Electrocardiograma

Dr. Adelina Vlad

 Este metoda standard folosita in clinica pentru a investiga
activitatea electrica a cordului
 Este neinvaziva, ieftina si versatila

 Utila pt. diagnosticarea

 Aritmiilor
 Tulburarilor de conducere
 Ischemiei miocardice
 Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor cordului
 Diselectrolitemiilor
 Fibrele miocardice genereaza variatii de potential electric pe
parcursul ciclului cardiac.
 Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;
potentialele extracelulare sunt culese cu ajutorul electrozilor
metalici plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de
electrocardiograf

voltaj
timp
Caracteristici ale ECG Normale
 Electrocardiograma normala
este formata dintr-un numar
de unde, pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
 Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru pe parcursul ciclului
cardiac
 Unda P – depolarizarea atriala
 Segmentul PQ – intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si inceputul depolarizarii ventriculare
 Complexul QRS – activarea ventriculara
 Unda T – repolarizarea ventriculara
 Inregistrarea Undelor ECG
 Diferentele de potential produse de
Voltmetru
activitatea electrica a inimii sunt
Electrod
negativ masurate de voltmetre
Electrod  Prin conventie, daca electrodul
pozitiv
conectat la borna pozitiva se afla in
zona de electropozitivitate a
campului electric, iar cel conectat la
borna negativa, in zona de
electronegativitate, unda inregistrata
pe electrocardiograma este pozitiva
(A); in situatia inversa, se
inregistreaza o unda negativa (C)
 Absenta unei diferente de potential
intre cei doi electrozi conduce la
inregistrarea unei linii izoelectrice
(B,D)
 Relatia dintre PA Ventricular si
Undele QRS – T pe ECG

Potential de actiune (PA) monofazic

inregistrat intr-o fibra miocardica
ventriculara
Inregistrare ECG realizata simultan:
QRS apare la inceputul PA, iar unda
T la sfarsitul acestuia

 Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori

depolarizat pe electrocardiograma se inregistreaza o linie
izoelectrica
 The electrical
cardiac cycle
generates fast
changing
potentials
throughout the
heart

 Curentii electrici care se propaga

prin miocard sunt produsi de
- fibre ale tesutului excito-
conducator
- fibre miocardice de lucru

• ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul

de lucru atrial si ventricular
Inregistrarea Activitatii Electrice a
Cordului

negativ nul pozitiv

 Sistemul Derivatiilor
Electrocardiografice
 Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
 O derivatie inregistreaza fluctuatii ale voltajului extracelular
generat intre electrozii sai

 Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:

6 in planul frontal
 3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale membrelor
 3 derivatii unipolare (amplificate) ale membrelor
6 in planul transversal
 derivatiile unipolare precordiale
 O derivatie bipolara
 Este formata din doi electrozi inregistratori, unul considerat
pozitiv, celalalt negativ
 Inregistreaza diferenta de potential intre punctele in care sunt
plasati electrozii (valoarea absoluta a potentialului la nivelul
oricaruia dintre cei doi electozi nu este cunoscuta)

 O derivatie unipolara
 Masoara potentialul absolut intr-un singur punct al campului
electric
 Necesita un potential de referinta
 Potentialul este inregistrat de un electrod unic – electrodul
inregistrator sau activ, considerat pozitiv fata de potentialul de
referinta
 Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru fiziolgie sau medicina in 1924
 Derivatiile Bipolare Standard
 Derivatia I
 Electrodul negativ este plasat pe bratul
drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
 Defineste in planul frontal o axa la 0°
 Derivatia II
 negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
 Defineste in planul frontal o axa la 60°
 Derivatia III
 Conexiunea negativa la bratul stang,
pozitiva la piciorul stang
 Defineste in planul frontal o axa la 120°

 Inregistreaza diferenta de potential intre doua

membre, in plan frontal
 Triunghiul lui Einthoven
 Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
 Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de
oricare doua dintre cele trei derivatii bipolare sunt cunoscute la
un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de cea de-a
treia poate fi determinat prin insumarea primelor doua (teorema
lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si – ale derivatiilor, legea lui Einthoven
devine: I + III = II

