacee depinde de:
- factori hormonali (androgenii cresc, secretia si estrogenii scad);
- factori nervosi;
- factori de mediu (temperatura, umiditate).
Glandele mamare sunt formate din lobi, acestia din lobuli, care au ca
unitate secretorie acinul. Partea glandulara este invelita intr-o patura de tesut
adipos, impreuna cu care formeaza mamela. Fiecare lob are un canal de
executie ce se deschide pe o proeminenta a glandei, numita mamelon. Pe
fiecare mamelon se deschid orificiile a 12-30 canale galactofore prin care
vine laptele matern.
FIZIOLOGIA PIELII
CAPITOLUL II
SIFILISUL
Etiologie
Epidemiologie
Clasificarea sifilisului
Se disting:
1. Sifilisul recent care cuprinde sifilisul primar, sifilisul secundar şi
sifilisul serologic precoce (cu durată de mai puţin de 1 an);
Sifilisul primar
Incubaţia este cuprinsă în medie între 21 şi 25 de zile sau mai mult dacă
bolnavul a primit antibiotice în perioada de incubaţie. Sifilisul primar se
caracterizează prin şancrul sifilitic, apărut la locul de inoculare a treponemei, şi
adenopatie satelită.
2) Adenopatia satelită
Sifilisul secundar
1) Simptome generale
a) Rozeola sifilitică
Rozeola sifilitică este prima erupţie cutanată din sifilisul secundar apărută la
42 de zile după apariţia şancrului sifilitic. Ea poate trece adesea neobservată, fiind
puţin intensă şi având un caracter tranzitor.
b) Sifilidele papuloase
c) Sifilidele pigmentate
d) Sifilidele ulcerative
Sifilidele ulcerative sunt erupţii tardive ale sifilisului secundar localizate pe
trunchi şi membrele inferioare.
e) Sifilidele mucoaselor
- la nivelul părului apare alopecia sifilitică care poate fi difuză sau insulară
(alopecia în luminişuri). La sprâncene se poate observa alopecia porţiunii
externe (semnul omnibuzului). Diagnosticul diferenţial se face cu
alopecia seboreică, alopecia postinfecţioasă, pelada.
- la unghii se poate constata onixul sifilitic (friabilitatea lamei unghiale)
şi
- perionixisul sifilitic caracterizat prin inflamaţia torpidă a regiunii
periunghiale.
O caracteristică a sifilisului secundar este că în recidivele tardive leziunile au
tendinţa de a afecta teritorii mai limitate şi să se grupeze circinat, realizând aspecte
de cerc, cercuri concentrice, arciforme, corimbiforme.
Sifilisul terţiar
Acesta se poate prezenta sub forma sifilidelor nodulare sau a gomei sifilitice.
a) Sifilidele nodulare
b) Goma sifilitică
Goma este în general unică, dar poate fi şi multiplă, izolată sau confluată.
Localizarea gomei poate fi oriunde pe tegument. Diagnosticul diferenţial se face cu
fibromul în stadiul de cruditate, cu furunculul şi goma tuberculoasă în stadiul de
ramolire, cu goma tuberculoasă ulcerată, carcinomul, ulcerul de gambă în
stadiul de ulceraţie.
Sifilisul congenital
Infecţia mamei reprezintă izvorul principal de transmitere al sifilisului
moştenit, infectarea fătului făcându-se din luna a 5-a de sarcină. După intensitatea
infecţiei sifilisului matern pot exista următoarele posibilităţi: avorturi spontane,
naşteri premature când infectarea mamei este severă sau sifilis congenital precoce
şi sifilis congenital tardiv când infecţia sifilisului mamei este mai puţin severă.
a) Manifestările cutanate
b) Manifestările mucoase
Coriza sifilitică apare după 2-3 săptămâni de la naştere. Mucoasa nazală este
roşie, tumefiată, erodată şi acoperită de cruste hematice care astupă orificiul nazal.
c) Manifestările viscerale
Această formă de sifilis cuprinde manifestările care apar după doi ani şi în
tot cursul existenţei individului. Simptomatologia cuprinde manifestări active
proprii terţiarismului şi stigmate.
Sifilisul latent
Sifilisul latent este recent când survine în primi 2 ani de la începutul infecţiei
sau tardiv când este vorba de o latenţă ce a depăşit această perioadă.
2. Diagnosticul serologic
1) Reacţii treponemice
VDRL se pozitivează în medie la 8-10 zile după apariţia şancrului. Titrul creşte
apoi rapid, pentru a atinge un platou în timpul fazei secundare, fiind situat de
obicei între 256 U şi 1024 U. VDRL rămâne intens pozitiv pe tot timpul fazei
secundare. Urmărirea biologică şi eficienţa tratamentului se face urmărind scăderea
VDRL cantitativ. O reinfecţie sifilitică (boala nu este imunizantă) poate fi
diagnosticată nu numai clinic, dar de asemenea şi pe creşterea semnificativă a
VDRL cantitativ (creşterea titrului de cel puţin 4 ori).
c. În sifilisul visceral tardiv TPHA şi VDRL sunt pozitive, dar uneori VDRL poate
fi negativ.
Există o excepţie şi anume în primele 7 zile de existenţă a şancrului când cele două
Tratamentul sifilisului
CAPITOLUL III
PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: Puncţia venosă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie (fig. nr. 4).
Scopul:
- explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimice,
hematologice, serologice şi bacteriologice;
- terapeutic : administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase ; recoltarea sângelui în vederea transfuziei ; executarea
transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
Locul puncţiei
- venele de la plica cotului (basilica şi cefalica) unde se formează un “ M “
venos prin anastomozarea lor.
