SEMINAR DREPT CIVIL – DREPTURI REALE PRINCIPALE

15.01.13
SPEȚE
1. X, Y şi Z au dobândit printr-un act autentic de vânzare-cumpărare două imobile cu
câte patru apartamente fiecare. Proprietarii au cumpărat aceste imobile, fără ca vreunul dintre
ele să fie determinat ca aparţinând unuia sau altuia dintre proprietari, ci toţi îşi exercitau
dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil în parte în mod egal.
Proprietarii au închiriat imobilele şi veniturile rezultate în urma administrării lor au fost
împărţite în mod echitabil între proprietari. La următoarea scadenţă, în momentul în care X, Y
şi Z au solicitat plata chiriei, locatarii au refuzat să le plătească, dovedind prin acte autentice
că au plătit unei alte persoane care s-a declarat proprietar, atunci când le-a solicitat plata
chiriei.
Locatarii au demonstrat că au fost de bună credinţă, întrucât atunci când V s-a prezentat
să ridice chiria, a dovedit că a cumpărat aceste imobile de la o altă persoană.
X a introdus acţiune în justiţie împotriva lui V, solicitând instanţei să-l oblige pe acesta
să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele.
Instanţa de fond a admis acţiunea şi l-a obligat pe V să lase în „mâinile” lui X imobilele
revendicate. V a depus apel, iar instanţa superioară a admis acţiunea şi a trimis spre rejudecare
cauza la instanţa de fond.
După rămânerea definitivă a hotărârii prin care lui X, Y şi Z li s-a redat exerciţiul
dreptului de proprietate, Y a vândut unul dintre imobile.
Z a introdus o acţiune în revendicare împotriva celui care a dobândit de la Y pe motivul
că acesta nu poate fi proprietar, Y nu putea să vândă pentru că nu avea un drept exclusiv
asupra imobilului înstrăinat.
Instanţa a constatat că Z are dreptate şi a admis acţiunea, deposedându-l pe terţul
achizitor de imobil şi dispunând restituirea preţului.
După refacerea obiectului coproprietăţii, Y a intentat acţiunea în revendicare faţă de X
şi Z, asupra cotei sale din dreptul de proprietate comună pe cote părţi, solicitând instanţei să-i
acorde în proprietate cota sa parte din imobilele deţinute cu titlu de coproprietar.

CERINȚE

a) Ce calitate trebuie să îndeplinească cel care revendică un bun mobil/imobil?

b) Ce formă a proprietăţii comune identificaţi în speţă?
c) Consideraţi că actul prin care cei trei proprietari au închiriat imobilele este un act:
• de conservare;
• de dispoziţie;
• de administraţie;
• de administrare.
d) Puteţi determina motivul pentru care instanţa de apel a admis acţiunea lui V, deşi ulterior
instanţa de fond (în fond după casare cu rejudecare) a dispus obligarea lui V să lase în deplină
proprietate şi posesie imobilele către X, Y şi Z.
e) Este corectă soluţia instanţei, atunci când a admis acţiunea în revendicare a lui Z împotriva
celui care a dobândit de la Y?
f) Dacă instanţa ar fi respins acţiunea în revendicare - cea de la pct. e) - ce acţiune ar fi putut
promova Z?

1
g) În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare a lui Y împotriva lui Z şi X, consideraţi că este
admisibilă?
2. În luna august 1990 A.D. vinde lui R.U. un televizor color şi un lanţ de aur.
Aceste bunuri au fost achiziţionate de către R.U. în târg, unde se cumpără şi se vând
asemenea bunuri.
Părţile s-au înţeles ca a doua zi să meargă la notariat şi să încheie un act autentic cu
privire la bunurile achiziţionate de R.U., ceea ce au şi făcut.
La 5 noiembrie acelaşi an, numitul A.D. este trimis în judecată pentru un număr de
furturi din apartamente, iar printre bunurile furate se aflau şi bunurile cumpărate de R.U.
În 13 februarie 1991 inculpatul A.D. este condamnat la trei ani închisoare cu executare
în regim de detenţie. Pe parcursul urmăririi penale, mai precis în decembrie 1990, numitul
S.A., care reclamase la organele de poliţie spargerea apartamentului său în data de 23 august
1990 şi dispariţia unor bunuri, a fost chemat de către organele de urmărire penală şi informat
că bunurile sale în prezent sunt înstrăinate, aflându-se în proprietatea lui R.U.
În atare circumstanţe, întrebat de organele de urmărire penală dacă se constituie parte
civilă, acesta a răspuns că nu, motivând că va alege calea unei acţiuni civile separate.
Față de această situaţie, în data de 14 august 1994, S.A. îl cheamă în judecată pe R.U.,
solicitând instanţei readucerea bunurilor în patrimoniul lui.
Pârâtul recunoaşte că a cumpărat bunurile în litigiu de la A.D., dar susţine că el nu a
ştiut de unde provin bunurile, pentru că, nu numai că le-a cumpărat de la târg, dar ulterior a
mers la notariat unde a încheiat actele în formă autentică. Instanţa a respins acţiunea,
considerând că R.U. beneficiază de protecţia oferită de art. 1909 alin. 1 C. civ.