+
Derivatiile Unipolare (Amplificate)
ale Membrelor
 Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un
electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu
media celorlalti doi (metoda Goldberger)
 Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului
 aVR (augmented voltage right) +
 Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul drept
 Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150°
 aVL (augmented voltage left)
 Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
 Axa derivatiei este orientata in +
planul frontal la - 30°
 aVF (augmented voltage foot)
 Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
 Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90°
 Sistemul Hexaxial
 Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului
frontal
 Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subantind unghiuri de 30°
 Derivatiile Precordiale
 In mod obisnuit sunt utilizate sase
derivatii precordiale (unipolare):
 V1: electrodul este plasat in
spatiul patru intercostal
parasternal drept
 V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
 V4: spatiul cinci intercostal pe lina
medioclaviculara
 V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
 V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
 V5: la jumatatea distantei dintre
V4 si V6.
 Derivatiile precordiale sunt
orientate in planul transversal,
perpendicular pe planul derivatiilor
frontale

 Suprafata cordului este situata in

proximitatea peretelui toracic
 Fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie
potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
 Anomalii ventriculare relativ
discrete, mai ales ale peretelui
ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice
importante in derivatiile precordiale
 Borna Centrala Terminala Wilson
 Cate un electrod explorator este plasat in fiecare
dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna
pozitiva a sistemului de inregistrare
 Potentialul de referinta (borna Wilson) este
realizat astfel:
 Electrozii membrelor sunt conectati impreuna,
prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului 
fiecare derivatie precordiala inregistreaza
potentialul la una dintre pozitiile precordiale
relativ la media potentialelor celor trei membre
 Potentialul de referinta ramane constant pe
parcursul ciclului cardiac  potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta
activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul explorator
 Miocardul lateral

Derivatiile I,
Miocardul anterior aVL, V5, V6
Derivatiile V1 – V4

Miocardul inferior
Derivatiile II, III, aVF
Vedere anterioara Vedere inferioara

Vedere laterala
 Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
 Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
 Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
 Pentru derivatiile unipolare: de la jumatatea distantei dintre electrozii
care sunt conectati impreuna pt a forma referinta, catre electrodul
activ (pozitiv)

Lead I vector
aVF
Vectori Cardiaci
 Activitatea electrica a cordului intr-un
anumit moment poate fi aproximata
printr-un dipol si reprezentata vectorial

 Localizarea, orientarea si magnitudinea

vectorilor cardiaci variaza potrivit
paternului campului electric miocardic
dintr-un anumit moment
 De la Vectori Cardiaci la Unde
Electrocardiografice
 Amplitudinea si polaritatea undelor
ECG inregistrate intr-o derivatie sunt
proportionale cu magnitudinea si sensul
proiectiei vectorilor cardiaci pe axa
acelei derivatii
a
a. Daca vectorul cardiac este orientat
catre polul pozitiv al derivatiei 
aparatul inregistreaza un potential
pozitiv  unda pozitiva in derivatia
respectiva pe electrocardiograma
b. Daca vectorul cardiac este orientat
in sens opus fata de polul pozitiv al
derivatiei  aparatul inregistreaza
un potential negativ  unda ECG b
negativa in acea derivatie
Undele ECG – reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular inregistrate
de fiecare derivatie

A – vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare

B, C, D – proiectii ale
A pe axele derivatiilor
I, II si III, si undele R
corespunzatoare
inregistrate pe ECG
Geneza ECG Normale
 Criterii de Evaluare
 Unde
 Morfologie
 Polaritate
 Axa
 Amplitudine (mV)
 Durata (s)

 Segmente
 Sunt situate pe linia izoelectrica sau nu?
 Durata

 Intervale
 Durata
Depolarizarea Atriala si Unda P
Plan frontal Plan orizontal

V6
AS
AD

P bifazica in V1
Lead I vector V1
aVF
 Unda P - Caracteristici
 Forma
 Rotunjita, uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5, V6,
aVL), datorita ansincronismului partial al activarii atriale
 Polaritate
 pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 – V6
 negativa in aVR
 Axa: 0° – 75°
 Durata: < 0.12 s
 Amplitudinea:
 < 0.25 mV in derivatiile membrelor
 Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV
1 mV

1 mm = 0.04 s
 Conducerea prin NAV si
Segmentul PR
 Segmentul PR
 Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul
complexului QRS

 Durata: 0.02 – 0.12 s

 Corespunde intervalului de timp dintre sfarsitul activarii atriale

si debutul celei ventriculare

! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia

si a retelei Purkinje genereaza potentiale de intenitate prea
mica pentru a putea fi inregistrate la suprafata corpului de
un aparat ECG standard
 Repolarizarea Atriala si Unda Ta
 Repolarizarea atriala incepe in
proximitatea NSA
 Vectorul repolarizarii atriale are
aceeasi directie dar sens opus
vectorului depolarizarii
 Unda de amplitudine mica si polaritate
opusa undei P (Ta)

