Definirea combustibilului bio-diesel

Biocombustibilii sunt combustibili solizi, lichizi sau gazosi obtinuti din biomasa, plante
oleaginoase, ierboase sau lemnoase, deseuri agricole si forestiere, deseuri organice municipale si
industriale. Teoretic, biocombustibilii pot fi obtinuti din orice sursa biologica de carbon.
Industria biocombustibililor este in continua schimbare si dezvoltare strans legata de costurile
materiilor prime, emisiile de gaze cu efect de sera (CO2), durabilitate.

Materii prime pentru obtinerea biodieselului

Uleiurile vegetale si grasimile animale reprezinta un potential inepuizabil de energie, ce

poseda, dupa prelucrare, caracteristici energetice asemanatoare si de nivelul celor detinute de
combustibilii de tip diesel (motorina). Astfel s-a dovedit ca produsul final al estrificarii si anume
esterul acid gras (biodieselul) obtinut din prelucrarea grasimilor are caracteristici fizice foarte
apropiate de cele ale combustibilului tip diesel clasic. Si mai mult, trebuie subliniat faptul ca,
acesti noi combustibili, fie ei metil sau etil esteri de acizi grasi, pot fi folositi direct in motoarele
diesel, fara a le aduce modificari constructive, rezultand depuneri nesemnificative in timpul
combustiei lor.
Combustibilul obtinut din alte surse decat cele clasice (exploatarile de petrol) denumit in
continuare 'Biodiesel' se poate fabrica din mai multe tipuri de materii prime dintre care
principalele sunt:
Principalele materii prime utiliate pentru producerea bio-dieselului
rapita;
soia;
uleiuri vegetale de palmier;
porumb;
floarea soarelui;
grasimi animale;
deseuri de uleiuri vegetale.
Cel mai frecvent se realizeaza din soia, floarea-soarelui, rapita, porumb, dar poate fi
utilizat chiar si uleiul alimentar.

a) Rapita - Utilizarea rapitei pentru obtinerea bio-dieselului pare a fi solutia cea mai eficienta
in momentul actual. Rapita a fost traditional mai putin folosita in agricultura ceea ce face cu atat
mai atractiva cultivarea ei in scopul productiei de biocarburanti. Uleiul de rapita produce cel mai
bun biocarburant.
Rapita este cea mai economicoasa cultura , iar preturile pe plan mondial sunt bune. De la 1t de
seminte de rapita se obtin in jur de 350 kg de ulei si cca 650 kg de turte (in cazul presarii la
rece). Din punct de vedere al suprafetei insamantate obtinem minim 1 t/ha ulei si 2 t/ha turte.
Pretul de vanzare a semintei de ulei de rapita este in jur de 240 euro/t. Turtele se vand la 175
euro/t, iar pretul la uleiul obtinut este in jur de 600 euro/t.
Suprafata mondiala cultivata cu rapita pentru ulei s-a extins de la 5,1 milioane ha in
perioada 1941-1950, la peste 25 milioane ha in prezent. Cresterea suprafetelor a fost conditionata
de succesele cercetarii stiintifice, din ultimii 35 de ani care, treptat, au modificat total, atat
compozitia chimica a uleiului, cat si a srotului. Au fost create soiurile de tip zero-zero '00' (lipsite
de acid erucic in ulei si cu continut scazut de glucozinolati in srot). Soiurile de tip '00' se
deosebesc fundamental de soiurile de rapita traditionala. Au fost inlaturate restrictiile pentru
utilizarea uleiului in alimentatia umana prin eliminarea acidului erucic din ulei. Continutul in
glucozinolati al srotului a fost diminuat pana la sub 30 micromoli/g si chiar sub 15 la unele linii
performante. Uleiul din rapita se dovedeste a fi un excelent inlocuitor al motorinei. Si pe fondul
crizei acute a petrolului, solutia combustibilului vegetal pare cea mai realista.

b) Soia - Are in principal aceleasi calitati ca si rapita, dar producerea materiei prime si a
uleiului sunt mai costisitoare

c) Porumbul - contine o cantitate mica de ulei, dar este foarte bun pentru fabricarea
biodiesel-ului. Odata ce recolta de porumb este fermentata si transformata in etanol, atunci uleiul
poate fi separat si folosit pentru efectuarea biodiesel-ului.