CERINȚE

a) Ce regulă instituie art. 937 alin. 2 C. civ.?

b) Stabiliţi în speţă domeniul de aplicare al regulii din art. 937 alin. 2 C. civ.
c) Care este termenul în care S.A. îşi poate revendica bunurile? Se mai află înăuntrul
termenului? Care este natura acestui termen?
d) Ce trebuia să dovedească S.A., atunci când a promovat acţiunea în revendicare mobiliară?
e) Ce obligaţie ar avea S.A., faţă de R.U., dacă acţiunea sa ar fi fost admisă?
f) Dar dacă S.A. ar fi revendicat bunurile de la A.D., care ar fi fost regimul juridic al acţiunii
în revendicare mobiliară?
g) Consideraţi soluţia instanţei întemeiată?

2
 3. Giurea Nelu i-a dat lui Câncea Mădălina un computer personal, pentru ca aceasta să
realizeze un proiect ştiinţific la care lucra de mai multă vreme.
Între cele două părţi nu s-a încheiat nici un act, mergându-se pe încrederea care exista
între ei, încredere datorată celor cinsprezece ani de prietenie.
Pentru a-şi cumpăra o serie de materiale necesare terminării proiectului Câncea
Mădălina a împrumutat o sumă de bani, 6 milioane lei, creanţă pe care a garantat-o cu însuşi
computerul lui Giurea Nelu, bun despre care Corcovel Ionuț a considerat că aparţine lui
Câncea Mădălina. Pentru a plăti creanţa lui Corcovel Ionuț, Câncea Mădălina a promovat o
acţiune în revendicare împotriva lui Giorgi Emanuel, prin care revendica un apartament situat
într-un bloc cu mai multe locuinţe. Giorgi Emanuel nu a putut opune niciun titlu reclamantei,
astfel că acesta a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul revendicat.
Imobilul revendicat fusese ipotecat de Giorgi Emanuel pentru garantarea obligaţiei sale,
ipotecă ce s-a menţinut şi atunci când imobilul a reintrat în posesia lui Câncea Mădălina.
În aceste considerente, Câncea Mădălina a fost obligată de către beneficiarul ipotecii să
plătească creanţa contractată de Giorgi Emanuel, urmând ca aceasta să se regreseze faţă de
Giorgi Emanuel.
În acest sens, Câncea Mădălina a vândut casa, a achitat creanţa pentru care a fost
constituită ipoteca şi, cu restul de bani, a achitat doar o parte din suma împrumutată de la
Corcovel Ionuț.
La momentul la care Corcovel Ionuț a cerut restul de bani, Câncea Mădălina i-a spus
creditorului că poate vinde computerul.
Ulterior, Giurea Nelu a revendicat bunul de la Corcovel Ionuț, instanţa a admis acţiunea
şi a dispus readucerea bunului în patrimoniul lui Giurea Nelu.

CERINȚE

a) Consideraţi că Corcovel Ionuț, în privinţa computerului, este:

• detentor precar;
• posesor de bună-credinţă;
• dobânditor de bună-credinţă;
• creditor a cărui creanţă este garantată real.
b) Poate Corcovel Ionuț să invoce în favoarea sa art. 937 alin. 1 C. civ.?
c) Consideraţi soluţia instanţei corectă, în ce priveşte litigiul dintre Giurea Nelu şi Corcovel
Ionuț?
d) Care sunt, în speţă, regulile şi eventualele erori în ceea ce priveşte aplicarea efectelor
acţiunii în revendicare?
e) Justificarea teoretică şi practică a art. 937 C. civ., este dată de următoarea teorie:
• prescripţia instantanee;
• mod de dobândire a proprietăţii prin efectul legii;
• prezumţie de proprietate, iuris et de iure.

