Kinetoterapia în periartrita scapulo-humerală

Periartrita scapulo-humerală este un sindrom clinic dureros, localizat la nivelul

articulaţiilor umărului. De cele mai multe ori este însoţit de redoare şi de limitarea
mişcărilor în urma afectării structurilor periarticulare (ligamente, capsulă, tendoane,
bursă, muşchi) prin leziuni degenerative şi/sau inflamatorii. Această afecţiune poate fi
agravată prin intervenţia unor factori precum traumatismul, microtraumatismele,
suprasolicitarea sau expunerea la frig.
Periartrita scapulo-humerală este o boală des întâlnită mai ales la persoanele de peste 40
de ani şi prezintă patru forme clinice:
- umărul dureros simplu: este forma clinică cea mai frecventă şi se manifestă prin dureri
moderate la nivelul umărului, la efectuarea unor activităţi zilnice (îmbrăcat, spălat etc.);
- umărul dureros acut (hiperalgic): e caracterizat prin dureri violente, insuportabile care
se intensifică noaptea şi fac imposibile mişcările;
- umărul blocat: debutează de regulă cu dureri moderate ale umărului, dar în timp duc la
instalarea unui blocaj al articulaţiei denumit sugestiv: “umăr îngheţat”;
- umărul pseudoparalitic: are la bază, perforarea/ruptura de diverse grade a tendoanelor
muşchilor rotatori, apărută de obicei pe un fond degenerativ (la vârste de peste 60 de ani).

Tratamentul periartritei scapulo-humerale urmăreşte în principal: ameliorarea durerii,

reducerea inflamaţiei şi recuperarea mobilităţii articulare.
Mijloacele folosite sunt: tratamentul medicamentos, kinetic şi chirurgical, de multe ori în
asociaţie, în funcţie de forma clinică şi evoluţie.

Tratamentul kinetic:
În cazul umărului dureros simplu, nefiind vorba de o limitare de mobilitate, kinetoterapia
are rol profilactic, împiedicând pierderea mobilităţii şi apariţia fibrozei. Dacă în stadiul
acut se recomandă doar posturări, în stadiul subacut sunt permise mobilizări ale
articulaţiei scapulo-humerale. Stadiul terminal necesită refacerea forţei musculare, a
stabilităţii şi mişcării controlate a umărului.
În cazul umărului dureros acut, singura atitudine kinetică permisă este imobilizarea
absolută a braţului, cu o pernă în axilă şi cu eşarfă de susţinere a antebraţului şi mâinii.
După ameliorarea durerii se trece la contracţii izometrice şi chiar la mobilizări precedate
de aplicaţii calde. Hidrokinetoterapia poate fi aplicată chiar din fazele iniţiale dureroase.
Apa caldă, pe lângă efectul calmant antialgic, permite exerciţii complexe pentru
mobilizarea umărului.
Kinetoterapia umărului blocat începe printr-un tratament preventiv al capsulitei retractile.
Aceasta presupune posturarea corectă a umărului inflamat şi mobilizarea precoce a
membrului superior. Se recomandă exerciţiile cu bastonul, roata şi diverse instalaţii de
scripeţi.