d) Foarea soarelui - permite obtinerea unor uleiuri vegetale de calitate, dar utilizarea ei
este limitata datorita folosirii superioare in alimentatie.

e) Uleiul de arahide - Este primul combustibil folosit de Rudolf Diesel, inventatorul

motorului diesel. Deoarece industria cultivatoare si cea procesatoare de oleaginoase de la acea
vreme nu puteau produceau cantitati mari de ulei, s-a adoptat motorina pentru acest motor.

f) Uleiul de palmier - Uleiul de palmier este extras din nuci de cocosti se afla cel mai des
pe lista ingredientelor pentru producerea margarinei, a produselor de patiserie sau cosmetice.
Producerea de bio-carburant pe baza de ulei de palmier ar fi benefica si pentru mediu: va
necesita plantarea unui numar mai mare de palmieri, copaci cu o mare capacitate de absorbtie a
dioxidului de carbon.

g) Carburanti din resturi alimentare - O alta sursa pentru obtinerea uleiurilor vegetale
o constituie grasimile animale reziduale din abatoare, dar si uleiurile recuperabile din fast-food-
uri. Aceste surse de materie prima regenerabila este tot mai des folosita, unele tari occidentale
luand deja masuri stricte pentru colectarea si refolosirea acestora. In general, uleiul obtinut pe
aceasta cale se amesteca cu uleiul obtinut din rapita, floarea soarelui sau soia.

h) Alte materii prime - Cercetarea este pe cale sa descopere tehnici de productie „de a
doua generatie” care pot produce biocombustibili din materiale lemnoase, din ierburi si unele
tipuri de deseuri.
Fig. 1 - Principalele surse de biomasa si procedeele de obtinere a biocombustibililor

Etapele cunoscute in prezent, indiferent de sistemul adoptat, in productia de biocarburanti

presupune în mod obligatoriu parcurgerea mai multor etape:

 Etapa I: productia agricola (fertilizat, pregatirea patului germinativ, semanat, tratamente

fitosanitare, recoltat, transport, depozitat);
 Etapa II: extragerea uleiului;
 Etapa III: degumarea uleiului;
 Etapa IV: filtrarea uleiului;
 Etapa V: esterizarea;
 Etapa VI: depozitarea uleiului/esterului

Procesele industriale :
În ziua de azi există diverse procese industriale cu ajutorul cărora se poate obține biodiesel. Cele mai
împortante sunt:

1.Procesul bază-bază, prin care se folosește un catalizator, hidroxidul. Acest hidroxid poate
fi Hidroxid de sodiu (soda caustică) sau Hidroxid de potasiu.

2.Procesul acid-bază, este procesul în care se face prima dată o esterificare acidă și apoi
continuă cu procesul normal bază-bază, se folosesc în general acizi cu un înalt grad de aciditate.

3.Procese supercritice, în acest proces nu este nevoie prezența unui catalizator, se face la
temperaturi înalte în care uleiul și alcoolul reacționează fără necesitatea ca un agent extern ca
hidroxidul acționeze în reacție.
 4.Procese enzimatice, în ziua de azi se cercetează unele enzime care pot să fie folosite ca
acceleratori de reacție ulei-alcool. Acest proces nu se folosește în actualitate datorită înaltului cost ,
ceea ce împiedică să se producă biodiesel în mari cantități. Creșterea prețului combustibilor
convenționali îl face mai competitiv.