3
 4. P.V. a cumpărat de la C.B. o casă cu două etaje, dependinţe şi garaj subteran.
În fapt P.V. a dobândit de la un neproprietar, (C.B. nu era proprietar), dar acest lucru nu
era cunoscut de către cumpărător.
Actul a fost încheiat în februarie 1990 în formă autentică, iar preţul s-a plătit la
momentul încheierii actului.
În anul 2000 P.V. decedează şi casa a trecut în patrimoniul unicului său moştenitor,
D.R..
Acesta a primit bunul cu toate că ştia de faptul că acesta aparţinea lui M.I..
În tot acest timp M.I. a locuit în aceeaşi localitate unde se afla bunul.
În anul 2012 M.I. a introdus o acţiune în revendicare împotriva lui P.V. prin care a
solicitat readucerea casei în patrimoniul său.
Pârâtul s-a apărat invocând faptul că a stăpânit împreună cu tatăl său mai mult de 20 de
ani, fapt ce duce la paralizarea acţiunii în revendicare a lui M.I..
Instanţa a respins acţiunea lui M.I..

CERINȚE

a) Ce reprezintă acţiunea în revendicare a lui M.I. faţă de posesia lui P.V.?

b) Ce invocă în apărarea sa D.R.?
c) Ce condiții trebuie să îndeplinească D.R., pentru a putea beneficia de această apărare?
d) În ce ipoteză ne aflăm?
e) Considerați soluția instanței întemeiată?Argumentați.
f) Care sunt efectele prescripției achizitive?

4
 5. R.S. a dobândit de la T.V. un teren şi o construcţie formată dintr-o casă cu două
nivele, dependinţe şi un garaj.
T.V., vânzătorul, l-a îndemnat pe R.S. să realizeze formalităţile de publicitate
imobiliară, altfel dreptul său asupra terenului şi construcţiei nu se va transmite în mod valabil.
T.V. însă, nu a transmis acestuia înscris doveditor care să permită înscrierea drepturilor lui
R.S. în cartea funciară, refuzând să-l predea atunci când R.S. l-a cerut.
R.S. a introdus o acţiune în justiţie, prin care a solicitat înscrierea drepturilor sale, cerere
care a fost admisă.
Astfel, R.S., prin intermediul hotărârii judecătoreşti, a îndeplinit aceste formalităţi,
transcriindu-şi dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate în cartea funciară.
Această înscriere în cartea funciară s-a făcut pe baza hotărârii judecătoreşti, R.S.
dobândind în mod valabil dreptul de proprietate de la T.V..
Ulterior R.S. a împrumutat o sumă de bani de la F.H., acesta din urma cerând înscrierea
unui drept de ipotecă în cartea funciară în favoarea sa.

CERINȚE

a) Ce lege reglementează publicitatea imobiliară?

b) Pentru a dobândi în mod valabil, R.S. trebuia să realizeze formalităţile de publicitate
imobiliară?
c) Care sunt funcţiile cadastrului general?
d) Care sunt principiile care stau la baza sistemului de publicitate, conform legislaţiei în
vigoare?
e) Ce fel de înscrieri a realizat R.S.?
f) Cum puteţi caracteriza acţiunea introdusă de R.S.?
g) Dacă între situaţia juridică reală şi cea reţinută în cartea funciară nu există concordanţă, ce
acţiune are la îndemână R.S.?

5
 GRILE

1. Acțiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice:

a. este o acțiune petitorie;

b. este o acțiune posesorie;
c. este o acțiune personală.

2. Ce este acțiunea în revendicare:

a. acțiunea reală, petitorie, prin care reclamantul solicită instanței de judecată să-i recunoască
dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei
bunului;
b. acțiunea reală prin care se apără posesia bunului;
c. acțiunea petitorie prin care reclamantul contestă că pârâtul are un drept real,
dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la bunul pe care-l posedă.

3. Cine poate să exercite acțiunea în revendicare:

a. posesorul bunului;
b. coproprietarul bunului;
c. proprietarul exclusiv al bunului.

4. Obiectul material al acțiunii în revendicare îl constituie:

a. bunuri imobile individual determinate;

b. bunuri mobile aflate în posesia nelegitimă a pârâtului;
c.bunuri imobile sau bunuri mobile individual determinate, aflate în posesia nelegitimă a
pârâtului.

5. Cine este titularul acțiunii în revendicare:

a. proprietarul exclusiv al bunului;

b. coproprietarul bunului;
c. posesorul bunului.

6. Care acte juridice constituie titlu în materia revendicării imobiliare:

a. actele juridice constitutive;

b. actele juridice translative de proprietate;
c. actele constitutive și actele translative.

