Prof.

Tudor Cristina

Activități ludice în predarea limbilor străine

Realitatea de zi cu zi precum și noile tendințe în predarea limbilor străine provoacă

profesorii la căutarea și exersarea unor tehnici de predare moderne care să pună accentul pe
creativitatea elevului și pe personalitatea sa. Într-o societate unde mediul virtual acaparează cât
mai mult interesul elevului iar motivația extrinsecă scade din intensitate pe măsură ce acesta
înaintează în vârstă, trebuie asigurată dezvoltarea motivației intrinseci, atât de necesară oricui
dorește să performeze în orice activitate. Din acest motiv, accentul cade mai mult decât oricând
pe partea de joc, de imaginație, ce induc copilului impresia de realitate, în care el are un rol
important de îndeplinit.
Dintre activitățile ludice cel mai practicate la orele de limbi moderne, se remarcă: jocurile
didactice, jocurile de rol și teatrul în limbi străine. În metodica predării limbilor străine , ele par
să vină în ordinea dificultății aplicării la ore în funcție de vârsta și nivelul de limbă al elevilor dar
noile orientări pedagogice par a contrazice acest lucru. Particularitățile acestor tehnici, toate
bazate pe aspect ludic sunt expuse pe larg in cele ce urmează:

1.Jocurile didactice( Games)

- sunt utilizate îndeosebi la vârsta preșcolară sau școlară mică, unele fiind eficiente și
la vârste școlare mai mari. Dacă la vârstele mici ele sunt folosite mai ales pentru introducerea
unor noțiuni simple cum ar fi: literele în Spânzurătoarea (The Hung Man) sau numerele și
expresia “I would buy…” în Portocalele ( The Oranges) cât și pentru relaxare și menținerea
atenției, la clasele mari ele tind să fie utilizate la începutul orelor ca activitate de încălzire
(Warm-up) sau încep să se fie utilizate în cadrul lucrului pe grupe.

2.Jocurile de rol ( Role-play )

- sunt foarte iubite de elevi pentru că-i pun în situații reale și le stârnesc
imaginația. În limita unei situații ex. La restaurant și a unui rol, ex. Client la un
restaurant, a unei cerințe specifice: să ceara informații, să exprime preferința , să
accepte, să respingă, etc., elevul asimilează noțiuni, comportamente specifice situației
respective, personalizându-le și văzându-le eficacitatea și utilitatea în afara mediului
strict școlar. Este adevărat faptul că o astfel de activitate poate fi utilizată după înmânarea
elevilor a unor elemente de vocabular în prealabil și după ce aceștia le-au însușit într-o
oarecare măsură. Această activitate ține de fixarea și recapitularea cunoștințelor, consumă
destul timp și poate tocmai de aceea nu i se acordă un spațiu foarte mare în cadrul orelor
de limbă străine unde programa școlară este foarte încărcată. Depinde de dispoziția
profesorului și capacitatea acestuia de a jongla printre cunoștințele ce trebuie predate
pentru ca jocul de rol să devină o obișnuință pentru elevi.
 3.Scenetele și piese de teatru într-o limbă străină

La o primă vedere, folosirea teatrului intr-o limbă străină poate constitui o piatră de
încercare pentru orice profesor deoarece aduce multe probleme: problema lingvistică ,
problema motivației elevilor, problema timpului necesar, a muncii suplimentare ce trebuie
depusă de elevi și profesori, a spațiului, decorului, a feedback-ului dublu, etc.
În cărțile de specialitate se pornește de la premisa ca sceneta/piesa trebuie să fie
adecvată ca subiect și complexitate a situațiilor și a limbajului în funcție de nivelul psiho-
cognitiv al elevilor. Pentru școlarii de vârstă mică dramatizarea basmelor pentru copii este o
soluție bună. Ei învață să combine replica simplă ce o au de rostit cu un gest sau o mișcare a
corpului și să aștepte răspunsul celuilalt. Feedback-ul pozitiv dat de aplauzele părinților la
diversele serbări este elementul ce stârnește motivația extrinsecă. Teatru devine așadar, un
mijloc pentru profesorul de limbă engleză de a introduce cuvinte, expresii simple dar utilizate
în limbajul de zi cu zi, elevii ne mai percepând activitatea de învățare ca pe o sarcină
obositoare ci ca pe o activitate amuzantă și reconfortantă.
Punerea in scenă a unor piese de teatru de durată mai mare, pentru elevii de gimnaziu,
vine cu probleme mai mari. În contextul unui program zilnic destul de încărcat, nu toți elevii
au dorința de a “pierde” timp în a învăța replici ce pot fi destul de provocatoare din punct de
vedere al lungimii, a pronunției a intonației. După învățarea propriu-zisă a scenariului,
urmează etapa repetiției cu cei 5-10 elevi antrenați in jocul scenic. Fiecare elev trebuie sa
memoreze momentul intervenției în dialog, acomodarea intonației in funcție de situația
jucată, mișcarea scenică, intrările și ieșirile din scenă și nu în ultimul rând, gestionarea
emoțiilor și a timpilor morți. În experiența acumulată în punerea în scenă a unei piese de
teatru, pot afirma că aceasta a avut drept rezultat formarea spiritului de echipă, asumarea
responsabilității rolului, îmbunătățirea nivelului de limbă al actorilor care și-au asumat și
roluri de scriitor, scenograf, etc., totul constituind o experiență nouă și incitantă.
Pentru profesor a însemnat conștientizarea unor probleme prea puțin luate în calcul:
orarul elevilor, timpul necesar alocat repetițiilor : aprox. 1 luna jumătate – minim, problema
decorului, a costumelor și a corelării, la un nivel superior- a așteptărilor publicului cu
realitatea spectacolului. Toate acestea constituie o experiență valoroasă ce va fi utilă la
următoarele reprezentații. Surpriza plăcută a constituit-o deschiderea imensă a copiilor
pentru o astfel de activitate concretizată în constituirea unei Trupe de Teatru în Limba
engleză.
Cele 3 activități ludice menționate mai sus sunt încă, după părerea subsemnatei , încă
puțin exploatate în experiența didactică și pot constitui un mijloc eficient în predarea și mai
ales învățarea limbilor străine. Utilizarea lor la o scară amplă depinde mult de aplicarea
profesorului spre activități practice, motivante pentru elevi cât și de timpul disponibil pentru
aceste activități în funcție de aglomerarea programelor școlare.