Biodieselul in forma sa clasica este un amestec de esteri metilici ai uleiurilor vegetale, care
se obţine printr-o serie de reacţii de tranesterificare. In general esterii acizilor graşi se pot obţine prin
tehnologii de derivatizare chimică (esterificarea directă a acizilor graşi rezultaţi ca subproduse la
fabricarea săpunurilor sau rafinarea uleiurilor vegetale brute) sau prin semisinteză (prin alcooliza
trigliceridelor naturale prezente în uleiuri vegetale şi grăsimi animale). În cazul utilizării tehnologiilor de
semisinteză, esterii acizilor graşi se pot obţine printr-un proces necostisitor şi eficient din gliceride cu
conţinut mare de acizi graşi. Sinteza acestora implică reacţia de trans-esterificare a trigliceridelor
conţinute în surse de origine animală sau vegetală cu alcooli C1-C4, obţinându-se alchilesteri C1-C4 şi
glicerină brută ca subprodus. Reacţiile de alcooliza (metanoliza) a trigliceridelor pentru producerea de
biodiesel sunt prezentate mai jos. Dupa tranesterificare alchil esterii se separa de glicerina si celelalte
componente rezultate din reactiile secundare si se stocheaza in vederea prepararii biodieselului.
Biodieselul, in acceptiunea clasica, este un amestec de motorina si alchilesteri de acizi grasi. Dupa
proportia de ametecare (in volume) avem mai multe sortimente de biodiesel: B 10 (cu 10% alchilesteri),
B 20 10 (cu 20% alchilesteri) si B 30 (cu 20% alchilesteri). Din studii recente s-a ajuns la concluzia ca
proportia nmaxima de amestecare pentru biodieselul provenind din rapita, soia si floarea soarelul, ca si
din ulei vegetal recuperat, este de maxim 30% (vol), peste aceasta concentratie aparand reactii
secundare in timpul combustiei care afecteaza cifra cetanica. S-a constatat ca biodieselul, in variantele
sale B10, B20 si B30, necesita pentru obtinerea sa, in etapa tehnologica de transesterificare, un consum
energetic si de materii prime ridicat ceea ce mareste costurile. Din aceasta cauza s-a trecut la utilizarea
directa a uleiurilor vegetale crude drept combustibil in motoarele diesel.

Procedee de purificare
S-a ajuns la concluzia ca uleiul vegetal crud nu poate fi folosit ca atare nici in alimentatie si nici drept
combustibil si din aceasta cauza trebuie purificat. Aceasta se poate realiza in mai multe feluri: 1.
Sedimentarea: - este modul cel mai simplu si ieftin de purificare a uleiului folosind depunerea
impuritatilor datorita gravitatiei ; - se recomanda numai pentru instalatiile de mica capacitate – 1 t
seminte/zi si de 200- 300 l ulei/zi ; - dezavantajul consta in pierderea unei mari cantitati de ulei in
sediment. 2. Filtrarea, ultrafiltrarea si centrifugarea : - Aceste metode se pot folosi direct sau dupa
sedimentare; - Centrifugarea se poate aplica si sedimentului pentru recuperarea uleiului inglobat in
acesta; - Filtrarea se poate face prin masa filtranta clasica (celulozica, carbune filtrant, etc.) -
Ultrafiltrarea prin membrane speciale (site moleculare, membrane bioactive, etc.) - Ambele metode,
centrifugarea si filtrarea, sunt bune pentru extragerea unei cantitati mai mari unei cantitati de ulei
purificat; - Un alt procedeu utilizat in purificarea uleiurilor vegetale este acela al extractiei cu abur sub
presiune cunoscut sub forma de sudatie; - Dezavantajul acestor metode consta intr-un consum mai
mare de energie materiale consumabile si deci costuri mai mari.
Procesul tehnologic:
Se incalzeste si se mentine uleiul vegetal la 60 grade Celsius in Preincalzitorul de ulei. Apoi, se
introduce o sarja de 400 litri printr-un contor debitmetric in Reactor (acesta este creerul instalatiei). Tot
in Reactor se introduce si Metanolul, dar si Metoxidul de sodiu (nemtesc, marca Degussa), apoi se
mixeaza, temperatura scazand la 30 grade Celsius. Se incalzesc toate acestea in Reactor pana la 85 grade
Celsius, cand, la presiunea de 1.2-1.3 Bari, amestecul trecand prin niste sectiuni special proiectate, are
loc o reactie chimica denumita si TRANSESTERIFICAREA uleiului, adica transformarea acestuia in doua
componente cu densitati diferite: Biodiesel si Glicerol. Apoi se transvazeaza in unul din cele 5 Bazine de
decantare de cate 600 litri, unde compusul dens al uleiului numit glicerol, dupa 2 ore se aduna la fundul
acestora, iar biodieselul brut ramane deasupra lor. Apoi, se transvazeaza mai intai glicerolul si dupa
aceea biodieselul. Glicerolul se poate folosi drept combustibil pentru incalzire, ca materie prima pentru
fabricarea sapunului sau se poate purifica (cu o alta instalatie) in vederea obtinerii de Glicerina pura (
care se poate folosi la fabricarea medicamentelor si in industria cosmeticelor). Urmeaza "spalarea
uscata" sau purificarea biodieselului, care se face cu Silicat de magneziu, prin balbotare, cand se elimina
eventualele urme de: acizi grasi, trigliceride, saponiti, metanol si vaporii de apa din biodiesel. Apoi, se
face filtrarea la un micron, in vederea inlaturarii urmelor de magnesol, dupa care urmeaza Filtrarea
finala a produsului si stocarea acestuia.