7. În cazul acțiunii în revendicare imobiliară, dacă reclamantul are titlu, el va câștiga

procesul dacă:

a. titlul emană de la un terț;

b. data titlului este posterioară posesiei pârâtului;
c. titlul reclamantului este un act autentic.
6
8. Care sunt bunurile mobile în privința cărora se aplică regula instituită de art. 1909
alin. 1 Cod civil:

a. bunuri mobile corporale;

b. bunuri mobile care formează o universalitate;
c. numai bunuri mobile corporale.

9. Care sunt efectele acțiunii în revendicare:

a. restituirea lucrului revendicat;

b. restituirea productelor;
c. restituirea tuturor cheltuielilor făcute de posesor cu lucrul revendicat.

10. În cazul admiterii acțiunii în revendicare, cum se restituie cheltuielile:

a. cheltuielile voluptuarii se restituie indiferent de buna sau de reaua credință a posesorului;

b. cheltuielile voluptuarii se restituie numai dacă posesorul a fost de bună-credință;
c. cheltuielile utile se restituie numai în măsura sporului de valoare adus lucrului, calculat la
data restituirii

11. Cheltuielile necesare sunt:

a. acea categorie de cheltuieli care constau în sumele de bani sau munca depusă pentru
conservarea bunului;
b. acea categorie de cheltuieli care constau în sumele de bani sau munca depusă pentru
sporirea valorii bunului;
c. acea categorie de cheltuieli care constau în ameliorările aduse bunului.

12. Acțiunile de carte funciară sunt următoarele:

a. acțiunea în prestație tabulară;

b. acțiunea confesorie;
c. acțiunea negatorie.

13.Acțiunea în revendicarea unui bun mobil este imprescriptibilă când se introduce împ
otriva următoarelor persoane:

a. detentorului precar;
b. posesorului de bună-credință;
c. hoțului, găsitorului sau unui terț de rea-credință.

14. Ce caractere juridice prezintă acțiunea în revendicare mobiliară:

a. este o acțiune posesorie;

b. este o acțiune personală și petitorie;
c. este o acțiune reală și petitorie.

15. Ce trăsături prezintă titlul în materia acțiunii în revendicare imobiliară:

7
a. trebuie să fie un act translativ de proprietate;
b. creează o prezumție simplă de proprietate;
c. este un element al bunei credințe.

16. Ce soluţie va pronunţa instanţa de judecată în cadrul unei acţiuni în revendicare

imobiliară dacă numai una dintre părţi are un titlu asupra imobilului:

a. dacă pârâtul este cel care are titlu, atunci acţiunea reclamantului va fi respinsă;
b. dacă pârâtul este cel care are titlu, atunci acţiunea reclamantului va fi admisă;
c. dacă reclamantul este cel care are titlu, atunci acţiunea reclamantului se admite în orice
condiţii.

17. Cine poate să formuleze acţiunea în revendicare:

a. posesorul neproprietar;
b. proprietarul exclusiv;
c. orice persoană interesată.

18. În ce termen se formulează acţiunea în revendicare imobiliară:

a. este imprescriptibilă în toate cazurile;

b. se prescrie în termen de 30 de ani;
c. este imprescriptibilă, cu excepţiile prevăzute de lege.

19. Acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate publică:

a. poate fi introdusă oricând, dar numai dacă a trecut un an de la deposedarea titularului

dreptului;
b. dacă are ca obiect bunuri mobile, pârâtul nu poate să opună posesia de bună-credinţă în
condiţiile art. 1909 şi 1910 Cod civil;
c. este imprescriptibilă, pârâtul neputând să opună reclamantului nici prescripţia achizitivă.

20. În cazul admiterii acţiunii în revendicare posesorul pârât este obligat:

a. să restituie bunul liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat cu consimţământul

posesorului neproprietar;
b. să restituie bunul în natură;
c. să restituie indemnizaţia de asigurare, dacă bunul pierit a fost asigurat.

21. În cazul acţiunii în revendicare, dacă posesorul pârât a fost de bună-credinţă, este
obligat:

a. să restituie toate fructele lucrului;

b. să restituie fructele pe care le-a încasat sau perceput pentru perioada intentării acţiunii;
c. să restituie fructele pe care le-a încasat sau perceput până la data intentării acţiunii.

22. În cazul admiterii acţiunii în revendicare posesorul pârât are dreptul să ceară
restituirea:

8
a. cheltuielilor făcute pentru conservarea lucrului;
b. cheltuielilor care au sporit valoarea bunului, dar numai în măsura sporului de valoare pe
care aceste cheltuieli le-a adus lucrului;
c. cheltuielilor din simpla plăcere.

23. Ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare, posesorul pârât e obligat să restituie:

a. bunul, doar în măsura în care există în materialitatea lui;

b. bunul în natură sau prin echivalent, la alegerea pârâtului;
c. bunul, în toate situaţiile.

24. Termenul de trei ani pentru revendicarea bunului furat sau pierdut este un termen:

a. de decădere;
b. de prescripţie achizitivă;
c. de prescripţie extinctivă.

25. Acţiunea în revendicare este:

a. o acţiune prescriptibilă achizitiv;

b. o acţiune petitorie reală;
c. o acţiune care în anumite situaţii este prescriptibilă extinctiv.

26. În acţiunea în revendicare:

a. reclamantul trebuie să fie proprietar exclusiv al bunului revendicat;

b. reclamantul poate să fie şi un proprietar aflat în indiviziune;
c. titularul îşi apără dreptul său real asupra bunului şi pretinde restituirea lui de la cel care-l
stăpâneşte fără temei.

27. În acţiunea în revendicare, care are ca obiect bunurile din domeniul public:

a. pârâtul se va putea apăra prin invocarea uzucapiunii;

b. statul va trebui să facă dovada dreptului de proprietate potrivit principiilor dreptului comun;
c. niciodată pârâtul nu se va putea apăra prin invocarea dobândirii proprietăţii bunurilor
mobile corporale prin posesia de bună credinţă.

28. Domeniul de aplicare al acţiunii în revendicare conform dispoziţiilor art. 1909 Cod
civil are în vedere:

a. bunurile corporale;
b. bunurile incorporale;
c. titlurile la purtător.

29. Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul de bună credinţă atunci când

adevăratul proprietar s-a desesizat voluntar de bunurile sale, presupune îndeplinirea
următoarelor condiţii:

a. proprietarul bunului să fi încredinţat voluntar bunul său unui detentor precar;

9
b. detentorul precar să înstrăineze bunul unui terţ fără acordul proprietarului;
c. terţul să dobândească bunul mobil cu bună-credinţă de la adevăratul proprietar.
30. Acţiunea în revendicare a bunurilor mobile în situaţia în care adevăratul
proprietar s-a desesizat involuntar de bunurile sale este îndreptată împotriva:

a. hoţului;
b. găsitorului;
c. terţului de bună-credinţă care a dobândit bunul de la hoţ sau găsitor.

31. Acţiunea în revendicare are ca scop:

a. naşterea unui nou drept de proprietate;

b. recunoaşterea dreptului de proprietate existent;
c. readucerea bunului în patrimoniul reclamantului.

32. Ca efect al acţiunii în revendicare, proprietarul este obligat să-l despăgubească pe

posesor:

a. numai de cheltuielile utile;

b. şi de cheltuielile necesare;
c. şi de cheltuielile voluptorii.

33. Acţiunea în revendicare imobiliară este o acţiune:

a. petitorie;
b. posesorie;
c. reală.

34. Acţiunea în revendicare poate fi exercitată:

a. de un proprietar aflat în indiviziune;

b. de titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat;
c. de posesorul neproprietar.

35. Dacă acţiunea în revendicare imobiliară este admisă atunci:

a. pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptorii numai dacă au fost făcute cu bună-
credinţă;
b. se restituie imobilul liber de orice sarcini cu care a fost grevat de pârât;
c. pârâtul culege toate fructele până la rămânerea definitivă a hotărârii de admitere, dacă a fost
de bună-credinţă.

36. Exercitarea acţiunii în revendicare de către proprietarul bunului mobil furat sau
pierdut are loc:

a. în termen, de cel mult trei ani calculat de la data pierderii sau furtului, indiferent de cel care
stăpâneşte bunul;
b. în termen de cel mult trei ani, calculat de la data pierderii sau furtului, dacă posesorul
bunului este de bună-credinţă;
10
c. în termen de cel puţin trei ani calculat de la data pierderii sau furtului, dacă posesorul
bunului este de rea-credinţă.

37. În cadrul acţiunii în revendicare, proba dreptului de proprietate:

a. presupune întotdeauna existenţa unui înscris doveditor al transmisiunii dreptului de

proprietate;
b. are caracter absolut numai dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a dreptului
de proprietate;
c. se realizează şi printr-un titlu putativ.

38. Acţiunea în revendicare:

a. poate fi admisă numai dacă are ca obiect bunuri mobile;

b. poate fi exercitată şi de creditorii chirografari ai proprietarului;
c. poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar, dar numai dupăîmplinirea termenului de
prescripţie extinctivă a acţiunii personale.

11