- venele antebraţului ;
- venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- venele suclaviculare ;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la copilul mic;
Pregătirea fizică :
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru
asistentă.
- se examinează calitatea şi starea venelor .
- se aşeză braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- se dezinfectează tegumentul
- se aplică garoul la o distanţă de 7 – 8 cm deasupra locului puncţiei.
- se recomandă pacientului să strângă pumnul venele devenind astfel
turgescente.
Executarea puncţiei :
- asistenta îmbracă mănuşi sterile şi se aşează vis – a vis de pacient;
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4- 5 cm sub locul puncţiei;
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în
mâna dreaptă, între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în direcţie oblică
- (unghi de 30), apoi peretele venos - învingându-se o rezistenţă elastică, până
când acul înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lungul venei;
- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa;
- după executarea tehnicii, se îndepărtează garoul;
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă, la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul;
- se comprimă locul puncţiei 1- 3 minute.
Îngrijirea ulterioară a pacientului :
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimbă lenjeria, dacă este murdară;
- se asigură o poziţie comodă.
RECOLTAREA SÂNGELUI
Sângele se recoltează pentru examene hematologice, biochimice,
bacteriologice, virusologice, parazitologice şi serologice. Recoltarea se face prin
înţepare, puncţie venoasă sau arterială. Se hotărăşte locul unde se face puncţia
venoasă, felul instrumentului şi materialele necesare pentru recoltare.
Pentru examenul hematologic: sângele se recoltează prin puncţie venoasă şi
prin înţeparea pulpei degetului (la adulţi) şi a feţei plantare a halucelui şi a
căcâiului (la copii), pe anticoagulant (EDTA, cifrat Na 3,8%).
Exemplu: Pentru Hemoleucograma (HL) - se recoltează 2-5 ml sânge venos pe
cristale de EDTA - 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.
Pentru VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) se recoltează 1,6 ml sânge
venos, fără stază, cu 0,4 ml cifrat de sodiu 3,8 %.
Pentru examenul biochimic al sângelui recoltarea se efectuează prin puncţie
venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind "a jeune". Se recoltează 5-10 ml sânge simplu
sau pe anticoagulant (heparină, fluorură de Na, cifrat de Na 3,8 %, oxalat de K).
Pentru a determina: ureea sanguina, acidul uric ,creatinina, bilirubina, colesterolul,
lipemia, teste de disproteinemie, fosftaza alcalina, transaminaza, amilaza,
electroforeza, calcemie, sideremie, rezerva alcalina, ionograma sanguina, glicemie,
fibrinogen, timp de protrombina.
Recoltarea sângelui pentru examen serologic
- recoltarea de sânge pentru această analiză se face fără substanţa
anticoagulantă, fiind nevoie numai de un ser sanguin;
- în general, pentru o analiză se recoltează 5-10 ml sânge.
De obicei reacţiile serologice trebuie repetate cel puţin de 2 ori la intervale 7-10-
14 zile sau şi mai multe pentru ca analizele să se efectueze în diferite faze ale
bolii. Asistenta notează pe Foaia de temperatură a bolnavului data când s-a
efectuat analiza şi data pe care a fixat-o medicul pentru recoltarea prizei următoare
de sânge.
RECOLTAREA SECREŢIILOR URETRALE LA BĂRBAT
Obiective
obţinerea informaţiilor referitoare la agenţii patogeni care produc infecţii
uretrale;
este recomandat ca recoltarea să se facă de către medicul urolog
Pregătirea materialelor
ansă de platină;
comprese sterile
lampă de spirt;
2 lame de sticlă;
mănuşi sterile;
Pregătirea pacientului
a. psihică:
se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării examenului,
momentul recoltării;
se explică procedura, anunţându-se pacientul să nu urineze cu cel puțin 2 ore
înainte de recoltare;
se asigură pacientul de păstrarea confidenţialității.
b. fizică:
se asigură intimitatea;
se obține colaborarea.
Efectuarea procedurii:
cu ansa de platină
se pregătesc materialele pe o tavă sau măsuţă;
se spală mâinile;
se colecteză materialele
se îndepărtează mănuşile
se spală mâinile
Materiale necesare
lame de sticlă;
comprese sterile;
pense sterile;
mănuși;
Mod de recoltare
recoltarea se efectueaza pe masa ginecologică de către personal instruit de
medicul specialist;
se verifică dacă pacienta îndeplinește condițiile de pregătire pentru
efectuarea examenului din secreții genitale (toaleta organelor genitale
externe;
se invită pacienta să se așeze pe masa ginecologică cât mai comod și relaxat;
se atenționează asupra faptului ca valvele fiind metalice pot produce o
ușoara senzație de discomfort;
se introduc valvele pe rând, întâi valva posterioară, apoi valva
anterioara și se depărteaza pereții vaginului pentru a se exprima colul
uterin între cele două valve;
- culegerea de date;
- analiza şi interpretarea datelor;
- planificarea îngrijirilor;
- aplicarea îngrijirilor;
- evaluarea.
Culegerea de date - este etapa iniţială a procesului de îngrijire şi reuneşte
toate informaţiile necesare îngrijirii pacientului. Se începe de la internare, odată cu
primul contact cu bolnavul, foarte importantă pentru obţinerea acceptului şi
colaborării acestuia. Asistenta medicală trebuie să-i creeze pacientului imaginea
unei persoane competente care contribuie la îngrijirea sa.