Instalatia contine: preincalzitor ulei, un reactor Fast Breeder, 5 bazine decantare glicerol, 2
bazine colectare glicerol, 3 bazine purificare magnesol, compresor aer, filtru magnesol, bazin de
transversare intermediar, 2 bazine biodiesel si pompele de transvazare, conductele si contorul aferente.
Romania ocupa locul 18 in topul statelor europene cu cea mai mare productie de biodiesel, cu o
productie de 65 de tone in 2008.

Primele pozitii sunt ocupate de Germania, cu o productie de 2.819 tone in 2008, si Franta, care
a produs 1.815 tone de biodiesel in aceiasi perioada.

La nivelul UE, productia de biodiesel a crescut in 2008 cu 35,7%, la 7.755 tone, de la 5.713 tone
in 2007, in timp ce capacitatea totala de productie a celor 27 de state membre a crescut cu
30,6%, la 20.909 tone, de la 16.000 tone in anul anterior.

Utilizarea biodieselului la nivel national

Protocolul de la Kyoto la Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra

schimbărilor climaterice adoptat la 11 decembrie 1997 şi ratificat de România prin
legea nr. 3/2001 are drept ţintă limitarea cantitativă şi reducerea emisiei gazelor cu
efect de seră în perioada obligatorie 2008-2012. O dată cu semnarea acordului de la
Kyoto se acordă o atenţie redusă problemelor legate de dezvoltarea componentei
vizând dezvoltarea coerentă a producţiei şi cercetării în domeniul producerii de
energie din resurse regenerabile, în general, şi a bio-energiei în special.
România a preluat obligaţiile ce revin din directivele europene, dar nu a stabilit un
cadru naţional care să stimuleze dezvoltarea iniţiativei în acest domeniu. Se impune
necesitatea elaborării unei strategii pe termen mediu şi lung care să stimuleze
producţia de biodiesel.
Romania are avantajul ca are suficienta materie prima, precum si capacitate
de productie destul de mare pentru a asigura necesarul intern, putand chiar exporta
biodiesel. Astfel, din datele Ministerului Economiei rezulta ca in Romania sunt 22 de
producatori de biodiesel care au pana la aceasta data autorizatii de antrepozit fiscal.
Capacitatile de productie ale producatorilor de biodiesel pot asigura realizarea a
300.000 de tone de biodiesel/an.
Avand in vedere ca in 2009 Romania a consumat 4,6 milioane de tone de motorina si
faptul ca in Romania companiile petroliere au obligatia de a utiliza motorina cu 4%
continut biodiesel, inseamna ca, pentru propria piata, tara noastra are nevoie de
184.000 de tone de biodiesel pe an.

Utilizarea biodiesului la nivel mondial

Biodieselul a fost produs la scara industriala in Uniunea Europeana inca din

1992.Astazi exista aproximativ 120 de plante care produc pana la aproximativ 6
milioane tone de biodiesel anual.Aceste plante se regasesc cu precadere in
Germania,Austria,Franta si Suedia.Productia de biodiesel utilizeaza in jurul a 3
milioane de teren arabil din Uniunea Europeana.