 In ECG normala Ta este mascata de

complexul QRS
 Intervalul PR
 Intervalul PR = unda P + segmentul PR

 Reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul

activarii ventriculare

 Durata: 0.12 – 0.21 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu

varsta
Depolarizarea Ventriculara si
Complexul QRS
1. Activarea septala

 V1, V2, aVR = derivatii ventriculare drepte

 unde pozitive de amplitudine mica, r
 I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi  unde negative cu amplitudine
mica, q
DI
aVF
 2. Depolarizarea apexului ventricular

 V1, V2, aVR  tranzitia catre unda

negativa, S
 I, aVL, V5, V6  tranzitia catre unda
pozitiva, R

DI
aVF
 3. Activarea peretelui ventricular
stang – vectorul dominant al
activarii ventriculare

 V1, V2, aVR  unda negativa cu

amplitudine mare, S
 I, aVL, V5, V6  unda pozitiva cu
amplitudine mare, R

DI
aVF
 4. Activarea ariilor posterobazale
ale vetriculului stang

 V1, V2, aVR  parte terminala a

ascendenta a undei negative S (o
readuce la linia izoelectrica)
 I, aVL, V5, V6  mica unda
negativa, s
DI
aVF
QRS in Derivatiile Membrelor
Lead I vector

aVF
QRS in Derivatiile Precordiale

rS  qRs
 Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
 Vectocardiograma ilustreaza progresia depolarizarii sau
repolarizarii miocardice, reprezentata vectorial moment de
moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani – in figura,
vectocardograma depolarizarii ventriculare)

Vectocardiograma QRS
 Complexul QRS
 Unda Q
 Prima unda negativa a complexului
 Durata: < 0.03 – 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q
este anormal
 Amplitudine: < ¼ unda R , < 0.2 – 0.3 mV
 Unda R
 Prima unda pozitiva a complexului
 Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
 O a doua unda pozitiva este notata R’
 Unda S
 A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
 Durata: < 0.04 s
 Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
 qRs qR R bifid rSR’ QS QS bifid

 Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule

Complexul QRS - Caracteristici
 Morfologie:
 R/S < 1 in V1 – V3; orice unda Q este anormala in aceste
derivatii
 R/S > 1 in V5 – V6

 Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare in planul

frontal
 Limite normale: -30° - +90°
 Deviatie axiala stanga: -30° - -90 °
 Deviatie axiala dreapta: +90° - 180°
 Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg
complex
 Deflexiunea intrinsecoida:
- Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului
pozitiv al unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6)
- Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul de
debut al complexului QRS
- Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6

QRS ID ID
 Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor
componente
 > 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o
derivatie standard

 Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru diagnosticul

hipertrofiei ventriculare stangi:
 Indicele Sokolow-Lyon: SV1 + (RV5 sau RV6) > 3.5 mV
 Crieteriile de voltaj Cornell: SV3 + SaVL ≥ 2.8 mV la barbati, ≥
2.0 mV la femei
sau drepte:
 SV1 > 0.7 mV, RV5 sau V6 > 0.7 mV etc.
 Segmentul ST
 Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in intregime

 Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate normale

 Repolarizarea Ventriculara
 Incepe in ariile epicardice ale
miocardului ventricular si la
nivelul apexului
 Vectorul repolarizarii
ventriculare este orientat catre
apex
 Unda T are aceeasi polaritate
cu a complexului QRS
precedent
 Caracteristicile Undei T
 Morfologie
 Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta
abrupta, si varf rotunjit
 Polaritate
 Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
 negativa in aVR
 variabla in III, V1 - V3
 Axa
 0° - 90°;
 Formeaza un unghi < 60 ° cu axa QRS, numit unghi QRST
 Durata
 Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu
precizie
 Amplitudine
 1/3 din amplitudinea undei R precedente
 Unda U
 Apare uneori dupa unda T
 Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de
0.1 mV
 Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi
determinat de o repolarizare tardiva a celulelor mezomiocardice
(cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata

ST interval

ST
segment

PQ Isoelectric line
segment

PQ interval QT interval
 Intervalul QT
 Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
 Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde
duratei PA ventricular)
 Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
 Este caracterizat de durata
 Durata intervalului QT
 Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste
intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de
stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/√RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).

 Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii

normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3; accentuarea
dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate
crescuta a repolarizarii si de risc aritmogen
 Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei
 Algoritm pt Interpretarea
Electrocardiogramei
1) Se evalueaza calibrarea
2) Se determina ritmul cardiac
3) Se calculeaza frecventa cardiaca
4) Se determina axa QRS
5) Se masoara intervalele
6) Se analizeaza morfologia si interrelatia dintre elementele
electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT) in derivatiile
frontale si precordiale
sau
6) Se verifica daca exista hipertrofie
7) Se verificati daca exista semne de ischemie/ infarct
miocardic
 1) Calibrarea de Voltaj si de Timp
 Pe verticala
 1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
 10 mm (doua patrate mari) = 1mV

 Pe orizontala
 Un patrat mic = 0.04 s
 Un patrat mare = 0.20 s
2) Determinarea Ritmului Cardiac
• Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
• Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:

 Unde este localizat pacemakerul cardiac?

 PA generat de pacemaker este condus pe caile normale, si

acestea functioneaza corect?

 Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de

descarcare corecta?
Pasul 1: Se analizeaza undele P, pt a verifica daca
pacemakerul cardiac este localizat in AD, la nivelul
NSA
Pasul 2: Se determina intervalul PR, pt a evalua modul in care PA
este transmis de la pacemaker pana la miocardul
ventricular de lucru
Pasul 3: Se determina regularitatea activarii ventriculare
Pasul 4: Se calculeaza frecventa cardiaca
 Analiza undelor P

 Undele P sunt prezente?

 Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
 Undele P apar la intervale regulate?
 Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?

Interpretarea exemplului:

Unde P normale cu 1 unda P inaintea fiecarui

complex QRS
 Analiza intervalului PR

 Normal: 0.12 - 0.21 secunde.

(3 - 5 mm)

Interpretare?

0.12 secunde
 Determinarea regularitatii
R R

 Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau semne

de marcare pe o hartie)
 Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional
neregulat? Neregulat, dar respecta un anumit patern repetitiv?
Neregulat, fara a respecta vreun patern?

In exemplul nostru?

Ritm regulat
 3) Calculul Frecventei Cardiace
 Metoda directa
 Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min =
= 60 s/ durata unui ciclu cardiac
 Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde
ECG de acelasi tip - unui interval R-R de exemplu

R – R = 16 x 0.04 = 0.64  FC = 60/ 0.64 = 94 batai/min

 Calculul FC

Unda R

 Metoda rapida
 Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
 Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a
doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de
300 bpm, la 2 patrate mari – 150 bpm, la 3 patrate mari – 100
bpm, la 4 patrate mari – 75 bpm, etc.

In exemplul nostru, un pic sub 100 bpm  94 bpm

Parametrii Ritmului Sinusal Normal

 Unde P normale
 Interval PR 0.12 - 0.21 s
 Regularitate regulat
 FC 60 - 100 bpm

Orice abatere de la acesti parametri indica prezenta unei aritmii

cardiace
 4) Determinarea Axei QRS
(Axa Electrica a Inimii)
 Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al depolarizarii
ventriculare in planul frontal

 Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii

ventriculare (corespunzatori activarii septului, apexului, peretilor
liberi si a bazelor)
 Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua
derivatii ale planului frontal

 Sunt posibile doua abordari:

 Metoda geometrica, precisa dar elaborata
 Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de
precisa pentru practica clinica
 2 3 4
Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati Se ridica perpendiculare Se uneste centrul cercului cu
pe DII si +1 unitate pe aVR pe derivatiile I si aVR intersectia celor doua perpendiculare

1 5
Se masoara amplitudinea Se estimeaza axa sagetii
rezultanta a QRS in doua galbene (aprox. 95°)
derivatii ale planului frontal

Metoda geometrica
 Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta
proiectia unui moment vectorial al depolarizarii ventriculare
(activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie

 Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o

derivatie a planului frontal reprezinta proiectia vectorului
rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie

 Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului

rezultant al activarii ventriculare pe doua derivatii ale planului
frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii
ventriculare

 Prin unirea centrul hexaxei cu intersectia celor doua

perpendiculare se obtine axa complexului QRS, numita si axa
electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade
 Metoda Inspectiei

1 2
Se identifica derivatia in Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care
care amplitudinea QRS este amplitudinea QRS este minima – derivatia II in cazul
nula – derivatia aVL in nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca
acest exemplu (sageata amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60º,
verde pe hexaxa) daca este -, axa este orientata la - 120º. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60º
 Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu
amplitudinea neta a complexului QRS minima sau chiar nula;
un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are
amplitudinea neta 0, oricat de mare ar fi voltajul undelor
individuale ale complexului

 Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care

amplitudinea QRS are valoarea cea mai mare; acesta derivatie
este cea perpendiculara pe derivatia in care complexul QRS
are amplitudinea cea mai mica (DII perpendiculara pe aVL in
exemplul anterior)
+50°
+30°
 Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS este nula
sau aproape nula, cel mai probabil axa QRS formeaza
bisectoarea a doua derivatii separate printr-un unghi de 30°, pe
care rezultanta QRS are proiectia maxima si egala

+15°
0°
 Orientatarea Axei QRS
Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si + 90o.

-90o
Deviatia axei QRS intre - 30o si - -120o -60o
o
90o este anormala si numita
deviatie axiala stanga. -150o -30o

180o 0o
Deviatia axiala dreapta este
definita de orientarea axei QRS
150o 30o
intre + 90o si + 150o.
o
120o o
60o
90
Axa QRS orientata intre + 150o si - 90o delimiteaza deviatia
axiala superioara dreapta.
 Deviatia Axiala Stanga

Deviatia axiala stanga la cordul

hipertensiv (hipertrofie Deviatia axiala stanga produsa de
ventriculara stanga). Observati blocul de ram stang. Durata
prelungirea discreta a duratei complexului QRS este considerabil
complexului QRS. crescuta
 Deviatia Axiala Dreapta

Stenoza congenitala a valvei Deviatie axiala dreapta

pulmonare cu hipertrofie ventriculara indusa de blocul de ram
dreapta. Deviatie dreapta superioara drept. Se observa cresterea
a axei QRS, cu o prelungire discreta considerabila a duratei
a duratei complexului QRS complexului QRS.
 5) Masurarea Intervalelor
 Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata complexelor QRS

Intervalul PR

< 0.12 s 0.12-0.21 s > 0.21 s

Eliberare crescuta
de catecolamine
Normal Blocuri ale NAV
Sindrom Wolff-
Parkinson-White

Wolff-Parkinson-White 1st Degree AV Block

Complexul QRS
< 0.10 s 0.10-0.12 s > 0.12 s
Bloc complet de ram
drept sau stang
Normal Hemiblocuri Extrasistole
ventriculare
Ritmuri ventriculare

Incomplete bundle branch block 3rd degree AV block with

ventricular escape rhythm
Intervalul QTc

< 0.44 s > 0.44 s

Long QT

Normal QT lung

Torsades de Pointes
Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos, predispunand la un tip de
aritmie ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile:
medicamente, tulburari electrolitice, afectiuni ale SNC, infarct miocardic,
afectiuni cardiace congenitale.
 QT = 0.40 s
RR = 0.68 s
Square root of
RR = 0.82
QTc = 0.40/0.82
= 0.49 s

Intervalul Durata Intervalul QTc?

PR? QRS?
0.16 secunde 0.08 secunde 0.49 secunde
Interpretare:
PR si QRS normale, QT lung
 RR

23 boxes 17 boxes

10 boxes 13 boxes

QT

Normal QT Long QT

QTc = QT/√RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung
 6) Hipertrofia

ECG permite diagnosticarea:

 Dilatarii atriale drepte
 Dilatarii atriale stangi
 Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
 Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
 Hipertrofia Ventriculara
 Este indusa de presiuni sau volume crescute

 Modificari ECG
 Unde R, S cu amplitudine crescuta
 Deviatia axei QRS
 Cresterea deflexiunii intrinsecoide
 Inversarea undei T
 7) Modificari ECG Induse de
Infarctul Miocardic
 Urmarim urmatoarele:
 Unde Q anormale
 Supra- sau subdenivelari ale segmentului ST
 Unde T ascutite, aplatizate ori inversate

Supra- sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua

derivatii este semnul ECG cel mai precoce si mai relevant in
cursul unui infarct miocardic acut (IMA)
Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea
segmentuli ST in cel putin 2
derivatii este un indiciu
pertinent pentru diagnosticul
IMA

Intrucat perfuzia miocardului

este regionala, aria
infarctata este la randul sau
regionala  derivatii ECG
specifice pot conferi
perspectiva optima asupra
zonei lezate
IMA Anterior
Se observa supradenivelarea segmentului ST in V1, V2
IMA Inferior
Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si aVF
IMA Antero-lateral
In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V2-V4), cat si cel
lateral (V5-V6, I si aVL)
8) Alte patologii diagnosticabile
prin ECG…
 Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele 1 si
3, medicamente psihotrope etc.)

 Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)

 Etc
Bibliografie
 Dan Dobreanu, ‘Fiziologia Inimii’, Targu-Mures University Press,
2007

 Guyton and Hall, ,Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a,

Editura Medicala Calisto, 2007 – pag. 123 -141

 Bara Constantin, ‘Electrocardiografie clinica in chestionare

explicative’, Editura Medicala 1993, pag. 105 - 130